Sunteți pe pagina 1din 35

METODOLOGIA EFECTUARII INVENTARIERII GENERALE A

PATRIMONIULUI

Organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv din cadrul


societatilor, societatilor/companiilor nationale, regiilor autonome, institutelor nationale de
cercetare dezvoltare, societatilor cooperatiste, institutiilor publice, asociatiilor si
celorlalte persoane juridice cu si fara scop patrimonial,precum si ae persoanelor fiyice
care desfasoara activitati producatoare de venituri, se efectueaza potrivit legii
contabilitatii nr.82/1991.

Dupa cum s-a facut precizarea, prin inventariere se intelege ansamblul operatiilor
care au ca scop inregistrarea faptica si evaluarea stocurilor de bunuri existente intr-o
gestiune sau intr-o unitate patrimoniala in ansamblul ei.

Importanta si caracterul complex al operatiei de inventariere, impun cunoasterea


continutului lucrarilor si etapelor ce trebuie parcurse in efectuarea ei, deoarece fiecare din
ele presupune luarea unor masuri si executarea unor lucrari, care influenteaza direct
stabilirea volumului real al elementelor ce se inventariaza. Continutul diferitelor lucrari
pe care le cuprinde fiecare etapa a inventarierii determina modul in care contabilitatea
foloseste practic acest procedeu pentru realizarea uneia din functiile sale de baza si
anume functia de control.

Din punct de vedere metodologic, etapele inventarierii sunt aceleasi, indiferent de


obiectul activitatii unitatilor economice. Difera insa procedeul sau metoda practica,
modul concret in care se desfasoara inventarierea, unele etape ralizandu-se diferit in
functie de natura elementelor ce se inventariaza. Avand in vedere intregul ansamblu de
masuri si operatii necesare pregatirii si desfasurarii propriu-zise a inventarierii, etapele
acesteia in ordinea in care se succed sunt5:

I. Pregatirea inventarierii

II. Efectuarea propriu-zisa a inventarierii

III. Stabilirea rezultatelor inventarierii

IV. Regularizarea (compensarea) plusurilor cu minusurile la inventar.

1 Pregatirea inventarierii
Constituie prima etapa importanta, premergatoare inventarierii propriu zise de
care depinde in mare masura de eficienta acesteia. Ea determina continutul celorlalte
etape, creaza conditiile pentru desfasurarea neintrerupta si corecta a lucrarilor si
terminarea lor in timpul stabilit. Continutul acestei etape il constituie in special masurile
organizatorice si lucrarile de natura contabila menite sa stabileasca detaliat cadrul de
efectuare a inventarierii. Toate acestea se concretizeaza in obiectivele cuprinse in planul
de pregatire al inventarierii care cade in sarcina contabilului sef, care raspunde alaturi de
conducatorul unitatii, de efectuare la timp si in bune conditii a inventarierii. Printre
masurile pregatitoare de natura organizatorica se pot mentiona:

1.Numirea comisiei de inventariere.

Raspunderea pentru buna organizare a lucrarilor de inventariere revine


administratorului,

ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii patrimoniului,
care:

Elaboreaza si transmite comisiilor de inventariere instructiuni scrise privind


organizarea lucrarilor de inventariere, adaptate la specificul unitatii.

Numeste prin decizie scrisa, COMISIILE DE INVENTARIERE formate din cel


putin 2 persoane cu pregatire corespunzatoare tehnica si economica, care sa
asigure efectuarea

corecta si la timp a inventarierii patrimoniului, inclusiv evaluarea elementelor

_____________________________
5
Matis Dumitru, Pop Atanasiu, Contabilitate Financiara, Editura Alma Mater, Cluj Napoca , 2007,
paginile: 704 713

patrimoniale.

Din comisiile de inventariere nu pot face parte.

Gestionarii depozitelor supuse inventarierii si

Contabilii care tin evidenta gestiunii respective, cu exceptia unitatilor mici

In decizia de numire se mentioneaza:

- componenta comisiei,

- responsabilului comisiei,
- modul de efectuare al inventarierii,

- gestiunile supuse inventarierii,

- data de incepere si terminare a operatiunilor.

La persoanele fizice care desfasoara activitati producatoare de venituri, precum si


la unitatile al caror numar de salariati este redus, iar valoarea bunurilor din gestiune nu
depaseste plafonul stabilit de administratori, inventarierea poate fi efectuata de o singura
persoana.

Comisiile de inventariere sunt coordonate acolo unde este cazul de o comisie


centrala, care are ca sarcina sa organizeze, instruiasca, supravegheze si sa controleze
modul de efectuare a operatiunilor de inventariere numita prin decizie scrisa.

Responsabilul comisiei de inventariere preia de la compartimentul financiar-


contabil listele de inventariere vizate si parafate de catre contabilul sef.

Inventarierea patrimoniului se poate efectua atat prin salariati proprii, cat si pe baza
de contracte de prestari servicii incheiate cu persoane fizice sau juridice cu pregatire
corespunzatoare.

Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi inlocuiti decat in cazuri bine justificate


si numai prin decizie scrisa, emisa de cei i-au numit.

Pentru buna desfasurare a operatiunilor de inventariere, administratorii, ordonatorii


de credite sau alte persoane care au obligatia gestionarii patrimoniului trebuie sa ia
masuri pentru crearea conditiilor corespunzatoare de lucru comisiei de inventariere, prin6:

- organizarea depozitarii valorilor materiale grupate pe sorto tipo-,


dimensiuni codificarea acestora si intocmirea etichetelor de raft

- tinerea la zi a evidentei tehnico-operative la gestiunile de valori materiale si a


celei contabile si efectuarea lunara a confruntarii datelor din aceste evidente

- participarea la lucrarile de inventariere a intregii comisii de inventariere

- asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale care se


inventariaza, respectiv pentru sortare, asezare, cantarire, masurare etc.

- asigurarea participarii la indentificarea bunurilor inventariate (calitate, sort,

pret) a unor persoane competente din unitate sau din afara acesteia, la solicitarea
responsabilului comisiei de inventariere, care au obligatia de a semna listele de
inventariere pentru atestarea datelor inscrise in ele
- dotarea gestiunii cu aparate si instrumente adecvate si in numar suficient
suficient pentru masurare, cantarire, cu mijloace de indentificare (cataloage, monstre,
sonde), precum si cu formularele si rechizitele necesare

- dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul si de sigilarea a

spatiilor inventariate

- dotarea gestiunilor cu doua randuri de incuietori diferite.

- asigurarea protectiei membrilor comisiei de inventarierein conformitate cu


normele de protectie a muncii

Luarea unei declaratii scrise de la gestionarul care raspunde de gestiunea valorilor


materiale

Din aceasta declaratie trebuie sa rezulte daca:

________________________
6
O.MF.nr.1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor
de activ si pasiv

Are valori materiale pe care le gestioneaza si in alte locuri de depozitare

Are in gestiune si alte bunuri, apartinand altor persoane fizice sau juridice primite, cu sau

fara documente

Are plusuri sau minusuri in gestiune, despre a caror cantitate si valoare are
cunostinta

A eliberat sau a primit valori materiale fara documente legale

Are valori materiale nereceptionate sau care trebuie expediate, pentru care s-au
intocmit documentele respective

Are documente de primire-eliberare care nu au fost operate la zi in evidenta


gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate

Detine numerar rezultat din vanzarea bunurilor aflate in gestiunea sa

In declaratia data si semnata de gestionar in prezenta comisiei de inventariere se vor


mentiona felul, numarul si data ultimului document de intrare si iesire a bunurilor in/din
gestiune.
Aceasta declaratie:

- Se intocmeste intr-un singur exemplar, de catre gestionar, dupa sigilarea

locurilor de pastrare a valorilor materiale si banesti de care gestionarul respectiv raspunde


sau, acolo unde nu este posibil acest lucru, inainte de inceperea operatiei de inventariere
si se semneaza de catre acesta.

- Circula la membri comisiei de inventariere, care semneaza pentru confirmarea

ca declaratia a fost data in fata acesteia.

- Se arhiveaza la departamentul financiar-contabil impreuna cu lucrarile


comisiei

de inventariere.

3.Identificarea tuturor incaperilor cu bunuri ce vor fi inventariate

In acest scop se vor identifica incaperile care contin bunuri ce urmeaza sa fie
inventariate de comisia de inventariere.

4.Inchiderea si sigilarea tuturor locurilor in care exista valori materiale

Aceasta operatie se realizeaza in prezenta gestionarului. In situatia in care valorile


materiale supuse inventarierii sunt depozitate in locuri diferite sau gestiunea are mai
multe cai de acces, membri comisiei vor sigila toate aceste locuri. Nu se sigileaza locul in
care a inceput inventarierea, dar in cazul in care se intrerup operatiile de inventariere si se
paraseste gestiunea, acesta va fi si el sigilat. La reluarea lucrarilor se verifica daca sigiliul
este intact. In caz contrar, se intocmeste proces verbal de desigilare.

5.Gruparea bunurilor ce urmeaza a fi inventariate

Acestea se grupeaza pe sortimente si pe categorii de preturi. Se aranjeaza separat


bunurile sau produsele degradate de cele in stare buna, separarea materialelor primite
spre prelucrare sau ramase in custodie, spre reparare sau pentru pastrare de cele proprii.

6.Bararea si semnarea fiselor de magazie

Se realizeaza in cazul gestiunilor care folosesc metoda cantitativ-valorica. Fisele de


magazie se bareaza si se semneaza dupa ultima operatiune sau se mentioneaza data la
care s-au inventariat valorile materiale. Se vizeaza documentele care privesc intrari sau
iesiri de valori materiale, existente in gestiune, dar neinregistrate, se inregistreaza acestea
in fisele de magazie si se predau la contabilitate.

La unitatile de desfacere cu amanuntul care folosesc metoda global-valorica:


se intocmeste de catre gestionar, inainte de inceperea inventarierii,

raportul de gestiune in care sa se inscrie valoarea tuturor documentelor de intrare si iesire


a marfurilor si cele privind numerarul depus la casierie, intocmite pana in momentul
inceperii inventarierii.

se depune raportul de gestiune la contabilitate

7.Verificarea numerarului din casierie

Se verifica numerarul si se stabileste suma incasarilor din ziua curenta. Se solicita


intocmirea monetarului (la gestiunile cu amanuntul) si se depune numerarul la casieria
unitatii. Se ridica benzile de control de la aparatele de casa.

8.Controlul aparatelor de masura

Prin acest control se stabileste daca aparatele sunt in buna stare de functionare si
daca acestea au fost verificate.

9.Sistarea operatiilor de primire/ eliberare de bunuri

In vederea desfasurarii in bune conditii a inventarierii este indicat, daca acest lucru
este posibil, sa se sisteze toate operatiunile de primire/predare luandu-se in aclasi timp
masuri pentru a nu se deregla activitatea unitatii.

Daca totusi nu se pot sista operatiile de predare-primire, sunt admise exceptii, cu


conditia ca acestea sa se realizeze numai in prezenta comisiei de inventariere, care va
mentiona pe documentele respective: Predat sau primit in timpul inventarierii dupa caz,
cu evitarea inventarierii duble sau a omisiunilor. Pentru aceasta se stabileste o zona-
tampon in care sa se depoziteze bunurile primite in timpul inventarierii.

In afara de aceste masuri, trebuie sa se asigure inregistrarea la zi a tuturor


operatiilor in evidenta sintetica si analitica, si verificarea exactitatii inregistrarilor in
conturi precum si stabilirea soldurilor.

In cazul in care gestionarul lipseste se procedeaza astfel:

Comisia de inventariere aplica sigiliul si comunica aceasta conducerii unitatii


patrimoniale

Conducerea unitatii instiinteaza imediat in scris pe gestionar despre inventarierea


ce urmeaza a se efectua, indicand locul, ziua si ora fixata pentru inceperea lucrarilor

Daca gestionarul sau reprezentantul sau legal nu se prezinta la locul, data si ora
fixata, inventarierea se efectueaza in prezenta altei persoane numite prin decizie scrisa de
catre conducerea unitatii, care sa-l reprezinte pe gestionar.

2 Efectuarea propriu zisa a inventarierii

Este etapa in care comisia de inventariere trece la efectuarea propriu-zisa


a verificarii gestiunii, care consta in : masurarea, cantarirea, cubarea sau numararea
bunurilor de catre membri comisiei de inventariere in prezenta gestionarului. Esenta
acestei etape, consta in stabilirea marimii reale a existentei mijloacelor economice
precum si a obligatiilor pe care le are unitatea respectiva la data inventarierii. Metodele si
procedeele practice prin care se realizeaza constatarea directa si concreta depind de
particularitatile pe care le prezinta mijloacele economice si de situatia in care se gasesc
ele in momentul inventarierii.

Comisia de inventariereare obligatia sa controleze toate locurile in care pot exista


bunuri supuse inventarierii.

Pe toata durata inventarierii, programul si perioada inventarierii vor fi afisate la loc


vizibil.

Constatarea si descrierea elementelor supuse inventarierii se realizeaza prin:

Inventarierea fizica (directa) se realizeaza la bunurile materiale prin


numarare, cantarire, masurare, calcule tehnice

Inventarierea indirecta se realizeaza la mijloacele banesti, la drepturi si


obligatii, pe baza documentelor care au stat la baza inregistrarilor.

Bunurile constatate faptic sunt inscrise in listele de inventariere, in 3 exemplare,


semnate pe fiecare pagina de catre membrii comisiei si de catre gestionar. Listele de
inventariere cuprind caracteruisticile bunurilor si cantitatile faptice.

Pentru bunurile greu vandabile, sezoniere, avariate, alterate sau depreciate, precum
si pentru bunurile care intra in unitatea patrimoniala in timpul inventarierii se intocmesc
liste de inventar separate.

La terminarea inventarierii toate listele de inventariere vor fi semnate de membri


comisiei si de gestionar pe fiecare fila in parte. Gestionarul sau persoana responsabila de
gestiunea bunurilor trebuie sa consemneze pe ultima fila a listelor de inventariere ca toate
valorile specificate in listele de inventar au fost inventariate, atat in ce priveste cantitatea,
calitatea si pretul in prezenta sa, ca nu au fost omise bunuri de la inventariere si ca
valorile inventariate sunt in pastrarea si in responsabilitatea sa.

Listele de inventariere se intocmesc pe:

- Categorii de bunuri
- Locuri de depozitare

- Gestionari

- Bunuri proprii aflate in unitate si in afara ei

- Bunuri apartinand altor unitati (o lista de inventar se trimite acestor unitati).

Datele cantitative din listele de inventariere sunt evaluate si se totalizeaza, dupa


care se intocmeste, pe verso, o recapitulatie in etalon natural.

Dupa efectuarea inventarierii, listele de inventar se predau astfel:

- primul exemplar (completat de revizorul de gestiune), se trimite oganului care


a

dispus inventarierea, pentru aprobare si valorificare

- Al doilea exemplar se preda gestionarului

- Al treilea exemplar, completat de gestionar, ramane in arhiva corpului


revizorilor de gestiune, sau compartimentului specializat pe astfel de probleme

Listele de inventariere se considera acte contabile. Inventarierea cantitativa este


supusa controlului prin sondaj de catre seful comisiei de inventariere avand obligatia,
daca se constata ca operatiunea a fost efectuata defectuos, sa dispuna reinventarierea
bunurilor respective.

Listele de inventar se anexeaza la procesul verbal de control gestionar, intocmit in 3


exemplare, din care un exemplar se preda conducerii agentului economic, unul ramane la
arhiva corpului revizorilor de gestiune, sau compartimentului specializat pe astfel de
probleme, iar ultimul se preda gestionarului.

Procesul verbal de inventariere cuprinde:

perioada si gestiunile inventariate

persoanele participante la inventariere

plusurile si minusurile constatate

bunurile depreciate

creantele si datoriile incerte sau in litigiu

Obiectivele inventarierii si tehnica efectuarii acesteia:


1. Stocuri faptice sunt supuse inventarierii fizice prin numarare, cantarire,
masurare sau cubare; determinarea stocurilor faptice se face astfel incat se se evite
omiterea ori inventarierea de doua sau mai multe ori a acelorasi bunuri.

Bunurile aflate in ambalaje originale intacte se desfac prin sondaj, acest lucru
urmand a fi mentionati in listele de inventariere respective

3. Lichidele - a caror cantitate efectiva nu se poate stabilii prin transvazare si


masurare, continutul vaselor stabilit in functie de volum, densitate, compozitie.

- se verifica prin scoaterea de probe din vase; sau organoleptic prin masurare sau
probe de laborator, cand se constata densitatea, compozitia si alte caracteristici ale
lichidelor

4. Materialele de masa (beton, otel, ciment,produse de cariera si balastiera, produse


agricole si alte materiale similare) a caror inventariere prin cantarire si masurare ar
necesita cheltuieli

importante sau ar conduce la degradarea bunurilor.

- se pot inventaria in functie de volumul lor stabilit prin calcule tehnice

5. Bunurile cu grad mare de perisabilitate se inventariaza cu prioritate, fara a


stanjeni desfacerea imediata

6. Creante fata de terti

- sunt supuse verificarii si confirmarii pe baza extraselor soldurilor debitoare si creditoare


ale conturilor de creante si datorii care detin ponderea valorica in totalul soldurilor
acestor conturi, potrivit Extrasului de cont(cod 14-6-3)

- sau pot fi verificate pe baza punctajelor reciproce, in functie de necesitati

- nerespectarea acestei proceduri, precum si refuzul de confirmare constituie abateri de la


normele legale

- in situatia unitatilor care efectueaza decontarea creantelor si obligatiilor pe baza de


conturi sau deconturi externe periodice confirmate de catre partenerii externi, aceste
documente tin locul extraselor de cont confirmate

7. Disponibilitatile aflate in conturi la banci sau la unitatile Trezoreriei Statului


prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de aceste unitati cu cele din
contabilitate
8. Disponibilitatile in lei si in valuta din casieria unitatii se inventariaza in ultima
zi lucratoare a exercitiului financiar, dupa inregistrarea tuturor operatiunilor de incasari si
plati privind exercitiul respectiv.

-se confrunta soldurile din registrul de casa cu cele din contabilitate

9. Celelalte elemente patrimoniale, de activ si de pasiv se verifica realitatea


soldurilor conturilor respective iar pentru cele aflate la terti se fac cereri de confirmare,
care se vor atasa la listele respective dupa primirea confirmarii

10. Bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fara miscare sau greu
vandabile, comenzi in curs, abandonate sau sistate; creante si obligatii incerte sau in
litigiu

- liste de inventariere separate sau situatii analitice separate, dupa caz

11. Terenurile pe baza documentelor care atesta proprietatea acestora si a schitelor


de amplasare

1 Cladirileidentificarea lor potrivit titlurilor de proprietate si a dosarului tehnic


acestora

- inspectare

- compararea constatarilor cu datele prevazute in titlurile de proprietate si


dosare

13. Constructiile si echipamentele speciale (retele de energie electrica, termica,


gaze, apa, canal, telecomunicatii, caile ferate si altele similare) se inventariaza potrivit
regulilor stabilite de detinatorii acestora

14. Imobilizarile necorporale

prin constatarea existentei si apartenentei acestora la unitatile detinatoare.

in cazul brevetelor, licentelor know- how-urilor, marcilor de fabrica este necesara


dovedirea existentei acestora pe baza titlurilor de proprietate

15. Imobilizarile necorporale si corporale in curs de executie

se mentioneaza pentru fiecare obiect in parte pe baza constatarii la fata locului:

denumirea obiectului
descrierea amanuntita a stadiului in care se afla, pe baza valorii din documentatia
existenta (devize) si in functie de volumul lucrarilor realizate la data inventarierii

materialele si utilajele primite de la beneficiari pentru montaj si neincorporate in


lucrari se inventariaza separat.

16. Imobilizarile corporale din afara unitatii (vapoare, locomotive, vagoane,


avioane, autovehicule, etc.), plecate in cursa de lunga durata, masini de forta si utilaje
energetice, masinile, utilajele si instalatiile de lucru, aparatele si instalatiile de masurare,
control si reglare si mijloacele de transport date pentru reparatii in afara unitatii se
inventariaza inaintea iesirii lor temporare din unitate sau prin confirmare scrisa primita de
la unitatea unde acestea se gasesc

17. Investitiile puse in functiune total sau partial, carora nu li s-au intocmit
formele de inregistrare ca imobilizari corporale, se inscriu in listele de inventariere
separate; lucrarile de investitii care nu se mai executa, fiind sistate sau abandonate, se
inscriu in listele de inventariere separate, aratandu-se cauzele sistarii sau abandonarii,
aprobarea de sistare sau abandonare si masurile ce se propun in legatura cu aceste lucrari

18. Productia in curs de executie si semifabricatele

se inventariaza:

produsele care nu au trecut prin toate fazele (stadiile) prelucrarii impuse

de procesul tehnologic de productie

produsele care, desi au fost terminate, nu au trecut toate probele de

receptionare tehnica sau nu au fost completate cu toate piesele si accesoriile lor

lucrarile, serviciile si studiile in curs de executie sau neterminate

lucrarile executate (terminate), dar nereceptionate de catre beneficiar

inainte de inceperea inventarierii, productiei in curs de executie si a

semifabricatelor din productie proprie este necesar:

sa se predea la magazii si la depozite, toate piesele, ansamblurile si

agregatele a caror prelucrare a fost terminata


sa se colecteze din sectii sau ateliere toate produsele reziduale si

deseurile, intocmindu-se documentele de constatare

sa se intocmeasca documentele de constatare si sa se prezinte la

control semifabricatele a caror utilizare este indoielnica

determinarea stocurilor faptice se realizeaza astfel incat sa se evite omiterea sau


inventarierea de doua sau mai multe ori a acelorasi bunuri; in acest scop se recomanda ca
procedeu dubla inventariere

19. Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb,


semifabricatele, aflate la locurile de munca si nesupuse prelucrarii, nu se considera
productia in curs de executie; acestea se inventariaza separat si se repun in conturile din
care provin, diminuandu-se cheltuielile, iar dupa terminarea inventarierii se evidentiaza in
conturile initiale de cheltuieli

20. Produsele aflate in expeditie se inventariaza de catre unitatile patrimoniale


furnizoare ce se inscriu in liste separate de inventariere

21. Bunurile achizitionate aflate in curs de aprovizionare se inventariaza de


unitatea cumparatoare si se inscriu in liste de inventariere separate

2 Formularele cu regim special se inscriu in listele de inventariere in ordinea


codurilor

23. Marci postale, timbrele fiscale, tichete de calatorie, bonuri cantitati fixe,
bilete de spectacol, de intrare la muzee, expozitii, etc. se inscriu in listele de
inventariere la valoarea nominala, cu exceptia timbrelor cu valoare filatelica

24. Alte bunuri materiale cum este cazul materialelor cu volum mare si cu valoare
mica, a caror inventariere fizica ar cere mult timp si ar provoca pierderi de manipulare, se
determina prin calcule tehnice

25. Bunurile aflate in afara unitatii se refera la utilajele sau alte bunuri date cu
chirie, materialele in expeditie sau ramase in pastrarea furnizorilor, produsele si marfurile
expediate clientilor sau aflate in pastrarea acestora in urma refuzului, materiale date spre
prelucrare la terti, bunurile greu accesibile ( constructii subterane, linii energetice ), la
lucrarile de cercetare in curs de executie, venituri in avans, investitii executate de la data
inceperii lor si nefacturate pana la data inventarierii. Existenta acestor elemente de activ
sau de pasiv ca si a altora, neputand fi stabilita pe calea constatarii directe, se determina
indirect pe baza documentelor in care este determinata existenta acestora.
26. Bunurile din domeniul public al statului si al unitatilor administrativ
teritoriale, date in administrare institutiilor publice si regiilor autonome potrivit legii, se
inventariaza si se evidentiaza in mod distinct in cadrul acestor unitati

27. Bunurile aflate asupra angajatilor la data inventarierii (echipament,


cazarmament, scule, unelte, etc.) se inventariaza si se trec in listele separate,
specificandu-se persoanele care raspund de pastrarea lor. In cadrul evidentierii acestora
pe formatii si locuri de munca, bunurile vor fi centralizate si comparate cu datele din
evidenta tehnico-operativa, precum si cu cele din evidenta contabila.

28. Bunurile apartinand altor unitati (inchiriate, in leasing, in custodie, cu vanzare


in consignatie, spre prelucrare, etc.) se inventariaza si se inscriu in liste separate.

Listele de inventariere pentru aceste bunuri vor contine informatii cu privire la


numarul si data actului de predare-primire si ale documentului de livrare, precum si alte
operatii utile.

Listele de inventariere cuprinzand bunurile apartinand tertilor se trimit si persoanei fizice


sau juridice, romane ori straine, dupa caz, careia ii apartin bunurile respective, in termen
de cel mult 15 zile de la terminarea inventarierii, urmand ca proprietarul bunurilor sa
comunice eventualele nepotriviri in termen de 5 zile de la primirea listelor de
inventariere. Neconfirmarea in acest termen presupune recunoasterea exactitatii datelor
inscrise in listele de inventariere. In caz de nepotriviri, unitatea detinatoare este obligata
sa clarifice situatia diferentelor respective si sa comunice constatarile sale persoanei
fizice sau juridice careia ii apartin bunurile respective, in termen de 5 zile de la primirea
sesizarii

29. Inventarierea lucrarilor de modernizare nefinalizate sau de reparatii ale


cladirilor, instalatiilor, masinilor, utilajelor, mijloacelor de transport si ale altor bunuri se
face prin verificarea la fata locului a stadiului fizic al lucrarilor. Astfel de lucrari se
consemneaza intr-o lista de inventariere separata, in care se indica denumirea obiectului
supus modernizarii sau reparatiei, gradul de executare a lucrarii, costul de deviz si cel
efectiv al lucrarilor executate.

Literatura de specialitate recomanda posibilitate efectuarii inventarierii anumitor


bunuri pe baza unor procedee simplificate. Astfel inventarierea a obiectelor de inventar se
poate efectua prin verificarea si compararea directa a datelor din evidenta cu situatia
existenta si inscrierea in listele de inventariere numai a diferentelor constatate. In acest
caz, comisia de inventariere precum si gestionarul semneaza datele confirmate in
evidentele respective.

Cu ocazia inventarierii se realizeaza si evaluarea elementelor patrimoniale.


In contabilitate, elementele patrimoniale inventariate isi mentin valoarea lor de
intrare in patrimoniu.

La inchiderea exercitiului financiar, se compara valoare de intrare sau contabila


(Vc) cu cea de utilitate (Vu) stabilita prin inventariere. Pot rezulta plusuri sau minusuri
care se solutioneaza astfel:

A.In cazul elementelor de ACTIV :

1.Diferentele constatate in PLUS (Vc Vu) NU se inregistreaza, elementele se mentin


la valoare lor de intrare.

Diferentele constatate in MINUS intre valoarea de inventar si cea contabila (Vc>Vu)


reprezinta o depreciere ( se trece pe cheltuieli) care poate fi de doua feluri:

a) IREVERSIBILA este specifica imobilizarilor, se datoreaza

uzurii fizice sau morale iar aceasta diferenta se inregistreaza ca AMORTIZARE

b) REVERSIBILA este specifica stocurilor de active circulante,

este determinata de oscilatia preturilor pe piata si in acest caz se constituie AJUSTARI

B.In cazul elementelor de PASIV:

1.Diferentele constatate in PLUS (Vu >Vc) se inregistreaza prin constituirea


unei AJUSTARI, elementele de pasiv ramanand la valoarea de intrare.

Diferentele constatate in MINUS (Vu Vc) NU se inregistreaza.

3 Stabilirea rezultatelor inventarierii

Este etapa in care se confrunta datele scriptice din contabilitatea analitica sau
sintetica, cu datele din listele de inventariere, intr-un document care poate fi numit
situatia comparativa a diferentelor de gestiune.

Pentru elementele de activ la care s-au constatat deprecieri, pe baza listelor de


inventariere intocmite distinct, comisia de inventariere face propuneri privind constituirea
ajustarilor pentru depreciere sau de inregistrare a unor amortizari suplimentare (pentru
deprecierile ireversibile ale imobilizarilor), acolo unde este cazul, aratand totodata
cauzele care au determinat aceste deprecieri.

Pentru toate plusurile, lipsurile si deprecierile constatate la bunuri, precum si


pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de prescriptie a creantelor sau din
alte cauze, comisia de inventariere trebuie sa primeasca explicatii scrise de la persoanele
care au raspunderea gestionarii, respectiv a urmaririi decontarii creantelor.

Pe baza explicatiilor primite si a documentelor cercetate, comisia de inventariere


stabileste caracterul lipsurilor, pierderilor, pagubelor si deprecierilor constatate, precum si
caracterul plusurilor, propunand, in conformitate cu dispozitiile legale, modul de
regularizare a diferentelor dintre datele din contabilitate si cele faptice, rezultate in urma
inventarierii.

In situatia constatarii unor plusuri in gestiune, bunurile respective se vor evalua la


valoarea justa.

In cazul constatarii unor lipsuri in gestiune, imputabile, administratorii vor lua


masura imputarii acestora la valoarea lor de inlocuire. Prin valoare de inlocuire 7, se
intelege costul de achizitie al unui bun cu caracteristici si grad de uzura similare celui
lipsa in gestiune la data constatarii pagubei, care va cuprinde pretul de cumparare
practicat pe piata, la care se adauga taxele nerecuperabile, inclusiv T.V.A., cheltuielile de
transport, aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de
utilitate sau pentru intrarea in gestiune a bunului

________________________
7
O.MF.nr.1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor
de activ si pasiv

respectiv.

Pentru stabilirea plusurilor si minusurilor de inventar se intocmesc situatii


comparative pe grupe si feluri de mijloace economice care cuprind, pe de o parte totalul
listelor de inventariere, iar pe de alta parte soldurile conturilor respective din evidenta
curenta la data inventarierii.

Pe baza listelor de inventariere se stabilesc diferentele intre soldurile scriptice si


cele faptice ale bunurilor si care se inregistreaza in contabilitate ca plusuri sau minusuri
de inventar, dupa efectuarea in prealabil, a compensarilor admise, de regula, numai in
cazurile in care exista riscul de confuzie intre acestea, pentru aceeasi perioada de
gestiune.

Inainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedeaza la o analiza a tuturor


stocurilor inscrise in fisele de magazie si a soldurilor din contabilitate pentru bunurile
inventariate. Erorile descoperite cu aceasta ocazie trebuie corectate operativ, dupa care se
procedeaza la stabilirea rezultatelor inventarierii, prin confruntarea cantitatilor
consemnate in listele de inventariere, cu evidenta tehnico-operativa pentru fiecare pozitie
in parte.

Stabilirea rezultatelor inventarierii cuprinde doua faze:


Evaluarea bunurilor inscrise pe listele de inventariere prin inmultirea lor
cu

preturile de inregistrare din contabilitate

Compararea efectiva a stocurilor faptice din listele de inventariere cu

stocurile scriptice din contabilitate, care, de astfel, sunt inscrise pe o coloana a listelor de
inventariere.

Prin compararea stocurilor faptice cu cele scriptice pot rezulta urmatoarele situatii8:

1.Stocurile faptice corespund cu cele scriptice

Sf = Ss

Unde: Sf stoc faptic

Ss stoc scriptic

Intr-o asemenea situatie se considera ca patromoniul este administrat si gospodarit


corect.

Lipsuri de inventar . Situatie in care stocul faptic este mai mic decat stocul

scriptic (soldul contului de gestiune)

Sf < Ss

Intr-o asemenea situatie, gestiunea nu este administrata si gospodarita corect,


existand posibilitatea fraudei.

3.Plusuri de inventar

Situatia in care stocul faptic este mai mare decat stocul scriptic (soldul contului de
gestiune), situatie care denota, de asemenea, o incorecta administrare si gestionare a
patrimoniului si trebuiesc cautate cauzele care au determinat plusul de inventar (uneori
imbracand tot un caracter fraudulos).

Sf > Ss Atat pentru lipsurile cat si pentru plusurile de inventar, Comisia de


inventariere cere o nota explicativa de la gestionar si, in general, cere
explicatii scrise de la cei care gestioneaza bunurile contabile, conducatori de
compartimente etc.

In ceea ce privesc plusurile constatate la inventariere, acestea pot fi din motive


obictive: cresteri in volum ca urmare a unor procese naturale-fermentatia, greseli de
manipulare, cantarire, masurare si in acest caz se vor inregistra ca o intrare si o scadere a
cheltuielilor.

In cazul lipsurilor in gestiune se fac urmatoarele operatii:

- calculul perisabilitatilor

- stabilirea pierderilor materiale peste norme

calculul diferentelor de imputat

Inregistrarea minusurilor se face dupa operatia de compensare si daca acestea sunt


in cadrul

________________________
8
Catedra de Contabilitate a Facultatii de Stiinte Economice a Universitatii Babes Bolyai, Cluj Napoca,
Bazele contabilitatii agentilor economici din Romania, Editia a II a; Editura Intelcredo, Deva, 1996,
paginile: 256 266

normelor de perisabilitate, prevazute legal se numesc minusuri neimputabile, iar daca se


datoreaza neglijentei sau relei intentii a gestionarului se numesc minusuri imputabile.

Perisabilitatile sunt pierderile sau scaderile din greutate sau din volum datorate
proprietatilor fizico-chimice ale bunurilor, care se produc in timpul pastrarii, manipularii
sau desfacerii bunurilor, determinate de procese naturale, cum sunt: uscare, evaporare,
scurgeri, spargeri, faramitare, refrigerare, congelare, decongelare, fermentare sau alte
procese biofizice asemanatoare in procesul de comercializare 9. Pentru acestea sunt
stabilite prin lege anumite limite maxime de perisabilitate care pot fi acordate la marfuri
in procesul de comercializare.

In Romania actul normativ care reglementeaza normele maxime de perisabilitate


care se pot acorda bunurilor care fac obiectul schimburilor comerciale este H.G. nr
304/15 aprilie 1999.

Formula de calcul a perisabilitatilor este urmatoarea:

Qi x Pu x Np
100
in care : Qi cantitatea de marfa (produs) intrata in gestiune

Pu pretul unitar al marfii

Np norma legala de perisabilitate


De regula perisabilitatea se incadreaza intre 0,01 si 4,0%, in functie de sortimentele
si grupele de marfuri ( bunuri), o influenta directa asupra procentului de perisabilitate
avand durata de pastrare si anotimpul in care a avut loc piederea din greutate sau din
volum.

Daca lipsa de marfuri este mai mica sau egala cu marimea perisabilitatilor, atunci
acestea se scad in marimea reala.

Prin pierderile materiale peste norme se inteleg scaderie din greutate sau volum,
care depasesc normele de pierderi stabilite, sau au loc la bunuri carora nu li se aplica
normele de pierderi materiale.

Intr-o asemenea situatie, pierderile peste norme ( stricaciuni, deteriorari, deprecieri,


lipsuri, etc) sunt consemnate in procesul verbal de scadere, intocmit in 4 exemplare, daca
lipsurile se solutioneaza de conducerea agentului economic, sau in 5 exemplare, daca
solutionarea lipsurilor se face conform competentelor legale. Acest al cincilea exemplar,
atunci cand este cazul, se trimite organelor de cercetare in drept.

In situatia in care lipsurile de bunuri, peste normele legale, nu sunt imputabile cuiva
raspunzator, acestea se suporta de catre agentul economic (sunt incluse in cheltuieli ), cu
aprobarea organelor competente.

Lipsurile imputabile se determina prin scaderea din volumul total al bunurilor lipsa
a pierderilor materiale normale ( perisabilitatile) si a pierderilor materiale normale
neimputabile.

Valoarea bunurilor lipsa, ramasa dupa scaderile mentionate se imputa gestionarului


si celorlalti factori responsabili. Administratorii trebuie sa ia masura imputarii acestora
la valoarea de inlocuire, care reprezinta de fapt costul de achizitie a bunurilor, la data care
s-a constatat prejudiciul.

In principiu costul de achizitie cuprinde urmatoarele elemente:

pretul de cumparare practicat pe piata la data respectiva

taxele nerecuperabile

cheltuieli de transport-aprovizionare

cheltuieli pentru punerea in stare de utilitate sau pentru intrarea in


gestiune a bunurilor respective

taxa pe valoare adaugata colectata (TVAc)


Pe baza listelor de inventariere obisnuite ( varianta simplificata), intocmite de catre
comisiile constituite cu acest scop, se procedeaza la confruntarea datelor scriptice cu cele
faptice,

completandu-se listele de inventariere finale sau centralizatoare (cod 14-3-12) numai


pentru pozitiile cu diferente, in plus sau in minus, delimitate pe grupe si feluri de
elemente patrimoniale ________________________
9
Ristea Mihai si colectiv Contabilitatea financiara a intreprinderii, Editura Universitara, Bucuresti, 2004

si aceasta pentru gestiunile care se urmaresc in contabilitate, atat cantitativ cat si valoric,
cum sunt cele de materii prime si materiale consumabile, de produse finite, de marfuri
prin comertul en-gros si altele. In situatia gestiunilor oglindite in contabilitate numai
valoric, cum este cazul celor din comertul cu amanuntul, aceasta aperatiune se realizeaza
prin compararea valorii totale a inventarului cu soldul scriptic existent in contabilitate,
stabilindu-se plusul sau minusul valoric total aferent gestiunii verificate.

In cazul in care la anumite sortimente sau elemente patrimoniale de natura


imobilizarilor corporale sau valorilor stocabile se constata plusuri sau minusuri, este
necesara evaluarea diferentelor si numai dupa aceasta se efectueaza incadrarea lor pe
cauze in vederea solutionarii si inregistrarii in contabilitate.

Procesul verbal de inventariere si listele de inventariere centralizatoare, atunci cand


este cazul, reprezinta documentele pe baza carora se solutioneaza si se inregistreaza in
contabilitate plusurile si minusurile constate, avandu-se in vedere in acest sens urmatoare
ordine de efectuare a operatiilor respective:

- efectuarea si inregistrarea in contabilitatea a compensarilor legale

- stabilirea plusurilor definitive ( finale) si inregistrarea lor in contabilitate, dupa


efectuarea compensarilor legale

- determinarea si inregistrarea lipsurilor neimputabile si a pierderilor din calamitati

- imputarea in sarcina celor vinovati a lipsurilor provenite din vina unor salariati sau a
tertilor

- inregistrarea lipsurilor in curs de clarificare

- constituirea si regularizarea provizioanelor privind

deprecierea elementelor patrimoniale

Pentru fiecare din operatiile mentionate anterior se vor prezenta atat aspectele mai
importante de natura metodologica, cat si cele privind reflectarea in contabilitate a
influentelor pe care le genereaza asupra patrimonilui supus inventarierii.
Datele pe care le contin procesul verbal de inventariere si listele intocmite cu
prilejul acestei operatiuni se utilizeaza, de asemenea, pentru completarea Registrului-
inventar.

4 Regularizarea (compensarea) plusurilor cu minusurile la inventariere

Este etapa, in care se pun de acord, prin inregistrari adecvate in contabilitate,


evidenta contabila cu situatiile din listele de inventariere ( inventarul ).

In cazul bunurilor constatate lipsa, ce urmeaza a fi imputate, care nu pot fi


cumparate de pe piata, valoarea de imputare se stabileste de catre o comisie formata din
specialisti in domeniul respectiv.

Listele cu sorturile de produse, marfuri, ambalaje si alte valori materiale care


intrunesc conditiile de compensare datorita riscului de confuzie se aproba anual de catre
administratori, respectiv de catre ordonatorii de credite, si servesc pentru uz intern in
cadrul unitatilor respective.

Compensarea minusurilor cu plusurile de inventar este admisa de reglementarile in


vigoare pentru situatiile in care lipsurile in gestiune nu sunt considerate infractiuni.

Admiterea compensarilor se aproba anual de catre administratorul unitatii, cu


indeplinirea unor conditii restrictive, respectiv:

o sa existe riscul de confuzie intre sorturile aceluiasi bun material, din cauza
asemanarii in ceea ce priveste aspectul exterior: culoare, desen, model,
dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;

o diferentele in plus sau in minus de refera la aceeasi gestiune, acelasi gestionar si


aceeasi perioada de gestiune

Compensarea nu se admite in cazurile in care lipsurile constatate la inventariere


provin din sustrageri sau din degradarea bunurilor respective datorita vinovatiei
persoanelor care raspund de gestionarea bunurilor respective.

Compensarea se efectueaza numai pentru cantitati egale si in functie de valorile


acestora.

In cazul in care catitatile aferente sorturilor la care se constata plusuri supuse


compensarii sunt mai mari decat cantitatile corespunzatoare sorturilor la care s-au stabilit
minusurile admise la compensare se procedesza la stabilirea egalitatii cantitative prin
eliminarea din calcul a diferentei in plus. Aceasta operatie se realizeaza incepand cu
sorturile care au preturile unitare cale mai scazute, in ordine crescanda.
In urma compensarii pot rezulta:

1.Plusuri cantitativ-valorice: atunci cand cantitatea plusurilor supuse compensarii este


mai mare decat cea a minusurilor care se compenseaza.

Plusurile valorice: in cazul in care cantitatea in plus a fost epuizata prin compensare, dar
valoarea plusului nu a fost utilizata integral datorita preturilor unitare mai mari
comparativ cu cele aferente minusurilor compensate.

3.Minusurile cantitativ-valorice: atunci cand cantitatea totala in minus este mai mare
decat cantitatea plusurilor admise pentru compensare.

4.Minusurile valorice: cand cantitatea minusului a fost compensata de cantitatea in plus,


dar valoarea minusului a fost mai mare datorita ordinii de compensare si in speta de
incepere a acesteia cu sorturile cu pretul cel mai scazut.

Operatia se executa in baza procesului verbal de inventariere, in care Comisia de


inventariere si-a expus concluziile si propunerile cu privire la plusurile si lipsurile
constatate, stabilind eventualii vinovati si modul de regularizare a diferentelor.

Dupa cum se poate observa, plusurile valorice permit o recuperare a cheltuielilor


cu marfa (bunurile), in timp ce minusurile valorice se imputa, de regula, gestionarului sau
celorlalti factori responsabili.

Dupa compensare pot ramane deci diferente cantitativ valorice, in plus sau in
minus, care poarta numele de diferente nete.

Daca in urma compensarii au fost acoperite integral diferentele in minus si mai


raman diferente cantitative si/sau valorice in plus neutilizate, acestea de considera plusuri
la inventariere si se inregistreaza in evidenta operativa si in contabiliatea sintetica si
analitica ca o intrare de valori materiale, concomitent cu diminuarea cheltuielilor.

In situatia in care, in urma compensarii, diferentele cantitative in minus nu au fost


solutionate (acoperite) integral, acestea sunt considerate diferente nete in minus si pot fi
diminuate in continuare prin acordarea scazamintelor legale,in limita cotelor procentuale
stabilite. Eventualele diferente valorice in minus datorita preturilor unitare diferite se
inregistreaza in mod distinct prin intermediul conturilor de cheltuieli, care se debiteaza
prin creditul conturilor de imobilizari sau de stocuri, dupa caz.

In mod exceptional se pot aproba compensari si intre gestiuni diferite, insa acestea
numai in situatia in care intre gestiunile respective exista legaturi de cauzabilitate,
respectandu-se totodata celelalte conditii restrictive.

Operatiile propriu-zise de compensare se inregistreaza atat in evidenta operativa


(fise de magazie), cat si in contabilitatea analitica ( fise de cont cantitativ-valorice) in
coloana de intrari in gestiune si respectiv de debit cu sume in negru la sorturile de bunuri
materiale constatate in plus si supuse compensarii si cu sume in rosu pentru sorturile la
care s-au stabilit minusurile admise la compensare.

Diferentele valorice in plus sau in minus stabilite ca urmare a efectuarii operatiei de


compensare se inregistreaza numai in contabilitatea sintetica, cu plusurile si respectiv
minusurile imputabile.

Normele privind limitele legale de perisabilitate sunt valabile numai pentru


persoanele juridice care sunt obligate, potrivit legii, la plata impozitului pe profit, in
limita carora, cheltuielile cu perisabilitatile sunt deductibile din veniturile realizate.

Aplicarea scazamintelor legale

Se aplica doar la bunurile materiale la care sunt acceptate scazaminte.

In cazul compensarii lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scazamintele se


calculeaza numai in situatia in care cantitatile lipsa sunt mai mari decat cele constatate in
plus.

Cotele de scazaminte se aplica:

- in primul rand, la valorile materiale la care s-au constatat lipsurile

- daca in urma aplicarii scazamintelor respective mai raman diferente

cantitative in minus, cotele de scazaminte se pot aplica si asupra celorlalte valori


materiale admise in compensare, la care s-au constatat plusurile sau la care nu au rezultat
diferente.

Normele de scazaminte nu se aplica anticipat, ci numai dupa constatarea existentei


efective a lipsurilor si numai in limita acestora. Normele de scazaminte nu se aplica
automat, fiind considerate limite maxime.

Diferenta constatata in minus in urma compensarii si aplicarii tuturor cotelor de


scazaminte, reprezentand prejudiciu pentru unitate, se recupereaza de la persoanele
vinovate.

Rezultatele inventarierii se inregistreaza in evidenta operativa si in contabilitate. Pe


baza registrului-inventar si a balantei de verificare se intocmesc situatiile financiare, ale
caror posturi trebuie sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu
situatia reala a elementelor patrimoniale, stabilita prin inventariere.

5. Intocmirea balantei de verificare provizorii inainte de inventariere

Intocmirea primei balante de verificare a conturilor sintetice inainte de


inventariere se face pe baza datelor din conturile sintetice. Aceasta balanta provizorie are
ca scop determinarea existentelor de active, datorii si capitaluri proprii, pe baza datelor
din contabilitate si stabilirea soldurilor scriptice.

De asemenea, tot cu aceasta balanta de verificare provizorie, ca de altfel si cu cea


definitiva,se verifica realizarea unei functii a balantei de verificare si anume: verificarea
exactitatii datelor inregistrate in conturi prin verificarea egalitatilor specifice balantei de
verificare.

Dupa ce s-au realizat primele doua lucrari premergatoare, se trece la intocmirea


balantei de verificare sintetice pe baza datelor din conturile sintetice. Aceasta balanta de
verificare inainte de inventariere are scopul de a determina existentele de active, datorii si
capitaluri pe baza datelor din contabilitate, ceea ce se numeste sold scriptic.

Intocmirea acestei prime balante de verificare realizeaza una din principalele


functii ale acesteia si anume: verificarea exactitatii datelor inregistrate in conturi. Cu
aceasta ocazie se verifica egalitatile specifice balantei de verificare in functie de tipurile
de balanta intocmita, si anume cu una, doua, trei sau patru egalitati. Stocul scriptic se
poate determina intocmind oricare din aceste balante, dar se recomanda intocmirea
balantei de verificare cu patru egalitati, deoarece este cea mai utila pentru intocmirea
situatiilor financiare anuale. Este important sa se confrunte rulajele din balanta de
verificare cu totalul sumelor din Registrul jurnal, care trebuie sa fie egale pentru aceeasi
perioada de timp.

Prin analiza balantelor de verificare analitice si sintetice se pot determina


inregistrari gresite a unor tranzactii economice, ca urmare a nerespectarii dublei
inregistrari, insumarea eronata a rulajelor sau stabilirea eronata a soldurilor. Erorile de
inregistrare se determina prin egalitatile care trebuie sa existe intre totalul diferitelor
coloane, precum si prin intermediul corelatiilor care se stabilesc cu ajutorul lor.

Cu ajutorul balantelor de verificare nu se pot descoperi:

- omisiunile de inregistrare concretizate in faptul ca o operatie economica nu


este inregistrata nici in Registrul jurnal si, prin urmare, nici in Registrul
Cartea - Mare

- erorile de compensatie concretizate in raportarea gresita a sumelor din


Registrul jurnal sau din documentele justificative in Registrul Cartea
Mare in sensul ca s-a trecut o suma in plus intr-o parte a unui cont sau a mai
multor conturi si o alta suma in minus, egala cu cea trecuta in plus, astfel incat
pe totalul celor doua categorii de sume se compenseaza.

- erorile de imputatie concretizate in raportarea unor sume exacte ca valori


absolute din Registrul jurnal in Registrul Cartea Mare atat in debit cat si in
credit, insa in alte conturi decat cele corespunzatoare continutului economic al
operatiei respective
- alte erori de inregistrare a unor operatii cum ar fi: stabilirea unor
corespondente gresite a conturilor, inregistrari duble ale unor operatii
economice, inversari de formule contabile, redactari de formule contabile
corecte dar cu alte sume, mai mari sau mai mici decat cele reale.

6 Evaluarea elementelor patrimoniale inventariate

Reprezinta o etapa importanta a inventarierii. O evaluare exacta a elementelor


inventariate, asigura o generalizare corecta prin bilant a situatiei economice si a
rezultatelor activitatii unitatilor patrimoniale. In contabilitatea unitatii principiile de
evaluare se leaga de calculatia care se face pe baza datelor contabilitatii, aceste principii
fiind prezente in toate fazele cicuitului economic ca obiect al contabilitatii.

Cu ocazia inventarierii se respecta aceste principii, astfel:

evaluarea elementelor inventariate trebuie sa aiba la baza preturile la care sunt


inregistrate in evidenta contabila curenta elementele respective aceasta pentru ca
soldurile conturilor, in special de mijloace economice, sa poata fi comparabile cu
realitatea stabilita prin inventariere.

baza de evaluare se refera de exemplu la faptul ca unele elemente patrimoniale


sunt inventariate pe baza unor calcule speciale, cum e cazul productiei in curs de
executie; alte mijloace nu se pot exprima in etalon banesc, ca de exemplu:
padurile, terenurile, zacaminele, etc. se trec in inventar numai in etalon natural.

Evaluarea elementelor de activ si de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit


prevederilor reglementarilor contabile aplicabile. Evaluarea se va efectua cu respectarea
principiului permanentei metodelor, potrivit caruia modelele si regulile de evaluare
trebuie mentinute, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.

Evaluarea elementelor patrimoniale inventariate se realizeaza astfel10:

Evaluarea activelor imobilizate si a stocurilor, cu ocazia inventarierii, se


face la valoarea actuala a fiecarui element, denumita valoare de inventar,
stabilita in functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei.

La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudentei,


potrivit caruia se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor. In
cazul in care se constata ca valoarea de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului
pentru unitate si pretul pietei, este mai mare decat valoarea cu care acesta este evidentiat
in contabilitate, in listele de inventariere se vor inscrie valorile din contabilitate.

In cazul in care valoarea de inventar a bunurilor este mai mica decat valoarea din
contabilitate, in listele de inventariere se inscrie valoarea de inventar.
Imobilizarile necorporale si corporale constatate ca fiind depreciate se vor
evalua la valoarea actuala a fiecareia, stabilita in functie de utilitatea sa si
pretul pietei.

________________________
10
O.MF.nr.1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor
de activ si pasiv

Corectarea valorii contabile a imobilizarilor necorporale si corporale si


aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectueaza, in functie de tipul
de depreciere existenta, fie prin inregistrarea unei amortizari suplimentare, in
cazul in care se constata o depreciere ireversibila, fie prin constituirea sau
suplimentarea unor provizioane pentru depreciere, in cazul in care se constata
o depreciere reversibila a acestora.

Evaluarea imobilizarilor corporale la data bilantului se efectueaza la cost,


mai putin amortizarea si provizioanele cumulate din depreciere, sau la
valoarea reevaluata, aceasta fiind valoarea justa la data reevaluarii, mai
putin orice amortizare si orice pierdere din depreciere cumulata, in
conformitate cu reglementarile contabile aplicabile.

Activele de natura stocurilor se evalueaza la valoarea contabila, mai putin


deprecierile constatate. In cazul in care valoarea contabila a stocurilor este
mai mare decat valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminueaza
pana la valoarea realizabila neta, prin constituirea unui provizion pentru
depreciere.

Provizioanele pentru deprecieri sau amortizarea suplimentara se


inregistreaza in contabilitate indiferent de situatia economica a unitatii,
inclusiv in cazul in care aceasta inregistreaza pierdere contabila.

Evaluarea titlurilor de valoare (titluri de participare, titluri de plasament,


alte titluri) se efectueaza, in cazul celor cotate pe piete reglementate si
supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, pe baza
pretului mediu ponderat, calculat pe ultimele 12 luni calendaristice, pentru
titlurile tranzactionate in respectivul interval de timp, iar in cazul titlurilor
netranzactionate pe pietele reglementate si supravegheate, in functie de
valoarea activului net pe actiune. Tratamentul plusurilor de valoare
rezultate din evaluarea titlurilor de valoare este cel prevazut de
reglementarile contabile aplicabile.

Evaluarea creantelor si a datoriilor se face la valoarea lor probabila de


incasare sau de plata, in conformitate cu reglementarile contabile
aplicabile. Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar
stabilita la inventariere si valoarea contabila neta a creantelor se
inregistreaza in contabilitate pe seama provizioanelor pentru deprecierea
creantelor.

Evaluarea creantelor si a datoriilor exprimate in valuta se face la cursul de


schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru
data incheierii exercitiului financiar. Diferentele de curs valutar favorabile
sau nefavorabile intre cursul de schimb valutar la care sunt inregistrate
creantele sau datoriile in valuta si cursul de schimb valutar de la data
incheierii exercitiului se inregistreaza potrivit reglementarilor contabile
aplicabile. Scaderea din evidenta a creantelor si datoriilor ale caror
termene de incasare sau de plata sunt prescrise se efectueaza numai dupa
ce au fost intreprinse toate demersurile juridice, potrivit legii, pentru
decontarea acestora.

7. Inventarierea institutiilor publice

Prevederile Legii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile


ulterioare, si ale reglementarilor contabile aplicabile referitoare la obligativitatea corelarii
datelor din bilant cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu situatia reala a
elementelor de activ si de pasiv stabilita pe baza inventarului, se aplica si institutiilor
publice11.

________________________
11
O.MF.nr.1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor
de activ si pasiv

In acest scop ordonatorii de credite au obligatia de a organiza operatiunile de


inventariere potrivit normelor legale, cu urmatoarele precizari12:

- Valoarea bunurilor aflate in stoc la sfarsitul anului la unitatile subordonate fara


compartimente proprii de contabilitate - inregistrate pe cheltuieli -, pe baza
listelor de inventariere separate, se evidentiaza in contabilitatea ordonatorului
de credite prin diminuarea cheltuielilor si majorarea valorii stocurilor de
bunuri.

- La inceputul anului urmator, operatiunea se storneaza prin debitarea contului


de cheltuieli si creditarea contului de bunuri corespunzator. In acelasi mod se
procedeaza si cu valoarea stocurilor de bunuri aflate in sectiile, laboratoarele,
atelierele etc. institutiilor publice, eliberate din magazie, dar neconsumate inca.

Comisia de inventariere la institutiile publice este unica, atributiile ei referindu-se


atat la patrimoniul administrat direct de aceasta, cat si la patrimoniul institutiilor
subordonate, fara personalitate juridica, care nu au compartimente proprii de contabilitate
(circumscriptii veterinare, scoli generale etc.). In aceste cazuri, din comisia de
inventariere face parte, in mod obligatoriu, si cate un reprezentant al unitatii respective
fara personalitate juridica.

Bunurile aflate in administrarea institutiilor publice se inventariaza anual, cu


exceptia cladirilor, constructiilor speciale si a celorlalte bunuri aflate in gestiunea
misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare, care se inventariaza o data la 3 ani.

Inventarierea bunurilor din patrimoniul cultural national mobil, a fondurilor de


carte, a valorilor de muzeu si a recuzitei in cadrul institutiilor artistice de spectacole se
face in conditiile si la termenele stabilite prin norme elaborate de Ministerul Culturii si
Cultelor, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.

In functie de specificul activitatii unor unitati, ministerele, celelalte organe de


specialitate ale administratiei publice centrale ai caror conducatori au calitatea de
ordonatori principali de credite pot elabora norme proprii privind inventarierea unor
bunuri cu caracter specific aflate in administrare, inclusiv pentru stabilirea unor exceptii
de la regula generala de inventariere, care vor fi avizate de Ministerul Finantelor Publice.

Bunurile inventariate la institutiile publice se evalueaza si se inscriu in listele de


inventariere la valoarea contabila (valoarea de inregistrare).

Bunurile constatate lipsa la inventariere se evalueaza si se inregistreaza in


contabilitate la valoarea contabila. Lipsurile imputabile se recupereaza de la persoanele
vinovate la valoarea de inlocuire.

Bunurile constatate in plus se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la


costul de achizitie al acestora, in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile, in
functie de pretul pietei la data constatarii sau de costul de achizitie al bunurilor similare.

Pana la aplicarea principiului prudentei pentru deprecierile consemnate in


procesul-verbal de inventariere, institutiile publice nu constituie provizioane.

Pentru lipsuri, sustrageri si orice ale fapte care produc pagube ce constituie
infractiuni, ordonatorul de credite este obligat sa sesizeze organele de urmarire penala in
conditiile si la termenele stabilite de lege.

Pagubele constatate la inventariere, imputate persoanelor vinovate, precum si


debitorii deveniti insolvabili se evidentiaza in contabilitate in conturi analitice distincte,
iar in cadrul acestora, pe fiecare debitor, urmarindu-se recuperarea lor potrivit legii.

Scaderea din contabilitate a unor pagube care nu se datoreaza culpei unei


personae se face in baza aprobarii ordonatorului de credite respectiv, cu avizul
ordonatorului de credite ierarhic superior.
Plusul de casa constatat cu ocazia inventarierii numerarului din casieriile
institutiilor publice se varsa la bugetul din care este finantata institutia publica,
subcapitolul bugetar 'incasari din alte surse'.

________________________
12
O.MF.nr.1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor
de activ si pasiv

8. Metode de inventariere a marfurilor

Organizarea contabilitatii sintetice a stocurilor se realizeaza avandu-se in vedere


prevederile Regulamentului contabil care, printre altele, recomanda adoptarea dupa caz, a
metodei inventarului permanent sau a metodei inventarului intermitent.

II.Metoda inventarului permanent

Se utilizeaza la majoritatea agentilor economici. Aceasta metoda este astfel


elaborata incat asigura furnizarea pe tot parcursul periodei de gestiune a informatiilor de
detaliu privind existenta si evolutia stocurilor.

In conditiile aplicarii acestei metode, toate operatiile de intrare si iesire in si din


gestiune se inregistreza in contabilitate in mod distinct, document cu document, sau prin
intermediul unor documente centralizatoare, ceea ce asigura determinarea si cunoasterea
in permanenta a marimii stocurilor, pe categorii si total, atat cantitativ cat si valoric.

Stocul final aferent oricarei categorii sau fel de valori materiale, urmarite in mod
distinct in contabilitate, se stabileste prin utilizarea urmatoarei formule:

Sf = Si + I E

Unde: Sf = soldul final ; Si = soldul initial; I = valoarea intrarilor; E = valoarea


iesirilor

In concluzie metoda inventarului permanent presupune:

Si (soldul initial) se inregistreaza conform soldului debitor si este preluat din


activul bilantului

I ( intrarile) se inregistreaza in debit ( rulaj debitor) si consta in totalitatea


stocurilor intrate pe parcursul lunii prin achizitionare, din productie proprie, prin
aport, donatii, primite cu titlu gratuit, aduse de la terti sau plus de inventar
E ( iesirile) se inregistreaza in credit ( rulaj creditor) si se refera la totalitatea
stocurilor iesite din gestiune in timpul lunii prin consum intern, vanzare, minus de
inventar, predate sau prelucrate la terti

Sf ( soldul final) reprezinta soldul debitor si reflecta valoarea bunurilor si a


serviciilor in stoc la sfarsitul exercitiului.

In masura in care se adopta metoda inventarului permanent este necesar ca unitatea


patrimoniala, in functie de specificul activitatii si necesarul propriu de informatii, sa-si
organizeze contabilitatea analitica a stocurilor, utilizand una dintre urmatoarele trei
metode prevazute in Regulamentul contabil: metoda operativ contabila (pe solduri),
metoda cantitativ valorica (pe fise de cont analitic) si metoda global valorica.

1) Metoda operativ contabila (pe solduri) ocazioneaza un volum de munca redus


datorita simplificarii lucrarilor de evidenta analitica a stocurilor. Aceasta metoda
presupune renuntarea la fisele contabile analitice cantitativ valorice deschise pe feluri
de valori materiale.

In cadrul compartimentului de contabilitate se organizeaza numai evidenta valorica


desfasurata pe gestiuni, iar in cadrul acestora pe grupe sau subgrupe de bunuri, dupa cum
se apreciaza ca este necesar. Evidenta cantitativa a stocurilor pe categorii sau feluri de
valori materiale se organizeaza numai in cadrul locurilor de depozitare (magazii,
depozite, etc.) cu ajutorul fisei de magazie.

Controlul exactitatii si concordantei inregistrarilor din evidenta depozitelor cu cele


din contabilitate se realizeaza, de regula, lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative
stabilite in fisele de magazie si preluate in registrul stocurilor, unde se inscriu valorile
partiale si cele totale privind soldurile finale de la nivelul subgrupelor si/ sau grupelor de
valori materiale, precum si de la nivelul gestiunii.

In cursul lunii, la intervale de cateva zile, compartimentul de contabilitate preia


documentele justificative de intrari si iesiri, existente la locul de depozitare a valorilor
materiale, efectuand totodata verificarea exactitatii inregistrarilor din fisele de magazie,
completate de gestionar sau alta persoana desemnata de acesta.

Documentele justificative preluate se centralizeaza pentru fiecare gestiune atat pe


categorii de operatii, de intrare si iesire, cat si pe grupe si / sau subgrupe de valori
materiale, precum si pe conturi corespondente creditoare si respectiv debitoare. Totalurile
lunare care se stabilesc in documentele centralizatoare intocmite (recapitulatii, situatii de
miscari, centralizatoare, etc.) se inregistreza in registrul jurnal si in fisele valorice (fise de
cont pentru operatii diverse).

2) Metoda cantitativ valorica (pe fise de cont analitic) ocazioneaza un volum mai
mare de munca, insa asigura informatii suplimentare privind stocurile, fiind adoptata in
mod frecvent de unitatile patrimoniale mici si mijlocii.
Aceasta metoda consta in organizarea la nivelul compartimentului contabilitate a
evidentei cantitativ valorice cu ajutorul fiselor de cont analitic pentru valori materiale,
care se deschid pe feluri de bunuri existente in cadrul gestiunii. Totodata, se conduce
evidenta valorica numai la nivelul gestiuni, folosindu - se fise de cont analitic pentru
operatii diverse, fise in care se inscriu valorile aferente intrarilor si iesirilor in si din
gestiune, precum si soldul final corespunzator gestiunii respective.

La nivelul locurilor de depozitare se organizeaza evidenta analitica cantitativa pe


feluri de bunuri, folosindu se fisele de magazie, care se completeaza de gestionar sau de
alta persoana cu asemenea atributii de serviciu.

Controlul exactitatii si concordantei inregistrarilor din evidenta cantitativa


organizata la locurile de depozitare si cele din contabilitate se realizeaza prin efectuarea
punctajului periodic intre cantitatile inregistrate, pe de o parte, in fisele de magazie, iar pe
de alta parte in fisele de cont analititc pentru valori materiale de la compartimentul de
contabilitate.

In cursul lunii se procedeaza ca in cazul metodei anterioare, in sensul ca


documentele justificative se preiau de la locul de depozitare de catre compartimentul de
contabilitate, se prelucreaza in vederea inregistrarii document cu document sau pe baza
de centralizatoare, inscriindu se atat cantitativ cat si valoric, in fisele de cont analitic
deschise pe feluri de valori materiale, precum si in cele pentru operatii diverse deschise
pe gestiuni.

La sfarsitul fiecarei luni se efectueaza verificarea concordantei dintre datele


inregistrate in conturile sintetice si in cele analitice de valori materiale prin intermediul
balantei de verificare a conturilor analitice.

3) Metoda global valorica este relativ simpla, ofera un volum redus de informatii
si posibilitati restranse de exercitare a controlului asupra integritatii valorilor materiale
gestionate, fiind recomandata, in principal, pentru evidenta marfurilor si ambalajelor
aflate in unitatile de desfacere cu amanuntul si pentru alte bunuri, in cazul unitatilor care
nu au dotare adecvata. Pe masura dotarii cu tehnica de calcul, asa cum prevede
Regulamentul contabil, se recomanda trecerea la utilizarea metodei cantitativ - valorice.

Metoda global - valorica consta in organizarea evidentei analitice numai valoric,


atat la nivelul gestiunii cat si in contabilitate. In cadrul compartimentului de contabilitate
se deschide, pentru fiecare gestiune, cate o fisa de cont analitic pentru operatii diverse in
care se inscriu operatiile de intrari si iesiri, pe baza documentelor justificative individuale
sau a centralizatoarelor acastora, dupa caz.

La nivelul fiecarei gestiuni se intocmeste Registrul de gestiune in care se


inregistreaza zilnic si numai valoric fiecare document justificativ de intrare sau iesire,
stabilindu se totodata soldul final (de la sfarsitul zilei), dupa formula amintita anterior.
Controlul concordantei inregistrarilor din evidenta gestiunii cu cele din contabilitate
se efectueaza periodic, confruntandu se soldurile finale stabilite, pe de o parte, in
registrul de gestiune, iar pe de alta parte in fisele de cont analitic pentru operatii diverse.

Din cele prezentate anterior se poate observa ca metoda inventarului permanent


asigura cunoasterea in orice moment a stocurilor de valori materiale, in expresie valorica
precum si in etalon natural, atunci cand se utilizeaza metoda analitica adecvata acestui
scop, prin intermediul soldurilor debitoare ale conturilor sintetice si analitice cu ajutorul
carora se inregistreaza in contabilitate,realizandu se astfel un inventar scriptic
permanent.

In ceea ce priveste aplicarea metodei inventarului permanent de catre unitatile cu


profil comercial, cu articole si sortimente numeroase, cu o frecventa mare a intrarilor si
iesirilor, se retine ca, in functie de pretul de evidenta folosit, poate prezenta mai multe
variante si anume: la pretul de vanzare, la costul sau valoarea de intrare, la pretul
standard prestabilit), etc.

Varianta permanentei inventarului la pretul de vanzare este specifica unitatilor cu


profil comercial, aplicandu se prin reactualizarea pretului de evidenta dupa fiecare
schimbare a pretului de vanzare. Reevaluarea stocurilor ca urmare a schimbarii pretului
de vanzare se efectueaza in mod curent, indiferent ca unitatea desfasoara comert en
gros, en detail sau de alimentatie publica. Reevaluare stocului de marfa se face prin
schimbarea pretului de vanzare la sortimentele care impun aceasta operatie in vedera
vanzarii in conditii avantajoase sau pentru evitarea unor pierderi, intocmindu se
inventare faptice si stabilindu se diferntele existente intre preturile vechi si cele noi,
diferente care se inregistreaza in conturile de marfuri, prin corespondenta cu cele de
adaos comercial.

In cazul in care evaluarea si inregistrarea in contabilitate a stocurilor se face la


preturi prestabilite (standard), conturilor de stocuri li se asociaza conturi distincte care
inregistreaza diferntele de pret fata de costul de achizitie sau costul de productie. In
debitul conturilor de difernte de regula se inregistreaza diferentele aferente bunurilor
intrate in gestiunea intreprinderii, iar in creditul lor, diferentele corespunzaoare stocurilor
iesite. Soldul conturilor repreyinta diferentele de pret aferente bunurilor economice
existente in stoc in gestiunea intreprinderii. O asemenea modalitate de functionare
impune inregistrarea in rosu a diferentelor, daca preturile prestabilite sunt mai mari decat
costul de achizitie sau de productie, dupa caz si in negru in situatia inversa.

Daca nu se accepta mecanismul de inregistrare rosu negru, conturile de diferente


inregistreza in debit diferentele nefavorabile (costul de achizitie sau de productie este mai
mare decat pretul prestabilit) afernte stocurilor intrate in gestiune si diferentele de pret
facorabile (costul de achiyitie sau de productie este mai mic decat cel prestabilit) aferente
stocurilor iesite din gestiune. In creditul conturilor se reflecta diferentele de pret
favorabile aferente stocurilor intrate in gestiune si diferentele nefavorabile
corespunzatoare stocurilor iesite din gestiune.
Celelalte doua variante ale metodei inventarului permanent, la valoarea de intrare si
la pretul standard, nu prezinta particularitati comparativ cu unitatile patrimoniale cu profil
de productie, de prestari servicii, etc.

I. Metoda inventarului intermitent

Aceasta metoda este recomandata pentru unitatile patrimoniale din categoria celor
mici si optional la cele mijlocii si consta in stabilirea si inregistrarea in contabilitate a
iesirilor numai la sfarsitul periodei de gestiune, pe baza inventarierii faptice a stocurilor
de valori materiale.

Valoarea iesirilor sau a diferentei de stocuri se stabileste extracontabil ca diferenta


intre valoarea stocurilor initiale cumulata cu valoarea intrarilor si valoarea stocurilor
finale, determinate pe baza inventarierii, dupa formula:

E = Si + I Sf

Unde: E = valoarea iesirilor; Si = soldul initial; I = valoarea intrarilor; Sf = soldul


final sau totalul valoric stabilit pe baza listelor de inventariere.

Diferenta intre stocul final si cel initial influenteaza cheltuielile de exploatare sau
veniturile din productia stocata, dupa cum valorile materiale de la care provine sunt
obtinute prin achizitionare si respectiv din productie proprie.

Metoda intermitentei inventarului, in conditiile preturilor fluctuante din economia


de piata, este considerata ca fiind cea mai simpla si economicoasa sub aspectul volumului
de munca pe care il ocazioneaza. In contabilitatea sintetica se realizeaza numai un
inventar scriptic intermitent (periodic) al stocurilor de valori materiale, fara sa existe
posibilitatea cunoasterii in orice moment (permanent) prin intermediul conturilor de
stocuri, a valorii bunurilor existene in stoc.

Aceasta metoda prezinta insa si unele neajunsuri, dintre care se retine


imposibilitatea exercitarii unui control riguros asupra integritatii valorilor materiale prin
intermediul contabilitatii, iar orice pierdere sau sustragere din gestiune apare ca iesire
normala prin vanzare sau consum si influenteaza cheltuielile din exploatare sau veniturile
din productia stocata, dupa caz.

Totodata orice eroare sau omisiune in inventarul faptic duce la denaturarea valorii
iesirilor si implicit a informatiei contabile care se prezinta in documentele contabile de
sinteza. In plus, din considerente de ordin fiscal, agentii economici ar putea fi tentati sa
efectueze subevaluarea stocurilor de valori materiale, ceea ce determina pe de o parte,
cresterea artificiala (nereala) a cheltuielilor de exploatare, iar pe de alta parte diminuarea
profitului impozabil.
In concluzie aceasta metoda presupune:

Si (soldul initial) se preia de la sfarsitul lunii precedente si se inregistreaza in


debitul conturilor de cheltuieli

I ( intrarile) se inregistreza in debitul conturilor de cheltuieli

E ( iesiri) de stocuri nu se inregistreaza si se determina dupa relatia:

E = Si + I Sf

Sf (soldul final) se determina prin inventariere si se inregistreza in debitul


conturilor de stocuri

In cadrul metodei inventarului intermitent iesirile nu sunt inregistrate cronologic si


se impune inventarierea obligatorie la sfarsitul lunii.

O varianta a metodei inventarului intermitent este si cea a debitarii si creditarii


conturilor numai cu variatia (cresterea sau micsorarea) stocurilor la sfarsitul perioadei de
gestiune. Variatia stocurilor de materiale si marfuri genereaza variatia cheltuielilor, iar
variatia stocurilor de productie neterminata, semifabricate si produse finite genereaza o
variatie a veniturilor.

Porninduse de la faptul ca determinarea costului bunurilor iesite prin vanzare sau


consum se face numai dupa evaluarea stocurilor finale, exista opinii si practici contabile
orientate catre o alta varianta a metodei inventarului intermitent, care, desi contravine
conceptului cntabilitatii de angajamente, ar avea mai multa relevanta si aplicabilitate.

In aceasta varianta conturile de stocuri se debiteaza in cursul lunii cu intrarile


(valoric) pe masura efectuarii operatiilor. Creditarea conturilor se face insa numai la
sfarsitul lunii dupa efectuarea inventarierii, evaluarii costului stocurilor finale
(inventariate) si determinarii pe aceasta baza a costului stocurilor iesite prin vanzare sau
consum (care se vor reflecta drept cheltuieli in cazul stocurilor cumparate si ca venituri-
diminuare in cazul stocurilor fabricate). Rezulta ca stocurile finale inventariate raman
ca sold al conturilor de stocuri.

In conditiile utilizarii metodei inventarului intermitent, inventarierea lunara a


stocurilor este obligatorie si sta la baza determinarii cheltuielilor materiale si a veniturilor
din productia stocata.

Inventarierea reprezinta procedeul de constatare faptica la o anumita data a existentei elementelor


patrimoniale, din punct de vedere cantitativ, calitativ si valoric. j3g16gv
Importanta inventarierii: contribuie la stabilirea corecta a indicatorilor de calcul si evidenta , contribuie la
infaptuirea controlului asupra integritatii si corectei gestionari a patrimoniului unitatii, contribuie la
mobilizarea rezervelor interne, accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante si respectarea
disciplinei financiare etc.

Clasificarea inventarierii
A.Dupa sfera de cuprindere
-inventariere generala care cuprinde intreg patrimoniul intreprinderii precum si bunurile apartinind altor
unitati luate spre prelucrare de unitatea inventariata
-inventarierea partiala cuprinde o parte a patrimoniului intreprinderii
B.Dupa intervalul de timp la care se efectueaza
-inventariere anuala in vederea stabilirii reale a elementelor patrimoniale pentru a fi trecute in bilant
-inventariere periodica care are loc in cursul anului sau la intervale mai mari de 1an se efectueaza pentru
verificarea existentei anumitor elemente patrimoniale
-inventariere ocazionala se efectueaza in cursul anului fiind determinata de imprejurari speciale cum ar fi
predare-primire de gestiune
-inventariere inopinanta se efectueaza in cursul anului de catre conducerea unitatii
Pregatirea inventarierii consta in stabilirea obiectului inventarierii si stabilirea sferei de cuprindere a
inventarului. Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii, contabilii care tin evidenta gestiunii
inventariate .Comisia de inventariere are obligatia sa sigileze locurile si caile de acces cu exceptia locului
unde a inceput inventarierea, sa solicite o declaratie scrisa in care sa se mentioneze urmatoarele:
-dace in gestiune exista plusuri sau bunuri apartinind tertilor
-daca au fost efectuate operatiuni fara respectarea normelor legale
-daca au documente neinregistrate in evidenta etc
Inventarierea propriu zisa -; reprezinta etapa care marchiaza inceperea efectiva a inventarierii , continutul ei
il reprezinta constatarea faptica , descrierea si evaluarea elementelor supuse inventarierii .Constatarea
reprezinta stabilirea pe cale directa si concreta a existentei elementelor patrimoniale, a marimii si starii in
care se gasesc ele la data cand are loc inventarierea .Existenta elementelor de activ se constata practic prin
numerare , masurare, cantarire. De la aceasta regula fac exceptie bunurile aflate in ambalaje industriale
cum ar fi lichidele a caror constatare se face prin sondaj .Inventarierea mijloacelor banesti aflate in conturi la
banci se efectueaza prin urmarirea extraselor de cont ale bancilor, prin compararea acestora cu soldurile
conturilor din evidenta proprie.
Pe baza constatarilor facute elementele inventariate se trec in listele de inventariere in care alaturi de
cantitate si valoare se trec si caracteristicile proprii elemenetelor inventariate.Urmeaza confruntarea
documentelor faptice cu constatarile di evidenta contabila proprie pentru a se afla rezulatatele inventarierii.
Listele de inventar se semneaza de catre toti membrii comisiei de inventariere precum si de gestionarii
carora li s-a efectuat inventarierea. Pe ultima fila a listelor de inventariere gestionarul trebuie sa mentioneze
daca bunurile inventariate se afla in pastrarea sa.Daca exista bunuri care nu se pot inventaria valoric vor fi
puse pe liste de inventariat cantitativ.
Stabilirea si regularizarea rezultatelor inventarierii este ultima etapa care se inregistreaza in urma stabilirii
diferentelor dintre constatarile faptice si inregistrarile din evidenta contabila. In cazul in care diferenta apare
mai mare in urma constatarilor faptice fata de inscrisuri acestea se numesc plusuri in inventar care deobicei
se inregistreaza, daca diferenta este nefavorabila atunci cand constatarile faptice sunt mai mici decat
inregistrarile avem de-a face cu un minus in inventar , acesta lipsa fiind imputabila.
In urma inventarierii se pot efectua regularizari prin compensari numai din punct de vedere cantitativ a
plusurilor cu minusurile cu conditia ca diferentele sa apara la acelasi gestionar .
Plusurile se inregistreza ca intrari in gestiune prin debitarea conturilor care indica plusul respectiv si
creditarea conturilor de cheltuieli pe locuri de constatare a plusurilor respective
Pentru inregistrarea minusurilor in contabilitate exista urmatoarele situatii :
-daca vina apartine gestionarului se imputa acestuia la pretul cu amanuntul, diferenta dintre pretul de
inregistrare a bunurilor constatate lipsa si pretul cu amanuntul se vireaza la bugetul statului
-in cazul in care la inventariere pentru lipsa constatata nu s-au stabilit cauzele , lipsurile respective se
inregistreaza in creditul conturilor de bunuri prin debitul contului decontari in curs de lamurire
Acest din urma cont se inchide in momentul in care s-a stabilit cauza, cand nu este o persoana vinovata
lipsa se trece pe cheltuieli , pe locuri de constatare a acesteia, cand este o persoana vinovata aceasta
devine debitor si i se imputa in consecinta.
In caz de calamitati naturale lipsurile se trec in debitul contului profit si pierderi .