Principiile și etapele Uniunii Economice și Monetare

Prof. Coordonator: Lect.univ.dr. Iulian – Georgel Savenco

Student: Catrinel Alexandra Teșu

Master: An II

Specializare: Drept şi administraţie publică europeană

Curs: Instituții financiare europene

Galați 2022,

1
 Acţiunea statelor membre şi a Comunităţii cuprinde instaurarea unei politici
economice fondată pe îngustarea coordonării politicilor economice ale statelor membre,
pe piaţa internă şi pe definirea de obiective comune, în respectarea principiului unei
economii de piaţă deschisă şi în liberă concurenţă. Aceste acţiuni includ fixarea
irevocabilă a taxelor de schimb conducând la instaurarea unei monede unice ECU, ca şi
definirea şi conducerea unei politici monetare şi de schimb unice al cărei obiectiv
principal este de a asigura stabilitatea preţurilor şi de a susţine politicile generale în
comunitate. Această acţiune a statelor membre şi a CE implică respectarea principiilor
directoare următoare:

 preţuri stabile;
 finanţele publice
 condiţiile monetare sănătoase, balanţa de plăţi stabilă.

Integrarea economică în cadrul Uniunii europene poate fi stabilită ca un proces

istoric desfăşurat în perioada 1958-2000. Tratatul de la Roma semnat în 1957 şi intrat
în vigoare la 1 ianuarie 1958, a dus la înfiinţarea Comunităţii Economice Europene
(CEE), devenit Uniunea Economică şi Monetară. Tratatul de la Roma nu face referire în
mod explicit la introducerea unei monede unice şi nici la un sistem de coordonare a
politicilor monetare între statele membre, ci doar precizează că „fiecare ţară participantă
la procesul de integrare consideră politicile sale conjuncturale şi politicile în domeniul
cursului de schimb ca elemente ale unui consens reciproc acceptabil, considerand
cursul de schimb ca fiind o problemă de interes comun” 1.

Pe parcursul primilor ani ai construcţiei europene, în care s-au pus bazele uniunii
vamale şi s-au creat instrumentele Politicii Agricole Comune, principala problemă a
Comunităţii din perspectivă monetară a fost ajustarea cursurilor de schimb. Aceasta se
datora faptului că atât funcţionarea, cât şi performanţele Politicii comerciale comune şi
ale Politicii Agricole Comune erau puternic infl uenţate de fl uctuaţiile cursului de schimb
valutar. Uniunea Economică Monetară va fi realizată în trei etape, conform Tratatului de
la Maastricht şi anume:

1
http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/publicatii/Uniunea_economica_si_monetara.pdf

2
 libertatea deplină de derulare a operațiunilor cu capital

intensificarea cooperării între băncile centrale

PRIMA
ETAPĂ de la 1
utilizarea liberă a ECU (unitate monetară europeană
iulie 1990
care a precedat euro)

îmbunătățirea convergenței economice

înființarea Institutului Monetar European (IME)

introducerea unei interdicții privind acordarea de credite

de către băncile centrale

A DOUA consolidarea coordonării politicilor monetare

ETAPĂ de la 1 consolidarea convergenței economice
ianuarie 1994
finalizarea procesului de realizare a independenței
băncilor centrale naționale, cel târziu până la data
înființării Sistemului European al Băncilor Centrale

derularea preparativelor pentru cea de-a treia etapă

fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb

introducerea monedei euro

A TREIA implementarea politicii monetare unice de către

ETAPĂ de la 1 Sistemul European al Băncilor Centrale
ianuarie 1999
intrarea în vigoare a mecanismului european al cursului
de schimb (MCS II)

intrarea în vigoare a Pactului de stabilitate și creștere

Prima etapã, (1 iulie 1990 şi 31 decembrie 1993) ale cărei elemente centrale au
fost stabilite înainte de Maastricht a reprezentat etapa consolidării pieţei şi a marcat
începutul perioadei de creare a structurilor economico-instituţionale proprii uniunii
economice şi monetare. Obiectivul central al acestei etape l-a constituit creşterea
convergenţei politicilor economice şi a cooperării între băncile centrale în scopul
încorporării practicilor monetare ale statelor membre în cadrul Sistemului Monetar

3
 European. În acest sens, s-au realizat o serie de progrese stabilite de desființarea
restricţiilor legate de mişcările de capital, consolidarea mecanismului ratei de schimb şi
o întărire a cooperării între băncile centrale ale statelor member. În cadrul acestei
etape, în procesul de consolidare a pieţei, Consiliul a stabilit un cadru de convergenţă al
performanţelor economice din statele membre şi de monitorizare a progresului realizat,
pe baza unor rapoarte periodice.
Totodată, prima etapă a permis mersul spre o mai mare convergenţă a politicilor
economice a statelor membre şi o consolidare a coordonării politicilor monetare
naţionale. În cursul primei etape se avea în vedere ca programul pieţei unice să fie
terminat şi noul tratat al Uniunii Economice Monetare să fie subordonat ratificării în
toate statele membre, după procedurile constituţionale naţionale.
Constituirea pieţei unice a avut ca urmări:
 desfiinţarea controlului mărfurilor la frontiere; reducerea controlului persoanelor la
frontierele interioare în cursul anului 1993;
 securitate comună pentru toţi cetăţenii comunităţii; eliminarea dublei taxări la
cumpărarea de produse pentru uz personal din alte ţări membre;
 stabilirea cetăţenilor Comunităţii pentru o durată nedeterminată într-un alt stat membru
decât propriul lor stat,
 recunoaşterea calificărilor profesionale pentru toate statele membre, extinderea ofertei
de produse mai ieftine pentru consumatori printr-o concurenţă sporită; concurenţa
deschide posibilităţi suplimentare pentru crearea de noi locuri de muncă.
Termenul de constituire a pieţei unice europene la 1 ianuarie 1993 nu înseamnă că
toate libertăţile s-au realizat automat şi în întregime la acea dată. Este vorba de un
proces, în care unele măsuri s-au realizat anterior, sau se vor realiza în anii următori.
De exemplu, nouă state membre (din cele 12 de atunci) au semnat Convenţia de la
Schengen fixând data de 1 februarie 1994 pentru suprimarea controlului la frontierele
interioare, inclusiv pentru zborurile aeriene ale căror plecări şi sosiri se situează în
interiorul Comunităţii.
Formarea Uniunii Economice, a pieţei unice europene, este un proces în care
drepturile şi libertăţile economice sunt inseparabil legate de drepturile sociale. În

4
decembrie 1989, ţările membre au adoptat o cartă socială europeană, care include 12
drepturi fundamentale sociale:
 dreptul de a exercita orice profesie într-una din ţările Comunităţii, la alegerea sa;
 dreptul de remunerare echitabilă;
 dreptul la ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă;
 dreptul la protecţie socială asigurată prin sistemul în vigoare în ţara primitoare;
 dreptul la libertatea de asociere şi la negociere colectivă;
 dreptul la formarea profesională;
 dreptul la egalitate de tratament între bărbaţi şi femei;
 dreptul la informaţie, la consultare şi participare a salariaţilor;
 dreptul la protecţia sănătăţii şi securitatea locului de muncă;
 dreptul la protecţia copiilor şi adolescenţilor;
 garantarea unui venit minim pentru persoanele în vârstă,
 dreptul la integrare profesională şi socială pentru persoanele handicapate.
În ceea ce priveşte deficitele publice şi în particular cheltuielile publice
corespunzătoare deficitului, putem spune că un deficit corespunzător cu investiţiile,
purtătoare de bogăţie pentru viitor, poate fi considerat un „bun” deficit 2.
Modul de finanţare al deficitelor se poate face: prin ceea ce se numeşte „finanţare
monetară”, prin recurgerea la un împrumut, cu condiţia ca statul să nu beneficieze de
acces privilegiat la piaţa capitalurilor; prin recurgerea la un împrumut pe piaţa
capitalurilor, care poate să pună problema contractării de datorii externe a unei ţări;
statul poate să finanţeze un deficit bugetar, crescând impozitele.
Comisia are ca principal obiectiv să supravegheze evoluţia situaţiei bugetare şi
starea datoriei publice a Statelor Membre în vederea descoperirii erorilor făcute şi
elaborează un raport care examinează în special dacă deficitul public depăşeşte
cheltuielile publice de investiţii ţinând cont de toţi ceilalţi factori.
În faza de formare a Uniunii Europene, conform Tratatului de la Maastricht 3, este
constituirea uniunii monetare. Concepţia privind crearea Uniunii Monetare Europene în

2
NICOLAE SUTĂ, Integrarea Economică Europeană
3
https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/in-the-past/the-parliament-and-the-treaties/maastricht-
treaty

5
trepte urmăreşte ca până la finele secolului să apară pe piaţă euro - bacnotele şi euro -
monedele.
În anii 1992-1993 au apărut unele tulburenţe monetare, provocate de dificultăţile
unor monede – francul francez, lira sterlină, peseta, escuador – ceea ce a determinat
modificarea în vara anului 1993 a marjei fluctuaţiei a monedelor în cadrul SME de la
±2,25% la ± 15%, cu excepţia mărcii germane şi guldenului olandez, pentru care s-au
menţinut vechile limite. O adevărată furtună monetară a fost provocată prin ieşirea lirei
sterline şi lirei italiene din SME în 1992 şi care au fost lăsate să fluctueze liber. Lira
italiană a revenit în SME în decembrie 1996.
Cea de-a doua etapã a început la 1 ianuarie 1994 şi s-a încheiat la 31 decembrie
1998. În timpul acestei etape, pornind de la prevederile Tratatului Uniunii Europene
statele membre au fost constrânse să evite deficitele bugetare excesive, şi să iniţieze
paşi spre independenţa băncii centrale. În procesul de creştere a independenţei
băncilor centrale, Tratatul le interzicea acestora acordarea de facilităţi de creditare
guvernamentale sau de achiziţii de instrumente privind datoria publică direct de la
acestea.
Obiectivele Institutului Monetar European sunt:
 întărirea cooperării între băncile centrale europene naţionale;
 o mai bună coordonare a politicilor monetare ale membrilor UE în vederea
stabilităţii preţurilor; supravegherea funcţionării SME;
 facilitarea utilizării ECU;
 pregătirea condiţiilor pentru trecerea la faza a treia prin crearea instrumentelor şi
procedurilor necesare aplicării politicii monetare unice.
Tratatul de la Maastricht condiţionează participarea în cadrul Uniunii economice
şi monetare de îndeplinirea unor criterii de convergență nominală, un fel de 8 ţinte
cantitative de referinţă, cunoscute şi sub numele de Criteriile de la Maastricht 4.
Acestea sunt:
 rată scăzută a inflaţiei, care să nu depăşească cu mai mult de 1,5 % cele
mai bune performanţe ale statelor membre participante în anul dinaintea
examinării;
4
În opinia unor analiști, criteriile de convergență au fost inventate mai degrabă din considerente de natură politică
decât economică, pentru a conferi statutul de uniune monetară clubului select care este Uniunea Europeană.

6
  dobânzi scăzute pentru creditele pe termen lung, care să nu depăşească
cu mai mult de 2% dobânzile din cele mai performante state membre participante în
anul dinaintea examinării;
 un deficit bugetar care să nu depăşească 3% din PIB - datorie publică
cumulată care să nu depăşească 60% din PIB;
 stabilitatea cursului de schimb, în sensul menţinerii cursului naţional în
limitele marjelor normale de fluctuaţie ale MRS2 pentru cel puţin doi ani înaintea
intrării în zona euro5 .
Criteriul de convergenţă a cursului de schimb reprezintă una din condiţiile
Tratatului de la Maastricht care trebuie îndeplinită de către statele membre înainte de
adoptarea monedei unice. Alături de criteriile de convergenţă nominală, însă fără a face
obiectul Tratatului de la Maastricht, au apărut, la iniţiativa Comisiei Europene şi a Băncii
Centrale Europene o serie de criterii care merg pe asigurarea convergenţei şi coeziunii
structurilor economice ale statelor membre şi ale celor candidate. Aceste criterii numite
şi criteriile de convergență reală privesc:
 gradul de deschidere a economiei, calculat ca pondere a schimburilor
comerciale externe în PIB,
 ponderea comerţului bilateral că ţările membre ale Uniunii Europene în totalul
comerţului exterior,
 structura economiei pe cele trei ramuri principale (industrie, agricultură şi
servicii),
 PIB-ul pe cap de locuitor, calculat în funcţie de paritatea puterii de cumpărare.

Etapa a treia, a început la 1 ianuarie 1999 cu stabilirea ratelor de schimb

irevocabile între monedele statelor participante şi în raport cu euro. În opinia unor
analiști, criteriile de convergență au fost inventate mai degrabã din considerente de
natură politică decât economică, pentru a conferi statutul de uniune monetară clubului
select care este Uniunea Europeanã.
Din ianuarie 1999, monedele naţionale ale statelor membre (ale zonei euro) au
continuat să circule numai ca exprimări nezecimale ale monedei unice, până când au
5
art. 121 din TEC

7
fost complet înlocuite cu moneda euro. În acelaşi timp, toate decontările dintre statele
membre, emisiunile de titluri de stat, sau contractele încheiate in cadrul spaţiului sunt
realizate în mod obligatoriu în euro. De menţionat că moneda euro este utilizată ca şi
însemn monetar şi în alte state, care nu sunt membre ale Uniunii Europene, cum ar fi
Andora, Islanda, Lichtenstein. Alături de introducerea monedei euro în spaţiul format de
către statele membre care au îndeplinit criteriile de convergenţă, un moment de
importanţă crucială l-a constituit înlocuirea politicilor monetare naţionale cu o politica
monetară comună, concepută de către Banca Centrală Europeană (BCE).
După formarea BCE, băncile centrale ale statelor membre vor continua să existe şi
împreună cu BCE vor constitui Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). Pentru
judecarea gradului de convergenţă economică atins de statele membre şi reţinute
pentru a decide trecerea la cea de-a treia etapă trebuie să îndeplinească cele 5 criterii
de convergenţă prevăzute în Tratatul de la Maastricht.
Așadar, în plan economic convergenţa politicilor economice naţionale spre
obiectivele fixate în comun va fi mai puternică decât în cursul celei de-a doua etape şi
urmărirea multilaterală a evoluţiilor economice a statelor membre va putea, dacă este
cazul, să aplice sancţiuni pentru statele care, ducând o „proastă politică” ar risca să
pună în pericol stabilitatea monedei unice.

Bibliografie

NICOLAE SUTĂ, Integrarea Economică Europeană

INTERNATIONAL MONETARY FUND, World Economic Outlook, October, 1999

8
https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/in-the-past/the-parliament-and-the-
treaties/maastricht-treaty
https://www.mpe.ro/download/referate/ref11_Scoala13.pdf