UNIUNEA

EUROPEANA SI
DREPTURILE
OMULUI.
Bors Csenge
Universitatea ”Lucian Blaga”, Facultatea de drept

Grupa IV

Anul II

Prof. coord. Bianca Gutan

Protectia drepturilor omului

2022. 05. 20.

 UNIUNEA EUROPEANA SI DREPTURILE OMULUI.

INTRODUCERE

Conceptul de drepturile omului are sute de definiţii care reflectă valorile socio-
culturale şi politice ale persoanei care a abordat această problematică. Richard Rorty este de
părere că în lumea de azi, marcată de pluralism şi diversitate, drepturile omului ar trebui
văzute camijlocul cel mai important de evitare a suferinţei şi umilinţei. Respectarea acestor
drepturi ar furniza standardele minime ale demnităţii, tolerării şi convieţuirii într-o lume
globalizată1.
Atât conceptul cât şi sistemul contemporan al drepturilor fundamentale ale
omului îşi au originea în Declaraţia Americană a Independenţei din 1776 precum şi în
Declaraţia drepturilor Omului şi Cetăţeanului proclamată de revoluţia franceză de la 1789.2
Aceste documente arată dorinţa de schimbare şi emancipare din epoca
modernă. Idealul promovat de aceste declaraţii era întemeiat pe dreptul natural, el bazându-se
pe egalitate, pe fraternitate şi pe convingerea că oamenii sunt prin naştere egali şi înzestraţi cu
anumite drepturi inalienabile. Cea mai importantă proclamaţie din secolul XX cu privire la
drepturile omului a fost „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului” adoptată de Adunarea
Generală a O.N.U3 la data de 10 decembrie 19484.
Declaraţia mai sus menţionată a fost sursa de inspiraţie şi în acelaşi timp a stat la baza
elaborării la iniţiativa Consiliului Europei a Convenţiei Europene a Drepturilor şi Libertăţilor
Fundamentale ale Omului adoptată la data de 4 noiembrie 1950.
• Există multe motive pentru care Uniunea Europeană nu poate rămâne fără un document
intern în domeniul drepturilor omului:
- rapida mişcare spre o „uniune din ce în ce mai strânsă” şi spre o singură piaţă;
- adoptarea unei monede unice pentru aproape 300 de milioane de oameni;
- creşterea incidentelor de natură rasistă, xenofobă, a urii de rasă în cadrul
Europei;
- tendinţa Europei de a se transforma într-o „fortăreaţă” ostilă celor din afară, care
descurajează refugiaţii şi azilanţii;
- adâncirea cooperării în materia politicilor de securitate şi insuficienta ei adaptare la
standardele drepturilor omului;
Drepturile omului în interiorul UE
Apărarea drepturilor fundamentale este un aspect orizontal, care afectează toate
domeniile de activitate ale UE. Aceasta înseamnă că drepturile fundamentale trebuie să fie
luate în considerare de către toate organismele Consiliului în activitatea lor, indiferent de
nivelul lor sau de subiectele pe care le abordează.
Pe lângă aceasta, există un organism specializat care tratează toate aspectele legate în mod
direct de drepturile fundamentale: Grupul de lucru pentru drepturi fundamentale, drepturile
cetățenilor și libera circulație a persoanelor (FREMP).

1- Balahur Doina, Protectia Europeană a Drepturilor Omului, Suport de curs, Universitatea

Alexandru Ioan Cuza, Iași, Centrul de Studii Europene, p. 4.
2- Ibidem, p. 5.
 Uniunea Europeană se angajează să susțină democrația și drepturile omului în relațiile sale
externe, în conformitate cu principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului, a
libertăților fundamentale și a statului de drept. UE urmărește să integreze preocupările legate
de drepturile omului în toate politicile și programele sale și dispune de diferite instrumente
politice în acest domeniu, pentru acțiuni specifice - inclusiv finanțarea proiectelor specifice
prin intermediul instrumentelor sale financiare.
Drepturile omului în afara UE
Respectarea drepturilor omului este un element fundamental al tuturor relațiilor UE cu
țările terțe și cu instituțiile internaționale.
De exemplu, toate tratatele și acordurile semnate de UE trebuie să fie conforme cu drepturile
omului, astfel cum sunt acestea definite de Carta UE. Acest lucru înseamnă că toate
organismele Consiliului care se ocupă de afaceri externe trebuie să încorporeze drepturile
omului în activitățile lor.
Pe lângă aceasta, promovarea drepturilor omului este, de asemenea, o prioritate în
sine. Referința de bază pentru activitatea UE în acest domeniu o constituie planul de acțiune
privind drepturile omului și democrația, adoptat în noiembrie 2020 pentru intervalul 2020-
2024.
Temeiul juridic
 Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE): valorile UE. Uniunea are ca valori
fundamentale „demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept, precum și
respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților”.
 Articolul 3 din TUE: obiectivele UE. În relațiile sale cu ansamblul comunității internaționale,
Uniunea contribuie la „eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului și, în special, a
drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional,
inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite”.
 Articolul 6 din TUE: Carta Drepturilor Fundamentale și Convenția Europeană a Drepturilor
Omului. Deși Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene [articolul 6 alineatul (1)] se
referă în mod explicit numai la aplicarea dreptului Uniunii, instituțiile, organismele și statele
membre ale UE trebuie să respecte Carta și în relațiile externe. Țările care aderă la UE
trebuie, de asemenea, să respecte Carta. Articolul 6 alineatul (2) solicită ca UE să adere la
Convenția europeană a drepturilor omului (pentru mai multe informații, vă rugăm să
consultați fișa 4.1.2, referitoare la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene);
 Articolul 21 din TUE: principiile care stau la baza acțiunilor externe ale Uniunii. Aceste
principii sunt democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și
solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite din 1945
și a dreptului internațional. La articolul 21, UE își însușește principiul „indivizibilității
drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, angajându-se să considere drepturile
economice și sociale la fel de importante ca cele civile și politice.
 Articolul 205 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE): Dispoziții generale
privind acțiunea externă a Uniunii. Acest articol stabilește că acțiunile internaționale ale UE
trebuie să aibă la bază principiile prevăzute la articolul 21 din TUE.

1- Balahur Doina, Protectia Europeană a Drepturilor Omului, Suport de curs, Universitatea

Alexandru Ioan Cuza, Iași, Centrul de Studii Europene, p. 4.
2- Ibidem, p. 5.
 Politica UE privind drepturile omului
În 2012, Consiliul a adoptat un Cadru strategic privind drepturile omului și democrația, însoțit
de un plan de acțiune pentru implementarea acestuia. Cadrul definește principiile, obiectivele
și prioritățile pentru a îmbunătăți eficacitatea și consecvența politicii UE în următorii 10 ani.
Printre principii se află integrarea drepturilor omului în toate politicile UE (ca fir conducător),
inclusiv atunci când politicile interne și externe se suprapun, precum și adoptarea unei
abordări mai bine adaptate. În urma unei propuneri din partea Comisiei Europene și a
Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de
securitate (VP/ÎR), în noiembrie 2020, Consiliul a adoptat cel de-al treilea Plan de acțiune al
UE privind drepturile omului și democrația. Acesta stabilește ambițiile și prioritățile UE
pentru perioada 2020-2024, structurate în jurul a cinci domenii principale de acțiune:
 Protejarea și capacitarea persoanelor;
 Construirea unor societăți reziliente, favorabile incluziunii și democratice;
 Promovarea unui sistem mondial pentru drepturile omului și democrație;
 Noile tehnologii: valorificarea oportunităților și abordarea provocărilor;
 Obținerea de rezultate lucrând împreună.
Deși nu au putere de lege, orientările UE privind drepturile omului, adoptate de Consiliul UE,
oferă instrucțiuni practice reprezentanțelor UE în lume:
 acțiunile UE împotriva pedepsei cu moartea
 dialogurile privind drepturile omului
 drepturile copilului
 acțiunile împotriva torturii și altor tratamente crude
 protecția copiilor în timpul conflictelor armate
 protecția apărătorilor drepturilor omului
 conformitatea cu dreptul umanitar internațional
 combaterea violenței împotriva femeilor și fetelor
 promovarea libertății de religie și convingeri
 protecția drepturilor persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale
(LGBTI)
 promovarea libertății de exprimare, atât online, cât și offline
 nediscriminarea în acțiunile externe
 apa potabilă sigură și salubrizarea.
UE integrează sistematic drepturile omului în dialogurile sale politice cu țările terțe sau cu
organizațiile regionale. Uniunea desfășoară, de asemenea, dialoguri și consultări dedicate în
mod specific drepturilor omului cu aproximativ 40 de țări.
Demersurile diplomatice (confidențiale) și declarațiile (publice) referitoare la politicile
privind drepturile omului și cazuri concrete de nerespectare ale lor în țări terțe constituie un
alt mijloc important de a exercita presiuni diplomatice în relațiile internaționale.
Acordurile comerciale bilaterale și diferitele acorduri de asociere și cooperare între UE și
țările terțe sau organizațiile regionale includ o clauză care definește respectarea drepturilor
omului, ca un „element esențial”. Diferite măsuri pot fi utilizate, cum ar fi reducerea sau
suspendarea cooperării, pentru a remedia cazurile de nerespectare. Un mecanism puternic de
condiționalitate a fost stabilit pentru țările candidate. Abordarea „mai mult pentru mai mult”
(mai multă integrare și bani în schimbul mai multor reforme) a fost integrată în politica
europeană de vecinătate reînnoită. Stimulentele pentru ratificarea și punerea în aplicare a
convențiilor privind drepturile omului și drepturile muncii sunt prevăzute în cadrul schemelor
comerciale preferențiale acordate de UE țărilor în curs de dezvoltare (GSP+).
Strategiile de țară în materie de drepturi ale omului și democrație ale UE se bazează pe o
abordare vertical ascendentă, având drept scop integrarea orientărilor și planurilor de acțiune

1- Balahur Doina, Protectia Europeană a Drepturilor Omului, Suport de curs, Universitatea

Alexandru Ioan Cuza, Iași, Centrul de Studii Europene, p. 4.
2- Ibidem, p. 5.
ale UE pentru drepturile omului într-un document unic și coerent de politică, adaptat fiecărei
țări, cu obiective concrete pentru o perioadă de trei ani. Misiunile UE de observare a
alegerilor au, de asemenea, scopul de a îmbunătăți drepturile omului prin descurajarea
intimidărilor și a violențelor în timpul alegerilor și prin consolidarea instituțiilor democratice.
UE promovează drepturile omului prin participarea sa la forurile multilaterale, cum ar fi
Comitetul al III-lea al Adunării Generale a ONU, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului,
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Consiliul Europei. De
asemenea, Uniunea promovează în mod activ justiția internațională, de exemplu prin
intermediul Curții Penale Internaționale.
Cu un buget inițial de 1,362 miliarde de euro alocat pentru perioada 2021-2027, programul
tematic privind drepturile omului și democrația din cadrul Instrumentului de vecinătate,
dezvoltare și cooperare internațională - Europa Globală sprijină și protejează în principal
actorii societății civile care promovează drepturile omului și democrația. O caracteristică
importantă a acestui instrument este faptul că acordul guvernului în cauză nu este necesar. În
plus, UE s-a angajat să integreze progresiv o abordare bazată pe drepturi în toate programele
sale de dezvoltare, pe baza unui set de instrumente elaborat de Comisie în 2014 și actualizat în
2021.
Fondul European pentru Democrație este o entitate de drept privat, susținută de UE și statele
sale membre. Acesta completează instrumentele de finanțare ale UE și poate fi utilizat în mod
flexibil pentru a sprijini activiștii și mișcările democratice, jurnaliștii independenți sau
platformele media care altfel nu ar avea acces la finanțare.
În decembrie 2020, Consiliul a adoptat un regulament de instituire a unui regim mondial de
sancțiuni în materie de drepturi ale omului. Acesta permite UE să vizeze persoane, entități și
organisme – inclusiv actori statali și nestatali – responsabile de încălcări grave ale drepturilor
omului și de abuzuri grave împotriva drepturilor omului la nivel mondial, implicate în
încălcările și abuzurile respective sau asociate cu acestea. Începând din martie 2021, Consiliul
a impus măsuri restrictive împotriva a 11 persoane și patru entități ale căror active în UE au
fost înghețate și care fac în prezent obiectul unei interdicții de călătorie în UE.
Un raport anual privind drepturile omului și democrația în lume, pregătit de VP/ÎR și adoptat
de Consiliu, oferă o imagine de ansamblu a situației drepturilor omului în lume, precum și a
acțiunilor Uniunii în cursul anului respectiv.

Cetățenia europeană era şi este însă una incompletă, deoarece conține numai drepturi,
nu şi obligații, şi la început nu conținea un catalog complet de drepturi fundamentale ci numai
pe acelea care erau specifice apartenenței la Uniune. Carta grupează drepturile în 6 mari
categorii: demnitate, libertăți, egalitate, solidaritate, cetățenie şi justiție. În afară de drepturi
Carta conține şi dispoziții de interpretare şi aplicare a ei. Astfel, Carta urmează să se aplice
atât Uniunii, adică instituțiilor, organelor şi organismelor ei, cât şi statelor membre atunci
când aplică dreptul Uniunii. Ea nu creează competențe noi pentru Uniune şi nu le modifică pe
cele existente, aplicându-se în limitele acestora. Orice limitare a exercițiului drepturilor ce
figurează în Cartă trebuie să fie prevăzută de lege, să nu afecteze substanța (conținutul
esențial) drepturilor şi să fie proporțională, adică să fie necesară şi să răspundă efectiv (deci să
fie aptă) unor obiective de interes general recunoscute de Uniune sau nevoii de protejare a
drepturilor altora. Dacă un drept se regăseşte şi în Convenția Europeană din 1950, sensul şi
întinderea lui vor fi cele conferite de Convenție (aşa cum rezultă din interpretarea Curții
Drepturilor Omului de la Strasbourg), cu condiția ca aceasta să nu fie mai restrictivă decât
dreptul Uniunii. Dacă un drept este preluat din tradițiile constituționale ale statelor, el va fi
interpretat în armonie cu respectivele tradiții. De asemenea, în interpretarea Cartei instanțele
unionale şi naționale vor ține seama şi de explicațiile elaborate de prezidiul Convenției care a

1- Balahur Doina, Protectia Europeană a Drepturilor Omului, Suport de curs, Universitatea

Alexandru Ioan Cuza, Iași, Centrul de Studii Europene, p. 4.
2- Ibidem, p. 5.
elaborat Carta, precum şi de legislațiile şi practicile naționale acolo unde Carta trimite la ele.
Dispozițiile de principiu vor fi puse în aplicare prin acte ale Uniunii sau, dacă e cazul, prin
acte ale statelor, dar nu vor putea fi invocate în fața instanțelor judecătoreşti decât în scopul
interpretării sau verificării conformității cu ele a actelor de aplicare. Carta nu va putea fi
interpretată ca aducând atingere sau limitând drepturile conferite de alte dispoziții din dreptul
Uniunii, de dispoziții din dreptul internațional (în primul rând convenții internaționale la care
sunt părți Uniunea sau statele ei membre - toate sau numai unele)sau din constituțiile statelor;
aceasta înseamnă că, dacă Carta este mai restrictivă în privința unui anume drept decât
documentele din categoriile menționate menționate, se vor aplica întotdeauna dispozițiile mai
favorabile. În fine, este consacrată interdicția abuzului de drept: nicio dispoziție din Cartă nu
va putea fi folosită în scopul distrugerii drepturilor recunoscute de ea sau în cel al aducerii
unor limitări mai ample decât cele permise de ea.

1- Balahur Doina, Protectia Europeană a Drepturilor Omului, Suport de curs, Universitatea

Alexandru Ioan Cuza, Iași, Centrul de Studii Europene, p. 4.
2- Ibidem, p. 5.
 ÎNCHEIERE
Concluzia pe care o putem trage este următoarea: în ciuda faptului că există un cadru legal şi
instituţii înfiinţate în vederea apărării drepturilor omului la nivel comunitar, Uniunea
Europeană închide ochii de multe ori la abuzurile care au locîn anumite state comunitare
atunci când acestea invocă motive economice. Drepturile omului sunt încălcate cu bună ştiinţă
de autorităţile unor state, uneori chiar cu acordul Comisiei Europene. Anumiţi cetăţeni
comunitari sunt socotiţi ca fiind „de mâna a doua” şi sunt folosiţi drept exemple negative
pentru a acoperi neputiinţa unor state membre de a-şi gestiona situaţia internă.
Spania a adoptat această măsură restrictivă numai pentru români, acest lucru înseamnă că alţi
cetăţeni comunitari au acces nelimitat la piaţa muncii din această ţară. Înţelegem situaţia
delicată în care se află acest stat, însă dacă are probleme cu şomajul ar trebui să ia măsuri
restrictive aplicabile tuturor, nu doar românilor.

1- Balahur Doina, Protectia Europeană a Drepturilor Omului, Suport de curs, Universitatea

Alexandru Ioan Cuza, Iași, Centrul de Studii Europene, p. 4.
2- Ibidem, p. 5.
 BIBLIOGRAFIE
Balahur Doina, Protectia Europeană a Drepturilor Omului, Suport de curs, Universitatea
Alexandru Ioan Cuza, Iași, Centrul de Studii Europene, p. 4. Ibidem, p. 5.
http://cogito.ucdc.ro/2012/vol4n1/ro/7_uniuneaeuropeanasidrepturileomuluiflorentinaburlacu.
pdf
Alston Philip, Bustelo Mara, Heenan James, (1999), The EU and human rights, Oxford
University Press.
Alston Philip, Weiler J.H.H., (2000), An 'Ever Closer Union' in Need of a Human Rights
Policy: The European Union and Human Rights, Harvard Law School, Cambridge.
Balahur Doina, Protectia Europeană a Drepturilor Omului, Suport de curs, Universitatea
Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, Centrul de Studii Europene.
Cassese Antonio, Lalumière Catherine, Leuprecht Peter, Robinson Mary, (1998), Leading by
Example: A Human Rights Agenda for the European Union for the Year 2000, AEL,
Florence.
Williams Andrew, (2004), EU Human Rights Policies. A Study in Irony, Oxford University
Press, New York.
http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_8.pdf
http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/index_ro.htm

1- Balahur Doina, Protectia Europeană a Drepturilor Omului, Suport de curs, Universitatea

Alexandru Ioan Cuza, Iași, Centrul de Studii Europene, p. 4.
2- Ibidem, p. 5.