Tema: Fondul Monetar Internațional

Disciplina: Economie monetară internațională

Masterand: Romanciuc Andrian

Facultatea: Științe
Specializarea: Management Financiar-Bancar
Grupa: MFB-11

PETROȘANI 2020
FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL
 1. Prezentare Generală

Fondul Monetar Internaţional îşi are originea în recesiunea economică din perioada anilor
1930, când mai multe conferinţe internaţionale au convenit să reinstaleze ordinea şi să
înceapă procesul economic deoarece valoarea comerţului mondial a scăzut cu peste 60 %.
Până în 1940, ţările se aflau sub presiunea cotei aurului care fusese reintrodusă după primul
război mondial, cu rate de schimb care s-au dovedit a fi nerealiste.
În timpul celui de -al doilea război mondial, doi gânditori, John Maynard Keynes de la
Trezoreria Angliei şi Harry Dexter White de la Trezoreria SUA au conceput aproape
simultan, planuri pentru instaurarea unui sistem monetar complet nou, care să stabilizeze
ratele de schimb şi să propulseze comerţul liber prin intermediul unei instituţii naţionale
permanente.

Keynes vedea această instituţie ca pe un tip de bancă

mondială centrală, care să creeze masă monetară prin
propria autoritate şi să poată acorda suportul financiar
ţărilor cu probleme.

Noul sistem
monetar
White susţinea că sursa asistenţei financiare să fie
contribuţia ţărilor membre.

Forma finală adoptată este un hibrid: Fondul Monetar

Internaţional finalizează împrumuturile către ţările
membre apelând la rezervele oficiale ale celorlalte ţări
membre.

După al doilea război mondial, într-o lume devastată de distrugerile războiului, a apărut
imperios necesar un efort colectiv, la nivel global, pentru a pune bazele unui sistem care să
asigure un echilibru şi o disciplină financiară şi care să asigure finanţarea unor proiecte cu
scop productiv, care să genereze dezvoltare economică. Pentru a realiza aceste obiective
ambiţioase, printr-o iniţiativă a Organizaţiei Naţiunilor Unite, s-a organizat o conferinţă la
care au fost invitaţi miniştrii de finanţe din 44 de ţări. Această conferinţă s-a desfăşurat în
localitatea Bretton Woods din statul New Hampshire din SUA şi a avut ca rezultat înfiinţarea
Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
Fondul Monetar Internaţional este condus de Consiliul
sau, pe scurt, Banca Mondială. De aceea, adeseori, celor două organizaţii li se mai spune şi
Guvernatorilor care cuprinde câte un membru din fiecare ţară,
"Instituţiile Bretton Woods".
miniştrii de finanţe sau guvernatori ai băncilor centrale şi are
rolul de a decide asupra unor probleme, cum ar fi: creşterea
capitalului acestuia, aderarea de noi membri, acordarea de
împrumuturi etc. Şedinţa anuală se ţine împreună cu cea a
Băncii Mondiale.
Organizare
managerială
Deciziile Fondul Monetar Internaţional sunt luate prin vot
proporţional. Fiecare ţară membră are un număr mic de voturi
de bază, care se multiplică proporţional cu mărimea cotei de
participare. (o cotă de participare echivalentă în DST 1 vot =
250.000 DST). Această cotă determină pe lângă mărimea
votului şi accesul la facilităţile creditelor şi alocarea de DST-
uri, şi ea se calculează după o formulă cu multe variabile
economice PIB, Balanţa de plăţi, mărimea rezervelor, etc.
Toate tranzacţiile Fondul Monetar Internaţional sunt
încheiate în DST-uri. Orice ţară membră îşi poate schimba
DST-urile cu alte ţări membre, primind în schimb valută
forte.

La Conferinţa Naţiunilor Unite desfăşurată la Bretton Woods

în 1944 s-au pus bazele unor instituţii cu atribuţii financiare
Reţinem: şi monetare pe plan internaţional, respectiv Fondul Monetar
Internaţional şi Banca Mondială şi s-a trecut de la relaţiile pur
bilaterale la relaţii financiar-valutare multilaterale, pe baza
unui consens între ţările participante.

Deciziile politice curente sunt luate de către Consiliul

Executiv, căruia guvernatorii îi deleagă implementarea
politicii Fondul Monetar Internaţional. Acest consiliu este
compus din 24 de directori executivi care se întâlnesc de 3 ori
pe săptămână şi care analizează rapoartele de la nivel
guvernamental a ţărilor membre. Cele 5 ţări cu cea mai mare
cotă de participare – SUA, Anglia, Germania, Franţa şi
Japonia – au dreptul fiecare la câte un director permanent.Cel
Activitatea mai important organism care trasează politica Fondul
curentă Monetar Internaţional este Comitetul Interimar compus din
miniştrii celor 24 de ţări care au un loc în Consiliul Executiv,
aleşi în mod egal dintre ţările industrializate şi cele în curs de
dezvoltare. Acest Comitet se întâlneşte de 2 ori pe an, iar
numele de „interimar” face referire la posibilitatea de a
transforma Comitetul într-un Consiliu cu putere de decizie.
Consiliul Executiv este prezidat de Directorul General, numit
pe 5 ani.

2. Organizarea şi funcţiile Fondului Monetar Internaţional

 Scopul Fondului Monetar Internaţional este acela de a promova
cooperarea monetară internaţională care să ofere un cadru
adecvat pentru consultare şi colaborare în probleme monetare
internaţionale.

Funcţie principală: conform prevederilor Acordului de înfiinţare,

principala funcţie a Fondul Monetar Internaţional este aceea de a
Scopul şi supraveghea sistemul monetar internaţional necesar unei creşteri
funcţiile echilibrate în comerţul mondial şi în economiile ţărilor membre.
FMI
Fondul Monetar Internaţional acordă credite numai în urma
satisfacerii unor condiţii de politică economică şi financiară.
Această condiţionare este o consecinţă directă a funcţiei Fondul
Monetar Internaţional de supraveghere a procesului de ajustare şi
serveşte două scopuri: asigurarea că ţările care primesc credite le
folosesc în scopul redresării balanţei de plăţi şi că ţările
respective vor fi în măsură să restituie creditul primit.

Funcţiile FMI

Supravegherea Acordarea Supervizarea Recomandări Supraveghează

politicii de ofertei de privind politica procesul de
monetare împrumuturi lichidități financiară ajustare

3. Organizarea financiară a Fondului Monetar Internaţional

Mărimea capitalului Fondului Monetar Internaţional, de 145 mld.

DST este egală cu suma contribuţiilor ţărilor membre. 75 % din
mărimea cotei se plăteşte în moneda naţională iar restul intr-o
monedă general acceptată. Înainte de 1978, un sfert din prima cotă
şi suplimentările ulterioare se plăteau în aur. Deşi nu au un rol
semnificativ în procesul de creditare, rezervele de aur oferă totuşi
o garanţie solidă pentru solvabilitatea fondului.
Organizare
financiară Deciziile Fondul Monetar Internaţional sunt luate prin vot
proporţional. Fiecare ţară membră are un număr mic de voturi de
bază, care se multiplică proporţional cu mărimea cotei de
participare. (o cotă de participare echivalentă în DST 1 vot =
250.000 DST). Această cotă determină pe lângă mărimea votului
şi accesul la facilităţile creditelor şi alocarea de DST-uri, şi ea se
calculează după o formulă cu multe variabile economice PIB,
Balanţa de plăţi, mărimea rezervelor, etc. Toate tranzacţiile
Fondul Monetar Internaţional
La Conferinţa suntdesfăşurată
Naţiunilor Unite încheiate înlaDST-uri. Orice în
Bretton Woods
ţară1944
membră îşi poate
s-au pus schimba
bazele DST-urile
unor instituţii cu alte ţări
cu atribuţii membre,
financiare şi
primind în schimb valută forte.
monetare pe plan internaţional, respectiv Fondul Monetar
Reţinem :
Internaţional şi Banca Mondială şi s-a trecut de la relaţiile pur
bilaterale la relaţii financiar-valutare multilaterale, pe baza unui
consens între ţările participante.
 Fondul Monetar Internaţional realizează un buget valutar trimestrial
care evidenţiază ţările cu o balanţă de plăţi suficient de stabilă, a
căror monedă poate fi folosită pentru acordarea creditelor de către
acesta. Fondurile de care dispune pentru acordarea de credite sunt în
diferite monede naţionale şi în DST-uri. Dacă o ţară solicită credit,
acesta foloseşte o metodă specială: se ia valută general acceptată de
la Fondul Monetar Internaţional şi se returnează echivalentul în
moneda naţională.
Fondul Monetar Internaţional poate utiliza această metodă de plată
deoarece membrii, cu o balanţă de plăţi solidă şi o anumită situaţie a
rezervelor, sunt obligaţi, la cerere, să schimbe banii din propria
monedă în valuta indicată de fond, în general dolari, deoarece aceasta
este valuta solicitată pentru plăţile internaţionale. De exemplu, dacă
Mecanisme Fondul Monetar Internaţional foloseşte lira sterlină pusă la dispoziţie
financiare de Marea Britanie pentru a credita o ţară care preferă să primească
dolari americani, atunci Banca Angliei trebuie să schimbe lirele în
dolari.

Iniţial, Fondul Monetar Internaţional a fost creat pentru a

supraveghea ratele de schimb în ţările membre iar conform
sistemului, pentru a efectua o modificare în rata de schimb era
necesară aprobarea Consiliului Executiv al Fondul Monetar
Internaţional. Cel mai important efect al aplicării acestui sistem a fost
devalorizarea monedei naţionale în raport cu dolarul american, care
era principalul curs de referinţă în cadrul sistemului.

4. Facilităţi de creditare acordate de Fondul Monetar Internaţional

Ajutorul financiar acordat de Fondul Monetar Internaţional se bazează pe sistemul tranşelor
de credit în care fiecare tranşă reprezintă 25 % din cota de participare a ţării respective. Prima
tranşă este uşor de obţinut pentru ţările cu probleme în balanţa de plăţi. Pentru acordarea
următoarelor tranşe, ţara care solicită ajutorul financiar trebuie să adopte un program politic
elaborat în colaborare cu Fondul Monetar Internaţional. Creditul este luat în etape şi modificat
după gradul în care sunt îndeplinite condiţiile impuse. Aceste facilităţi de creditare, inclusiv
prima tranşă sunt limitate iar nivelul împrumuturilor trebuie reconsiderat în 5 ani.
 facilitatea de finanţare compensatorie este introdusă cu scopul de
a prelua din problemele balanţei de plăţi, ca urmare a unei
diminuări temporare a câştigurilor din exporturi. Aceasta
interesează în primul rând ţările producătoare de mărfuri de bază
care riscă eşecuri în export, din motive fără posibilitate de control
cum ar fi de exemplu, compromiterea recoltelor.

facilităţi prin stocul tampon au în vedere posibilitatea de a finanţa

menţinerea unor stocuri tampon ale unor mărfuri de bază pentru
preîntâmpinarea unor situaţii de criză;

facilităţi privind rambursarea creditelor pe o perioadă de timp

Facilitățile speciale de
creditare acordate de
Fondul Monetar
Internațional
mai lungă se acordă ţărilor în curs de dezvoltare care se confruntă
cu dezechilibre structurale în producţie şi comerţ. Returnarea
creditelor de acest tip începe după 4 ani iar întregul împrumut
trebuie rambursat după 10 ani;
facilităţi temporare care se acordă în situaţii de excepţie. De
exemplu, facilităţi de creditare pentru ţările afectate de creşterile
mari ale preţului petrolului (1974 -1975);

facilităţile de ajustare structurală sunt oferite ţărilor sărace

pentru programe de reformă economică. Acest tip de credite sunt
purtătoare de dobândă redusă (uneori poate coborî până la 0,15 %
pe an) şi termen de rambursare mai mare de 10 ani, cu perioade
de graţie avantajoase a căror durată se stabileşte în funcţie de
scopul utilizării creditului respectiv;

facilităţi de transformare sistemică înfiinţate special pentru ţările

din blocul răsăritean al Europei. Ţările aflate în tranziţie către
economia de piaţa pot împrumuta 50

În concluzie, în ultimii 20 de ani, a existat o proliferare a facilităţilor de creditare, sistemul

de creditare a devenit foarte complex şi totodată flexibil faţă de situaţiile deosebite apărute
iar creditul maxim disponibil teoretic pentru ţările membre a crescut la 480 % din cota de
participare. În timp ce în primii 25 ani de la înfiinţarea Fondul Monetar Internaţional 50 %
din credit era deţinut de ţările industrializate, acum majoritatea debitorilor sunt ţări în curs
de dezvoltare.
5. Modalităţi de acordare a împrumuturilor de către Fondul Monetar Internaţional

Condiţiile de creditare vizează reechilibrarea balanţei de plăţi externe şi

stabilitatea internă a preţurilor. Programul conceput pentru situaţii obişnuite,
prevede măsuri de politică fiscală şi monetară, politică în domeniul ratei de
schimb, reformă în sectorul public, liberalizarea comerţului şi reforme în
sectorul financiar şi pe piaţa muncii.

Programele de ajustare sunt, uneori, criticate sever deoarece vizează

restructurarea domeniilor neproductive, cu eficienţă economică foarte redusă
şi cu resurse limitate. Condiţiile impuse se referă la întreaga economie,
specialiştii acestuia ferindu- se să detalieze măsuri specifice pentru fiecare
Condiții ţară. Măsurile urmăresc eficientizarea costurilor şi viabilitatea financiară a
de măsurilor de siguranţă socială care se impun, micşorând efectele secundare
creditare anticipate pe termen scurt asupra grupurilor vulnerabile şi furnizând
stimulente pentru reducerea sărăciei pe termen lung.

Cele mai multe ţări apelează la Fondul Monetar Internaţional în fazele cele
mai avansate ale dezechilibrului economic, când toate celelalte resurse de
finanţare au fost epuizate. În acel moment situaţia este adesea atât de gravă
încât, cu sau fără programul Fondului, acţiunile radicale, în special din punct
de vedere social nu mai pot fi evitate. Astfel, Fondul Monetar Internaţional
este uneori acuzat pentru măsuri nepopulare, în special datorită condiţiilor
impuse privind închiderea unor întreprinderi nerentabile şi eliminarea unor
subvenţii, cum este şi cazul României.

Echipa de specialişti ai fondului elaborează un material sumar, care este

analizat şi acceptat de conducerea fondului şi elaborează cu anticipaţie o
serie de chestionare şi situaţii care vor sta la baza întocmirii raportului de
inspecţie.

În fiecare an, experţii Fondul Monetar Internaţional vizitează aproape toate

ţările membre pentru a supraveghea politica economică a acestora. Misiunile
durează în general, 2-3 săptămâni iar echipa de experţi este formată din
specialiştii diferitelor departamente din cadrul Fondului Monetar
Internaţional

Acordare La întoarcerea misiunii la Washington se reiau discuţiile între raportori şi

diferite departamente. Proiectul de program care se elaborează este verificat
pentru a întruni toate cerinţele generale ale Fondului, el fiind folosit ca bază
de plecare pentru a doua rundă de negocieri cu autorităţile. În această etapă
există o strânsă conlucrare între experţii Fondul Monetar Internaţional şi cei
ai Băncii Mondiale fapt pentru care se elaborează un program pe termen
mediu elaborat cu participarea autorităţilor din ţara care solicită împrumutul.
Acest program conţine informaţii asupra politicii macroeconomice şi asupra
ajustărilor structurale recomandate.

Rezultatul final al negocierilor este înscris de către autorităţi într -o scrisoare

care este transmisă Directorului General împreună cu o cerere pentru
acordarea ajutorului financiar, după care este prezentată Consiliului
Executiv, ce decide asupra valorii creditului şi asupra perioadei de derulare.
În concluzie, deoarece creditul acordat de Fondul Monetar Internaţional nu este suficient
pentru rezolvarea problemelor, este esenţial ca ţările care primesc credite să aplice o politică
de ajustare adecvată. În acest sens s-a produs o schimbare fundamentală în relaţiile dintre
Fondul Monetar Internaţional şi membrii săi. Tot mai multe ţări au respins intervenţia
excesivă a statului şi au apreciat necesitatea unui climat financiar mult mai stabil şi, în funcţie
de situaţia din ţara respectivă, necesitatea unei pieţe care să funcţioneze mai eficient şi cu mai
puţine restricţii.

Directori

Perioada Nume

1946–1951 Camille Gutt

1951–1956 Ivar Rooth

1956–1963 Per Jacobsson

1963–1973 Pierre-Paul Schweitzer

1973–1978 Johan Witteveen

1978–1987 Jacques de Larosière

1987–2000 Michel Camdessus

2000–2004 Horst Köhler

2004–2007 Rodrigo de Rato

2007-2011 Dominique Strauss-Kahn

2011 John Lipsky (interimar)

2011-prezent Christine Lagarde

6. Puterea de vot în cadrul organizației

Deciziile majore necesită o majoritate de 85% din voturi, o supermajoritate. Statele Unite ale
Americii a fost mereu singura țară care poate bloca o decizie a FMI. Tabelul următor arată
primele 20 de țări în funcție de numărul de voturi (2 220 817 voturi în total). Cele 27 de țări
membre ale Uniunii Europene au împreună 710 786 de voturi (32,07%).
 În data de 23 octombrie 2010, miniștrii de finanțe din G-20 au fost de acord cu o reformă a
Fondului Monetar Internațional prin acordarea a 6% din voturi anumitor țări în curs de
dezvoltare.

Cotele statelor membre și puterea de vot (Atenție: puterea de vot înainte de modificările făcute în
octombrie 2010)

Țară Cota: Cota: Voturi:

Guvernator Voturi:
membră a milioane procent din Guvernator procent din
alternativ număr
FMI de DST total total
Statele Unite
42,122.4 17,69 Timothy Geithner Ben Bernanke 421,961 16.75
ale Americii
Masaaki
Japonia 15,628.5 6.56 Jun Azumi 157,022 6.23
Shirakawa
Wolfgang
Germania 14,565.5 6.12 Jens Weidmann 146,392 5.81
Schäuble
Franța 10,738.5 4.51 Pierre Moscovici Christian Noyer 108,122 4.29
Regatul Unit 10,738.5 4.51 George Osborne Sir Mervyn King 108,122 4.29
China 9,525.9 4.00 Zhou Xiaochuan Yi Gang 81 151 3,65
Italia 7,055,5 3,24 Giulio Tremonti Mario Draghi 95,996 3.81
Arabia Ibrahim A. Al-
6,985.5 2.93 Fahad Almubarak 70,592 2.80
Saudită Assaf
Canada 6,369.2 2.67 Jim Flaherty Mark Carney 64,429 2.56
Rusia 5,945.4 2.50 Anton Siluanov Sergey Ignatyev 60,191 2.39
India 5,821.5 2,44 P. Chidambaram Duvvuri Subbarao 58,952 2,34
Țările de Jos 5,162.4 2,17 Klaas Knot Hans Vijlbrief 52,361 2.08
Belgia 4,605.2 1.93 Luc Coene Marc Monbaliu 46,789 1.86
Eveline Widmer-
Elveția 3,458.5 1.45 Thomas Jordan 35,322 1.40
Schlumpf
Australia 3,236.4 1.36 Wayne Swan Martin Parkinson 33,101 1.31
José Antonio
Mexic 3,625.7 1.52 Agustín Carstens 36,994 1.47
Meade
Spania 4,023.4 1.69 Luis de Guindos Luis M. Linde 40,971 1.63
Brazilia 4,250.5 1.79 Guido Mantega Alexandre Tombini 43,242 1.72
Coreea de
3,366.4 1.41 Jaewan Bahk Choongsoo Kim 34,401 1.37
Sud
Nelson José
Venezuela 2,659.1 1.12 Jorge Giordani 27,328 1.08
Merentes Diaz
Restul de 166
62 593,8 28,39 respectivul respectivul 667 438 31,16
de țări

7. FMI în România
România a devenit membru FMI la 15 decembrie 1972 şi face parte din constituenta
condusă de Olanda. Dl. Anthony de Lannoy (Olanda) este Director Executiv pentru România
în cadrul FMI; constituenta sa include Armenia, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria,
Cipru, Croaţia, Georgia, Israel, Luxemburg, Macedonia de Nord, Moldova,
Muntenegru, Olanda, România şi Ucraina. Guvernatorul României la FMI este dl.
Constantin Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naţionale a României. Poziţia de guvernator
supleant este deţinută de secretarul de stat din Ministerul Finanţelor Publice coordonator al
activităţii privind elaborarea legislaţiei, politicilor şi reglementărilor contabile şi fiscale.
Fondul are un reprezentant rezident la Bucureşti din anul 1991. Începând cu luna aprilie
2016, reprezentantul rezident al FMI în România este Alejandro Hajdenberg, care a
ocupat anterior poziţia de senior desk economist la Biroul FMI din Cipru.
Cota de participare a României la FMI se ridică la 1.811,4 milioane DST sau 0,38% din
cota totală. Puterea de vot a României este de 19.579 voturi reprezentând 0,39% din total.
Asistența financiară: ca membru al FMI, România a folosit resursele instituției în 13 ocazii
(detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului.
Informaţii privind asistenţa financiară acordată de FMI (sub formă de aranjamente stand-by,
inclusiv de tip preventiv) sunt disponibile în tabelul de mai jos.

*Suma trasa este zero deoarece acesta este un Aranjament Stand-by preventiv
(Precautionary SBA).
Începând cu anul 20091, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a aprobat în data de 4 mai
2009 un Aranjament stand-by (ASB) pe o perioadă de 24 de luni în valoare de 11,443 mld. de
DST (aproximativ 12,95 mld. de euro, respectiv 1,111% din cota României la FMI), din care
MFP a beneficiat de 1.946.500.000 de DST, iar BNR de 8.622.500.000 de DST. Urmare a
deciziei autorităţilor de a trata ultima tranşă din împrumut, în sumă de 874 milioane de DST,
ca fiind de tip preventiv, aceasta nu a fost disponibilizată.
În vederea continuării pachetului de reforme demarat în perioada 2009-2011, autorităţile
române au solicitat, odată cu finalizarea anticipată a acestui acord, aprobarea unui nou
Aranjament Stand-By în valoare de 3.090,6 milioane de DST (aproximativ 3,5 miliarde de
Euro, respectiv 300% din cota României la FMI), care să se concentreze pe stimularea
potenţialului de creştere prin reforme structurale. Astfel, cel de al doilea ASB (de tip
preventiv) a fost aprobat de către Consiliul Directorilor Executivi al FMI în data de 25 martie
2011 şi a fost finalizat în iunie 2013, după prelungirea cu trei luni din martie 2013. După
finalizarea cu succes a acestuia, România a solicitat în iulie 2013 un nou sprijin financiar
preventiv din partea UE şi a FMI. Programul economic susţinut de Aranjamentul stand-by pe
24 de luni cu FMI, pentru suma de 1.751,34 milioane de DST (aproximativ 2 miliarde de
EUR, reprezentând 170% din cota României la FMI), de asistenţa acordată de UE pentru
balanţa de plăţi, în valoare de 2 miliarde de EUR la care se adaugă și sprijinul Băncii
Mondiale, vine în completarea celor două programe precedente, vizând: (i) asigurarea
sustenabilităţii finanţelor publice, (ii) continuarea politicilor monetare şi a celor în sectorul
financiar pentru menţinerea unor rezerve şi creşterea rezistenţei în eventualitatea unor şocuri
externe şi (iii) continuarea implementării de reforme structurale. Acesta are în vedere
susţinerea programului economic pentru perioada 2013-2015, de menţinere a politicilor
macroeconomice sănătoase şi a stabilităţii sectorului financiar şi de continuare a reformelor
structurale într-un context marcat de incertitudini externe.
FMI a aprobat acest aranjament prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar
Internaţional din 27 septembrie 2013, iar Comitetul Economic şi Financiar şi Consiliul de
Afaceri Economice şi Financiare ale UE au aprobat asistenţa financiară din partea UE în
octombrie 2013. Ambele au fost finalizate în luna septembrie 2015.
În vederea sprijinirii implementării pachetului de reforme şi a îndeplinirii angajamentelor
asumate în cadrul Aranjamentelor stand-by încheiate cu FMI, acesta (individual sau în
colaborare cu Banca Mondială) a oferit de-a lungul timpului asistenţă tehnică atât
Ministerului Finanţelor Publice, cât şi Băncii Naţionale a României.
Astfel, Ministerul Finanţelor Publice (inclusiv ANAF) au beneficiat în perioada 2009-2013
de sprijin în domenii precum:
 identificarea priorităţilor de reformă pe termen mediu şi scurt în domeniul
administrării veniturilor,
 elaborarea unei strategii de administrare a persoanelor fizice cu averi mari,
 îmbunătăţirea conformării fiscale şi a reformelor în domeniu,
 elaborarea strategiei de impunere a persoanelor fizice,
 consolidarea strategiilor de impozitare a persoanelor fizice,
 identificarea acţiunilor necesare pentru reformele de administrare fiscală spre a spori
conformarea voluntară şi veniturile fiscale,
 consolidarea disciplinei fiscale în administraţia publică şi a cadrului bugetar,
 pregătirea ariei de cuprindere şi a specificaţiilor tehnice ale sistemului informatic
integrat de management financiar,
 introducerea unor mecanisme eficiente de schimb de informaţii electronice între
subsistemele ciclului de management al cheltuielilor, în special între buget,
trezorerie şi sistemul de raportare, etc.
În calitate de stat membru, România furnizează FMI informaţii şi realizează consultări
anuale cu această instituţie, în conformitate cu prevederile Articolului IV al Statutului FMI.
 Bibliografie

 http://www.imf.org/external/country/ROU/index.htm
 Raportul FMI în conformitate cu Articolul IV – februarie 2015:
http://www.imf.org/external/pubs/cat/longres.aspx?sk=42807.0
 Site FMI: http://www.imf.org/external/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Fondul_Monetar_Interna%C8%9Bional
 https://www.mae.ro/node/1473