Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Dreptul diplomatic
Dreptul diplomatic cuprinde totalitatea regulilor si normelor juridice care reglementeaza organizarea,
sarcinile, competenta si statutul organelor pentru relatii externe.
→ Parlamentul
→ Seful statului
→ Ministerul
→ Afacerilor
Externe
Misiunile diplomatice
Aceste misiuni sunt organe ale statului, care asigura desfasurarea adecvata a relatiilor dintre statul
acreditant si statul acreditar si care aduc la indeplinire in tara de resedinta scopurile politicii externe a statului
trimitator. Stabilirea de relatii diplomatice si trimiterea de misiuni diplomatice permanente se fac
prin consimtamantul mutual.
legatia
misiuni ale statelor pe langa
organizatii internationale
misiunile organizatiilor
pe langa state
negocieri politice sau pentru incheierea unui tratat in probleme economice si altele;
1.2.1. Ambasadele sunt misiuni diplomatice cu cel mai inalt grad de reprezentare. In fruntea lor se afla un
ambasador.
Cadrul juridic international care stabileste modul in care isi desfasoara activitatea misiunile diplomatice,
functiile si finalitatea acestora este Conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice (1961).
biroul de presa
se informeaza prin toate mijloacele licite de conditiile si evenimentele din statul acreditar si raporteaza despre
ele statului sau;
Misiunea diplomatica pe teritoriul statului de resedinta se bucura de imunitati si privilegii, dar are si obligatii
si anume:
Obligatiile statului acreditar fata de misiunea diplomatica privesc acordarea unor inlesniri si facilitati, cum
sunt:
sa asigure membrilor misiunii circulatia pe teritoriul sau, exceptand zonele declarate interzise;
sa asigure comunicarea libera a misiunii in scopuri oficiale cu guvernul sau, cu celelalte misiuni.
Inlesnirile se acorda misiunii diplomatice in vederea realizarii functiilor sale (art. 25 din Conventie).
Personalul unei misiuni diplomatice este numit de statul acreditant (acesta decide numarul necesar de
persoane) si se imparte in trei grupe:
→ seful misiunii
→ ministrii consilieri
→ atasati
→ seful cancelariei
→ dactilografi
→ curieri
→ soferi
Numirea sefului de misiune diplomatica este conditionata de agrementul statului acreditar (art. 4 alin 1).
Pentru asumarea functiei de catre seful unei misiuni diplomatice este necesara prezentarea scrisorilor de
acreditare sefului statului acreditar sau depunerea lor la Ministerul de Externe al acelui stat.
Notiune si natura. Statutul juridic special acordat misiunilor diplomatice si personalului lor pe teritoriul
statului acreditar in vederea indeplinirii functiilor lor se numeste imunitate diplomatica. Statutul se aplica atat
misiunilor, cat si personalului lor si presupune: → inviolabilitati;
→ imunitati;
→ privilegii.
Cat priveste natura imunitatilor si privilegiilor diplomatice, in doctrina s-au formulat trei teorii: → teoria
extrateritorialitatii;
→ teoria reprezentarii;
→ teoria functionala
(prevazuta in Conventie).
Inviolabilitatea este esentiala in materia privilegiilor si imunitatilor. Ea presupune atat obligatia statului
acreditar de a se abtine de la orice actiune de constrangere fata de misiunea diplomatica, cat si obligatia de a
acorda o protectie speciala materiala si juridica misiunilor diplomatice (art. 22).
→ birourile misiunii
Inviolabilitatea personalului diplomatic. Persoana agen-tului diplomatic este inviolabila (art. 29). Statul
acreditar trebuie sa-l trateze cu tot respectul si sa ia toate masurile necesare pentru a impiedica orice atingere
adusa: → persoanei
→ documentele si
corespondenta si,
imunitatea de jurisdictie civila; nu este prevazuta in Conventie, se aplica prin extinderea imunitatii statului
acreditant;
imunitatea administrativa;
seful de misiune;
Precizare: imunitatea de jurisdictie are caracter procedural, ceea ce inseamna nu imunitate de raspundere
juridica, ci numai exceptarea de la jurisdictia statului acreditar; agentul diplomatic ramane supus jurisdictiei statului
acreditant.
3. o actiune privind o activitate profesionala sau comer-ciala exercitata de agentul diplomatic, in afara
functiilor oficiale.
Precizare: agentul diplomatic nu este obligat sa depuna marturie; impotriva lui nu se pot lua masuri de
executare, exceptand cele trei tipuri de actiuni mentionate.
In cazul in care agentul diplomatic lezeaza drepturile unei persoane particulare in statul acreditar, aceasta
poate actiona- folosind caile permise - pentru ridicarea imunitatii de jurisdictie civila a agentului.
Statul acreditar poate actiona impotriva agentului diplo-matic, in caz de incalcare a legilor sale:
expulzandu-l
Misiunea diplomatica se bucura de privilegii fiscale, fiind scutita de impozite si taxe nationale, regionale
sau comunale pe:
Misiunea si seful sau au dreptul de a arbora drapelul si de a pune stema statului pe localurile misiunii si
mijloacele lor de transport (art. 20).
orice impozite si taxe personale sau reale, nationale, regionale sau comunale (cu unele exceptii, inclusiv
cele de la jurisdictia civila);
taxe vamale asupra bunurilor de folosinta personala sau pentru membrii lor de familie;
Daca statul acreditar (prin autoritatile sale) incalca imunitatile si privilegiile diplomatice, el poarta
raspunderea de drept international.
Durata imunitatilor si privilegiilor diplomatice. De regula, acestea se aplica din momentul in care
persoana bene-ficiara patrunde pe teritoriul statului acreditar, dar limitat si deplin dupa luarea in primire a postului .
Ele inceteaza cand beneficiarul paraseste teritoriul statului acreditar ori la expirarea unui termen care i-a fost acordat
in acest scop.
Statutul unor asemenea reprezentante este reglementat prin Conventia privind reprezentarea statelor in
relatiile lor cu organizatiile internationale cu caracter universal de la Viena, din 1975.
Spre deosebire de Conventia din 1961, aceasta Conventie (1975) contine si dispozitii specifice, cum sunt:
cele privind acreditarea care, nefacandu-se pe langa statul gazda, ci pe langa o organizatie, consecinta este ca statul
de sediu al organizatiei nu poate declara persona non grata pe membrii misiunilor sau delegatiilor. Statul de sediu are
insa dreptul de a lua toate masurile necesare pentru protectia sa.
Imunitatile si privilegiile acordate reprezentantelor (si mem-brilor lor) si delegatiilor, coincid, in esenta, cu
cele recunoscute misiunilor diplomatice obisnuite, exceptand inviolabilitatea localu-rilor reprezentantelor pentru care,
in caz de pericol, consimta-mantul sefului misiunii se prezuma, daca a fost imposibil sa fie obtinut expres.
Regulile de drept international au fost codificate prin Conventia de la Viena din 1969 cu privire la misiunile
speciale.
Prin misiune speciala se intelege o misiune temporara, avand caracter de reprezentare a statului
sau, trimisa de un stat pe langa alt stat, cu consimtamantul statului primitor pentru a indeplini pe langa
acesta o misiune determinata.
Pentru trimiterea unei astfel de misiuni este necesar consimtamantul statului primitor, dar nu este
conditionata de existenta unor relatii diplomatice sau consulare.
Atributiile misiunii speciale sunt stabilite de statul trimitator, de aceea, Conventia din 1969 nu le
reglementeaza.
Conventia din 1969 reglementeaza imunitatile si privilegiile misiunii speciale si ale personalului acesteia,
care, in principiu, sunt similare misiunilor permanente, in functie de atributiile ce-i revin si necesitatea indeplinirii lor in
bune conditii.
Totusi, spre deosebire de misiunea diplomatica perma-nenta ale carei localuri beneficiaza de inviolabilitate
completa, in situatia unei misiuni speciale, daca consimtamamtul expres al sefului acesteia nu a putut fi obtinut, in
caz de pericol grav se considera ca el a fost dat in mod tacit.
Misiunile speciale isi inceteaza activitatea ca urmare a indeplinirii mandatului, expirarii termenului pentru
care a fost trimisa sau urmare a altor cauze.
2. Dreptul consular
Dreptul consular reprezinta totalitatea normelor si regulilor care reglementeaza relatiile consulare,
organizarea si functionarea oficiilor consulare, statutul juridic al oficiilor si al personalului acestora.
Oficiile consulare, ca si misiunile diplomatice, servesc organizarii si dezvoltarii relatiilor de colaborare dintre
state.
Intre cele doua categorii de misiuni, pe langa asemanari, exista si deosebiri, cum
sunt:
acreditarea oficiului consular pe langa organele locale ale statului primitor (nu pe langa seful statului ca in
cazul misiunii diplomatice);
actele juridice ale oficiului consular produc efecte in ordinea interna a statului trimitator, tert sau de
resedinta (ale misiunilor diplomatice produc efecte in ordinea internationala);
Cadrul juridic general il constituie Conventia de la Viena din 1963 cu privire la relatiile consulare, iar cadrul
specific- conventiile consulare bilaterale
consulate onorifice conduse de consuli onorifici(cetateni ai statului de resedinta care nu sunt functionari ai
statului trimitator).
Numirea personalului oficiului consular se face de statul trimitator si trebuie notificata statului primitor.
Seful oficiului consular primeste de la statul trimitator un act denumit patenta consulara care atesta
calitatea sa, iar statul de resedinta il admite sa-si exercite functiile in baza unei autorizatii denumita exequatur.
informarea asupra conditiilor si evolutiei vietii in statul de resedinta si transmiterea de rapoarte in acest
sens propriului stat.
apararea intereselor cetatenilor si persoanelor juridice ale statului trimitator in succesiunile de pe teritoriul
statului de resedinta, conform legilor acestuia;
transmiterea de acte judiciare si extrajudiciare sau efectuarea de comisii rogatorii (conform legilor
acestuia);
exercitarea drepturilor de control si inspectie, conform legilor statului trimitator asupra navelor maritime,
fluviale si aerona-velor de nationalitate, respectiv, inmatriculate in statul trimitator si asupra echipajului lor;
exercitarea de orice alte functii incredintate unui post consular de statul trimitator, care nu contravin legilor
statului de resedinta.
Incetarea functiilor consulare: ruperea relatiilor consulare, desfiintarea oficiului consular, izbucnirea
razboiului.
inviolabilitatea personala, exceptand cazul de crima grava si pe baza unei hotarari judecatoresti, cand
este admis arestul ( art. 41 din Conventie);
imunitatea de jurisdictie penala (exceptand infractiuni grave) si civila (cu anumite exceptii);
scutirea de toate obligatiile privind inregistrarea strainilor si permisele de sedere;
1. Care sunt cele doua grupe de organe ale statului pentru relatiile internationale, inclusiv enumerarea
organelor respective.
3. Care considerati ca este cea mai importanta dintre cele 3 functii principale ale misiunilor diplomatice?
Comentariu.
5. De ce considerati ca agentilor statului acreditar nu le este permis sa patrunda in localurile misiunilor decat
cu consimta-mantul sefului misiunii?
6. Care sunt cele trei tipuri de actiuni exceptate de la imunitatea de jurisdictie civila?
7. Caror categorii de misiuni se aplica Conventia privind reprezentarea statelor pe langa organizatiile
internationale(1975)?
- Pentru asumarea functiei de catre unei misiuni este necesara prezentarea de acreditare sefului acreditar sau
depunerea lor la de Externe al acelui stat.
- Inviolabilitatea presupune atat obligatia .acreditar de a se abtine de la orice actiune de fata de misiunea, cat si de a
acorda o protectie speciala materiala si juridica diplomatice.
- Imunitatea de jurisdictie are caracter procedural, ceea ce inseamna nu de raspundere juridica, ci numai exceptarea
de la statului, agentul diplomatic ramane supus statului
- Seful oficiului consular primeste de la statul un act denumit consulara care atesta sa, iar statul de il admite sa-si
execite in baza unei autorizatii denumita exequatur.
c) Carta ONU.
2. Obligatiile statului acreditar fata de misiunea diplomatica privesc acordarea de inlesniri si facilitati cum
sunt:
a) sa asigure membrilor misiunii circulatia pe teritoriul sau, exceptand zonele interzise;
a) personalul diplomatic;
b) personalul stiintific;
c) personalul de serviciu.
a) inviolabilitati;
b) imunitati;
c) privilegii.
→ birourile
→ mijloacele de transport
si valiza personala.
b) imunitatea parlamentara,
c) imunitatea de executare.
8. Agentul diplomatic se bucura de imunitate de jurisdictie:
b) civila si de executare;
c) administrativa si functionala.
9. Statul acreditar poate actiona impotriva diplomatului in caz de incalcare a legilor sale, declarandu-l:
c) expulzandu-l.
10. Agentii diplomatici se bucura de privilegii, fiind scutiti in statul acreditar de:
c) taxe vamale asupra bunurilor de folosinta personala sau pentru membrii de familie.
2.5. Bibliografie
D.Popescu, op.cit.,2005,p.247-258
- Legea nr. 269 /17.06.2003 (M.of. nr. 441/23.06.2003) privind Statutul Corpului diplomatic si consular al
Romaniei