aaaTribunalul internațional penal de la Nurenberg.

2.1. Expuneţi premisele și fundamentul constituirii TIPN.

2.2. Enumerați crimele examinate de TIPN .
2.3. Evaluați impactul TIPN în dezvoltarea DIPenal
1. Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg cuprindea reguli de ordin procedural şi
de fond, fiind o instanţă jurisdicţională de excepţie creată de statele învingătoare, pentru a judeca atrocităţile
săvârşite numai în tabăra inamică. Din necesitatea de a judeca toti criminallii celui de-al Doilea Razboi Mondial
intre 20 noiembrie 1945 si 1 octombrie 1946 a avut loc Tribunalul de la Nunberg. O altă premisă fiind și din
necesitatea de a condamna crimele impotriva umanitatii si genocidele ce au avut loc in timpul celui de-al Doilea
Razboi Mondia intre 20 noimbrie 1945 si 1 octombrie 1946 a avut loc Tribunalul de la Nunberg.
2. Articolul 6 al Statutului prevedea competenţa de judecată ratione materia Tribunalului şi se referea la:
Capetele de acuzare au fost:
 Participarea la un plan comun sau a unei conspirații pentru comiterea de crime împotriva păcii; plănuirea,
inițierea și susținerea de războaie de agresiune și alte crime împotriva păcii;
• crimele contra păcii (ordonarea, pregătirea, declanşarea sau purtarea unui război de agresiune, sau a unui
război prin violarea tratatelor, a garanţiilor sau a acordurilor internaţionale, sau participarea la îndeplinirea
oricărui dintre aceste acte);
• crimele de război (violarea legilor şi obiceiurilor războiului, asasinatele, relele tratamente şi deportările pentru
munca forţată a populaţiei din teritoriile ocupate, asasinatul sau relele tratamente a prizonierilor de război sau
ale persoanelor aflate pe mare, executarea ostaticilor,
• crimele contra umanităţii (asasinatul, exterminarea, aducerea în stare de sclavie, deportarea populaţiei civile,
persecuţiile pentru motive politice, rasiale sau religioase).

3. Procesele de la Nürnberg au marcat începutul unei noi ere în cooperarea internaţională. Baza lor a constituit-o
Charta de la Londra, un acord vizionar, care reglementa ordinea procesuală valabilă pentru instanţele militare in-
ternaţionale şi americane înfiinţate special pentru procesele de la Nürnberg. Charta de la Londra a fost semnată
pe 8 august 1945, cu exact 70 de ani în urmă.
Pe 24 noiembrie 1945, într-un oraş declarat cu numai câteva luni în urmă "mort în proporţie de 90 la sută", 22 de oa-
meni au fost aduşi spre a fi judecaţi în Palatul de Justiţie din Nürnberg. Erau acuzaţi de crime de o gravitate fără prece-
dent şi făceau parte din elita regimului nazist. Ultimele luni şi le petrecuseră închişi într-un palat din Luxemburg. Nu ştiau
ce îi aşteaptă.
Unii dintre ei se aşteptau să fie executaţi pe loc, alţii socoteau că arestarea şi judecarea lor este ceva scandalos. Acuzatul
cel mai proeminent a fost Hermann Göring, fostul preşedinte al Reichstagului, comandant al aviaţiei şi posibil succesor al
lui Adolf Hitler. În iulie 1945, Göring încă susţinuse o conferinţă de presă, în cadrul căreia i s-a pus întrebarea dacă ştie că
se află pe lista cu criminali de război. A răspuns: "Nu. Sunt stupefiat de întrebare fiindcă nu îmi pot închipui de ce m-aş
putea afla pe acea listă".
Göring nu avea habar de enormul şi complicatul proces care se pregătea, în care urma să-i revină şi lui un rol. Un proces
cu baze, capete de acuzare şi pedepse complet noi.. Un proces de asemenea amploare şi complexitate nu mai existase
până atunci.
Pentru SUA, în special pentru judecătorul idealist Robert H. Jackson, înfiinţarea unui tribunal pentru cei mai mari
criminali din acea vreme a constituit o ocazie istorică. Într-un raport adresat preşedintelui SUA Harry Trumann, Jackson a
scris, în timp ce se pregătea pentru conferinţa de la Londra: "A venit timpul să şi acţionăm conform principiului de drept,
potrivit căruia acţiunile agresive şi belicoase sunt şi ilegale şi criminale".
Două sisteme de drept, un proces
Principalul obstacol în calea procesului a fost următorul: În vreme ce tribunalele din SUA şi Marea Britanie judecau în
baza aşa-numitului Common Law, cele din Europa continentală, din Rusia şi Franţa dar şi din Germania aplicau sistemul
Civil sau Continental Law.
Urma deci ca actul de acuzare să fie citit într-o primă formă de procurori şi dovezile să fie aduse pe parcursul procesului,
aşa cum cere Common Law? Sau să se aplice regulamentul Continental Law, care cere ca actul de acuzare complet cu
toate dovezile procurorilor să fie pregătit de un grup separat şi pus apoi la dispoziţia acuzării şi apărării? Urma ca judecă-
torii să aibă dreptul să intervină şi să conducă procesul aşa cum cere Continental Law?
Aceste chestiuni par lipsite de importanţă în comparaţie cu gravitatea crimelor, dar arată cât de mare era deja de pe
atunci neîncrederea între aliaţi. O neîncredere care avea să capete trăsături paranoice ceva mai târziu, în timpul războiu-
lui rece.
Într-un final s-a căzut totuşi de acord să se cuprindă în Charta de la Londra patru capete de acuzare împotriva celor 22
de criminali nazişti: crime împotriva păcii, plan comun sau conspiraţie, crime de război şi crime împotriva umanităţii.
Jackson ar mai fi vrut să obţină două lucruri, dar nu a reuşit să se impună. El voia ca războiul în sine să fie definit ca o
crimă universală iar bazele care s-au pus la Nürnberg să fie valabile mai târziu pentru toată lumea.
Nu a fost să fie. Tribunalul de la Nürnberg a rămas o instanţă eminamente militară constituită special pentru a trage la
răspundere regimul nazist. Atunci la fel ca şi acum, dreptul internaţional nu era ferit de influenţele politice. Principiile
Chartei de la Londra au fost preluate, cu tot cu greşelile de atunci, de către Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga.
Iar traşi la răspundere nu pot fi, în practică, decât învinşii.

Tribunalul de la Nürnberg a tras la răspundere nazişti de prim rang . Puterile învingătoare SUA, Uniunea
Sovietică, Marea Britanie şi Franţa au înfiinţat un tribunal militar internaţional cu scopul de a puncta războaiele de
agresiune, crimele în masă, și 12 ani de dictatură.
Cu toate acestea, este pentru prima dată în istoria omenirii că state cu forme de guvernare şi constituţii diferite
trag la răspundere în faţa justiţiei reprezentanţi de vârf ai unui inamic învins, pentru încălcări ale dreptului internaţional.
A fost o bornă de hotar pentru dreptul penal internaţional.
Aliaţii au făcut muncă de pionierat şi în privinţa definirii capetelor de acuzare. Chiar dacă exista deja conceptul de
crimă de război în Convenţia de la Geneva, încheiată în 1864, "conceptul de crimă împotriva umanităţii sau crima de
război de agresiune - deci crime împotriva păcii, cum s-a numit aceasta în procesul de la Nürnberg - aşa ceva nu a
existat anterior. Acestea sunt crime care s-au născut la Nürnberg",
Tribunalul de la Nürnberg, împotriva principalilor criminali de război nazişti, este considerat până astăzi un
deschizător de drumuri. Fără el ar fi fost de neimaginat Tribunalul ONU pentru alte crime de război