REGLEMENTARI CONTABILE NATIONALE,

REGIONALE SI INTERNATIONALE REFERITOARE LA

CONTURILE CONSOLIDATE

[Document subtitle]

Prof. Coordonator: Prof.univ.dr.habil Victoria Bogdan

Masterand: Ardelean Lucian - Denis

ORADEA
2022
Contents
1. Introducere......................................................................................................................3
Ce sunt conturile consolidate?...........................................................................................3
2. Aspecte generale privind grupurile şi conturile consolidate...........................................5
Necesitatea şi obiectivele conturilor consolidate...............................................................5
3. Standarde şi reglementări privind consolidarea conturilor.............................................6
3.1 Reglementări privind consolidarea conturilor în România......................................6
3.2 Reglementări la nivel european privind consolidarea conturilor.............................9
3.3 Standarde la nivel internaţional privind consolidarea conturilor...........................12
Concluzii..............................................................................................................................14
 1. Introducere

Ce sunt conturile consolidate?

Conturile consolidate reprezintă documentele ce vizează situaţia şi rezultatele unei

societăţi mamă, ţinând cont de legăturile cu celelalte societăţi ale unui ansamblu în care ea
are, direct sau indirect, interese consolidabile.

Consolidarea reprezintă adunarea situaţiilor financiare individuale a două sau mai

multe societăţi în scopul realizării unui singur set de situaţii financiare. Situaţiile financiare
consolidate oferă informaţii referitoare la rezultatele şi poziţia financiară a grupului ca întreg.

Motivaţiile principale care stau la baza creării de grupuri sunt: combinarea unor
întreprinderi din acelaşi sector de activitate, achiziţia de întreprinderi care reprezintă furnizori
sau clienţi ai firmei care cumpără, diversificarea activităţilor în scopul mai bunei gestionări a
riscului, evitarea preluărilor ostile de către alte întreprinderi, retragerea unor acţionari sau a
unor manageri importanţi.

Avantajele principale ale structurii de grup în raport cu alte structuri sunt: permite
societăţii mamă un control asupra unui capital mai mare decât cel investit de ea; permite
accesul la împrumuturi mai mari; se facilitează o mai bună circulaţie a capitalurilor; permite
să se plătească mai puţine impozite; oferă posibilităţi mai bune de organizare.

Obiectivul conturilor consolidate este de a furniza o imagine fidelă asupra

patrimoniului şi situaţiei financiare a ansamblului consolidat, constituit din societăţile aflate
în perimetrul de consolidare. Conturile consolidate prezintă situaţia financiară şi rezultatele
unui ansamblu de societăţi cuprinse în perimetrul de consolidare ca şi cum acestea ar forma o
singură societate divizată în departamente sau sucursale, documentele consolidate respectând
în mod obligatoriu principiile generale ale contabilităţii, în mod special principiul prudenţei,
principiul permanenţei metodelor şi cel al intangibilităţii bilanţului.

Aplicarea uneia sau alteia dintre metodele de consolidare descrise are în vedere
măsura în care este admisă substituirea titlurilor de participare şi modul în care se determină
procentajul de control sau procentajul de interes în raport cu natura legăturilor financiare
legale sau contractuale existente în cadrul grupului. A compara metodele de consolidare a
conturilor înseamnă a stabili fundamentele teoretice ale acestei acţiuni.
 Nevoia utilizatorilor de a avea la dispoziţie informaţii pertinente despre activitatea
desfăşurată de grup a determinat apariţia unor lucrări care au permis definirea unor elemente
fundamentale concretizate într-o teorie generală a consolidării conturilor. Ca urmare a
evoluţiei consolidării conturilor de la empirism la demersul ştiinţific se pot prezenta astăzi
trei concepţii generale privind operaţiunea de consolidare, care reprezintă de altfel şi trei
domenii diferite, astfel:

Concepţia economică. Această concepţie derivă din traducerea expresiei englezeşti

„entity concept”. Acest punct de vedere teoretic conduce la consideraţia următoare:conturile
consolidate trebuie să reflecte imaginea fidelă a unei entităţi economice rezultată dintr-un
ansamblu de mijloace. Conturile consolidate sunt rezultatul cumulării patrimoniului a două
sau mai multor entităţi economice care au două categorii de acţionari: acţionari care au un
interes major „dominant” şi acţionari minoritari, dar care au acelaşi scop. Aceste motive
răspund semnificaţiei economice a noţiunii de grup, conducând pe de o parte, la publicarea
unuibilanţ care reuneşte într-un întreg activele şi pasivele societăţilor consolidate, repartiţia
proprietăţii ocupând un loc secund, iar pe de altă parte, la publicarea unui cont de profit şi
pierdere consolidat care integrează totalitatea cheltuielilor şi veniturilor într-un ansamblude
mijloace, performanţa generală fiind apreciată ca aceea a unei entităţi economice şi nuca o
sumă disparată a rezultatelor

Concepţia proprietarului. Aceasta se traduce prin expresia engleză „propertyconcept”

şi răspunde unei concepţii mai restrictive decât concepţia economică. Această abordare, în
mare parte juridică, constă în a pune la dispoziţia proprietarilor din societatea-mamă
informaţii privind starea patrimoniului societăţilor controlate de aceasta, în înţelesul
ansamblului de drepturi şi obligaţii ataşate titlurilor pe care aceştia le deţin. Acest concept
conduce la publicarea unui bilanţ consolidat în care posturile sunt reduse la participaţiile
deţinute de acţionari, ignorându-se astfel tot ceea ce nu revine acţionarilor. Din acelaşi motiv,
conceptul juridic al contului de profit şi pierdere este de preferat unei accepţiuni economice,
întrucât calculul rezultatului consolidat se reduce la a prelua în contul decheltuielişi venituri
nivelul participaţiilor deţinute de către acţionari.

Concepţia financiară traduce expresia engleză „parent company concept” şi se

apropie, ca şi concept, de teoria anterioară care privilegiază proprietarul acţionar, în
detrimentul economicului. Această abordare insistă pe ideea că toate conturile consolidate nu
sunt altceva decât o extensie a cheltuielilor societăţii mamă. Obiectivul propus este de a
indica acţionarilor societăţii-mamă valoarea contabilă a participaţiilor deţinute.

Participaţia se reduce la ceea ce valorează drepturile ataşate acestor participaţii.

Această concepţie, care răspunde exclusiv acţionarilor societăţii-mamă, conduce la asimilarea
intereselor minoritare cu o datorie externă grupului. Concepţia financiară, ca şi aceea a
proprietarului, consideră grupul mai întâi detoate un obiect de proprietate care trebuie supus
partajului între acţionari. Diferenţa între cele două concepţii ţine mai mult de prezentare,
decât de modul de evaluare al proprietăţii. În timp ce concepţia proprietarului impune
publicarea unui bilanţ consolidat, în care posturile sunt reduse la procentajul de control şi
procentajul de interes deţinute de acţionari, concepţia financiară se limitează la a indica
acţionarilor societăţii-mamă ce reprezintă titlurile deţinute în situaţia netă a societăţilor
consolidate.

2. Aspecte generale privind grupurile şi conturile consolidate

Necesitatea şi obiectivele conturilor consolidate

Apariţia grupurilor este legată de strategia de dezvoltare a entităţii. Astfel, atuncicând
prezenţa pe pieţele externe (străine) se intensifică sau când producţia se diversifică foarte
mult, entităţile pot să aleagă una dintre urmăoarele două posibilităţi: fie îşi conservă unitatea
juridică şi creează departamente sau sucursale, fie creează noi societăţi, care aupropria
personalitate juridică, dar care se află sub controlul societăţii-mamă.

Dezvoltarea externă prin constituirea de noi societăţi sau prin preluarea

controluluiasupra unor societăţi deja existente stă la baza apariţiei grupurilor de societăţi.
Grupul de societăţi este un ansamblu de societăţi aparent autonome, dar care sunt supuse unei
direcţii economice unitare asumate de una sau mai multe dintre ele.

Deşi organizarea societăţilor pe activităţi contribuie la o gestiune mai eficientă la

nivelul fiecărei activităţi sau ţări, totuşi, uneori, ea maschează realitatea economică. De
exemplu, societatea-mamă poate avea interesul să achiziţioneze o întreprindere nerentabilă a
cărei gestiune este deficitară, dar care prezintă un potenţial de producţie interesant petermen
lung. În cazul acesta, din punctul de vedere al creditorilor, dacă este analizată independent, o
asemenea entitate prezintă un risc destul de important, în timp ce o analiză a acestei entităţi în
contextul ansamblului din care face parte s-ar putea să evidenţieze oimagine mai atractivă şi
justă a situaţiei sale reale.

Pentru a elimina această dificultate de apreciere de către terţi a situaţiei financiare şi a

rentabilităţii entităţilor unui grup, este necesară întocmirea conturilor consolidate(conturilor
de grup)

3. Standarde şi reglementări privind consolidarea conturilor

Acestea pot să fie grupate pe trei paliere:

 reglementări naţionale privind consolidarea conturilor;

 reglementări la nivel european privind consolidarea conturilor;
 standarde la nivel internaţional privind consolidarea conturilor.

3.1 Reglementări privind consolidarea conturilor în România

Consolidarea conturilor în sistemul contabil românesc este o noţiune relativ nouă.

Globalizarea economiilor, este un fenomen care a manifestat la nivel internaţional, precum şi
cerinţele impuse de aderarea la Uniunea Europeană, i-au determinat pe legiuitorii români să
elaboreze reglementări care vizează conturile consolidate. Primul text legislativ care a avut în
vedere reorganizarea întreprinderilor – fuziuni, dizolvări – process în urma căreia, de cele
mai multe ori rezultă o structură de grup – a fost Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990.

În august 2000 a apărut o reglementare specifică conturilor consolidate, şi anume Ordinul

Ministerul Finanţelor Publice nr. 772/2000 de aprobare a Normelor privind consolidarea
conturilor. Acest ordin a fost modificat şi completat cu alte texte legislative emise Ministerul
Finanţelor Publice în perioada 2000 – 2005. În noiembrie 2005 a fost aprobat Ordinul
Ministerul Finanţelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu directivele europene, care abrogă Ordinul Ministerul Finanţelor Publice nr.
772/2000 de aprobare a Normelor privind consolidarea conturilor. Ordinul Ministerul
Finanţelor Publice nr. 772/2000 în forma iniţială prevedea ca dispoziţiile sale să fie aplicate
începând cu exerciţiul financiar 2000 de către întreprinderile care îndeplinesc cel puţin două
criteri din următoarele criterii:
  cifra de afaceri agregată 9,6 milioane euro
 total active 4,8 milioane euro
 număr mediu de salariaţi 250
De asemenea, ordinul a precizat o serie de condiţii obligatorii de întocmire a conturilor
consolidate, care sunt următoarele:

 dacă cel puţin o societate a grupului are valori mobiliare admise la Bursa de
valori din România sau dintr-un stat membru al Uniunii Europene
 dacă cel puţin o societate a grupului desfăşoară activitate de asigurare.
 dacă cel puţin o societate a grupului este o instituţie autorizată prin legea
bancară
Pentru a veni în întâmpinarea cerinţelor de mai sus, Banca Naţională a României a emis în
2002 “Norme privind elaborarea situaţiilor financiare consolidate de către instituţiile de
credit.” Normele de consolidare a conturilor aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor
Publice nr. 772/2000 a fost elaborat în opt capitole, textul legislativ fiind inspirat din
Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene. Astfel, la nivelul întreprinderilor în
majoritate s-a optat pentru prevederi din Standardele Internaţionale de Contabilitate, la
nivelul grupurilor a avut prioritate Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene.
Textul legislativ românesc a abordat majoritatea problemelor vizând consolidarea: definirea
noţiunilor specifice, condiţii pentru elaborarea conturilor consolidate, procesul de consolidare
cu procedurilor sale specifice, situaţiile finanaciare consolidate, auditarea şi publicarea lor.

Prima modificare a Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 772/2000 este făcuta în
2003 prin Ordinul Ministerul Finanţelor Publice nr. 1827/2003 privind modificarea şi
completarea unor reglementări în domeniul contabilităţii. Prin acest text legislativ se modifică
obligaţia de a întocmi conturi consolidate, condiţii de întocmire a conturilor consolidate
legate de mărimea unor indicatori şi felul obiectului de activitate. Prin acest ordin sunt
preluate şi elemente din Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, cea mai
importantă este obligaţia întocmirii modificărilor capitalului propriu, iar opţional întocmirea
fluxurilor de trezorerie pe lângă bilanţ, cont de profit şi pierdere şi note explicative.
Articole 6 şi 8 al Ordinul Ministerul Finanţelor Publice nr. 1827/2003 fac referire la
situaţii financiare consolidate. Articolul 6 spune că persoanele juridice ce aparţin unui grup
de societăţi şi intră în perimetrul de consolidarede către societatea-mamă trebuie să prezinte
şi să publice situaţile financiare aferent anului 2005 conform Standardelor Internaţionale de
Raportare Financiară. Potrivit articolului 8 persoanele juridice care întocmesc situaţii
financiare consolidate conform Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară pot să
efectueze în conformitate cu prevederile acestora, iar persoanele juridice care aplică
reglementările armonizate cu directivele europene poate să întocmească situaţii finanaciare
consolidate conform Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 772/2000.

Tendinţa de armonizare cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară se temperează

în 2004 prin Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1775/2004 privind unele
reglementări în domeniul contabilităţii care abrogă articolele 6 şi 8 al Ordinul Ministerul
Finanţelor Publice nr. 1827/2003, iar articolul 4 tot din Ordinul Ministerul Finanţelor Publice
nr. 1827/2003 este modificat. Această modificare specifică că, începând cu 1 ianuarie 2006
prevederile Directivei a IV a şi a Directivei a VII a devin partea integrantă din reglementările
contabile aplicabile agenţilor agenţilor economici care nu intră în incidenţa Standardelor
Internaţionale de Raportare Financiară. În 2005 a fost emis Ordinul Ministerul Finanţelor
Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele
europene.

Portvit Ordinului 1752/2005 o societate-mama trebuie sa intocmeasca situatii financiare

anuale consolidate daca aceasta face parte dintr-un grup de societati si indeplineste una dintre
urmatoarele conditii:

a) detine majoritatea drepturilor de vot ale actionarilor sau asociatilor intr-o alta societate
denumita filiala;

b) este actionar sau asociat al unei societati si majoritatea membrilor organelor de

administratie, conducere si de supraveghere ale societatii in cauza (filiala), care au indeplinit
aceste functii in cursul exercitiului financiar, in cursul exercitiului financiar precedent si pana
in momentul intocmirii situatiilor financiare anuale consolidate, au fost numiti doar ca
rezultat al exercitarii drepturilor lor de vot;

c) este actionar sau asociat al unei societati si detine singura controlul asupra majoritatii
drepturilor de vot ale actionarilor sau asociatilor societatii, ca urmare a unui acord cu alti
actionari sau asociati;
d) este actionar sau asociat si are dreptul de a exercita o influenta dominanta asupra filialei, in
temeiul unui contract incheiat cu societatea in cauza sau al unei clauze din actul constitutiv
sau statut, daca legislatia aplicabila filialei permite astfel de contracte sau clauze;

e) societatea-mama detine puterea de a exercita sau exercita efectiv o influenta dominanta ori
control asupra unei filiale;

f) este actionar sau asociat si are dreptul de a numi ori de a revoca majoritatea membrilor
organelor de administratie, conducere sau de supraveghere ale filialei; sau

g) societatea-mama si filiala sunt conduse pe o baza unificata de catre societatea-mama.

Persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre urmatoarele 3
criterii,

denumite in continuare criterii de marime:

- total active: 3.650.000 euro;

- cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro;

- numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50

În decembrie 2005 Banca Naţională a României, pentru a întâmpina cerinţele de aliniere ale
reglementărilor euorpene a emis Ordinul Guvernatorului Bancii Naţionale a României
nr.5/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene
aplicabile instituţilor de credit

3.2 Reglementări la nivel european privind consolidarea conturilor

Elaborarea unor directive care au ca subiect conturile consolidate a fost o necesitate, pentru
că multe societăţi comerciale fac parte unui dintr-un grup naţional sau multinaţional, care
trebuie să prezinte o informaţie financiar globala utilizatorilor interni şi externi.

Comunitatea Economică Europeană (CEE) a adoptat două directive: în 1978 Directiva a IV-a
sub numărul 78/660/EEC privind anuale ale societăţilor, şi Directiva a VII-a privind conturile
consolidate adoptata în anul 1983 sub numărul 83/349/EEC.

Directiva a VII-a Comunităţii Economice Europeane este în strânsă legătură cu Directiva a

IV-a pentru că Directiva a VII-a conţine numeroase trimiteri la Directiva a IV-a. Conturile
consolidate se impun a fi întocmite obligatoriu de către o societate (societate-mamă) atunci
când:

 deţine majoritatea drepturilor de vot în cadrul unei alte societăţi

 are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de conducere, fiind
în acelaşi timp şi acţionar sau asociat al acesteia
 exercită o influenţă majoră asupra unei sau alte societăţi la care este asociat sau
acţionar
Opţional, Directiva lasă la atitudinea statelor membre posibilitatea de a impune întocmirea
conturilor consolidate atunci când:

 societatea în cauză (mamă) deţine puterea de a exercita sau are o influentă dominanta
sau control asupra unei alte societăţi
 societatea mamă şi o altă societate sunt conduse pe o bază unificată de către
societatea-mamă.
Directiva nu stabileşte un nivel minim al participării societăţii-mamă la capitalul social al
filialei, dar recomandă pentru statele membre, în cazul adoptă un prag minim de 20%.
Holdingurile financiare se pot sustrage de la obligaţia de a întocmi conturi consolidate dacă
pe parcursul exerciţiului financiar nu a intervenit sub nicio formă în administrarea filialei,
inclusiv în numirea membrilor organelor de conducere ale acesteia. Criteriile de mărime
prevăzute în Directiva a IV-a pot servi şi ele premiză a întocmirii conturilor consolidate.
Dacă la data bilanţului societăţile care urmează a fii fi consolidate nu depăşesc cumulat două
din trei criterii ale Directivei a IV-a, prin articolul 27 pot evita consolidarea. Aceste criterii
se referă la: total bilanţ: 14.600.000 €, cifra de afaceri netă: 29.200.000 € şi număr mediu de
salariaţi în cursul exerciţiului financiar 250.

În situaţia în care societatea-mamă însăşi este filiala unei alte societăţi, se poate accepta să nu
întocmească conturi consolidate cu respectarea condiţiilor din Directivă. Acestea se referă la:

 deţinerea de către societatea-mamă a unui procent de cel puţin 90% din acţiunile
societăţii exceptate şi existenţa acordului acţionarilor minoritari.
 întocmirea de către societatea-mamă a conturilor consolidate în care sunt incluse
societatea exceptată şi toate filialele sale
  prezentarea în notele explicative ale societăţii exceptate a unor informaţii cu privire
la societatea-mamă
 auditarea şi publicarea conturilor consolidate ale societăţii-mamă în conformitate cu
prevederile Directivei a VII-a
Excepţiile de la consolidarea conturilor se referă şi la acele societăţi nesupuse unor restricţii
severe pe termen lung astfel încât societatea-mamă se află în imposibilitatea de a exercita
drepturile sale asupra filialelor. Atunci când costurile materiale şi de timp necesare
întocmirii situaţilor financiare consolidate depăşesc mult beneficiile aduse la prezentarea
informaţiilor consolidate se poate opta pentru neconsolidarea conturilor.

Directiva a VII-a evidenţiază tratamentul diferenţei la prima consolidare rezultate în urma

procesului de compensare a valorii contabile a actiunilor cu proporţia corespunzătoare din
capitalul şi rezervele acestor societăţi astfel: diferenţele rezultate din evaluarea activelor şi
datoriilor identificabile sunt incluse în bilanţul consolidat la elementele aferente, în timp ce
diferenţa propriu-zisă de achiziţie trebuie prezentată separat în bilanţul consolidat.

În cazul unei diferenţe pozitive ea este tratată corespunzător regulilor aferente fondului
comercial. O diferenţă negativă din consolidare poate fi transferată în contul de profit şi
pierdere doar în anumite condiţii, respectiv, existenţa unor presiuni cu privire la rezultatele
viitoare nefavorabile societăţii consolidate sau existenţa unui câştig realizat care să
corespundă diferenţei respective. Norma europeană solicita respectarea principiului
permanenţei metodelor în aplicarea metodelor de consolidare de la un exerciţiu financiar la
altul.

Un alt principiu din textul normei este cel al pragului de semnificaţie. Eliminarea rezultatelor
aferente tranzacţiilor intra-grup nu este necesară dacă acestea sunt realizate în condiţii
normale de piaţă şi eliminarea lor ar solicita cheltuieli nejustificate. Dacă efectul unor
asemenea abateri asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii
tuturor societăţiilor comerciale incluse în consolidare este semnificativ, atunci diferenţele
trebuie prezentate în notele la conturi.
Întocmirea şi prezentarea conturilor consolidate se realizează la aceeaşi dată ca şi conturile
anuale individuale ale societăţii mamă. Există, însă posibilitatea ca grupul să prezinte
situaţiile sale consolidate la o altă dată decât cea a conturilor anuale ale societăţii-mamă.

Metodele de consolidare pe care Directiva a VII-a le ia în considerare sunt integrarea

globală, integrarea proporţională şi punerea în echivalenţă. Începând din anul 2002 au
fost adoptate Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS). Normele, regulamentele şi
directivele europene emise în mod constant exprimă dorinţa de a menţine rapoortarea
financiară din perimetrul european la un nivel ridicat de competitivitate pe pieţele de capital
dezvoltate.

3.3 Standarde la nivel internaţional privind consolidarea conturilor

Comitetul Internaţional de Standardizare în Contabilitate începând din 1976 a stabilit mai

multe standarde contabile cu privire la conturile consolidate şi situaţii financiare consolidate.

În prezent există patru standarde care fac referire la situaţii financiare consolidate.

 IAS 27 “Situaţii financiare consolidate şi individuale”

 IAS 28 “Investiţii în entităţile asociate”
 IAS 31 “Interesele în asocierile în participaţie”
 IFRS 3 “Combinări de întreprinderi”
Conform IAS 27 “Situaţii financiare consolidate şi individuale” grupul de societăţi există
atunci când o entitate mamă controlează direct sau indirect, o altă entitate numită filiala. IAS
27 “Situaţii financiare consolidate şi individuale” obligă societăţile mamă să întocmească
situaţii financiare consolidate în următoarele situaţii:

a) acţiunile societatii sunt cotate la piaţa de capital sau au în vedere listarea

acţiunilor
b) societatea mamă deţine mai mult de jumătate din drepturile de vot,
c) societatea mamă deţine autoritatea de a conduce politicile financiare şi
operaţionale
d) societatea mamă deţine autoritatea să înlocuiască majoritatea membrilor
Consiliului de Administraţie
Potrivit IAS 27 “Situaţii financiare consolidate şi individuale” societatea mamă nu este
obligată să întocmească situaţii financiare consolidate în următoarele situaţii:

a) societatea mamă la rândul său este filiala unei alte societăţii

b) acţiunile societăţii nu sunt tranzacţionate pe burse de valori
c) societatea mamă nu a depus şi nici nu are intenţia de a depune situaţiile
financiare la o comisie pentru titluri de valori
d) societatea mamă prezintă conturi consolidate potrivit Standardelor
Internaţionale de Raportare Financiară
Situaţiile financiare oferă informaţii referitor la:

 prevenirea unor situaţii înşelătoare cum ar fi cifra de afaceri realizate pe baza

vânzărilor intragrup
 furnizarea unui câştig pe acţiune mai bun
 posibilitatea de a evalua mult mai bine performanţele managmentului
companiei
Situaţile financiare ale societăţilor mamă şi a filialelor care stau la baza conturilor consolidate
în aceeaşi dată de raportare, dar IAS 27 permite o diferenţă de trei luni între datele de
raportare ale entităţiilor consolidate, cu condiţia efectuării unor ajustări pentru tranzacţiile
semnificative. Potrivit IAS 28 “Investiţii în entităţile asociate” influenţa semnificativă
presupune deţinerea unui procent de cel puţin 20%. Drepturile de vot mai mic de mic de 20%
nu sunt sufuciente de a exercita o influenţă notabilă. IAS 31 “Interesele în asocierile în
participaţie” prevede 2 tratamente pentru raportarea pe o bază consolidată a asocierilor în
participaţie.

Tratamentul contabil de bază este reprezentat de metoda de integrare globala care presupune
cumularea post cu post a activelor, datorilor, cheltuielilor şi a veniturilor din situaţiilor
financiare individuale ale asociatului. Tratamentul contabil alternativ este reprezentat de
metoda punerii în echivalenţă.

Ultimele modificări aduse standardelor internaţionale ce vizează consolidarea conturilor au

adus aborgarea IAS 31 şi revizuirea substanţială a IAS 28 şi IAS 27. Au fost introduse IFRS
10 şi IFRS 12.
 Concluzii

În concluzie, conturile consolidate prezintă situaţia financiară şi rezultatele unei

entităţi, compusă dintr-un anumit număr de întreprinderi puse în relaţie de un control comun,
fondat pe dreptul de vot al acţionarilor acelor entităţi.

Necesitatea situaţiilor financiare consolidate este evidentă, ele dau o imagine

maicuprinzătoare a situaţiei reale a unui grup, imagine pe care nu o poate da
ansamblul bilanţurilor societăţilor componente, ele permit exprimarea într-o manieră globală
a situaţieifinanciare şi a rezultatului grupului.

Existenţa unei informaţii consolidate la nivelul unui grup de societăţi, mai ales în
condiţiile în care acesta acţionează şi dincolo de frontierele economiei naţionale, reprezină o
condiţie obligatorie pentru succesul şi performanţa economică a grupului.

Obiectivul situaţiilor financiare consolidate este de a prezenta poziţia

financiară,performanţele şi evoluţia poziţiei financiare referitoare la unităţile cuprinse în
grupul desocietăţi, ca şi cum ar fi vorba de o singură societate.

Bibliografie
1. https://mfinante.gov.ro/documents/35673/219198/ANEXEOMFP2844_19122016.pdf
2. https://eur-lex.europa.eu/RO/legal-content/summary/international-financial-reporting-
standards-ifrss.html
3. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OMFP_1802_2014.pdf
4. https://www.unicredit.ro/content/dam/cee2020-pws-ro/DocumentePDF/Institutional-
Rezultate-financiare/Situatii%20Financiare%20Consolidate%20si%20Individuale%20si
%20Raport%20Directorat%20IFRS%2031.12.2018.pdf