Rezumat OMFP 1802 / 2014 – reglementări contabile privind

situațiile financiare anuale

Subunitățile fără personalitate juridică (sucursale, agenții, reprezentanțe), aparținând

persoanelor juridice cu sediul în România, organizează și conduc evidență contabilă proprie,
incluzând în situațiile financiare și activitățile desfășurate în afara teritoriului României (Art.
3, Alin. (1), (2), (3)).
Entitățile trebuie să dezvolte politici contabile proprii care se aprobă de administratori
sau de persoanele care au obligația gestionării acestora (Art. 5).

Capitolul 1
Arie de aplicabilitate: societăți, companii naționale, regii autonome, institute naționale de
cercetare-dezvoltare, societăți cooperative, subunități fără personalitate juridică aparținând
persoanelor juridice cu sediul în România sau cu sediul în străinătate, grupuri de interes
economic.
Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională, iar contabilitatea operațiunilor
efectuate în valută se ține atât în valută, cât și în moneda națională.
Definiții:
 cifră de afaceri netă = sumele obținute din vânzarea de produse și prestarea de servicii
după deducerea reducerilor comerciale și a taxei pe valoare adăugată, plus alte
impozite
 costul de achiziție = cuprinde prețul de cumpărare, taxe de import, alte taxe (fără cele
recuperabile de la autoritatea fiscală), cheltuieli de transport și manipulare
 costul de producție = prețul de achiziție al materiilor prime și a materialelor
consumabile, plus alte cheltuieli atribuibile (energie consumată în procesul
tehnologic, manoperă directă, costul proiectării produselor, cheltuieli indirecte de
producție)
 ajustări de valoare = ajustări permanente (amortizarea imobilizărilor) și ajustări
provizorii (depreciere sau pierdere de valoare)
 entitate asociată = o entitate în care o altă entitate are un interes de participare şi ale
cărei politici de exploatare şi financiare fac obiectul unei influențe semnificative
exercitate de cealaltă entitate. Se consideră că o entitate exercită o influență
semnificativă asupra altei entități dacă deține cel puțin 20% din drepturile de vot ale
acționarilor sau asociaților respectivei entități.
 prag de semnificație = statutul informațiilor în cazul în care se poate anticipa în mod
rezonabil că omiterea sau prezentarea eronată a acestora influențează deciziile pe care
utilizatorii le adoptă pe baza situațiilor financiare ale entității

Categorii de entități raportoare:

 Microentități (să nu depășească 2 din 3 criterii)
o Total active: 350.000 EURO
o Cifra de afaceri netă: 700.000 EURO
 o Nr. mediu de salariați: 10
 Entități mici (să nu depășească 2 din 3 criterii)
o Total active: 4.000.000 EURO
o Cifra de afaceri netă: 8.000.000 EURO
o Nr. mediu de salariați: 50
 Entități mijlocii și mari (să depășească 2 din 3 criterii)
o Total active: 4.000.000 EURO
o Cifra de afaceri netă: 8.000.000 EURO
o Nr. mediu de salariați: 50
 Grupuri mici și mijlocii (societăți-mamă și filiale) (să nu depășească 2 din 3 criterii)
o Total active: 24.000.000 EURO
o Cifra de afaceri netă: 48.000.000 EURO
o Nr. mediu de salariați: 250
 Grupuri mari (să depășească 2 din 3 criterii)
o Total active: 24.000.000 EURO
o Cifra de afaceri netă: 48.000.000 EURO
o Nr. mediu de salariați: 250

Entitatea schimbă categoria în care se încadrează doar dacă în două exerciții financiare
(cel precedent și cel curent) consecutive depășește sau încetează să depășească criteriile
de mărime.

Capitolul 2
Obiectivul situațiilor financiare anuale: informații despre poziția financiară (bilanț),
performanța financiară (cont de profit și pierdere), fluxurile de trezorerie
 Activ = resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de
la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate

 Datorie = obligație actuală a entității ce decurge din evenimente trecute şi prin

decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii
economice

 Capitaluri proprii = interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în activele entității

după deducerea tuturor datoriilor sale

 Venituri = creșteri ale beneficiilor economice sub formă de intrări sau creșteri ale
activelor sau a diminuării datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor
proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor / asociaților

 Cheltuieli = diminuări ale beneficiilor economice sub formă de ieșiri sau scăderi ale
activelor sau a creșterii datoriilor, care se concretizează în diminuări ale capitalurilor
proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari / asociați

Situații financiare întocmite obligatoriu de microentități: bilanț prescurtat, cont de profit și

pierdere, note explicative
Situații financiare întocmite obligatoriu de entități mici, mijlocii, mari și de interes public:
bilanț, cont de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor
de trezorerie, note explicative

Caracteristici calitative ale informațiilor financiare: relevanța, reprezentare exactă

Aplicarea caracteristicilor calitative: comparabilitate, verificabilitate, oportunitate,
inteligibitate

Principii generale de raportare financiară:

1. Principiul continuității activității – entitatea își continuă normal funcționarea
2. Principiul permanenței metodelor – politicile contabile și metodele de evaluare trebuie
aplicate consecvent de la un exercițiu la altul
3. Principiul prudenței – activele și veniturile nu trebuie supraevaluate, iar datoriile și
cheltuielile nu trebuie subevaluate
4. Principiul contabilității de angajamente – efectele tranzacțiilor și altor evenimente
sunt recunoscute atunci când acestea se produc
5. Principiul intangibilității – bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar
trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent
6. Principiul evaluării separate ale elementelor de activ și datorii
7. Principiul necompensării – nu se pot face compensări între active și datorii sau între
venituri și cheltuieli
8. Principiul evaluării la cost de achiziție sau de producție
9. Principiul pragului de semnificație – entitatea se poate abate de la cerințele cuprinse
în reglementări referitoare la prezentarea de informații și publicare, atunci când
efectele respectării lor sunt nesemnificative

Politici contabile:
 alegerea metodei de amortizare
 reevaluarea imobilizărilor sau păstrarea costului istoric
 alegerea metodei de reevaluare a stocurilor
 contabilitatea stocurilor prin inventarul permanent sau intermitent

Schimbarea conducătorilor entității nu justifică modificarea politicilor contabile.

Efectele modificării politicilor contabile aferente exercițiilor financiare precedente se

înregistrează pe seama rezultatului reportat (contul 1173 – Rezultat reportat provenit din
modificările politicilor contabile).
Corectarea erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente se efectuează pe
seama rezultatului reportat (contul 1174 – Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor
contabile). Erorile nesemnificative pot fi corectate pe seama contului de profit și pierdere.
Înregistrarea stornării unei operațiuni contabile aferente exercițiului curent se efectuează fie
prin stornare în roșu (corectarea cu semnul minus a operațiunii inițiale), fie prin stornare în
negru (înregistrarea inversă a operațiunii).

Evenimentele ulterioare datei bilanțului sunt cele care apar după data bilanțului, dar înainte
de autorizarea situațiilor financiare anuale, și furnizează informații referitoare la perioada
raportată față de cele cunoscute la data bilanțului.
Pot fi identificate două tipuri de evenimente ulterioare datei bilanțului:
a) cele care fac dovada condițiilor care au existat la data bilanțului. Aceste evenimente
ulterioare datei bilanțului conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale;
b) cele care oferă indicații despre condiții apărute ulterior datei bilanțului. Aceste evenimente
ulterioare datei bilanțului nu conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale.

Exemple de evenimente ulterioare datei bilanțului care conduc la ajustarea situațiilor

financiare şi care impun ajustarea de către entitate a valorilor recunoscute în situațiile sale
financiare sau recunoaşterea de elemente ce nu au fost anterior recunoscute sunt următoarele:
a) soluționarea ulterioară datei bilanțului a unui litigiu care confirmă că o entitate are o
obligație prezentă la data bilanțului. Entitatea ajustează orice provizion recunoscut anterior,
legat de acest litigiu, sau recunoaşte un nou provizion. Ca urmare, entitatea nu prezintă o
datorie contingentă;
b) falimentul unui client, survenit ulterior datei bilanțului, confirmă de obicei că la data
bilanțului exista o pierdere aferentă unei creanțe comerciale şi, în consecință, entitatea trebuie
să ajusteze valoarea contabilă a creanței comerciale;
c) descoperirea de fraude sau erori ce arată că situațiile financiare anuale sunt incorecte;
d) vânzarea stocurilor după perioada de raportare poate fi o probă a valorii realizabile nete la
finalul perioadei de raportare;
e) determinarea ulterioară perioadei de raportare a costului activelor cumpărate sau a
încasărilor din activele vândute înainte de finalul perioadei de raportare (de exemplu, reduceri
comerciale şi financiare acordate, respectiv primite, după încheierea exercițiului financiar);
f) determinarea ulterioară perioadei de raportare a valorii primelor şi a altor drepturi cuvenite
angajaților pentru exercițiul financiar încheiat, dacă entitatea are obligația de a plăti aceste
sume.

Evaluarea la data intrării în entitate

La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea

de intrare, care se stabileşte astfel:
a) la cost de achiziție ‐ pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de producție ‐ pentru bunurile produse în entitate;
c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării ‐ pentru bunurile reprezentând aport la
capitalul social;
d) la valoarea justă ‐ pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.

Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:

a) rabaturile ‐ se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra prețului de vânzare;
b) remizele ‐ se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă
cumpărătorul are un statut preferențial;
c) risturnele ‐ sunt reduceri de preț calculate asupra ansamblului tranzacțiilor efectuate cu
acelaşi terț, în decursul unei perioade determinate.

*Reducerile comerciale primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se

referă, dacă acestea mai sunt în gestiune. Dacă stocurile pentru care au fost primite reducerile
ulterioare nu mai sunt în gestiune, acestea se evidențiază distinct în contabilitate (contul 609
"Reduceri comerciale primite"), pe seama conturilor de terți.
*Reducerile comerciale acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se
evidențiază distinct în contabilitate (contul 709 "Reduceri comerciale acordate"), pe seama
conturilor de terți.
Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea
datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate.
Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de
perioada la care se referă (contul 767 "Venituri din sconturi obținute"). La furnizor, aceste
reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă
(contul 667 "Cheltuieli privind sconturile acordate").

Evaluarea la inventar

Valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea contabilă a activului, stabilită cu ocazia
evaluării la inventariere. La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenței.

Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanțului se efectuează la cost, mai puțin

amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind
valoarea justă la data reevaluării, mai puțin orice amortizare cumulată şi orice pierderi din
depreciere cumulate.

Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere
constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mişcare. În
cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar,
valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei
ajustări pentru depreciere.

Evaluarea la inventar a creanțelor şi a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare

sau de plată. Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere
şi valoarea contabilă a creanțelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru
deprecierea creanțelor.

*La fiecare dată a bilanțului, elementele monetare exprimate în valută trebuie evaluate și
prezentate utilizând cursul de schimb valutar al BNR.

Elementele nemonetare achiziționate cu plată în valută și evaluate la cost istoric trebuie

prezentate utilizând cursul de schimb valutar de la data tranzacției. Elementele nemonetare
achiziționate cu plată în valută și evaluate la valoarea justă (reevaluate) trebuie prezentate la
această valoare.

Evaluarea la data ieșirii din entitate sau la darea în consum

La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din
gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate. La
scoaterea din evidență a activelor se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere
de valoare aferente acestora.

Costul de achiziție / producție al stocurilor se calculează prin următoarele metode: CMP (cost
mediu ponderat), FIFO (first in, first out), LIFO (last in, first out).

Evaluarea alternativă la valoarea justă

Reevaluarea imobilizărilor corporale:

Dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, entitatea poate proceda
la reevaluarea acesteia. Cu ocazia reevaluării imobilizării corporale, acesteia i se stabilesc o
nouă valoare şi o nouă durată de utilizare economică.

Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului. Valoarea

justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați, potrivit
legii. Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din categoria din care face
parte trebuie reevaluate.

Valoare justă = prețul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ într-o tranzacție
reglementată pe piața principală, la data evaluării, în condițiile curente pe piață.

În urma efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, diferența dintre valoarea evaluării pe

baza costului de achiziție / producție și valoarea rezultată din reevaluare trebuie prezentată în
bilanț în contul 105 “Rezerve din reevaluare”. Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din
reevaluare este capitalizat prin transferul său în rezultatul reportat (contul 1175 “Rezultatul
reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare”).

Dacă rezultatul reevaluării este o creştere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se
tratează astfel:
‐ ca o creştere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi rezerve",
dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ;
‐ ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.

Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o
cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este
înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a
rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi rezerve", cu minimul
dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferență rămasă
neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

Sumele reprezentând diferențe de natura veniturilor şi cheltuielilor rezultate din reevaluare

trebuie prezentate separat în contul de profit şi pierdere (contul 755 "Venituri din reevaluarea
imobilizărilor corporale", respectiv contul 655 "Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor
corporale", după caz).

Investiții nete în entități străine

Investiție netă în entitate străină = valoarea interesului entității raportoare în activele nete ale
entității străine

Ea poate cuprinde un element monetar pentru care decontarea nu e planificată și nici

probabilă în viitorul apropiat (creanțe / împrumut pe termen lung).

Diferențele de curs valutar apărute la un element monetar trebuie recunoscute în contul de

profit și pierdere (contul 7652 – pentru diferențe favorabile, contul 6652 – pentru diferențe
nefavorabile).

Bilanțul și contul de profit și pierdere

Formatul bilanțului și al contului de profit și pierdere nu se modifică de la un exercițiu
financiar la altul, însă există abateri de la acest principiu prezentate în notele explicative în
scopul oferirii unei imagini fidele a elementelor.
Prezentarea bilanțului:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci
comerciale, drepturi şi active similare, dacă
acestea au fost
achiziționate cu titlu oneros şi nu trebuie
prezentate la A I 5
4. Active necorporale de explorare şi
evaluare a resurselor minerale
5. Fondul comercial, în măsura în care
acesta a fost achiziționat cu titlu oneros
6. Avansuri
II. Imobilizări corporale
1. Terenuri şi construcții
2. Instalații tehnice şi maşini
3. Alte instalații, utilaje şi mobilier
4. Investiții imobiliare
5. Active corporale de explorare şi evaluare
a resurselor minerale
6. Active biologice productive
7. Avansuri şi imobilizări corporale în curs
de execuție
III. Imobilizări financiare
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităților afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităților de care
entitatea este legată în virtutea intereselor
de
participare
5. Investiții deținute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime şi materiale consumabile
D. Datorii: sumele care trebuie plătite
într‐o perioadă de până la un an
1. Împrumuturi din emisiunea de
obligațiuni, prezentându‐se separat
împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale ‐ furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care
entitatea este legată în virtutea intereselor
de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi
datoriile privind asigurările sociale
E. Active circulante nete/datorii curente
nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite
într‐o perioadă mai mare de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de
obligațiuni, prezentându‐se separat
împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale ‐ furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care
entitatea este legată în virtutea intereselor
de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi
datoriile privind asigurările sociale
H. Provizioane
 2. Producția în curs de execuție 1. Provizioane pentru litigii
3. Produse finite şi mărfuri 2. Provizioane pentru garanții acordate
4. Avansuri clienților
II. Creanțe 3. Provizioane pentru pensii şi obligații
(Sumele care urmează să fie încasate după similare
o perioadă mai mare de un an trebuie 4. Provizioane pentru impozite
prezentate 5. Alte provizioane
separat pentru fiecare element.)
1. Creanțe comerciale I. Venituri în avans
2. Sume de încasat de la entitățile afiliate
3. Sume de încasat de la entitățile de care J. Capitaluri proprii
entitatea este legată în virtutea intereselor
I. Capital subscris
de
1. Capital subscris vărsat
participare
2. Capital subscris nevărsat
4. Alte creanțe
II. Prime de capital
5. Capital subscris şi nevărsat
III. Rezerve din reevaluare
III. Investiții pe termen scurt
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
IV. Rezerve
2. Alte investiții pe termen scurt
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
IV. Casa şi conturi la bănci
3. Alte rezerve
C. Cheltuieli în avans V. Profitul sau pierderea reportat(ă)

VI. Profitul sau pierderea exercițiului

financiar

Active imobilizate

Imobilizări necorporale

Imobilizare necorporală = activ nemonetar identificabil fără formă fizică

Anumite imobilizări necorporale pot fi conținute pe suporturi fizice (CD, documente, schițe).
Pentru a stabili dacă o imobilizare care încorporează elemente corporale și necorporale
trebuie tratată ca imobilizare corporală sau necorporală, se evaluează care element e mai
semnificativ (ex.: utilaj computerizat care nu poate funcționa fără program e tratat ca
imobilizare corporală, programul e parte din utilaj, nu separat).
Un activ e identificabil dacă: este separabil (poate fi desprins din entitate și vândut, cesionat,
transferat, închiriat) sau decurge din drepturi contractuale / de altă natură legală.
Costul unei imobilizări necorporale dobândită separat e alcătuit din: costul de achiziție (plus
taxe vamale, nerambursabile, după scăderea reducerilor comerciale) și orice cost direct
atribuibil pregătirii activului pentru utilizarea respectivă.
Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern respectă criteriile de
recunoaștere, procesul de generare a activului trebuie împărțit în: faza de cercetare și faza de
dezvoltare. În faza de cercetare, nu se poate dovedi faptul că există o imobilizare necorporală
care va genera beneficii economice viitoare. În faza de dezvoltare, entitatea va putea
recunoaște o imobilizare necorporală dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:
a) fezabilitatea tehnică necesară finalizării imobilizării necorporale
b) intenția de a finaliza imobilizarea și de a o utiliza / vinde
c) capacitatea de a utiliza sau de a vinde imobilizarea
d) modul în care imobilizarea va genera beneficii economice viitoare
e) disponibilitatea unor resurse tehnice, financiare și de altă natură, adecvate pentru
finalizarea dezvoltării imobilizării și pentru utilizarea / vânzarea sa
f) capacitatea de a evalua în mod fiabil costurile atribuibile imobilizării în cursul
dezvoltării sale
Costul unei imobilizări necorporale generate intern este suma costurilor direct atribuibile,
suportate de la data de când imobilizarea a îndeplinit pentru prima oară criteriile de
recunoaștere (ex.: cheltuieli cu materiale, servicii, personal consumate pentru generarea
imobilizării, taxe de înregistrare a unui drept legal, amortizarea brevetelor și licențelor
utilizate pentru generarea imobilizării).
Categorii de imobilizări necorporale: cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare,
concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și alte active similare (fără cele
generate intern), active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale, fond
comercial pozitiv, alte imobilizări necorporale (programe informatice), avansurile acordate
furnizorilor de imobilizări necorporale.
Concesiunile pot fi amortizabile (dacă contractul prevede o durată și o valoare determinate).
Dacă contractul prevede plata periodică a unei redevențe / chirii, concesiunea nu se
recunoaște ca imobilizare necorporală, ci se înregistrează numai cheltuiala cu redevența /
chiria.
Fondul comercial este contabilizat distinct dacă transferul tuturor activelor nete, al datoriilor
și al capitalurilor proprii este în legătură cu o afacere (fie cumpărată sau obținută prin
fuziune). Pentru recunoașterea activelor și datoriilor primite cu ocazia transferului, entitatea
trebuie să procedeze la evaluarea valorii juste și individuale a elementelor primite.
Amortizare:
 cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe durata de utilizare sau cea prevăzută în
contract, dar nu mai mult de 10 ani
 fondul comercial tratat ca activ se amortizează, de obicei, în maximum 5 ani (în
cazuri speciale, în maximum 10 ani)
 cheltuielile de constituire se amortizează în maximum 5 ani
O imobilizare necorporală trebuie scoasă din gestiune atunci când este cedată sau nu se mai
așteaptă beneficii economice viitoare.

Imobilizări corporale
Imobilizare corporală = activ deținut de o entitate, utilizat în producerea sau furnizarea de
bunuri / servicii, închiriat terților sau folosit în scop administrativ, folosit pe o perioadă mai
mare de un an

Piesele de schimb și echipamentul de service se înregistrează, de obicei, ca stocuri. Ele pot fi

clasificate drept imobilizări corporale dacă se preconizează că vor fi utilizate pe o perioadă
mai mare de un an.

Referitor la terenuri, în contabilitatea analitică, ele pot fi evidențiate pe următoarele categorii:

terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu
construcții și altele.

Investiția imobiliară = proprietatea deținută pentru a obține venituri din chirii sau pentru
creșterea valorii capitalului

O imobilizare corporală trebuie evaluată inițial la costul său determinat în funcție de

modalitatea de intrare în entitate. Exemple de costuri direct atribuibile unei imobilizări
corporale: salarii rezultate din construcția imobilizării, cheltuieli materiale, costuri de
amenajare a amplasamentului, de livrare și manipulare, de instalare și asamblare, cheltuieli de
proiectare și pentru obținerea autorizațiilor, costuri de testare a funcționării, onorarii
profesionale (pentru avocați, experți).

Cheltuielile ulterioare efectuate cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale perioadei în care
sunt efectuate sau majorează valoarea imobilizării, în funcție de beneficiile economice aduse.

Provizioanele din datorii existente din dezafectare, restaurare sau de natură similară sunt
recunoscute ca parte a costului unui element de imobilizare corporală, constituindu-se atunci
când există obligația de a demola, înlătura și restaura locul.

Modificările aferente datoriilor din dezafectare se fac astfel:

1) Dacă activul aferent este evaluat utilizându‐se modelul bazat pe cost:

a) sub rezerva respectării condițiilor de la lit. b), modificările datoriilor trebuie adăugate la
costul activului sau trebuie deduse din costul acestuia în perioada curentă;
b) valoarea dedusă din costul activului nu trebuie să depăşească valoarea sa contabilă. Dacă o
scădere a datoriei depăşeşte valoarea contabilă a activului, excedentul trebuie recunoscut
imediat în profit sau pierdere;
c) dacă ajustarea generează o mărire a costului unui activ, entitatea trebuie să analizeze dacă
activul este supraevaluat. Dacă există un astfel de indiciu, entitatea trebuie să analizeze dacă
este necesară contabilizarea vreunei pierderi din depreciere.

2) Dacă activul aferent este evaluat utilizându‐se modelul reevaluării:

a) modificările datoriei ajustează rezerva din reevaluare, astfel:
(i) sub rezerva respectării condițiilor de la lit. b), o scădere a datoriei majorează rezerva din
reevaluare din capitalurile proprii, cu excepția cazului în care ea trebuie recunoscută în contul
de profit şi pierdere în măsura în care reia o reducere din reevaluarea aceluiaşi activ, care a
fost recunoscut anterior drept cheltuială;
(ii) o creştere a datoriei trebuie recunoscută în contul de profit şi pierdere, exceptând cazul în
care reduce rezerva din reevaluare din capitalurile proprii, în limita oricărui sold creditor
existent pentru acel activ;
b) în cazul în care o scădere a datoriei depăşeşte valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută
dacă activul ar fi fost contabilizat conform modelului bazat pe cost, excedentul trebuie
recunoscut imediat în contul de profit şi pierdere;
c) o modificare a datoriei este un indiciu că activul ar putea să necesite o reevaluare pentru a
se asigura faptul că valoarea contabilă nu diferă semnificativ de cea care ar fi determinată
utilizându‐se valoarea justă la finalul perioadei de raportare. Dacă este necesară o reevaluare,
toate activele din acea categorie trebuie reevaluate.

Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în

funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor.

Metode de amortizare:
1) amortizare liniară
2) amortizare degresivă (multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu un anumit procent
prevăzut de lege)
3) amortizare accelerată (în primul an de funcționare, se includ cheltuielile de amortizare
în limita a 50% din valoarea de intrare, apoi se continuă după regimul liniar)
4) amortizare pe unitate de produs sau serviciu

*Terenurile nu se amortizează.

O imobilizare corporală se scoate din evidență la cedare sau casare, atunci când nu se mai
așteaptă beneficii economice viitoare.

Active de explorare și evaluare a resurselor minerale

Explorarea și evaluarea resurselor minerale se referă la prospectarea resurselor minerale,

după ce entitatea a obținut drepturile legale de a explora, și la determinarea fezabilității
tehnice și a viabilității comerciale ale extracției resurselor minerale.

Exemple de cheltuieli care ar putea fi incluse în evaluarea inițială a activelor: achiziționarea

drepturilor de a explora, studii topografice, geologice, geochimice și geofizice, foraje de
explorare, săpături, eșantionare, activități legate de fezabilitatea tehnică și viabilitatea
comercială.

Descoperta (activitatea de îndepărtare a pământului extras pentru a obține accesul la

zăcăminte) poate fi imobilizare dacă beneficiul îl constituie accesul îmbunătățit la minereu
(beneficiu economic viitor, identificarea componentei la care accesul a fost îmbunătățit,
costurile pot fi evaluate în mod credibil).

Imobilizări financiare

Imobilizările financiare sunt: acțiuni deținute la entități afiliate, asociate sau controlate în
comun, împrumuturi pe termen lung acordate entităților afiliate, creanțe imobilizate (garanții,
depozite și cauțiuni deținute la terți), alte investiții deținute ca imobilizări (certificate de
emisii de gaze cu efect de seră, certificate verzi). Imobilizările financiare se evaluează la
costul de achiziție și se prezintă în bilanț la valoarea contabilă mai puțin ajustările pentru
pierdere de valoare.
Active circulante

Activul circulant se recunoaște atunci când: se așteaptă să fie realizat, vândut sau consumat
într-o perioadă de până la un an, este deținut în scopul tranzacționării sau este reprezentat de
numerar sau echivalente de numerar.

Exemple de active circulante: stocuri, creanțe, investiții pe termen scurt, casa și conturi la
bănci.

La intrare, activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziție sau de producție.

Stocuri

Stocurile cuprind: materii prime, materiale consumabile, mărfuri, produse finite, produse în
curs de execuție, semifabricate, ambalaje, active biologice, avansuri pentru stocuri. Mai pot
cuprinde și active cu ciclu lung de fabricație (de peste un an) destinate vânzării și terenuri
cumpărate cu scopul construirii unor construcții destinate vânzării.

Active biologice de natura stocurilor și produse agricole

Activele biologice de natura stocurilor sunt cele care urmează a fi recoltate ca produse
agricole sau vândute ca active biologice.

Activitățile agricole din care rezultă aceste active au anumite caracteristici comune:
capacitatea de modificare (animalele și plantele sunt capabile de transformări), administrarea
modificării (facilitarea transformării biologice prin îmbunătățirea sau stabilizarea condițiilor
necesare desfășurării procesului), evaluarea modificării (modificarea calitativă sau cantitativă
determinată de transformările biologice).

Deținerea de bunuri materiale și efectuarea de operațiuni economice fără a fi înregistrate în

contabilitate sunt strict interzise. Este necesar să se asigure: recepționarea tuturor bunurilor
materiale intrate în entitate și înregistrarea lor la locurile de depozitare.

........................Pag 55