Analiza profitului întreprinderii; scop, abordări, modele

Analiza dinamică şi structurală a profitului

Sursa informaţională de bază în analiza rentabilităţii este contul de profit si pierderi, componentă a
situaţiilor financiare. Contul de profit şi pierdere arată cum s-a ajuns de la starea patrimonială iniţială la cea
finală, reflectate în bilanţurile de la începutul şi sfârşitul exerciţiului.
Conţinutul şi structura contului de profit şi pierdere permit analiza dinamică şi structurală a profitului
pornind de la gruparea veniturilor şi cheltuielilor după natura lor dar şi prin prisma soldurilor intermediare de
gestiune.
Contul de profit şi pierdere sintetizează deci fluxurile economice, respectiv veniturile şi cheltuielile
perioadei de gestiune, rezultatele din activitatea ordinară şi din evenimente extraordinare.
Pentru argumentarea analizei rentabilităţii în cele ce urmează, vom folosi cu titlu de exemplu
informaţii preluate de la societatea S.C.ECO S.A.
SC ECO SA este o societate comercială pe acţiuni, înfiinţată conform Legii 31/1990, al cărei obiect de
activitate îl constituie producţia şi comercializarea de hârtie pentru carton ondulat, celuloză şi produşi
lignosulfonici. Activitatea de producţie, ca activitate de bază, este desfăşurată în paralel cu activitatea
comercială (comercializarea producţiei prin magazine proprii de desfacere). Capitalul social subscris şi vărsat
al societăţii este de 188.528.900 mii lei, fiind împărţit în 7.541.156 acţiuni nominative. Structura
acţionariatului la data de 31.12.2002 se prezintă după cum urmează:

Societatea s-a privatizat în decembrie 2000, pachetul majoritar fiind achiziţionat de către S.C. AMBRO
S.A. În momentul privatizării, SC ECO SA se afla în impas financiar, punându-se problema continuităţii
activităţii sale. În cei doi ani de activitate din momentul privatizării, eforturile conducerii întreprinderii au vizat
redresarea situaţiei economico – financiare, asigurarea dezvoltării durabile, fără a se dori obţinerea de profituri
imediate.
În principal prin politica întreprinderii s-a dorit creşterea gradului de înzestrare tehnică (modernizarea
investiţiilor existente dar şi creşterea gradului de automatizare a procesului de producţie prin investiţii noi),
reducerea numărului de personal şi în acelaşi timp creşterea gradului de pregătire profesională pentru
personalul menţinut, îmbunătăţirea calităţii producţiei, lărgirea gamei de produse existente în fabricaţie,
practicarea unei politici comerciale agresive în vederea creşterii cotei de piaţă deţinute.
Pentru a ne forma o imagine asupra dimensiunii activităţii şi a performanţelor sale, prezentăm sintetic
valoarea principalilor indicatori pentru anul 2002:

1
Notă: bazele de date întâlnite pe parcursul analizei cu titlu exemplificativ sunt prezentate în mii lei.

Analiza dinamică şi structurală a profitului prin gruparea veniturilor şi cheltuielilor

după natura lor

Punctul de plecare în diagnosticarea profitului întreprinderii este analiza dinamică şi structurală.

Variaţia absolută şi relativă a profitului permit aprecierea globală a rentabilităţii absolute a activităţii
întreprinderii şi va avea efect direct asupra rentabilităţii relative. Dimensiunea profitului şi evoluţia
înregistrată pe categorii de activităţi se află sub incidenţa politicii întreprinderii de promovare a activităţii de
exploatare sau a investiţiilor financiare.
Departajarea rezultatului brut în funcţie de aportul adus de cele trei tipuri de activităţi permite
evidenţierea contribuţiei fiecărui tip de activitate la formarea rezultatului brut .
În funcţie de evoluţia înregistrată de rezultatul din exploatare, financiar sau extraordinar, se stabilesc
obiectivele de coordonare a activităţii viitoare în scopul maximizării rezultatelor.
În analiza dinamică a profitului sunt frecvent folosiţi indicii cu bază fixă sau în lanţ, ritmul mediu de
creştere şi modificarea absolută. Caracterizarea dimensiunii profitului se face pe baza evoluţiei veniturilor şi
cheltuielilor. Un rezultat pozitiv al activităţii este asigurat de creşterea veniturilor într-un ritm superior
cheltuielilor.
Rezultatul exploatării – profit sau pierdere – priveşte activitatea de exploatare normală şi curentă a
întreprinderii. Rezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare,
obţinută prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatării.
Rezultatul curent este determinat atât de rezultatul exploatării normale şi curente, cât şi de cel al
activităţii financiare. Este, deci, rezultatul tuturor operaţiilor curente ale întreprinderii.
Operaţiunile de exploatare şi cele financiare au un caracter reproductibil, repetitiv şi de aceea ele
formează activitatea curentă a întreprinderii.
Foarte rar, întreprinderea poate înregistra şi activităţi extraordinare în afara puterii sale de decizii –
exproprieri, naţionalizări, modificări fiscale, cutremure.
Pe baza contului de profit şi pierdere se pot calcula diferite marje succesive de acumulare bănească din
vânzarea bunurilor şi serviciilor. Cea mai largă marjă o reprezintă producţia exerciţiului ce cuprinde producţia
vândută către terţi, producţia stocată în produse în curs şi în produse finite, şi producţia imobilizată în
echipamente şi instalaţii prin autodotare.

La SC ECO SA, evoluţia rezultatului pe categorii de activităţi se prezintă după cum urmează:

2
 ANI ANI
REZULTAT 2000 2001 2002
REZULTATUL EXPLOATĂRII 14.161.891 11.765.532 27.456.225
REZULTATUL FINANCIAR 820.550 406.245 801.230
REZULTATUL CURENT 14.982.441 11.359.287 28.257.455
REZULTATUL EXTRAORDINAR 0 0 0
REZULTATUL BRUT 14.982.441 11.359.287 28.257.455
REZULTATUL NET 15.530.503 11.359.287 23.177.253

Prin activitatea desfăşurată în anul 2000, SC ECO SA a înregistrat pierdere netă în valoare de
15.530.503 mii lei. Pierderea a fost întreţinută atât de activitatea de exploatare cât şi de activitatea financiară,
respectiv: 91.19% de pierderea din exploatare, 5.28% de pierderea financiară şi 3.53% de impozitul pe profit.
Grafic, structura pierderii corespunzătoare anului 2000 se prezintă astfel:

Suportarea unei cheltuieli cu impozitul pe profit în contextul pierderii brute de 14.982.441 mii lei
denotă existenţa unor cheltuieli neacceptate fiscal, dovadă în plus a coordonării defectuoase a activităţii
întreprinderii. Aşa cum am amintit, în anul 2000 starea generala a SC ECO SA era critică. Desfăşurarea
activităţii în anii 2001, 2002 a fost posibilă datorită privatizării din decembrie 2000.
În anul 2001, SC ECO SA înregistrează o pierdere netă de 8.445.567 mii lei, pierdere cu 7.084.936
mii lei mai mică decât în anul 2000. Efortul întreprinderii de redresare a activităţii este regăsit în rezultatele
anului 2002, prin profitul net realizat -14.067.282 mii lei - profit asigurat atât de rentabilizarea activităţii de
exploatare cât şi a activităţii financiare.
Îmbunătăţirea treptată a rezultatelor activităţii întreprinderii este reliefată şi prin variaţia relativă a
indicatorilor ce reprezintă diferitele forme de rezultate, după cum urmează:

3
 Diminuarea pierderii din exploatare cu 290,5% în anul 2002 faţă de anul 2001 şi cu 217.67% faţă de
2000, creşterea profitului financiar cu 61% respectiv diminuarea pierderii financiare cu 159.27% sunt premise
ale trecerii de la o activitate nerentabilă corespunzătoare perioadei 2000 – 2001, la o activitate bazată pe
rentabilitate în 2002.
Importantă în procesul decizional este atât cunoaşterea evoluţiei profitului dar şi a cauzelor care au
favorizat realizarea lui. Se impune în acest sens, analiza evoluţiei veniturilor şi a cheltuielilor pe categorii de
activităţii. Asigurarea stării “ideale” a întreprinderii din punct de vedere a profitului, presupune devansarea
creşterii cheltuielilor de creşterea veniturilor. Cunoaşterea evoluţiei veniturilor şi a cheltuielilor implică în
acelaşi timp analiza modului de formare a acestora pe categorii de activităţi. Se oferă informaţii privind
evoluţia justificată sau nejustificată a elementelor de venituri si cheltuieli. În acest scop sunt evidenţiate
resursele neutilizate sau utilizate necorespunzător în activitatea întreprinderii - punctele “slabe - dar şi
evoluţia pozitivă, uneori neaşteptată, a unor elemente care se regăseşte în creşterea profitului. Impactul
favorabil al acestor informaţii în procesul decizional este de necontestat.

La SC ECO SA, evoluţia veniturilor, cheltuielilor şi a rezultatului din exploatare se prezintă astfel:

ANI VARIAŢIE RELATIVĂ

INDICATORI

2000 2001 2002 2001/2000 2002/2000 2002/2001

Venituri din 270.273.599 177.769.176 264.784.382 -34% -2% 49%
exploatare
Cheltuieli de 284.435.490 186.516.784 248.120.007 -34% -13% 33%
exploatare
Rezultatul din 14.161.891 8.747.607 16.664.375 -38% 218% 291%
exploatare

Reprezentarea grafică a evoluţiei veniturilor şi cheltuielilor de exploatare este:

4
 Veniturile şi cheltuielile din exploatare corespunzătoare anilor 2001 şi 2002 sun inferioare celor
înregistrate în anul 2000, dar ceea ce este caracteristic acestei perioade rezidă în eficientizarea activităţii. În
anul 2002 comparativ cu 2000, veniturile din exploatare au scăzut cu 2% şi în acelaşi timp cheltuielile de
exploatare au scăzut cu 13%. Se justifică astfel profitul din exploatare din anul 2002, cu 218% mai mare decât
în anul 2000. În anul 2001, scăderea cheltuielilor şi a veniturilor de exploatare este de 34%, pierderea din
exploatare fiind cu 38% mai mică decât în 2000.
Din punct de vedere dinamic şi structural, evoluţia veniturile din exploatare se prezintă după cum
urmează:

ANI VARIAŢIE RELATIVĂ STRUCTURĂ (%)

INDICATORI
2000 2001 2002 2001/ 2002/ 2002/ 2000 2001 2002
2000 2000 2001
CA netă din care: 191.521.029 154.161.186 241.108.889 -20% 26% 56% 71% 87% 91%
Vânzări de mărfuri 2.739.368 4.022.815 17.186.093 47% 527% 327% 1% 2% 6%
Producţia vândută 188.781.661 150.138.371 223.922.796 -20% 19% 49% 70% 84% 85%
Producţia stocată 74.352.656 13.525.234 1.770.665 -82% -98% -87% 28% 8% 1%
Producţia imobilizată 539.163 7.944.120 6.280.408 1373% 1065 -21% 0 4% 2%
%
Alte venituri din exploatare 3.860.751 2.138.636 15.624.420 -45% 305% 631% 1% 1% 6%
Total venituri din 270.273.599 177.769.176 264.784.382 -34% -2% 49% 100% 100% 100%
exploatare

Remarcabilă este în perioada 2000–2002 scăderea veniturilor din producţia stocată - cu 82% în 2001
faţă de 2000, cu 98% în anul 2002 faţă de 2000. Veniturile din exploatare se formează în special pe baza cifrei
de afaceri: ponderea cifrei de afaceri în veniturile din exploatare creşte de la 71% în 2000 la 87% în 2001 şi
91% în 2002.
Într-o reprezentare grafică, situaţia se prezintă astfel :

5
` Dimensiunea rezultatului exploatării se află sub incidenţa structurii veniturilor din exploatare: creşterea
ponderii cifrei de afaceri, scăderea ponderii producţiei stocate şi a producţiei imobilizate atrag în condiţii
normale creşterea profitului din exploatare. Evident, variaţia producţiei stocate trebuie corelată cu variaţia
volumului de activitate al întreprinderii. Se acceptă creşterea producţiei imobilizate în contextul creşterii
volumului de activitate şi implicit al profitului în perioadele viitoare.
Din punct de vedere structural, cheltuielile de exploatare la SC ECO SA în perioada 2000-2002 se
prezintă astfel:

Reducerea cheltuielilor de exploatare în anul 2001 faţă de 2000 cu 34% este considerata normală în
condiţiile scăderii veniturilor din exploatare în aceeaşi măsură. Remarcam în perioada menţionată scăderea
într-o mai mare măsură a cheltuielilor cu materiile prime si materialele (-47%), efect al eficientizării
consumului.

6
 În anul 2002, an în care veniturile din exploatare sunt comparabile cu cele din 2000, cheltuielile din
exploatare sunt cu 13% mai mici. Întreprinderea a acţionat asupra principalelor elemente de cheltuieli:
cheltuielile cu materii prime şi materiale (au scăzut cu 41%), cheltuielile cu personalul (au scăzut cu 39%),
cheltuielile cu impozite şi taxe (au scăzut cu 68%) şi alte cheltuieli de exploatare (au scăzut cu 29%). Toate
aceste modificări au survenit paralel cu creşterea producţiei vândute cu 19%, ceea ce atestă neafectarea
calităţii producţiei. Rezultatele caracteristice perioadei menţionate sunt efectul creşterii gradului de
mecanizare şi automatizare a activităţii, reducerii numărului de salariaţi, înlăturării cheltuielilor nejustificate.
Structura cheltuielilor de exploatare se află sub incidenţa naturii activităţii desfăşurate de întreprindere.
O întreprindere cu activitate productivă prezintă în cadrul cheltuielilor de exploatare o pondere ridicata a
cheltuielilor cu materiile prime şi materialele, a cheltuielilor cu energia şi apa, a cheltuielilor cu amortizarea
dar şi a cheltuielilor cu personalul. Activitatea comercială impune structurii cheltuielilor de exploatare o
pondere mare pentru cheltuielile cu prestaţiile externe şi costul mărfurilor vândute.
Regula generală privind corelaţia dintre structura cheltuielilor şi natura activităţii desfăşurate este
regăsită şi la SC ECO SA. Activitatea de baza a acestei societăţi fiind activitatea productivă, cea mai mare
pondere în totalul cheltuielilor de exploatare este deţinută de cheltuielile cu materiile prime şi materialele,
cheltuielile cu energia şi apa, cheltuielile cu personalul şi cele cu amortizarea şi provizioanele. Desfăşurarea
activităţii comerciale ca o activitate adiacentă a activităţii productive justifică existenţa costului mărfurilor
vândute ca o componenta a cheltuielilor de exploatare.
Remarcam prin analiza evoluţiei structurii cheltuielilor de exploatare în perioada 2000-2002, scăderea
ponderii cheltuielilor cu materiile prime şi materialele - de la 64% în 2000 la 51% în 2001 şi 43% în 2002 -
concomitent cu creşterea ponderii cheltuielilor cu energia şi apa şi a cheltuielilor cu prestaţiile externe.
Schimbarea strategiei întreprinderii, prin creşterea gradului de mecanizare şi automatizare a activităţii
desfăşurate, justifică modificarea mai sus menţionată.
Evoluţia dinamică şi structurală a cheltuielilor de exploatare ne permite astfel evidenţierea
principalelor elemente asupra cărora se poate acţiona în vederea creşterii profitului.
La SC ECO SA, principalele rezerve existente în acest sens sunt serviciile externe, consumul de
energie si apa. Contribuţia veniturilor şi a cheltuielilor financiare la formarea rezultatului financiar se prezintă
după cum urmează:

Ani Variaţie relativă

Indicatori 2000 2001 2002 2000 2001 2002
Venituri financiare 1.304.232 3.080.168 2.968.884 136% 128% -4%
Cheltuieli financiare 2.124.782 2.778.127 2.482.583 31% 17% -11%
Rezultat financiar 820.550 302.041 486.301 137% 159% 61%

Grafic, aceste date pot fi reprezentate astfel:

7
 Devansarea creşterii cheltuielilor financiare de către veniturile financiare atât în anul 2001 cât şi în
2002 marchează desfăşurarea profitabilă a activităţii financiare. Principalele categorii de venituri şi cheltuieli
financiare la SC ECO SA sunt de natura dobânzilor, diferenţelor de curs valutar şi sconturilor. Componentele
veniturilor financiare, din punct de vedere dinamic şi structural au înregistrat următoarea evoluţie:

Ani Variaţie relativă Structură (%)

Indicatori
2000 2001 2002 2001/ 2002/ 2002/ 2000 2001 2002
2002 2000 2001
Venituri din 390.914 66.136 48.120 -83% -88% -27% 30% 2% 2%
dobânzi
Alte venituri 913.318 3.014.032 2.920.764 230% 220% -3% 70% 98% 98%
financiare
Total venituri 1.304.232 3.080.168 2.968.884 136% 128% -4% 100% 100% 100%
financiare

Scăderea veniturilor din dobânzi este însoţită de creşterea într-o mai mare măsură a altor venituri
financiare în anii 2001 şi 2002 comparativ cu anul 2000. Antrenarea disponibilităţilor în activitatea de
investiţii, creşterea volumului exportului, justifică situaţia menţionată. Scăderea ratei inflaţiei în anul 2002
comparativ cu 2001 este cauza scăderii de 3% a altor venituri financiare. Dinamica înregistrată de
componentele veniturilor financiare se regăseşte în modificarea structurală a acestora: scade ponderea
veniturilor din dobânzi de la 30% în 2000 la 2% în 2001 şi 2002 şi creşte ponderea altor venituri financiare de
la 70% în 2000 la 98% în 2001 şi 2002.
Asupra cheltuielilor financiare au acţionat în mod diferit cheltuielile cu dobânzile şi categoria de alte
cheltuieli financiare prin evoluţia înregistrată:

Ani Variaţie relativă Structură (%)

Indicatori
2000 2001 2002 2001/ 2002/ 2002/ 2000 2001 2002
2002 2000 2001
Cheltuieli cu 1.641.014 976.314 267.185 -41% -84% -73% 77% 35% 11%
dobanzile
Alte ch 483.768 1.801.813 2.215.398 272% 358% 23% 23% 65% 89%
financiare
Total ch 2.124.782 2.778.127 2.482.583 31% 17% -11% 100% 100% 100%
financiare

8
 Paralel cu scăderea cheltuielilor cu dobânzile - renunţarea la folosirea cu primordialitate a creditelor în
finanţarea activităţii datorită aportului de capital al acţionarului majoritar - dar într-o mai mare măsură, are
loc creşterea cheltuielilor din diferenţe de curs valutar şi a cheltuielilor cu sconturile acordate. Din punct de
vedere structural, constatam inversarea poziţiilor ocupate între cele doua componente ale cheltuielilor
financiare:

Printr-o politica financiara judicioasă de utilizare a creditelor cu dobânzi atrăgătoare, de plasare

eficientă a disponibilităţilor, de gestionare eficientă a altor activităţi financiare, se asigură un ritm de creştere a
veniturilor financiare superior celui înregistrat de cheltuielile financiare şi desfăşurarea unei activităţi
financiare profitabile. Daca activitatea de exploatare curentă şi viitoare generează profit într-o mai mare
măsură prin prisma activităţii financiare, este considerată ca justificată şi motivată pierderea financiară.
Prin analiza dinamică şi structurală a veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii, se confirmă cele două
posibilităţi de asigurare a rentabilităţii întreprinderii: creşterea veniturilor şi reducerea cheltuielilor. Iată că în
contextul rentabilizării activităţii întreprinderii, un rol esenţial este deţinut de coordonarea consumului de
resurse.
Grupând cheltuielile unei întreprinderi cu activitate de producţie în cheltuieli cu materii prime şi
materiale, cheltuieli de stocare, cheltuieli cu personalul, alte cheltuieli de producţie şi cheltuieli financiare
rentabilizarea activităţii întreprinderii este întreţinută prin următoarele masuri :

9
 Toate aceste masuri stabilite cu caracter general pentru întreprinderile ce desfăşoară activitate
productivă, în scopul rentabilizării prin acţiunea asupra cheltuielilor, sunt valabile în cazul SC ECO SA în
politica decizională de perspectivă.

Analiza dinamica si structurala a profitului prin soldurile intermediare de gestiune

Structura contului de profit şi pierdere pe cele trei tipuri de activităţi permite degajarea unor solduri de
acumulări băneşti potenţiale, destinate să îndeplinească o anumită funcţie de remunerare a factorilor de
producţie şi de finanţare a activităţii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune. Realizarea acestui
obiectiv presupune o tratare prealabilă a contului de profit pierdere pentru a pune în evidenţă modul de
funcţionare şi rentabilitatea întreprinderii ca marjă comercială, producţie a exerciţiului, valoare adăugată,
excedent brut de exploatare, rezultat al exploatării, rezultat curent şi rezultat net al exerciţiului.

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, de fapt, palierele succesive în formarea rezultatului final.
Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă pornind de la cel mai cuprinzător – producţia exerciţiului +
marja comercială - şi încheind cu cel mai sintetic – rezultatul net al exerciţiului. Fiecare sold intermediar
reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă de acumulare.
Atât indicatorii de rezultate cât şi capacitatea de autofinanţare din exploatare permit prin variaţia
relativă înregistrată dar şi prin corelarea cu evoluţia altor indicatori economico-financiari, estimarea
rentabilităţii întreprinderii. Deteriorarea sau îmbunătăţirea stării de „performantă economico-financiara” este
cu siguranţă semnalată prin dimensiunea absolută sau relativă a indicatorilor menţionaţi. Cu titlu de exemplu,
marja comercială MC comparată cu cifra de afaceri a întreprinderilor cu activitate comercială, regăsită sub
denumirea de rată a marjei comerciale - RMC evidenţiază impactul politicii comerciale privind preţurile
practicate şi sursele de aprovizionare utilizate asupra rezultatului activităţii.

Analiza evoluţiei ratei marjei comerciale permite caracterizarea strategiei întreprinderii de maximizare
a profitului şi de asemenea conferă o bază reală pentru comparaţii între întreprinderi pe o perioadă mai mare
de timp. Utilitatea acestei rate este regăsită şi în estimarea profiturilor viitoare ale întreprinderii. O
10
întreprindere cu o rata a marjei comerciale de dimensiune redusă este vulnerabila la schimbările de preţ care
pot anula sau reduce serios profiturile.
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune facilitează calculul şi analiza ratei de creştere a
întreprinderii - RVA.

Evoluţia ratei de creştere a întreprinderii permite aprecierea regresiei sau extinderii activităţii
desfăşurate, ceea ce se regăseşte bineînţeles în mărimea profitului realizat. Performanţele prezente şi viitoare
sunt afectate de gradul de remunerare al factorilor implicaţi în activitatea întreprinderii. Mărimea valorii
adăugate cât şi modalitatea de repartizare între partenerii sociali angrenaţi în activitatea întreprinderii sunt
evidente în acest sens.

Eficienţa activităţii întreprinderii, capacitatea de a realiza atât creşterea rentabilităţii în mărimi absolute
dar şi în mărimi relative, derivă din analiza dinamicii valorii adăugate comparativ cu dinamica rezultatului din
exploatare.
Dinamica rezultatului brut din exploatare îşi pune amprenta asupra evoluţiei ratelor de rentabilitate
economică dar şi asupra echilibrului financiar.
În consecinţă, soldurile intermediare de gestiune servesc la estimarea şi caracterizarea rentabilităţii.
Analiza dinamică şi structurală a rentabilităţii prin soldurile intermediare de gestiune se bazează pe folosirea
modificărilor absolute, a indicilor şi a ritmurilor de creştere.
In continuare vom aborda din punct de vedere dinamic si structural contribuţia indicatorilor de
rezultate la formarea rezultatului brut din exploatare şi implicit la formarea rezultatului net, pe exemplul
practic al SC ECO SA. Prin calcul pe baza contului de profit si pierdere, soldurile intermediare de gestiune la
SC ECO A se prezintă după cum urmează:
Nr crt Indicatori 2000 2001 2002
1 Vânzări de mărfuri 2.739.368 5.410.686 28.315.807
2 Costul mărfurilor vândute 2.901.220 5.410.771 18.644.189
I Marja comercială 161.852 85 9.971.618
3 Producţia vândută 188.781.661 201.936.109 368.935.198
4 Variaţia producţiei stocate 74.352.656 18.191.440 2.917.347
5 Venituri din producţia de imobilizări 539.163 10.684.841 10.347.601
II Producţia exerciţiului 263.673.480 230.812.390 382.200.146
6 Consumuri intermediare de la terţi 214.038.813 196.171.051 316.630.630
III Valoarea adăugată 49.472.815 34.641.25 75.241.134
7 Subvenţii de exploatare 0 0 0
8 Cheltuieli cu impozite şi taxe 2.451.772 2.355.829 1.305.467
9 Cheltuieli cu personalul 28.970.873 29.892.135 29.225.387
IV Excedent(deficit) brut al exploatării 18.050.170 2.393.290 44.710.280
10 Alte venituri din exploatare 3.860.751 2.876.466 25.742.795
11 Alte cheltuieli de exploatare 20.657.202 5.480.858 24.2582.114
12 Cheltuieli de exploatare privind
amortizarea şi provizioanele 15.415.610 11.554.430 18.744.736
V Rezultatul exploatării 14.161.891 11.765.532 27.456.225
13 Venituri financiare 1.304.232 4.142.826 4.891.533
14 Cheltuieli financiare 2.124.782 3.736.581 4.090.303
VI Rezultatul curent al exerciţiului 14.982.441 11.359.287 28.257.455
15 Venituri extraordinare 0 0 0
11
 16 Cheltuieli extraordinare 0 0 0
VII Rezultatul extraordinar 0 0 0
VIII Rezultatul brut al exerciţiului 14.982.441 11.359.287 28.257.455
17 Impozit pe profit 548.062 0 5.080.202
IX Rezultatul net al exerciţiului 15.530.503 11.359.287 23.177.253

Pentru a asigura comparabilitatea şi totodată utilitatea informaţiilor furnizate prin analiza dinamică şi
structurală a soldurilor intermediare de gestiune în procesul decizional, se impune înlăturarea efectului
inflaţiei. Valorile actualizate ale soldurilor intermediare de gestiune la SC ECO SA devin:

12
 Variaţia absolută şi relativă a soldurilor intermediare de gestiune pentru perioada 2000-2002 la SC
ECO SA este:

Pentru perioada 2000-2002, rezultatul brut din exploatare este pozitiv – excedent. In anul 2001,
excedentul brut din exploatare este cu 16.270.772 mii lei mai mic decât în 2000, respectiv cu 90% datorită
scăderii valorii adăugate cu 48%. Efectul negativ al modificării valorii adăugate asupra excedentului brut din
exploatare a fost atenuat de scăderea cheltuielilor cu personalul cu 23% şi a cheltuielilor cu impozitele şi
taxele 29%. Scăderea producţiei exerciţiului cu 35% favorizată atât de scăderea producţiei stocate cât şi a
producţiei vândute în condiţiile diminuării într-o mai mică măsură a consumurilor intermediare 32% au
condus la scăderea valorii adăugate. În anul 2002, prin revigorarea activităţii întreprinderii, se asigură
creşterea excedentului brut din exploatare cu 1425% faţă de 2001, respectiv cu 50% faţă de 2000, prin
reducerea in continuare a cheltuielilor cu personalul şi a cheltuielilor cu impozitele şi taxele.
Concomitent are loc creşterea valorii adăugate pe baza producţiei vândute. Consumurile intermediare
de gestiune au crescut în anul 2002 faţă de 2001 cu 32%, procent apropiat de creşterea producţiei exerciţiului -
35%.

13
 În componenţa valorii adăugate se distinge existenţa a doua categorii : elemente de natura cheltuielilor
şi profit. Dacă se asigură creşterea valorii adăugate în condiţiile unei dinamici a profitului superioare celei
înregistrate de elementele de natura cheltuielilor, atunci se constată existenţa excedentului brut din exploatare.
Impactul asupra rezultatelor întreprinderii este cu atât mai mare cu cât la baza modificării producţiei
exerciţiului se află producţia vândută.
Cu toate că în anul 2000 SC ECO SA a înregistrat excedent brut din exploatare, ca rezultat al activităţii
de exploatare a obţinut pierdere. Cheltuielile cu amortizarea şi în special categoria de “alte cheltuieli” -
despăgubiri, amenzi, penalităţi cât şi alte cheltuieli cu caracter excepţional ale activităţii de exploatare - au
devansat excedentul brut din exploatare cât şi celelalte venituri ocazionate de activitatea de exploatare. Este
efectul gestionarii ineficiente a resurselor întreprinderii. Impactul nefavorabil al acestor elemente se manifestă

într-o mai mică măsură în anul 2001, când pierderea din exploatare este cu 5.414.284 mii lei mai mica decât în
anul 2000. În anul 2002, din excedentul brut din exploatare majorat cu alte venituri din exploatare, se acoperă
cheltuielile cu amortizarea, provizioanele cât şi alte categorii de cheltuieli de exploatare, fapt ce s-a
concretizat în trecerea de la pierdere la profit din exploatare - diminuarea pierderii fiind de 218% faţă de anul
2000.
Ca o concluzie a analizei dinamice şi structurale a profitului, putem aprecia astfel SC ECO SA :
1 • Întreprinderea se află în perioada de redresare a activităţii economico–financiare. În acest sens
rezultatele sunt vizibile: are loc creşterea cifrei de afaceri în condiţiile trecerii de la starea de pierdere
neta (an 2000) la profit net (an 2002)
2 • Rentabilizarea activităţii desfăşurate a fost asigurată acţionându-se atât asupra volumului cât şi
asupra calităţii activităţii;
0 Creşterea veniturilor din exploatare s-a bazat pe creşterea cifrei de afaceri paralel cu diminuarea
veniturilor din producţia stocată;
3 • S-au redus cheltuielile cu materii prime şi materiale, cheltuielile cu personalul şi cheltuielile cu
impozite şi taxe (cauza esenţială a rentabilizării activităţii);
4 • Principalele rezerve ale întreprinderii vis-a–vis de creşterea rentabilităţii prin cheltuieli sunt:
reducerea cheltuielilor cu serviciile prestate de terţi, reducerea consumurilor de energie şi apă şi
eficientizarea în continuare a consumului de materii prime şi materiale, reducerea categoriei de “alte
cheltuieli”;
5 • Prin creşterea în continuare a volumului vânzărilor, a producţiei exerciţiului pe baza producţiei
vândute şi a valorii adăugate realizate, se menţine şi se asigură creşterea profitului întreprinderii.

Analiza factorială a rezultatului brut al exerciţiului

Modelul de analiză factorială a rezultatului brut sintetizează efectul variaţiei veniturilor totale dar şi al
rezultatului mediu la un leu venituri (ca forma a eficienţei):

Unde:
14
Rbrut = rezultatul brut al exerciţiului
Vt = venituri totale
Ct = cheltuieli totale
prb = rezultat (profit) mediu la un leu venituri totale

prb =∑giprbi / 100

gi = structura veniturilor totale pe categorii de activităţi
prbi = rezultat (profit) brut la un leu venituri, pe categorii de activităţi

Veniturile totale şi structura lor, rezultatul brut la un leu venituri totale precum şi rezultatul la un leu
venituri pe categorii de cheltuieli, înregistrate la SC ECO SA, se prezintă în tabelul următor:

Pentru cuantificarea influenţelor factorilor ce rezultă pe baza modelului de calcul şi analiză a rezultatului
brut, s-au folosit relaţiile:

1 1. influenţa sumei veniturilor totale:

2 Nota: cu indice „0” s-au notat valorile din baza de comparaţie, iar cu indice „1” valorile care se
compara cu baza.

2. influenţa profitului brut la un leu venituri totale:

din care:
2.1 influenţa structurii veniturilor:
2.2 influenţa profitului mediu la un leu venituri pe categorii

3 Influenţele stabilite prin metodologia menţionata sunt:

15
 77% din scăderea pierderii brute din anul 2001 comparativ cu 2000 (6.536.874 mii lei) s-a datorat
modificării veniturilor totale (5.005.321 mii lei) şi 23% modificării rezultatului mediu brut la un leu venituri
totale (1.531.554 mii lei). Această situaţie a avut la baza reducerea pierderii medii brute la un leu venituri de la
0.055 la 0.047 şi a veniturilor totale de la 271.577.831 mii lei la 180.849.344 mii lei. Asupra variaţiei pierderii
medii brute la un leu venituri totale a acţionat nefavorabil structura veniturilor (prin scăderea ponderii
veniturilor din exploatare) şi favorabil pierderea bruta la un leu venituri pe categorii (prin diminuarea pierderii
brute la un leu venituri din exploatare şi înregistrarea de profit la un leu venituri financiare).

Analiza factorială a rezultatului net al exerciţiului

Modelele de analiză factorială a rezultatului net al exerciţiului evidenţiază impactul fiscalităţii asupra
rezultatului brut. Contul de profit şi pierderi, ca de altfel sistemul contabil romanesc având ca model sistemul
contabil francez, nu permit analiza impactului fiscalităţii asupra rezultatului pe categorii de activităţi (facilitate
oferită de sistemul anglo-saxon). Analiza factorială a rezultatului net al exerciţiului presupune utilizarea
următoarelor modele:

16
Unde :
Rnet = rezultatul net al exercitiului
Ci = cota medie de impozit pe profit
Rimpozabil = Rezultat impozabil
Vni = venituri neimpozabile
Chned = cheltuieli nedeductibile fiscal
Pfiscal = pierdere fiscala reportata
La SC ECO SA, pierderea brută din anul 2001 fiind echivalentul pierderii nete, analiza comparativă a
rezultatului net o vom face pentru anii 2002 şi 2000:

17
 Prin analiza factorială, cuantificarea influenţelor modificărilor factorilor prezentaţi asupra variaţiei
rezultatului net este:

Anul 2002, spre deosebire de anul 2001 este caracterizat prin profit net rezultat din activitatea de la SC
ECO SA, în valoare de 17.150.677 mii lei. Trecerea de la pierdere brută la profit brut a atras creşterea
profitului net cu 32.133.118 mii lei. În acelaşi timp, prin intermediul impozitului pe profit, desfăşurarea unei
activităţi profitabile a condus la scăderea rezultatului net cu 6.541.349 mii lei (22%). Efectul nefavorabil al
creşterii profitului brut asupra rezultatului net manifestat prin prisma fiscalităţii anulează efectul favorabil al
modificărilor celorlalte componente ale rezultatului impozabil: venituri neimpozabile, cheltuieli nedeductibile
fiscal si pierdere fiscala reportata. În anul 2000, în condiţiile unei pierderi brute de 14.982.441 mii lei, datorită
cheltuielilor nedeductibile fiscal se suporta un impozit pe profit în valoare de 548.062 mii lei.
Activitatea de export desfăşurată favorizează o cota de impozit pe profit inferioară cotei unice de 25% (20% in
anul 2000, respectiv 22% în anul 2002). Scăderea ponderii activităţii din export în total activitate în anul 2002
afectează cota de impozitare şi conduce la scăderea profitului net cu 250.376 mii lei.

Analiza factorială a rezultatului exploatării

În funcţie de nivelul bazei tehnico–materiale existente în întreprindere, de natura activităţii desfăşurate,

de natura factorilor a căror evoluţie se doreşte a se evidenţia, în analiza factorială a rezultatului exploatării se
pot folosi modelele:

18
 Modelul este recomandat întreprinderilor cu activitate productivă, pentru care producţia stocată şi
producţia imobilizată au valori mari, iar baza tehnico–materiala nu este foarte ridicată. Sub impactul variaţiei
veniturilor din exploatare şi a rezultatului la un leu venituri, evoluţia rezultatului exploatării la SC ECO SA
este:

Diminuarea pierderii din exploatare în anul 2001 comparativ cu 2000 cu 5.414.284 mii lei a fost
marcată în principal de reducerea veniturilor din exploatare (cu 4.847.079 mii lei, respectiv 34%). În acelaşi
sens a acţionat asupra pierderii din exploatare şi pierderea la un leu venituri (s-a diminuat de la 0.052 la
0.049). În anul 2002, prin creşterea ponderii cifrei de afaceri şi eficientizarea cheltuielilor aferente cifrei de
afaceri, s-a realizat profit din exploatare cu 30.538.641 mii lei respectiv 29.693.798 mii lei superior pierderii
din exploatare din 2000 respectiv din anul 2001. Veniturile din exploatare din anul 2002 nedepăşind nivelul
înregistrat în anul 2001, au condus la diminuarea profitului din exploatare cu 4.281.816 mii lei.

1
2
3
4 Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri

5 Cifra de afaceri este componenta de baza a veniturilor din exploatare. O situaţie considerată normală
pentru întreprindere presupune înregistrarea de profit corespunzător cifrei de afaceri.
6 Rezultatul exploatării este pozitiv sau negativ în funcţie de evoluţia rezultatului aferent cifrei de
afaceri. Daca o întreprindere înregistrează pierdere corespunzătoare cifrei de afaceri, se impune o analiză
riguroasa a cauzelor care au condus la aceasta situaţie
7 Pentru analiza factorială a profitului întreprinderii, sunt utilizabile următoarele modele:

19
 Modelul prezentat este recomandat întreprinderilor cu activitate productivă, având avantajul de a
detalia efectul modificării volumului şi structurii vânzărilor, al costului şi preţului mediu de vânzare pe
produse asupra profitului aferent cifrei de afaceri.
Pornind de la acest model, s-ar putea construi următorul sistem de factori, care prin acţiunea lor se reflectă în
profitul aferent cifrei de afaceri:

20
 Abordăm analiza profitului aferent cifrei de afaceri la SC ECO SA. Variaţia profitului aferent cifrei de
afaceri sub impactul modificărilor factorilor enunţaţi se prezintă:

Atingerea stării de profitabilitate la SC ECO SA a fost urmărită atât prin modificarea factorilor
extensivi cât şi prin acţiunea factorilor intensivi. Efectele acţiunilor întreprinse de SC ECO SA nu au în
totalitate caracter imediat. Exemplul cel mai concludent este oferit de volumul investiţiilor suportate de
întreprindere în anii 2001 şi 2002.
Creşterea valorii medii a mijloacelor fixe în 2001 şi 2002 comparativ cu 2000 cu 26% respectiv 52%
atrage scăderea eficienţei mijloacelor fixe respectiv creşterea gradului de înzestrare a profitului. În funcţie de
mărimea factorului calitativ (rezultat mediu la un leu cifra de afaceri), se poate acţiona asupra profitului
aferent cifrei de afaceri curent în sensul reducerii, fără a se considera această influentă ca fiind “negativă”.
Pentru a se realiza în anul 2002 un profit aferent cifrei de afaceri cu 331% mai mare decât în anul 2000, s-a
acţionat după cum urmează:
1 • S-a redus fondul total de timp de munca cu 65% prin reducerea numărului de salariaţi (72%) în
contextul creşterii timpului mediu de lucru pe salariat (26%). Efectul asupra cifrei de afaceri a fost
diminuarea acesteia cu 7.433.617 mii lei;
2 • A crescut gradul de înzestrare tehnică, justificând un profit suplimentar de 13.428.408 mii lei;
3 • Eficienţa utilizării mijloacelor fixe a scăzut, şi implicit profitul aferent cifrei de afaceri a fost cu
3.013.425 mii lei mai mic;
1

21
 2 • Prin creşterea profitului mediu la un leu cifra de afaceri s-a asigurat un profit suplimentar de
1.263.453 mii lei. Creşterea profitului mediu la un leu cifra de afaceri a avut la bază creşterea
preţului mediu de vânzare, scăderea costurilor unitare în contextul modificării structurii vânzărilor.
Efectul negativ al modificării structurii vânzărilor este acceptat dat fiind faptul că are la bază
modificarea cererii de pe piaţă.
Având în vedere evoluţia profitului aferent cifrei de afaceri şi a factorilor implicaţi, considerăm că
întreprinderea SC ECO SA, în scopul îmbunătăţirii rezultatului, poate acţiona în continuare asupra creşterii
cifrei de afaceri într-un ritm superior cheltuielilor dar şi celui înregistrat de valoarea medie a mijloacelor fixe.
În condiţiile eficientizării în continuare a consumurilor, creşterea volumului de activitate al întreprinderii
reprezintă rezerva de bază în creşterea profitului.

22