POPESCU MIRELA

ANALIZĂ ECONOMICO – FINANCIARĂ

 Tema nr. 1

BAZELE TEORETICO – METODOLOGICE ALE ANALIZEI

ECONOMICO-FINANCIARE

Unităţi de învăţare:
 Necesitatea, conţinutul şi tipurile de analiză economico-financiară
 Poziţia rolul şi funcţiile analizei economico-financiare în procesul
managerial
 Factorii care determină schimbări de stare în funcţiunea sistemelor
economice
 Metode şi tehnici ale analizei economico-financiare
 Sursele informaţionale utilizate în analiza activităţii economico-financiare
 Etapele şi organizarea analizei economico-financiare

Obiectivele temei:
 cunoaşterea conţinutului şi tipologiei analizei economico-financiare;
 înţelegerea scopului şi modului în care se realizează activitatea practică de
analiză economico-financiară;
 deprinderea studenţilor cu metodele, tehnicile şi procedeele analizei
economico-financiare;
 cunoaşterea surselor informaţionale necesare în efectuarea analizei;
 delimitarea etapelor importante ale activităţii de analiză

Timpul alocat temei: 4 ore

Bibliografie recomandată:
 Gheorghiu A. – Analiza economico-financiară la nivel microeconomic,
Editura Economică, Bucureşti, 2004
 Monea, M. – Analiza economico-financiară a activității firmei, Editura
Universitas, Petroşani, 2015
 Robu, V., Anghel, I., Șerban, C. Analiza economico-financiară a firmei,
Editura Economică, București, 2014
 Robu, V., Vâlceanu, Gh., Analiză economico-financiară. Teste grilă,
Editura Economică, București, 2006

1.1. Necesitatea, conţinutul şi tipurile de analiză economico-financiară

- metodă generală de studiere a fenomenelor şi

proceselor din natură şi societate.
ANALIZA
- provine de la cuvântul grecesc „analysis”

- presupune descompunerea unui obiect sau fenomen în

părţile sale componente, în elementele lui simple în
vederea cercetării lui amănunţite.

2
 Ca metodă de cercetare – analiza este operaţiunea
logică de descompunere a unui întreg în elementele sale
componente pentru a permite descoperirea factorilor şi
cauzelor de influenţă, a legăturilor de cauzalitate,
precum şi explicarea modului de formare şi desfăşurare
a fenomenelor cercetate.
Analiza
economico Ca disciplină de studiu – analiza economico-financiară
-financiară constă într-un ansamblu de concepte, metode tehnici şi
poate fi instrumente care asigură tratarea informaţiilor
privită referitoare la un agent economic şi la mediul său, pentru
din trei cunoaşterea situaţiei economico-financiare şi a stării de
perspective performanţă, în vederea identificării posibilităţilor de
îmbunătăţire a acestora.

Ca activitate practică - analiza economico-financiară

este un proces complex de cunoaştere a modului de
utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare,
precum şi a factorilor şi condiţiilor care influenţează
fenomenele şi procesele care se desfăşoară la nivelul
agenţilor economici, în vederea identificării
posibilităţilor de ameliorare a situaţiei acestora şi pentru
a oferi soluţii managerilor pentru fundamentarea
deciziilor
Cunoaşterea ştiinţifică a fenomenelor din natură şi societate face necesară
folosirea analizei în toate domeniile de activitate şi în toate ramurile ştiinţei. Cu
ajutorul analizei se adânceşte procesul cunoştinţelor de la singular la general, de la
concret la abstract, de la aparenţă la esenţă ceea ce permite descoperirea
legăturilor de cauzalitate a factorilor de influenţă precum şi a legităţilor de
formare şi desfăşurare a fenomenelor cercetate. În procesul cunoaşterii, analiza
trebuie însoţită de sinteză (sinteza - presupune unirea părţilor sau elementelor
componente ale unui fenomen într-un tot unitar pentru a cunoaşte diversele lui
forme şi manifestări existente în realitate).
 se ocupă cu cercetarea şi studierea fenomenelor
sau proceselor economice
 Analiza fenomenelor din punct de vedere
economic necesită descompunerea lor în elemente
Analiza componente, studierea relaţiilor structurale şi cauzale a
economică factorilor de influenţă în scopul cunoaşterii evoluţiei şi
necesitate tendinţelor acestor fenomene, a descoperirii esenţei şi
particularităţi: legităţilor care generează apariţia şi desfăşurarea lor.
 permite cunoaşterea ştiinţifică a evoluţiei
fenomenelor economice şi adoptarea unor decizii
corespunzătoare de către fiecare agent economic.
 face necesară studierea fenomenului economic în
timp şi spaţiu atât sub aspect cantitativ cât şi sub aspect
calitativ
 prin îmbinarea analizei cu sinteza se pot face
generalizări privind aspectele pozitive şi negative din
evoluţia fenomenelor economice şi se pot elabora decizii
pentru ameliorarea activităţii economice în viitor.
3
Observaţie:
În cadrul întreprinderilor, analiza economico-financiară are rolul de a
studia mecanismul de formare şi de modificare a fenomenelor economice, prin
descompunerea lor în elemente componente şi prin delimitarea factorilor de
influenţă.

Reţinem:
Analiza unei activităţi din punct de vedere economic presupune în general
studierea acelei activităţi prin prisma raportului dintre cheltuielile efectuate sau
eforturile depuse şi a rezultatelor sau efectelor utile obţinute.

Indiferent de obiectul şi sfera de cuprindere, conţinutul procesului de

analiză economică se referă la următoarele:

 analiza porneşte de la constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate

exprimate cu ajutorul unor indicatori cantitativi şi calitativi precum şi
a modificărilor în timp şi spaţiu;
 determinarea elementelor componente, a factorilor de influenţă şi a
cauzelor care acţionează asupra fenomenelor studiate;
 stabilirea legăturilor cauzale dintre fiecare factor de influenţă şi
fenomenul analizat precum şi între factorii care acţionează;
 măsurarea influenţei fiecărui factor asupra fenomenului analizat şi
stabilirea factorilor cu acţiune pozitivă sau negativă precum şi
rezervele interne nefolositoare;
 sintetizarea rezultatelor analizei şi formularea concluziilor finale
asupra fenomenelor cercetate;
 elaborarea măsurilor şi fundamentarea deciziilor privind folosirea
optimă a resurselor şi sporirea eficienţei economice a activităţii în
viitor.

În concluzie: analiza economică reprezintă un mijloc de cercetare şi

cunoaştere ştiinţifică a fenomenelor şi proceselor economice, de reglare şi
optimizare a activităţii economice atât la nivel microeconomic cât şi la nivel
macroeconomic.

Tipuri de analiză economică

Analiza economică poate fi de mai multe tipuri în funcţie de anumite

criterii şi modalităţi folosite în studierea fenomenelor economice:
1) În raport de momentul în care se efectuează analiza şi momentul
desfăşurării fenomenelor;
2) În funcţie de modul de studiere în timp a evoluţiei fenomenului
economic;
3) În raport cu însuşirile şi caracteristicile fenomenelor studiat;
4) După nivelul la care se desfăşoară;
5) În funcţie de criteriile de studiere a fenomenelor şi de caracterul
analizei;
6) În funcţie de sfera de cuprindere şi obiectivul analizat.

4
 Analiza retrospectivă sau post-factum se
ocupă cu studiul fenomenelor şi proceselor economice
care deja au avut loc într-o perioadă de timp mai
apropiata sau mai îndepărtată. În funcţie de orizontul
de timp analiza se divide în: analiză curentă
(operativă) ce poate fi: zilnică, săptămânală, decadală,
lunară, trimestrială, anuală; analiză diagnostic ce
studiază evoluţia în dinamică pe o perioadă de timp
(3-5 până la 10 ani). Scopul analizei retrospective
este de a studia rezultatele obţinute într-o anumită
perioadă de timp în comparaţie cu obiectivele stabilite
în vederea stabilirii factorilor şi cauzelor care
1) În raport provoacă diferite abateri în desfăşurarea fenomenelor
de momentul şi proceselor economice şi să propună măsuri pentru
în care se reglarea şi optimizarea activităţii economice în viitor.
efectuează Acest tip de analiză se caracterizează prin faptul că se
analiza şi bazează pe date şi informaţii certe despre fenomenele
momentul economice.
desfăşurării
fenomenelor
Analiza prospectivă sau previzională se ocupă
cu cercetarea fenomenelor şi proceselor care vor avea
loc într-o perioadă viitoare. Analiza prospectivă joacă
un rol important în programul de activitate a deciziilor
cu caracterul static şi strategic sau alegerea variantelor
optime de acţiune. Specificul acestei analize se
bazează în principal pe informaţii incerte sau aleatorii
despre evoluţia viitoare a fenomenelor.

Analiza statică se ocupă cu studierea

fenomenelor economice şi a legăturii de cauzalitate
care determină starea acestor fenomene la un moment
2). În funcţie dat. Acest tip de analiza permite cunoaşterea nivelului
de modul de fenomenelor sau rezultatelor economice precum şi a
studiere în abaterilor existente la un moment de referinţă ales.
timp a
evoluţiei
fenomenului Analiza dinamică studiază fenomenele şi
economic: procesele în mişcare şi condiţionarea lor reciprocă,
evidenţiind poziţia pe care o deţin şi modificările
survenite în momente ale evoluţiei lor. Pe baza
analizei dinamice se stabilesc factorii care acţionează
asupra schimbării poziţionale a fenomenelor
economice precum şi tendinţele în evoluţia viitoare a
acestora.

5
 Analiza calitativă se ocupă cu studierea
laturii intensive a fenomenelor şi proceselor
economice. Cu ajutorul acesteia se stabilesc
însuşirile esenţiale ale fenomenelor economice
3) În raport cu şi factorii care sunt de aceeaşi natură cu
însuşirile şi fenomenele cercetate.
caracteristicile
fenomenelor
studiate
Analiza cantitativă cercetează latura
extensivă a fenomenelor economice exprimată
prin diferite determinări cantitative precum şi
modificările structurale intervenite în mărimea
acestor fenomene.

Analiza microeconomică studiază

4) După fenomenele economice la nivelul unităţilor
nivelul la care economice.
se desfăşoară:
Analiza macroeconomică cercetează
fenomenele economice la nivelul ramurii, al
economiei naţionale sau a economiei mondiale
şi operează cu mărimi agregate.

Observaţie:
Cele două tipuri de analize permit cunoaşterea evoluţiei fenomenelor
economice în timp şi spaţiu, ceea ce asigură luarea măsurilor necesare în vederea
conducerii ştiinţifice a activităţii economice.

- analiza tehnico-economică, pune bază pe

îmbinarea criteriului tehnic cu cel economic;

5) În funcţie
de criteriile
de studiere - analiza economico-financiară, studiază
a corelaţiile dintre activitatea economică şi cea
fenomenelor financiară;
şi de
caracterul
analizei: - analiza financiară, studiază modul de
gestionare a capitalurilor şi a fluxurilor
financiare ce se formează la nivelul unităţii.

6
 6) În funcţie de - analiza globală pe ramuri, subramuri,
sfera de întreprindere;
cuprindere şi
obiectivul
analizat - analiza parţială (pe probleme).

Reţinem:

Dintre toate tipurile de analiză economică, cel care s-a desprins ca o

disciplină ştiinţifică independentă, cu obiect şi metodă proprie, îl constituie
analiza economico-financiară a întreprinderii. Acest tip de analiză se poate
diferenţia pe ramuri de activitate formându-se discipline autonome ca: analiza
economico-financiară a întreprinderii industriale, de construcţii, de transporturi,
agricole, comerciale.

TEST DE EVALUARE

1. Ce se înţelege prin analiză retrospectivă şi care este scopul acesteia?

Răspuns:
Analiza retrospectivă se ocupă cu studiul fenomenelor şi proceselor
economice care deja au avut loc într-o perioadă de timp mai apropiata sau
mai îndepărtată. În funcţie de orizontul de timp analiza se divide în: analiză
curentă (operativă) ce poate fi: zilnică, săptămânală, decadală, lunară,
trimestrială, anuală; analiză diagnostic ce studiază evoluţia în dinamică pe o
perioadă de timp (3-5 până la 10 ani). Scopul analizei retrospective este de a
studia rezultatele obţinute într-o anumită perioadă de timp în comparaţie cu
obiectivele stabilite în vederea stabilirii factorilor şi cauzelor care provoacă
diferite abateri în desfăşurarea fenomenelor şi proceselor economice şi să
propună măsuri pentru reglarea şi optimizarea activităţii economice în viitor.

2. Care este conţinutul procesului de analiză economică

Răspuns:

Exerciţii
Exemplu rezolvat:
1. După nivelul la care se desfăşoară, întâlnim:
a. analiză cantitativă;
b. analiză microeconomică;
c. analiză calitativă;
d. analiză retrospectivă;
e. analiză macroeconomică
Rezolvare O ● O O ●

7
De rezolvat:
2 În funcţie de sfera de cuprindere şi obiectivul analizat, întâlnim?
a. analiză cantitativă şi analiză calitativă;
b. analiză retrospectivă şi analiză prospectivă;
c. analiză microeconomică şi analiză macroeconomică;
d. analiză globală şi analiză parţială;
e. analiză statică şi analiză dinamică.
O O O O O

1.2. Poziţia, rolul şi funcţiile analizei economico-financiare

în procesul managerial

Analiza economico-financiară a întreprinderilor ca disciplină ştiinţifică

cu caracter unitar se ocupă cu prezentarea metodelor şi procedeelor de analiză
a fenomenelor şi proceselor economice care au loc la nivelul agentului
economic.

Studierea fenomenelor economice se face în mişcarea şi interdependenţa

lor precum şi în comparaţii cu obiecte stabilite ce permite cunoaşterea punctelor
de dezechilibru şi luarea unor măsuri de reglare şi funcţionare normală a acestor
unităţi.

- deţine deci un rol important în procesul de conducere,

reglare şi diagnoză a activităţii societăţilor comerciale;
analiza economico-financiară permite exercitarea în
bune condiţii a tuturor atributelor manageriale
previziune, organizare precum şi a funcţiunilor
fundamentale ale întreprinderii.

- joacă un rol important în exercitarea funcţiei de

previziune întrucât furnizează conducerii întreprinderilor
Rolul informaţiile necesare pentru elaborarea prognozelor,
analizei fundamentarea programelor de activitate şi stabilirea
economico strategiei de acţiune în viitor.
-financiare
- prin îmbinarea analizei retrospective cu analiza
previzională se face legătura între activitatea trecută,
prezentă şi viitoare a unei întreprinderi şi se pot lua
măsuri corespunzătoare pentru reglarea fenomenelor şi
proceselor economice în viitor.

- un rol important îl are analiza economică în

realizarea funcţiei de organizare pentru că permite
conducerii întreprinderii luarea măsurilor necesare
pentru organizarea corespunzătoare a tuturor
activităţilor care se desfăşoară la nivelul întreprinderii
precum şi pentru utilizarea raţională a resurselor
materiale şi umane.

8
 - analiza economică serveşte şi la exercitarea funcţiei
de coordonare prin care se urmăreşte corelarea
diferitelor funcţiuni ale întreprinderii, asigurarea şi
menţinerea unui echilibru între necesităţi şi resurse,
între venituri şi cheltuieli sau alte fenomene
economice care au loc la nivelul întreprinderii.

Rolul - un rol foarte important revine analizei în realizarea

analizei funcţiei de comandă pentru că asigură fundamentarea
economico tuturor deciziilor cu caracter operativ, tactic, strategic
-financiare luate de conducerea întreprinderii.

- prin conţinutul său, analiza economică are un loc

foarte important în exercitarea funcţiei de control
întrucât permite cunoaşterea întregii activităţi
desfăşurate în întreprindere, rezultatele economico-
financiare obţinute şi eficienţa deciziilor luate de
managerii întreprinderii.

Reţinem:

Metodele folosite de analiza economică servesc la cunoaşterea

fenomenelor şi proceselor economice ce au loc la nivelul întreprinderii în toată
complexitatea şi interacţiunea lor, a influenţei exercitate de diferiţi factori ceea ce
permite fundamentarea temeinică a deciziilor, alegerea variantei optime de
acţiune şi sporirea eficienţei întregii activităţi economice.

Observaţie:
Realizarea funcţiilor întreprinderii presupune exercitarea tuturor
atributelor conducerii iar fiecare dintre aceste atribute se realizează prin
intermediul unui anumit tip de analiză. Analiza diagnostic necesară
managementului firmei are în vedere acele aspecte susceptibile de a ameliora
gestiunea şi rezultatele întreprinderii urmărindu-se astfel:
 Creşterea: cum s-a desfăşurat activitatea întreprinderii în perioada supusă
analizei şi care a fost ritmul creşterii acesteia în raport cu ritmul sectorului
de activitate;
 Rentabilitatea: dacă rezultatele obţinute sunt pe măsura mijloacelor
folosite şi dacă creşterea a fost însoţită de o rentabilitate suficientă;
 Echilibrul: care este structura financiară a întreprinderii şi dacă aceasta
este echilibrată, în contextul raportului între masele de capitaluri pentru un
suport financiar convenabil;
 Riscurile: care sunt ele, dacă întreprinderea prezintă puncte de
vulnerabilitate şi dacă există un risc de faliment crescut sau nu.

Importanţa analizei economico-financiare decurge şi din funcţiile ei, aceste

funcţii pot fi sintetizate astfel:

9
 Funcţiile analizei economico-financiare
Funcţia de informare şi - asigură valorificarea datelor furnizate de întregul sistem
participare activă la de evidenţă economică, în scopul informării centrelor de
actul decizional decizie asupra modului de realizare a performanţelor
economico-financiare, precum şi a cauzelor care au generat
eventuale dereglări, în vederea reglării lor în perioada
următoare;

Funcţia de descoperire - prin rezervă internă se îmţelege tot ceea ce depăşeşte

şi mobilizare a cheltuielile minime necesare de factori de producţie pentru
rezervelor interne a obţine o unitate de produs;
- rezervele interne apar pe parcursul desfăşurării activităţii
economice ca rezultat al folosirii necorespunzătoare a
categoriilor de resurse;

Funcţia de diagnoză şi - în procesul conducerii analiza economică constituie un

reglarea activităţii instrument operaţional de diagnoză şi reglare a activităţii
întreprinderii întreprinderii;
- diagnoza presupune cercetarea funcţionării sistemului sub
raport structural şi funcţional-cauzal şi se intemeiază pe
informaţia de stare; prin diagnoză, analiza economică
localizează punctele critice din cadrul sistemului, dar
sensibilizează şi centrele de decizie pentru a lua măsurile de
reglare;

Funcţia de reflectare a - se realizează cu ajutorul contabilităţii;

gestionării eficiente a - analiza trebuie să cuantifice aspectele de ordin cantitativ şi
patrimoniului şi de calitativ privind performanţele economico-financiare
evaluare a realizate, de a reflecta păstrarea puterii şi autonomiei
performanţelor financiare a întreprinderii;
managementului - de asemenea, analiza are rolul de a semnala deficienţele
de ordin financiar privind degradarea rentabilităţii şi
creşterea riscului, de a evalua calitatea managementului
prin nivelul performanţelor obţinute, de a oferi informaţii
certe privind modul de gestionare a patrimoniului.

Funcţia de realizare a - presupune analiza relaţiilor cu furnizorii de capital,

conexiunii agentului partenerii de afaceri (furnizori, clienţi), statul (organele
economic cu mediul fiscale, guvernul, autorităţile locale) sau alţi utilizatori
exterior (organizaţii profesionale, consultanţi externi, auditori,
instanţe de judecată, public).

TEST DE EVALUARE
1. În ce constă rolul analizei economico financiare în exercitarea
funcţiei de previziune ?
Răspuns:
Rolul analizei în exercitarea funcţiei de previziune presupune furnizarea
informaţiilor necesare conducerii întreprinderilor în vederea elaborării
prognozelor, fundamentarea programelor de activitate şi stabilirea strategiei
de acţiune în viitor.

10
 2. Enumeraţi principalele funcţii ale analizei economico-financiare
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu rezolvat:
1. Analiza economico-financiară deţine un rol important:
a) în procesul de conducere, reglare şi diagnoză a activităţii
întreprinderilor;
b) în realizarea funcţiei de comandă pentru că asigură fundamentarea
tuturor deciziilor cu caracter operativ, tactic, strategic luate de conducerea
întreprinderii;
c) în exercitarea funcţiei de previziune întrucât furnizează conducerii
întreprinderilor informaţiile necesare pentru elaborarea prognozelor,
fundamentarea programelor de activitate şi stabilirea strategiei de acţiune în viitor;
d) nici una din variantele anterioare.
Rezolvare    O

De rezolvat:
2. Funcţia de informare şi participare activă la actul decizional a
analizei economico-financiare se referă la:
a) asigură valorificarea datelor furnizate de întregul sistem de evidenţă
economică;
b) presupune analiza relaţiilor cu furnizorii de capital, partenerii de afaceri,
statul sau alţi utilizatori;
c) mobilizarea rezervelor interne;
d) nici una din variantele anterioare.
Rezolvare O O O O

1.3. Factorii care determină schimbări de stare

în funcţiunea sistemelor economice

Noţiuni utilizate în activitatea de analiză

În cadrul desfăşurării procesului de analiză sunt utilizate câteva

noţiuni specifice precum:
 fenomenul,
 elementul,
 factorul,
 cauza,
 legăturile factorial-cauzale.

11
 Fenomenele reprezintă forme exterioare ale realităţii
Definiţii economice, respectiv acele aspecte, laturi şi legături
dintre actele economice care apar şi se manifestă la
suprafaţa acesteia şi care pot fi cunoscute în mod
direct de către oameni.

Elementele sunt reprezentate de părţile componente

ale fenomenului sau rezultatului economic analizat.

Factorii reprezintă forţele motrice care determină

apariţia şi modificarea unui fenomen sau rezultat
economic.

Cauzele reprezintă acele fenomene care provoacă şi

explică apariţia unui fenomen sau rezultat economic
(fenomenul analizat sau un factor care acţionează
asupra fenomenului analizat).

Legăturile factorial – cauzale reprezintă formele

conexiunii prin care interacţiunea unor fenomene sau
părţi ale acestora generează fie transformarea
fenomenului, fie a altor fenomene.

Observaţie:
Între noţiunile de cauză şi factor există o apropiere din punctul de vedere
al funcţiilor de realizare a fenomenului sau rezultatului, cu precizarea că noţiunea
de factor se utilizează pentru fenomenele noi, complexe, iar noţiunea de cauză se
utilizează pentru fenomenele primare care nu mai pot fi descompuse.

Reţinem:

În cadrul noţiunilor prezentate un loc aparte revine factorilor, întrucât

aceştia explică schimbările ce au loc la nivelul fenomenelor sau rezultatelor.
Fenomenele şi procesele economice dintr-o întreprindere au caracter
complex şi interdependent, astfel în procesul de analiză este necesar să se
stabilească cât mai corect factorii de influenţă şi legăturile de condiţionare care
apar în cazul fiecărui fenomen studiat. În acest fel, se pot identifica posibilităţile
de amplificare a factorilor cu efecte pozitive asupra activităţii întreprinderii şi
eliminarea factorilor cu efecte negative asupra activităţii

Pentru stabilirea corectă a factorilor de influenţă este necesară cunoaşterea

criteriilor de clasificare a acestora:
economici,
tehnici,
tehnologici,
1) În funcţie de organizatorici,
natura lor: social-politici,
demografici,
psihologici,
biologici,
naturali, etc

12
 factori principali (factori cheie) – influenţa
2) După acestora în obţinerea rezultatelor este hotărâtoare;
intensitatea factori secundari – nu au o influenţă decisivă
acţiunii lor în obţinerea rezultatelor;

3) În funcţie de factori cu acţiune directă – îşi exercită

modul de influenţa în mod nemijlocit asupra fenomenului
acţiune asupra analizat;
fenomenului factori cu acţiune indirectă – acţionează
analizat asupra fenomenului prin intermediul altor factori;

factori cantitativi - sunt purtătorii

materiali ai factorilor calitativi fiind condiţia
indispensabilă a acţiunilor acestor factori şi se
4) După poziţia exprimă în unităţi de măsură diferite faţă de
şi caracterul lor fenomenul analizat; reflectă latura extensivă a
într-o relaţie fenomenului analizat;
factorial- factori de structură - reflectă raporturile
cauzală: structurale dintre elementele factorilor cantitativi
şi exprimă ponderea acestor elemente în
mărimea totală a factorilor respectivi;
factori calitativi - sunt de aceeaşi natură
cu fenomenul analizat şi se exprimă în aceleaşi
unităţi de măsură; reflectă latura intensivă a
fenomenului economic analizat

Observaţie:
Această grupare a factorilor are o mare importanţă în desfăşurarea
procesului de analiză fiind o etapă premergătoare a metodei de comensurare a
influenţei factorilor asupra fenomenului studiat.

5) După factori simpli – factori care nu mai pot fi

gradul de descompuşi în alţi factori;
agregare: factori complecşi – care sunt alcătuiţi din mai
mulţi factori simpli.

factori interni sau endogeni – îşi au

6) În funcţie originea în interiorul întreprinderii, având caracter
de locul determinist;
acţiunii lor: factori externi sau exogeni – îşi au
originea în mediul ambiant, având caracter
probabilistic.

13
 factori dependenţi de efortul propriu – îşi au
originea în eforturile depuse de salariaţii
7)După efortul întreprinderii şi acţionează pentru mobilizarea
propriu al rezervelor interne;
întreprinderii: factori independenţi de efortul propriu –
provin în principal din mediul în care întreprinderea
îşi desfăşoară activitatea.

factori previzibili (determinativi) – nu

8) După implică riscuri, acţionând în cadrul unor procese
posibilităţile controlate;
de previziune factori imprevizibili (aleatori) – acţionează
necontrolat.

9) După factori pozitivi;

sensul factori negativi;
influenţei lor factori indiferenţi

Observaţie:
Studiul factorilor prezintă o deosebită utilitate în analiza economico-
financiară, însă criteriile anterior prezentate nu au un caracter limitativ şi sunt
departe de a fi epuizate.

TEST DE EVALUARE

1. Prin ce se caracterizează factorii simpli şi factorii complecşi

Răspuns:
Factorii simpli sunt factori care nu mai pot fi descompuşi în alţi
factori, iar factorii complecşi sunt alcătuiţi din mai mulţi factori simpli.

2. Ce reprezintă factorii în cadrul desfăşurării procesului de analiză ?

Răspuns:

Exerciţii
Exemplu rezolvat:
1. După poziţia şi caracterul lor într-o relaţie factorial-cauzală,
distingem:
a) factori previzibili şi factori imprevizibili;
b) factori simpli şi factori complecşi;

14
 c) factori pozitivi, factori negativi şi factori indiferenţi;
d) factori cantitativi, factori de structură şi factori calitativi.
Rezolvare O O O ●

De rezolvat:
2. În funcţie de locul acţiunii lor, distingem:
a) factori principali şi factori secundari;
b) factori previzibili şi factori imprevizibili factori previzibili şi factori
imprevizibili;
c) factori interni (endogeni) şi factori externi (exogeni);
d) factori previzibili şi factori imprevizibili;
Rezolvare O O O O

1.4. Metode şi tehnici ale analizei economico-financiare

Metoda

- este un proces teoretico-abstract, prin care se fixează o anumită

concepţie privind modul de studiere a unui obiectiv (fenomen, proces) în
vederea obţinerii de cunoştinţe asupra formei sau alcătuirii acestuia.

Procedeul

- este latura practică de executare a unui lucru, de studiere a unei

activităţi sau de prelucrare a datelor unui proces de cercetare, deci
concretizarea metodei.

Pentru analiza activităţii economico-financiară a întreprinderilor se pot

folosi mai multe metode şi procedee cu caracter general sau specific.
În procesul de analiză trebuie să se îmbine metodele generale cu metodele
şi procedeele specifice fapt care permite studierea complexă a fenomenelor
economice şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru îmbunătăţirea activităţii
întreprinderii.

Metodele folosite în analiza activităţii economico-financiară a

generale întreprinderilor sunt de regulă metode statistico-
matematice cum ar fi: metoda grupărilor, metoda
corelaţiei, metoda funcţiei de producţie, metoda
cercetării operaţionale.

În afară de aceste metode cu caracter general, analiza economico-

financiară mai foloseşte şi unele metode şi procedee specifice cum ar fi:
metoda comparaţiei rezultatelor economice;
metoda diviziunii sau descompunerii rezultatelor economice;
metoda stabilirii factorilor de influenţă;
metode de măsurare a influenţei factorilor;
metoda generalizării.

15
 1. Metoda comparaţiei rezultatelor economice

Această metodă are un rol important în procesul de analiză pentru că

fiecare rezultat al activităţii întreprinderii se studiază nu numai ca mărime, ci
şi în raport cu un anumit criteriu luat ca bază de comparaţie ceea ce permite
cunoaşterea abaterilor intervenite în timp şi spaţiu.

În funcţie de baza de comparaţie folosită se pot efectua următoarele

tipuri de comparaţii:
a) comparaţii în timp - între rezultatele efective şi rezultatele prevăzute,
între rezultatele efective sau prevăzute din perioada
curentă şi cele din perioadele anterioare;
b) comparaţii în spaţiu - între rezultatele verigilor organizatorice din
întreprindere, între rezultatele obţinute de
întreprinderea analizată şi rezultatele medii pe
întreaga ramură;
c) comparaţii mixte - îmbinarea comparaţiilor în timp şi spaţiu;
d) comparaţii cu - care pot interveni în general în alegerea variantei
caracter special optime de acţiune.

Observaţie:
Prin comparaţie se asigură raporatrea nivelului indicatorilor economico-
financiari faţă de nivelul aceloraşi indicatori consideraţi într-o bază de
comparaţie. Pentru realizarea comparaţiei este necesar să se asigure alegerea
criteriilor sau bazei de comparaţie şi omogenizarea termenilor comparaţi.

Criteriile (baza) de comparaţie pot fi:

- realizările din perioada precedentă;
- nivelul planificat al indicatorilor economico-financiari;
- nivelul realizărilor medii în cadrul ramurii;
- nivelul realizărilor de vârf în unităţi similare;
- nivelul optim al unor indicatori, etc.
Omogenizarea termenilor comparaţi presupune asigurarea unui conţinut
unitar al indicatorilor care se compară, utilizarea aceleiaşi metodologii şi aceloraşi
procedee de calcul.

Rezultatele comparării se concretizează în:

ABATEREA ABSOLUTĂ ΔR = R1 – R0
ABATEREA RELATIVĂ Δ%R = (ΔR / R0) x 100
INDICELE IR = (R1/R0) x 100
ABATEREA INDICELUI ΔIR = ΔR/R0 – 100

2. Metoda diviziunii sau descompunerii rezultatelor economice

Această metodă constă în descompunerea fenomenelor şi proceselor

cercetate în elementele lor componente, stabilind contribuţia lor la
modificarea totală a fenomenelor studiate şi localizarea în timp şi spaţiu a
provenienţei rezultatelor şi a cauzelor acestora.

16
 În funcţie de criteriul după care poate avea loc descompunerea
fenomenelor şi a rezultatelor economice se disting:
a) Descompunerea - permite cunoaşterea evoluţiei în timp a fenomenelor
sau diviziunea în analizate şi evidenţierea abaterilor intervenite pe
timp a rezultatelor fiecare diviziune de timp între rezultatele efective şi
economice cele previzionate. Pe această cale se poate stabili
contribuţia fiecărei diviziuni de timp (zi, săptămână,
decadă, lună, trimestru, an) la modificarea totală a
fenomenelor cercetate pe o anumită perioadă de timp.
b) Descompunerea - permite cunoaşterea rezultatelor obţinute de fiecare
sau diviziunea în verigă organizatorică a unei întreprinderi (atelier,
spaţiu a rezultatelor secţie, uzină) precum şi stabilirea contribuţiei fiecărei
economice verigi organizatorice la modificarea generală a
fenomenelor studiate.
c) Descompunerea - contribuie la adâncirea analizei activităţii
sau diviziunea pe economice a întreprinderii prin stabilirea contribuţiei
părţi sau elemente fiecărui element asupra modificării acestor fenomene.
componente a Descompunerea pe părţi sau elemente componente se
rezultatelor poate aplica majorităţii indicatorilor care reflectă
economice diferite laturi ale întreprinderii, fapt care permite
efectuarea unor analize structurale asupra
indicatorilor calitativi şi cantitativi. Totodată
diviziunea pe părţi şi elemente componente constituie
o etapă premergătoare a stabilirii factorilor care
acţionează asupra fenomenelor analizate şi a
măsurării influenţei lor

3. Metoda stabilirii factorilor de influenţă

Cu ajutorul acestei metode se stabilesc factorii care acţionează asupra

fenomenelor sau rezultatelor economice analizate precum şi legăturile
cauzale dintre aceştia.

Observaţie:
- în procesul de analiză este necesar să se stabilească cât mai corect factorii de
influenţă şi legăturile de condiţionare care apar în cazul fiecărui fenomen studiat.

Principiile care stau la baza acestei metode sunt următoarele:

a) Stabilirea factorilor de influenţă se face prin descompunerea în trepte a
fenomenelor cu ajutorul abstracţiunii ştiinţifice. Pe această cale are loc trecerea de
la general la particular şi cunoaşterea tuturor factorilor principali şi secundari cu
acţiune directă sau indirectă până la cauzele finale care acţionează asupra
fenomenului analizat;
b) Pentru stabilirea corectă a factorilor de influenţă, analiza economică
trebuie să parcurgă un drum invers în raport cu evoluţia reală a fenomenului
studiat. Astfel cauzele finale descoperite în procesul de analiză reprezintă de fapt
cauzele generale care au generat apariţia fenomenului cercetat;
c) Determinarea legăturilor de condiţionare dintre fiecare factor de
influenţă şi fenomenul analizat precum şi între factorii care acţionează.

17
 În concluzie:
Gruparea factorilor prezintă o mare importanţă în munca de analiză fiind o
etapă premergătoare a metodei de comensurare a influenţei factorilor asupra
fenomenului studiat.

4. Metode de măsurare a influenţei factorilor

Cu ajutorul acestor metode se determină mărimea şi sensul influenţei

fiecărui factor care acţionează asupra fenomenului analizat. În acest fel se
scot în evidenţă factorii cu acţiune pozitiva sau negativă asupra fenomenelor
studiate precum şi posibilităţile de îmbunătăţire a activităţii unei
întreprinderi.
Metodele folosite pentru cuantificarea influenţei factorilor variază în
funcţie de tipul legăturilor de condiţionare dintre factori şi de scopul analizei
economice.
În general legăturile de condiţionare dintre fenomenele economice
analizate şi factorii de influenţă pot fi de două tipuri principale:
- legături de tip funcţional sau determinist;
- legături de tip stohastic sau probabilistic.
Ţinând seama de tipul relaţiilor de condiţionare dintre fenomenele
economice şi de scopul analizei pentru măsurarea influenţei factorilor şi a
intensităţii legăturilor de cauzalitate dintre fenomene, se pot folosi următoarele
mai multe metode şi procedee.
Observație:
În cazul relaţiilor de tip determinist (funcțional) între fenomenul analizat
şi factorii săi de influenţă se utilizează pentru măsurarea influenței factorilor:
- metoda substituirilor în lanţ;
- metoda balanţieră;
- metoda soldului;

Metoda substituirilor în lanţ (metoda succesivă)

 Se foloseşte pentru măsurarea influenţei factorilor asupra modificării
fenomenelor sau rezultatelor economice, atunci când între fenomenul
analizat şi factorii săi de influenţă există legături de tip funcţional
exprimate sub forma relaţiei de produs sau raport între factori.
 Esenţa acestei metode constă în determinarea succesivă a influenţei
fiecărui factor asupra modificării fenomenului analizat ceilalţi factori
rămânând constanţi.

La baza acestei metode se află următoarele reguli :

 aşezarea factorilor în relaţia de cauzalitate se face în ordinea poziţionării
lor economice : factori cantitativi, factori structurali şi factori calitativi;
 substituirea factorilor se face în mod succesiv începând cu factorii
cantitativi şi terminând cu cei calitativi;
 factorul substituit anterior rămâne substituit până la sfârşitul procesului
de analiză şi se ia în calcul la valoarea lui efectivă;
 factorul care urmează a fi substituit ulterior se ia în calcul la valoarea sa
previzionată sau din perioada de bază.

18
 Metodologia de calcul a influenţei factorilor
Pentru:
A) cazul relaţiei de produs între factori;
B) cazul relaţiei de raport între factori.

A) CAZUL RELAŢIEI DE PRODUS ÎNTRE FACTORI

Considerăm un fenomen sau un rezultat economic, notat cu R, care
este influenţat de trei factori notaţi cu a, b, c, între care există relaţia de
produs, respectiv :
R  f (a, b, c) sau R  a bc
 Mărimea rezultatului analizat în perioada de bază sau cea
previzionată (notată cu R0) şi mărimea efectivă (notată cu R1) vor fi :
R 0  a 0  b0  c0
R 1  a 1  b 1  c1
 Analiza fenomenului sau a rezultatului economic studiat porneşte de
la determinarea modificării absolute şi procentuale a acestuia, în
perioada efectivă faţă de plan sau perioada de bază, astfel :
- modificarea absolută (R) :
R= R1 – R0 = (a 1  b1  c1 )  (a 0  b 0  c 0 )
- modificarea relativă (R%)
R R  R0
R%=  100  1  100
R0 R0
R
sau R%= I R  100 unde I R  1  100
R0
 Influenţa modificării sau variaţiei fiecărui factor asupra modificării
fenomenului studiat se stabileşte în mod succesiv după cum urmează:
1.1. influenţa modificării factorului a asupra modificării rezultatului R ( aR ):
aR  (a 1  b1  c1 )  (a 0  b 0  c 0 )  (a 1  a 0 )  b 0  c 0
aR
aR   100
R0
1.2.influenţa modificării factorului b asupra modificării rezultatului ( bR ) :
bR  (a 1  b1  c 0 )  (a 1  b 0  c 0 )  a 1  (b1  b 0 )  c 0
bR
 %
b
R  100
R0
1.3.influenţa modificării factorului c asupra modificării rezultatului ( cR ) :
cR  (a 1  b1  c1 )  (a 1  b1  c 0 )  a 1  b1  (c1  c 0 )
cR
cR %   100
R0
 Suma algebrică a influenţelor factorilor trebuie să corespundă cu
modificarea fenomenului sau rezultatului economic analizat, adică :
aR  bR  cR  R sau  aR,b,c  R
respectiv :
aR %  bR %  cR %  R%

19
 B) CAZUL RELAŢIEI DE RAPORT ÎNTRE FACTORI
În cadrul aplicării metodei substituirilor în lanţ la relaţia de raport
între factori, exprimaţi în mărimi absolute sau relative se pot întâlni două
situaţii :
b1) când factorul cantitativ se găseşte la numărător şi, deci,
substituirea va începe cu numărătorul şi apoi cu numitorul;
b2) când factorul cantitativ se găseşte la numitor, iar substituirea va
începe cu numitorul şi apoi cu numărătorul.
b1) factorul cantitativ se află la numărător :
 Presupunem un fenomen sau un rezultat economic R, influenţat de
doi factori a şi b între
care există relaţia de raport.
a
R  f (a , b ) R
b
 Mărimea rezultatului în perioada efectivă şi cea previzionată va fi :
a a
R0  0 R1  1
b0 b1
 Modificarea absolută şi procentuală a fenomenului analizat va fi :
- modificarea absolută (R) :
a a
R  R 1  R 0  1  0
b1 b 0
- modificarea procentuală (R%) :
R
R %   100 sau R %  I R  100
R0
R1
unde I R   100
R0
 Influenţele celor doi factori se stabilesc astfel :
- influenţa modificării factorului a (factor cantitativ)
a a a  a0 a
aR  1  0  1 ; aR %  R  100
b0 b0 b0 R0
- influenţa modificării factorului b
a a b
bR  1  1 ; bR %  R  100
b1 b 0 R0

 Suma influenţelor celor doi factori trebuie să fie egală cu modificarea

fenomenului analizat
 aR,b  R şi  aR,b %  R %
b2) factorul cantitativ se află la numitor
a
R  f (a , b ) ; R
b
b reprezintă factorul cantitativ
a a
R  R 1  R 0  1  0
b1 b 0
R
R %   100
R0
 Determinarea influenţelor modificării factorilor se va face
astfel : 20
- influenţa modificării factorului b (factor cantitativ)
  Determinarea influenţelor modificării factorilor se va face astfel :
- influenţa modificării factorului b (factor cantitativ)
a a R bR
bR  0  0 ; R bR %   100
b1 b 0 R0
- influenţa modificării factorului a :
a1 a 0 a1  a 0 aR
R 
a
  ; R % 
a
 100
b1 b1 b1 R0
 Suma influenţelor celor doi factori trebuie să fie egală cu modificarea
fenomenului analizat :
 aR,b  R iar  aR,b %  R %
Acest tip de relaţie se întâlneşte cel mai des în procesul de analiză,
respectiv la studierea majorităţii indicatorilor de eficienţă economică, unde
se compară efectul obţinut cu efortul depus sau invers, cum ar fi :
productivitatea muncii, eficienţa mijloacelor fixe, cheltuieli la 1000 lei cifră
de afaceri, rata rentabilităţii.

Metoda balanţieră
 se foloseşte pentru determinarea influenţei factorilor atunci când între
fenomenul analizat şi elementele sale componente există relaţii de
sumă şi diferenţă.

Metodologia stabilirii influenţelor este următoarea :

 Considerăm un fenomen sau rezultat economic, notat cu R,
influenţat de trei elemente (a, b, c) între care există relaţia de sumă sau
diferenţă:
R= a + b – c
 Mărimea rezultatului în perioada de bază şi cea efectivă va fi :
R 0  a 0  b0  c0
R 1  a 1  b 1  c1
 Modificarea efectivă faţă de plan sau perioada de bază va fi :
- modificarea absolută (R)
R  R1  R 0  (a1  b1  c1 )  (a 0  b 0  c 0 )
- modificarea relativă (R%) :
R
R %   100
R0
 Influenţa factorilor se calculează astfel :
- influenţa modificării factorului a asupra modificării rezultatului R
aR  a 1  a 0
- influenţa modificării factorului b asupra modificării rezultatului R
bR  b1  b 0
- influenţa modificării factorului c asupra modificării rezultatului R
cR (c1 )  (c 0 )  (c1  c 0 )
Verificare: aR  bR  cR  R sau  a , b ,c
R  R

21
Observație:
În cazul metodei balanțiere influenţa fiecărui factor sau element
component se determină ca diferenţă între mărimea efectivă şi cea previzionată
sau din perioada de bază a elementului respectiv, ţinând seama de semnul său
algebric din relaţia de condiţionarea analizată.

Metoda soldului

 cu ajutorul acesteia se poate determina influenţa unui singur factor

atunci când se cunosc influenţele pentru (n-1) factori, precum şi
modificarea fenomenului analizat (R). Influenţa necunoscută se poate
stabili pe baza soldului.

De exemplu, într-o relaţie de condiţionare care poate îmbrăca forma de

produs, raport, sumă sau diferenţă între factori, intervin trei factori de influenţă (a,
b şi c). În procesul de analiză au fost stabilite deja influenţele factorilor a şi b,
precum şi modificarea fenomenului studiat (R), dar nu se cunoaşte influenţa
factorului c. Această influenţă se poate prin metoda soldului astfel :
cR  R  (aR  bR )

5. Metoda generalizării

Cu ajutorul acestei metode se scot în evidenţă principalele aspecte

pozitive sau negative din activitatea unităţii economice şi se fac aprecieri
asupra evoluţiei fenomenelor analizate. Generalizarea permite precizarea
diagnosticului şi măsurile de reglare a activităţii fiecărei întreprinderi în
vederea valorificării resurselor interne şi a îmbunătăţirii rezultatelor
economico-financiare.
În concluzie:
Metoda generalizării permite utilizarea concluziilor analizei în procesul
managerial pentru fundamentarea deciziilor cu caracter tactic şi strategic la
diverse nivele ierarhice. Pe baza generalizării se asigură finalizarea întregului
proces de analiză diagnostic şi formularea unor concluzii cu caracter general
privind aprecierea evoluţiei fenomenelor studiate şi a posibilităţilor de reglare şi
optimizare a performanţelor activităţii unităţilor economice în viitor.

TEST DE EVALUARE
1. Care sunt regulile ce trebuie respectate în cazul aplicării metodei
substituirilor în lanț?
Răspuns:
La baza metodei substituirilor în lanț se află următoarele reguli :
- aşezarea factorilor în relaţia de cauzalitate se face în ordinea poziţionării lor
economice : factori cantitativi, factori structurali şi factori calitativi;
- substituirea factorilor se face în mod succesiv începând cu factorii
cantitativi şi terminând cu cei calitativi;
factorul substituit anterior rămâne substituit până la sfârşitul procesului de
analiză şi se ia în calcul la valoarea lui efectivă;
- factorul care urmează a fi substituit ulterior se ia în calcul la valoarea sa
previzionată sau din perioada de bază.

22
 2. Care sunt principalele tipuri de comparații cepot fi efectuate,
utilizând metoda comparației rezultatelor economice
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu rezolvat:
1. Dacă între elementele fenomenului studiat există relaţii de tip
determinist de natura produsului sau a raportului, atunci în analiză se
foloseşte metoda:
a) calitativă;
b) substituirilor în lanţ;
c) soldului;
d) balanţieră.

Rezolvare O ● O O

De rezolvat:
2. Dacă între elementele fenomenului studiat există relaţii de tip
determinist exprimate sub forma relaţiilor matematice de sumă şi diferentă,
atunci în analiză se foloseşte metoda:
a) cantitativă;
b) substituirilor în lanţ;
c) soldului;
d) balanţieră.
Rezolvare O O O O

1.5. Sursele informaţionale utilizate în analiza activităţii

economico-financiare

Efectuarea analizei diagnostic a activităţii economico-financiare necesită

folosirea unui sistem de informaţii care să permită cunoaşterea tuturor
fenomenelor şi proceselor care au loc în interiorul întreprinderii şi în afara ei.

Calitatea informaţiilor;
Rezultatele
procesului de Cantitatea informaţiilor;
analiză depind
într-o măsură Exactitatea informaţiilor;
importantă de:
Operativitatea informaţiilor.

23
Informaţiile folosite în analiza diagnostic se pot clasifica după mai multe criterii:
În funcţie de natura informaţiile pot fi:
lor -economice;
-tehnice;
-tehnologice;
-organizatorice;
-juridice;
-sociale;
-ecologice;
-politice.
În procesul de analiză un rol esenţial îl deţin
informaţiile economico-financiare care reflectă
rezultatele întreprinderii cu ajutorul unor indicatori de
ordin calitativ şi cantitativ.
După sursele lor de - interne sau endogene, ce provin din interiorul
provenienţă întreprinderii şi reflectă evoluţia rezultatelor economico-
financiare şi modul de utilizare a resurselor în unitatea
analizată; aceste informaţii se regăsesc în programul de
activitate şi în documentele de evidenţă economică ale
întreprinderii, îndeosebi în bilanţul contabil şi anexele
sale;
- externe sau exogene, provin din afara întreprinderii şi
sunt reflectate în diferite publicaţii de specialitate, în
presă sau legislaţia economico-financiară.
După conţinutul lor - informaţii de plan, care reflectă obiectivele curente ale
întreprinderii;
- informaţii normative, sunt reglementate prin anumite
norme, normative financiare, bugete sau standarde;
- informaţii efective, care reflectă rezultatele
economico-financiare obţinute în activitatea unei
întreprinderi în perioada curentă sau perioadele
precedente;
- informaţii de prognoză, estimează evoluţia viitoare şi
consecinţele anumitor fenomene sau procese economice
pe o perioadă mai îndelungată de timp.
În funcţie de - curente sau operative;
periodicitatea lor - periodice.
În raport de rolul lor - informaţii active, când se referă la activitatea curentă a
în procesul conducerii întreprinderii şi pot genera măsuri concrete de reglare în
timpul desfăşurării fenomenelor respective;
- informaţii pasive, se referă la activitatea anterioară a
întreprinderii, dar care sunt necesare în fundamentarea
deciziilor privind evoluţia viitoare a activităţii
economice.

Deoarece obiectivul esenţial al analizei activităţii economico-financiare a

întreprinderii îl constituie studierea modului de realizare a obiectivelor stabilite a
rezultatelor economico-financiare obţinute, informaţii folosite în munca de analiză
provin din datele cuprinse în programul economic şi financiar al întreprinderii,
bugetul de venituri şi cheltuieli precum şi din datele sistemului de evidenţă
contabilă şi statistică.

24
 Programul economic şi financiar al întreprinderii cuprinde indicatori de
plan şi unele norme care servesc drept bază de comparaţie în aprecierea
rezultatelor economico-financiare obţinute în perioada analizată.
Un rol important în analiza activității economico-financiare revine
informaţiilor din situațiile financiare anuale (bilanţul contabil, anexele la bilanţ,
contul de profit şi pierdere).
Pentru efectuarea analizei economico-financiare este necesar să se recurgă
şi la unele date din afara evidenţei economice, cum sunt: rapoarte prezentate în
consiliile de administraţie, în adunările generale ale acţionarilor, procese verbale
încheiate de organele de control financiar-bancar, materiale apărute în presă şi
altele.

Reținem:

Indiferent de sursele de provenienţă, informaţiile folosite în procesul de

analiză economico-financiară şi activitatea managerială a firmei, trebuie să
satisfacă anumite cerinţe cum sunt: utilitatea, exactitatea, profunzimea,
operativitatea, valoarea şi costul informaţiei.

TEST DE EVALUARE

1. Cum pot fi clasificate informațiile în funcție de natura lor?

Răspuns:
În funcție de natura lor informaţiile pot fi: economice; tehnice;
tehnologice; organizatorice; juridice; sociale; ecologice; politice, etc.

2. Cum pot ficlasificate informațiile în raport de rolul lor în procesul

conducerii?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu rezolvat:
1. Printre cerințele pe care trebuie să le satisfacă informațiile folosite
în procesul de analiză economico-financiară se regăsesc:
a) valoarea și costul informațiilor;
b) utilitatea informațiilor; exactitatea, profunzimea, operativitatea;
c) exactitatea și profunzimea informațiilor;
d) operativitatea informațiilor;
e) nici una din variantele anterioare.
Rezolvare ● ● ● ● O

25
De rezolvat:
2. În funcţie de periodicitatea lor informațiile se impart în:
a) informații interne și informații externe;
b) informații curente și informații periodice;
c) informații active și informații pasive;
d) informații economice și informații tehnice
Rezolvare O O O O

1.6. Etapele şi organizarea analizei economico-financiare

Desfăşurarea normală a activităţii de analiză economico-financiară

depinde în mare măsură de modul de organizare a acestei activităţi. În acest sens
este necesară parcurgerea următoarelor etape:

1. Stabilirea Analiza activităţii economico-financiare

tematicii începe prin elaborarea unui program de lucru în care
şi a se precizează scopul analizei, se fixează obiectivele
obiectivelor şi etapele de analiză. De asemenea se precizează
analizei problemele ce vor fi supuse analizei, locul
desfăşurării analizei, perioada de timp luată în
studiu, sursele de informare ce urmează a fi
cercetate, precum și persoanele care participă la
efectuarea analizei împreună cu sarcinile ce le-au
fost repartizare.

Această etapă asigură baza informaţională

2. Culegerea necesară desfăşurării analizei, astfel că, în funcţie de
şi selectarea conţinutul şi obiectivele analizei se stabilesc sursele
informaţiilor documentare şi se trece la culegerea informaţiilor
necesare necesare pentru efectuarea analizei.
pentru Succesul procesului de analiză depinde de
efectuarea documentarea temeinică asupra fenomenelor şi
analizei proceselor economice supuse analizei, de cantitatea
şi calitatea informaţiilor care reflectă fenomenele
respective.
Selectarea informaţiilor funcţie de scopul
urmărit, folosirea informaţiilor reprezentative,
gruparea informaţiilor după criterii convenabile
uşurează desfăşurarea procesului de analiză.

3. Verificarea
informaţiilor
culese din punct Deoarece informaţiile culese pot conţine
de vedere al anumite erori este necesară verificarea lor atât sub
exactităţii și aspectul exactităţii cât şi din punct de vedere al
veridicităţii și realităţii.
asigurarea
comparabilității
acestora

26
 Reținem:
Pe parcursul acestei etape trebuie să se verifice:
 dacă datele din plan cuprinse şi în situaţiile financiare şi alte surse
corespund cu planul iniţial;
 dacă datele, indicatorii cuprinşi în situaţiile financiare, sintezele
contabile sunt exacţi sub aspectul calcului matematic;
 dacă indicatorii din diferite situaţii financiare sunt corelaţi între ei;
 dacă evaluările din bilanţ şi alte sinteze corespund metodologiei şi
legislaţiei în vigoare;

După verificarea informaţiilor

4. Analiza culese se trece la studierea şi prelucrarea
propriu-zisă prin lor pe baza metodelor şi procedeelor
prelucrarea şi specifice analizei economice.
studierea În această etapă se studiază
informaţiilor cu îndeosebi modul de realizare a
ajutorul metodelor şi obiectivelor stabilite, abaterile intervenite
procedeelor specifice şi se măsoară influenţele factorilor care
analizei economico- acţionează în mod direct şi indirect
financiare asupra rezultatelor obţinute.
De asemenea, se precizează
factorii cu caracter perturbator precum şi
cauzele care au determinat nerealizarea
obiectivelor stabilite.

Pe baza rezultatelor analizei

5. Elaborarea
concluziilor analizei şi a
măsurilor pentru
redresarea activităţii
economico-financiare a
întreprinderii
se stabilesc concluzii referitoare la
punctele tari şi slabe intervenite în
activitatea întreprinderii şi se fac
propuneri pentru remedierea
lipsurilor constatate şi sporirea
eficienţei activităţii economice a
întreprinderii.

Analiza a activităţii economico-financiare a întreprinderii:

poate fi parţială sau globală;
se poate efectua atât de organele din interiorul întreprinderii, cât şi
din afara acesteia.

Observație:
În interiorul fiecărei întreprinderi, compartimentele funcţionale şi
îndeosebi cele financiar-contabile sau anumite birouri specializate, pot efectua:
- analize lunare, trimestriale şi lunare privind activitatea economică şi
financiară desfăşurată;
- analize privind modul de realizare a obiectivelor stabilite,
disfuncţionalităţile intervenite şi măsurile necesare pentru reglarea şi
îmbunătăţirea rezultatelor economico-financiare în viitor;

27
 - prin intermediul compartimentelor financiar-contabile, se efectuează
analize anuale pe bază de bilanţ care se prezintă conducerii entităților economice.

- organe fiscale ale statului care efectuează

Analiza activității
economico-
financiare poate fi
efectuată şi de
organe din afara
unităţii
îndeosebi analize financiare asupra modului
cum s-a stabilit baza de impozitare şi cum se
respectă legislaţia în vigoare;
- unităţi bancare, în special cu ocazia
acordării de credite şi urmăririi rambursării
lor;
- firme specializate de consultanţă la
solicitarea agenţilor economici pentru
elaborarea unor planuri de afaceri, studii de
fezabilitate şi evaluarea unor active sau a
întregii activităţi în funcţie de anumite
necesităţi.

Observație:
Analizele efectuate de firme specializate au un caracter temporar în
vederea elaborării unor soluţii şi strategii de dezvoltare.
Analizele efectuate de către compartimentele funcţionale sau de cele
constituite în mod special au un caracter permanent.

La nivelul fiecărei firme se pot crea organisme mixte cu caracter

special şi temporar în vederea efectuării unor analize tematice şi
soluţionarea unor probleme, cum ar fi:
- promovarea unor noi produse;
- studierea concurenţei;
- stabilirea strategiei de dezvoltare;
- restructurarea activităţii.

În concluzie: Având în vedere complexitatea activităţii de analiză

economico-financiară şi rolul său în procesul managerial, la nivelul fiecărei firme
se impune crearea unor compartimente speciale de analiză pentru efectuarea unor
analize diagnostic cu caracter parţial sau global ale căror concluzii să permită
fundamentarea temeinică a obiectivelor şi a deciziilor privind reglarea şi adaptarea
continuă la cerinţele economiei de piaţă.

TEST DE EVALUARE

1. De ce este utilă etapa de verificare a informațiilor culese în vederea

prelucrării lor în procesul de analiză a activității economico-financiare?
Răspuns:
Deoarece informaţiile culese pot conţine anumite erori este necesară
verificarea lor atât sub aspectul exactităţii cât şi din punct de vedere al
realităţii.

2. Enumerați etapele necesare a fi parcurse pentru desfășurarea

normală a activităţii de analiză economico-financiară.

28
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu rezolvat:
1. Analiza activității economico-financiare poate fi realizată de către:
a compartimentele funcţionale şi îndeosebi cele financiar-contabile;
b) organe fiscale ale statului;
c) unităţi bancare;
d) firme specializate de consultanţă;

Rezolvare ● ● ● ●

De rezolvat:
2. Identificați afirmațiile corecte:
a) analizele efectuate de firme specializate au un caracter temporar;
b) analizele efectuate de compartimentele financiar-contabile au un
caracter permanent;
c) analizele efectuate de firme specializate au doar caracter permanent;
d) pot fi realizate atat analize parțiale cât și analize globale.
Rezolvare O O O O

29