UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA

AFACERILOR
Specializarea: Contabilitate şi raportări financiare conforme cu
standardele internaționale

DISERTAȚIE

Coordonator Științific:

Conf . Univ. Dr. Valeriu Brabete

Absolvent:

Oana Ionela DIACONESCU

CRAIOVA
2017
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA
AFACERILOR

Specializarea: Contabilitate şi raportări financiare conforme cu

standardele internaţionale

PRELUCRĂRI ŞI OPŢIUNI CONTABILE PRIVIND

STOCURILE

Coordonator Științific:

Conf . Univ. Dr. Valeriu Brabete

Absolvent:

Oana Ionela DIACONESCU

CRAIOVA
2017
 CUPRINS

Introducere…………..…………………………………………………………………………...3

Capitolul 1Elemente de referință privind contabilitatea stocurilor

1.1. Delimitări și structuri privind activele de natura stocurilor..................................................4

1.2. Particularități ale evaluării stocurilor....................................................................................6
1.3. Structura și rolul documentelor specifice operațiunilor contabile......................................14

Capitolul 2 Organizarea contabilității stocurilor

2.1. Metode de organizae a contabilității stocurilor..........................................................….....17

2.2. Sistemul de conturi utilizate în contabilitatea stocurilor.....................................................22
2.3. Contabilitatea reducerilor de preț primite de la furnizor.....................................................29
2.4. Contabilitatea diferențelor constatate la recepție…………………….………..……..…...32
2.5.Tehnici de măsurare a stocurilor…………………..............................................................34

Concluzii ……………………………………………………………………………..………....39

Bibliografie.................................................................................................................................. 40
 INTRODUCERE

În principal această lucrare se bazează pe constituirea,  cercetarea şi studiul în detaliu

al stocurilor, precum şi obţinerea unor concluzii şi recomandări în vederea perfecţionării
sistemului contabil financiar prin eficacitatea folosirii patrimoniului unei întreprinderi prin
prelucrarea stocurilor.
Actualitatea prezentei teme abordate decurge din faptul că stocurile prezintă importanţă
deosebită asupra societăţii în particular şi a întregii economii,  în cadrul acestora cuprinzându-se
analiza celor mai importanţi indicatori ce evidențiază nivelul realităţii financiare şi performanţa
societăţii, astfel prin intermediul cărora se poate determina în ce mod pot influenţa modul de
intrare al stocurilor, rezultatele entităţii.
Am ales această temă intitulată “ Prelucrări şi opţiuni contabile privind stocurile ”
deoarece stocurile reprezintă principalul mijloc de evidenţiare a producţiei .
Am optat pentru acastă temă din dorința de a studia în detaliu aceste evidențe a stocurilor,
dar și modul cum acționează asupra întreprinderilor.
Din studiul aprofundat am aflat că stocurile oferă posibilitatea evaluării gestiunii entității
și capacității de a oferi lichidități pentru remunerarea personalului cât și pentru plata furnizorilor.
Într- o întreprindere stocurile devin foarte importante, fiind ca o sursă de informare cu
privire la activitatea desfățurată a întreprinderii, centralizând datele și informațiile cât și analiza
și previziunile prin inventarierea acestora.
Unul dintre obiectivele de bază ale acestui sistem are la bază armonizarea legislației cu
directivele europene în domeniu cât și îndeplinirea cerințelor de adaptare , aliniera acestora la
standardele internaționale, situație care este împusă în mare măsură de globalizarea economic cât
și de dezvoltatea pieței de capital.”
O altă opțiune pentru această temă a fost pentru că unul dintre cele mai importante
mijloace a unei întreprinderi/ societăți o reprezintă stocurile. Prin acestea toată informația
contabilă este pusă la dispoziția factorilor decizionali. Pentru a obține aceste informații , o
societate își inventariază periodic stocurile, doar în acest mod putând să țină evidența clară.
Administrarea foarte bună a stocurilor este un apect foarte important, prin aceasta se
poate economisi timp ceea ce duce implicit la dezvoltarea societății.
Din necesitatea asigurării unei aprovizionări periodice, ritmice, cu cheltuieli mici a
stocurilor de materii prime și materiale existente în procesul de producție a apărut teoria
stocurilor.
Dacă aș putea reformula o definiție a stocurilor, ar fi următoarea: cantități de resurse sau
produse strânse în depozitele de aprovizionare, într- un volum variabil cu o anumită structură , pe
o anumită perioadă de timp în vederea utilizării acestora.
 CAPITOLUL 1
ELEMENTE DE REFERINŢĂ PRIVIND CONTABILITATEA
STOCURILOR
1.1. Delimitări şi structuri privind activele de natura stocurilor

Stocul şi producţia aflată în curs de execuţie reprezintă totalitatea bunurilor şi serviciilor

din cadrul unei unitaţii patrimoniale ce sunt destinate fie pentru a fi vândute în aceeaşi stare sau
după trecerea anumitor stadii ale procesului de fabricaţie, fie pentru a fi consumate de la prima
utilizare.
Din problematica specifică stocurilor, în contextual reglementărilor naţionale, dar şi al
referenţiarului contabil internaţional se poate constata faptul că, în general, atât sub aspectul
terminologiei utilizate, cât şi în ceea ce priveşte politicile contabile privind soluţionarea
problemelor specifice, reglementările contabile conforme cu directivele europene se apropie
sensibil de modul de abordare specific normei internaţionale alocate acestui domeniu şi anume
IAS 2 “ STOCURI”.
Aceasta fiind caracterizată în general, printr-o viteză de rotaţie mai mare, ceea ce ajută
activitatea întreprinderii pe o perioada mai mică de un an.
Clasificarea stocurilor în contalilitatea financiară se face avînd la bază mai multe criterii:
Clasificare din punct de vedere fizic:
1. stocul materilor prime, aceste fiind cele care participă în mod direct la fabricarea
produselor, găsindu-se în componenţa lor în totalitate sau parţial, în starea inițială sau în stare
transformată;
2. material consumabile sau furniturile, sunt acelea care cuprind materialele auxiliare,
combustibilii, materiale pentru ambalat, piesele de schimb, seminţele şi materialul de plantat,
furaje şi alte materiale consumabile care participă indirect şi ajută produsul final;
3. produsele semifabricate sau produsele în curs de execuţie , produsele finite, acestea sunt
acele produse fiind care au trecut prin întregul proces de fabricaţie şi a cele produse reziduale,
denumite sub termenul de rebut, materiale recuperabile şi deşeurile .
4. ambalajele de transport refolosibile care însoţesc produsele în procesul circulaţiei lor.

Clasificate din punct de vedere al ciclului de exploatare: “

- stocuri găsite în etapa de aprovizionare,
- stocuri găsite în etapa de producţie ,
- stocuri găsite în etapa de desfacere,

4
Stocurile se pot clasifica și din punctul de vedere al locului unde se depoziteză:
- stocuri găsite în depozitele societăților,
- stocuri aflate în curs de aprovizionare, venite şi nu au fost nerecepţionate,
- stocuri care au fost depozitate, dar nu au fost facturate,
- stocuri care sunt livrate şi nu au fost facturate în momentul livrării,
- stocuri care au fost facturate, dar nu livrate ,
- stocuri aflate la furnizori, exemplu : custodia;
Încadrarea unui stoc după criteriile de mai sus presupune cunoașterea acestora , verificarea
criteriilor solicitate de norme care, în general vizează generarea unor beneficii economice
viitoare către o anumită entitate, cât și evaluarea acestora.
În ceea ce privește contabilitatea din ţara noastră, în alcătuirea stocurilor se cuprind şi
materialele care fac parte din componenţa obiectelor care fac parte din inventar. Acestea fiind
considerate bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi înregistrate
ca mijloace fixe, indiferent de durata lor de funcţionare, sau cu durată mai mică de un an,
indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile asimilate de acestea cum ar fi:
- echipamentul de protective
- echipamentul de lucru
- îmbrăcămintea specială, sculele, instrumentele,mecanismele, dispozitivele şi verificatoarele cu
destinaţie specială, modelele, ştanţele, matriţele şi alte obiecte asimilate).
Cel mai important element care stă la bază îl reprezintă, de fapt, cunoaşterea specifică
legislaţiei fiscal.
Conform acesteia „ mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală, care
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de
bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriatterţilor sau în scopuri administrative; are
o valoare fiscală mai maredecât limita stabilită prin hotărare a Guvernului, la data intrării
înpatrimoniul contribuabilului; are o durată normală de utilizare maimare de un an.” 1.
În condiţiile în care reglementările contabile, atunci când aduc în discuţie elemente de
natura imobilizărilor corporale, nu fac referire decât la două criterii de recunoaştere:
- primul criteriu este deţinerea cu rolul utilizării în producţia de bunuri sau prestarea de
servicii, pentru a fi închiriate terţilor, cît și pentru a fi folosite în scopuri administrative;
- folosirea acestora pe parcursul unei perioade mai mari de 12 luni.
Pot concluziona faptul că, din punct de vedere contabil, există posibilitatea să se
înregistreze imobilizări corporale care duc la îndeplinirea celor două condiţii, dar care au o
valoare mai mică decat plafonul minim recunoscut din punct de vedere fiscal. Această situaţie
aduce în discuţie problematica amortizării contabile şi fiscale, care duce din nou la delimitarea
contabilitate- fiscalitate la care am făcut referire anterior. Consider că nu trebuie omis nici faptul
că recunoaşterea unui element în categoria stocurilor impune şi verificarea criteriilor de

1
OMFP nr 1802/2014 pentru aprobarea reglementarilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale și consolidate;
5
recunoaştere solicitate de norme, care vizează atât generarea unor beneficii economice viitoare
către entitate, cât și evaluarea acestuia.” 2

1.2. Particularităţi ale evaluării stocurilor

Cea mai importantă condiţie a tuturor datelor ce sunt furnizate în contabilitate este
reprezentată de exprimarea datelor în unităţi monetare- fluxul de trezorerie a acestora ceea ce
prevede evaluarea ca un proces a cărui importanţă devine necesară pentru această ştiinţă.
Consider că acest lucru, costul stocurilor trebuie să depindă în primul rând de costurile
aferente achiziţiei respective dar şi a prelucrării, a conversiei, alte costuri suportate pentru a le
aduce în forma şi locul în care se găsesc.
Acestea în contabilitate se evidenţiază în primul rând valoric in funcție de contabilitatea
analitică, apoi cantitativ și valoric, cantitativ care se regăsesc în evidențele contabile de la
întreprinderile unde se depozitează.
Folosite la valorificarea activelor circulante înregistrate în evidențele contabile, la
departamentul financiar- contabil,prețurile de înregistrare a mărfii în stoc, variind în funcție de
alegerea unităților patrimoniale.
În ceea ce privește înregistrarea acestora există stocurile de materii prime care sunt
înrtegistrate în contabilitate la prețul de achiziționare, prețul standard sau cel pe care furnizorul îl
facturează, acesta reprezentând costul de achiziție.
Când se pune problema evaluării stocurilor sunt aduse în discuție mai multe costuri care
duc la evaluarea stocurilor.
Acestea pot fi clasificate după cum urmează:
- ,,Costul de achiziţie” este utilizat în momentul când se înregistrează intrarea mărfii în stocurile
respective, existente deja în contabilitate acesta fiind format din preţul de facturare al
furnizorului la care se adaugă taxele corespunzătoare, taxa verde şi ambalajele nerecuperabile-
paleți,totalitatea cheltuielilor de transport pentru aprovizionare având incluse și alte cheltuieli în
factura furnizorului.
Primul preț, prețul de achiziție se numește costul de achiziție și va fi luat ulterior în momentul
când vor fi eliberate stocurile din gestiune unde se gasesc produsele respective, acesta reprezintă
pretul de înregistrare în contabilitate pentru același tip de produse.
La acestea se adaugă si prețurile pentru livrarea de la furnizor si valoarea cheltuielilor de
transport a mărfii pentru aprovizionare într- o anumită perioadă.

În acest moment apare problema preţurilor unitare utilizate la ieşirea stocurilor în cauză de la
locurile de depozitare unde se găsesc.
Legislația din România stabilește posibilitatea alegerii a unei metode adecvate de către fiecare
agent economic.

Exemple de metode:

Idem 1.
2

6
 - metoda ultima intrare/prima ieșire sau LIFO;
- metoda prima intrare/ultima ieșire sau FIFO;
- metoda costul mediu ponderat sau CMP;

Metoda CMP sau metoda costul mediu ponderat se obține urmând procedeul următor se
calculează după fiecare intrare ca fiind raportul între suma dintr valoarea totală a stocului iniţial
și valoarea intrărilor împreună cu cantitatea existentă din stocul iniţial, cât și cantitaţile care
urmează a fi înregistrate în gestiune.
O altă metodă este metoda FIFO, prima intrare- ieșire care se referă la bunurile iețite din
gestiune, evaluat la costul de achiziție al primei intrări sau lot. La epuizarea stocului , bunurile
ieșite din gestiune se evaluează în ordine cronologică la primul cost ,cel de achiziție al lotului.
Conform , metodei LIFO, metoda ultima intrare/ ieșire, bunurile care ies din gestiune se
evaluează în primul rând la costul de achiziție al primei intrări, bunurile care ies din gestiune se
evaluează în ordine cronologică având costul de achiziție anterior. ”3
Exemplu:
O firmă achiziţionează mărfuri pe baza facturii la care se cunosc următoarele date:

Explicaţie Sume
Preţ de cumpărare 4000
- Rabat(1% x 4.000) 40
= Net comercial(cost de achiziţie) 3960
- Scont de decontare(2% x 3960) 79.2
= Net financiar 3880.8
+ TVA(19% x 3880,2) 737.24
= Net comercial 4618.03
Achiziția mărfurilor conform facturii:
% ¿ 401 4697.24 lei
Furnizori"
371 3960 lei
,,Mărfuri”
4426 737.24 lei
,,TVA deductibilă”

Venituri din sconturi obţinute.

401 = 767 79,2 lei
”Furnizori" “Venituri din sconturi obţinute”
Preţul standard- este prețul stabilit de achiziție care constă în evaluarea şi înregistrarea
stocurilor la preţuri fixe, pe baza preţurilor medii ale stocurilor respective realizate în perioada
precedent, prețurile standard se stabilesc anterior.
Preţul standard devine prețul de înregistrare în contabilitate numai dacă se evidențiază toate
3
Cristian Drăgan- „Cursuri Contabilitate financiară”, 2015, capitolul 1, partea 1;
7
diferențele de preţ față de costul de achiziţie.
Preţul standard este necesar să fie actualizat periodic, cel puţin o dată la câteva luni, în
funcţie de modificarea preturilor.
Diferenţele de preţ care pot apărea la înregistrarea stocurilor în gestiune sunt:
- diferenţe favorabile, atunci când preţul standard este mult mai mare decât costul efectiv
şi se înscriu în roşu;
- diferenţe nefavorabile, atunci când preţul standard este mult mai mic decât costul efectiv
şi se înscriu în negru.
Aceste diferenţe de preţ stabilite la intrarea bunurilor în patrimoniu se realizează în mod
proporţional, atât asupra valorii bunurilor ieşite cât şi asupra stocurilor cu ajutorul unui
coeficient de repartizare K, ce e calculează astfel:

Si(cont de diferențe)+ Rd(cont de diferențe)

k¿ Si(cont de stocla preţ de înregistrare)+ Rd(cont de stoc la preţ de înregistrare)

Coeficientul de repartizare se aplică numai asupra valorii bunurilor care ies din gestiune la
prețul de înregistrare, obţinându-se astfel diferenţele de preţ pentru bunurilor ieşite din gestiune.
Acest coeficient de repartizare se obține înmulțindu-se cu valoarea stocurilor care ies din
gestiune la preţul cu care au ieşit din gestiune, suma rezultată în urma înmulțirii se înregistrează
în aceleaşi conturi unde au fost înregistrate bunurile care au ieşit din gestiune.
După această perioadă, soldurile cu diferențe se adună cu soldurile conturilor de stocuri,
fiind evaluate la preţul de înregistrare, astfel încât prin aceste conturi create, stocurile vor fi
reflectate la costul de achiziție de la furnizor.
Cel mai important moment legat de evaluarea stocurilor este reprezentat de
determinarea valorii realizabile nete, astfel conform principiului prudenţei, activele de acest
fel nu ar trebui să fie reflectate în bilanţul financiar- contabil la o valoare mai mare decat cea care
se obţine prin utilizarea sau prin vânzarea lor.
Putem determina valoarea realizabilă netă la sfârșitul acestui exercițiu şi se verifică dacă
aceasta este inferioară costului stocurilor pentru a se înregistra o depreciere.
Valoarea realizabilă netă – VRN, este definită conform IAS 2 şi de reglementările
naţionale ca fiind preţul de vânzare estimate, preț care este obţinut pe parcursul desfăşurării
normale a activităţii, din care se scad costurile estimate pentru finalizarea sau vânzarea bunului.
Referindu-ne la abordarea specifică IAS 2 trebuie precizat faptul că pentru prezentarea
stocurilor în situaţiile financiare- contabile acestea fiind evaluate la diferența dintre cea mai mică
valoare dintre cost şi valoarea netă care se realizează. Există situații în care valoarea netă
realizabilă este inferioară costului, diferenţa între cele două, dintre valoare cost și valoarea netă,
afectează contul de profit şi pierdere. Conform reglementărilor din țara noastră, activele de
natura stocurilor se evaluează la valoarea contabilă, mai puţin ajustările pentru depreciere
8
constatate. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de
inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea
unei ajustări pentru depreciere.
Exemplu:
Să considerăm că o societate a achiziţionat diverse mărfuri din import la care se cunosc
următoarele date: valoarea în vamă 40.000 lei, taxe vamale 3.000 lei, cheltuieli de transport pe
parcurs intern 5.000 lei, cheltuieli de manipulare 500 lei, prime de asigurare 1.000 lei, reducere
comercială primită 500 lei, având diferenţe curs valutar din plata furnizorului extern 450 lei.
Întreprinderea estimează că mărfurile vor fi vândute la preţul de 62.000 lei. In scopul vânzării se
fac următoarele cheltuieli: cheltuieli de transport 14.000 lei, comisioane privind vanzările 4.000
lei, costul garanţiei acordate după vanzare 6.000 lei.
Să se precizeze la ce valoare vor fi evaluate mărfurile la sfârşitul exerciţiului.

Explicaţie Sume
Valoarea în vamă 40000
+ Taxe vamale 3000
+ Cheltuieli transport intern 5000
+ Cheltuieli- manipulare 500
+ Prime de asigurare 1000
- Reducere comercială primită 500
= Cost de achiziție 49000
Plecând de la un preţestimat de 62 000 lei se scad toate cheltuielile,total 24 000 lei
conform tabel nr.5 ajungând la valoarea netă 38 000 lei

Explicaţie Sume
Preţ- vânzare estimat 62000
- Cheltuieli de transport 14000
- Comisioane privind vânzările 4000
- Costul garantiei acordate după vânzare 6000
= Valoarea realizabilă netă 38000

Deci, la încheierea exerciţiului financiar mărfurile vor fi evaluate respectând pașii

corespunzători, la minimum dintre cost - 49.000 şi valoarea realizabilă netă - 38.000 , adică la
38.000 lei.
Conform IAS 2 costul stocurilor este adus la nivelul valorii realizabile nete prin
recunoaşterea cheltuielilor în perioada în care a avut loc, iar dacă în anii următori valoarea
realizabilă netă va creşte, pierderea va fi reluată astfel încât stocurile să fie aduse la valoarea
realizabilă netă nouă, care după am precizat anterior nu trebuie să depăşească costul stocurilor.

9
 Preţul de facturare – este preţul care se regăsește pe factura celui ce furnizează
produselor.
Acest preţ negociat cu furnizorul este preţul de înregistrare în contabilitate cu condiţia
punerii în evidenţă a diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie stabilit de furnizor.
Diferenţele de preţ vor fi prezente în toate situațiile nefavorabile, reprezentând cheltuielile de
transport făcute pentru aprovizionare, aceste diferențe sunt înregistrate diferit în contabilitate ca
fiind diferenţe de preţ aferente bunurilor respective.
Cheltuielile de transport pentru aprovizionare înregistrate în conturile de diferenţe se vor aloca
proporțional pe produse,asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor, folosind coeficient de
repartizare K care se calculează astfel:

K
Cheltuieli transport aferente sticuri exitente+ cheltuieli transort aferenteintrărilor în cursul perioadei
¿
Sold iniţial al stocurilor la preț de facturare+Valoarea intrărilor în cursul perioadei la preţ de facturare

Si(cont de diferențe)+ Rd (cont de diferențe)

K¿ Si(cont de stocla preţ de factură)+ Rd (cont de stoc la preţ de factură)

Coeficientul – K, este coeficientul care se aplică asupra valorii produselor care ies din
gestiune la preţuri de factură, obţinându-se astfel cheltuielile transportului pentru aprovizionare
aferente produselor ieşite din gestiune. Lunar soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu
soldurile conturilor de stocuri la preţ cu care au fost înregistrate în evidențele contabile,
reflectându-se astfel valoarea stocurilor la costul de achiziţie pe respectivele produse.
În contabilitate pot fi prezentate la prețul standard sau la costul de producție, producția care
se află în curs de realizare, ambalajele, produsele semifabricate, produsele finite, bunuri produse
de unitatea patrimonială, obiectele de inventor, etc. , după cum urmează:
- costul de producţie- fiind reprezentat de totalul cheltuielilor de fabricare a bunurilor
respective.
Costul de producţie este un preţ de înregistrare în contabilitate, în momentul ieșirii
stocurilor din locurile de depozitare respective trebuie calculate la costurile unitare.
În cazul stocurilor procurate din afară și evaluate la costul de achiziție se folosește una
dintre cele trei metode pe care le- am precizat mai sus.
Prețul prestabilit poate fi costul de producție antecalculat sau prețul de livrare al stocurilor,
este de fapt –prețul standard, prețul de înregistrare în compartimentul financiar cu o singură
condiție, cea a evidențierii separate a diferenței de preț față de costul de producție.
Ca și în cazul materialelor, aceste diferențe pot fi calculate asemănător, repartizate asupra
ieșirilor de bunuri și asupra stocurilor, putând determina la final costul de producție.
În contabilitate, animalele și păsările sunt prezentate la primul cost, costul de achiziție,

10
pentru achiziționările din afara unității sau pentr cele care provin din propia producție- costul de
producție. Devenite prețuri de înregistrare în contabilitate a animalelor și păsărilor, aceste costuri
achiziție au modalitate și semnificație de prezentare ca cele anterioare.
Evaluarea stocurilor în contabilitate
Formele de evaluare în contabilitatea stocurilor sunt:
- evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu;
- evaluarea stocurilor la inventar;
- evaluarea stocurilor la bilanţ;
- evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniu.
Prima formă de evaluare este cea la intrarea în patrimoniul întreprinderii.
La intrarea în patrimoniu , evaluarea la cost istoric este regula generală de evaluare și înregistrare
a stocurilor, aceasta poate fi identificată în primul rând prin costul de achiziție.
Costul de achiziţie, în cazul bunurilor achiziţionate de la furnizori externi, cost în componenţa
căruia se cuprind următoarele elemente:
- primul element este preţul de achiziție a bunurilor, din care sunt deduse taxele ce pot fi
recuperabile TVA, remizele, rabaturile, risturnuri etc.
- pentru bunurile importate taxele vamale.
- cheltuielile pentru accesorii de achiziţionare, adică cheltuielile directe sau indirecte, cele
legate de aprovizionare până la intrarea bunurilor în gestiune, regăsite în primul rând în
costurile externe cum ar fi comisioanele, asigurările, transportul extern, în al doilea rând
costurile interne, transoprtul intern, dar și cheltuieli cu manipularea.

Costul de achiziție nu include cheltuielile financiare pentru finanțări, acestea fiind utile
formării stocurilor, nu include nici conturile financiare pentru plata înainte de scadență.

Costul de producţie- se regăsește în cazul bunurilor şi serviciilor care reiese din activitatea
de exploatare proprie, cum ar fi:
-cheltuielile directe, cele de fabricaţie;
-cheltuieli indirecte;
Acele cheltuieli care se identifică pe un obiect de calculație, serviciu, produs, lucrare,
fază, activitate- se numesc , cheltuieli directe. Ele se include direct în costul lor din momentul
efectuării lor.
În această categorie se încadrează cheltuielile cu consumul de materii prime, salariile
lucrătorilor direct productive pentru munca prestată, consumul de combustibil , consumul de
energie în scopuri tehnologice.
Cheltuielile care urmăresc fabricarea mai multor produse, realizarea mai multor lucrări,
comenzi sau servicii, pe activități, pe etape, obiecte de calculație se numesc, cheltuieli indirect.
Aceste cheltuieli spre deosebire de cheltuielile directe nu se pot identifica pe un anumit produs,

11
obiect, lucrare, comandă, serviciu. Din acest motive le nu se pot include în costul direct, ci
indirect, repartizate pe baza unor criterii convenționale, după ce în primul rând au fost colectate
pe locurile care le-au realizat.
În această categorie intră următoarele cheltuieli:
- cheltuielile indirecte de producţie , comune ale secţiei care sunt directe în ceea ce privește
secţiile care le-au ocazionat şi indirecte în ceea ce privește produsele fabricate în secţiile
respective;
- cheltuielile de administraţie sunt indirecte faţă de secţiile de producţie și de produsele
rezultate .
Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor:
- valori aduse ca aport la capital;
- valori obţinute cu titlu gratuit;
- valori provenite din donaţii.”
Obținerea cu titlu gratuit este acea valoare stabilită în funcție de prețul pieței, gradul de utilitate a
valorii bunului pentru întreprindere, gradul de uzură- starea, amplasarea bunului, vilan sau
extravilan, cât și pentru aportul în natură la capitalul social.
Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii
Regula generală de evaluare și înregistrare a stocurilor în gestiune poartă numele de
inventar.
În procesul de inventariere este evaluată la valoarea actuală sau la valoarea de utilitate,
adică valoarea de inventar al unui bun intrat în gestiune. Valorile sunt stabilite în funcție de
utilitatea bunului și de prețul pieței. Valoarea stabilită la inventar este egală cu cea actuală, care
este o valoare estimată în funcție de piață, dar și de utilitatea bunului în întreprindere.
Prețul pieței sau valoarea de utilitate, are ca bază de evaluare în primul rând bunurile
destinate vânzării, mărfurilor, materialelor, semifabricatelor, produselor finite care sunt destinate
vânzării și cărora li se stabilește sub forma valorii nete de realizare, valoarea de inventar, ce este
dată de prețul de vânzare estimate din care, ulterior se scad cheltuielile rămase de efectuat pentru
punerea lor pe piață, cheltuielile de transport, cheltuieli din perioada de garanție, comisioane.
Producția în curs de execuție și semifabricatele este evalută la valoarea componentelor
material ce sunt incorporate la care se mai adaugă toate costurile stadiilor de prelucrare
tehnologică care au fost străbătute pe toată perioada de execuțiepână la obținerea produsului
final.
Materialele consumabile și materiile prime, destinate în exploatare se evaluează la
costul de reaprovizionare sau de înlocuire.
Stocurile la inventar pot fi constatate și stabilite valori care le delimitează în trei
categorii:
- stocuri care nu prezintă deprecieri şi pentru care valoarea de inventar este egală cu

12
valoarea contabilă pentru care se fac reglări contabile.
- stocuri ce au suferit deprecieri care se evaluează la preţul posibil de valorificat al căror
valoare de inventar este mai mică decât valoarea contabilă;
- stocuri la care utilitatea sau preţul pieţei creşte şi, valoarea de inventar este mai mare
decât valoarea lor contabilă.

Aplicând principiul prudenței se paote stabili valoarea de inventor, astfel fiind

admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, cât și subevaluarea cheltuielilor și a
elementelor de pasiv.
Voi preciza următoarele cazuri:
- primul caz ar fi când se constată că valoarea de inventar este stabilită în primul rând în funcţie
de utilitatea bunului pentru unitate cât și preţul pieţei, aceasta este mai mare decât valoarea cu
care acestea sunt înregistrate în contabilitate, în acest prim caz în listele de după inventar vor fi
înscrise valorile din contabilitate;
- următorul caz ar fi când valoarea de inventar este mai mică decât valoarea din contabilitate, în
situația dată listele de inventariere se vor înscrie valorile evidențiate, obținute în urma
inventarului , în acest caz diferenţele se vor regala prin imputare;
- alt caz este cel al constatării unor deprecieri relative, în situația dată trebuie constituit un
provizion care să reflecte situaţia reală, cea existentă, indiferent de situaţia economică a
agentului economic respectiv, chiar şi în situația în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute
fiscal.
- ultimul caz, cel al constatării unor lipsuri în gestiune, în situația dată administratorii vor lua ca
primă măsura imputărea acestora la valoarea lor de înlocuire.
Valoarea de înlocuire este costul de cumpărare practicat pe piață, la care se adaugă ulterior taxele
care nu mai pot fi recuperate, celtuielile efectuaate cu transportul, T.V.A, cheltuieli accesorii ,
cheltuieli pentru aprovizionare, cheltuieli pentru intrarea bunului în gestiunea întreprinderii.
Valoarea de imputare nu se poate stabili pentru deprecierile constante.
Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului financiar
Evaluarea stocurilor se face în primul rând la valoarea de intrare, la valoarea contabilă în
concordanţă cu rezultatele evaluărilor obținute la inventariere
În evaluarea stocurilor pot fi posibile următoarele cazuri:
- primul caz când în urma inventarului stocurile la care s-au obținut diferenţe în plus între
valoarea de inventar şi valoarea de intrare, în bilanţ acestea vor fi evaluate la valoarea lor de
intrare, în concluzie plusul de valoare obținut nu se va înregistra în contabilitate.
- al doilea caz cînd în urma inventarului la stocurile unde s-au constatat diferenţe în minus între
valoarea de inventar şi valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanţul contabil la
valoarea constatată la inventar.

13
 Minusul de valoare datorat anumitor deprecieri trebuie trecut prin intermediul conturilor de
provizioane, astfel din valoarea de intrarea a stocurilor scădem valoarea deprecierilor survenite,
pentru care au fost înregistrate și calculate provizioane, în bilanțul contabil obținându- se
valoarea de inventar ca valoare netă .
Din cele prezentate mai sus se desprinde regula generală de evaluare și înregistrare a
stocurilor unei înteprinderi, în primul rând la valoarea de intrare, stabilită la început a costului de
achiziție, a costului istoric, a costului de producție.
Parametrii reali ai valorii stocurilor fiind costurile efective de achiziție și de producție.
Acest principiu, principiul prudenței, reprezintă ca tot ce este în plus între valoarea de inventar ți
valoarea de intrare să nu fie de fapt înregistrate în contabilitate, deoarece se consider nerealizate,
pe de altă parte, pentru minusuri se cere constituire de provizioane , din care acestea să poată fi
acoperite în momentul când la valorificarea stocurilor se confirmă total sau parțial.
Evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniu
Stocurile sunt evaluate și înregistrate la scoatereaa lor din gestiune, la valoarea lor de intrare, la
iețirea din unitate sau la punerea acestora sore consum.problema cea mai importantă la ieșirea
stocurilor indifferent dacă sunt cumpărate sau fabricate este a prețului folosit pentru evaluarea
lor.
De aceea, pe parcursul desfățurării întregii activități, acelsi tip de bunuri se poate achiziționa la
prețuri diferite. Pentru evaluarea acestora în cele mai bune condiții se propun următoarele
metode:
- metoda costului mediu ponderat (CMP);
- metoda prima intrare-prima ieşire (FIFO);
metoda ultima intrare-prima ieşire (LIFO);
- metoda costului standard;
- metoda identificării specifice;
- metoda prețului de vânzare cu amănuntul inclusive T.V.A.” 4
-

1.3. Structura și rolul documentelor specifice operaţiunilor contabile

Documentele contabile datorită diversităţii lor sunt de mai multe feluri din punct de vedere
contabil de Ordinul 2634/2015. Ţinând cont de toate caracteristicile specifice documentelor,
putem să le grupăm după mai multe criterii astfel:”

- După natura operaţiilor contabile, documentele pot fi grupate astfel:

 documente privind activitatea financiară, cum ar fi documentele privind salariile,

rezultatele financiare, şi documentele privind activele imobilizate, cele privind activele circulante
etc.;
4
Ionescu Ion- “Contabilitate de gestiune” Ed. Universitaria, Craiova
14
 documente privind activităţi, care nu sunt constituite acte justificative pentru
înregistrările finaciar-contabile, cum ar fi documentele privind activităţi de investiţii, cercetare şi
dezvoltare, proiectare, documentele privind activităţi de secretariat etc.

-După funcţia pe care o îndeplinesc se pot divide în următoarele categorii:

 documente de dispoziţie– sunt documente prin care se transmite ordinul de a se executa o

operaţie contabilă ( de exemplu: dispoziţia de livrare, dispoziţia de plată, comanda etc.); acestea
nu fac dovada executării efective a operaţiilor contabile, şi nu pot servi ca bază pentru
înregistrarea lor în contabilitate.
 documente justificative /de execuţie – documente care prezintă date cu privire la executarea
operaţiilor contabile şi care servesc bază pentru înregistrarea operaţiilor contabile în conturi
(cum ar fi bon de consum, factură, chitanţă, notă de recepţie etc.).
 documente mixte/combinate – reprezintă documente care cuprind atât dispoziţia de a se
executa o operaţie contabilă, cât şi despre executarea ei efectivă; iniţial sunt documente de
dispoziţie, iar prin completarea lor cu date privind executarea operaţiilor ele devin documente
justificative (de exemplu: bonul de consum dispune eliberarea de materiale, deci este un
document de dispoziţie; după ce s-a completat cu menţiuni privind operaţia respectivă devine
document justificativ. )

- După numărul operaţiilor contabile pe care le cuprind documentele sunt:

 documente singulare, care cuprind o singură operaţie finaciar-contabilă (exemplu:

chitanţa, bonul de consum, factura etc.);
 documente cumulative-cuprind mai multe operaţii contabile de acelaşi fel (ele conţin şi
date specifice cum ar fi totaluri cantitative - valorice, perioada pentru care s-au centralizat datele
din documentele individuale, numărul lor de ordine etc.)

- După locul întocmirii şi circulaţiei operaţiile contabile se deosebesc prin:

 documente interne care se găsesc în cadrul unităţii patrimoniale cum ar fi- o parte circulă în
interiorul unităţii (bon de consum, notă de predare etc.), şi o altă parte circulă şi în afară, la alte
unităţi patrimoniale (cecurile, facturile întocmite pentru servicii prestate / lucrări executate etc.);
 documente externe, sunt cele întocmite în afara unităţii şi sunt primite de la terţi (extrase de
cont bancar, facturi de la furnizori).
- După momentul întocmirii acestea pot fi grupate astfel:

 documente primare-acestea se întocmesc de regulă în momentul şi la locul efectuării

operaţiilor contabile, îndeplinind rol de documente justificative (chitanţa, factura etc.);
 documente secundare-acestea sunt întocmite pe baza documentelor primare sau în
acelaşi timp,ele asigurând pregătirea datelor pentru a fi prelucrate.
- După sfera de aplicare documentele se grupează în felul următor:

 documente generale/comune acestea sunt folosite de către toate unităţile patrimoniale (sunt
cuprinse documente privind activitatea financiar-contabilă: exemplu chitanţa, factura, bonul de
consum etc.);

15
 documente specifice acestea sunt utilizate în anumite ramuri ale economiei datorită
particularităţilor acestora (de exemplu: devizele folosite în construcţii-montaj).
- După forma de prezentare, documentele justificative sunt:

 documente tipizate-întocmite pe formular tip, strict determinat, şi a cărui folosire este

obligatorie;
 documente netipizate-întocmit pe formular specific unor ramuri contabile sau pe hârtie
fără un format dinainte stabilit.
- După regimul de tipărire documentele se disting după cum urmează:

 documente care au regim special,cele care au un regim deosebit de tipărire, numerotare,

gestionare, evidenţă, şi păstrare. Principalele categorii de formulare pentru documentele
contabile cu regim special sunt:
- chitanţele;
- chitanţele fiscale;
- cecurile;
- facturile;
- avizele de însoţire;
- foile de parcurs;
documente cu reglementări exprese, de tipărire, gestionare, numerotare, folosire şi justificare,
cum ar fi: imprimate cu valoare nominală ( timbre fiscale, bilete de intrare, mărci poştale);
certificatele medicale, autorizaţiile de funcţionare, permisele de călătorie, certificatele de
înmatriculare etc.;
 documente cu regim uzual acestea nu se supun anumitor restricţii privind, gestionarea,
tipărirea, folosirea şi justificarea lor.”5

CAPITOLUL II
ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII STOCURILOR

5
OMFP nr 1802/2014 pentru aprobarea reglementarilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale și consolidate
16
 2.1. Metode de organizare a contabilității stocurilor

Contabilitatea stocurilor, la întreprinderile mari şi mijlocii, se organizeaza folosind

metoda inventarului permanent pentru realizarea de obicei a contabilităţii sintetică a stocurilor.
Aceasta trebuie organizată încât să permită cunoașterea acestora cantitativ și valoric pe
fiecare loc de depozitare în parte, pe materiale, marfuri, produse, etc.
În funcţie de activităţii şi necesităţile proprii ale întreprinderii contabilitatea se ţine in
evidenţe cu următoarele metode :

· Metoda de organizare cantitativ valorică;

· Metoda de organizare operativ contabil;
· Metoda de organizare global valorică;
Orice metodă de organizare a contabilității stocurilor ar fi impusă în contabilitatea analitică
aceasta trebuie să asigure o concordanţă deplină cu contabilitatea sintetică.
,Metoda cantitativ valorică
Cu ajutorul aceastei metodă se ţine evidenţa cantitativă pe categorii de bunuri în funcţie
de locul de depozitare si în contabilitatea generală se ţine o evidenţă cantitativ valorică, care
prezintă următoarele caracteristici:
 Documentele de intrare facturile de la furnizori şi facturile la client sunt
documente care insoţesc marfa care iasa din gestiune .Acestea se înregistrează in
contabilitate mai întâi cantitativ în fişele de magazine,apoi se face verificarea cu
fisa;
 Acestea sunt grupate pe operaţii documente de intrare şi ieşire,se predau la biroul
contabilităţii stocurilor-materialelor pentru verificare şi înregistrare.
 Se operează conform necesităţilor acestora şi sunt evaluate cantităţile la preţul de
înregistrare şi apoi se înregistrează în conturil care urmează să se înscrie
operaţiile respective;
 Se înregistrează cantitativ şi valoric în fişele de conturi analitice, după verificarea
datelor din documente, să nu existe diferenţe de preţ sau cantitate, descrise pe
feluri de materiale şi pe gestiunea unde se introduce in stoc;
 Din fişele contabile a intrărilor şi ieşirilor se poate scoate zilnic o situaţie cu
intrările si ieşirile din gestiune.
Verificarea concordanţei dintre datele înregistrate în conturile sintetice şi cele analitice de
materii şi materiale se realizează prin scoaterea jurnalului de cumpărări la sfâritul luni si zilnic a
celui de vânzări.
,Metoda operativ-cantitativă (pe solduri)

Cu ajutorul acestei metode se ţine evidenţa cantitativă a bunurilor materiale pe categorii,

în contabilitatea pe gestiuni care sunt pe grupe şi subgrupe de bunuri. Verificarea exactităţii şi
concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitelor şi cele din contabilitatea generală se face
prin evaluarea stocurilor cantitative.

17
Modalitatea de lucru a acestei metode este următoarea:
- Documentele contabile sunt înregistrate de contabilitate în sistemul de operare contabil, în baza
notei de recepţie şi a facturii stabilind stocul după fiecare operaţie.

- Verificările se fac de către contabilitate pe conturile respective şi pe fiecare produs se scoate

stocul si se predă revizorului de gestiune astfel se pot stabili lipsurile şi plusurile în gestiune.

Existenţele fizice a produselor in stoc trebuie să corespundă cu stocul scriptic rezultat

prin înregistrarea mărfii in stoc.
Metoda global-valorică
Evidenţa se ţine numai valoric, la nivelul gestiunii, cât şi în contabilitate, iar periodic
cand se face inventarul,in aceset fel se determina diferentele de pret pentru marfa livrata eronat.
La serviciul fenanciar-contabil se verifică legalitatea şi realitatea documentelor primite de la
gestiune in special preţurile de achiziţie, precum şi evaluarea împreună cu celelalte calcule.
Controlul înregistrărilor din evidenţa gestiunii a stocurilor, cu cea din contabilitate se face
periodic, prin confruntarea soldurilor.Putem identifica astfel dacă persoana care raspunde de
gestiune are diferenţe valorice pentru marfa livrată eronat,aceste diferenţe reglându-se in
contabilitate prin imputare.
Pentru a putea ţine o evidenţă mai clara a stocurior, controlul de gestiune se realizează cu una
dintre metodele:
-Metoda inventarului permanent
-Metoda inventarului intermitent
În cazul utilizării inventarului permanent , în conturile de stocuri se înregistrează operaţiile
de intrare şi de ieşire a stocurilor cantitativ şi cel valoric, ce permite stabilirea şi cunoaşterea în
orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric.
Conform normelor contabile ,în condiţiile utilizării inventarului permanent, unităţile
patrimoniale pot organiza contabilitatea analitică a stocurilor în funcţie de specificul activităţii şi
de necesităţile proprii ale unităţii .
Conturile de stocuri se debitează cu intrările de bunuri şi se creditează cu ieşirile din stoc
aferente perioadei de gestiune. La sfârşitul exerciţiului financiar soldurile conturilor de stocuri
sunt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere astfel se stabileste diferenta. Aceste
diferenţe în plus sau minus la un inventar, se vor regleaza aducându-se stocurile la nivelul lor
real cel faptic.
Evaluarea intrărilor în stoc trebuie să se facă la costul de achiziţie sau la costul dat de
producţie, în cazul stocurilor provenite din producţie proprie, iar ieşirile din stoc la costurile de
vânzare care au fost evaluate la intrarea elementelor destocate. Evaluarea ieşirilor din stoc se
realiează cu ajutorul metodelor dintre care cele mai utilizate sunt:
CMP, FIFO, LIFO.

18
 Aceasta metodă este utilizata de unităţile mari şi mijlocii, şi constă în utilizarea conturilor
de stocuri pentru a determina şi urmări în permanenţă stocul scriptic al acestora după fiecare
operaţie de intrare-ieşire, astfel, contabilitatea sintetică a stocurilor va reflecta:
- stocul iniţial cel cu care pornim la începutul lunii, si care va fi cel final din luna precedentă
care nu poate fi decât stoc debitor,
- intrările are sunt făcute în cursul lunii, in baza documentelor de intrare, si care se vor înregistra
în debitul contului respectiv,
- ieşirile efectuate din cursul lunii, pe documentelor de ieşire, vor forma rulajul creditor al
contului,
- în baza elementelor: stoc iniţial, intrări, ieşiri – se va putea stabili în permanenţă stocul scriptic
al bunurilor, care vor putea în perioadele de inventariere cu stocurile faptice în urma comparari
se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar care se reglează prin note contabile.
Folosirea metodei presupune:
- utilizarea fiecăruia dintre preţurile de înregistrare a stocurilor,
- folosirea conturilor de diferenţe de preţ aferente stocurilor,
- conducerea unei contabilităţi a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate.
Aceasta metoda presupune un volum mare de muncă, dar asigură o mai riguroasă cunoaştere, în
orice moment a mărimii stocurilor şi un control mai bun al integrităţii lor in contabilitate.
Exemplu:
O interprindere prezintă informaţii cu privire la stocul de materii prime:
- stoc iniţial:
- preţul înregistrare: 5.000.000 lei;
-diferenţă de preţ: 500.000 lei;
- intrări în stoc de la furnizori:
- preţul de înregistrare: 15.000.000 lei;
-diferenţă de preţ: 2.225.000 lei;
În acest tabel este prezentată nota contabila de inregistrare a intrari in stoc,ţinând cont ca avem si
o diferenţă de preţ:
% = 401 19.652.250 lei
Furnizori"
301 15.000.000 lei
„Materii prime”

19
308 2.225.000 lei
,,Diferenţe de preţ la materii
prime și materiale”
4426
,,TVA deductibilă” 2.427.250 lei

Ieşiri din stoc la preţ de înregistrare:

601 = 301 20.
"Cheltuieli cu materiile „Materii prime” 000.000 lei
prime"

Calcularea şi înregistrarea diferenţelor de preţ:

500.000+2.427 .250
K¿ 5.000.000+15.000 .000 =14.63 %

601 = 308 2.926.000 lei

"Cheltuieli cu materiile ,,Diferenţe de preţ la
prime" materii prime și
materiale”

Înregistrarea diferenţelor de preţse calculeazăţinând cont de coeficientul k

Diferenţa de preţ = 20.000.000 * 14.63% = 2.926.000 lei
Metoda inventarului intermitent
Unităţile patrimoniale pot alege şi pentru inventarul permanent al stocurilor, cu condiţia ca
inventarul permanent al acestora să fie condus în contabilitatea de gestiune, în cazul
întreprinderilor mari, sau extracontabil în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii.
Metoda aceasta presupune stabilirea ieşirilor şi totodată înregistrarea lor în contabilitate
pe baza inventarierii lor la sfârsitul luni. Ieşirile în acest caz se determină ca diferenţă între
valoarea stocurilor iniţiale plus valoarea intrărilor, pe deoparte şi valoarea stocurilor finale
stabilite prin inventariere.Relaţia de calcul a ieşirilor ar putea fi următoarea:
E = Si + I - Sf
Folosind această metodă se renunţă la utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri
pentru evidenţierea intrărilor şi a recalculării stocurilor scriptice după fiecare intrare.
Conturile de stocuri utilizează numai la începutul şi sfârşitul lunii, iar intrările de
stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli, la un cost de
achiziţie,un preţ de factură sau un preţ prestabilit. La sfârşitul luni se stabilesc stocurile finale
prin inventariere şi se înregistrează în conturile de stocuri iniţiale ale lunii următoare, ele se vor
anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii următoare.

20
 Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unităţile mici şi mijlocii, şi constă în
neurmărirea prin contabilitatea sintetică a intrărilor şi ieşirilor de stocuri în cursul perioadelor.
Conturile de stocuri se utilizează numai la finele perioadelor de gestiune când se debitează cu
soldurile finale puse la locurile de depozitare stabilite prin inventariere.
Aceste mişcările de stocurior din cursul perioadei nu afectează conturile de stocuri, ci
afectează direct conturile de cheltuieli.
Aceasta metoda a aplicării inventarului intermitent diferă la stocurile procurate din afara
unităţii faţă de cele provenite din producţia proprie şi cum ar fi:-pentru stocurile aprovizionate
din afara unităţii se parcurg următoarele etape:

 ,, se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni
asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început "
 ,,
achiziţiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistrează direct asupra conturilor de cheltuieli
"
 ,, la finele perioadei se inventariază bunurile aprovizionate sau provenite din perioada
precedentă, neconsumate, cu care se degrevează cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de
stocuri"

Exemplu:
Înregistrări contabile în cazul aplicării metodei inventarului intermitent.
301 = 601 10.000.000 lei
„Materii prime” "Cheltuieli cu materiile
prime"

Recepţia şi trecerea asupra cheltuielilor a materiilor prime achiziţionate de la furnizori:

% ¿ 401 238.000 lei

Furnizori"
601 200.000 lei
"Cheltuieli cu materiile prime"
4426 38.000 lei
,,TVA deductibilă”

2.2. Sistemul de conturi utilizate în contabilitatea stocurilor

21
 Evidenţa constituirii şi mişcării stocurilor şi producţiei în curs de execuţie se realizează
prin conturile care formează conţinutul clasei a 3- a planului de conturi, denumită „Conturi de
stocuri şi producţie în curs de execuţie”.
Sunt conturi de bilanţ sau de inventar, acestea furnizează informaţia de reflectare şi
control gestionar privind situaţia şi mişcarea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie.Soldul lor
debitor se preia în activul bilanţului.
Conturile de acest tip asigură:
- Condiții pentru organizarea contabilităţii activelor circulante de natură materială, pe categorii
de stocuri prevăzute in regulamentul pentru aplicarea legii contabilităţii.
-Realizarea normelor specifice de gestiune a stocurilor pentru:

 Stocurile din depozitele proprii;

 Stocurile aflate la terţ;
 Decalajele dintre aprovizionarea şi recepţia bunurilor;
 Decalajele dintre vânzarea şi livrarea bunurilor;
 Bunurile aprovizionate sau vândute cu anumite clauze de rezerve de proprietate;
 Aplicarea regulilor contabile la evaluarea şi înregistrarea stocurilor;
 Promovarea principiului prudenţei la inventarierea şi evaluarea prin bilanţ a activelor
circulante;
În afara acestor conturi din clasa a-3-a, care au ca obiect de înregistrare stocurile,
contabilitatea formării şi utilizării acestora necesită o corespondența cu alte conturi:
„Conturi de terţi”-Clasa a-4-a

 Contul Furnizori 401;

 Contul Decontări cu asociaţii privind capitalul 456;

“Conturi de cheltuieli”-Clasa a-6-a

 Contul Cheltuieli cu materii prime 600;

 Contul Cheltuieli cu materiale consumabile 601;
 Contul Cheltuieli privind obiectele de inventar 602;
 Contul Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante
6814

„Conturi de venituri”-Clasa a-7-a

 Contul Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 711

 Contul Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante 7814

Stocurile deţinute de întreprindere, dar care sunt în proprietatea altor unităţi, se urmăresc prin
conturile organice clasa 8 „Conturi special ”, din grupa 80

22
„Conturi în afara bilanţului”:

 Contul „Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare”-8032

 Contul „Valori materiale primite în păstrare sau custodie”- 8033.

În cazul folosirii metodei inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează cu

intrările de valori materiale şi se creditează cu ieşirile,în cazul utilizării metodei inventarului
intermitent, conturile înregistrează numai stocurile de valori materiale. Metoda inventarului
permanent sau intermittent este folosită pentru evidenţa mişcării stocurilor stocurile de la
sfârşitul perioadei, determinate prin inventariere, iar la deschiderea exerciţiului în credit,
stocurile de la începutul perioadei preluate în categoria cheltuielilor, pentru perioada
următoare de gestiune.
Rulajul intrărilor şi ieşirilor se înregistrează direct prin debitul, respectiv creditul
conturilor de cheltuieli.Totuşi în comerţul cu amănuntul se foloseşte metoda inventarului
permanent.
Din întregul sistem de conturi prevăzut de OMFP 1802/2014 se utilizează cu precădere
următoarele conturi:
-302 „Materiale consumabile” –folosit pentru evidenţierea materialelor de întreţinere şi
funcţionare a magazinului.
-303 ,,Materiale de natura obiectelor de inventor '' -folosit pentru evidenţierea
mobilierului, ustensilelor şi utilajelor din magazin.
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa existenţei, mişcării şi uzurii materialelor de
natura obiectelor de inventar.
Contul 303 ''Materiale de natura obiectelor de inventor '' este un cont de activ.
-371 ''Mărfuri'' –pentru evidenţa existenţei şi a mişcării stocurilor de mărfuri. Contul 371
''Mărfuri'' este un cont de activ.
-378 ''Diferenţe de preţ la mărfuri'' -ţine evidenţa adaosului comercial .
(marja comerciantului) aferent mărfurilor din unităţile comerciale.
Contul 378 numit ''Diferenţe de preţ la mărfuri'' este un cont rectificativ al valorii de
înregistrare a mărfurilor.
-381 ''Ambalaje'' -acest cont cu ajutorul lui se ţine evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor de
ambalaje. El este un cont de activ.
-397 ''Ajustări pentru deprecierea mărfurilor''-Folosind acest cont putem ţine evidenţa
constituirii, de regulă, la sfârşitul exerciţiului financiar, a ajustărilor pentru deprecierea
stocurilor de mărfuri şi a suplimentarii, diminuării sau anulării acestora, potrivit politicilor
adoptate de entitate. 397 ''Ajustări pentru deprecierea mărfurilor'' este cont de pasiv.
-401 ''Furnizori'' - reprezintă contul unde putem ţine evidenţa datoriilor şi a decontărilor în
relaţiile cu furnizorii, alţii decât entităţile afiliate şi entităţile legate prin interese de participare,
pentru aprovizionările de bunuri, lucrările executate sau serviciile prestate. Contul 401
''Furnizori'' este un cont de pasiv.
-403 ''Efecte de plătit'' - cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa obligaţiilor de plătit pe bază de

23
efecte comerciale cum ar fi bilet la ordin, cec ,op,etc.
-408 ''Furnizori -facturi nesosite''-Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa decontărilor cu
furnizorii pentru aprovizionările de bunuri, lucrările executate şi prestările de servicii, pentru
care nu s-au primit facturi. Contul 408 ''Furnizori -facturi nesosite'' este un cont de pasiv.
-409 ''Furnizori – debitori''-cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa avansurilor acordate
furnizorilor pentru cumpărări de bunuri de natură stocurilor sau pentru prestări de servicii şi
executări de lucrări.Este un cont activ.
-411 ''Clienţi'' - cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa creanţelor şi decontărilor în
relaţiile cu clienţii interni şi externi pentru anumite produse, semifabricate, materiale ,
mărfuri etc. vândute, lucrări executate şi servicii prestate, pe bază de facturi, cu excepţia
entităţilor afiliate şi a entităţilor legate prin interese de participare, inclusiv a clienţilor incerţi,
rău-platnici, dubioşi sau aflaţi în litigiu.
Este un cont de activ.
-413 ''Efecte de primit de la clienţi'' -putem ţine evidenţa creanţelor de încasat, pe bază de efecte
comerciale.Contul 413 ''Efecte de primit'' este un cont de activ.
-418 ''Clienţi -facturi de întocmit'' -cu ajutorul acestui cont se evidenţiază
livrările de bunuri, prestările de servicii sau executările de lucrări, inclusiv taxa pe valoarea
adăugată, pentru care nu s-au întocmit facturi. Este un cont de activ.
-419 ''Clienţi – creditori''-cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa clienţilorcreditori, reprezentând
avansurile încasate de la clienţi.Este un cont de pasiv.
-4423 ''Taxa pe valoarea adăugată de plată'' -cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa taxei pe
valoarea adăugată de plătit la bugetul statului. Contul 4423 ''Taxa pe valoarea adăugată de plată''
este un cont de pasiv.
-4424 ''Taxa pe valoarea adăugată de recuperate '' cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa taxei
pe valoarea adăugată de recuperat de la bugetul statului.
Contul 4424 ''Taxa pe valoarea adăugată de recuperat'' este un cont de activ.
-4426 ''Taxa pe valoarea adăugată deductibila'' se ţine evidenţa taxei pe valoarea adăugată
deductibilă, potrivit legii.
Contul 4426 ''Taxa pe valoarea adăugată deductibilă'' este un cont de activ.
-4427 ''Taxa pe valoarea adăugată colectată'' -se ţine evidenţa taxei pe valoarea adăugată
colectată, potrivit legii.Contul 4427 ''Taxa pe valoarea adăugată colectată'' este un cont de pasiv.
-4428 ''Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă'' -se evidenţiază, potrivit legii, taxa pe valoarea
adăugată neexigibilă.
-512 ''Conturi curente la bănci'' cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa disponibilităţilor în lei
şi valută aflate în conturi la bănci, a sumelor în curs de decontare.

24
Contul 512 ''Conturi curente la bănci'' este un cont bifuncţional.
-531 ''Casa''-se ţine evidenţa numerarului aflat în casieria entităţii, precum şi a mişcării
acestuia, că urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate.
Contul 531 ''Casa'' este un cont de activ.
-607 ''Cheltuieli privind mărfurile '' se ține evidența cheltuielilor privind mărfurile.
-707 ''Venituri din vânzarea mărfurilor'' -acest cont ţine evidenţa veniturilor din vânzarea
mărfurilor.”6
Exemple:
Înregistrări contabile în cazul aplicării inventarului permanent.
-Evaluarea la cost de achiziţie:
Recepţia materiilor prime achiziţionate de la furnizori
% ¿ 401 238.000 lei
Furnizori
301 200.000 lei
Materii prime
4426 38.000 lei
TVA deductibila

Eliberarea în consumul productiv materiilor prime :

601 = 301 50.000 lei
"Cheltuieli cu materiile „Materii prime”
prime"

Evaluarea la cost standard:

Recepţie conform facturii cu diferenţe de preţ care se scad din preţul de achiziţie:
%¿ 401 238.000
,,Furnizori”
301 210.000
,,Materii prime ”
308 -10.000
,,Diferenţe de preţ la materii prime
și materaile”
4426 38.000
,,TVA deductibilă”

Înregistrarea intrărilor de materii prime şi materiale consumabile, pe bază de factură

şi fără diferenţe de preţ:
% = 401 238.000 lei
Furnizori

6
OMFP 1802/2014 pentru aprobarea reglementarilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale și consolidate
25
301 200.000 lei
Materii prime
4426 38.000 lei
TVA deductibilă

Cu diferenţe de preţ nefavorabile :

% ¿ 401 238.000
,,Furnizori”
301 190.000
,,Materii prime ”
308 10.000
,,Diferenţe de preţ”
4426 38.000
,,TVA deductibilă”

Pe bază de aviz de expediţie

% ¿ 408 238.000 lei
,,Furnizori facturi nesosite”
301 200.000 lei
,,Materii prime ”
4428 38.000 lei
,, TVA neexigibilă”
La primirea facturii fără diferenţe între aviz şi factură:
408 = 401 238.000 lei
,,Furnizori facturi nesosite” ,,Furnizori”
4426 = 4428 38.000 lei
,,TVA deductibilă” ,, TVA neexigibile”

La primirea facturii cu diferenţe în plus între aviz şi factură:

% = 401 242.800
,,Furnizor”
301 20.000
,,Materii prime ”
408 238.000
,,Furnizori facturi nesosite”
4426 3.800
,,TVA deductibilă”
4426 = 4428 38.000
,,TVA deductibilă” ,,TVA neexigibilă”

La primirea facturii cu diferenţe în minus între aviz şi factură:

% ¿ 401 238.000 lei
,,Furnizori”

26
301 200.000 lei
,,Materii prime”
4426 38.000 lei
,,TVA deductibilă”

% ¿ 401 83.300
,,Furnizor”
301 70.000
,,Materii prime”
4426 13.300
,,TVA deductibilă”

Ca aport de la asociaţi şi acţionari:

301 = 456 70.000 lei
„Materii prime” ,, Decontări cu asociaţii”
Din avans de trezorerie:
% ¿ 542 23.800
,, Avansuri de trezorerie”
301 20.000
,,Materii prime ”
4426 3.800
,,TVA deductibilă”

Din prelucrare la terţi:

301 = 351 10.000 lei
„Materii prime” ,, Materii și material aflate la terţi”

% ¿ 401 5.950
,,Furnizori”
301 5.000
,,Materii prime ”
4426 950
,,TVA deductibilă”

Din donaţii, cu titlu gratuit:

301 = 7582 15.000 lei
„Materii prime” ,,Venituri din donaţii”

Plus la inventar
În roşu

27
 601 = 301 - 2.000 lei
"Cheltuieli cu materiile „Materii prime”
prime"
În negru
301 = 601 2.000 lei
„Materii prime” "Cheltuieli cu materiile
prime"

De la grup la unitate sau subunitate

De la grup:
301 = 4511 2.000 lei
„Materii prime” " Decontări îintre entităţi
afiliate”
De la unitatea de care aparţine subunitatea:
301 = 481 2.000 lei
„Materii prime” " Decontări între unitate
si subunitaţi”

De la o altă subunitate:
301 = 482 2.000 lei
„Materii prime” " Decontări între
subunitaţi”

Coeficientul k:
1.000.000+10.000 .000
K¿ 11.000.000+210.000 .000 =0.05 %

Diferenţe aferente ieşirilor = 50.000.000 * 0.05% = 25.000lei

2.3. Contabilitatea reducerilor de preţ primite de la furnizori

28
 Reducerile comerciale de preţ acordate clienţilor sau primite de la furnizori sunt reglementate
din punct de vedere contabil de Ordinul 1802/2014.
Aceste reduceri comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziție
ajustează în sensul micsorări costul de achiziţie a bunurilor și reducerile comerciale primite
ulterior facturii, indiferent de perioada la care se referă, se evidențiază diferit în contabilitate-
contul 609 ”și ,, Reduceri comerciale primite de la furnizor ”, respectiv contul 709 ” Reduceri
comerciale acordate clienți ”pe seama conturilor de terţi,reduceri acordate ulterior sau fe factură
Reducerile comerciale pot fi:
1) Rabaturile-sunt reducerile care se primesc pentru defecte de calitate , procese verbale care pot
fi de lipsă sau de plus şi se înregistrează la primirea unei note de credit pe contul 607,,
"Cheltuieli privind marfurile",respectiv in plus furnizor.
2) Remizele-sunt reducerile care se primesc de la furnizor în cazul vânzărilor superioare
volumului stabilit sau dacă cumpărătorul are un statut preferential si care reprezintă un anumit
procent stabilit in contractul de colaborare.
3) Risturnele- sau reduceri de preţ care sunt calculate prin ansamblului tranzacţiilor efectuate cu
acelaşi furnizor, în decursul unei perioade determinate stabilite cu el in contract.
Reducerile financiare mai pot fi si sub formă de sconturi acordate pentru plata datoriilor
înainte de termenul normal de exigibilitate.
Reducerile financiare primite de la furnizor sunt reprezentate ca fiind venituri ale
perioadei indiferent de perioada la care se referă contul - 767 ” Venituri din sconturi obținute ”.
Aceste reduceri acordate la furnizor reprezintă cheltuieli ale perioadei respective , indiferent de
perioada la care se referă contul 667 ” Cheltuieli privind sconturile acordate ”.
Ele sunt negociate cu furnizorii la nivel de contract sub forma unui procent aplicat
asupra prețului de vânzare fiind detaliate în contractele comerciale, pe baza condițiilor agreate
cum ar fi cantitatea la care se aplică –pentru cantităţi mari vom avea si un procent mai mare,
termenul de livrare , termenul de plată, termenul de facturare,pentru marfă in custodie .
În relațiile furnizor-client există mai multe tipuri de reduceri sau bonusuri.Există reduceri
pentru atingerea cantități mari de achiziții sau reduceri sub forma bonusurilor, pentru activități de
promovare a unor produse de către comercianți prin publicitate în magazine cum ar fi cele de
marketing sau deschiderea unui magazin nou, publicitate în cataloage și reviste, poziționare
preferențială în raft sau expuse pe expozoare.
Cele două tipuri de ” reduceri ”- reduceri și bonusuri se disting din mai multe
considerente, cum ar fi mod facturare, mod de calcul, și alt mod de înregistrare. Reducerea
pentru atingerea cantități mari de achiziții este considerată reducere comercială, în timp ce
bonusurile de marketing sunt asimilate serviciilor de publicitate sau de promovare, fiind foarte
important și trebuie efectuat de la început pentru a aplica tratamentul contabil și fiscal adecvat.
Pentru a înregistra corect aceste reduceri trebuie să acordam mare atentie la tipul reduceri

29
şi pentru ce a fost dată astfel putem să inregistrăm corect în contabilitate.
În practică pot exista doua cazuri:
-Reduceri acordate de furnizor înscrise pe factura de achiziție.
Conform Ordinul nr.1802/20104, aceste reduceri se scad din costul de achiziție al
produsului în sensul reducerii. Aceste reduceri comerciale nu se vor înregistra în mod distinct în
contabilitate, ci pur şi simplu micsoreaza costul de achiziție având o singura inregistrare
contabila.La client stocurile vor fi înregistrate la valoarea lor netă comercială cu reducere
respectivă, în timp ce la furnizor veniturile vor fi înregistrate la valoarea rezulatată după
scăderea reducerii comerciale.
Scăderea din gestiune a stocurilor se va face la furnizor la valoarea de înregistrare în
contabilitate, fara a se ţine cont de valoarea reducerii comerciale acordate la momentul vânzării;
- Reduceri comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturii;
Conform Ordinul nr1802/2014, indiferent de perioada la care se referă , reducerile
comerciale se inregistrează distinct în contabilitate pe contul 609 ” Reduceri comerciale primite
furnizor ” respectiv pe contul 709 ” Reduceri comerciale acordate ” pentru client. Înregistrarea în
contabilitate a reducerilor comerciale acordate ulterior facturării se va evidenția astfel:
- Înregistrarea reducerii comerciale primite- în cazul clientului
401 ” Furnizori “-609„ Reduceri comerciale primite ”
- Înregistrarea reducerii comerciale acordate- în cazul furnizorului
709 ” Reduceri comerciale acordate ,,4111 ” Clienți ”
Modul de prezentare a reducerilor comerciale şi financiare:
Reducerile comerciale acordate sau primite, în baza prevederilor contractuale, la începutul
unui an financiar, dar care se referă la perioada precedentă, lucru întâlnit în cazul remizelor sau
al risturnurilor ,in acest fel se repartizeza discountul pe luna precedentă chiar dacă factura este
cu luna in curs,trebuie respectate în această situaţie prevederile Ordinului nr.1802/2014 privind
principiul independentei în care trebuie să se țină cont de veniturile și cheltuielile aferente
exercițiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor. În acest
caz se vor evidenția în conturile de venituri şi creanțe la care nu a fost întocmită încă factura-
contul 418” Clienti – facturi de întocmit ” respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile
pentru care nu s-a primit încă factura si marfa a fost inregistrată-contul 408 ” Furnizori- facturi
nesosite ”. Când se primesc si emite facturi înregistrarea iniţială efectuată prin conturile 408 sau
418 va fi închisă prin conturile 401 ”Furnizori” sau 4111 în cazul ”Clienţi”.
Reducerile comeriale primite de la furnizor sunt venituri ale perioadei indiferent de
perioada la care se referă şi se înregistrează în contul 767 ”Venituri din sconturi obținute”. La
furnizor, aceste reduceri acordate sunt reprezentate ca fiind cheltuieli ale perioadei, indiferent de
perioada la care se referă şi se înregistrează în contul 667 ”Cheltuieli privind sconturile
acordate”.
Valoarea unei facturi pentru vânzarea de mărfuri este de 1.500.000 lei, rabatul pentru

30
defecte de calitate este de 100.000 lei, remiza pentru vânzări superioară sumei de 1.000.000 lei
este de 5 %, remiza pentru fidelitatea clientului 10 % şi scontul de decontare pentru plata înainte
de scadenţă este de 2 % .
Factura simplificată arată astfel:

Valoarea brută a mărfurilor vândute 1.500.000

Rabatul pentru defectele de calitate 100.000
1.400.000
Remiza 1 ( 1.400.000 * 5 % ) 70.000
1.330.000
Remiza 2 ( 1.330.000* 10 % ) 133.000
Net comercial 1.197.000
Scont decontare (1197000* 2 %) 23.940
Net financiar 1.173.060
TVA deductibil 22.288,14
Total factură 1.395.941,14
Reducerile financiare se pot evidenţia în contabilitatea furnizorului în funcţie de
momentul acordării acestora, astfel:
În momentul întocmirii facturii:
411 = % 1.395.941,14
,,Clienti” 707 1.173.060
,, Venit din vânzări de mărfuri”
4427 22.288,14
,,TVA colectată”

667 = 411 23.940

,,Cheltuieli privind sconturile acordate” ,,Clienti”

Reducerile financiare se pot evidenţia în contabilitatea clientului în funcţie de momentul

acordării acestora, astfel:
În momentul întocmirii facturii:
% ¿ 401 1.395.941,14
,,Furnizori"
371 1.173.060
,,Mărfuri”
4426 22.288,14
,,TVA deductibilă”
401 = 767 23.940 lei
Furnizori" ,,Venituri din sconturi
primate”
31
 2.4. Contabilitatea diferențelor constatate la recepție
La recepţia mărfurilor, pot avea loc mai multe erori de calcul care fac ca în momentul în
care marfa este recepţionată nu concicide cu cifrele înscrise pe factura primită. Într-o astfel de
situaţie, societatea în cauză trebuie să cunoască înregistrarile contabile pentru plusurile și
minusurile înregistrate la recepţie.

Soluţionarea unei astfel de situaţii presupune ca la recepţia mărfurilor să fie întocmită

Nota de recepţie și constatare diferențe.

Potrivit Normei specifice de întocmire și utilizare a documentelor financiar- contabile

cuprinsă în Anexa 2 la OMF 2634/2015 acest formular este folosit ca:

- document pentru recepţia bunurilor aprovizionate de furnizor;

- document justificativ pentru încarcare în gestiune-aviz,facture,etc;

- document justificativ de înregistrare în contabilitate factură.

Acesta se foloseşte ca document de recepţie obligatoriu în cazul bunurilor materiale care

prezintă diferenţe la recepţie. În cazul în care la recepţie se constată diferenţe,se întocmește
proces verbal pentru diferente si nota recepţie .

Documentul circulă de la gestiune, pentru încarcarea în gestiune a bunurilor materiale

receptionaţe și intocmirea nirului de recepţie și a intocmiri pv-urilor daca este cazul , apoi ajunge
la compartimentul financiar- contabil, pentru întocmirea formelor privind reglementarea
diferenţelor constatate lipsa sau plus și pentru înregistrarea în contabilitatea și analitică, atașata
la documentele de livrare (factură sau avizul de însoțire a mărfii) și ultima dată la unitatea
furnizoare și la unitatea de transport, pentru comunicarea lipsurilor stabilite.
Se arhivează la compartimentul financiar- contabil.

În urma sesizării la furnizor pentru marfă lipsă sau marfă plus dar și marfă deteriorată, se
vor primi note de credit sau marfa se poate înlocui în cazul deteriorări.

În baza notei de credit marfa deteriorată se scoate pe bon consum pentru casare și înregistrare
notei de credit în financiar se face pe contul 607 ţinând cont de locul de depozitare.

Se poate întâmpla să apară diferenţe între cantitaţile recepţionate și cele de pe factură de

la furnizor.

Rezolvarea diferenţelor în minus:

Se înregistrează valoarea pe 473 sau 658 astfel:

32
% ¿ 401
Furnizori"
371
,,Mărfuri”
4426
,,TVA deductibilă”

473 = 401
,,Decontări în curs de clarificare” Furnizori"

În cazul în care furnizorul trimite marfa şi se constatată lipsă şi aceasta este însoţită de
un aviz, se înregistrează printr-o mărire de stoc:

371 = 473 Valoare marfa aviz

,,Mărfuri” ,,Decontări în curs de
clarificare”

Dacă furnizorul nu recunoaşte diferenţa, valoarea mărfurilor lipsa la recepţie se înregistrează pe

cheltuieli sau pe imputaţii.

Rezolvarea diferenţelor în plus:

Dacă furnizorul acceptă diferenţa se înregistrează valoarea plusului pe 408

(dacă urmează un aviz și o factură la aviz pentru diferenţe) sau 758 (dacă urmează o factură)
astfel:

371 = 408 Valoare marfa aviz

,,Mărfuri” ” Facturi nesosite”

În momentul în care soseşte factura la aviz pentru diferenţe se înregistrează:

408 = 401 Valoare factură

” Facturi nesosite” ,,Furnizori"

Dacă vine o factură simplă pentru diferenţe se înregistrează:

% ¿ 401
Furnizori"
658

33
,,Alte cheltuieli din exploatare”
4426
,,TVA deductibilă”
La recepţie se poate constata si marfă deteriorata pentru care trebuie intocmit proces-
verbal , în urma constatări se anuntă furnizorul si acesta dacă recunoaşte ca marfă este deteriorate
din cauza lui va emite nota de credit.

2.5. Tehnici de măsurare a stocurilor

Stocurile sunt evaluate și înregistrate când se scot din gestiune la valoarea lor de intrare,
în momentul ieșirii din patrimoniu sau darea în consum.
Cea mai importantă problemă a înregistrărilor la ieșirea stocurilor fabricate sau
cumpărate este a prețului folosit pentru evaluarea stocurilor. Pentru acest lucru sunt folosite mai
multe metode, metoda prețului cu amănuntul, metoda costului standard, aceste două metode pot
fi utilizate pentru a simplifica munca, doar dacă se considerăcă rezultatele obținute în urma
aplicării acestora aproximează costul.
Nivelurile normale ale consumabilelor, ale materialelor, costurile manoperei, eficienței și
capacității de producție sunt luate în considerare de costul standard. Acestea trebuie refăcute la
interval scurt de timp, în funcție de mai multe criterii.
Folosită în comerțul cu amănuntul este metoda prețului cu amănuntul, care are ca scop
măsurarea costului stocurilor de articole foarte numeroase, dar cu o mișcare rapidă, deorece este
metoda cea mai indicată dovedindu-se a fi practică.

Prin deducerea valorii din prețul de vânzare al stocurilor este calculat prețul bunurilor.
Procentajul marjei brute folosite ia în considerare doar stocurile al căror preț a fost redus
sub preţul de vânzare inițial.Pentru fiecare departament este utilizat un procent mediu.
Metoda costului mediu ponderat - CMP
CMP- Costul unitar mediu ponderat se calculează ca fiind raportul dintre valoarea
totală a stocului iniţial – abreviat- și la care se adună valoarea totală a intrărilor – abreviat-Vi şi
cantitatea existentă în stocul iniţial , prescurtat-qs, la care se adună cantităţile intrate, prescurtat-
qi:
Formula costului mediu ponderat:
Si+Vi
CMP =
qs+ qi

Metoda costului mediu ponderat este folosită în două variante:

- după fiecare intrare se poate actualize costul unitar mediu ponderat, unde costul mediu
ponderat este obţinut cu ajutorul formulei formula de mai sus.
În funcţie de durata medie de stocare, variant actualizării costului mediu ponderat se calculează
utilizând formula:

34
 Cantit ăţ iintrate(qi)
Nr.rotatii=
Stocul mediu (qs)

Utilizănd aceasta variantă a actualizării periodice a costului mediu ponderat, în cazul în

care cresc preţurile prin inflaţie, preţul de evaluare al stocului final va fi mai mic decât ultimul
preţ de aprovizionare, de aceea valoarea ieşirilor va fi mai mare decât în prima variantă astfel
influenţând cheltuielile de exploatare şi rezultatele finale.
Costul de achiziţie utilizat când se înregistrează intrarea stocurilor este format din preţul
de facturare al furnizorului, taxele şi ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport-
aprovizionare, dar şi alte cheltuieli incluse în factura furnizorului.
Acest preț devine cost istoric şi va fi luat în considerare în momentul eliberătii stocurilor
din depozit.
Deoarece costul de achiziţie, devine preţ de înregistrare în contabilitate chiar pentru
aceleaşi sortimente, acesta diferă de la o perioadă la altă în funcţie de mărimea preţurilor de
livrare.
Metoda costului standard
Conform acestei metode a costului standard, întreprinderile pot să determine prețurile și
costurile prestabilite în cadrul contabilităţii interne de gestiune, cu scopul de a evalua stocurile
folosind costurile standard. În acest caz a folosirii acestei metode de evaluare, bunurilor li se
stabilesc, încă de la început costurile fixe de înregistrare, care ne ajută să evaluăm şi înregistrăm
intrările şi ieşirile. Diferenţele obținute dintre costul de înregistrare şi costurile efective de
achiziţie sau de producţie se evidenţiază de persoanele autorizate în conturi distincte.
Dacă între costurile de achiziţie şi costul standard au fost înregistrate diferenţe care au
fost evidenţiate, se procedează în felul următor, diferențele se repartizează la sfârşitul lunii
asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocului existent cu ajutorul coeficientului de repartizare
al diferenţelor de preţ, aceasta calculându-se înmulțind valoarea bunurilor ieşite cu coeficientul
calculat.
Evaluarea stocurilor reprezintă o problemă a oricărei rezolvare depinde în totalitate de
complexitatea structurii stocurilor, oricare metodă de contabilitate ar fi adoptată.
Metoda prețului cu amănuntul
O altă metodă de evaluare a stocurilor este metoda prețului cu amănuntul, utilizată în
comerţul cu amănuntul, cu scopul de a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu
mişcare rapidă și care au marje similare deoarece nu este practic să se folosească altă metodă.
În această situație, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei
brute din preţul de vânzare al stocurilor.
Metoda ultimul intrat – primul ieşit
Metoda ultimul intrat- primul ieșit este considerată ca o alternativă de calcul al costului
la ieșirea stocurilor mai puțin agreat în contextul aplicării Standardelor Internaționale de
Contabilitate -IAS 2.

35
,,Metoda ultimul intrat – primul ieşit" reprezintă evaluarea stocurilor care ies în cursul perioadei
la costul de achiziție sau de producţie al ultimului lot intrat.
După ieșirea fiecărui lot de produse se ia în considerare costul următorului lot în ordine
cronologică, stocurile care ies din gestiune aparținând ultimului lot intrat, de aceea evaluat la
prețul acestuia.
Aceasta este metoda preferată de unități în perioadele de inflație, de majorare a
preţurilor, conducînd la creşterea valorii consumurilor- ieşirilor cât ți la micşorarea valorii
stocurilor finale, aceasta asigurând o protecţie durabilă în condiții de inflaţie.
Indiferent care dintre cantitățile intrate sunt vândute sau consummate, această metodă
este considerată cea mai corectă determinare a rezultatului, costurile curente fiind correlate cu
prețurile curente de vânzare,
Aceste aspecte îi oferă metodei LIFO o serie de avantaje:
-sunt folosite costurile actuale în momentul când elementele de stoc sunt eliberate în
producţie sau vândute;
-este foarte uşor de calculat;
- sunt utilizate prețurile trecute pe facturile de achiziție;
Ca orice metodă are avantaje, dar și dezavantaje care nu sunt de natură a determina
întreprinderile să nu opteze pentru aplicarea acesteia, în general în perioadele caracterizate prin
hiperinflație.
Dezavantajele folosirii acestei metode sunt cauzate de următorii factori:
- valoarea stocurilor declarată în diverse situații financiare poate fi subevaluată, pentru ca
reflectă valoarea unor stocuri evaluate la prețuri vechi, care este nereală comparativ cu
valoarea lor la prețuri curente;
- este permisă de IAS 2 ca tratament alternativ, nu un tratament de bază;
-nu urmărește distribuția normală a elementelor fizice de stoc;
Această metodă realizează o mai bună corespondență între veniturile și cheltuielile curente, cu
toate aceste inconveniente, într-o perioadă caracterizată prin creșterea prețurilor cu atât mai mult
când atât costurile, cât și veniturile din valorificare sunt valori curente.
Metoda primul intrat – primul ieşit
Metodele de evaluare utilizate vor conduce la informaţii diferite
Metoda primul intrat- primul ieșit, este agreată de managementul financiar- contabil al
entităţii prin politicile contabile aprobate, în funcţie de scopul şi de specificul entităţii.
Această metoda FIFO are la bază faptul că primele bunuri cumpărate sunt cele dintâi eliberate în
producţie, de exemplu cum ar fi de la producator sau vândute ca fiind comerciant.
Este o metodă agreată şi utilizată de multe societăţi, ea putând fi aplicată oricărei entităţi care
lucrează cu consumabile.
36
Această metodă are ca efecte:
- evaluarea ieşirilor la costurile cele mai scăzute;
- evaluarea stocurilor finale la preţurile cele mai mari;
- majorarea profitului din exploatare şi a impozitului aferent.
Este o metodă agreată de reglementările românești, dar și recomandată de IAS. Avantajul
utilizării acestei metode este calculul ușor, iar stocul final este evaluat la cele mai recente
preţuri. Această metodă are dezavantajul că în perioadele cu fluctuaţii semnificative de preţ poate
afecta rezultatul financiar si prin faptul că ieşirile sunt evaluate la costul istoric, în timp ce
veniturile sunt evaluate la costurile curente,aceasta metoda ete mai putin aplicata.”7
Exemplu:
O societatea SC ARABESQUE SRL, are ca obiect de activitate comerţul cu ridicată
(definit ca activitatea desfăşurată de comercianții care cumpără produse în cantități mari în
scopul revânzării acestora în cantităţi mai mici altor comercianţi sau utilizatori profesionali şi
colectivi), înregistrează următoarele intrări:

Data intrări Cantitate Cost unitar Valoare Stoc Sold

intrare
15.05.2016 111.000 1,5 16.500 111.000 16.500
20.05.2016 116.800 1,8 210.240 116.800 210.240
23.05.2016 333.600 2,1 700.560 333.600 700.560

În aceeaşi perioadă, societatea înregistrează următoarele vânzări:

Data vânzării Cantitate vândută

15.05.2016 30.000
20.05.2016 20.000
23.05.2016 15.000
Total 65.000

Prin ,,Metoda costului mediu ponderat"

Vânzarea din data de 15.05.2016 – 30.000 buc. la un preţ de vânzare de 1,5 lei/buc.
Venituri încasate = 30.000 buc. x 1,5 lei/buc. = 45.000 lei
Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute se face la preţul mediu ponderat rezultat
înaintea livrării.
Costuri aferente vânzării = 30.000 buc. x 1.215lei/buc. = 36.450 lei
7
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, Bucureşti, 2015 (IAS 2).

37
 Pentru calculul costurilor prin metoda costului mediu ponderat se recomandă să se
utilizeze un număr mai mare de zecimale.
20.000x1.8 lei/buc= 36.000 lei, scăderea din gestiune avem 20.000x1.51 lei/buc=30.200
15.000x2.1lei/buc=31.500 lei,scăderea din gestiune avem 15.000x1.76 lei/buc=26.400 lei
Prin ,,Metoda primul intrat – primul ieşit"
Vânzarea din data de 15.05.2016 – 30.000 buc. la un preț de vânzare de 2,5 lei/buc.
Venituri încasate = 30.000 buc. x 1,5 lei/buc. = 45.000 lei
Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute se face începând cu valoarea de intrare aferentă
primului lot intrat.
Costuri aferente vânzării:
15.05.2016 30.000 buc. x 1,5 lei/buc. = 45.000 lei
Scăderea din gestiune:
15.05.2016 30.000 bux x 1.215 = 36.450 lei

DATA CANT PRET VANZARE VENITURI C/UNITAR COST

PROFIT

15.05.2016 30.000 1,5 45.000 1.215 36.450 8.550

20.06.2016 20.000 1,8 36.000 1.512 30.240 5.760

23.06.2016 15.000 2,1 31.500 1.764 26.460 5.040

Total 65.000 112.500 93.150 9.270

38
 CONCLUZII

Situaţiile financiare anuale sunt supuse unei analize financiare pentru că informaţiile
prezentate în cadrul acestora să poată da un plus de relevanţă şi claritate şi pentru a informa cât
mai bine posibil utilizatorii situaţiilor financiare cu privire la entitatea analizată.
Întreprinderile majoritare întocmesc situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor
externi pentru a putea ţine evidența stocurilor intrărilor, dar și a ieșirilor din gestiune.
Furnizarea de informaţii despre poziţia financiară a întreprinderii, rezultatele (performanţa) şi
modificările poziţiei financiare ale întreprinderii, fluxurile de numerar, este obiectivul situaţiilor
financiare.
Situațiile contabile ne ajută să ţinem evidenţa stocurilor de altfel în urma inventarelor
desfaşurate în interprinderi se pot stabili diferenţe de stocuri acestea se compensează în funcţie
de diferenţe valorice care pot fi în minus sau plus .
Toate aceste informaţii satisfac necesităţile comune ale majorităţii utilizatorilor, lăsând în
afară o serie de necesităţi informaţionale nefinanciare şi predictive.
Hotărârile economice, ce sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare, necesită o
evaluare a perioadei şi siguranţei generării cât şi a capacităţii unei entităţi de a genera numerar
sau echivalente de numerar.
Informaţiile privind rezultatul, prin contul de profit şi pierdere, cele privind poziţia
financiară sunt oferite, de bilanţ, iar informaţiile privind modificările poziţiei financiare prin
intermediul unor situaţii diferite.
Părţile componente ale situaţiilor financiare se interschimbă, deoarece ele reflectă diferite
aspecte ale aceloraşi tranzacţii sau ale aceloraşi evenimente.
Pe parcursul acestor ani de studiu am descoperit importanţa experienţelor acumulate de-a lungul
vieţii.
Nu este suficient să înveţi teoretic metodele de aplicare a acestei materii ci trebuie să fii
conştient de specificul acestei profesii, care necesită nu numai înzestrarea cu anumite aptitudini,
ci şi dobândirea altelor noi, prin aplicarea teoriei învăţate şi prin implicarea personală în
activităţile zilnice, prin dedicarea timpului pentru a acumula o experienţă cât mai variată.
Deci, pot spune cu fermitate că aceşti ani au fost sursa de experienţă în contabilitate şi o iniţiere
în obţinerea unei specializări cu perspective pe viitor.

39
 BIBLIOGRAFIE

1. A. Popa şi colectiv- ,, Studii practice privind aplicarea Standardelor Internaţionale de

Raportare Financiară în România‘’, Editura Contaplus, Bucureşti, 2007;
2. C. Drăgan - ,,Cursuri Contabilitate financiară ‘’, Editura Universitară, Craiova;
3. ,,Ghid practic de aplicare a reglementărilor contabile conforme cu directivele europene‘’,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2015;
4. M. Gîrbină, Ş. Bunea - ,, Sinteze, studii de caz şi teste grilă privind aplicarea IAS-IFRS‘’, vol.
1, Editura CECCAR, Bucureşti, 2009;
5. M. Ristea şi colectiv - ,, Contabilitatea societăţilor comerciale (vol. 1) ‘’ , Editura Universitară,
Bucureşti, 2009;
6. V. Brabete, M. Mihai, C. Drăgan- ,, Contabilitatea activităților de comert, turism şi alimentație
public ‘’, Ed. Universitaria și Ed. Presa Universitară Clujeană, 2013;
7. OMFP 1802/2014;
8. OMFP 2844/2016;
9. OMFP 2634/2015 privind documentele financiar-contabile.
10.www.anaf.ro;

40