MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe
rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa
DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC

sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklz
(TC1) – TRIBUNALELE PENALE INTERNAŢIONALE

xcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
Anul universitar 2021-2022 Semestrul I

Studenta: SPÎNU LARISA-ALEXANDRA

wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuio
Conf. Univ. Dr. Laura-Maria Crăciunean-Tatu

pasdfghjklzxcvbnmrtyuiopasdfghjklzx
cvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuio
pasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghj
klzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbn
mqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty
uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf
ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqw
ertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiop
 CUPRINS

1. Tribunalele Penale Internationale. Introducere……………………...………… 3

2. Tribunalul Internațional Militar de la Nurnberg………………………….…. 3-6

3. Tribunalul Internațional Militar de la Tokyo………………………………… 6-7

4. Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie…………………… 7-10

5. Tribunalul Internaţional pentru Rwanda………………………….……… 10-12

6. Curtea Specială pentru Sierra Leone........................................................ 12-13

7. Bibliografie………………………………………………………….……. 13-14

2
 1. Introducere

Curtea Penală Internațională(numită uneori și Tribunalul Penal Internațional)

este o instanță de justiție internațională permanentă,cu sediul la Haga în Olanda.12

Chiar după Primul Război Mondial,comunitatea internațională a încercat să tragă la

răspundere penală persoanele vinovate de comiterea infracțiunilor internaționale cele mai
grave, manifestate în timpul războiului de agresiune.Deși în anul 1937 a fost negociat un
tratat de creare a unei curți penale internaționale pentru a judeca infracțiunile teroriste,acest
lucru nu a fost sprijinit de state și nu a intrat niciodată în vigoare.
Odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial şi,îndeosebi,după atacul
Germaniei asupra Uniunii Sovietice ideea pedepsirii criminalilor de război,ce au dezlănţuit
acest război,şi-a găsit realizarea în numeroase acte juridice internaţionale şi s-a conturat în
practică prin crearea instrumentelor de jurisdicţie internaţională penală ad-hoc,funcționarea
lor reprezentând o problemă contestată.
De aceea,se poate vorbi despre tribunalele internaționale care reprezintă organisme cu
atribuții jurisdicționale permanente,asa cum sunt curțile,sau limitate în timp,precum
tribunalele ad-hoc,având competențe ratione materiae3 și competențe ratione personae4.
Tribunalele penale au fost constituite pentru a judeca un conflict izolat,preponderant
intern, străduindu-se „să găsească un echilibru între necesitatea reprimării eficiente a crimelor
internaționale și imposibilitatea abaterii de la justiția tradițională,între internaționalizare și
naționalism.”5 Acestea au fost înființate fie pe cale convențională între mai multe state,între
statele aflate în conflict și Consiliul de Securitate al ONU,fie prin decizia unilaterală al
consiliului.
2. Tribunalul Internațional Militar de la Nurnberg

La 30 octombrie 1943 a fost adoptată la Moscova Declarația guvernelor Marii

Britanii,Statelor Unite ale Americii și Uniunii Sovietice,în care se stabilesc persoanele
1
Article 3 of the Rome Statute Arhivat în 19 octombrie 2013, la Wayback Machine.. Retrieved 18 October
2013.

2
The legal relationship between the ICC and the Netherlands is governed by a headquarters agreement, which
entered into force on 1 March 2008. (See International Criminal Court, 2008
3
expresie care descrie ipoteza în care competenţa unui organ judiciar este atrasă de tipul de infracţiune care a
fost comisă.
4
expresie care denumeşte situaţia în care competenţa unui organ judiciar este atrasă de o anumită calitate a
persoanei
5
Ioana-Celina Pașca, Drept penal internațional. Curs universitar., Universurl Juridic, București, 2020, p.19.

3
pasibile pedepsirii~ofiţerii şi soldaţii germani,precum şi membrii partidului nazist
responsabili de atrocităţi şi crime,care au luat parte în mod voluntar la îndeplinirea
lor.Aceştia urmau să fie trimişi în ţările unde au săvârşit faptele lor abominabile pentru a fi
judecaţi şi pedepsiţi conform legilor din aceste ţări,iar marii criminali,ale căror crime sunt
fără localizare geografică precisă,să fie pedepsiţi potrivit unei decizii comune a guvernelor
aliate.
În baza acestei declarații,la 8 august 1945,Franța,Marea Britanie,SUA și Uniunea
Sovietică au încheiat la Londra „Acordul privind urmărirea şi pedepsirea marilor criminali de
război ai Puterilor Europene ale Axei”,prin care au luat hotărârea de a institui un Tribunal
internaţional militar care să judece criminalii de război ale căror crime sunt fără localizare
geografică.Astfel a luat ființă Tribunalul internațional militar de la Nurnberg.
Tribunalul era compus din patru membri şi patru supleanţi,reprezentând cele patru
mari puteri învingătoare în război și anume:Geoffrey Lawrence(Marea Britanie),Henri
Donnedieu de Vabres(Franța),Francis Biddle(SUA) și I.T. Nikitchenko(Uniunii
Sovietice).Preşedinţia acestuia era asigurată pe rând de către unul din judecători~ potrivit
principiului rotaţiei,hotărârile fiind luate cu majoritatea membrilor săi,în caz de egalitate
prevalând votul preşedintelui.Pentru hotărârea de condamnare era necesar votul a cel puţin
trei judecători.
Actul de inculpare a fost primit de Tribunal la 10 octombrie 1945,la sediul său oficial
din Berlin.Acesta conținea patru acuzații principale,toate întemeiate pe art. 6 din Carta.
Următoarele acte, sau oricare dintre ele,sunt infracțiuni care intră în competența contencioasă
ratione materiaea Tribunalului pentru care trebuie să existe o responsabilitate individuală:
- „crimele contra păcii: ordonarea,pregătirea,declanşarea sau ducerea unui război de
agresiune sau a unui război cu încălcarea tratatelor sau acordurilor internaţionale,sau
participarea la un complot pentru îndeplinirea oricăruia dintre aceste acte;
- crimele de război: violarea legilor şi obiceiurilor războiului,în cadrul cărora erau
incluse cu caracter exemplificativ asasinatul, tratamente inumane şi deportarea pentru
muncă forţată sau în orice alt scop a populaţiilor civile din teritoriile ocupate,
asasinatul sau tratamentele inumane ale prizonierilor de război sau ale persoanelor
aflate pe mare,executarea ostaticilor,jefuirea bunurilor publice sau private,distrugerea
fără motiv a oraşelor şi satelor sau devastarea lor nejustificată de necesităţi militare;
- crimele contra umanităţii: asasinatul,exterminarea,aducerea în stare de sclavie,
deportarea şi orice alt act inuman comis contra oricărei populaţii civile înainte sau în
timpul războiului,ca şi persecuţiile pentru motive politice,rasiale sau religioase,dacă
4
 aceste acte sau persecuţii,indiferent dacă constituiau sau nu o încălcare a dreptului
intern al ţării unde s-au produs,au fost comise ca urmare a comiterii oricărei crime
aflate în competenţa Tribunalului sau în legătură cu o asemenea crimă.”6
În legătură cu competenţa ratione personae,Statutul aduce unele precizări importante
referitoare la marii criminali de război.Tribunalul era competent să judece orice persoană
care,acţionând în contul ţărilor europene ale Axei,a comis,individual sau cu titlu de membru a
unor organizaţii.Tribunalul era împuternicit să judece acuzaţii şi în contumacie,indiferent că
aceştia nu erau descoperiţi sau nu se prezentau,dacă considera că judecarea lor este în
interesul justiţiei.
Hotărârea Tribunalului prin care se constata vinovăţia inculpatului sau prin care acesta
era achitat de orice acuzaţii rămânea definitivă şi nesusceptibilă de revizuire şi trebuia să fie
motivată.În caz de constatare a vinovăţiei,Tribunalul putea să pronunţe pedeapsa cu moartea
sau orice altă pedeapsă pe care o considera justă,având şi dreptul de a ordona confiscarea
oricăror bunuri furate de condamnat,care erau remise Consiliului de Control al Aliaţilor din
Germania.Executarea pedepselor era încredinţată Consiliului de Control al Aliaţilor,care avea
şi dreptul de a modifica sau de a reduce pedepsele aplicate,fără a le agrava.
Potrivit Statutului, primul proces urma să aibă loc la Nürnberg.Astfel, la 20 noiembrie
1945,tribunalul și-a început activitatea.„În sesiunea de deschidere, procurorul-șef al SUA,
judecătorul Robert Jackson,care reprezenta SUA la negocierile de la Londra,a început
procesul cu un discurs prin care întruchipa multe dintre ideile care au fost adoptate mai târziu
în idealurile dreptului penal internațional.”7Procesul a durat mai mult de 10 luni,având loc
403 şedinţe de judecată publice ale Tribunalului,care a cercetat peste trei mii de documente
autentice,interogaţi fiind aproximativ 200 de martori.
La 6 octombrie 1946,actul de acuzare viza numai 21 de nume din cele 120.000
indicate în Registrul Central al Suspecţilor,dar acestea aparţineau capului Reichului fascist,
cărora li se imputa organizarea şi participarea la conspiraţia împotriva păcii şi la săvârşirea de
crime împotriva umanităţii.Astfel, au fost condamnate la moarte 11 persoane,la muncă silnică
pe viaţă~3 persoane,iar la închisoare între 10 şi 20 de ani alte 4 persoane,3 inculpaţi fiind
achitaţi.
La solicitarea Adunării Generale a Națiunilor Unite,Comisia de drept international
publică în anul 1950 „Principiile dreptului international recunoscute de Carta și judecata
Tribunalului de la Nurnberg”.

6
Vasile Creţu, Drept internaţional penal., Editura Tempus, Bucureşti, 1996, p. 303-304.
7
An Introduction to International Criminal Law and Procedure, Cambridge University Press, 2010, p. 112.

5
 Tribunalul militar de la Nurnberg, respectiv Statutul acestuia au meritul de a defini
pentru prima data într-un document international elementele constitutive ale infracțiunilor
contra umanității,ale infracțiunilor de război și ale celor contra păcii.”8

3. Tribunalul Internațional Militar de la Tokyo

Tribunalul internaţional militar pentru Extremul Orient,cunoscut şi ca Tribunalul de la

Tokyo,a fost înfiinţat în condiţii istorice similare cu cele ale Tribunalului de la Nürnberg.
Înființarea acestui tribunal a fost inclusă în Declaraţia de la Potsdam din 26 iulie 1945,
semnată de SUA,Marea Britanie şi China,care cuprindea condiţiile de capitulare ale Japoniei,
la care a aderat la 8 august 1945,odată cu intrarea sa în război contra acestei ţări,şi fosta
Uniune Sovietică.Declaraţia a fost acceptată de Japonia la 1 septembrie 1945,după
înfrângerea sa.
În baza acestei declarații,Comandamentul suprem al forţelor aliate din Extremul
Orient a aprobat la 19 ianuarie 1946 Carta Tribunalului internaţional militar pentru Extremul
Orient,pentru a pedepsi marii criminali de război din această parte a lumii,în fapt pe
militariştii japonezi care au declanşat şi au purtat un război de agresiune împotriva ţărilor
învingătoare.
Un rol important în constituirea și funcționarea Tribunalului l-a avut Comandantul suprem
al forţelor aliate din Extremul Orient,generalul american Douglas MacArthur.Pe lângă funcţia
de aprobare a Cartei Tribunalului şi cea de Preşedinte al Tribunalului,exercita şi alte funcţii
legate de numirea Preşedintelui Consiliului, „care îndeplinea funcţiile de instrucţie,urmărire
penală şi susţinere a acuzării sau de executare, modificare,atenuare a pedepselor
pronunţate,deci realiza de fapt supravegherea asupra întregii activităţi a Tribunalului.”9
Tribunalul era compus din 11 judecători din Statele Unite ale Americii,Marea
Britanie,Franţa,Australia,URSS,China,Noua Zeelandă,Canada,Olanda,India şi Filipine.
Competenţa ratione materiae cuprindea,ca și în Statutul Tribunalului de la Nürnberg,
crimele contra păcii,crimele de război şi crimele contra umanităţii(nu figurează şi persecuţiile
pentru motive politice,rasiale sau religioase,așa cum se prevede în art. 5 din Carta
Tribunalului pentru Extremul Orient). Cu privire la competența ratione personae,aceasta se
limita la criminalii de război din Extremul Orient care au fost acuzați de crime împotriva
păcii,crime de război și crime împotriva umanității.

8
Ioana-Celina Pașca, Drept penal internațional. Curs universitar.,op. cit., p. 21.
9
Vasile Creţu, Drept internaţional penal., op. cit., p.306.

6
 Procesul a început cu depunerea rechizitoriului la Tribunal la 29 aprilie 1946.
Regulile de procedură şi garanţiile judiciare erau similare celor din Statutul Tribunalului de la
Nürnberg.Procesul a fost marcat de 818 şedinţe de judecată desfăşurate în public şi altele 131
desfăşurate în camera de deliberări.
Tribunalul Internaţional Militar de la Tokyo şi-a încheiat lucrările la 12 noiembrie
1948,fiind acuzate 28 de persoane pentru crime împotriva păcii,crime de război și crime
împotriva umanității,dintre care 7 persoane au fost condamnate la moarte prin spanzurare,16
persoane au fost condamnate la închisoare pe viață,iar alte 2 persoane la pedepse privative de
libertate pe termen fix.
4. Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie

Actele de cruzime şi bestialitate săvârşite de toate părţile combatante în conflictul care

a opus sârbii,croaţii şi musulmanii pe teritoriul fostei lugoslavii după 1991 a determinat
Consiliul de Securitate al O.N.U. să creeze un „Tribunal internaţional pentru a judeca
persoanele prezumate vinovate,responsabile de violările grave ale dreptului internaţional
umanitar comise pe teritoriul fostei lugoslavii după 199110 .Ca punct de plecare găsim
Rezoluţia 764 din 13 iulie 1992 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite,
prin care se atrăgea atenţia că toate părţile aflate în conflict trebuie să se conformeze
obligaţiilor asumate potrivit dreptului internaţional umanitar şi că persoanele care comit sau
ordonă comiterea încălcărilor Convenţiilor de la Geneva sunt direct răspunzătoare în mod
individual pentru aceste încălcări11.Prevederile acestei rezoluţii au fost reafirmate şi
dezvoltate printr-o alta – nr.771/13 august 1992. O rezoluţie ulterioară (nr.780/6 octombrie
1992) dispunea formarea de către secretatul general al O.N.U. a unei comisii de experţi care
să analizeze datele furnizate din Iugoslavia asupra încălcărilor grave şi să întocmească un
raport,care a fost ulterior prezentat la 9 februarie 1993.Pe baza raportului,Consiliul de
Securitate a adoptat Rezoluţia nr.808/22 februarie 1993 prin care se hotăra înfiinţarea unui
tribunal internaţional12,iar Secretarul General era rugat să prezinte propuneri concrete şi
adecvate pentru îndeplinirea rapidă şi efectivă a acestei hotărîri ţinând seama inclusiv de
sugestiile prezentate de statele membre ale ONU. Astfel, în raportul întocmit de Secretarul

10
http://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/tribunalul-international-pentru-fosta-iugoslavie-228291.html
„Tribunalul Internaţional penal pentru fosta Iugoslavie”
11
http://www.scribd.com/doc/116510254/Tribunalele-international-penale-ad-hoc „Tribunalele internaţional
penale ad-hoc
12
“Drept penal Internaţional”, general de brigadă, magistrate, doctor în drept internaţional public Vasile Creţu,
Editura Societăţii Tempus, Romania, Bucureşti, 1996, p. 307

7
General al ONU înfiinţarea tribunalului internaţional printr-o rezoluţie a Consiliului de
Securitate se justifică cu următoarele argumente:

1. Încălcări grave ale dreptului umanitar pe teritoriul fostei Iugoslavii constituie o

ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale;
2. Răspunderea individuală a celor care au săvârşit crime asupra căreia Consiliul de
Securitate a avertizat în repetate rânduri în legătură cu situaţia din fosta Iugoslavie;
3. Stabilirea unui tribunal internaţional ar contribui la îndeplinirea scopului de a pune
capăt unor asemenea crime(rol preventiv),la luarea unor măsuri efective pentru
aducerea în faţa justiţiei a persoanelor răspunzătoare(rol punitiv) şi ar contribui la
restabilirea şi menţinerea păcii;
4. Instituirea tribunalului s-ar încadra în categoriile măsurilor bazate pe aplicarea forţei
în conformitate cu Capitolul VII din Carta ONU;

Astfel, a fost înfiinţat Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie prin
rezoluţia 827 a Consiliului de Securitate,adoptată la 25 mai 1993 pentru a judeca persoanele
presupus responsabile de 11 crime de război comise13 şi a violării dreptului umanitar comise
pe teritoriul fostei Iugoslavii între 1 ianuarie 1991 şi o dată ce urmează a fi stabilită de
Consiliul de Securitate la restabilirea păcii14.Tribunalul pentru Fosta Iugoslavie a fost
consituit ca un organ subsidiar al Consiliului de Securitate,temeiul art. 29 din Carta ONU.

Potrivit iniţialelor prevederi ale Statutului,Tribunalul Internaţional,al cărui sediu este

stabilit la Haga,era compus din 11 judecători,aleşi pe o perioadă de 4 ani.Ei sunt reprezentaţi
în două Camere de Primă Instanţă a câte trei judecători şi o Cameră de Apel de cinci
judecători.Judecătorii trebuie să fie persoane de înaltă moralitate,imparţialitate şi integritate,
să posede calificativele cerute în ţările lor pentru a fi numite în cele mai înalte funcţii
judiciare.Conform recentelor modificări,se ajunge actualmente la o componenţă numerică de
16 judecători permanenţi resortisanţi ai statelor interesate şi un maxim în acelaşi timp de 9
judecători ad litem independenţi, reprezentând aceleaşi state interesate15.

În prezent Tribunalul este compus din trei organe:Camerele (3 camere de primă instanţă
şi o cameră de apel), Biroul Procurorului (Serge Brammertz - Belgia) şi Grefa (John Hocking
– Australia). Preşedintele Curţii este judecătorul Patrick L. Robinson (Jamaica), iar
13
http://haga.mae.ro/node/867 „TPI pentru fosta Iugoslavie”
14
“Drept penal Internaţional”, general de brigadă, magistrate, doctor în drept internaţional public Vasile Creţu,
Editura Societăţii Tempus, Romania, Bucureşti, 1996, p. 309;
15
http://www.scribd.com/doc/116510254/Tribunalele-international-penale-ad-hoc „Tribunalele internaţional
penale ad-hoc”

8
vicepreşedinte este judecătorul O-Gon Kwon (Coreea de Sud)16. Judecătorii sunt reprezentaţi
în trei Camere de Prima Instanţă şi o Cameră de Apel.Trei judecători permanenţi şi maxim
şase judecători ad litem sunt membri a fiecărei Camere de Prima Insanţă. Camera de Apel se
constituia din şapte judecători permanenţi:cinci din rândul judecătorilor permanenţi ai
Tribunalului Internaţional pentru Fosta Iugoslavie şi doi din rândul celor 11 judecători
permanenţi ai Tribunalului Internaţional pentru Ruanda.Grefa sau Secretariatul Tribunalului
deţine responsabilităţi administrative şi juridice(la nivel de servicii de suport juridic),inclusiv
se obligă a traduce documentele şi şedinţele judiciare.Ea este consdusă de un Secretar
(condiţii de angajare ale căruia coincid cu cele ale Secretarului General al ONU) ajutat de un
adjunct. Competenţa retione personae a Tribunalului este limitată la persoanele fizice,autori,
complici şi instigatori,care au comis încălcări grave ale dreptului internaţional,fără a se
prevedea inculparea unor grupuri instituţionalizate(art.6-7) Ratione materiae Tribunalului,
potrivit Statutului, judecă următoarele categorii de fapte:

1. Încălcări grave ale Convenţiilor de la Genva din 1949 (art.2);

2. Încălcările legilor şi obiceiurilor de război;
3. Genocidul (art. 4)
4. Crimele împotriva umanităţii, evident altele decît genocidul (art.5)17

Menţionăm că, de la începerea activităţii sale până în 2009,Tribunalul a condamnat 161

persoane pentru săvârşirea unor încălcări grave a dreptului internaţional umanitar pe teritoriul
fostei Iugoslavii.Procedurile în faţa Tribunalului vizează 53 de persoane acuzate.Acuzaţia
adusă fostului preşedinte iugoslav cuprindea atrocităţi comise în Kosovo în 1999,în Croaţia în
perioada 1991-1992 şi genocidul din Bosnia în perioada 1992-1995.

Conform declaraţiilor oficiale la 1 iulie 2013 T.I.P. pentru fosta Iugoslavia îşi va înceta
activitatea.În locul lui va veni Mecanismul Internaţional Rezidual.TPI va examina cazurile şi
recursurile până la 31 decembrie 2014.Noua organizaţie va funcţiona 4 ani de zile şi la fiecare
doi ani Consiliul de Securitate al ONU va examina necesitatea prelungirii termenului de
activitate al acestei structuri18 .

5. Tribunalul Internaţional pentru Rwanda

16
http://haga.mae.ro/node/867 „TPI pentru fosta Iugoslavie”
17
http://www.scribd.com/doc/116510254/Tribunalele-international-penale-ad-hoc „Tribunalele internaţional
penale ad-hoc”
18
http://romanian.ruvr.ru/2012_05_28/76221375/ “Tribunalul Internaţional pentru fosta Iugoslavie va răspunde
Vocii Rusiei”;

9
 Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost instituit de Consiliul de
Securitate ONU la 8 noiembrie 1994 prin rezoluţia 955,în urma evenimentelor sângeroase din
perioada 6 aprilie–19 iulie 1994,100 de zile în care au fost masacraţi,potrivit datelor oficiale,
800.000 de oameni reprezentanţi ai etniei Tutsi.

Există două documente extrem de importante care cereau expres implicarea ONU în
stoparea genocidului:Carta ONU,care proclamă principiile şi scopurile organismului şi
Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid,adoptată de Adunarea
Generală ONU la 9 decembrie 1948.
Convenţia stabileşte acţiunile care sunt considerate act de genocid;astfel genocidul se
referă la oricare dintre actele de mai jos,comis cu intenţia de a distruge,în totalitate sau numai
în parte,un grup naţional,etnic,rasial sau religios,cum ar fi:
a) omorârea membrilor unui grup;
b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor unui grup;
c) supunerea intenţionata a grupului la condiţii de existenţă care antrenează distrugerea fizică
totală sau parţială;
d) măsuri care vizează scăderea natalităţii în sânul grupului;
e) transferarea forţată a copiilor dintr-un grup în altul.Or atitudinea ONU în raport cu
genocidul din Rwanda contravine tuturor acestor principii consfinţite de însuşi acest
organism.

Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda, cu sediul la Arusha (Tanzania),este

compus din 11 judecători,aleşi de Adunarea Generală a ONU de pe o listă prezentată de
Consiliul de Securitate pentru un mandat de 4 ani.Este de menţionat faptul că statutul
Tribunalului prevede imposibilitatea alegerii a doi judecători din acelaşi stat.Există două
grade de jurisdicţie,Camere care judecă în prima instanţă şi o Cameră de apel comună a
Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda şi a Tribunalului Penal Internaţional pentru
Iugoslavia,care permite să se asigure unitatea jurisprudenţei.Procedura este publică şi orală,
fiecare parte are dreptul să interogheze martorii propuşi de cealaltă parte.Ele nu se pot
desfăşura în absenţă.Astfel Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda dirijează
activităţile sale în concordanţă cu câteva scopuri bine definite,şi anume :
- contribuţia la procesul de reconciliere naţională
- menţinerea păcii în regiune

10
- judecarea persoanelor responsabile de acte de genocid,comise în Rwanda şi în statele vecine
între 1.01.1994 – 31.12.1994

Tribunalul judecă patru categorii de suspecţi:

1. organizatorii propriu- zişi ai genocidului,funcţionarii de stat implicaţi în acte de

genocid,criminalii notorii,adică cei care şi-au creat o “faimă” prin numărul de
persoane ucise,precum şi violatorii)
2. complicii la acte de genocid a celor care au cauzat moartea
3. este destinată persoanelor care au provocat traume deosebit de grave,
4. Este destinată persoanelor care au încălcat proprietatea privată pe parcursul
genocidului.

Când Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda şi-a început activitatea, dreptul
penal internaţional constituia o ramură a dreptului internaţional public. De fapt, după
instituirea Tribunalelor Penale Internaţionale pentru Rwanda şi Iugoslavia, s-a conturat o
distincţie între „noul” drept penal internaţional şi cel „tradiţional”.Noul drept penal
internaţional este preocupat de cele trei crime internaţionale:genocid, crime împotriva
umanităţii şi crimele de război,acesta fiind şi domeniul de operare a Tribunalului Penal
Internaţional pentru Rwanda. Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de
genocid a fost adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948,abia în 1998
Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost primul care a condamnat un individ
pentru acest gen de crimă.

Astfel, practica Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda reprezintă un nou

orizont al dreptului internaţional umanitar şi al dreptului penal internaţional.Reprezintă o
etapă importantă în implementarea şi aplicarea răspunderii penale pentru încălcarea gravă a
prevederilor de drept umanitar internaţional.

6. Curtea Specială pentru Sierra Leone

Curtea Specială pentru Sienne Leone reprezenta o instituţie jurisdicţională

independentă creată cu scopul de a urmări şi sancţiona pe cei ce sunt responsabili de
comitarea crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii pe teritoriul statului Sierra
Leone după 30 noiembrie 1996,în perioada războiului civil din Sierra Leone.

11
 Pe data de 12 iunie 2000,condus de dorinţa de a pune capăt violenţei şi masacrelor din
teritoriu,preşedintele statului Sierra Leone,Ahmad Tejna Kabbah,printr-o scrisoare adresată
Secretarului General al ONU,Kofi Annan,solicită comunităţii internaţionale să tragă la
răspundere pe cei ce au comis crime în perioada de conflict.La 14 august 2000,Consiliul de
Securitate al ONU adoptă Rezoluţia nr.1315 prin care solicită Secretariatului General să
înceapă negocieri cu guvernul din Sierra Leone privind crearea unei curţi speciale.
Astfel, în urma negocierilor purtate cu guvernul din Sierra Leone, pe 16 ianuarie 2002
a fost semnat la Freetownn, Acordul dintre ONU şi guvernul din Sierra Leone cu privire la
înfiinţarea unei Curţi Speciale pentru Sierra Leone,care potrivit art.1 din Statut,va avea
jurisdicţie asupra persoanelor care se fac responsabile în cel mai înalt grad de încălcările
serioase ale dreptului internaţional umanitar şi a le dreptului din Sierra Leone comise pe
teritoriul acestui stat începând cu 30 noiembrie 1996,cuprinzând liderii care prin comiterea
unor asemenea crime,au pus în pericol procesul de restabilire şi implimentare a păcii în Sierra
Leone.Curtea se compune din trei organe independente – Camerele de Judecată,care constau
din una sau mai multe Camere de Primă Instanţă şi Camera de Apel;Procurorul şi Grefa
(art.11 din Statut). Camerele de Judecată trebuie să fie formate din cel puţin opt şi cel mult
unsprezece judecători independeţi,aleşi pe o perioadă de trei ani,reeligibili,care vor activa
astfel: trei judecători în cadrul Camerei de Primă Instanţă şi cinci judecători în cadrul
Camerei de Apel.
În prezent, Curtea se compune din 11 judecători,dintre care şase judecători intră în
componenţa Camerei de Primă instanţă(patru judecători fiind numiţi de Naţiunile Unite şi doi
de către guvernul din Sierra Leone),iar ceilalţi cinci constituie Camera de Apel (trei
judecători fiind numiţi de Naţiunile Unite şi Unul de către guvernul local).Preşedintele Curţii
Speciale pentru Sierra Leone a fost ales George Gelaga King.
Procurorul Curţii Speciale reprezintă un organ independent al Curţii şi este
responsabil de urmărirea şi acuzarea persoanelor care se fac responsabile în cel mai înalt grad
de încălcările serioase ale dreptului internaţional umanitar şi ale dreptului din Sierra Leone
comise pe teritoriul acestui stat începând cu 30 noiembrie 1996.Grefa Curţii este compusă
dintr-un grefier şi personalul grefei şi este responsabilă de buna adminsitrare a Curţii
Speciale.De asemenea, în cadrul Grefei funcţionează o Diviziune de Ajutor pentru Victime şi
Martori,care în cooperare cu Biroul Procurorului va acorda asistenţă şi va stabili măsuri de
protecţie şi siguranţă victimelor şi martorilor (art. 14 alin. 4 din Statut).

12
 Competenţa ratione materiae a Curtii Speciale acoperă încălcările grave ale dreptului
internaţional umanitar şi ale dreptului din Sierra Leone.În ceea ce priveşte competenţa ratione
personae a Curţii Speciale pentru Sienna Leone, Statutul stabileşte anumite precizări. În acest
sens, conform art. 11 din Statut,Curtea va avea competenţa asupra persoanelor „care se fac
responsabile în cel mai înalt grad” pentru comiterea faptelor incriminate de statut,incluzând
acei„lideri”,care comiţând aceste crime au pus în pericol procesul de restabilire şi
implimentare a păcii în Sierra Leone”.

În ceea ce priveşte competenţa ratione loci a Curţii Speciale pentru Sierra Leone,
conform prevederilor art.1 din Statut,acestea se extinde numai asupra teritoriului statului
Sierra Leone,având în vedere scopul pentru care a fost constituită această jurisdicţie.În art.22
din Statutul Curţii Speciale se reglementează condiţiile de executare a pedepselor. În acest
sens,pedeapsa cu închisoarea va fi executată pe teritoriul statului Sierra Leone, însă, în cazul
în care circumstanţele o cer, aceasta poate fi executată pe teritoriul unui terţ,cu condiţia ca
acel stat să fi încheiat un acord cu privire la executarea pedepselor cu Tribunalul Internaţional
Penal pentru Ruanda sau cu Tribunalulu Internaţional Penal pentru Fosta Iugoslavie şi să fi
depus pe lângă Grefierul Curţii Speciale cererea de acceptare a persoanei condamnate.

Până în prezent au fost înfăţişate pe banca acuzării a Curţii Speciale pentru diferite
crime 11 persoane vinovate,fiind condamnate la 50 de ani de închisoare şi urmează să-şi
exercite pedeapsa pe teritoriul unui stat european din considerente de securitate.
Tribunalul pentru Ruanda,respectiv,cel pentru fosta Iugoslavie,şi într-o măsură mai
mică,Curtea Specială pentru Sierra Leone,au stimulat infiinţarea Curţii Internaţionale Penale
şi servesc ca precedent în activitatea acesteia.

Bibliografie
- Sîrcu-Scobioară Diana. “Jurisdicţia internaţional penală”. Institutul de Istorie, Stat de
Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, CEP USM, 2008
- Geamănu Grigore, “Drept internaţional penal şi infracţiunile internaţionale”. Editura
Academiei. Bucureşti, 1977
- Diaconu Dumitru. “Curtea Penală Internaţională: istorie şi realitate”, Bucureşti,
ALLBECK, 1999
- Creţu Vasile.”Drept internaţional public”. Ediţie revăzută şi adăugită. Ed. Fundaţiei
România de mîine. Bucureşti 2002

13
- Beatrice Onica-Jarka, Jurisdicția internațională penală. Ediția 2., Editura C.H. Beck,
București, 2008
- Ioana-Celina Pașca, Drept penal internațional. Curs universitar., Universurl Juridic,
București, 2020
- Andronovici Constantin. “Drept internaţional public”. ED. Graphix. Iaşi, 1993

14