Sunteți pe pagina 1din 28

CUPRINS

1. STRUCTURA ACTUALĂ A SISTEMULUI DE CONTROL ECONOMICO-


FINANCIAR ÎN ROMANIA………………………………………………………………...
1.1 Componente ale sistemului de control finanaciar din România..................................
1.2 Organele de control financiar-bancar din România………………………………….
1.2.1 Ministerul Finanţelor Publice……………………………………………………...
1.2.2 Agenţia Naţională de Administrare Fiscală………………………………………
1.2.3 Garda Financiară…………………………………………………………………...
1.2.4 Curtea de Conturi………………………………………………………………….
1.2.5 Banca Naţională a României………………………………………………………

2. ISTORICUL CONTROLULUI FINANCIAR ÎN RUSIA................................................

3. STRUCTURA ACTUALĂ A SISTEMULUI DE CONTROL ECONOMICO-


FINANCIAR ÎN RUSIA……………………………………………………………………...
3.1 Componente ale sistemului de control finanaciar din Rusia………………………...
3.2 Organele de control financiar-bancar din Rusia……………………………………..
3.2.1Controlul exercitat de preşedintele Federaţiei Ruse……………………………...
3.2.2 Ministerul Finanţelor Publice……………………………………………………...
3.2.3 Serviciul Federal Fiscal.............................................................................................
3.2.4 Curtea de Conturi…………………………………………………………………..
3.2.5 Banca Națională a Rusiei (Банк
России)................................................................

CONCLUZII.............................................................................................................................

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................................

2
STRUCTURA ACTUALĂ A SISTEMULUI DE CONTROL
ECONOMICO-FINANCIAR ÎN ROMANIA

2.1 Componente ale sistemului de control finanaciar din România

Regulamentul Comisiei instituind Regulamentul Financiar aplicabil bugetului general al


Comunităţilor Europene precizează că în privinţa activităţilor şi programelor desfăşurate de
instituţiile europene sau cu finanţarea din partea UE se poate realiza atât o activitate de control
intern (ex ante – CFIP şi ex post - audit intern), câtşi un audit extern ulterior, realizat de o instituţie
independentă specializată.

A. Controlul intern

Controlul intern este unul dintre elementele centrale ale controlului financiar şi se referă la
controlul financiar exercitat de structuri organizatorice de control interne entităţii verificate
(autorităţi publice ale administraţiei centrale şi locale), inclusiv sistemele de aprobare a priori (ex
ante)şi audit intern (a posteriorisau ex post). Una din trăsăturile de bază ale controlului intern este
departajarea între managementul şi controlul financiar intern public (CFIP), pe de o parte, şi auditul
intern, pe de altă parte, ceea ce asigură atât funcţionarea primului, cât şi independenţa celui de-al
doilea.

a. Controlul financiar intern public (CFIP)

CFIP are drept finalitate verificarea îndeplinirii condiţiilor formaleşi legale pentru ca
fondurile alocate unei instituţii publice să poată fi efectiv cheltuite. Corecta funcţionare a acestuia
oferă un prim „filtru” în asigurarea unui management financiar solid al oricărei autorităţi publice.

CFIP este asigurat de o structură internă instituţiei publice respective, structură care are
competenţe de autorizare a angajării diferitelor fonduri alocate instituţiei. Conform acquis-ului
comunitar, persoana care acţionează în calitate de responsabil cu autorizarea nu poate fi, în acelaşi
timp şi pentru acelaşi operaţiuni, persoană responsabilă de administrarea conturilor aferente acelei
activităţi (ofiţer de cont).

3
b. Auditul intern

Auditul intern este o activitate organizată independent în cadrul unei instituţii publice, care
constă în efectuarea de verificări, inspecţii şi analize ale sistemului propriu de control intern (CFIP),
în scopul evaluării gradului în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituţiei publice şi
utilizarea resurselor financiare în mod eficace şi eficient şi pentru a comunica conducerii instituţiei
constatările făcute, eventualele deficienţe şi nereguli şi a propune măsuri pentru corectarea
deficienţelor şi îmbunătăţirea rezultatelor

Dintre responsabilităţile auditorilor, Regulamentul menţionează avizarea instituţiei cu privire


la riscuri, prin emiterea de opinii independente cu privire la calitatea sistemelor de management şi
control al fondurilor şi recomandări pentru îmbunătăţirea condiţiilor de implementare a operaţiunilor
de management financiar. De asemenea, Regulamentul accentuază în particular următoarele
principale responsabilităţi ale auditorului intern:

 evaluarea conformităţii şi eficienţei sistemelor de management internşi a nivelului de


performanţă al departamentelor în implementarea politicilor, programelor şi acţiunilor prin
referire la riscurile asociate cu ele;
 evaluarea conformităţii şi calităţii sistemelor de controlşi audit intern aplicabile fiecărei
operaţiuni de execuţie bugetară.

Fiecare instituţie îşi va stabili propriile reguli cu privire la auditorul intern astfel încât să
asigure independenţa totală a auditorului în îndeplinirea sarcinilorşi reponsabilităţilor sale.

B. Auditul extern

Auditul extern pentru instituţiile comunitare (Parlament, Consiliu şi Comisie) este realizat de
către Curtea de Conturi a Comunităţilor Europene. Principalul izvor juridic în materia auditului
extern îl reprezintă articolele 246-248 ale Tratatului CE şi Regulamentul nr.1605 al Consiliului din
25 iunie 2002 asupra Regulamentului Financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor
Europene, cu modificărileşi completările ulterioare. Art.246 al Tratatului CE prevede că organismul
responsabil cu controlul conturilor este Curtea de Conturi, iar art.247, aşa cum a fost modificat prin

4
Tratatul de la Nisa, prevede că în alcătuirea Curţii de Conturi intră câte un reprezentant al fiecărui
stat membru.

În efectuarea auditului, Curtea va coopera cu instituţiile naţionale de audit ale statelor


membre. Responsabilii naţionali ale căror operaţiuni fac obiectul auditului sunt obligaţi:

• să arate toate înregistrările plăţilor şi ale documentelor justificative ale acestora, precum şi
registreleşi alte documente contabile
• să prezinte orice corespondenţă sau orice alt document
cerut pentru implementarea auditului

Conform Literaturii de specialitate1 sistemul de control economic, financiar şi gestionar din


România este organizat şi funcţionează în mod unitar, cuprinzând, în principal, trei trepte distincte:

 Controlul financiar propriu și auditul public intern al entităților publice și al agenților


economici :
- controlul financiar propriu și auditul public intern al entităților publice se referă la :
Parlamentru României, Președinția României, Guvern, ministere sau organe de specialitate
ale administratiei publice, autorități publice și autorități judecătorești, instituții de stat de
subordonare centrale și locale, precum și la regii autonome, companii și societăți naționale la
care statul sau unitatea administrativ teritorială este acționar majoritar.
Aceste entități publice organizează controlul financiar preventiv propriu, controlul intern și
auditul intern (auditul public intern este reglementat de Legea nr.672/20022)

- controlul financiar propriu și auditul public intern al agenților economici se referă


la : regii autonome, companii naționele/societăți naționale, societăți comerciale, alte
persoane juridice cu activități economico-sociale asimilate (auditul intern este obligatoriu

1
Boulescu Mircea, Ghită Marcel, Control financiar, Ed. Eficient, Bucureşti, 1997 pag.121-123
2
Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern publictă în Monitorul Oficial nr.953 din 24 decembrie 2002 cu
modificări și compeletări ulterioare și OMFP nr.38/2003 pentru aprobarea normelor generale privind exercitare
activității de eudit public intern publicat în Monitorul Oficial nr.130 din 27 februarie 2003
5
pentru entitățile economice care aplică prevederile OMFP nr. 94/20013 și este reglementat de
OUG nr.75/19994 priind auditul financiar,republicată, cu modificările ulterioare).
Aceste structuri organizează : controlul financiar preventiv, controlul financiar de gestiune,
compartimente de audit intern, controlul exercitat de cenzori/auditori financiari, după caz.
 Controlul financiar-fiscal și auditul statului fiind un control al executivului este realizat de
Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice/ Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF),
care are următoarele autorități de control financiar-fiscal și de audit : Direcția generală de
inspecție financiar-fiscală, Direcția generală de reglementare în domeniul activelor statului,
Direcția generală de control preventiv, Direcția generală de administrare a marilor contribuabili,
Direcția de audit public intern și respectiv prin Autoritatea Naționlă a Vămilor și Garda
Financiară din cadrul Autorității Naționale de Control.

 Controlul financiar suprem exercitat de Curtea de Conturi în structura Curții de Conturi


funcționează doua secții de control financiar ulterior cu structuri în teritoriu grupate in cadrul
camerelor de conturi județene și a municipiului București, care efectuează controlul financiar
ulterior și auditul extern la entitățile publice.

Se adaugă acestora, ca module distincte şi cu caracter particular, alte forme de control, cum
sunt, de exemplu, controlul efectuat de către bănci asupra unităţilor pe care le creditează, acţiunile
specifice de verificare întreprinse de organele de urmărire şi cercetare penală s.a.5

Organele de control financiar-bancar din România

2.2.1 Ministerul Finanțelor Publice

Organul central al puterii executive care aplică strategia şi programul Guvernului în


domeniul finanţelor publice este Ministerul Finanţelor.
În această calitate, Ministerul Finanţelor Publice efectuează, în numele statului, controlul
administrării şi utilizării mijloacelor financiare ale organelor centrale şi locale ale administraţiei de
stat, ale instituţiilor publice ale administraţiei de stat, precum şi ale instituţiilor publice şi verifică
3
OMFP nr.94/2001 pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizare cu Direcita a IV-a a Comunităților
Economice Europene și cu Sandardele Internaționale de Contabilitate publicat în Monitorul Oficial nr.85/2001
4
OUG nr.75/1999 privind auditul financiar publicată în MO nr.598/2003 cu modificările ulterioare.
5
I. Florea, I.C. Macovei, R. Florea, Controlul economic, financiar şi gestionar, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007, pag. 37
6
respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfăşurată de către regiile autonome,
societăţile comerciale şi alţi agenţi economici, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă
de bugetul statului.
Ca organ de specialitate, Ministerul Finanţelor asigură (în totalitatea lui) un control general
în economie, efectuat prin intermediul tuturor departamentelor şi direcţiilor de specialitate, care fac
verificări inerente în domeniul lor de activitate (finanţarea sectorului public, buget şi venituri de stat,
preţuri şi tarife, probleme valutare, participaţiile statului şi administrarea monopolului de stat,
politici fis-cale şi vamale, trezoreria statului, supravegherea activităţilor de asigurare şi reasigurare,
controlul datoriei publice etc.).
Distinct de acest control general, Ministerul Finanţelor are în structura sa şi organe
specializate de control, cum sunt Direcţia Generală a Controlului Financiar de Stat şi Direcţia
generală de îndrumare şi control fiscal. În profil teritorial, la judeţe şi municipiul Bucureşti,
funcţionează Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice şi controlului Financiar de Stat (DGFPCFS)
şi Direcţiile de Control Fiscal.
În îndeplinirea acestei atribuţiuni, Ministerul Finanţelor împreună cu Autoritatea Naţională
de Control are dreptul să dea (ca urmare a controlului) dispoziţii obligatorii pentru respectarea legii
în acest domeniu, acţionând prin aparatul propriu specializat de la nivel central şi teritorial pentru
prevenirea şi combaterea fraudelor, contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul fiscal, vamal şi de
preţuri.

7
8
9
Fig. 1
Sursa: http://www.mfinante.ro
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

Începând cu data de 1 octombrie 2003, a fost înfiinţată Agenţia Naţională de Administrare


Fiscală, entitate care înglobează toate funcţiile de administrare fiscală realizate anterior în cadrul
departamentului specializat din Ministerul Finanţelor Publice.
Devenită operaţională la 1 ianuarie 2004, ANAF are ca principale atribuţii aplicarea corectă,
unitară şi nediscriminatorie a legislaţiei fiscale, acţionând pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale, exercită control operativ şi inopinat pentru prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror
acte şi fapte din domeniul financiar, fiscal şi vamal care au ca efect evaziunea fiscală.
În subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală funcţionează ca organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale Autoritatea Naţională a Vămilor şi Garda Financiară.

În esenţă, Autoritatea Naţională a Vămilor asigură aplicarea strategiei şi programului de


guvernare în domeniul vamal, îndeplinind în acest sens atribuţiile stabilite prin lege, inclusiv cele
referitoare la controlul vamal.

10
Organigrama a Agenției Naționlale de Administrare Fiscală

11
Fig. 2
Sursa: www.anaf.ro
Garda Financiară

Garda Financiară exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi


combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală, cu excepţia stabilirii
diferenţelor de impozite, taxe şi contribuţii, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente acestora,
a urmăririi, încasării veniturilor bugetare şi soluţionării contestaţiilor.6
Activitatea de control financiar exercitată de Garda Financiară se desfăşoară pe mai multe
direcţii şi domenii, dintre care cele mai reprezentative sunt: combaterea actelor şi faptelor de
evaziune şi fraudă fiscală; activităţi de comerţ, prestatori şi servicii; schimb valutar, activităţi
recreative etc.
Activitatea de control financiar desfăşurată de Garda Financiară este realizată de diviziile
operative de control cu sprijinul celorlalte compartimente funcţionale. Principalele atribuţii ale
diviziilor operative de control constau în organizarea şi efectuarea de controale ordinare şi/sau
extraordinare, în conformi-tate cu prevederile legale în vigoare, ale regulamentului propriu de
organizare şi funcţionare aprobat de ministrul finanţelor şi în funcţie de programul de verificări al
fiecăreia dintre acestea.
Declanşarea acţiunilor de control se face, în special, ca urmare a programelor de activitate
elaborate în baza programelor cadru şi a tematicilor de control, a sesizărilor, a rapoartelor, a
informaţiilor, a solicitărilor motivate din partea orga-nelor abilitate, a ordinului ministrului
finanţelor sau a conducerii Gărzii Financiare.

6
I. Florea, I.C. Macovei, R. Florea, Controlul economic, financiar şi gestionar, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007, pag. 55
12
Organigrama Garda Financiară

13
Fig. 3
Sursa: http://www.gardafinanciarasv.ro
Curtea de Conturi

Curtea de Conturi este un organism indispensabil oricărui stat modern, care poartă
răspunderea administrării gestiunilor publice. În România, Curtea de Conturi a fost reînfiinţată, este
organizată şi funcţionează în baza Legii 94/1992, cu modificările ulterioare. Curtea de Conturi este
instituţia supremă de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, de administrare şi
de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.7
Potrivit legii de înfiinţare, cu modificările ulterioare, Curtea de Conturi funcţionează pe
lângă Parlament, îşi exercită funcţiile în mod independent şi decide în mod autonom asupra
programului său de control.
Acţiunile de control ale Curţii se iniţiază din oficiu şi nu pot fi oprite decât de Parlament şi
numai în cazul depăşirii competenţelor legale. De asemenea, Parlamentul este singurul care poate
cere ( prin hotărâre a Senatului sau a Camerei Deputaţilor) efectuarea unor controale. Nici o altă
autoritate publică nu mai poate obliga Curtea de Conturi la aceasta.8
Atribuţiile de control ale Curţii de Conturi se realizează prin secţia de control ulterior. Curtea
de Conturi îşi exercită funcţia de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, de
administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi
asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-
teritoriale. Prin controlul său, Curtea de Conturi urmăreşte respectarea legii în gestionarea
mijloacelor materiale şi băneşti. De asemenea, Curtea de Conturi analizează calitatea gestiunii
financiare din punctul de vedere al economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.9

7
M. Boulescu, M. Ghită, Control financiar, Ed. Eficient, Bucureşti, 1997, pag. 35
8
I. Florea, I.C. Macovei, R. Florea, Controlul economic, financiar şi gestionar, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007, pag. 43
9
I. Florea, I.C. Macovei, R. Florea, Controlul economic, financiar şi gestionar, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007, pag. 44
14
Organigrama Curtea de Conturi

15
Fig. 4
Sursa: http://www.curteadeconturi.ro
Banca Națională a României

Banca Naţională este banca centrală a statului român, având personalitate juridică. Este
organul unic de emisiune a statului şi are calitatea de a stabili reglementări în următoarele domenii:
monetar, de credit, valutar, de plăţi, refinanţarea socie-tăţilor bancare şi asigurarea lichidităţii în
sistemul bancar. În acelaşi timp, Banca Naţională asigură supravegherea tuturor societăţilor bancare,
precum şi activi-tăţile de intermediere bancară.

În România, Legea nr. 101/1998 privind Statutul BNR prevede că aceasta are competenţa
exclusivă de autorizare a funcţionării băncilor şi răspunde de su-pravegherea prudenţială a băncilor
pe care le-a autorizat să opereze în conformitate cu prevederile bancare. Realizarea unui sector
bancar competitiv şi stabil, format din bănci care să asigure o intermediere financiară pe criterii de
eficienţă, a constituit unul dintre principalele obiective ale activităţii de suprave-ghere, stabilit de
BNR prin Strategia dezvoltării pe termen mediu a sistemului bancar (elaborată pe baza Strategiei
naţionale de dezvoltare economică a Româ-niei pe termen mediu). Măsurile impuse de îndeplinirea
acestui obiectiv au fost orientate cu predilecţie spre:
• întărirea activităţii de supraveghere prudenţială;
• plasarea cooperativelor de credit sub reglementarea şi supravegherea BNR;
• îmbunătăţirea procedurilor de soluţionare a situaţiei băncilor insolvabile;
• sprijinirea procesului de privatizare a băncilor cu capital de stat;
• câştigarea încrederii publicului în sistemul bancar şi, implicit, încurajarea
economisirii, prin creşterea rolului Fondului de Garantare a Depozitelor în sistemul
bancar;
• extinderea cooperării cu alte autorităţi de supraveghere naţionale şi interna-ţionale.

În calitatea sa de Bancă Centrală a statului, B.N.R. este împuternicită prin lege să conducă şi
supravegheze, în mod continuu, sistemul bancar românesc, pentru ca acesta să-şi desfăşoare o
activitate normală, ferită de crize. Întrucât sistemul bancar este expus unei multitudini de riscuri,
unele de ordin general, altele specifice, B.N.R. este abilitată să controleze şi gestioneze prin
supraveghere aceste riscuri.
Banca Nationala a României, pentru asigurarea funcționării sistemului bancar este
imputemicită10:

10
. O.G. 199 din 1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 799 din 12.11.2003
16
• sa emită reglementări sä ia măsuri pentru impunerea respectării acestora să aplice sancțiuni
legale în cazurile de nerespectare;
• să controleze și să verifice pe baza raportărilor primite fie prin inspecții la fața locului
registrele, conturile și orice alte documente ale băncilor autorizate, pe care le consideră necesare
pentru îndeplinirea atribuțiilor sale de supraveghere.

17
18
Fig. 5
Sursa : www.bnr.ro
ISTORICUL CONTROLULUI FINANCIAR ÎN RUSIA

Istoria controlului financiar din Rusia îşi are originea în primul set rusesc de legi, Pravda
(secolul al XI-lea). In cadrul acestui document în art. 35,36,3711 se stabileşte dreptul celui mai înalt
oficial – cneaz, privind controlul banilor.În general normele din Pravda au fost menite să asigure
echitatea şi echilibrul între comunităţi şi stat. Constituţia proiectată de Vladimir Monomakh (12
sec), rusă a completat Pravda Rusesacă, şi a creat un control financiar mai riguros şi ordonat. În
Republica Novgorod, în secolul 12-14)controlul asupra financiar al statului a rămas funcţia Adunării
Poporului.
In timpul domniei lui Ivan al III-lea pentru a exercita controlul de stat au fost stabilite 25 de
instituţii. Majoritatea ordinelor au fost legate de controlul financiar. Creând un nou sistem de
conducere, Ivan al III-lea a înfiinţat vistieria statului, o agenţie la nivel de stat împuternicită să
păstreze banii şi bijuteriile. Până la mijlocul secolului al-16-lea în Rusia, nu a existat nici un sistem
unic de impozitare, doar în timpul domniei lui Ivan cel roaznic a fost efectuat un recensământ al
terenurilor şi a fost introdusă o cotă unică de impozitare – “un plug mare”, astfel stabilindu-se un
sistem fiscal unic.

Pe timpul dinanstiei Romanov relaţiile dintre societate şi autorităţi au fost reglementate bde
codul legilor juridice catolice din anul 1649 elaborate şi adoptate de către Soborul Zemski.
Prin decretul lui Alexei Mihailovici Romanov 10 martie 1656 a fost stabilit primul organ de
control financiar de stat al Rusiei –Marea Vistieire – care işi începe actiivtatea la sfârşitul secolului
al XV-lea pentru a defini în mod clar competenţele şi pentru a simplifica controlul financiar. Anul
1656 este considerat a fi data controlului financiar de stat a început în Rusia. În timpul domniei lui
Alexei Mihailovici, a fost instituit Departamentul de Conturi (Prikaz), sau Departamentul pentru
Contabilitatea Afacerilor, care viza creşterea eficienţei gestionării financiare.
Reformele lui Petru I au schimbat organizarea controlului financiar de stat. Crând Duma,
Petru I, pune în responsabilitatea Senatului execuţia controlului. În cazul în care Oficiul Mijlociu
controla conturile şi rezultatele, verificând legalitatea consumului de resurse, atunci Senatului ii
aparţinea auditul suprem asupra utilitatăţii, oportunitaţii, economicităţii cheltuielilor publice.
Deoarece controlul a fost distribuit pe cele două instituţii, activitatea sa nu a adus rezultate notabile.
În 1718 a fost stabilit un consiliului de revizuire la nivelul guberniilor iar in provincie au fost
imputernicite autorităţi pentru elabora rapoarte asupra veniturilor şi cheltuielilor guvernului şi
eventualele consideraţiile asupra abaterilor constatate.

11
A.I.Balabanov, I.T. Balabanov, Финансы, Editura Питер, Sankt-Petersburg, 2000.
19
În 1720, împăratul Petru a stabilit o autoritate speciala de control pentru gestionarea
finanţelor numită Colegiul Reviziei
In Rusia anilor 1760 secţiunea financiară a administraţiei centrale a fost foarte prost
organizată. Mai multe organe nedefinite foarte bine juridic se ocupau cu finanţele. Deseori măsurile
adoptate de unorganism financiar contraziceau măsurile luate de celelalte. Controlul central al
finanţelor de fapt nu exista. Auditurile, efectuate de către Colegiul de audit, au fost făcute la
întâmplare şi a avut un caracter episodic. Desnitskii a considerat o astfel de situaţie complet
anormală şi a propus instituirea unui organde control central unic.

Până în secolul al XVIII-lea organizarea controlui financiar nu este obtinut succese


semnificative: schimbarea denumirii, dispersarea funcţiilor, şi lipsa de independenţă a organismelor
de supraveghere a inhibat de dezvoltarea sa. Abia în secolul al XIX-lea odată cu înfăptuirearea
reformelor M. Speranski, controlul de stat, a devenit independent. Cea mai largă sfera de putere li s-
a oferit organelor de control al conturilor publice. Şi una dintre obligaţiuni a fost "de a vedea
beneficiile obţinute de trezorerie pentru diverse operaţiuni." Acestea au fost primele semne ale
eficienţei controlului. Înfiinţarea Oficiul de Control al Statului si introducerea unor agenţii
independente speciale a dus la schimbări pozitive.
În 1810, împăratul Alexandru I a înfiinţat Administraţia Supremă pentru Revizia de Conturi
de stat condusă de către stat având ca reprezentat pe Baronul Baltazar Kampenhausen. Până la
sfârşitul domniei lui Alexandru I, multe reforme au fost anulate, înclusiv cel mai important principiu
de control financiar şi anume controlul documentar preventiv, fapt care a permis fără indoială
funcţionarilor publici să ascundă adevărata situaţie.

În timpul domniei lui Nicolae I unităţile de Trezorerie au apărut în toate provinciile ceea ce a
extins foarte mult supravegherea financiară.
Sub conducerea lui Alexandru al II-lea, Rusia a beneficiat de o personalitate legendară V.A
Tatarinov. Pe baza experienţei sale în activitatea instituţiilor de control din ţările europene, el a
propus un proiect de reformă al controlului de stat, în care au fost dezvoltate idei despre
independenţa controlului financiar. Din păcate, nu toate iniţiativele au fost aprobate. Dar spre
sfârsitul secolului al XIX-lea s-a implementat un sistem de control, bazat pe ideile reformatorului.
Începutul reformei introducerea unităţii bugetului şi unitatea de trezorerie, stabilit prin legea
din 1862. Incepând cu acest an raporturile veniturilor şi cheltuielilor publice a fost publicat anual.
Introducerea unui nou sistem de supraveghere‚ a permis crearea în provincie, a unor autorităţi de
control independente locale.

20
Treptat, opinia publică a suferit un nou mod de a percepe importanţa controlului, motiv pentru
autorităţile monetare de a îmbunătăţi gestiunea financiară şi de prevenire a neregulilor financiare

În 1892, a fost adoptată prima Lege12 din istoria Rusiei cu privire la controlul statului.
Începutul secolelor 19 şi 20 a reprezentat perioada de căutare a unor forme mai eficiente de
control financiar aplicabil pentru condiţiile din Rusia, ţinând cont de separarea incipientă a puterii
înlegislative de cea executivă. În scopul asigurării independenţei reale a sistemului de control de stat
este introdus în mandatul de supraveghere, intensificarea protecţiei sociale şi juridice.
Guvernul provizoriu al Comitetului de Control de Stat de acordat competenţe largi pentru
persoanele împuternicite sa exercite control si legalitate în toate sectoarele economiei. In acest sens
a fost adoptată o lege în luna martie din 1917. În perioada sovietică, sistemul de control financiar de
stat a fost in continua schimbare.Drept consecinţă, s-a dezvoltat un sistem de control al statului
format din Comisia de Control Sovietic din URSS (mai târziu Comitetul de Control alPoporulu ) si
comitete similare în republicile Uniunii Sovietice. Aceste structuri şi-au desfăşurat activitatea sub
conducerea directă a partidului unic. Aplicat la acest volum nu a asigurat o eficienţa necesară.
Contrtrolul financiar-fiscal cuprindea: controlul exercitat de stat, controlul executat de partid,
control naţional şi social.

Adoptată în 1993, Constituţia Federaţiei Ruse reflectă în anumită masură problemele legate
de controlul financiar. În articolul 101-103 sunt incluse competenţelor de supraveghere ale
Parlamentului şi foarte scurt se referă la problema de supraveghere a bugetul federal. În aceste
condiţii controlul intern se efectuaează numai de Ministerul de Finanţe.
Cu toate acestea, în art.101 al.5 din Constituţie13 prevede că "pentru a supraveghea punerea
în execuţie a bugetului federal, Consiliul Federaţiei şi Duma de Stat formează Curtea de Conturi,
procedura şi componenţa ei fiind stabilită prin lege federală." În 1994, statul Duma a Federaţiei
Sovietice a adoptat Legea federală "Cu privire la Curtea de Conturi a Federaţiei Ruse". În 1995, a
avut loc prima sesiune a Colegiului Camerei de Conturi iar organismelor de audit s-au format în
aproape toate regiunile din Rusia.

12
A.A.Tadeev, V.A. Parighina, Финансовое право, Editura Mосква, Moskova 2004
13
Tara Ioan Gheorghe, Controlul financiar preventiv-între teorie şi practică, articol publicat în Tribuna Economică nr.
9/2008
21
STRUCTURA ACTUALĂ A SISTEMULUI DE CONTROL
ECONOMICO-FINANCIAR ÎN RUSIA

4.1 Componente ale sistemului de control finanaciar din Rusia

 Control financiar exercitat de stat14 este un control al executivului find realizat de


președintele FR, Departamentul de Control al Preşedintelui Federaţiei Ruse, de Guvern prin
Ministerul Finanțelor sau Serviciul Federal Fiscal, de Curtea de Conturi și Banca Națională a
Rusiei. Toate aceste organe au ca funcție principlaă în exercitatrea controlului urmărirea și
reglementarea relațiilor financiare publice.
 Controlul financiar intern se refera la controlul propriu al entitații, realizat prin forme
organizatorice integrate în structuril funcționale ale activitații economice, serviciile sale
economico-contabile, financiare, de management financiar pentru ectivitățile financiare
desfacurate de întreprindere
 Control financiar independent(auditul) acesta este un tip nou de control financiar aparut
abia la sfîrșitul secolului XX în Federația Rusă, o data cu trecerea de la economia planificată
la economia de piață și apariția unor noi structuri economice. Adutul prezintă o forma a
controlului indepandenta de structurile economice ale entitații controlare, care are ca obiectiv
de bază evaluarea și validarea situațiilor entitaților controlate, în cazul existenței unor abateri
propuneri de masuri de soluționare sau raportarea acestor abateri organelor compentente din
sfera controlului în cazul existenței unor abateri grave.

Organele de control financiar-bancar din Rusia

Controlul exercitat de preşedintele Federaţiei Ruse

Controlul președintelui se efectuaează în conformitate cu Constituţia Federaţiei Ruse prin


emiterea de decrete cu privire la aspecte financiare, semnarea legilor federale, numirea şi demiterea
din post al ministrului Finanţelor, al Dumei de Stat , propunerea candidaților pentru postul de
preşedinte al Băncii Naționale al Rusiei.
Anumite funcţii de control financiar sunt exercitate de Departamentul de Control al
Preşedintelui Federaţiei Ruse, creat prin decret prezidenţial din 24 mai 1994, ca o divizie a

14
http://www.government.ru/
22
Administraţiei Prezidenţiale, acesta raportează direct preşedintelui, dar colaborează cu toate
organele puterii executive.
Printre caracteristicile sale se enumeră:
1. Controlul executării decretelor prezidențiale;
2. Controlul asupra activităţii de monitorizare şi supraveghere a organelor federale executive,
unităţi ale Administraţiei Prezidenţiale, organe executive ale Federaţiei;
3. Luarea în considerație a plângerilor din partea persoanelor juridice şi fizice .

Ministerul Finanţelor Publice

În conformitate cu Regulamentul15 cu privire la Ministerul de Finanţe al Federaţiei Ruse


Ministerul Finanţelor este o autoritate executivă care îndeplinește funcţii de elaborare a politici
bugetare, reglementări juridice în domeniul fiscal, asigurărilor, al schimbului valutar, cel bancar, al
datoriei publice, de audit, contabilitate, sprijin financiar pentru serviciul public , contracararea
infracţiunilor financiare. Locul cel mai important în sistemul de control financiar exercitat de
guvernul rus il are Ministerul Finanţelor Publice.
În februarie 2002 a fot înființat, Comitetul de Monitorizare financiară a Ministerul de
Finanţelor (CMMF), care are rolul principal în a stopa spălarea banilor.

Ministerul Finanţelor are sub coordonarea şi supravegherea sa activitatea Serviciul Federal


Fiscal, Serviciul Federal de Supraveghere a Asigurarilor, Serviciul Federal pentru supravegherea
bugetară , Serviciu Federal de monitorizare financiară, precum şi supraveghea și aplicarea a
Serviciului Federal Vamal, Serviciului Federal de colectare taxelor vamale, valoarea în vamă a
mărfurilor şi a vehiculelor.
Ministerul Finanţelor este reglementat de Constituţia Federaţiei Ruse, legile federale
constituţionale, legi federale, actelor preşedintelui rus şi Guvernul Federaţiei Ruse, tratatele
internaţionale ale Federaţiei Ruse.
Ministerul Finanţelor îşi desfăşoară activitatea în coordonare cu alte organisme federale
executive, organelor executive ale subiecţilor Federaţiei Ruse, autorităţile locale, asociaţii şi alte
organizaţii.

Serviciul Federal Fiscal

15
http://www.minfin.ru
23
Tranziţia către o economie de piaţă, schimbările în planificarea şi de stabilirea a preţurilor,
noile afaceri, cum ar fi parteneriatele economice transformă impozitele într-o sursă majoră de
venituri guvernamentale, De aceea era necesar apariţia de noi organisme de control financiar
implicit, şi noi forme de realizare a acestestuia.
Prin Decretul prezidenţial din 23 decembrie 1998 nr.1635 Serviciul Fiscal de Stat a Rusiei a
fost transformat în Ministerul de Impozite şi Taxe al Federaţiei Ruse. De asemenea, prin Decretul
prezidenţial din 09 martie 2004 nr. 314 Ministerul de impozitare din Federaţia Rusă au fost
redenumit Serviciul Federal Fiscal.

Serviciul Federal Fiscal, prin prisma activităţii sale principale, are următoarele funcţii:
 conduce şi şi organizează activitatea de inspecţii fiscale de stat pentru a monitoriza respectarea
legislaţiei privind impozitele şi alte plăţi la buget;
 să verifice instrumente monetare, registrele de contabilitate, planuri, estimări, declaraţiile şi
alte documente referitoare la calcularea şi plata impozitelor şi altor plăţi buget;
 Organizează activitatea de control fiscal de stat pentru înregistrarea, evaluarea şi vânzarea de
patrimonii, proprietăţi fără deţinători sau confiscate;
 Repartiţie de taxe, impozitele şi alte plăţi obligatorii aferente bugetului prin intermediul
instituţiilor de credit;

Curtea de Conturi

Potrivit Legii Federale16 "La Curtea de Conturi a Federaţiei Ruse": Curtea de Conturi este un
organ permanent de control financiar de stat ce exercită controlul asupra execuţiei bugetullui federal
bazat pe principii de legalitate, obiectivitate, independenţă.
Consiliul Curţii de Conturi17 este format din preşedinte al Camerei Conturi, preşedintele adjunct al
Camerei de Conturi şi auditorii Curtea de Conturi.
Mandatul preşedintelui Camerei de Conturi, al preşedintelui adjunct al Camerei de Conturi şi
al auditorilor este de şase ani. Preşedintele Curţii de Conturi şi jumătate din auditori sunt numiţi în
funcţie de către Duma de Stat a Adunării Federale a Rusiei, în timp ce preşedintele adjunct al
Camerei Conturi şi cealaltă jumătate a auditorilor sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de către
Consiliul Federaţiei al Adunării Federale Rusiei

16
Pereş I Control economic financiar, Editura Mirton, Timişoara, 2000
17
http://www.cbr.ru/
24
Curtea de Conturi efectuează în planificarea anuală şi actual al activităţilor sale. Planul de
lucru în cadrul Curţii de Conturi este o combinaţie de măsuri de control, analize, şi alte tipuri de
activităţi. Odată ce proiectul planului anual este considerată adoptat şi de către Consiliul Curţii de
Conturi, el devine obligatorie pentru toate autorităţile şi funcţionarii de stat.
Curtea de Conturi informează Adunarea Federală cu privire la rezultatele inspecţiilor şi a
auditurilor efectuate în special cu privire la încălcările juridice identificate. Pe baza rezultatelor
Curtea de Conturi ia măsuri pentru a elimina încălcările constatate, pentru a compensa daunele
cauzate satului.
Pe lângă funcţia de control, de audit de performanţă. Curtea de Conturi asigură transparenţa
activităţii organismelor de reglementare "şi oferă informaţii generale publicului precise şi
cuprinzătoare cu privire la rezultatele activităţii unor astfel de organisme. Prin introducerea auditului
de performanţă în practicile de lucru ale Curţii de Conturi, formele existente şi metodele de control
financiar sunt reformate, şi modificările corespunzătoare sunt aduse legislaţiei.

Banca Națională a Rusiei (Банк России)

Controlul financiar exercitat de către Banca Centrală a Rusiei are specificul sau doatorită
cracteristicilor diferite și specificul statutului juridic al acestei organizații: acesta este un organism
de control guvernamental, inputernicit de a exercita controlul fiid în același timp personalitate
juridică care desfașoară activități economico- financiare.
Banca Rusiei are ca principală atribuție de control:Autorizarea, reglementarea și
supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizrea bunei funcționări a
sisemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare.
Scopul principla al acesteia fiind asigurarea și menținerea stabilității financiare, în scopul de
a o menține Banca protejează interesele deponenților, creditorilor și al statului.
Controlul financiar al Bancii Centrale a FR este exercitat fie direct , fie cu ajutorul
departamentului creat în acest scop (Departamentul de Supraveghere Bancară).
Banca Rusiei poate stabili prin reglementari cerinte prudențiale pentru a asigura o mai buna
funcționare a sistemului bancar și este competentă să dispună sancțiuni față de instituțiile de credit,
care încalcă dispozițiile legii, ale reglementărilor, referitoare la supravegherea sau la condițiile de
desfășurare a activității, măsuri necesare pentru înlăturare dificiențelor și a acuzelor acestora.

CONCLUZII

25
Formele incipiente ale controlului financiar au apărut diferit în aceste două țări, în Rusia în
sec. al XI-lea, iar în România el stabilindu-se mult mai târziu în sec. al XVII-lea, datorită gradului
diferit de dezvoltare. Bazele controlului din prezent au fost punse în cazul ambelor țări în aceleași
circumstanțe politice, în perioada instaurării regimului sovietic socialist, când s-a cristalizat
controlul financiar de stat.
Controlul financiar în România per ansamblu este asemanator cu controlul financiar exercitat
in Rusia, din punct de vedere al conținutului și al formelor de manifestare, singura diferență ar fi
faptul că în Rusia componența controlului de stat include toate organele cu atribuții financiare
publice. În ceea ce privește organele care exercită controlul observăm mici diferențe la nivelul
structurii: în România există mai putine orgnizații împuternicite, să exercite controlul, însă mai
omogene ceea ce permite o mai buna definire a obiectivelor acestora, pe când în Rusia deși sunt mai
multe structuri orgnizaționale care exercită controlul ele necomunicând eficient conduc la o
dispersie a funcțiilor, ceea ce nu permite obținerea unor rezultate eficiente ale acestuia.

BIBLIOGRAFIE

1. Bostan Ionel, Controlul fiscal, Ed. Polirom, Iaşi, 2003


2. Boulescu Mircea, Ghită Marcel, Control financiar, Ed. Eficient, Bucureşti, 1997
3. Boulescu Mircea, Ghită Marcel, Control financiar şi expertiză contabilă, Ed. Mondo-ec, Craiova,
1992

26
4. Briciu Sorin(coordonator), Controlul şi expertiza-instrumente de apărare a patrimoniului şi de
respectare a legalităţii, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2003
5. Ciurileanu Radu, Controlul propriu al agentului economic, Ed. Economică, Bucureşti, 1996
6. Dinga Ene, Pop Nicolae, Dimitriu M., O procedură de audit al performanţei privind starea de
armonizare a României cu acquis-ul comunitar în domeniul controlului financiar, Academia
Română, Institutul Naţional de Cercetări Economice, Bucureşti, 2006
7. Florea Ion, Macovei Ionela Corina, Florea Radu, Controlul economic, financiar şi gestionar, Ed.
CECCAR, Bucureşti, 2007
8. Iamandi Luca, Contabilitate şi elemente de control economico-financiar, Ed. Naţional, Bucureşti,
2001
9. Popeangă Petre, Controlul financiar-contabil, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1999
10. Popeangă Petre, Popeangă Gabriel, Control financiar şi fiscal, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2004
11. Raboacă Gheorghe, Ciucur Dumitru, Metodologia cercetării ştiinţifice economice, Ed. Fundaţiei
România de Mâine,Bucureşti, 1999
12. Tara Ioan Gheorghe, Controlul financiar preventiv-între teorie şi practică, articol publicat în
Tribuna Economică nr. 9/2008
13. Centrul de Resurse Juridice, Broşura „Control financiar”, Ed. Dacris, Bucureşti, 2004 – broşură
editată în cadrul proiectului “ Campanie de informare a funcţionarilor publici privind conţinutul
acquis-ului comunitar”

14. O.G. 199 din 1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 12.11.2003
15. Normele nr. 63.943 din 30.09.1991 privind modul de organizare şi exercitare a controlului
financiar propriu, aprobate prin HG nr. 720/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 75/1992
16. A.I.Balabanov, I.T. Balabanov, Финансы, Editura Питер, Sankt-Petersburg, 2000.
17. A.A.Tadeev, V.A. Parighina, Финансовое право, Editura Mосква, Moskova 2004
18. http://www.roskazna.ru
19. http://www.minfin.ru/ru/
20. http://www.cbr.ru/
21. http://www.government.ru/#
22. http://www.roskazna.ru
23. http://www.ach.gov.ru/

27
28