Bugetul comunitar și

particularitățile sale.
Procesul bugetar
comunitar.

Prof. coordinator: Student:

Conf. univ. dr. Serie/Grupa:

1
Cuprin

Introducere................................................................................................................................................2
Capitolul 1. Structura bugetului comunitar și particularitățile acestuia..............................................2
1.1. Conceptul și importanța bugetului comunitar.........................................................................2
1.2. Principiile și particularitățile bugetului comunitar.................................................................2
1.2.1. Principiul de unitate..........................................................................................................2
1.2.2. Principiul universalității bugetului...................................................................................2
1.2.3. Principiul anualității bugetare..........................................................................................2
1.2.4. Principiul echilibrului bugetar..........................................................................................2
1.2.5. Principiul specializării bugetare.......................................................................................2
1.2.6. Principiul bunei gestiuni financiare și transparența bugetară.......................................2
1.2.7. Principiul unității de cont..................................................................................................2
1.3. Venituri și cheltuieli ale bugetului comunitar..........................................................................2
1.3.1. Veniturile bugetului comunitar.........................................................................................2
1.3.2. Cheltuieli ale bugetului comunitar...................................................................................2
Capitolul 2. Etapele procesului bugetar în Uniunea Europeană............................................................2
2.1. Elaborarea proiectului de bugetă..................................................................................................2
2.2. Adoptarea bugetului comunitar....................................................................................................2
2.3. Execuția bugetului Uniunii Europene...........................................................................................2
2.4. Controlul execuției bugetare..........................................................................................................2
2.5. Încheierea exercițiului financiar....................................................................................................2
Concluzii.................................................................................................................................................2
Bibliografie.............................................................................................................................................2

2
Introducere
Semnul de întrebare pus asupra activității sistemului instituțional al Uniunii Europene și asupra
gestionării acestui ansamblu de circa 500 milioane de locuitori de la extinderea de la 1 mai 2004 și
ianuarie 2007 nu face nimic altceva decât să prelungească o ezitare mai intensă asupra proiectului
comunitar.

Pe parcursul a celor 50 de ani de prezență, bugetul Uniunii Europene a suferit un continuu

proces de modificare și adaptare. Au avut loc un set de dezbateri cu referire la viitorul bugetului
Uniunii Europene la care au fost prezente câteva întrebări fundamentale: La ce folosește bugetul
comunitar? Ce rol trebuie să îndeplinească? Care este mărimea și structura acestuia? Răspunsul la
aceste întrebări țin de scopul și funcția Uniunii Europene.

Opțiunea mea de a analiza fondurile comunitare și bugetare ale Uniunii Europene începe de la
necesitatea de reformă aprofundată a sistemului bugetar a UE și de la imaginea țării noastre ca membru
al Uniunii Europene.

Pentru a aprofunda această temă am pornit de la stadiul de familiarizare cu privire la tema

abordată, enumerând autorii și lucrările acestora. În privința rolului și istoriei bugetului Uniunii
Europene o importantă contribuție au avut-o Ghica L.A. (2007) cu lucrarea ”Enciclopedia Uniunii
Europene”, Brezeanu P. (2007) cu lucrarea ”Finanțe europene” și Jouen M. & Rubio E. (2007) cu
studiul ”The EU Budget: What for?”.

Primul capitol analizează succinct principalele evoluții ale bugetului ale UE, de la constituire
până în momentul de față. Al doilea capitol continuă perioada de cercetare, analizându-se procedurile
anuale urmărite de bugetul comunitar, elaborarea, adoptarea, execuția, controlul și încheierea
exercițiului bugetar.

3
 Capitolul 1. Structura bugetului comunitar și particularitățile
acestuia
1.1. Conceptul și importanța bugetului comunitar
Bugetul Uniunii Europene reprezintă actul cel mai important prin care anual, se autorizează,
atât finanțarea activităților și intervențiilor comunitare, resursele indispensabile, cât și prioritățile și
scopurile clar stabilite. În urma semnării Tratatului de la Bruxelles din 8 aprilie 1965 cu privire la
instituțiile Comuniății Europene, din momentul în care instituțiile au devenit unice, a avut loc și o
fuziune a celor trei bugete existente anterior. O excepție a fost faptul că până la finalizarea activității a
CECO, atât cheltuieli operaționale, cât și veniturile au fost înglobate într-un buget diferit. După
închierea activității a CECO, adică după 2002, Comisia și-a luat angajamentul de a menține fondurile
rămase departe de celelalte fondurile comunitare, astfel că veniturile provenite din funcționarea
patrimoniului CECO vor constitui venituri pentru bugetul general, însemnând așadar o finanțare a
cercetărilor din domeniul cărbunelui și oțelului.

Sistemele bugetare stabilite prin Tratatele de la Paris din anul 1951 și cel de la Roma din 1957
au suferit multiple modificări. Odată cu începutul anului 1970, Parlamentul European și-a mărit
departamentul bugetar, fapt datorat reformei din 1988 bazată pe trei principii:

- Furnizarea de resurse în Uniunea Europeană;

- Ameliorarea disciplinei bugetare prin instalarea unui echilibru interinstituțional între cele trei
mari instituții - Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană;
- Consolidarea unui sistem de fonduri structurate în mod util.

O deosebire dintre Bugetul Uniunii Europene și bugetele naționale ale statelor comunitare ar fi,
pe de o parte prin instituțiile publice (armată, poliție, sănătate și educație) și pe de altă parte prin plățile
cu instituțiile administrației europene (Comisia, Parlamentul, Consiliul și Curtea de Justiție).

1.2. Principiile și particularitățile bugetului comunitar

Bugetul comunitar a fost constituit pe baza unor principii bugetare clar stabilite și anume
principiul unității, principiul universalității, principiul anualității, principiul echilibrului și principiul

4
specializării bugetare. Aceste tipuri de principii au fost creionate în Tratatul CE 1 și dezvoltat mai apoi
in Regulamentul Financiar nr. 1065/2002 al Consiliului European.

1.2.1. Principiul de unitate

Acest principiu trebuie să cuprindă într-un singur document totalitatea înasărilor și plăților
aferente Comunităților Europene, motivul fiind de a asigura un control cât mai practic asupra modului
de folosire a resurselor comunitare. Sistemul comunitar a cunoscut o serioasă fuziune în ceea ce
privește intrumentele bugetare, deoarece la început cele trei Comunități (CECO, EURATOM, CEE) 2
dispuneau de bugetele lor proprii, iar în urma tratatului de fuziune din anul 1965 au continuat să existe
doar bugetul comunitar și bugetul operațional CECO. Până la încheierea tratatului CECO din data de
23 iulie 2002, plățile funcționale de cercetare din sectorul minier și cel metalurgic, dar și plățile legate
de reconversia socială pentru persoane ce lucrau în aceste domenii, realizau activitatea unui buget
specific ce era în totalitate finanțat prin așa numitele cotizații (până în 1998) și prin produsele de natură
financiară rezultate din surplusul de active. Încasările și plățile bugetului CECO sunt mutate către
Comunitate pe 24 iulie 2002, veniturile venind din administrarea patrimoniului CECO și vor înfățișa
venituri aduse bugetului general comunitar, finanțând în mod expres cercetările cu privire la domeniul
cărbunelui și a oțelului.

FED3 reprezintă acel instrument financiar de cooperare a Comunității cu alte țări de pe alte
continente precum Africa, Caraibe și Pacific (ACP), iar scopul acestui instrument este de a realiza
obiecte specifice ale reglementărilor financiare, încasările și plățile în afara bugetului general
comunitar. În prezent câteva din componentele financiare din Comunități posedă un regim propiu –
politica externă și securitatea comună, justiția și afacerile interne.

Tratatul Uniunii Europene anticipează o posibilă finanțare extrabugetară a cheltuielilor din

cadrul politicii externe și securitate comună. În acest mod plățile pentru implicațiile militare nu depind

1
Tratatul Comunității Europene
2
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului; Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice;
Comunitatea Economică Europeană
3
Fondul European de Dezvoltare.
5
de bugetul Uniunii Europene, iar plățile extramilitare și cele administrative revin în subordinea sa.
Justiția Afacerilor Interne prevede finanțarea extrabugetară ce funcționează pe baza PNB-ului4 Uniunii

Europene, finațare reținută pentru disimularea plăților EUROPOL5, ajutând în acest mod la o mai bună
cooperare a polițiștilor împotriva crimelor.

UE6 garantează și împrumuturile acordate de Banca Europeană de Investiții, garanție ce apare

sub forma unei plăți din fondul de garanții al Comunității Europene. Acest fond de garanții reprezintă o
formă cu mult mai eficace în ceea ce privește prevenirea tuturor șocurilor bugetare.

În final trebuie menționat și faptul că prin permiterea derogării agențiilor specializate ale
Comunității ce dispun de un buget propriu autonom, acesta nu constituie o încălcare a principiului de
unitate, în cazul în care resursele sunt rezultate din subvenții vărsate ale Comunității, înscrise totodată
în bugetul general comunitar.7

1.2.2. Principiul universalității bugetului

Principiul universalității bugetului general comunitar, potrivit Regulamentului Consiliului
European nr. 1065/2002 cuprinde totalitatea încasărilor bugetare pe baza cărora plățile se efectuează și
are ca scop asigurarea transparenței bugetare în conformitate cu normele de non-contractare și
neafectare a încasărilor și plăților.

Regula de neafectare cuprinde plățile bugetului comunitar general, finanțate de încasări,

indiferent de natura acestora și de statul membru vărsător. Are un caracter aparte, o multitudine de
state încearcă să facă o comparație între cheltuielile făcute de Comunități și contribuțiile bugetului
Uniunii Europene.

Regula non-contractării prevede ca ansamblul încasărilor și plăților din buget să fie înscrise în
suma lor totală. În acest sens, indemnizațiile pentru tratamente să apară la valoarea brută în bugetul
general comunitar, iar contribuțiile cu privire la protecția socială să fie înscrisă la valoarea încasărilor.

4
Produs Național Brut
5
Organizație de eliminare a criminalităților la nivelul întregului continet, Europa, având sediul la Haga în capitala Olandei
6
Uniunea Europeana
7
Claudia Dana Sabau-Popa; Bugetul uniunii Europene si fondurile comunitare; Bucuresti; Edit. Economica, 2010, pg. 39
6
 Cele mai semnificative abateri de la principiul universalității bugetare au fost constituite de
țările ce fac parte din Asociația Europeană de Liber Schimb, contribuțiile acestora fiind calculate cu
ajutorul

unui factor de proporționalitate. Acest factor reprezintă rezultatul estimat dintre PIB-ul țărilor din
Uniunea Europeană și al țărilor membre AELS8.

Acestor abateri clasice li se adaugă și o particularitate în ceea ce privește sectorul Politicii

Agricole Comuneși anume resursele percepute înscrise sub forma unor plăți negative. Regulamentul
financiar anticipează o transformare a cheltuielilor negative în cheltuieli totale din resursele afectate ale
Comunității odată cu începutul anului 2007.

1.2.3. Principiul anualității bugetare

Acest principiu permite controlarea executivului (Comisia) de către Parlament și Consiliu,
acestea reprezentând autoritatea bugetară și facilitatează totodată încasările și plățile Comunității,
acestea din urmă fiind executate pe durata exercițiului bugetar asemănător cu anul calendaristic. Unui
astfel de exercițiu nu îi pot fi atașate decât cheltuielile și veniturile aferente perioadei 1 ianuarie – 31
decembrie.

Bugetul general comunitar pentru a menținute un echilibru al contabilizării anuale structurează

creditele bugetare în credite nedisociate și disociate, la rândul lor clasificându-se în credite de
angajamente și credite de plăți.

Creditele de angajamente maschează pe toată perioada exercițiului financiar în curs de

desfășurare totalitatea costurilor obligațiilor juridice ce au fost contractate de Uniunea Europeană.

Creditele de plăți au obiectul de a autoriza bugetele anuale prin acoperirea cheltuielilor

rezultate din demararea angajamentelor contractate în perioada exercițiului financiar curent sau chiar a
celui anterior.

Acceptarea și efectuarea din punct de vedere al creditelor disociate se face în mod diferențiat.
Parlamentul European în mod normal este mult mai sensibil în privința evoluției creditelor de

8
Asociația Europeană de Liber Schimb consituită în 1960 prin semnarea Convenției de la Stockholm.
7
angajament, pe când Consiliul European își focusează atenția mai mult pe evoluția creditelor de plăți,
determinând totodată contribuția la bugetul general comunitar. Prin urmare creditele disociate
constituie mai mult de jumătate din totalul buget al Uniunii Europene.

Pe de altă parte, prin creditele nedisociate cheltuielile se realizează pe perioada unui singur an
și exercițiu financiar bugetar. Între aceste cheltuieli (cheltuieli administrative și cele cu privire la
politicile agricole comune) există o oarecare egalitate.

Angajamentele restante de lichiditat măsoară fluctuațiile dintre creditele de angajament și cele

de plăți și reprezintă disproporționalitatea de timp dintre momentele în care creditele au fost contractate
și lichiditatea plăților.

Regulamentul financiar al Uniunii Europene, pentru a garanta o administrare cât mai flexibilă a
bugetului comunitar, menționează o înșiruire de excepții și ajustări tehnice.

În ceea ce privește sistemul de raportări al creditelor acestea sunt considerate ca fiind o

abatere de la principiul anuității bugetului, adică creditele neutilizare la sfarșitul exercițiului financiar
bugetar sunt de cele mai mult ori anulate. Însă, există și excepții. În cazul creditelor nedisociate, există
un oarecare drept de transfer al creditelor corespunzătoare plăților restante în exercițiul financiar
următor, la fel și în cazul veniturilor. Conform articolului 5 din Regulamentul financiar este subliniat
faptul că într-o perioadă de 15 zile calendaristice după sfârșitul anului se pot efectua plăți cu condiția să
fie confirmate înainte de 31 decembrie.

O altă abatere de la pincipiul anuității bugetare este constituită de existența ”perioadei

adiționale” în privința creditelor de angajamente raportate de Fondul European de Garantare Agricolă.
Cheltuielile FEAGA pot fi înscrise în conturi cu o prelungire de o lună în anul n + 1.

1.2.4. Principiul echilibrului bugetar

În ceea ce privește bugetul Uniunii Europene, nivelul încasărilor și plăților rămâne constant.
Comunitatea nu are dreptul să apeleze la împrumuturi pentru a-și putea îmbrăca cheltuielile, în
comparație cu celelalte state membre.

8
 Statele membre nu ai fost niciodată de acord și au refuzat în totalitate în ceea ce privește
autorizarea împrumuturilor cu toate presiunile făcute de-a lungul timpului. Contractele acordate spre
împrumut Uniunii Europene au avut în vedere următoarele:

 Operațiunile Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului

 Siguranța nucleară în țări terțe
 Susținerea din punct de vedere macroeconomic pe termen lung pentru țările terțe

Uniunea Europeană asigură împrumuturile de la Banca Europeană pentru Investiții din resursele
proprii. În cazul în care beneficiarul unui împrumut se află în imposibilitatea de a achita creditul, plata
se va efectua din resursele financiare ale bugetului general comuntar.

Echilibrul încasărilor și plăților apare doar în momentul în care bugetul comunitar a fost
aprobat, deoarece acesta reprezintă o previziunie, atât pentru venituri, cât și pentru plăți. Cu toate
acestea nu este exclus ca între veniturile și cheltuileli bugetare să existe diferențe, întâlnindu-se două
situații în această privință:

 Înregistrarea unui sold9 pozitiv, semnificând un excedent, excedent reportat un an mai târziu
 Înregistrarea unui sold negativ, deficit, situație ce antrenează înscrierea cheltuielilor în
următorul buget.

Surplusurile vor fi înregistrate ca venituri în următorul an, iar cheltuilelile sunt neprevăzute,
apar pe perioada anului. Bugetul comunitar se execută în funcție de următoarele prevederi bugetare:

- Din punct de vedere al veniturilor, datorită unei circumstanțe economice în continuă schimbare,
totalitatea drepturilor de vamă percepute de către stat au fost eliminate;
- Din punct de vedere al cheltuielilor, creditele aprobate reprezintă o limită maximă de nedepășit,
în sensul că subutilizarea lor se poate înregistra în momentul în care situația agricolă este mult
mai favorabilă, iar proiectele Uniunii Europene ce au fost finanțate se desfășoară într-un mod
înapoiat.

În tabelul ce urmează vom observa o tendință crescândă a excedentului bugetar, suma record
fiind înnregistrată în anul 2001 în valoare de 15,4 miliarde euro, fapt ce a condus la limitarea plăților

9
Soldul este diferența dintre totalitatea încasărilor de pe parcursul exercițiului financiar și gradul plăților realizate sub
forma creditelor acordate în respectivul exercițiu.
9
 asupra Comisiei Europene de către statele membre asupra bugetului comunitar. Acest lucru reprezintă
și o consecință a reformelor din cadrul gestiunii bugetare din ultimii ani.

Cursul soldurilor bugetar-comunitare în perioada 1978-2008, reprezentat în milioane euro și în valori

procentuale

Exercițiu 1978 1980 1983 1984 1985 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995
financiar
Sold buget +41,6 +246,1 +307,1 -827,3 +53,9 1161,6 +4464,2 246,1 +53,9 1161,6 +4464,2 +6540,5 +9218,24
comunitar (0,2%) (1,3%) (1,2%) (3,2%) (0,2%) (2,5%) (9,6%) (1,3%) (0,2%) (2,5%) (9,6%) (8,71%) (11,9%)
Exercițiu 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
financiar
Sold buget +4384 +960 +3022,2 +3209,1 +11612, +15375 +7676,8 +5693 +3262, +2502 +1848 +3609,7 +5039,5
comunitar (5,3%) (1,1%) (3,6%) (3,7%) 7 (15,2%) (7,8%) (5,8%) 7 (2,3%) (1,7%) (3,07%) (4,14%)
(12,3%) (3,1%)
Sursa: Date prelucrate după ”Rapoartele Anuale ale Curții de Conturi Europene”10

Tendința de creștere a soldurilor excedentare în perioada 1985-2001 a deranjat foarte mult

Parlamentul European, care vedea contrariul a ceea ce s-a întamplat. Acest lucru a determinat un
control cât se poate de amănunțit și în mod repetat făcut de Parlament asupra Consiliului, scopul fiind
cel de a obține o întrebuințare mai completă a creditelor deschise.

1.2.5. Principiul specializării bugetare

Potrivit acestui principiu, orice credit ar trebui să aibă un scop clar determinat și o țintă precisă,
astfel încât să fie posibiliă evitarea eventualelor confuzii între credite în diferitele momente ale
autorizării și executării. Bugetul Uniubii Europene este foarte bine structurat pe secțiuni, titluri,
capitole, articole și poziții, cel mai important fiind capitolul deoarece acesta indică competența
autorității bugetare. Acest principiu impune o oarecare barieră în legătură cu cheltuielile executate de
Comisia Europeană, deoarece acesteia ii este interzis să cheltuie mai mult decât suma înscrisă în fiecare
capitol.

10
Claudia Diana Sabău-Popa; Bugetele Uniunii Europene și Fondurile Comunitare; Editura Economica; București; 2010
10
 Principiul specializării bugetare este creat pentru a acoperi ansamblul de venituri și cheltuieli
existente unei Comunități, posibilitatea de mișcare între capitole și o restrângere a creditelor în care pot
fi acceptate fără o finalitate clar precizată. Acest principiu este bazat atât pe o structură orizontală, cât
și pe o structură verticală în ceea ce privește bugetul UE.

Structura orizontală a bugetului comunitar cuprinde raportul veniturilor Uniunii Europene și

secțiunile ce grupează încasările și plățile pe fiecare instituție în parte, conform tratatului: Parlamentul
European (secțiunea I), Consiliul European (secțiunea a II-a), Comisia Europeană (secțiunea a III-a),

Curtea de Justiție (secțiunea a IV-a), Curtea de Conturi (secțiunea a V-a), Comitetul European Social
(secțiunea a VI-a), Comitetul Regiunilor (secțiunea a VII-a), Mediatorul (secțiunea a VIII-a), respectiv
Autoritatea Europeană pentru secitarea datelor (secțiunea a IX-a). Comisia (secțiunea a III-a) constituie
circa 95% din cheltuielile totale ale Uniunii Europene, care se constituie din titlurile politicilor comune
ale UE, astfel încât fiecare titlu trebuia să fie împărțit în capitole.

În ceea ce privește structura verticală a bugetului, fiecărei secțiuni îi corespunde un titlu de

credit, capitol, articol, iar în final poziție. Executarea încasărilor și plăților se face la nivel de articol
bugetar.

În privința cheltuilelilor administrative, Comisia împreună cu celelalte instituții pot contribui cu

până la maxim 10% din creditele bugetare la viramentele efectuate pentru un titlu. Comisia se limitează
la o maximă de 5% din creditele aferente bugetului din anul în curs, credite acordate pentru cheltuielile
de personal și alte servicii externe, această decizie de transferare a creditelor trebuie anunțată cu cel
puțin două săptămâni înainte de la luarea deciziei.

Cheltuielile operaționale pot fi transferate liber de către Comisie, de la articol la articol, iar
diferența dintre chletuielile administrative o face faptul că nu trebuie anunțată autoritatea bugetară și nu
există nici limite de transferare.

1.2.6. Principiul bunei gestiuni financiare și transparența bugetară

Cele două tipuri de principii bugetare au fost introduse în anul 2002 în Regulamentul financiar.
Prin principiul bunei gestiuni financiare se înțelege utilizarea creditelor în mod economic, adică cât mai
ieftin, eficace și eficient.

11
 Principiul economicității face referire la resursele utilizate de orice instituție într-un timp cât
mai scurt, calitate și cantitate corespunzătoare și la un preț cât se poate de generos.

Practica ne arată faptul că principiul bunei gestiuni financiare are la bază stabilitatea
obiectivelor verificabile ce pot fi securizate prin diferite tipuri de indicatori măsurabili, acest lucru
ajutând la o trecere mai ușoare de la managementul bazat pe mijloace la cel oricentat spre resurse.
Pentru o bună funcționare a acestui principiu, planificarea, bugetarea, gestionarea, respectiv raportarea
trebuie să se efectueze într-un cadru conceptual comun.

Principiul transparenței se referă la ”Jurnalul Obicial al Comunităților Europene”, aici sunt

cuprinse totalitatea bugetelor – inițial comunitar și bugetele rectificate, și rapoartele financiare.

1.2.7. Principiul unității de cont

Până la trecerea la zona euro, resursele proprii ale Uniunii Europene erau evaluate după cursul
de schimb provizionat la 1 februarie a anului precedent. Trecerea la euro presupune un efect destul de
important, în sensul că executarea bugetelor comunitare se face cu o mai multă ușurintă și stabilitate.
Dintre cele 28 de state membre UE, moneda euro reprezintă monedă națională doar pentru 19 state
membre. Există un avantaj și în cazul politicii agricole comune, deoarece organizarea și întervențiile
pieței agricole reprezintă un preț unic, sfârșitul fluctuațiilor din interiorul Uniunii Europene.

1.3.Venituri și cheltuieli ale bugetului comunitar

1.3.1. Veniturile bugetului comunitar
Uniunea Europeană are ”resurse proprii” pentru a-și putea achita tot ce ține de cheltuieli,
resurse ce aparțin din punct de vedere juridic Uniunii. Veniturile sunt obținute după cum urmează:

 Impozite și reduceri fiscale din primele personalului din cadrul Uniunii Europene;
 Dobânzile bancare;
 Contribuțiile statelor membre înscrise în diferite programe ale Uniunii Europene;
 Restituirea asistenței financiare acordată de către Uniunea Europeană;
 Penalități din întârzieri și amenzi;
 Excedentul financiar din exercițiul financiar anterior.

Resursele proprii cuprind trei categorii:

12
 a. Resurse proprii tradiționale (RPT) – formate din taxe impuse importurilor de produse ce provin
din state din afara Uniunii Europene și contribuie la veniturile totale cu un maxim de 12%;
b. Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – rată fixă ce este aplicată încasărilor din TVA amortizată
aferent fiecărui stat, resursele cărora le-au fost aplicate TVA reprezintă 11% din totalul
veniturilor;
c. Venitul național brut (VNB) – rată fixă exprimată procentual ce este aplicată VNB-ului fiecărui
stat, reprezintă cea mai mare sursă de venit ce contribuie cu 76% din veniturile totale.

Veniturile bugetului Uniunii Europene exprimat în milioane euro

Tipuri de Bugetul pe 2012 Bugetul pe 2013

venituri
Tarife vamale 16.824,20 12,4% 18.755,20 14,1%
Venituri din TVA 14.546,30 10,7% 15.029,95 11,3%
Venituri din PNB 97.284,22 71,7% 97.502,87 73,4%
Alte venituri 7.103,52 5,2% 1.548,97 1,2%
Total 135.758,24% 100% 132.836,99 100%
Sursa: www.europa.eu

1.3.2. Cheltuieli ale bugetului comunitar

Bugetul Uniunii Europene a fost constituit așa încât să poată repartiza creditele pe categorii de
cheltuieli, condiția fiind aceea de a se respecta plafoanele financiare ce reprezintă structura cheltuielilor
anticipate ale Uniunii Europene. Bugetul comunitar cuprinde următoarele tipuri de cheltuieli:

a. Cheltuieli de garanție agricolă și dezvoltare rurală. Ocupă primul loc chiar din 1962 fiind
destinate să ajute producătorii agricoli ale statelor membre din spațiul comunitar. Cheltuielile de
garanție agricolă au evoluat: de la 13,98% în anul 1965, la 91,54% în 1970, în 1990 au scăzut la
57,76%, înregistrând din nou o creștere de 74,03% în 2008.
b. Cheltuielile structurale au evoluat: de la 3,51% în 1965 la 24,7% în 1990, 33,11% în 2000,
39,14% în 2008. Aceste cheltuieli sunt destinate statelor membre ce rămân în urmă din punct de
vedere economic - Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia.

13
 c. Cheltuielile interne sunt destinate în special tinerilor, asigurarea energiei la nivel comunitar,
amortizării piețelor interioare, cercetării și dezvoltării din punct de vedere tehnologic. Evoluția
acestor cheltuieli: 2,6% în 1977, 5,98% în 1995, 8,46% în 2006.
d. Cheltuieli destinate acțiunilor externe constituie colaborarea cu țările terțe, atât din estul
Europei, cât și state precum Asia, America Latină și Africa. Evoluția: 2,51% în 1977, 5,15% în
1995, valoare ce a rămas relativ constantă până în prezent.
e. Cheltuielile administrative s-au situat în ultimii 15 ani în jurul unui procent de 6% din
totalitatea cheltuielilor Uniunii Europene. Aceste cheltuieli sunt realizate în mare măsură de
Comisia Europeană.

Capitolul 2. Etapele procesului bugetar în Uniunea Europeană

2.1. Elaborarea proiectului de bugetă
Comisia Europeană este singura instituție autorizată să elaboreze și să propună proiectul de
buget al Uniunii Europene celor două mari instituții bugetare: Consiliul de Miniștri și Parlamentul
European. În urma Acordului instituțional din 17 mai 2006, Comisia a fost autorizată să efectueze și
ajustări tehnice pentru departamentul financiar pentru următorul an, în baza unui deflator de 2% pe an,
identic cu variația PIB-ului și a prețului.

Potrivit Tratatului Comunității Europene, în ceea ce privește procedura bugetară, aceasta este
stabilită de Comisia Europeană a unei rate maxime de creștere a cheltuielilor neobligatorii, calculându-
se în baza factorilor macroeconomici – PIB/locuitor- de către Comisie. Rata maximă de creștere poate
depăși limita stabilită de Comisie prin două circumstanțe: când rata de creștere a cheltuielilor
neobligatorii depășește cu jumatate sau mai mult de jumătate rata maximă, potrivit Comisiei, iar
Parlamentul European stabilește o creștere a cheltuielilor până la jumătatea ratei de creștere; Consiliul

3
hotărăște o majoritate calificată a ratei, iar Parlamentul European decide majorarea membrilor săi și
5
din numărul voturilor din noua rată.

Anual se realizează procedura bugetară unde Comisia discută despre un proiect cu privire la
preliminarea bugetară. Fiecare instituție până la data de 1 iulie, excepție făcând Banca Centrala a
14
Europei, trebuie să constituie o anticipare a cheltuielilor și veniturilor, sarcina Comisiei fiind aceea de a
grupa acestea în proiecte preliminare de buget.

Elaborarea proiectului de Comisie s-a format dintr-un proces mult mai amplu in 2001 –
”Strategia politică anuală” – ce face referire la drepturile policite ale Comisiei pentru anul precedent
celui ce a fost aprobat.

2.2. Adoptarea bugetului comunitar

Adoptarea bugetului comunitar urmărește o precedură stabilită prin Tratatul Uniunii Europene,
fiind de neasemănat cu niciuna din celelalte proceduri adoptate a normelor comunitare. Această etapă a
suferit mai multe modificări și simplificări fundamentale odată ce a intrat în vigoare Tratatul de la
Lisabona.

Prin Tratatul de la Lisabona se elimină diferența dintre cheltuielile obligatorii și cheltuielile

neobligatorii, astfel Consiliul de Miniștri și Parlamentul devin responsabilii de drept pentru toate
cheltuielile Uniunii Europene. În urma tratatului, Parlamentul European devine mai puternic decât
Consiliul Uniunii Europene din punct de vedere al puterilor bugetare.

Tratatul de la Lisabona anticipează 42 de zile pentru lecturarea proiectului de buget de la

transmiterea acestuia către Parlamentul European. În cazul în care Parlamentul European adoptă o
revizuire a membrilor ce il compun, proiectul de buget urmând sa fie returnat Consiliului de Miniștri și
Comisiei Europene. Consiliului îi sunt puse la dispoziție un număr de 10 zile pentru a se pune de acord
cu amendamentele prezentate de Parlament, în eventualitatea unei respingeri a acestora va fi convocat
comitetul de consiliere. Acest comitet de conciliere are drept scop distribuirea membrilor Consiliului de
Miniștri și membrii Parlamentului European în mod egal. Dacă există un dezacord din partea
consiliului de conciliere cu privire la proiectul bugetar, într-o perioadă de 21 de zile, acest tip de proiect
se va reînnoi sau eventual se va prezenta unul nou și dacă este acceptat de Consiliu și Parlamentul
European, autoritățile au la dispoziție 14 zile pentru aprobarea proiectului de buget al Uniunii
Europene. Dacă proietul este respins de către Parlament și Consiliu sau dacă proiectul comun este
respins doar de o singură instituție, iar cealaltă rămâne în tăcere, Comisia Europeana este obligată să
prezinte un nou proiect de buget.

15
 Parlamentul European în cea de a doua lectură a proiectului de buget și-a concentrat cel mai
mult atenția asupra cheltuielilor neobligatorii. Dacă Parlamentul European nu se pronunță în privința
proiectului, Președintele Parlamentului European declară ca acceptat bugetul.

Parlamentul European are ultimul cuvânt în privința bugetului general comunitar. După ce s-au
finalizat toate aprobările sau respingerile bugetului, adoptarea bugetului Uniunii Europene va fi
declarată de către Președintele Parlamentului European/ După această finalitate, fiecare stat este obligat
să plătească sumele datorate Comisiei, pentru a se putea construi bugetul.

2.3. Execuția bugetului Uniunii Europene

În articolul 274 din Tratatul Uniunii Europene este menționat faptul că Comisia Europeană
pune în curculație bugetul Uniunii Europene, totodată respectând dispozițiile din punt de vedere al
regulamentului financiar, sub responsabilitate proprie, dar și în limita creditelor ce sunt alocate așa cum
presupune principiul bunei gestiuni financiare.

În execuția bugetului Uniunii Europene își fac simțită prezența comitetele de gestionare cre sunt
elaborate prin diferite reglementări și reprezintă acea restricție politică din punct de vedere al
gestionării fondurilor comunitare, principal gestionar fiind Comisia. Aceste comitete au rolul de a ajuta
Comisia în execuția bugetului Uniunii Europene; s-au dezvoltat mai mult în domeniul politicii agricole
comune (Comitet de Structuri Agricole, Comitet de Gestiune a Pieței, Comitetul FEOGA) ți în
domeniul politicii de dezvoltare regionară.

Prin înființarea acestor comitete de gestionare, Consiliul de Miniștri a urmărit de fapt să

controleze Comisia prin modalitatea în care execută bugetul UE.

Reforma din 2002 cu privire la regulamentul financiar a luat parte la clasificarea și organizarea
diverselor moduri de gestiune bugetară a fondurilor comunitare. Articolul 53 nr. 1605 din 15 iunie
2002 din Regulamentul financiar distinge următoarele tipuri de gestiune financiară:

Gestionarea centralizată

1. Gestiunea efectuată în mod direct de către serviciile Comisiei. Structuri administrative create de
una sau mai multe instituții, prin coferirea de autonomie, credibilitate și prin efectuarea de sarcini

16
comune mai multor instituții. Nu dispun de personalitate juridică și nici de buget propriu, ele fac parte
din Comisie.

2. Gestiunea efectuată în mod indirect. Reprezentată de agenții comunitare, agenții ce înlociesc

birourile de asistență tehnică și investite cu obligația gestionării cheltuielilor comunitare cu ajutorul
diferitelor instituții comunitare precum Banca Europeană de Investiții sau ”agenții naționale”.
Gestiunea indirectă efectuată prin agenții maționale se efectuează în cazul cheltuielilor din sectorul
educației și al culturii.

Gestiunea împărțită. Fondurile comunitare sunt caracterizate de actele de gestiune ce sunt

conferite statelor membre, cu privire la politicilee agricole sau fondurile structurale. Cheluielile
efectuate reprezintă mai mult de 80% din bugetul general comunitar, sunt executate prin statele
membre; Comisia este principalul responsabil pentru supravegherea acestor cheltuieli, fiind atent
supravegheată de Curtea de Conturi Europeană.

Gestiunea descentralizată este caracterizată de actele de gestiune ce sunt oferite țărilor terțe,
într-ajutorarea acestora în aderarea la Uniunea Europeană.

Gestiunea mixtă are la bază programele executate de orgnizațiile internaționale, fără ca

fondurile comunitare să fie afectate. Intervine ori de câte ori Comisia se leagă de un acord-cadru pe o
perioadă lungă de timp care stabilește aranjamentele administrative și financiare pentru cooperarea lor.

2.4. Controlul execuției bugetare

Controlul execuției bugetare este intern și extern. Prin intermediul controlorilor se realizează un
control asupra modului în care își desfășoară operațiunuile bugetare fiecare instituție; Comisia are
dreptul de a executa verificări locale cu ajutorul funcționarilor însărcinați în prevenirea și combaterea
fraudelor. În anul 1999, Uniunea Europeană a adoptat un organism cu rolul de prevenire a fraudelor,
OLAF11 . În fiecare an, Comisia realizează un raport ce privește eforturile depuse în domeniul
combaterii fraudei și protejării intereselor financiare ale UE, pe care urmează a-l înainta Parlamentului
European spre verificare.

Acest tip de control rămâne de natură administrativă, datorită faptului că Curtea de Conturi
Europeană nu dispune de competențe din punct de vedere jurisdicționar. Astfel, atribuțiile Curții de
11
Oficiulo European de Luptă Anti-Fraudă
17
Conturi sunt limitate în ceea ce privește examirarea legalității, corectitudinea și manangementul
încasărilor și plăților Uniunii Europene.

Controlul Curții de Conturi Europene reprezintă, pe de o parte un control de legalitate și

regularitate, iar pe de altă parte, rămâne un control al bunei gestiunii financiare. Primul tip de control,
legalitate și regularitate, reprezintă ansamblul comun al institușiilor de control extern, având ca scop și
verificarea conformității operațiunilor controlate în raport cu normele de referință juridice (tratate,
convenții, contracte).

2.5. Încheierea exercițiului financiar

Elaborarea contului anual de execuție bugetară a Uniunii Europene reprezintă faza necesară
procesului bugetar pentru ca respectivul cont să reflecte operațiunea de execuție bugetară și permite
interpretrea rezultatului final al execuției. În anul 1985, bugetul Uniunii Europene a înregistrat un
subexcedent de 95% a creditelor de plăți. După încheierea anului bugetar, două documente sunt
obligatorii pentru ca închiderea execuției bugetare să se poată realiza:

 Conturile exercițiului bugetar încheiar. Privește operațiunile de buget după modul de clasificare
a acestora: veniturile în funcție de sursa de proveniență pentru fiecare stat, plățile divizate pe
fiecare stat membru și instituție comunitară;
 Bulanțul financiar reprezintă documentul ce reflectă totalitatea datelor și informațiilor cu privire
la activul și pasivul Uniunii.

18
 Concluzii
Istoria finanțării Uniunii Europene este văzută drept un eșec al stabilirii finănțării directe
a Uniunii Europene prin resursele fiscale introduse și reglementate de instituțiile comunitare.

Problema soldurilor nete va rămâne un centru de dezbatere, contribuțiile naționale descrie

flexibilitatea și transparența, necesare pentru a răspunde cerințelor statelor membre, pentru temperarea
costului bugetar și totalitqatea transferurilor dintre statele membre.

Politica agricolă comună, finanțată de Fondul european de Garantare Agricolă și al Fondului

European Agricol pentru Dezvoltare Rurală s-a situat într-un proces de continuă adaptare și schimare,
considerată si drept o ”politică dependentă de reforme”.

Contribuțiile principale ale acestei lucrări este reprezentată după cum urmează:

 Analizează plățile Uniunii Europene pe teritoriul statelor membre, participarea la

bugetul comunitar și soldul lor bugetar net, raportat la trecut versus prezent;
 Analizarea unui impozit comunitar care înlocuiește contribuțiile prezente bazate pe TVA
și/sau pe VNB;
 Realizarea unei analize cu privire la fondurile comunitare destinate agriculturii li
dezvoltării rurale, a fondurilor europeane pentru pescuit, dezvoltare și structurare.

În concluzie bugetul comunitar al Uniunii Europene constituie cel mai important factor pe baza
căruia funcționeză statele membre ale UE, Comisia fiind singura responsabilă pentru echilibrul
bugetului, de-a lungul timpului.

19
Bibliografie
1. Claudia Diana Sabău-Popa; Bugetele Uniunii Europene și Fondurile Comunitare; Editura Economica;
București; 2010
2. Hollerberg Mark, Domestic Budgets in a United Europe: Fiscal Governance from the End of Bretton
Woods to EMU, Cornell University Press, London, 2004
3. www.eca.europa.eu
4. www.europa.eu
5. www.transparency.org

20