Referat

Fondul Monetar International

Realizat: Lupu Maria Luminița

Cuprins
1.Scurt istoric.......................................................................................................................3
2. Funcțiile FMI.......................................................................................................................4
3. Principiile care au stat la baza formarii FMI...........................................................5
4. Rolul FMI..........................................................................................................................6
5. Structura FMI..................................................................................................................7
6. Autonomia și obligațiile FMI....................................................................................10
7. Resursele FMI...............................................................................................................10
8. Relațiile României cu FMI.........................................................................................11
Bibliografie

1. Scurt istoric

2
 Fondul Monetar Internaţional este un organism interstatal autonom specializat,
din sistemul ONU, care a fost creat pe baza acordului din 1944 al Conferinţei Monetare şi
Financiare Internaţionale de la Bretton Woods, când a fost adoptat statutul său (la 22
iulie1944) şi a intrat în vigoare la 27 decembrie 1945. Şi-a început activitatea la 1 martie
1947, iar sediul său este la Washington. Prin întemeierea FMI s-a urmărit, în principal,
lichidarea asociaţiilor valutare de felul Asociaţiei zonei lirei sterline, în vederea
întăririi poziţiei dolarului SUA, finanţarea statelor membre cu balanţe de plăţi deficitare
şi accelerarea procesului de trecere la convertibilitatea monetară. Elementele sale
constitutive s-au desprins din planurile White şi Keynes, fiind un rezultat al unui
compromis anglo-american, cu predominare americană.
Obiectivul principal  al FMI este acela de a acorda credite statelor membre în caz
de deficit al balanţelor de plăţi . În afara acestuia, conform statutului său, FMI are şi alte
obiective1, dintre care amintim:
• promovarea cooperării monetare internaţionale printr-o instituţie permanentă;
• facilitarea dezvoltării echilibrate a schimburilor internaţionale de natură să contribuie la
promovarea şi menţinerea unor niveluri ridicate de utilizare a resurselor umane, materiale
şi financiare ale statelor membre;
•  promovarea stabilităţii valutare, menţinerea unor aranjamente ordonate de schimb între
membri şi evitarea manipulării cursurilor valutare ca mijloc deconcurenţă neloială;
• sprijinirea organizării unui sistem multilateral de plăţi, legate de tranzacţiile dintre
membri şi eliminarea restricţiilor valutare, care frânează dezvoltarea comerţului
internaţional;
• propagarea încrederii între statele membre, prin punerea temporară l a dispoziţia
acestora a rsurselor generale ale Fondului Monetar Internaţional, oferindu-le, prin
aceasta, posibilitatea de a corecta dezechilibrele balanţei de plăţi.
  Aceste obiective urmărite prin FMI sunt atât de natură internă cât şi externă. Pe
plan naţional, FMI a primit misiunea de „ a contribui la instaurarea şi menţinerea
nivelurilor ridicate de utilizarea a resurselor de muncă şi ale venitului real şi la
dezvoltarea resurselor productive ale tuturor ţărilor membre”. Pe plan internaţional, FMI

1
Ion Ignat, Spiridon Pralea, „Economie mondială”, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006

3
trebuia „să  promoveze creşterea armonioasă a comerţului internaţional ”. Numai astfel,
el a putut să concure la „ prosperitatea naţională şi internaţională şi să evite ca aceste
două obiective fundamentale să devină contradictorii”2

2. Functiile FMI
Urmărind aceste obiective, FMI îndeplineşte trei funcţii:
•  funcţia financiară 
– se manifestă prin mobilizarea de resurse financiare lanivelul ţărilor membre în vederea
echilibrării balanţelor de plăţi, promovării unor  politici de schimb valutar stabile şi
dezvoltării schimburilor internaţionale;
•  funcţia de reglementare
– constă în formularea unor principii cu privire la politicile valutare şi financiare,
efectuarea plăţilor internaţionale şi utilizarearesurselor;
• funcţia consultativă 
– prin asistenţa tehnică acordată, pentru a sprijini utilizarea resurselor productive şi
creşterea economică.
Fondului Monetar Internaţional are stabilit un anumit statut juridic, conform
căruia acesta are o deplină personalitate juridică, un sistem de organe de conducere, un
buget propriu şi un mecanism procedural de decizie şi de interpretare a propriului statut.
De la înfiinţarea sa, scopurile urmărite de FMI au rămas neschimbate, dar
operaţiunilesale, care includ supravegherea şi asistenţa financiară şi tehnică, au evoluat
pentru a răspunde cerinţelor economiei mondiale în schimbare.
Preocupările FMI sunt legate atât de asigurarea echilibrului valutar al ţărilor
membre, cât şi de administrarea Sistemului Monetar Internaţional. Pornind de la
obiectivele Fondului Monetar Internaţional, care vizează susţinerea expansiunii şi a
creşterii echilibrate a comerţului internaţional şi promovarea dezvoltării economice a
ţărilor lumii, fiecare ţară membră este chemată să implementeze politici economice şi
financiare care să asigure creşterea economică în condiţii de stabilitate a preţurilor şi să

2
Simona Gaftonic, Finanțe internaționale, Editura Economica, București, 2000, pp. 95-96.

4
elimine factorii care perturbă echilibrul financiar şi valutar. În atingerea acestor obiective,
FMI îndeplineşte trei funcţii principale: supraveghere, asistenţă tehnică şi creditare.
Supravegherea politicilor cursurilor de schimb – țărilemembre sunt obligate
să colaboreze cu Fondul şi cu ceilalţi membri pe probleme denatură financiar-valutară şi
de politică macroeconomică.
  Acordarea de asistenţă tehnică de către FMI se realizează în domenii diverse,
cum sunt politicile fiscale şi monetare, balanţa de plăţi externe, sistemul bancar
(trimiterea gratuită de specialişti în domeniile de expertiză ale FMI, asigurarea de
consultanţă în domeniul politicilor economice şi financiare, sprijin în elaborarea şi
implementarea politicilor valutare şi fiscale, etc.)
  Acordarea de asistenţă financiară ţărilor care se confruntă cu dificultăţi în
echilibrarea balanţei de plăţi (creditarea) – constă în acordarea unei ţări a dreptului de a
cumpăra cu moneda naţională, o monedă a altei ţări membre, cu obligaţia acesteia de a-şi
răscumpăra moneda naţională la un anumit interval de timp. Țara beneficiară a creditului
trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, cum sunt: să facă dovada că valuta solicitaă îi
este neapărat necesară pentru plăţi compatibile cu principiile FMI, să nu fi fost
anterior declarată ca neadmisă la resursele Fondului, din diverse motive, să facă dovada
că îşi poate răscumpăra propria monedă la scadenţa împrumutului. Cele mai importante
credite acordate de FMI sunt orientate spre ţările cu un PNB/locuitor scăzut.

3. Principiile care au stat la baza crearii F.M.I

Conform prevederilor Articolului Statutului F.M.I. si scopurile urmarite, putem
spune ca principiile care au stat la baza crearii lui au fost:
 Cooperarea monetara internationala;
 Cresterea echilibrata a comertului international;
 Dezvoltarea economica a tuturor membrilor;
 Stabilitatea cursului de schimb;
 Multilateralizarea platilor internationale;
 Convertibilitatea monetara;
 Lichiditatea;
 Echilibrarea balantei de plati.

5
 4. Rolul Fondului Monetar International
Fondul este o instituiție din cadrul Națiunilor Unite care a aparut cu scopul de a o ajuta să
dezvolte o economie sănătoasa pentru țarile lumii. Este instituția centrală a sistemului
monetar internațional – care face posibil schimbul internațional. Scopul sau este acela de
a preveni crizele, încurajand țarile să adopte masuri politice sănătoase.
În ultimii ani, rolul sau a crescut și a devenit foarte important într-o serie de
probleme economice și financiare precum cele legate de criza economică din Asia,
America Latina și Europa. F.M.I participa și la dezvoltarea creșterii economice și
reducerea săraciei în țarile celor mai săraci membri ai sai prin acordarea de ajutor
financiar pentru a stabiliza economia, implementand reforme structurale ceea ce au dus la
diminuarea datoriei externe3.
Rolul Fondului Monetar Internațional se reflectă în urmatoarele:
a. promovarea cooperării internaționale printr-o instituție permanentă furnizand un
mecanism pentru consultare și colaborare cu privire la problemele monetare
internaționale;
b. facilitarea extinderii și a creșterii echilibrate a comerțului internațional, precum și
promovarea și menținerea unor înalte niveluri de încadrare în munca și de venituri reale;
c. promovarea stabilitații cursurilor de schimb, de a menține aranjamente de schimb
și a evita deprecieri de schimb competitive;
d. acordarea de asistenta în stabilirea unui sistem multilateral de plați în ceea ce
privește tranzacțiile curente între statele membre și eliminarea restricțiilor în
schimbul cu străinatatea, care ar impiedica creșterea comerțului internațional;
e. să ofere încredere statelor membre punând, pe o perioda limitata, resursele sale la
dispoziția lor prin intermediul unor garanții adecvate aduse de state, dându-le
astfel posibilitatea de a-și corecta deficitul balantei de plați fară să recurgă la
măsuri care să dezavantajeze bunastarea națională sau internațională;
f. să scurteze durata și să reducă amploarea dezechilibrelor balanței de plați a
statelor membre.

3
Petre Brezeanu, Ilie Simon, Laura Elly Novac.- Institutii financiare internationale. Editura Economica, Bucuresti,
2005,pag 40.

6
 5. Structura FMI
Fondul Monetar Internaţional este o organizaţie hibrid, reunind caracteristici ale
unei organizaţii internaţionale interguvernamentale dar şi ale unei societăţi anonime pe
acţiuni, de drept american. Fondul este situat pe teritoriul SUA, în Washington D.C.
„Acţionarii” săi sunt ţările participante la Conferinţa de la Bretton Woods şi cele care au
semnat Acordul de înfiinţare până la data de 27 decembrie 1945, plus ţările care au aderat
între timp la acest acord şi la organizaţie. Guvernele statelor membre au decis aşadar
înfiinţarea sa, pentru a rezolva într-un cadru multilateral probleme financiare importante,
ceea ce îl face să fie, în egală măsură, o organizaţie internaţională, afiliată de altfel
sistemului specializat al agenţiilor ONU. Spre deosebire de alte organizaţii, statele
membre sunt reprezentate în structurile sale de conducere potrivit unui principiu de
proporţionalitate cu puterea economiei naţionale.
Ţările membre ale FMI au următoarele drepturi:
 dreptul la vot şi la participare în adoptarea deciziilor
 dreptul de a efectua tranzacţii şi operaţii cu FMI
 dreptul de a cumpăra valută convertibilă sau Drepturi Speciale de Tragere (DST)
din resursele Fondului, în schimbul monedei naţionale, pe termen scurt sau mediu,
în caz de nevoie pentru echilibrarea balanţei de plăţi;
 dreptul de a primi alocaţii de DST
 dreptul de a deveni membu al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare.
Structura de conducere a FMI cuprinde organisme similare celor unei societăți pe
acţiuni: există un Consiliu al guvernatorilor, un Consiliu executiv, un director executiv şi
un director general și două comitete ale Consiliului guvernatorilor.
Consiliul guvernatorilor reuneşte reprezentanţii fiecărei ţări membre, mai exact
guvernatorii cu drept de vot şi câte un membru supleant pentru fiecare guvernator, cu
drept de vot doar în cazul absenţei guvernatorului. Consiliul guvernatorilor este organul
suprem de conducere al FMI şi se reuneşte în şedinţe plenare, cel puţin o dată pe an.
Reuniunea sa plenară reprezintă de fapt Adunarea Generală a FMI, care are loc de obicei
în luna octombrie sau noiembrie a fiecărui an. Între prerogativele Consiliului se numără
primirea de noi membri, retragerea calităţii de membru, schimbarea Statutului,

7
cooperarea cu alte organizaţii internaţionale, tranformări ale cotelor de participare ale
ţărilor membre.
Următorul organ, în ordine ierarhică descrescătoare, este Consiliul executiv
(Consiliul de administraţie), alcătuit din 24 de administratori (directori executivi). Cinci
dintre ei sunt reprezentanţi direcţi ai unor state membre ale FMI (SUA, Japonia, Franţa,
Germania şi Marea Britanie). Federaţia Rusă, China şi Arabia Saudită au obţinut şi ele,
ulterior membrilor citaţi anterior dreptul de a avea propriul reprezentant. Restul de
administratori reprezintă ţări grupate în „circumscripţii”, care îşi aleg un singur
reprezentant. Deciziile Consiliului executiv se iau cu majoritate calificată, fiecare director
executiv dispunând de un număr de voturi egal cu suma voturilor de care dispune fiecare
ţară membră a grupului care l-a ales. Consiliul este răspunzător de administrarea
activităţilor curente ale FMI. El asigură coordonarea operaţiunilor şi respectarea
principiilor în relaţiile financiare, valutare şi de creditare internaţională. Consiliul decide
aprobarea acordurilor negociate de reprezentanţii statelor şi experţii FMI şi, prin aceasta,
acordarea de credite.
Următoarea poziţie de autoritate în cadrul Fondului este reprezentată de funcţia
directorului general. Directorul general este ales de Consiliul de administraţie. El nu
poate fi ales dintre guvernatori sau dintre directorii executivi. Printre atribuţiile sale se
numără prezidarea întâlnirilor Consiliului de admnistraţie, exprimarea votului în caz de
balotaj, participarea la reuniunile Consiliului guvernatorilor. Directorul FMI reprezintă
organizaţia în mod curent, în relaţiile cu terţi şi asigură gestionarea permanentă a
Fondului, sub supravegherea Consiliului executiv. Decizia statelor, devenită cutumă, a
stabilit că directorul executiv al FMI va fi întotdeauna un european, iar preşedintele
Băncii Mondiale va fi întotdeauna un american.
Consiliul guvernatorilor şi Consiliul de administraţie beneficiază, în activitatea
lor, de sprijinul a două organe suplimentare: Comitetul Interimar şi Comitetul
Dezvoltării.
Structura operaţională a Fondului cuprinde, în afara acestor organe de conducere
şi consiliere la nivelul conducerii, departamente geografice, departamente funcţionale şi
servicii speciale, departamente care au atribuţii în domeniul informaţiilor şi legăturilor şi
serviciile de susţinere. Departamentele geografice sunt organizate în prezent pe

8
următoarele regiuni: Europa I, Europa II, Asia şi Pacific, Africa, Orientul Mijociu şi
Emisfera Occidentală. Negocierea acordurilor privind utilizarea resurselor financiare ale
FMI de către statele membre şi monitorizarea îndeplinirii angajamentelor revine în
sarcina departamentului de care aparţine fiecare stat care solicită asistenţă. Tot din aceste
departamente provin şi repezentanţii rezidenţi ai FMI, care sunt funcţionari detaşaţi în
unele din ţările membre pentru a facilita comunicarea dintre FMI şi guverne şi pentru a
constitui un factor suplimentar de monitorizare şi presiune în vederea respectării
angajamentelor asumate de ţara respectivă în raport cu Fondul.
Departamentul monetar are in vedere problemele bancilor centrale si
regimurilor de schimb, de concepere si imbunatatirea instrumentelor de politica
monetara;
Departamentul de finante publice are scopul de a sprijini reformele fiscale,
problemele legate de celtuieli publice si sistemele de protectie sociala;
Departamentul de statistici sustine tarile membre pentru eleborarea datelor
statistici, acestea fiind indispensabile masurilor impuse;
Institutul F.M.I pentru finante internationale ofera intermediarilor cursuri de
pregatire, ateliere de seminarii pe diverse probleme macroeconomice;
Departamentul juridic acorda consultanta in elaborarea noilor texte de lege in
conformitate cu cerintele economiei de piata;
Departamentul juridic acorda consultanta in elaborarea noilor texte de lege in
conformitate cu cerintele economiei de piata;
Departamentul pentru elaborarea si examinarea politicilor economice ofera
asistenta in domeniu, si in probleme de administrare a datoriei publice, de definire si
aplicare a reformelor depolitica comerciala;
Biroul de servicii informatizate acorda indicatii asupra tehnicilor specifice4.

6. Autonomia și obligațiile FMI

4
Petre Brezeanu, Ilie Simon, Laura Elly Novac - Institutii financiare internationale, Editura Economica, Bucuresti,
2005, pag 19-20.

9
 Fondul are deplina autonomie pe plan financiar. Sursele FMI nu provin din
cotizatiile statelor membre (ca in cazul Bancii Mondiale), ci din varsaminte in contextual
cotelor subscrise de statele member ale Fondului, din comisioane, taxe si alte venituri.
Comisioanele sunt cele calculate asupra sumei obtinute de FMI in moneda unor tari
membre peste cota-parte cu care acestea participa la Fond in moneda nationala.
Obligatiile cu titlu general pe care trebuie sa le indeplineasca tarile care adera la
FMI. sunt:
 Schimbarea orientarii politicii economice si financiare astfel incat sa incurajeze o
crestere economica ordonata intr-o stabilitate a preturilor;
 Evitarea folosirii taxelor de schimb sau a Sistemului Monetar International cu
scopul de a impiedica adaptarea efectiva a balantei de plati sau de a-si garanta
avantaje competitive nedrepte fata de alte state membre;
 Urmarirea politicilor de schimb compatibile cu angajamente prevazute;
 Promovarea stabilitatii favorizand conditiile de baza economice si financiare
ordonate si un sistem monetar care sa nu fie o sursa de perturbatii5.

7. Resursele FMI
FMI foloseşte, pentru evidenţa operaţiunilor şi resurselor sale, o unitate de cont
proprie, denumită Drept Special de Tragere (DST). Această „monedă proprie” scriptică a
FMI a început să fie emisă în 1970, fiind iniţial echivalentul unui dolar american.
În timp, valoarea DST a ajuns să se calculeze în funcţie de un coş valutar alcătuit
din monedele celor cinci state membre. Statele membre trebuie să îşi raporteze cotele-
părţi la un nivel constant al DST, atribuit lor, pe baza unei rate de schimb a monedei
naţionale determinată de F.M.I.
Cu alte cuvinte, statele membre contribuie cu o anumită sumă în moneda lor
naţională la activele Fondului, sau cu devize şi aur, dar această contribuţie se calculează,
în interiorul F.M.I, în echilvalentul ei în DST. Resursele de creditare ale F.M.I sunt
împărţite, după cum rezultă şi din prezentarea funcţiilor organizaţiei, în resurse proprii şi
resurse atrase din exterior.

5
Petre Brezeanu, M. Alina Dima, Laura Elly Novac- Sisteme Financiare. Editura Cavallioti, Bucuresti, pag 7.

10
 Marimea cotei de participare la resursele Fondului a fost stabilita initial, in dolari
americani, in functie de dimensiunea economica a tarii respective in cadrul economiei
mondiale, luandu-se in considerare o serie de indicatori economici importanti, si anume:
Drepturile speciale de tragere (DST sau, internaţional, XDR) sunt moneda virtuală
a Fondului Monetar Internaţional, conceput ca înlocuitor al standardului aurului.
Tranzacţiile în interiorul Fondului Monetar Internaţional sunt calculate în DST. O serie
de valute naţionale sunt fixate la un anumit raport în relaţie cu DST. Valoarea sa se
calculează în funcţie de dolarul american (44%), euro (34%), yenul japonez (11%) şi lira
sterlină britanică (11%), conform cotaţiilor de la bursa londoneză.
Drepturile speciale de tragere au fost create în anul 1969 din dorinţa de a găsi un
instrument monetar mai stabil destinat să acopere o parte din nevoile globale de lichidităti
internaţionale. Desi initial a fost definit printr-un continut în aur, echivalent cu cel al
dolarului, respectiv 0,888671 gr, fără a fi convertibil în aur, în prezent se utilizează
metoda coşului compus din cele 4 monede lider utilizabile ($, €, £, Yen), menită sa-i
confere o anumită stabilitate.
DST este o monedă emisă de FMI şi se utilizează ca:
- etalon monetar;
- instrument de rezervă;
- mijloc de plată pentru anumite operaţiuni între FMI și membrii săi;
- mijloc de procurare de monede naţionale convertibile.

8. Relațiile României cu FMI

România a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar Internațional
prin vărsarea cotei sale de participare, la 15 decembrie 1972, România devenind în acel
moment al 125-lea stat membru al FMI.
Cota-parte de participare a României la Fond a fost de 1.030,2 milioane DST, care
a reprezentat 0,48% din total. Vărsarea acestei cote i-a conferit țării noastre un numar de
10.552 voturi, reprezentând 0,49% din total. România dispune în prezent de
disponibilități la FMI care pot fi trase în urma unor acorduri stand-by, tragerile fiind
posibile în limitele implementării programelor de reformă convenite cu Fondul. După
aderarea sa la Fond, România a participat activ, în perioada 1972-1974, la lucrările

11
Comitetului celor 20 pentru reforma sistemului monetar, iar în perioada 1974-1976 la
lucrările Comitetului interimar pentru modificarea statutului FMI.
FMI a jucat un rol activ în procesul de tranziție a României, conditionand
acordarea de imprumuturi financiare de efectuarea unor reforme radicale în economia
românească. FMI poate fi considerat responsabil de realizarea tranziției în România și în
celelalte țări foste comuniste în măsura în care acestea au implementat programele de
reformă în legatură directă cu respectarea condițiilor impuse de această instituție și cu
dezideratele proprii fiecarei țări privind reforma economică. Pentru România, relația cu
FMI a fost uneori controversată, atât ca urmare a lipsei de profunzime a reformelor
promovate în țara noastră în diversele perioade ale tranziției, cât și a rigidității FMI în
ceea ce privește unele pachete de programe propuse, inadecvate

12
 Anexa 1 – Organigrama FMI
Comitetul monetar si Consiliul de Comitetul Comun de
financiar international Administratie dezvoltare F.M.I-
Banca Mondiala

Comitetul executiv Biroul independent

de evaluare

Directorul executiv

Biroul de Biroul de Biroul de

investitii buget si audit
planificare intern si
inspectie

Department zonal Departamente de servicii functionale Informatii si Suport

si speciale legaturi tehnic

Departamentul Departamentul de Departamentul Departamentul Secretariat

African finante juridic de relatii
externe
Departamentul
Departamentul Departamentul de Departamentul
Fonduri ONU de resurse
Asia si Pacific afaceri fiscal de piete
umane
monetare si
capital
Biroul Regional Departamentul
pentru Asia si Institutul pentru
Departamentul de servicii
Pacific dezvoltarea
de strategii, generale si
capacitatii
tactici si tehnoogice
Departamentul control.
European Institutul vienez
Departamentul
Birouri in Europa de cercetare
Institutul de
formare
Signapore Departamentul
Departamentul statistic
Asia Centrala si de
Est Sursa: http://www.imf.org/external/np/obp/orgcht.htm
Centre de economie
si finante din 13
Departamentul Orientul Mijlociu
Emisferei Vestice