Bugetul U.E.

Bugetul UE reprezintă ansamblul resurselor financiare de care acesta dispune anual

pentru îndeplinirea de către instituţiile comunitare a obiectivelor, activităţilor şi intervenţiilor
comunitare stabilite în prezent prin Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene. Bugetul
comunitar reflectă priorităţile şi orientările politice la nivel european, oferind o imagine
asupra stadiului integrării europene.
Bugetul Uniunii Europene este actul juridic care, în fiecare an, autorizează finanţarea
activităţilor şi operaţiunilor comunitare, alocă resurse financiare în vederea îndeplinirii
priorităţilor curente.
Modificările legislative operate de la constituirea Uniunii Europene se oglindesc în
evoluţia domeniilor care beneficiază de finanţare comunitară. Dacă la început, cheltuielile
finanţate de la acest buget erau destinate politicii agricole comune, actualmente s-au adăugat
domenii ca dezvoltarea regională, cercetarea, educaţia şi pregătirea profesională.
Regulamentul financiar al acestor comunităţi precizează că bugetul lor este un
instrument care, pentru fiecare exerciţiu financiar, prevede şi autorizează toate veniturile şi
cheltuielile necesare pentru Uniune
Bugetul Uniunii Europene reprezintă principalul plan financiar al Uniunii care
cuprinde veniturile şi cheltuielile acesteia, inclusiv cheltuielile administrative şi operaţionale
care revin instituţiilor pentru politica externă şi de securitate comună.
Procesul bugetar la nivelul Uniunii Europene respectă principiile privind asigurarea
transparenţei veniturilor şi cheltuielilor în procesul luării deciziilor şi a clarităţii în
monitorizarea şi controlul execuţiei bugetului pentru protejarea intereselor financiare ale UE.
Procedura elaborării, aprobării, executării şi încheierii bugetului comunitar sunt
guvernate de anumite principii:
Principiul unităţii şi exactităţii bugetare vizează înscrierea veniturilor şi cheltuielilor
într-un singur document;
Potrivit principiului anualităţii bugetul este votat în fiecare an bugetar, iar alocaţiile
bugetare sunt utilizate în cursul aceluiaşi an, cu respectarea cadrului financiar multianual,
având în vedere faptul că o parte din proiecte se desfăşoară pe o perioadă mai mare de un an.
În scopul racordării proiectelor şi acţiunilor multianuale la buget, care se referă la un anumit
an financiar, în practica UE, întâlnim două categorii de cheltuieli: „limita de angajare a
cheltuielilor” şi „limita de plăţi”cu referire la acţiunile multianuale. Prima categorie vizează
mărimea tuturor obligaţiilor, aferente unui proiect a cărui implementare se realizează pe o
perioadă mai mare de un an, în timp ce limita de plăţi reprezintă suma alocată pentru proiectul
respectiv;
În conformitate cu principiul echilibrului, veniturile prevăzute în buget trebuie să fie
egale cu plăţile alocate pentru acelaşi an, neautorizându-se folosirea împrumutului pentru
acoperirea deficitului bugetar. Soldul fiecărui exerciţiu financiar se preia în bugetul anului
următor ca venit, în cazul unui excedent, sau ca credit de plată dacă execuţia bugetară s-a
finalizat cu un deficit.
Principiul unităţii de cont presupune stabilirea bugetului şi a cadrului financiar
multianual în euro;
Principiul universalităţii are în vedere ca veniturile să acopere plăţile. Toate
veniturile şi cheltuielile se înregistrează integral fără a fi regularizate între ele;
Principiul specificităţii urmăreşte ca fiecare fond alocat să aibă o destinaţie anume
conform scopului vizat, potrivit clasificaţiei bugetare, care grupează alocaţiile bugetare pe
titluri, capitole, articole şi rubrici, pentru a evita confuziile între alocări;
Principiul bunei gestiuni financiare are în vedere raportarea la principiile economiei,
eficienţei şi eficacităţii, potrivit cărora resursele să fie disponibile în timp util din punct de
vedere cantitativ şi calitativ la cel mai bun preţ, astfel încât să fie îndeplinite obiectivele
stabilite;
Principiul transparenţei asigură o informare corectă asupra executării bugetului şi
asupra conturilor exerciţiului bugetar. Transpunerea în practică a acestui principiu se
realizează prin publicarea bugetului,a bugetelor rectificative şi a conturilor anuale consolidate
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Bugetele se publică în termen de trei luni de la data
adoptării lor definitive.
Veniturile proprii tradiţionale, taxele vamale, cota parte din taxa pe valoare adăugată
precum şi cota din venitul naţional brut (VNB) al statelor membre au la bază uniunea vamală
şi politica agricolă comună.
Pentru întărirea disciplinei bugetare pe o bază multianuală, statele membre au ajuns la
o soluţie politică şi instituţională concretizată în acordul interinstituţional al Parlamentului
european, Consiliul UE şi al Comisiei Europene pentru definirea în avans a priorităţilor
bugetare ale perioadei următoare şi a unui cadru de evoluţie a cheltuielilor, cunoscute sub
denumirea de „perspectiva financiară”.

Procesul bugetar la nivelul Uniunii Europene

Elaborarea şi adoptarea bugetului U.E.

Tratatul privind funcţionarea UE, reglementează procedurile de alcătuire şi adoptare a

bugetului.
Procesul bugetar al UE presupune parcurgerea mai multor etape : elaborarea bugetului;
adoptarea; execuţia; controlul execuţiei; descărcarea de gestiune.
Până la 1 iulie a fiecărui an, Comisia Europeană elaborează proiectul bugetului UE, pe
baza estimării cheltuielilor, făcută de către fiecare instituţie a UE pe care îl transmite
Consiliului şi Parlamentului European spre avizare până la data de 1 septembrie a anului care
precede anul execuției bugetului.
Consiliul îşi exprimă poziția sa asupra proiectului de buget, transmiţând-o
Parlamentului European până la data de 1 octombrie a anului anterior execuției bugetare,
prezentând motivele care au stat la baza adoptării proiectului.
Parlamentul European are la dispoziţie patruzeci și două de zile de la transmiterea
proiectului pentru a decide:
(a) aprobarea poziției Consiliului (caz în care bugetul este adoptat);
(b) să nu ia o hotărâre, bugetul fiind considerat aprobat;
(c) adoptarea de amendamente la proiectul de buget, care astfel modificat se transmite
Consiliului și Comisiei. Președintele Parlamentului European, împreună cu președintele
Consiliului, convoacă comitetul de conciliere. Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene
stipulează faptul că comitetul de conciliere nu se va întruni dacă în termen de zece zile,
Consiliul aprobă amendamentele formulate de Parlamentul European.
Comitetul de conciliere, ce reunește atât membrii ai Consiliului cât şi ai Parlamentului
European urmăreşte apropierea poziţiilor celor două instituţii asupra proiectului de buget, în
termen de douăzeci și una de zile de la data convocării sale, în caz contrar Comisia prezintă
un nou proiect de buget.
În cazul în care, în termen de douăzeci și una de zile, se ajunge la un acord,
Parlamentul European și Consiliul au la dispoziţie paisprezece zile pentru aprobarea
proiectului comun.
Dacă în termenul stabilit Parlamentul European și Consiliul aprobă fiecare proiectul
comun sau nu iau o hotărâre, ori în cazul în care una dintre aceste instituții aprobă proiectul
comun iar cealaltă nu ia o hotărâre, bugetul este considerat adoptat definitiv în conformitate
cu proiectul comun.
 O altă situaţie poate fi aceea în care Parlamentul și Consiliul European resping
proiectul comun, sau una din instituții respinge proiectul comun iar cealaltă nu adoptă o
decizie, Comisia prezintă un nou proiect de buget. Acelaşi lucru se întâmplă dacă Parlamentul
European hotărăşte să respingă proiectul comun, iar Consiliul îl aprobă.
Un caz aparte este cel în care Parlamentul European aprobă proiectul comun iar Consiliul îl
respinge. Parlamentul European poate decide cu majoritatea membrilor care îl compun și a
trei cincimi din totalul voturilor exprimate, confirmarea tuturor sau doar a anumitor
amendamente, în termen de paisprezece zile de la data respingerii de către Consiliu. Când
unul dintre amendamentele Parlamentului European nu este confirmat, se adoptă poziția
comitetului de conciliere şi bugetul este considerat adoptat definitiv.
Dacă bugetul nu a fost aprobat până la data de 1 ianuarie a anului în care are loc
execuţia bugetară, cheltuielile pot fi efectuate lunar pe capitole, în limita unei doisprezecimi
din creditele deschise în capitolul corespunzător din bugetul din exercițiul precedent, fără să
poată depăși o doisprezecime din creditele prevăzute la același capitol din proiectul de buget.

Execuţia şi descărcarea bugetului

Punerea în aplicare a prevederilor bugetare se realizează de către Comisia Europeană,

cu respectarea principiului bunei gestiuni financiare.
Regulamentul prevede obligațiile de control și de audit ale statelor membre în execuția
bugetului, precum și răspunderile care decurg din acestea. Acesta stabilește, de asemenea,
răspunderile și normele potrivit cărora fiecare instituție participă la execuția propriilor
cheltuieli.
Pe parcursul derulării execuţiei bugetare, Comisia poate opera transferarea de credite
dintr-un capitol în altul sau dintr-o subdiviziune în alta, în limitele și condițiile prevăzute de
normele în vigoare.
După finalizarea exerciţiului bughetar, Comisia prezintă Parlamentului European și
Consiliului conturile exercițiului bugetar încheiat, un bilanț financiar cu activul și pasivul
Uniunii precum şi un raport de evaluare a finanțelor Uniunii bazat pe rezultatele obținute.
În baza documentelor amintite anterior şi a raportului anual al Curții de Conturi,
Parlamentul European dispune, la recomandarea Consiliului, descărcarea Comisiei de
execuția bugetară.
Controlul execuţiei bugetului
Finalizarea exerciţiului bugetar presupune întocmirea de către Comisia Europeană a
contului consolidat al execuţiei veniturilor şi cheltuielilor bugetului, bilanţul activelor şi
pasivelor UE, precum şi o analiză a managementului financiar. Pe baza acestor documente şi
a analizelor proprii, Curtea de Conturi elaborează propriul său raport asupra respectării
legalităţii în execuţia veniturilor, cheltuielilor, raportul fiind remis Parlamentului care poate
sau nu să acorde descărcarea de gestiune.