Argument

Contabilitatea este stiinta i arta stapanirii afacerilor, n care scop se ocupa cu "masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum i a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor fizice si juridice", in care scop "trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si istematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performana financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile publice i alti utilizatori" (Legea contabilitatii nr.82/1991, republicata in iunie 2007, art.2. Contabilitatea s-a nascut odata cu economia de subsistenta a comunei primitive, desenele din pesterile rupestre nefiind altceva decat forme incipiente ale socotelilor: cate animale au fost, vanate si mancate, cate piei s-au jupuit i cate haine au rezultat, etc. Impreuna cu economia in dezvoltare s-a perfectionat si arta tinerii socotelilor, punctul de cotitura reprezentandu-l modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia acum mai bine de 500 de ani, dupa care contabilitatea a devenit de neinlocuit, fara alternative, deopotriva o stiinta si o arta n urmarirea existenei si miscarii capitalurilor i utilitatilor, al stabilirii rezultatelor activitatii si plasarii lor, si totul de maniera ca afacerile sa beneficieze permanent de suportul banesc necesar. Contabilitatea nu are hotare. Limitele ei teoretice, stiintifice si practice sunt fara sfarsit atat in ceea ce priveste cuprinderea fenomenelor economice cat si al modului in care ele sunt sistematizate, prelucrate i prezentate, astfel ca despre ea niciodata nu poti sa pretinzi ca stii totul. Companiile, intreprinderile, institutiile, societatile de orice fel i marime, persoanele juridice din intreaga lume intocmesc conturi si situatii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informatii, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, dupa o metodologie unica - iar aceasta este contabilitatea. Din punct de vedere istoric, cateva repere merita a fi retinute. In lucrarea "Contabilitate generala" din 1947, editia a 13-a, autorul, prof. univ. C. G. Demetrescu definete contabilitatea pe trei coordonate:

a) obiectul - contabilitatea este o ramura a stiintelor sociale care asigura inregistrarea metodica si ordonata a tuturor operatiilor privind miscarile de valori, de drepturi i obligatii, precum i modificarile determinate de rezultatele activitatii desfasurate;

b) scopul - contabilitatea are drept scop stabilirea situatiei economice si juridice a intreprinderii, exercitarea permanenta a unui control; c) mijloacele - contabilitatea se foloseste de mijloace proprii: conturi, balane de verificare, jurnale.

Conform Legii contabilitatii nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea presoanelor fizice si juridice [] trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la poziaia financiara, performana financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, instituiile publice i alti utilizatori.

a) obiectul - contabilitatea este o ramura a stiintelor sociale care asigura inregistrarea metodica si ordonata a tuturor operatiilor privind miscarile de valori, de drepturi si obligatii, precum i modificarile determinate de rezultatele activitatii desfasurate; b) scopul - contabilitatea are drept scop stabilirea situatiei economice si juridice a intreprinderii, exercitarea permanenta a unui control; c) mijloacele - contabilitatea se foloseste de mijloace proprii: conturi, balane de verificare, jurnale.