Discultu Cristina Alexandra

COMISIA EUROPEANA

Comisia Europeană (EC) este o instituție a Uniunii Europene, responsabilă cu întocmirea

propunerilor legislative, punerea în aplicare a deciziilor, respectarea tratatelor UE și de
gestionarea activității curente a UE. Comisarii depun un jurământ la Curtea Europeană de
Justiție din orașul Luxemburg, făgăduind să respecte tratatele și să fie complet independenți
în îndeplinirea îndatoririlor lor în timpul mandatului
Comisia funcționează ca un cabinet de guvernământ, format din 27 de membri (informali
cunoscuți sub denumirea de "comisari"). Fiecare stat membru al Uniunii Europene are un
membru în Comisie, iar aceștia au obligația de a reprezenta interesele comune ale UE și nu
interesele naționale ale statului din care face parte. Unul dintre cei 28 este președintele
Comisiei, care este propus de Consiliul European și ales de Parlamentul European. Consiliul
Uniunii Europene nominalizează apoi ceilalți 27 de membri ai Comisiei, de comun acord cu
președintele nominalizat, iar ulterior cei 27 de membri ca un singur corp sunt supuși votului
de investitură a Parlamentului European. Actuala Comisie este Comisia von der Leyen, care
a preluat funcția la 1 decembrie 2019.
Termenul de „Comisie” este folosit fie pentru a-i desemna pe cei 27 de membri ai Colegiului
Comisarilor fie pentru a desemna inclusiv organismele administrative formate din 32.000 de
funcționari publici europeni care sunt împărțiți în departamente numite Directorate-Generale
și Servicii. Limbile procedurale (de lucru) ale Comisiei sunt: engleza, franceza și germana.
Membrii Comisiei și "cabinetele" lor (echipele de lucru) au sediul în clădirea Berlaymont
din Bruxelles.
Comisia Europeană derivă din una din cele 5 instituții create în sistemul supranațional al
Comunităților Europene, urmând propunerea lui Robert Schuman (ministrul de externe al
Franței) din 9 mai 1950. Funcționând din 1951 ca Înalta Autoritate în Comunitatea
Europeană a Cărbunelui și Oțelului, comisia a suferit numeroase schimbări în privința
competențelor și a componenței, sub diferiți președinți, implicând cele trei comunități.

Înfiintare

Prima Comisie a fost înființată în 1951 drept Înalta Autoritate și era formată din nouă membri
sub președinția lui Jean Monnet. Înalta Autoritate a fost un organ executiv supranațional a
Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO). A intrat în funcțiune pentru prima
dată în 10 august 1952 în Luxembourg. În 1958 Tratatul de la Roma a instituit două noi
comunități alături de CECO, Comunitatea Economică Europeana (CEE) și Comunitatea
Europeană a Energiei Atomice (EuroAtom). Totuși organele administative ale acestor
comunități erau denumite „Comisii” și nu „Înaltă Autoritate”. Motivul schimbării denumirii a
fost noua relație dintre executiv și Consiliu. Unele state precum Franța si-a exprimat
rezervarea față de puterile pe care le are Înalta Autoritate și ar fi dorit limitarea sau transferul
lor către Consiliu.
Louis Armand a condus prima Comisie a EuroAtom. Walter Hallstein a condus prima
Comisie a Comunității Economice Europene (CEE) care s-a întâlnit pentru prima dată pe 16
ianuarie 1958 la Castelul Val-Duchesse din Bruxelles. Acesta a obținut un acord privind
prețul cerealelor și a făcut de asemenea o bună impresie țărilor terțe atunci când si-a făcut
debutul internațional la negocierile comerciale privind acordul general privind tarifele și
comerțul. Hallstein a consolidat legislația europeană și a început să aibă un impact important
în legislația națională.

Dezvoltarea inițială

Cele trei organisme, denumite colectiv Executivele Europene, au co-existat până la 1 iulie
1967 când Tratatul de fuziune le-a combinat într-o singură administrație sub președinția lui
Jean Rey. Datorită fuziunii, Comisia Rey a crescut temporar la un număr de 14 membri, deși
toate Comisiile viitoare au fost reduse din nou la nouă membri, urmând formula ca fiecare
stat membru de dimensiuni reduse să dețină un comisar iar statele mari câte doi
comisari. Comisia Rey a finalizat uniunea vamală a Comunităților în 1968 și a militat pentru
un Parlament European mai puternic și ales direct de cetățenii comunității. În ciuda faptului
că Rey a fost primul președinte al Comisiei unificate, Hallstein este considerat primul
președinte al Comisiei moderne.
Comisiile Malfatti și Mansholt au urmat lucrul pentru crearea unei cooperări monetare și
prima extindere către nord în 1973. O dată cu extinderea, Comisia a crescut la 13 membri
sub Comisia Orteli (Regatul Unit a primit 2 locuri de comisar din cauza faptului că este un
stat mare), care s-a confruntat cu instabilitatea internationala si economică din acea
perioadă. Reprezentarea externă a Comunității a făcut un pas înainte cânt Președintele Roy
Jenkins, ales președinte în ianuarie 1977 după ce ocupase funcția de Secretar al Afacerilor
Interne al Guvernului laburist al Regatului Unit, devenind primul președinte care participă la
summitul G8 din partea Comunității. Asemenea Comisiei Jenkins, Comisia Gaston Torn a
supravegheat extinderea Comunității spre sud, în timp ce lucra la Actul Unic European.

Membrii

Conducerea politică este exercitată de o echipă formată din 27 de comisari (câte unul din

fiecare stat membru), în fruntea cărora se află președintele Comisiei. Acesta decide de ce
domeniu politic răspunde fiecare comisar.
Colegiul comisarilor este format din președinta Comisiei, opt vicepreședinți (dintre care trei
vicepreședinți executivi), Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de
securitate și 18 comisari, fiecare responsabil pentru un anumit portofoliu.
Funcționarea cotidiană a Comisiei este gestionată de personalul său (avocați, economiști
etc.), repartizat pe departamente numite direcții generale (DG), fiecare dintre ele ocupându-
se de un anumit domeniu de activitate.

Numirea președintelui
Candidatul este nominalizat de liderii naționali în cadrul Consiliului European, pe baza
rezultatelor obținute la alegerile pentru Parlamentul European. Pentru a fi ales, candidatul
propus are nevoie de sprijinul majorității membrilor Parlamentului.

Alegerea echipei
Candidatul la funcția de președinte îi selectează pe potențialii vicepreședinți și comisari pe
baza sugestiilor primite din partea țărilor UE. Lista persoanelor nominalizate trebuie să fie
aprobată de liderii naționali în cadrul Consiliului European.
Fiecare candidat se înfățișează apoi în fața Parlamentului European, pentru a-și prezenta
viziunea și pentru a răspunde la întrebări. Echipa formată din candidații nominalizați este
apoi supusă votului în Parlamentul European. În cele din urmă, Consiliul European decide,
cu majoritate calificată, numirea în funcție a comisarilor.

Rolul si modul de functionare

Preşedintele CE este cel care defineşte direcţia politică generală a Comisiei, fapt ce le
permite comisarilor să stabilească obiectivele strategice şi să elaboreze programul anual de
lucru.
Deciziile sunt luate de către comisari în baza principiului responsabilităţii colective, aceştia
neavând competenţe decizionale individuale.
Funcţionarea zilnică a Comisiei este asigurată de personalul său (avocaţi, economişti etc.),
repartizat prin direcţiile generale (DG-uri), fiecare dintre ele ocupându-se de un
anumit domeniu de activitate. Membrii Comisiei se reunesc săptămânal pentru a discuta
aspecte sensibile din punct de vedere politic şi pentru a adopta propuneri asupra cărora
decid prin intermediul procedurii orale.Astfel, Direcţia-Generală relevantă, condusă de un
director-general - care răspunde în faţa comisarului competent -, analizează un anumit
subiect. În urma procesului de analiză şi evaluare în cadrul Direcţiei Generale respective se
ajunge la definirea unor proiecte de propuneri legislative.
Aceste propuneri definite în cadrul DG-urilor sunt retrimise comisarilor spre adoptare în
cadrul reuniunii săptămânale, după care devin propuneri oficiale şi sunt trimise Consiliului şi
Parlamentului pentru etapa următoare a procesului legislativ.

Organizare
Comisia își are sediul principal la Bruxelles, unde se află biroul președintelui și sala de
sedințe a Comisiei care se află la etajul 13 al Clădirii Berlaymont. De asemenea, Comisia își
desfășoară activitatea în numeroase alte clădiri din Bruxelles și Luxembourg. Atunci când
Parlamentul European se întrunește în Strasbourg, comisarii se întâlnesc de asemenea
acolo, în Clădirea Winston Churchill pentru a avea posibilitatea de a participa la dezbaterile
Parlamentului. Comisia Europeană este împărțită în departamente cunoscute sub numele de
Direcții Generale (DG) care pot fi asemănate ministerelor din statele membre. Fiecare dinte
acestea acoperă domenii specifice, cum ar fi agricultura sau justiția și drepturile cetățenilor
sau a serviciilor interne, cum ar fi resursele umane și traducere și sunt conduse de Directori
Generali, care răspund în fața unui comisar. Portofoliul de comisar poate fi susținut de către
mai multe Direcții Generale, ele pregătind propuneri legislative și directive care sunt
aprobate de majoritatea comisarilor și sunt transmise către Parlamentul European și
către Consiliul Uniunii Europene pentru examinare. Au existat critici că fragmentarea
structurii Directoratului General duce la pierderi financiare considerabile. În plus, direcțiile
generale pot exercita un control considerabil asupra unui comisar astfel încât comisarul să
aiba cât mai puțin timp să învețe și să preia controlul asupra personalului lor. În conformitate
cu datele publicate de Comisie, 23.043 de persoane au fost angajate de Comisie ca oficiali
sau agenți temporari în aprilie 2007. În plus față de aceștia, au fost angajati ca personal
externalizat 9019 persoane (de exemplu, agenți contractuali, experți nationali detașați,
experti tineri, stagiari, etc).Cea mai mare direcție generală este Direcția Generală pentru
Traduceri, cu un personal de 2186 , cei mai mulți fiind de naționalitate belgiană (21,4%),
probabil pentru că majoritatea activităților au loc la Bruxelles.