Metode şi mijloace de purtare a războiului.

1. Identificați reglementarea internațională a metodelor şi mijloacelor de purtare a războiului.

2. Formulaţi metodele şi mijloacele legale de purtare a războiului. ??????????
3. Determinaţi metodele şi mijloacele interzise de purtare a războiului.

1. Dreptul internaţional umanitar este aplicabil în situaţii de război şi conflictele armate, atât internaţionale, cât şi
interne şi are 2 ramuri separate:
 Dreptul de la Geneva, sau dreptul umanitar propriu-zis, care este destinat să protejeze personalul militar
care nu ia sau nu mai ia parte la luptă şi persoanele care nu sunt implicate în mod activ în ostilităţi, mai ales
civilii. Acesta cuprinde 4 Convenţii de la Geneva din 1949, Protocoalele Adiţionale I şi II din 1977, la care
Republica Moldova a aderat la 2 martie 1993 şi al III-lea Protocol Adiţional din 2005.
 Dreptul de la Haga, sau dreptul războiului, care stabileşte drepturile şi obligaţiile beligeranţilor în
desfăşurarea operaţiunilor militare şi impune limite pentru mijloacele de rănire a inamicului.
Convenţia de la Haga (III) din 18 octombrie 1907 „Cu privire la începerea ostilităţilor”, stabileşte că: „Puterile
contractante recunosc că ostilităţile între ele nu trebuie să înceapă decât cu un avertisment prealabil
neechivoc, ce va avea fie forma unei declaraţii de război motivată, fie pe cea a unui ultimatum cu declaraţia de
război condiţionată”. Or, conform acestei prevederi, avertismentul prealabil neechivoc are forma unei
comunicări – înştiinţare făcută de un stat altui stat în privinţa faptului că starea de pace între ele încetează,
fiind instituită cea de război.
Regulile de purtare a războiului nu sunt clar definite în vreun act internaţional. În general acestea se reduc
limitarea combatanţilor în alegerea mijloacelor şi metodelor de luptă. Prin urmare, aceştia nu trebuie să
utilizeze arme ce cauzează suferinţe inutile oamenilor.

2. Actualmente, conform reglementărilor din domeniu, iniţierea unui diferend militar interstatal trebuie să treacă
anumite proceduri, să îmbrace în prealabil o formă strict stabilită de normele dreptului internaţional umanitar.
În această ordine de idei, Convenţia de la Haga (III) din 18 octombrie 1907 „Cu privire la începerea
ostilităţilor”, stabileşte că: „Puterile contractante recunosc că ostilităţile între ele nu trebuie să înceapă decât
cu un avertisment prealabil neechivoc, ce va avea fie forma unei declaraţii de război motivată, fie pe cea a
unui ultimatum cu declaraţia de război condiţionată”.
Or, conform acestei prevederi, avertismentul prealabil neechivoc are forma unei comunicări – înştiinţare
făcută de un stat altui stat în privinţa faptului că starea de pace între ele încetează, fiind instituită cea de
război.
Documentul nominalizat precum şi doctrina dreptului internaţional umanitar fixează, în mod expres, două
forme în care se realizează evaluativ avertismentul prealabil în privinţa începerii acţiunilor militare şi care
contribuie la adaptarea de aici încolo a mediului social şi a cadrului politic general la trebuinţele de război.
 Aceste forme sunt:
• declaraţia de război motivată;
• ultimatumul cu declaraţie de război condiţionată.
Majoritatea cercetătorilor în domeniu susţin că declaraţia de război motivată dezlănţuie efecte imediate, că
acţiunile militare violente pot începe în orice moment după notificare. Declaraţia aceasta marchează, juris
temporis, data la care s-a instituit starea de război, iar ultimatumul…, este o somaţie formulată în termeni
neîndoielnici, adresată de un stat altui stat prin care se formulează condiţiile ce trebuie îndeplinite de acesta
într-o anumită perioadă de timp, în caz contrar starea de război între ele urmând a se naşte automat.

3. Metode şi mijloace interzise de purtare a conflictelor armate

Dreptului umanitar internaţional restricţionează combatanţii în alegerea metodelor şi mijloacelor de război.
Metodele interzise includ:
1) atacul împotriva persoanelor rănite şi ieşite din luptă;
2) luarea de ostatici;
3) ordinul ca nimeni să nu fie lăsat în viaţă;
4) forţarea persoanelor de a servi în forţele armate ale inamicului;
5) bombardament în oraşe neapărate, etc.
Mijloace interzise de luptă includ:
1) gloanţe explozive, incendiare, uşor divizate sau dilatate în organismul uman;
2) arme, scopul cărora este difuzarea de gaze asfixiante sau dăunătoare;
3) folosirea gazelor otrăvitoare sau altor gaze asemănătoare;
4) mijloace bacteriologice;
5) arme chimice;
6) folosirea de tehnici de modificare a mediului având efecte pe scară largă, de durată sau severe ca mijloc de
cauzare de daune sau vătămări;
7) arme, al căror efect principal sunt schijele nedetectabile în organismul uman cu raze x;
8) atac asupra populaţiei civile sau obiecte civile cu utilizarea de arme incendiare, precum şi asupra
instalaţiilor militare, ce pun în pericol populaţia civilă.