Evaluarea patrimoniului in contabilitate

CUPRINS

......................................................................................................................................2 ..................................................................................................................................2 1. Notiunea si principiile evaluarii patrimoniului in contabilitate.......................................4 1.1 Definirea evaluarii.....................................................................................................4 1.2 Obiective realizate prin evaluare...............................................................................5 1.3 Necesitatea evaluarii..................................................................................................5 1.4 Criteriile de evaluare..................................................................................................7 1.5 Bazele evaluarii........................................................................................................10 1.6 Principiile de evaluare in contabilitate.....................................................................12 2. Forme si reguli de evaluare a patrimoniului..................................................................14 2.1 Evaluarea curenta.....................................................................................................14 2.2 Evaluarea periodica..................................................................................................16 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................19

Contabilitatea are ca obiect nregistrarea tuturor operaiilor i tranzaciilor care afecteaz patrimoniul agenilor economici, msurarea variaiilor la care acesta este supus, calcularea i explicarea rezultatelor financiare, ntocmirea situaiei financiare de sintez, documente care trebuie s asigure mediului exterior imaginea fidel i retrospectiv a situaiei ntreprinderii. Reflectnd relaiile de schimb ale ntreprinderii cu mediul exterior, contabilitatea trebuie organizat pe baz de norme unitare pentru a asigura informaiile necesare tuturor utilizatorilor cum sunt clienii, furnizorii, asociaii, bncile, statul, i s permit comparabilitatea indicatorilor gestiunii economico-financiare ntre diferite uniti. Pentru relaia cu statul contabilitatea costituie suportul pe baza cruia se evalueaz i se stabilesc obligaiile financiare i sarcinile sociale.Contabilitatea masoara si inregistreaza elementele patrimoniale in calitatea lor de valori economice. In conditiile existentei productiei de marfuri, marimea valorilor economice se exprima si se evidentiaza prin intermediul etalonului monetar, iar operatia de masurare poarta denumirea de evaluare.Estimarea adecvata a valorii proprietatilor imobiliare si analiza competenta a celorlalte aspecte aferente proprietatilor conduc la decizii corecte referitoare la dispozitia si folosirea proprietatilor.Persoanele care se ocupa cu evaluarea proprietatilor imobiliare se numesc evaluatori si ei sunt organizati in asociatii profesionale. In Romania exista doua asociatii profesionale care au intre obiective si evaluarea proprietatilor imobiliare, acestea fiind Corpul Expertilor Tehnici si Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania.

1. Notiunea si principiile evaluarii patrimoniului in contabilitate

1.1 Definirea evaluarii Evaluarea consta in cuantificarea si exprimarea prin bani a marimii elementelor patrimoniale si a operatiilor privind miscarea acestor elemente.Obiectul evaluarii il constituie strucuturile proprii patrimoniului si anume: activele, pasivele, cheltuielile, veniturile, rezultatele si operatiile economico-financiare privind circuitul acestor structuri. Unitatea de calcul care permite masurarea si compararea valorilor economice este etalonul monetar. El se identifica cu banii in functia lor de masura a valorii. In mod concret, aceasta functie se realizeaza prin sistemul monetary propriu fiecarei tari, la noi in tara leul. Rezultatul masurarii si compararii obiectului evaluat cu banul, in calitatea sa de unitate de masura a valorii, este pretul. Prin mijlocirea banului, valoarea elementelor patrimoniale se exprima ca prt. In felul acesta, pretul reprezinta un raport intre valorile economice supuse evaluarii si banii ca masura a valorii. Astfel, se masoara puterea de cumparare disponibila a banului pentru a obtine bunuri, lucrari si servicii. Ca procedeu al metodei contabilitatii, evaluarea este strans legata de celelalte procedee, a caror aplicare este conditionata de exprimarea valorica a operatiilor economice.Astfel, contul nu se poate folosi decat pentru inregistrarea operatiilor economice exprimate in etalon banesc. Evaluarea este strans legata de calculatie deoarece pentru reflectarea exacta in conturi a existentei si miscarii elementelor patrimoniale este necesara stabilirea precisa a valorii lor.

1.2 Obiective realizate prin evaluare Se stabileste o legatura directa intre inregistrarile contabile si preturile folosite ca baza a evaluarii, in toate fazele circuitului economic (aprovizionare - pretul de cumparare, productie - cost de productie, desfacere - pret de vanzare in baza caruia se stabilesc si rezultatele financiare ale unitatii) folosindu-se preturile. Se omogenizeaza masa elementelor patrimoniale (toate elementele sunt exprimate cu ajutorul aceluiasi etalon, facandu-se posibila compararea in timp si spatiu a acestor elemente. Se relizeaza interconexiunea intre toate procedeele metodei contabilitatii, legatura ce nu ar fi posibila in conditiile in care fiecare procedeu al metodei ar folosi unitati de evaluare diferite. Se creaza conditii pentru centralizarea si analiza periodica a informatiilor contabile operatiuni ce se relizeaza cu ajutorul lucrarilor contabile de sinteza.

1.3 Necesitatea evaluarii Necesitatea evaluarii este universala. Oricine foloseste o proprietate, plateste pentru aceasta, de obicei, la cumparare sau la inchiriere. Aceasta inseamna tranzactii sau situatii in care trebuie sa se ia o decizie, sa se actionaze sau sa se stabileasca o strategie si pentru toate acestea este necesara o estimare a valorii. Categoriile importante ale situatiilor sunt: transferul de proprietate sau al folosintei; finantarea proprietatii; impozitarea proprietatii; compensarea pentru pagube; determinarea unui program de utilizare a proprietatii a) Transferul de proprietate sau al folosintei Scopul evaluarii in aceste situatii este: sa ajute potentialii cumparatori in luarea deciziilor de a oferii preturi de cumparare;

 sa ajute potentialii vanzatori de a determina preturi de vanzare acceptabile; sa stabileasca o baza pentru schimbul de proprietati imobiliare; sa stabileasca o baza pentru reorganizare sau fuziune a proprietatilor; sa determine conditiile de plata pentru o anumita tranzactie; sa determine cuantumul chiriei. b) Finantarea si creditul In aceste cazuri prin evaluare: se estimeaza valoarea garantiei oferite pentru o propunere de credit cu ipoteca si/sau gaj; se asigura investitorului o baza solida pentru a cumpara valori mobiliare asigurate de proprietate; se stabileste o baza pentru deciziile referitoare la asigurarea sau garantarea unui credit cu o proprietate imobiliara sau mobiliara. c) Compensarea in caz de expropiere Prin evaluare: se estimeaza valoarea de piata a unei proprietati ca un tot, inainte de expropiere; se estimeaza valoarea de piata a ceea ce ramane dupa expropiere; se estimeaza daunele la o proprietate avariata. d) Impozitarea Evaluatorul are misiunea: sa estimeze valoarea in cauza; sa separe activele depreciabile, cum ar fi constructiile, de activele nedepreciabile, cum ar fi terenul si sa estimeze nivelul deprecierii; sa determine taxele pentru mosteniri sau donatii; sa estimeze valoarea patrimoniului istoric sau cultural. e) Alte situatii Rolul evaluatorului este: sa stabileasca esalonarea chiriei;

sa stabileasca fezabilitatea unei constructii sau program de modernizare; sa ajute firmele sa cumpere locuinte pentru salariatii transferati; sa satisfaca cerintele asiguratului si asiguratorului; sa ajute la fuziunea firmelor, emisiunea actiunilor sau reevaluarea contabila; sa estimeze valoarea de lichidare pentru o vanzare fortata sau licitatie; sa asiste clientul in probleme de investitii, inclusiv obiectivele, alternativele, resursele, restrictiile si programarea in timp; sa acorde consultanta comisiilor de urbanism, judecatorilor, planificatorilor referitor la efectele probabile ale actiunilor propuse; sa arbitreze intre partile aflate in litigiu; sa determine tendintele cererii si ofertei pe piata sa determine situatia pietelor imobiliare

1.4 Criteriile de evaluare La baza evaluarii patrimoniului, in teoria si practica contabila, stau doua criterii: valoarea de utilitate si timpul la care se adauga si doua restrictii: mentinerea capitalului si reconstituirea structurii de finantare. Primul criteriu, valoarea de utilitate, considera ca valoare trebuie sa reprezinte costul sau sacrificiul consimtit pentru a aduce bunul respectiv in patrimoniu sau ceea ce ar arduce bunul respectiv daca l-am utilizat in intreprindere. La aceasta definitie adaugam si precizarea ca valoarea de utilitate poate fi privita si prin prisma pierderii sau sacrificiului pe care l-ar suporta o intreprindere daca ar fi lipsita de bunul respectiv. In cadrul pasivelor circumscrise numai la datorii, valorea de utilitate se traduce prin sumele acceptate a fi platite in schimbul obligatiei sau sumele asteptate a fi platite pentru satisfacerea obligatiilor fiscale. In reglementarile contabile din Romania, prin articulare la Standardele Internationale de Contabilitate, valoarea reala, este definita prin prisma valorii la care poate fi tranzictionat un activ sau decontata o datorie, de buna voie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv. Valoarea reala este valoarea recunoscuta de piata in cadrul tranzactiilor directe. In aceeasi lucrare se foloseste sintagma valoare utila definita ca o valoare actualizata a fluxurilor de numerar

viitoare estimate din utilizarea continua a unui activ si din cedarea sa la sfarsitul duratei utile de viata. Interes prezinta si valoarea venala asa cum este definita de in RCG francez. Valorea venala este valoarea actuala a unui element de activ sau de pasiv. Prin esenta sa, valoarea venala reprezinta pretul prezumat a fi acceptat la plata de catre un cumparator eventual, in starea si locul in care se afla elementul patrimonial aceasta valoare trebuie apreciata in functie de situatia intreprinderii. Definita astfel, valoarea venala tine cont atat de utilitatea bunului pentru intreprindere, dar si de piatain calitatea sa de referinta de pret. In felul acesta pretul are o dimensiune juridica externa, el se impune celor doua parti intrate in tranzactie deoarece rezulta din acordul lor si are un caracter obiectiv. Valoarea de piata folosita in cadrul tranzactiilor directe, reprezinta pretul care poate fi obtinut/platit pe o piata activa caracterizata prin: a) activele de pe piata sunt relativ omogene b) sunt cantitati suficiente de asemenea active tranzactionate, in asa fel incat oricand pot fi gasiti potentiali cumparatori si vanzatori c) preturile sunt disponibile pentru a fi cunoscute de catre public In afara categoriile de valori prezentate mai sus, IAS-urile mai utilizeaza si altele cum sunt: Valoarea actualizata ca forma estimata a valorii viitoarelor fluxuri nete de numerar in desfasurarea normala a activitatii Valoarea actualizata a unei datorii ca forma echivalenta platilor asteptate in viitor necesare pentru a stinge obligatia rezultata dintro prestatie sau bun primit Valoarea de inregistrare sau contabila este valoarea la care un activ este inclus in bilant dupa scaderea amortizarii acumulate si a pierderilor acumulate din depreciere Valoarea realizabila sau de decontare a unei datorii este o valoare neactualizata in numerar sau in echivalente de numerar asteptate a fi platite pentru a achita datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor Valoarea realizabila este valoarea in numerar sau echivalente de numerar care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activelor Valoarea realizabila neta reprezinta pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estiamte pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii
8

Valoarea recuperabila este maxima dintre pretul net de vanzare si valoarea sa utila sau suma pe care intreprinderea se asteapta sa o recupereze din utilizaraea viitoare a unui activ, inclusiv valoarea sa reziduala in momentul instrainarii Valoarea reziduala este valoarea neta pe care o intreprindere se asteapta sa o obtina pentru un activ la sfarsitul duratei utile de viata a acestuia dupa scaderea costurilor asteptate la cedare Valoarea reevaluata a unui activreprezinta valoarea reala a unui activ la data reevaluarii mai putin amortizarea ulterioara acumulata Valoarea ajustata este valoarea diminuata a activelor care s-au depreciat. Ea se estimeaza in functie de intentia intreprinderii de a pastra activul in scopul utilizarii sau nu in productie. Astfel, daca intreprinderea intentioneaza sa utilizeze activul in procesul de productie, ajustrea pentru diminuarea valorii activelor este determinata prin compararea valorii de recuperare cu valoare contabila, retinandu-se prima. Daca interpinderea nu intenitioneza sa utilizeze activul in procesul de productie, ajustarea pentru diminuarea valorii activelor se calculeaza prin compararea valorii reallizabile nete cu valoarea contabila, retinandu-se prima. Multiformul prezentat mai sus privind valorile contabile invedereaza nevoia de reguli privind evaluarea in contabilitate, implicit conturarea de politici contabile. Referentialul in acest sens trebuie cautat in valoarea reala. Toate celelate valori sunt variante ale valorii de utilitate (reale) diferentierea lor fiind determinata de criteriul timp si situatia in care se afla obiectul evaluarii in momentul masurarii. Timpul vizeaza momentul plasarii evaluarii in trecut, in prezent sau viitor. Orice evaluare, in virtutea continuitatii activitatii intreprinderii, gliseaza intre timpul trecut, trece prin timpul prezent si se ingrijeste de reproductia valorilor economice la timpul viitor. Astfel, evaluare tranzactiilor si a evenimentelor se efectueaza la timpul prezent si se bazeaza la intrare pe costul istoric, iar la iesire pe pretul de vanzare. Dar in cadrul fluxurilor de tarnzactii si evenimente apar retineri sau stationari concretizate in active si pasive. In acest ultim caz evaluarea se face la timpul prezent si se misca intre valorile provenite din trecut si timpul viitor cand are loc iesirea activelor si pasivelor. Intr-adevar, evaluarea in contabilitate se face la timpul prezent. Dar obiectul evaluarii il reprezinta activele si pasivele, cheltuielile si veniturile. Asa cum bine se arata in Cadrul pentru elaborarea si prezentarea situatiilor finaciare, elaborat de Comitetul de Standarde Contabile Internationale (IASC), activul reprezinta o sursa prezenta controlata de
9

intrprindere, care provine ca rezultat al unor evenimente din trecut si care aduce in favoarea intreprinderii beneficii viitoare; dupa cum pasivul se defineste ca o obligatie prezenta a intreprinderii provenind din evenimente din trecut, care la achitare genereaza fluxuri de beneficii economice dinspre intreprindere. Intre activ si pasiv se aseaza capitalul propriu care reprezinta interesele reziduale in activele intreprinderii dupa ce au fost stinse toate obligatiile. Din acelasi cadru se degaja definitia potrivit careia veniturile constituie cresteri ale beneficilor pe perioada exercitiului financiar sub forma cresterilor de active sau a reducerilor de pasive care au ca rezultat cresteri ale capitalului propriu. In schimb, cheltuielile constituie diminuari ale beneficilor eonomice pe perioada exercitiului financiar, sub forma micsorarilor de active sau a cresterilor de pasive care au ca rezultat diminuari ale capitalului propriu, altele decat cele legate de sumele distribuite participantilor la capitalul propriu.

1.5 Bazele evaluarii Pornind de la cele 4 criterii (valoare de utilitate, valoarea reala, valoarea de piata si timpul) s-au conturat urmatoarele baze de evaluare: costul istoric, costul curent, valoarea de realizare si valoarea actualizata. Costul istoric este o valoare reala din momentul intrarii activelor si crearea datoriilor. In termeni monetari sau in putere de cumparare, reprezinta sacrificiul care a fost consimtit pentru a aduce bunuri in patrimoniul intreprinderii la data sa de intrare. Daca se face recurs la Cadrul pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare elaborat IASC, costul istoric al activelor reprezinta valoarea aferenta sumei de bani cu care au fost platite sau valoarea reala considerata la momentul achizitiei sau productiei. In ceea ce priveste costul istoric al pasivelor, acesta reprezinta valoarea echivalentelor obtinute in schimbul obligatiei sau, in anumite imprejurari in (obligatiile fiscale) la valoarea ce se asteapta sa fie platite in numerar sau echivalente ale numerarului pentru a stinge datoriile, potrivt cursului normal al afacerilor. Costul curent sau de inlocuire reprezinta costul pecare intreprinderea il accepta pentru a dobandi, la nivelul valorii actuale, un bun similar cu cel delimitat ca obiect al evaluarii.

10

In cazul activelor, costul curent reprezinta valoarea in numerar sau echivalente ale numerarului care ar trebui platita daca acelasi activ sau unul asemanator ar fi achizitionat sau produs in prezent. Pasivele sunt evaluate la valoarea aferenta sumelor nominale ce ar trebui platite pentru stingerea in prezent a obligatiei. Valoarea realizabila (valoarea actuala de iesire) consta in valoarea pe care intreprinderea ar primi-o daca ar vinde azi in mod normal activul sau ar achita datoriile. Pentru active valoarea realizabila este egala cu valoarea in numerar sau echivalente ale numerarului care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a acestora. In cazul datoriilor, valoarea realizabila reprezinta o valoare neactualizata in numerar care trebuie platita pentru a achita obligatiile potrivit cursului normal al afacerilor. Ea poate fi egala cu valoarea bruta de realizare, cu valoarea neta, adica valoarea de cedare (cesiune) efectuata in conditii normale sau o valoare de lichidare. Pentru bunurile la care se continua utilizarea, este o valoare minima stabilita pornind de la pretul pietei corectat in functie de starea si locul unde se afla bunul. Valoarea actualizata sau valoarea capitalizata reprezinta o estimare la timpul prezent a valorii in functie de fluxurile de beneficii viitoare ce apar in desfasurarea normala a activitatii adica aducerea la zi a unei valori care devine disponibila mai tarziu. Altfel spus, este vorba de o valoare actuala care este determinata cu ajutorul viitorului. Prin recurs la Cadrul IASC, pentru active, valoarea actualizata este echivalenta fluxurilor viitoare de intrari de numerar pe care este de asteptat ca bunul sa le genereze in desfasurarea normala a activitatii. In cazul pasivelor, valoarea actualizata este echivalenta fluxurilor nete de numerar viitoare (de iesire) care sunt asteptate a fi necesare pentru stingerea obligatiilor aparute in desfasurarea normala a activitatii. In literatura de specialitate, la bazele de evaluare prezentate mai sus este adaugata si valoarea de intreprindere sau de privare. Aceasta este o combinatie a valorii actualizate si valorii de realizare. Ea reprezinta pretul pe care un conducator de intreprindere avizat si prudent ar consimti sa-l plateasca pentru a dobandi bunul sau pierderea maxima (costul de privare sau de penurie) pe care ar accepta-o intreprinderea azi, daca ar fi lipsita de bunul respectiv. De cele mai multe ori , aceasta este costul de inlocuire si se termina de regula prin corelatie ceea ce inseamna cautarea valorii unui bun echivalent cu cel ce formeaza obiectul evaluarii. Daca valoarea realizabila si valoarea actualizata sunt inferioare costului de inlocuire, se retine dintre cele doua valoarea cea mai mica.

11

Rationamentul trebuie cautat in aceea ca lipsa bunului ar antrena o pierdere mai mica decat costul de inlocuire. Chiar daca intreprinderea ar detine suma necesara pentru inlocuire, ar utiliza mai bine aceste fonduri neinlocuind bunul, deoarece costul de inlocuire ar fi mai mare decat ceea ce ar putea obtine prin vanzarea sau utilizarea bunului. Nici o baza de evaluare nu are o aplicabilitate generala si nu este satisfacatoare in mod absolut si in consecinta, se ridica o problema de optiune in acest sens. Normele contabile europene si internationale s-au orientat spre costul istoric, fara a pierde din vedere combinarea sa cu alte baze de evaluare sau folosirea unor alternative. In acest scop situatiile financiare sunt intocmite conform modelului contabil bazat pe codul istoric recuperabil si pe conceptul de de mentinere a nivelului capitalului financiar sau fizic.

1.6 Principiile de evaluare in contabilitate Problemele de valoare si implicit de evaluare in contabilitate nu pot fi discutate decat in relatie cu principiile contabile fundamentale. In acest sens 4 principii pot fi retinute: costul istoric, stabilitatea unitatii monetare, prudenta si continuitatea exploatarii. Principiul stabilitatii unitatii monetare Unitatea monetara este retinuta in dubla ipostaza ca unitate de cont si ca unitate de cumparare. Recursul la moneda ca unitate de cont are in vedere folosirea acesteia ca unitate de masurare si de inregistrare a fluxurilor si a stocurilor patrimoniale. Prin mijloacele banului, valorile econmice se exprima prin pret. Discutata ca putere de cumparare, moneda trebuie tratata ca un rezervor de inlocuire in forma naturala a bunurilor ce formeaza obiectul evaluarii. Etalonul monetar ca unitate de masura sau de cont are un caracter instabil, determinat de variatia puterii de cumparare a monedei si a preturilor. Pentru a depasi aceasta limita unitatea monetara este considerata o costanta si nu se porocedeazdecat n mod exceptional la reevaluari. Stabilitatea unitatii de cont este discutabila in conditiile inflatiei persistente. n plan teoretic s-au facut multe eforturi n cautarea unei unitati de masura care sa fie realmente stabila si care sa se poata substitui etalonului
12

monetar. Din nefericire nu s-a gasit un asemenea etalon si in consecinta, unitatea de masura ramane cea monetara, careia i se atribuie calitatea de stabilitate. Principiul costului istoric Impune inregistrarea in contabilitate a activelor si pasivelor la costul de origie consemnat in documentele justificative. Cu acest cost figureaza in contabilitate de la intrare si pana la iesire, el putand fi substituit prin alte preturi sau modificat numai prin reevaluare. Costul istoric reflecta valoarea reala a elementelor patrimoniale la data intrarii lor in intreprindere. Dar, ulterior, orice schimbare semnificativa tinde sa faca costul istoric inselator in scopul luarii deciziei si asigurarii capacitatii de finantare sau a puterii de cumparare a capitalului propriu. In coditile in care curba preturilor este suitoare, efectul de desincronizare determina o crestere fara o baza reala a rezultatului ca urmare a variatiei preturilor intre cele 2 momente ale evaluarii intrare-iesire. Principiul prudentei Potrivit principiului prudentei nu este admisa supraevaluarea elementelor de pasiv si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de activ si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior. Pe acesta cale se evita riscul de transfer n viitor a certitudinilor prezente, susceptibile de a greva patrimoniul si rezultatele ntreprinderii. Aplicarea principiului prudentei se regaseste in urmatoarele mecanisme contabile: a) la nchiderea exercitiului se contabilizeaza datoriile si pierderile probabile, si nu se nregistraz activele si profitul probabile; b) doar beneficiile realizate la data nchiderii exercitiului pot fi nscrise n bilant; c) trebuie tinut cont de toate riscurile previzibile si eventualele pierderi care au luat nastere n cadrul exercitiului sau pe parcursul unui exercitiu anterior, chiar daca aceste riscuri sau pierderi nu sunt cunoscute decat ntre data nchiderii bilantului si data la care el este intocmit; d) trebuie sa se tina cont de depreciere activelor indiferent ca exercitiul se soldeaza cu o pierdere sau cu un deficit.
13

e) trebuie efectuata o analiza foarte importanta a cheltuielilor angajate, in vederea delimitarii in costul produsuli sau costurile perioadei. Principiul permanentei metodelor Aceasta impune continuitate in aplicarea normelor si regulilor utilizate in evaluare in tot cursul exercitiului si de la un exercitiu la altul in vederea asigurarii comparabilitatii informatiilor contabile. In cazuri justificate, unitatea patrimoniala poate schimba metoda de evaluare, mentionand in documentele de sinteza influenta acestei modificari asupra situatiei patrimoniale si financiare si a rezultatului exercitiului.

2. Forme si reguli de evaluare a patrimoniului

Evaluarea in contabilitate are loc atat in mod curent pentru reflectarea operatiunilor economico-financiare care au loc in cursul perioadei de gestiune si care modifica marimea valorica a elementelor patrimoniale, cat si in mod periodic cu ocazia inventarierii elementelor patrimoniale si a elaborarii documentelor de sinteza financiar-contabila. 2.1 Evaluarea curenta Evaluarea curenta este practicata la inregistrarea operatiilor economice in contabilitate, pe tot parcursul desfasurarii activitatii, fiind numita si evaluare contabila. Aceasta se face la valoarea de intrare a bunurilor in patrimoniu, stabilita in functie de caile de dobandire a bunului respectiv. Ea se localizeaza in cele doua momente principale ale miscarii acestora: intrarea sau iesirea din patrimoniu sau gestiune. Evaluarea la intrare sau la prima inregistrare
14

Se bazeaza pe costul istoric care in raport cu natura elementelor patrimoniale si a operatiilor economice si financiare capata urmatoarele semnficatii concrete: a) costul de achizitie pentru bunurile materiale procurate cu titlu oneros format din: pretul de cumparare: - cheltuielile de transport-aprovizionare (costul cu mijloacele de transport, incarcare, descarcare) - taxele nerecuperabile - alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate a bunului respectiv - reducerile comerciale primite de la furnizori = COSTUL DE ACHIZITIE b) costul de productie pentru imobilzarile si stocurile realizate prin construcytie sau productie proprie (cladiri construite cu productie proprie, produse fabricate) alcatuit din: costul de achizitie al materiilor prime si materialelor direct consumate - alte cheltuieli directe de productie (salarii diverse acordate muncitorilor de baza) - cota cheltuielior indirecte de productie determinate rational ca fiind legate de fabricatia bunului = COSTUL DE PRODUCTIE c) valoarea de utiltate pentru aportul in natura la capitalul social sau obtinute cu titlu gratuit este o valoare actuala stabilita in functie de pretul pietei, utilitatea bunuluipentru intreprindere, starea si amplasarea sa d) pretul de achizitie pentru titlurile de valoare; cheltuielile accesorii sunt considerate cheltuielile de exploatare. e) valoarea nominala egala cu sumele de primit in schimbul creantelor, de platit in schimbul datoriilor sau a sumelor asteptate a fi platite in cazul datoriiloor din impozite si taxe f) valoarea in lei la cursul de schimb din momentul consemnarii creantelor si datoriilor in devize, respectiv derularii operatiilor de incasar?plati privind lichiditatile in valuta g) pretul pietei din ziua cand se deruleaza operatiile privind lingourile si monedele de aur si argint

15

h) valoarea corespondenta in cazul cheltuielilor si veniturilor

stabilita prin asociere cu activele si pasivele transformate in cheltuieli/venituri. Evaluarea la iesire sau la a doua inregistrare Se efectueaza in principiu la valoarea contabila sau la valoarea de intrare. Daca bunuri similare de natura stocurilor sau a titlurilor de valoare au valori contabile diferite si nu exista posibilitatea identificarii valorii contabile de intrare, evaluarea se face prin aplicarea uneia din urmatoarele metode: metoda costului unitar, mediu ponderat; metoda primei intrariprimei iesiri; metoda ultimei intrari-primei iesiri; metoda costului standard. metoda costului unitar, mediu ponderat de intrare (CMP) se utilizeaza in cazul in care bunurile materiale de natura stocurilr sunt cumparate la preturi diferite, iar in contabilitate acestea nu sunt individualizate in functie de costul de achizitie al fiecarui lot metoda primei intrari-primei iesiri (FIFO) potrivit careia bunurile iesite din patrimoniu se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al primei intrari. Pe masura epuizarii lotului, evaluarea se face la costul de achizitie al lotului urmator, in ordine cronologica metoda ultimei intrari-primei iesiri (LIFO) potrivit careia bunuriel iesite din patrimoniu se evalueza la costul de achizitie al ultimei intrari. Bunurile iesite din gestiune sunt considerate ca apartinand ultimului lot intrat sii sunt evaluate la costul acestuia. In continuare, iesirile de bunuri se considera ca apartinand lotului imediat precedent.

2.2 Evaluarea periodica Se realizeaza, de regula, la incheierea exercitiului financiar, odata cu inventarierea patrimoniului si intocmirea bilantului contabil. In consecinta, evaluarea periodica se diferentiaza la randul sau in: evaluare de inventar si evaluare bilantiera. Evaluarea de inventar

16

Se efectuaza cu ocazia inventarierii patrimoniului la inchiderea exercitiului financiar. Constituie obiect al inventarierii si evaluarii numai activele si datoriile. Evaluarea se bazeaza in principiu pe valuarea actuala la 31.XII.N, fiind denumita valoarea de inventar. Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimata in functie de pretul pietei, unitatea bunului pentru unitatea patrimoniala, situatia in care se afla bunurile materiale (gradul de uzura) si creantele/datoriile si amplasarea bunurilor. Evaluarea bilantiera Se bazeaza pe valoarea neta bilantiera rezultata in urma inventarierii. In acest scop, in cazul activelor se compara valoarea contabila de intrare cu valoarea de inventar si se retine cea mai mica valoare. Procedand astfel, in toate cazurile in care valoarea de inventar este mai mica decat valoarea contabila de intrare, diferenta corespunzatoare este tratata ca o depreciere a activelor si se inregistreaza ca o cheltuiala care diminueaza rezultatul intreprinderii. In ceea ce priveste capitalurile proprii, acestea se evalueaza la valoarea ccontabila de intrare, cu precizarea ca in cadrul lor rezultatul exercitiului (profit sau pierdere) preia prin intermediul cheltuielilor orice diferenta intre valoarea contabila de intrare si valoarea neta bilantiera.

17

In concluzie, evaluarea , ca instrument de orientare a operatorilor economici in spatial economic al tarii si nu numai , reprezinta in esenta un complex de tehnici , procedee si metode prin care un bun , o grupa de bunuri , un activ economic , un activ sau element intangibil , o intreprindere in ansamblul sau sint aduse din punct de vedere valoric la nivelul pietei si prin care li se asigura comparabilitatea cu aceasta , respectiv determinarea zonei celei mai profitabile in care s-ar putea situa pretul la care o tranzactie s-ar putea incheia in conditii normale de piata, evaluarea fiind considerata totodata si procedeul folosit de metoda contabilitatii pentru exprimarea baneasca a tuturor existentelor si modificarilor elementelor patrimoniului si reprezinta o opinie sau concluzie emisa pe baza unei analize minutioase referitoare la natura, calitatea valoarea sau utilitatea unor anumite proprietati imobiliare, exprimata de o persoana impartiala, specializata in analiza si evaluarea proprietatilor.

18

BIBLIOGRAFIE

Dr. MARIANA MAN-Bazele contabilitatii, Ed. SCRISUL ROMANESC Dr. C. M. DRAGAN-Bazele contabilitatii, Ed. CONTCONSULT, Buc, 1995 CALIN OPREA, RISTEA M.-Bazele contabilitatii, Ed. NATIONAL, 2000 PETRIS RUSALIM-Bazele contabilitatii, Ed. GORUN, Iasi, 1998 Sistemul Contabil al Agentilor Economici, Ministerul Finantelor, Ed. Economica, 1994

19