Imunitățile diplomatice.

1. Definiţi instituția imunităților diplomatice.

2. Stabiliți tipurile de imunități diplomatice.
3. Formulați excepțiile autorizate de la imunitățile diplomatice.
1. Imunitatea diplomatică înseamnă tratamentul pe care, în baza dreptului internaţional, statele sînt obligate să-l
acorde organelor diplomatice străine acreditate în aceste state sau, prin această expresie este desemnat întregul
complex de garanţii de care se bucură o misiune diplomatică şi personalul acesteia din partea statului acreditar.
Iimunităţile diplomatice sînt o excepţie care se aduce principiului general, potrivit căruia orice persoană este
supusă jurisdicţiei locale.
2. Imunităţile pot fi absolute, funcţionale sau relative, în funcţie de termenul şi caracterul activităţii
beneficiarului.
Conform Convenţiei de la Viena principalele
Imunităţi diplomatice sînt:
a) imunitatea de jurisdicţie penală, civilă şi administrativă
b) imunitatea de a depune mărturie
Inviolabilităţile, denumite şi imunităţi de constrîngere sau imunităţi de coereciţiune, esenţa cărora constă în faptul
că statul acreditar nu poate exercita forţa de constrîngere asupra sediului misiunii diplomatice, reşedinţei,
corespondenţei, valizei diplomatice, arhivelor şi a personalului. Misiunea diplomatică şi personalul ei se bucură de
următoarele inviolabilităţi:
a) inviolabilitatea localurilor misiunii ;
b) inviolabilitatea documentelor şi arhivelor;
c) inviolabilitatea corespondenţei oficiale şi a valizei diplomatice
d) inviolabilitatea personală a agenţilor diplomatici, care este imunitatea de coereciţiune
Privilegiile diplomatice sînt înlesniri, sau avantaje juridice acordate de către statul acreditar misiunii diplomatice
sau personalului acesteia. Misiunea diplomatică se bucură de următoarele privilegii:
a) scutirea de impozite şi taxe
b) scutirea de taxe vamale pentru obiectele destinate uzului oficial al misiunii
c) scutirea de orice impozite şi taxe pentru drepturile şi taxele percepute de misiune privind actele oficiale
Drepturile sînt permisiuni juridice acordate de statul acreditar misiunilor diplomatice şi agenţilor diplomatici.
Misiunilor diplomatice le sînt acordate următoarele drepturi speciale:
a) dreptul de a arbora drapelul statului acreditant pe localurile misiunii, la reşedinţa şefului de misiune şi pe mijloacele
de transport al acestuia
b) dreptul de a comunica liber în orice scopuri oficiale
c) dreptul de a folosi toate mijloacele de comunicare potrivite, inclusiv curierii diplomatici şi mesajele în cod sau
cifrate
d) dreptul de a încredinţa valiza diplomatică comandantului unei aeronave comerciale
Facilităţile sînt obligaţii generale ale statului acreditar acordate misiunii diplomatice în scopul de a uşura
desfăşurarea activităţii acesteia. Misiunile diplomatice se bucură de următoarele facilităţi:
a) înlesniri pentru procurarea de localuri
b) facilităţile de sejur a agenţilor diplomatici
c) exceptarea de prestaţii obligatorii
Libertăţile sînt obligaţiuni generale ale statului acreditar acordate misiunii diplomatice în scopul de a nu
împiedica desfăşurarea activităţii acesteia. Statul acreditar acordă următoarele libertăţi misiunilor şi agenţilor
diplomatici:
a) libertatea de comunicare a misiunii diplomatice
b) libertatea de deplasare şi circulaţie a agenţilor diplomatici
Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din 1961 determină categoriile de persoane care beneficiază de
privilegiile şi imunităţile diplomatice personale. Agenţii diplomatici, cu excepţia celor care sînt cetăţeni sau rezidenţi ai
statului acreditar, se bucură de toate privilegiile şi imunităţile sus-menţionate.

3. 1. Agentul diplomatic se bucura de imunitatea de jurisdicţie penală a statului acreditar. El se bucura, de asemenea,
de imunitatea de jurisdicţie civilă şi administrativă a acestuia, dacă nu este vorba:
a) de o acţiune reală privind un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar, afară numai dacă agentul
diplomatic nu-l poseda în contul statului acreditant pentru realizarea scopurilor misiunii;
b) de o acţiune privind o succesiune, în care agentul diplomatic figurează ca executor testamentar,
administrator, moştenitor sau legatar nu în numele statului acreditant, ci cu titlu particular;
c) de o acţiune privind o activitate profesională sau comercială, oricare ar fi ea, exercitată de agentul diplomatic
în statul acreditar în afară funcţiilor sale oficiale.
2. Agentul diplomatic nu este obligat să depună mărturie.
3. Nu poate fi luată nici o măsura de executare faţă de agentul diplomatic, în afară de cazurile prevăzute la
alineatele a, b şi c de la paragraful 1 din prezentul articol, şi numai dacă executarea poate avea loc fără a se
aduce o atingere inviolabilitatii persoanei sale sau a locuinţei sale.
4. Imunitatea de jurisdicţie a agentului diplomatic în statul acreditar nu poate scuti pe acest agent de jurisdicţia
statului acreditant.
ART.34
Agentul diplomatic este scutit de orice impozite şi taxe, personale sau reale, naţionale, regionale sau comunale cu
excepţia:
a) impozitelor şi taxelor care prin natura lor sînt în mod normal încorporate în preţurile mărfurilor sau ale serviciilor;
b) impozitelor şi taxelor asupra bunurilor imobile particulare situate pe teritoriul statului acreditar, afară numai dacă
agentul diplomatic le poseda în contul statului acreditant, pentru realizarea scopurilor misiunii;
c) drepturilor de succesiune percepute de statul acreditar, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4 din articolul 39;
d) impozitelor şi taxelor pe veniturile particulare care-şi au sursa în statul acreditar şi a impozitelor pe capital prelevate
asupra investiţiilor efectuate în întreprinderi comerciale situate în statul acreditar;
e) impozitelor şi taxelor percepute ca remuneraţie pentru servicii particulare prestate;
f) drepturilor de înregistrare, grefa, ipoteca şi de timbru în ce priveşte bunurile imobiliare, sub rezerva dispoziţiilor
articolului 23.