CUPRINS

Introducere...............................................................................................pag.3

1. Organizarea contabilităţii în România.....................................................pag.3

2. Principiile de organizare ale contabilităţii financiare.............................pag.6
2.1. Principiul prudenţei
.............................................................................pag.6
2.2. Principiul permanenţei metodelor
......................................................pag.7
2.3. Principiul continuităţii activităţii ..................................................... .pag.7
2.4. Principiul independenţei exerciţiului................................................. pag.7
2.5. Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere............................ pag.7
2.6. Principiul noncompensării................................................................. pag.7
2.7 Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv........pag.8
3. Evaluarea patrimoniului..........................................................................pag .8
4. Mijloace de organizare a contabilităţii financiare.................................pag.10
4.1. Documentele justificative....................................................................pag.10
4.2. Planul de conturi.................................................................................pag.15
4.3. Registrele contabile.............................................................................pag.16
4.4. Forme de contabilitate........................................................................pag.17
5.Concluzii...................................................................................................pag.20
Note..............................................................................................................pag.21
Bibliografie .................................................................................................pag.21

2
 PROCEDURI PRIVIND ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII FIRMEI

Introducere
Contabilitatea este ştiinţa şi arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu
"măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice", în care
scop "trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi
păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de
trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi
potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori"
(Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1).
Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate specializată în
măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea presoanelor fizice şi
juridice […] trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea,
publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară
şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu
investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile
publice şi alţi utilizatori.

1. Organizarea contabilităţii în România

Orice entitate persoană juridică, nu poate funcţiona decât împreună cu propria
contabilitate, ca o cerinţă obiectivă a gestiunii financiare, ordinea şi disciplina fiind cerinţe ale
legii, dar şi ale propriului statut. Cu atât mai fermă este constatarea în cazul acelor instituţii
care gestionează banul public, care se leagă direct de la bugetul de naţional aprobat la rândul
lui, de Parlamentul ţării. Tocmai de aceea, Legea contabilităţii nr. 82/1991 (actualizată prin O.
G. Nr. 70/13.08.2004), precizează expres încă de la art. 1, al. 2: „Instituţiile publice,
asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial au obligaţia să organizeze
şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară şi, după caz,
contabilitatea de gestiune (în partidă dublă – art. 4)”.
Contabilitatea financiară sau generală (“Comptabilite generale” la francezi, “financial
accounting” la anglo-saxoni) asigură informaţii privind operaţiile care afectează patrimoniul

3
unităţii în scopul determinării rezultatelor exerciţiului financiar. Aceste informaţii sunt
publice şi sunt utilizate atât de conducerea unităţii cât şi de terţii interesaţi: acţionari sau
asociaţi, furnizori, clienţi, bănci, organe fiscale, salariaţi.
Contabilitatea internă de gestiune (la francezi “compatibilité de géstion”, la anglo-saxoni
“managerial accounting”) asigură informaţii interne utilizate numai de conducerea unităţii.
Aceste informaţii servesc la calcularea costurilor de producţie, stabilirea rezultatelor şi
rentabilităţii produselor fabricate, a lucrărilor executate, serviciilor prestate etc.
Contabilitatea financiară se realizează după o schemă normalizată, unificată impusă de
către autorităţile fiscale şi de cerinţele de control ale statului.
Normalizarea contabilităţii în ţara noastră se realizează prin Legea nr. 82/1991 – legea
contabilităţii, şi O.G. 61/30.08.2001, Regulamentul pentru aplicarea Legii contabilităţii,
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
armonizate cu Direcţia a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile simplificate armonizate cu directivele europene.
Sfera de aplicare a contabilităţii financiare este precizată prin articolul1:care stipulează
societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale
de cercetare – dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte, persoane juridice cu scop
lucrativ au obligaţia sa organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea
financiară, potrivit prezentei legi, şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul* activităţii
„Organizarea şi conducerea contabilităţii este obligatorie, potrivit aceloraşi prevederi, pentru
instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu sau fără scop lucrativ, persoane
fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente.
Planul de conturi general a fost conceput pentru a se aplica numai în unităţile
patrimoniale care desfăşoară activităţi economice.
Obiectul contabilităţii financiare constă în reflectarea structurii şi mişcării
patrimoniului unităţii, a rezultatelor financiare obţinute la finele exerciţiului.
Referindu-se la sarcinile contabilităţii în modificările aduse Legii contabilităţii prin
ordonanţa amintită se precizează „Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea,
evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii,
precum şi a rezultatelor obţinute din administrarea persoanelor juridice şi fizice menţionate
mai sus trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi
păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de
trezorerie atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi
*
Ordonanţa nr.61 din 30 august 2001 publicată în M.O. nr.531 din 31 august 2001
4
potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile guvernamentale şi alţi
utilizatori”.
Patrimoniul unităţii este reflectat de contabilitate sub aspectul componenţei lui cu
ajutorul posturilor de activ şi sub aspectul provenienţei lui cu ajutorul posturilor de pasiv.
Posturile de activ cuprind: active mobilizate, stocuri, valori realizabile, valori
disponibile.
Posturile de pasiv cuprind: capitaluri proprii, datorii pe termen lung şi datorii pe
termen scurt.
Contabilitatea financiară cuprinde pe parcursul exerciţiului, conturile de venituri şi
cheltuieli, care se închid la finele exerciţiului prin contul “Profit şi pierdere” servind la
stabilirea rezultatului financiar.
În interiorul persoanei juridice, în ansamblul mecanismului său funcţional, organizarea şi
asigurarea funcţionării acitivităţii de contabilitate este o chestiune de management, cu multe
implicaţii, care angajează fonduri, oameni, tehnică de calcul şi necesită o specializare destul
de unităţii respective.”
Persoanele juridice organizează şi realizează contabilitatea, de regulă, în compartimente
distincte, conduse de către directorul economic (financiar), contabilul şef sau altă persoană
împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii
economice superioare şi răspund, împreună cu personalul din subordine, de organizarea şi
conducerea contabilităţii, în condiţiile legii.În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr.
500/2002, compartimentul financiar-contabil reprezintă o structură organizatorică în cadrul
instituţiei publice, în care este organizată execuţia bugetară (serviciu, birou, compartiment).
Şeful compartimentului financiar-contabil este persoana care ocupă funcţia de conducere a
compartimentului financiar-contabil şi care răspunde de activitatea de încasare a veniturilor şi
de plată a cheltuielilor sau, după caz, una dintre persoanele care îndeplineşte aceste atribuţii în
cadrul unei instituţii publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau
persoana care îndeplineşte aceste atribuţii pe bază de contract, în condiţiile legii.riguroasă.
Tocmai de aceea Legea contabilităţii nr. 82/1991 (actualizată 2004) prevede la art. 1, al
(1) că: „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective.”
Numirea directorului economic, a contabilului şef sau a altei persoane împuternicită să
îndeplinească această funcţie, din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale şi alte autorităţi publice ai căror conducători au calitatea de
ordonatori principali de credite, se face cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Directorii
economici, contabilii şefi şi alte persoane împuternicite să îndeplinească această funcţie din
5
cadrul instituţiilor subordonate ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale se numesc cu avizul conducătorului compartimentului
financiar-contabil din cadrul ministerului sau organului central respectiv, pe baza propunerii
ordonatorului de credite ale instituţiei respective. Conducătorii compartimentelor financiar-
contabile din cadrul consiliilor locale, municipale, ale sectoarelor municipiului Bucureşti,
orăşeneşti şi comunale, se numesc cu avizul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene
şi a municipiului Bucureşti. Conducătorii compartimentelor financiar-contabile din cadrul
instituţiilor publice finanţate din bugetele consiliilor locale municipale, ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, orăşeneşti şi comunale se numesc cu avizul conducătorului financiar-
contabil al consiliului local respectiv.
Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de
servicii şi de alte persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert
contabil, respectiv contabil autorizat, care răspund potrivit legii. Instituţiile publice la care
contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au personal încadrat
cu contract individual de muncă, potrivit legii, pot încheia contracte de prestări de servicii,
pentru conducerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale, cu
societăţi comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate, conform legii.
Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achiziţiile publice de
bunuri şi servicii. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinaţie.
În acest scop, persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii
trebuie să asigure, potrivit legii, condiţiile necesare pentru întocmirea documentelor
justificative privind operaţiunile economice, organizarea şi conducerea corectă şi la zi a
contabilităţii, organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, precum
şi valorificarea rezultatelor acesteia, respectarea regulilor de întocmire a situaţiilor financiare,
depunerea la termen a acestora la organele în drept, păstrarea documentelor justificative, a
registrelor şi situaţiilor financiare, organizarea contabilităţii de gestiune adaptate la specificul
persoanei juridice.

2. Principiile de organizare ale contabilităţii financiare

2.1. Principiul prudenţei potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de

activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând
cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii
exerciţiului curent sau anterior.

6
 Prudenţa constă, în esenţă, în contabilizarea oricărei pierderi posibile şi
necontabilizarea profiturilor sperate, chiar dacă acestea sunt foarte probabile.
Respectarea principiului are în vedere următoarele aspecte:
- se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii
exerciţiului financiar
- se va ţine cont de toate obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale care au luat
naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu
anterior
- se va ţine cont de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă
rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere.
2.2. Principiul permanenţei metodelor – impune continuitate în aplicarea normelor şi
a regulilor utilizate la evaluarea în tot cursul exerciţiului şi de la un exerciţiu la altul în
vederea asigurării comparabilităţii în timp a informaţiilor. În cazuri justificate unitatea
patrimonială poate schimba metoda de evaluare, menţionând în documentele de sinteză
influenţa acestor modificări asupra situaţiei patrimoniale şi financiare şi a rezultatului
exerciţiului.
2.3. Principiul continuităţii activităţii potrivit acestui principiu se presupune că
unitatea patrimonială îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a
intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii. Dacă administratorii unităţii
au informaţii privind unele elemente de nesiguranţă care ar putea afecta capacitatea acesteia
vor prezenta aceste elemente în note explicative.
2.4. Principiul independenţei exerciţiului - principiul autonomiei exerciţiului –
presupune delimitarea în timp a veniturilor şi a cheltuielilor aferente activităţii unităţii
patrimoniale pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se
referă. Potrivit acestui principiu efectele tranzacţiilor şi a activităţii economice sunt operate în
contabilitate în momentul producerii lor şi nu în momentul decontării lor.
2.5. Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere - potrivit acestui principiu
bilanţul de deschidere a unui exerciţiu trebuie să corespundă bilanţului de închidere a
exerciţiului precedent. Aceasta presupune interzicerea imputării efectelor schimbărilor de
metode sau ale corectărilor de erori asupra capitalurilor proprii cu care o unitate îşi începe un
nou exerciţiu.
2.6. Principiul noncompensării – potrivit căruia elementele de activ şi pasiv trebuie
să fie evaluate şi înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între
posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului, precum şi între veniturile şi cheltuielile din
contul de rezultate.
7
 2.7 Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv (Directiva a IV a
CEE). În vederea stabilirii sumei totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ, se va
determina separat suma sau valoarea corespunzătoare fiecărui element individual de activ şi
pasiv.
∗
În literatura de specialitate se mai vorbeşte şi de alte principii, astfel:
- principiul cuantificării monetare
- principiul costurilor istorice
- principiul importanţei relative (sau al pragului semnificativ)
- principiul rezultatului etc.
- imaginea fidelă.

3. Evaluarea patrimoniului
Patrimoniul întreprinderii reprezintă totalitatea bunurilor aflate în proprietatea
acesteia, pe care, ca subiect economic, le mobilizează pentru a-şi atinge obiectivele. Evaluarea
patrimoniului presupune evaluarea acestei totalităţi de bunuri, compuse din elemente distincte
care pot fi evaluate separat şi anume:
- elemente de patrimoniu imobilizat (concesiuni, licenţe, brevete, mărci).
- elemente de patrimoniu material imobilizat: construcţii (maşini, utilaje, instalaţii), mijloace
de transport etc.
- elemente de patrimoniu financiar imobilizat (participaţii şi titluri de participaţii).
- elemente de patrimoniu circulant compus din stocuri de exploatare: materii prime, materiale,
semifabricate, produse finite etc.
Privită din punct de vedere contabil, în evaluarea masei patrimoniale se disting
următoarele momente principale:
a - Evaluarea la data intrării în patrimoniu
b - Evaluarea la data inventarierii elementelor patrimoniale
c - Evaluarea la închiderea exerciţiului
d - Evaluarea la data ieşirii din patrimoniu sau la darea în consum.
a. Evaluarea la data intrării în patrimoniu se face diferit în funcţie de provenienţa
bunului – prin achiziţie cu titlu oneros, din producţie proprie, aduse ca aport la capital, primite
cu titlu gratuit. În contabilitate se înregistrează la valoarea de intrare denumită valoare
contabilă care se stabileşte diferit astfel:


Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu – Contabilitatea financiară, vol I, Ed. Economică, Bucureşti, 1993. Prin valoarea
justă se înţelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două părţi aflate în cunoştinţă
de cauză, în cadrul unei tranzacţii, cu preţul determinat obiectiv.
8
- bunurile aduse ca aport sau primite cu titlu gratuit, se înregistrează la valoarea justă;
- bunurile procurate cu titlu oneros se evaluează la, valoarea de achiziţie denumită cost de
achiziţie*;
- bunurile produse în unitate se înregistrează la costul de producţie; Costul de producţie
cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi consumabilelor celelalte cheltuieli directe
de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod raţional ca
fiind legate de fabricarea acesteia.
- creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.
b. Evaluarea la data inventarierii elementelor patrimoniale.
Valoarea de inventar ce se stabileşte la data inventarierii este reprezentată de valoarea
actuală sau de utilitate a fiecărui element patrimonial şi se stabileşte în funcţie de preţul
prezumtiv a se putea obţine, de la un eventual cumpărător al unităţii în condiţiile date.
Valoarea creanţelor şi datoriilor se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de
încasat, respectiv de plată.
c. Evaluarea la închiderea exerciţiului are loc în general la sfârşitul anului. În acest
scop valoarea de intrare, denumită valoare contabilă se compară cu valoarea de utilitate
stabilită pe baza inventarierii. Diferenţele care apar între cele două valori se rezolvă astfel:
- în cazul elementelor patrimoniale de activ diferenţele constatate în plus între valoarea de
inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate; diferenţele constatate în
minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare se înregistrează în contabilitate ca
amortizare pentru deprecierile ireversibile sau prin constituirea de provizioane, când
deprecierea este reversibilă, valoarea contabilă a acestor elemente se menţine înregistrată la
valoarea de intrare.
- în cazul elementelor patrimoniale de pasiv diferenţele constatate în minus între valoarea de
inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, elementele patrimoniale
menţinându-se, în contabilitate, la valoarea de intrare; diferenţele constatate în plus între
valoarea stabilită la inventariere şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv se înregistrează
în contabilitate prin constituirea de provizioane, valoarea acestor elemente patrimoniale
menţinându-se în contabilitate, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
d. Evaluarea la data ieşirii din patrimoniu sau la darea în consum se face după metode
diferite de la o grupă de elemente la alta, metode care vor fi analizate la fiecare dintre acestea
la tratarea pe parcursul anului. În general bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la
valoarea lor de intrare.
*
Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare, taxele nedeductibile, cheltuielile de transport –
aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrarea în gestiune a
bunului respective.
9
 4 Mijloace de organizare a contabilităţii financiare
4.1. Documentele justificative
Organizarea contabilităţii presupune stabilirea şi utilizarea anumitor mijloace, dintre
care mai importante sunt: documentele justificative, planul de conturi, registrele contabile.
Documentele justificative:
În contabilitate operaţiile economice efective se înregistrează numai pe bază de
documente (act scris), în care se consemnează momentul şi locul producerii lor. În art. 6 din
Legea contabilităţii se precizează „Orice operaţiune economică efectuată se consemnează într-
un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de
document justificativ. Documentele justificative sunt documente primare care probează legal
o operaţie.
Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează
răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au
înregistrat în contabilitate, după caz”.
Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor patrimoniale se face cronologic, prin
respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau intrare în
unitate şi sistematic în registrele deschise pentru conturile sintetice şi analitice, în
conformitate cu forma de contabilitate adoptată.
Documentele justificative, registrul-jurnal, registrul- inventar, cartea mare şi bilanţul
constituie documentele contabile oficiale pentru executarea controlului asupra operaţiilor
patrimoniale, constituind probă în justiţie.
În conformitate cu prevederile legii, “contabilitatea se ţine în limba română şi în
moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda
∗
naţională cât şi în valută” .
Pentru operaţiile în devize înregistrarea în contabilitate se face în lei la cursul de
schimb în vigoare, la data efectuării operaţiilor.
Documentele tipizate comune privind activitatea financiar-contabilă şi modelele
registrelor utilizate în contabilitate de către toate unităţile patrimoniale sunt prevăzute în
“Nomenclatorul privind modelele registrelor şi formularelor tipizate comune privind
activitatea financiară şi contabilă” emis de către Ministerul Finanţelor.
Tabelul nr. 1.1.


Legea contabilităţii nr. 82/1991 art. 3.
10
 Nomenclatorul privind modelele registrelor şi formularelor tipizate comune privind
∗
activitatea financiară şi contabilă

Nr. Denumirea formularului Cod Utilizare

crt
.
0. 1. 2. 3.
I. REGISTRE DE
CONTABILITATE
1. Registrul-jurnal 14-1-1 Înregistrare cronologică
- Registrul-jurnal de încasări şi plăţi 14-1- Înregistrare operativă a încasărilor şi
1a plăţilor
2. Registrul-inventar 14-1-2 Inventarierea patrimoniului
3. Cartea mare 14-1-3 Înregistrare sistematică în fiecare cont
- Cartea mare (şah) 14-1-
3a
II. MIJLOACE FIXE
4. Registrul numerelor de inventar 14-2-1 Atribuirea numerelor de inventar
Atribuirea numerelor de inventar şi
- Registrul pentru evidenţa mijloacelor 14-2- contabilitatea analitică
fixe 1a
5. Fişa mijlocului fix 14-2-2 Contabilitatea analitică
6. Bon de mişcare a mijloacelor fixe 14-2- Predare-primire între secţii,
3A compartimente, transport
7. Proces verbal de scoatere din funcţiune 14-2- Aprobare a casării şi scoatere din
a mijloacelor fixe de declanşare a unor 3aA funcţiune
bunuri materiale

III. MATERIALE
8. Notă de recepţie şi constatare de 14-3- Recepţia bunurilor materiale
diferenţe 1A achiziţionate
14-3-
1/aA
9. Bon de primire (consignaţie) 14-3-2 Primirea în consignaţie
10. Bon de predare-transfer-restituire 14-3- Obţinerea producţiei din producţie
3A proprie şi transfer
11. Bon de consum 14-3- Consum de materii prime şi materiale
- Bon de consum(colectiv) 4A
- Fişă limită de consum 14-3-
- Fişă limită de consum (colectivă) 4aA
- Listă zilnică de alimente 14-3-
4bA
14-3-
4cA
14-3-
4dA
12. Dispoziţie de livrare 14-3- Eliberare pentru vânzare a bunurilor
5A din depozit
13. Aviz de însoţire a mărfii 14-3- Însoţeşte marfa pe timpul

Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/dec. 1991 completat cu H.G. nr. 26/1996.
11
 6A transportului
14. Borderou de predare a documentelor 14-3-7 Predarea la contabilitate a
documentelor de la gestiuni
15. Fişa de magazie 14-3-8 Evidenţa operativă a stocurilor la
- Fişa de magazie (cu două unităţi de 14-3- magazie
măsură) 8a
- Fişa de magazie a formularelor
- Fişa de magazie cu repartizarea 14-3-
ieşirilor 8b
14-3-
8c
16. Fişa de evidenţă a obiectelor de inventar 14-3-9 Evidenţa operativă şi analitică a
în folosinţă obiectelor de inventar în folosinţă
- Fişa de evidenţă a materialelor şi 14-3-
obiectelor de inventar pe locuri de 9a
folosinţă
17. Fişă de cont analitic pentru valori 14-3- Contabilitatea analitică a stocurilor
materiale 10

18. Registrul stocurilor 14-3- Contabilitatea analitică a stocurilor

- Registrul stocurilor 11
14-3-
11a
19. Listă de inventariere 14-3- Inventarierea stocurilor
- Listă de inventariere 12
(pentru gestiuni global-valorice) 14-3-
12a
IV. MIJLOACE BĂNEŞTI ŞI
DECONTĂRI
20. Chitanţa - Chitanţă (pentru operaţii 14-4-1 Încasări în numerar
valutare) 14-4-
1a
21. Chitanţă fiscală 14-4-2 Încasări, impozite la fisc
22. Proces-verbal de plăţi 14-4- Predarea banilor de către casierul
3A unităţii casierului plătitor şi
justificarea lor
23. Dispoziţie de plată-încasare către 14-4-4 Dispoziţie către casierie pentru
casierie plată/încasare de bani
- Dispoziţie de plată/încasare către 14-4-
casierie (colectivă) 4a
24. Împuternicire 14-4-5 Încasarea unor drepturi băneşti când
titularul nu se prezintă
25. Registrul de casă 14-4- Evidenţa operativă a încasărilor,
- Registrul de casă (în valută) 7A plăţilor şi a soldului de casă
14-4-
7aA
26. Dispoziţie bugetară 14-4-8 Repartizarea şi retragerea creditelor
bancare

27. Decont privind impozitul pe profit 14-4- Calculul şi decontarea impozitului

9A
12
28. Factura 14-4- Facturarea şi decontarea bunurilor
10A livrate, lucrărilor executate şi
serviciilor prestate
29. Decont privind TVA Calculul şi decontarea cu TVA
V. SALARII ŞI ALTE DREPTURI
DE PERSONAL
30 Stat de salarii 14-5-1 Calculul şi plata salariilor
- Stat de salarii 14-5-
- Stat de salarii (fără elementele 1a
componente ale salariului total) 14-5-
- Stat de salarii (fără elementele 1b
componente ale salariului total)
- Listă de avans chenzinal 14-5-
- Listă de avans chenzinal 1c
- Listă de indemnizaţii pentru concediul
de odihnă 14-5-
- Desfăşurătorul indemnizaţiilor plătite 1d
în contul asigurărilor sociale de stat 14-5-
– Drepturi băneşti – chenzina I (extras) 1e
– Drepturi băneşti – chenzina II (extras) 14-5-
1f

14-5-
1g

14-5-
1h

14-4-1i
31. Fişa de evidenţă a salariilor 14-5-2
- Fişa de evidenţă a salariilor (cu 14-5-
elementele componente ale salariului 2a
total)
32. Stat de pensii 14-5-3 Drepturi cuvenite pensionarilor
încadraţi în muncă
33. Ordin de deplasare (delegaţie) 14-5-4 Dispoziţie de deplasare şi decontarea
Ordin de deplasare (delegaţie) în 14-5- avansului ridicat
străinătate (transporturi internaţionale) 4a
34. Decont de cheltuieli (pentru deplasări 14-5-5 Decontarea cheltuielilor efectuate cu
externe) deplasarea în lei şi în valută
- Decont de cheltuieli valutare 14-5-
(transporturi internaţionale) 5a
VI. CONTABILITATE GENERALĂ
35. Notă de debitare-creditare 14-6- Operaţii de decontare în cadrul
1A întreprinderilor de grup
36. Notă de contabilitate 14-6- Înregistrare cronologică
- Notă de contabilitate 2A
14-6-
2aA
37. Extras de cont 14-6-3 Confirmarea operaţiilor efectuate prin
13
 conturile de la bănci
38. Jurnal-situaţie privind operaţiile 14-6-4 Registre contabile utilizate în forma
contabile de contabilitate pe jurnale pentru
înregistrare cronologică şi sistematică
39. Jurnal-situaţie privind operaţiile de casă 14-6-5
şi de bancă
- Jurnal-situaţie privind operaţiile de 14-6-
casă şi de bancă 5a
40. Jurnal privind decontările cu furnizorii 14-6-6
41. Situaţia încasării-achitării facturilor 14-6-7
42. Jurnal privind consumurile şi alte ieşiri 14-6-8
de materiale
- Jurnal privind consumurile şi alte 14-6-
ieşiri de materiale 8a
43. Situaţie privind mişcarea materialelor şi 14-6-9
cheltuielilor de transport-aprovizionare
44. Jurnal privind salariile şi contribuţia la 14-6-
asigurările sociale 10
45. Jurnal privind repartizarea şi decontarea 14-6-
cheltuielilor de producţie 11
- Jurnal privind repartizarea şi
decontarea cheltuielilor de producţie
14-6-
11a
46. Jurnal privind vânzarea produselor şi 14-6-
alte ieşiri 12
- Jurnal pentru vânzări (TVA)
14-6-
12a
47. Jurnal privind vânzarea mărfurilor şi 14-6-
alte ieşiri 13
48. Borderou de primire a obiectelor în 14-6- Evidenţa obiectelor primite în
consignaţie în ziua de .../199. 14 consignaţie.
49. Borderou de ieşire a obiectelor din 14-6- Evidenţa ieşirii obiectelor din
consignaţie în ziua de .../199. 15 consignaţie.
50. Borderoul programării la plată din ziua 14-6- Programarea plăţii.
de .../199. 16
51. Jurnal privind operaţii diverse 14-6- Înregistrarea cronologică şi
- Jurnal privind operaţii diverse 17 sistematică.
- Jurnal privind cumpărări (TVA) 14-6-
17a
14-6-
17b
52. Situaţia privind avansurile spre 14-6- Contabilitatea analitică a avansurilor
decontare 18 spre decontare
53. Registrul pentru evidenţa veniturilor 14-6- Evidenţa analitică a veniturilor
18
54. Registrul pentru evidenţa cheltuielilor şi 14-6- Evidenţa analitică a cheltuielilor
altor operaţii 20
55. Fişa de cont analitic pentru costuri 14-6- Contabilitatea analitică a costurilor şi
efective 21 a cheltuielilor indirecte
14
56. Fişa de cont pentru operaţii diverse 14-6- Contabilitate sintetică şi analitică.
- Fişa de cont pentru operaţii diverse (în 22
valută şi în lei) 14-6-
22a
57. Document cumulativ 14-6- Centralizarea datelor
24
58. Scadenţarul cheltuielilor 14-6- Includerea eşalonată în cheltuielile
30 exerciţiului a cheltuielilor anticipate
59. Balanţa de verificare 14-6- Centralizarea şi verificarea datelor
- Balanţa de verificare (cu trei egalităţi) 30 contabilităţii curente
- Balanţa de verificare (cu două 14-6-
egalităţi) 30a

- Balanţa analitică a valorilor materiale 14-6-

30b

14-6-
30c
VII. BILANŢUL CONTABIL

4.2. Planul de conturi

Planul de conturi cuprinde totalitatea conturilor sintetice, care servesc la înregistrarea
existenţei, mişcării şi transformării mijloacelor economice în cadrul proceselor de
aprovizionare, producţie şi desfacere, a surselor acestor mijloace şi a rezultatelor obţinute.
Planul de conturi adoptat de ţara noastră este conceput pe sistemul zecimal şi pentru
organizarea contabilităţii în dublu circuit.
Conturile contabilităţii financiare se structurează pe clase de conturi, în cadrul fiecărei
clase se întâlnesc grupe simbolizate cu 2 cifre; grupele se subdivid în conturi sintetice de
gradul I formate din 3 cifre. Unele conturi sintetice de gradul I se subdivid în conturi sintetice
de gradul II formate din 4 cifre. Circuitul contabilităţii financiare cuprinde:
- Clase ale conturilor de bilanţ prin care se înregistrează existenţa şi mişcarea elementelor
patrimoniale: clasa 1 – Conturi de capitaluri, clasa 2 – Conturi de active imobilizate, clasa 3 –
Conturi de stocuri şi producţie în curs, clasa 4 – Conturi de terţi, clasa 5 – Conturi de
trezorerie.
La sfârşitul perioadei de gestiune conturile din aceste clase pot prezenta solduri
debitoare sau creditoare, sau 0 (soldate). Soldurile debitoare se preiau în activul bilanţului, iar
cele creditoare în pasivul bilanţului.
Clase ale conturilor generatoare de rezultate: clasa 6 – Conturi de cheltuieli; clasa 7 –
Conturi de venituri. Conturile din aceste clase – 6 şi 7 – servesc la determinarea rezultatelor

15
financiare. La finele perioadei de gestiune soldurile lor se închid printr-un cont de rezultate
financiare “Profit şi pierdere” care va apare în bilanţul contabil.
Conturi speciale înscrise în clasa 8 – conturi în afara bilanţului - Conturile din grupa
80 servesc la înregistrarea drepturilor şi obligaţiilor formate din angajamente acordate şi
angajamente primite, care ulterior pot influenţa structura patrimoniului unităţii. Aceste conturi
funcţionează în partidă simplă.
Conturile din grupa 89 servesc la preluarea soldurilor conturilor bilanţiere la
deschiderea şi închiderea fiecărui exerciţiu. Ele funcţionează în partidă dublă. Circuitul
contabilităţii de gestiune cuprinde conturile din clasa 9 – Conturi interne de gestiune –. Aceste
conturi sunt utilizate pentru înregistrarea decontărilor interne privind cheltuielile, producţia şi
diferenţele de preţ, precum şi calculaţia costurilor producţiei obţinute, lucrărilor executate sau
serviciilor prestate.
Cifrele din simbolul (codul) fiecărui cont transmit un mesaj semantic, prin care se
citesc caracteristicile de conţinut şi funcţionale ale acestora. Prima cifră, corespunzătoare
clasei, arată categoria elementelor ce fac obiectul contabilităţii, cifra a 2-a, corespunzătoare
grupei semnifică natura economică a elementelor de activ, respectiv natura juridică a
elementelor de pasiv pentru conturile din grupele 1 – 5 respectiv natura cheltuielilor şi
veniturilor pentru conturile din grupele 6 şi 7.
A treia cifră de la 0 – 8 din simbolul conturilor detaliază structura şi conţinutul
operaţiilor care sunt delimitate la nivelul grupelor.
O particularitate o prezintă funcţia semantică a cifrei 9.
Cifra 9 în poziţia a II-a pentru conturile din clasele 2 – 5 reflectă provizioanele
aferente activelor care fac obiectul acestor clase. Conturile din grupele 29, 39, 49, 59 sunt
conturi de provizioane.
Cifra 9 în poziţia a III-a a conturilor cu trei cifre ce fac parte din aceeaşi grupă
schimbă funcţia contabilă a contului respectiv faţă de celelalte conturi.

4.3. Registrele contabile

În Legea contabilităţii se precizează că „Registrele de contabilitate obligatorii” sunt:
registrul-jurnal, registrul inventar şi cartea mare.
Registrul-jurnal utilizat la unităţile economice reprezintă documentul obligatoriu de
înregistrare cronologică a documentelor justificative primare sau/şi cumulative în care se
reflectă operaţii economice, servind ca probe în litigii şi pentru organele fiscale.
La unităţile mici registrul-jurnal este înlocuit de Registrul-jurnal de încasări şi plăţi.

16
 Registrul inventar reprezintă documentul contabil (obligatoriu) de înregistrare anuală,
grupată a rezultatelor inventarierii patrimoniului, precum şi a conţinutului fiecărui post de
bilanţ, pe baza datelor cuprinse în procesele-verbale de inventariere şi a bilanţului anual.
Cartea Mare serveşte pentru înregistrarea şi gruparea operaţiilor economice şi
financiare după natura lor şi în cadrul acesteia în ordinea succesiunii în timp şi a sensului
modificării, adică în debitul sau în creditul fiecărui cont. Cartea Mare serveşte la stabilirea
rulajelor lunare şi a soldurilor pe fiecare cont sintetic.
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi
se prezintă în mod ordonat şi astfel, completate încât să permită în orice moment, identificarea
şi controlul operaţiunilor contabile efectuate.*
Pentru verificarea înregistrării în contabilitate a operaţiunilor efectuate, lunar se
întocmeşte balanţa de verificare.

4.4. Forme de contabilitate

Forma de contabilitate cuprinde modul de organizare a ciclului contabil de înregistrare
şi prelucrare a datelor precum şi totalitatea formularelor utilizate ca instrumente de lucru în
consemnarea în contabilitate a operaţiilor economice.
Formele de contabilitate cele mai utilizate în ţara noastră sunt: forma “maestru şah”;
forma “pe jurnale”; forma “informatică”.
Forma de contabilitate “maestru şah”
Forma de contabilitate maestru şah se caracterizează prin dezvoltarea pe conturi
corespondente a rulajului debitor şi creditor a conturilor sintetice. Aceasta foloseşte registre
separate pentru înregistrarea cronologică, sintetică a operaţiilor economice.
Această formă de contabilitate utilizează documentele primare sau centralizatoare,
nota de contabilitate, fişa rulajelor, fişe sintetice şah, balanţa de verificare.
Documentele primare se grupează pe operaţii de acelaşi fel (eliberări de materiale,
predări de produse finite la magazie etc.), după care se întocmesc documentele cumulative.
În baza documentelor primare sau cumulative, după caz, se întocmesc notele contabile
în care se consemnează articolul contabil, note care sunt trecute în jurnalul de înregistrare
unde li se atribuie un număr de înregistrare.
Preocupările pe linia simplificării muncii în contabilitate a determinat, la unele unităţi,
consemnarea direct pe documente a articolului contabil folosind în acest scop o ştampilă
_______________________
* Ordinul nr.306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene
specifică care cuprinde formula contabilă a operaţiei respective.
17
În baza jurnalului de înregistrare fiecărui document înregistrat i se atribuie un număr de
înregistrare în jurnal.
Jurnalul de înregistrare (fişa rulajelor) se foloseşte pentru înscrierea în ordine
cronologică a notelor de contabilitate sau a documentelor pe care s-a făcut contarea operaţiilor
economice. În baza lui se atribuie un număr de înregistrare, în ordine cronologică, fiecărui
document sau notă contabilă.
La sfârşitul lunii, totalul sumelor din jurnalul de înregistrare trebuie să fie egal cu rulajul
debitor şi creditor din balanţa de verificare.
Fiecare cont are două fişe sintetice (fişe sintetice şah): una pentru debit în
corespondenţă cu conturile creditoare şi una pentru credit în corespondenţă cu conturile
debitoare. La sfârşitul lunii, pe baza rulajelor fişelor şah, se întocmeşte balanţa de verificare
sintetică.
Forma de contabilitate pe jurnale
Forma de contabilitate pe jurnale se caracterizează prin folosirea unor jurnale multiple
pentru înregistrarea cronologică a operaţiilor economice dintr-o lună.
Pentru acest scop se deschide câte un jurnal pentru creditul fiecărui cont sintetic.
Jurnalul se prezintă sub formă de fişe, în care se înregistrează, pe bază de documente primare
sau centralizatoare, operaţii economice care se referă la creditarea contului respectiv, în
corespondenţă cu conturile debitoare. După înregistrarea în jurnale, pe documentele pe care s-
a făcut contarea operaţiilor economice, se indică numărul jurnalului şi a rândului în care s-a
înregistrat operaţia respectivă.
Pe lângă jurnale, pentru debitul unor conturi (Casa, Conturi la bănci, Produse finite) se
utilizează situaţii auxiliare.
La sfârşitul lunii, sumele totale ale fiecărui cont corespondent creditor se trec din
situaţiile auxiliare în jurnalul deschis pentru creditul contului respectiv. Pe baza jurnalelor la
finele lunii se completează cartea mare, care cuprinde totalul rulajelor debitoare şi creditoare
ale conturilor sintetice şi soldul fiecărui cont sintetic. Pentru fiecare cont, rulajul creditor se
obţine dintr-o singură sumă din jurnalul contului respectiv, iar rulajul debitor prin adunarea în
cartea mare din diverse jurnale a sumelor înregistrate în debitul acelui cont, cu ocazia
creditării contului pentru care se ţine jurnalul. Pe baza cărţii mari se întocmeşte balanţa de
verificare şi bilanţul.
Forma informatică de contabilitate. Necesitatea creşterii operativităţii înregistrărilor
în contabilitate a operaţiilor economice, asigurarea unor informaţii complete într-un interval
minim privind situaţia unor mijloace, surse, debite sau credite ale unităţilor patrimoniale au
orientat preocupările economiştilor – contabili spre folosirea tehnicilor electronice de calcul.
18
Acestea asigură o creştere a eficienţei muncii la compartimentul contabilitate reducând la
minimum munca manuală.
În cazul utilizării formei informatice de contabilitate, datele din formularele contabile
sunt introduse în calculator, acestea stând la baza întregului sistem de stocare şi prelucrare a
datelor. În baza datelor introduse în calculator se editează jurnalul de înregistrare, se
constituie evidenţa cronologică, cartea mare, balanţa de verificare lunară.
În cazul utilizării sistemelor de prelucrare automată a datelor pentru elaborarea
documentelor justificative, pentru prelucrarea şi înregistrarea datelor în contabilitate,
registrele şi jurnalele privind activitatea financiar contabilă pot fi adaptate în funcţie de
necesităţile proprii utilizate în condiţiile respectării conţinutului de informaţii şi al modelelor
prevăzute în nomenclatorul formularelor tipizate comune privind activitatea financiar
∗
contabilă.

5.CONCLUZII


Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi regulamentul de aplicare.
19
 Reflectarea fidelă a realităţii economico-financiare şi a consecinţelor sale sociale,
umane, instituţionale sunt atributele definitorii ale contabilităţii, pentru perfecţionarea căreia
se bat, se luptă şi muncesc astăzi cei mai redutabili specialişti în “ştiinţa conturilor”.
Preocupaţi de standarde, de convergenţă, de reflectarea contabilă a realităţii, profesioniştii
contabili se preocupă în fapt de economie, de instituţii, de oameni. Este poate, cea mai
frumoasă parte a profesiei contabile. Este unul din motivele pentru care Uniunea Europeană a
luat în considerare oportunitatea recunoaşterii profesiei contabile la nivel european. În faţa
provocărilor europene, contabilitatea românească nu putea să rămână pasivă şi fără reflexe. Ea
s-a adaptat proceselor de normalizare, armonizare şi convergenţă, atât prin intermediul unor
instituţii naţionale, cât şi prin acţiunea organismelor ce reprezintă profesia contabilă. Procesul
de armonizare a contabilităţii româneşti cu cerinţele Standardelor Internaţionale de
Contabilitate (IAS/IFRS) şi cu Directivele contabile europene, care armonizează regulile şi
principiile de referinţă cu privire la elaborarea situaţiilor financiare anuale ale instituţiilor
publice, reprezintă una dintre cele mai curajoase provocări pentru mediul administrativ.
Există o terminologie-cheie care a învăluit lumea europeană dezvoltă şi toate marile puteri
economice ale lumii, dar pe care noi abia le descifrăm, cum ar fi: Principiile Contabile
General Acceptate în Statele Unite – US GAAP –. Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară – IFRS. Standarde de Contabilitate pentru Sectorul Public – IPSAS.

NOTE
∗
1) Ordonanţa nr.61 din 30 august 2001 publicată în M.O. nr.531 din 31 august 2001
20
 ∗
2) Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu – Contabilitatea financiară, vol I, Ed. Economică,
Bucureşti, 1993. Prin valoarea justă se înţelege suma pentru care un activ ar putea fi
schimbat de bunăvoie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii,
cu preţul determinat obiectiv.
3)* Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare, taxele nedeductibile,
cheltuielile de transport – aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea
în stare de utilitate sau intrarea în gestiune a bunului respective.
∗
4) Legea contabilităţii nr. 82/1991 art. 3.
5)* Ordinul nr.306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate,
armonizate cu directivele europene.
∗
6) Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi regulamentul de aplicare

BIBLIOGRAFIE

1.Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu – Contabilitatea financiară, vol I, Ed. Economică,

Bucureşti, 1993.
2. Neluta Mitea,-„Note de curs”
3. Rodica Cistelecan”Note de curs”
4. Legea contabilităţii nr.82/1991 (cu toate modificările până în 2007);
5.Ordonanţa Guvernului nr.70/13 aug. 2004;
6.Ordonanţa nr.61 din 30 august 2001 publicată în M.O. nr.531 din 31 august 2001
7.Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile armonizate cu Direcţia a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate
8. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile simplificate armonizate cu directivele europene
Internet:
http://www.contabilitateafirmei.ro/monitorul-oficial/monitorul_oficial.htm
http://www.de-contabilitate.ro/legislatie_1.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Contabilitate

21