Universitatea “Al. I.

CUZA” Iaşi, Facultatea de Drept

RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE

- CONSTANTE ŞI VARIABILE -

1
 CUPRINS

Introducere ............................................................................................... 3

Răspunderea juridică .............................................................................. 4

Răspunderea penală a persoanei juridice – constante şi variabile .......... 5

Condiţiile răspunderii penale a persoanei juridice ................................. 6

Pedepsele aplicabile persoanei juridice ................................................... 7

1. Pedepsele principale aplicabile persoanei juridice .................. 7

2. Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice ........ 8

Pedeapsa în caz de concurs de infracţiuni săvârşit de persoana juridica 12

Răspunderea penală a persoanei juridice în caz de recidivă ................. 13

Prescripţia răspunderii penale a persoanei juridice .............................. 14

Concluzii ............................................................................................... 16

Bibliografie ........................................................................................... 17

2
 Introducere

Răspunderea penală a persoanei juridice este o instituţie juridică relativ

nouă a Dreptului Penal. Spunem că este o instituţie relativ nouă, întrucât
încercări incipiente de reglementare a răspunderii penale a persoanei juridice
întâlnim şi în cuprinsul Codului penal adoptat în anul 1936, denumit Codul
Carol al II-lea, care a intrat în vigoare la 1 Ianuarie 1937. Aşa cum vom vedea,
în cuprinsul acestei lucrări, reglementările din cuprinsul Codului penal din 1936
sunt, într-o oarecare măsură, fundamentate diferit faţă de reglementările din
actualul Cod penal.
Apariţia răspunderii penale a persoanei juridice este legată de o cascadă
de încercări, renunţări, aprobări, retractări, controverse şi dezbateri care creează
impresia unei instituţii cu o naştere şi evoluţie tumultuoasă în sfera dreptului
penal. Se poate spune că răspunderea penală a persoanei juridice a fost
reglementată, pentru prima dată, în Noul Cod penal din 2004 dar aplicarea
efectivă a răspunderii penale a persoanei juridice se regăseşte printre normele
Actualului Cod penal din 1968, modificat prin Legea nr. 278/20061 lege care
cuprinde prevederi referitoare la persoana juridică2 .
Vom analiza aspectele răspunderii penale a persoanei juridice din prisma
Codului penal din 1936, Actualului Cod penal, în vigoare, din anul 1968, cu
modificările şi completările ulterioare şi Noului Cod penal adoptat la 29 iunie
2004 prin Legea nr. 301/2004 şi care va intra în vigoare la 1 septembrie 2008.

1
Legea 278/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului penal precum şi pentru modificarea şi
completarea altor legi publicată în M.Of. nr. 601 din 12 iulie 2006
2
Prevederile referitoare la persoana juridică intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării legii

3
 Răspunderea juridică

În cadrul relaţiilor sociale din interiorul unei societaţi, membrii societaţii

sunt chemaţi să dea seama pentru modul cum se comportă în viaţa socială prin
intermediul răspunderii sociale. Sfera răspunderii sociale cuprinde mai multe
forme. Ea include răspunderea morală, răspunderea politică, răspunderea
juridică precum şi alte modalităţi de constrângere a membrilor societăţii3.
Răspunderea juridică reprezintă obligaţia unei persoane de a suporta o
anumită consecinţă juridică sau o anumită sancţiune, pentru că a încălcat un
drept al altuia. Răspunderea juridică, la rândul ei, se poate manifesta sub mai
multe forme. Astfel există o răspundere civilă, o răspundere penală, o
răspundere disciplinară, o răspundere administrativă, precum şi diferite alte
modalitaţi în care răspunderea juridică se poate manifesta potrivit specificului
diferitelor ramuri ale dreptului.
Dreptul penal cunoaşte trei instituţii fundamentale. Este vorba despre
infracţiune, sancţiune şi răspundere. Aceste instituţii juridice fundamentale
reprezintă componentele de bază ale întregului sistem de drept penal 4.
Răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice şi reprezintă consecinţa
nesocotirii dispoziţiei normei juridice penale, având ca temei săvârşirea unui
fapt ilicit, mai exact săvârşirea unei infracţiuni.
Potrivit noilor modificări aduse Codului penal prin Legea nr. 278/2006,
răspunderea penală poate fi clasificată în funcţie de subiectul activ al infracţiunii
în: răspunderea penală a persoanei fizice şi răspunderea penală a persoanei
juridice.
Răspunderea penală a persoanei juridice este consecinţa nesocotirii
dispozitiilor normei juridice penale de către o persoană juridică.

3
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. ALL BECK, Bucureşti, 2000,
p. 122.
4
A se vedea Al. Boroi, Drept penal Partea generală, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 257.

4
 Răspunderea penală a persoanei juridice – constante şi variabile

Vom analiza în continuare problema răspunderii penale a persoanei

juridice ţinând cont de prevederile Codului penal din 1936, a actualului Cod
penal şi a Noului Cod penal. Am fi dorit să luăm în calcul şi prevederile
proiectului de Cod penal realizat de Guvernul actual şi postat pe situl
Ministerului Justiţiei, dar acest lucru nu mai este posibil întrucât proiectul a fost
retras şi trimis spre dezbatere tuturor instanţelor şi parchetelor. Aşa cum reiese
din comunicatul de presă al Ministerului Justiţiei din 18 decembrie 2006
proiectul de Cod penal va fi supus spre aprobare Guvernului numai după ce va
trece de etapa dezbaterii publice la care va fi supus ulterior modificărilor aduse
de specialiştii, care sunt chemaţi să aplice prevederile cupinse în Codul penal.
În ceea ce priveşte Codul penal din 1936, prevederile referitoare la
persoana juridică se găsesc înscrise în Titlul IV „Măsuri de siguranţă”, Capitolul
II „Diferite specii de măsuri de siguranţă”, pc. 14 – Închiderea localului şi pc. 15
– Dizolvarea sau suspendarea unei persoane juridice. Ţinând cont de aceste
prevederi, observăm că între actuala reglementare a răspunderii penale a
persoanei juridice şi reglementarea dată de Codul penal din 1936 există
deosebiri radicale. Argumente în acest sens se pot desprinde din faptul că, în
timp ce în actuala reglementare răspunderea se întemeiază pe o răspundere
directă a persoanei juridice, în vechiul Cod penal răspunderea persoanei juridice
este o răspundere subsidiară întemeiată cu precădere pe fapta persoanei fizice.
Astfel potrivit art. 84 din Codul penal din 1936, închiderea localului se dispune
când această masură este necesară pentru împiedicarea săvârşirii de noi
infracţiuni, în timp ce în actualul Cod penal, închiderea unor puncte de lucru sau
al localului este dispusă numai dacă în aceste puncte de lucru s-a desfăşurat
activitatea în realizarea căreia a fost săvârşită infracţiunea5.

5
Art. 71 Cod Penal, adoptat prin Legea nr. 15/1968 şi modificat prin Legea nr. 278/2006

5
 Pe de altă parte, prevederile referitoare la răspunderea penală a persoanei
juridice sunt cuprinse, în Codul penal din 1936, în rândul măsurilor de siguranţă,
pe când în Actualul Cod penal şi Noul Cod penal, este reglementată separat, în
rândul pedepselor principale şi complementare, iar spre deosebire de vechiul cod
răspunderea penală a persoanei juridice beneficiază de o reglementare unitară şi
compactă.

Condiţiile răspunderii penale a persoanei juridice

Condiţiile răspunderii penale a persoanei juridice reprezintă o constantă în

reglementarea dată de Actualul Cod penal şi Noul Cod penal.
Ambele coduri stabilesc aceleaşi categorii de persoane juridice care sunt
exceptate de la angajarea răspunderii penale. Persoanele jurice care nu răspund
penal sunt:
- statul,
- autoritaţile publice,
- instituţiile publice care desfăsoară o activitate ce nu poate face obiectul
domeniului privat.
În ceea ce priveşte condiţiile în care este angajată răspunderea penală a
persoanei juridice, apar unele nuanţări de la un cod la altul. În timp ce Actualul
Cod penal prevede angajarea răspunderii penale dacă infracţiunea a fost
săvârşită „în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele
persoanei juridice”6, Noul Cod penal prevede angajarea răspunderii penale a
persoanei juridice „pentru infracţiunile savârşite în numele sau în interesul
persoanelor juridice, de către organele sau reprezentanţii acestora” 7. Considerăm
că Noul Cod penal face o precizare mai exactă a sferei de răspundere a persoanei
juridice, fixând în chiar cuprinsul alin. 1 al art. 45 răspunderea organelor sau a
reprezentanţilor persoanei juridice, în timp ce Actualul Cod penal se mărgineşte
6
Art. 191 , alin. 1 Cod Penal, adoptat prin Legea nr. 15/1968 şi modificat prin Legea nr. 278/2006
7
Art. 45, alin. 1 Codul Penal din 28 iunie 2004, publicat în M.Of. nr. 575 din 29 iunie 2004

6
doar la precizarea răspunderii penale a persoanei juridice, angajarea răspunderii
penale a persoanelor fizice care au contribuit, în orice mod la săvârşirea acelei
infracţiuni fiind reglementată în alin. 2 al art. 191 din Actualul Cod penal.

Pedepsele aplicabile persoanei juridice

1. Pedepsele principale aplicabile persoanei juridice.

Constante:
Pedeapsa amenzii reprezintă o constantă în reglementarea răspunderii
penale a persoanei juridice. Potrivit art. 71 1 din Actualul Cod penal, pedeapsa
amenzii reprezintă suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o
plătească. Aceeaşi reglementare o oferă şi art. 80 din Noul Cod penal.
Ambele coduri menţin două paliere de individualizare a pedepsei amenzii
în funcţie de gravitatea infracţiunii săvâşite de persoana juridică.
Variabile:
Cuantumul propriu-zis al amenzii pe fiecare palier de individualizare a
pedepsei în parte este variabil de la un cod la altul. Această variabilitate poate fi
pusă pe seama schimbării întregului sistem al pedepselor din Noul Cod penal,
pedepse care sunt mulate pe împărţirea bipartită a infracţiunilor, în crime şi
delicte, în timp ce Actualul Cod penal păstrează în continuare aceeaşi structură
monopartită a infracţiunilor. Făcând abstracţie de cele două paliere de
individualizare a pedepsei amenzii, ceea ce este evident diferit de le un cod la
altul reprezintă cuantumul efectiv al amenzii ce se aplică persoanei juridice.
Actualul Cod penal prevede un minim special al amenzii de 5 000 lei si un
maxim special de 600 000 lei atunci când legea prevede pentru infracţiunea
săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda şi
min. 10 000 lei până la max. 900 000 lei când legea prevede pentru infracţiunea
săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii
mai mare de 10 ani. Noul Cod penal stabileşte un minim special al amenzii de

7
2 500 lei şi un maxim special de 750 000 lei atunci când legea prevede pentru
infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenţiunii, şi minim special
de 1 000 lei până la maxim 500 000 lei când legea prevede pentru infracţiunea
săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii stricte sau a închisorii.
Cele două coduri conţin prevederi diferite şi în ceea ce priveşte limitele
generale ale pedepsei amenzii aplicate persoanelor juridice. În timp ce Actualul
Cod penal stabileşte limitele generale ale amenzii între 2 500 lei şi 2 000 000 lei,
Noul Cod penal stabileşte că pedeapsa amenzii poate fi cuprinsă între 1 000 lei
şi 1 000 000 lei.

2. Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice

Constante:
Următoarele pedepse complementare se menţin reglementate în ambele
coduri penale:
- dizolvarea persoanei juridice
- suspendarea activităţii sau uneia dintre activitaţile persoanei juridice
- interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice
- afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare
Dintre pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice,
suspendarea activităţii, interzicerea de a participa la achiziţii publice şi afişarea
sau difuzarea hotărârii de condamnare se pot aplica în mod cumulativ. Aceasta
reprezintă de asemeni o constantă în reglementarea dată răspunderii penale a
persoanei juridice.
Dizolvarea persoanei juridice reprezintă cea mai aspră pedeapsă
complementară8. Dizolvarea poate fi pronunţată în următoarele situaţii: când
persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni sau când
obiectul său de activitate a fost deturnat în acest scop. Dizolvarea persoanei
juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, instanţa desemnând

8
A se vedea Al. Boroi, op. cit., p. 299.

8
lichidatorul iar o copie după dispozitivul hotărârii de dizolvare se transmite
organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a
înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare9.
Pedeapsa complementară a dizolvării nu se poate aplica partidelor
politice, sindicatelor, patronatelor, organizaţiilor religioase, organizaţiilor
aparţinând minorităţilor naţionale sau persoanelor juridice care îşi desfăşoară
activitatea în domeniul presei.
Suspendarea activităţii sau uneia dintre activităţile persoanei juridice
constă în interzicerea activităţii sau a aceleia dintre activităţile persoanei juridice
în exercitarea căreia a fost săvârşită infracţiunea. Această pedeapsă
complementară este reglementată constant în ambele coduri. O constantă în
reglementare este dată şi de pastrarea aceleiaşi categorii de persoane juridice
cărora nu li se pot aplica măsura suspendării. Avem în vedere partidele politice,
sindicatele, patronatele, organizaţiile religioase, organizaţii ale minorităţilor
naţionale sau persoane juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei.
O altă constantă în cele două reglementări este dată de interzicerea de a
participa la procedurile de achiziţii publice. Această măsură constă în
interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea
contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege.
Afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare este de asemeni o
constantă în rândul pedepselor complementare aplicabile persoanelor juridice.
Acestă măsură se realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate 10, iar
identitatea victimei nu poate fi dezvăluită prin această măsură fără acordul
acesteia.
Variabile:
Pedepsele complementare care pot fi aplicate persoanelor juridice
beneficiază de o reglementare diferită de la un cod la altul. Diferenţele apar la
nivelul duratei de timp pentru care se aplică unele dintre măsuri sau chiar la
9
A se vedea Al. Boroi, Ghe. Nistoreanu, Drept penal, partea generală, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 286.
10
A se vedea Al. Boroi, op. cit., p. 301.

9
nivel substanţial, unele măsuri fiind reglementate doar de Noul Cod penal iar
altele doar de Actualul Cod penal.
O primă variabilă, între cele două coduri se regăseşte în reglementarea
dată pedepsei dizolvării persoanei juridice. În timp ce Actualul Cod penal
prevede că masura dizolvării poate fi luată împotriva persoanei juridice care nu a
executat, cu rea-credinţă, una dintre pedepsele complementare; suspendarea
activităţii, închiderea unor puncte de lucru, interzicerea de a participa la achiziţii
publice (art. 712, alin. 2. C. pen. din 1968), Noul Cod penal nu conţine o astfel
de reglementare.
La nivelul pedepsei complementare a suspendării activităţii persoanei
juridice variabilele sunt mai evidente şi mai numeroase.
Prima variabilă se situează la nivelul duratei de timp pentru care aplică
această măsură. Actualul Cod penal prevede suspendarea activităţii persoanei
juridice pe o durată de la 3 luni - 1 an, iar suspendarea uneia dintre activitaţile
persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea pe o durată de la 1
an - 3 ani, Noul Cod penal unifică aceste două situaţii stabilind o singură durată
care poate fi cuprinsă intre 1 an – 3 ani.
A doua variabilă este dată de reglementarea din Actualul Cod penal în
care se prevede că măsura suspendării poate fi aplicată şi în caz de neexecutare,
cu rea-credinţă, a pedepsei complementare constând în afişarea sau difuzarea
hotărârii de condamnare.
A treia variabilă poate fi localizată la nivelul determinării persoanelor
juridice care sunt exceptate de la aplicarea măsurii suspendării. Noul Cod penal
prevede că măsura suspendării nu poate fi aplicată persoanelor juridice care îşi
desfăşoară activitatea în domeniul presei sau al audiovizualului (art. 83, alin. 3
Noul Cod penal din 2004), în timp ce Actualul Cod penal restrânge aria doar la
persoanele juridice ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul presei. Acest lucru
poate fi justificat prin concepţia care include în termenul „presă” toate
mijloacele de comunicare în masă: presa scrisă şi audiovizuală.

10
 O variabilă substanţială ce se regăseşte doar în reglementarea Actualului
Cod penal, fără a avea corespondent în Noul Cod penal, se referă la pedeapsa
închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice. Această măsură constă în
închiderea unuia sau a mai multora dintre punctele de lucru aparţinând persoanei
juridice cu scop lucrativ, în care s-a desfăşurat activitatea în realizarea căreia a
fost săvârşită infracţiunea. O reglementare asemănătoare regăsim şi în Codul
penal din 1936 unde măsura este destul de fermă ducând la închiderea lucalului
în totalitate atunci când se constată că acestă măsură este necesară pentru
împiedicarea săvârşirii de noi infracţiuni (art. 84, C. pen. din 1936), în timp ce
Actualul Cod penal prevede doar închiderea unor puncte de lucru. La fel ca şi în
cazul dizolvării sau suspendării măsura nu se poate aplica persoanelor juridice
care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei.
O reglementare care se regăseşte doar în Noul Cod penal, fără a avea
corespondent în Actualul Cod penal, se referă la interzicerea accesului la
anumite resurse financiare pe o durată de la 1an la 5 ani. Considerăm că în
condiţiile actuale ale economiei de piaţă, în care libera concurenţă este ridicată
la nivel de principiu fundamental, această măsură nu-şi mai găseşte utilitatea.
Acum, când marea majoritate a instituţiilor financiare din România sunt instituţii
cu capital privat măsura interzicerii unei persoane juridice de a accesa resurse
financiare de la o instituţie de credit apare ca o masură care îngrădeşte dreptul
instituţiei financiare de a dispune cum doreşte de fondurile pentru creditare.
Pornind de la acestă ideie sperăm că odată cu intrarea în vigoare, în 2008, a
Noului Cod penal această reglementare nu-şi va mai gasi locul.
Diferenţe de reglementare dintre cele două coduri sunt şi în ceea ce
priveşte aplicare pedepsei complementare a afişării sau difuzării hotărârii de
condamnare. În timp ce Actualul Cod penal prevede că afişarea hotărârii de
condamnare se realizează pe o perioadă cuprinsă între 1 – 3 luni, Noul Cod
penal stabileşte că durata afişării hotărârii de condamnare nu poate depăşi 2 luni.
Actualul Cod penal arată că, difuzarea se realizează prin intermediul presei

11
scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuală,
desemnate de instanţă în timp ce Noul Cod penal precizează că, difuzarea se
realizează prin publicarea hotărârii de condamnare în Monitorul Oficial al
României, partea a IV-a, în unul sau mai multe ziare sau prin alte mijloace de
comunicare audiovizuale, stabilite de instanţă.
În plus faţă de cele precizate Actualul Cod penal conţine o prevedere
suplimentară care se referă la numărul apariţiilor atunci când difuzarea se face
prin presa scrisă sau audiovizuală. Aceste apariţii nu pot depăşi numărul de 10
iar în cazul difuzării prin alte mijloace audiovizuale, durata difuzării nu poate
depăşi 3 luni.

Pedeapsa în caz de concurs de infracţiuni

săvârşite de persoana juridică

Diferenţele dintre cele două coduri sunt destul de notabile având în vedere
că atât limitele speciale ale amenzii, aplicate persoanei juridice, diferă de la un
cod la altul, cât şi sporul aplicat maximului special al amenzii.
Aşa cum am văzut, potrivit Actualului Cod penal, limitele maxime
speciale ale amenzii sunt împărţite în funcţie de gravitatea infracţiunii săvârşite
de persoana juridică. Astfel, funcţie de infracţiunea săvârşită de persoana
juridică, în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa amenzii pentru
fiecare infracţiune în parte şi se aplică amenda cea mai mare, care poate fi
sporită până la maximul special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se
poate adăuga un spor de până la 1/3 din acel maxim (art. 40 1 C. pen. din 1968).
Potrivit Noului Cod penal, în caz de concurs de infracţiuni săvârşit de o
persoană juridică, se aplică amenda, care poate fi ridicată până la maximul
special, pentru infracţiunea cea mai gravă, iar dacă acest maxim nu este
îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 1/4 din acel maxim (art. 54, alin
1, C. pen. din 2004).

12
 Răspunderea penală a persoanei
juridice în caz de recidivă

Ca şi în cazul persoanelor fizice, la persoanele juridice recidiva poate fi

postcondamnatorie sau postexecutorie.
Există recidivă postcondamnatorie când după rămânerea definitivă a unei
hotărâri de condamnare, persoana juridică săvârşeşte din nou o infracţiune cu
intenţie, iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executată 11, iar
recidiva postexecutorie există atunci când, după rămânerea definitivă a unei
hotărâri de condamnare persoana juridică săvârşeşte din nou o infracţiune, cu
intenţie, iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau
considerată ca executată.
În ceea ce priveşte constantele reglementării recidivei persoanei juridice
este de remarcat identitetea de determinare a celor doua tipuri de recidivă.
În privinţa variabilelor de reglementare din cele două coduri este de
remarcat precizarea expresă, intr-un articol distinct, a recidivei în cazul
persoanei juridice din Actualul Cod penal (art. 402), spre deosebire de
reglementarea dată de Noul Cod penal în care recidiva nu beneficiază de o
reglementare distinctă.
În ceea ce priveşte pedeapsa în caz de recidivă pentru persoana juridică
diferenţele sunt mai evidente.
Actualul Cod penal prevede, pentru recidiva postcondamnatorie,
modalitatea contopirii amenzilor, adică aplicarea sistemului cumulului juridic
mai precis se aplică amenda cea mai mare la care se poate adăuga un spor de
pînă la 1/2 din cuantumul amenzii aplicate, în timp ce Noul Cod penal prevede
tot sistemul cumulului juridic, aplicânduse amenda cea mai mare, dar în acest
caz, sporul care poate fi aplicat este de până la 1/4 din cuantumul amenzii.

11
A se vedea Al. Boroi, op. cit., p. 192.

13
 Pentru recidiva postexecutorie Actualul Cod penal prevede aplicarea
amenzii până la maximul special la care se poate adăuga un spor de până la 2/3
din acest maxim, iar Noul Cod penal prevede aplicarea amenzii până la maximul
special prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită de persoana juridică care
poate fi sporită cu până la 1/3 din acest maxim.

Prescripţia răspunderii penale a persoanei juridice

În ce priveşte prescripţia răspunderii penale a persoanei juridice

diferenţele pornesc de la prevedere expresă în aliniat separat aşa cum este cazul
Actualului Cod penal şi merg până la termene diferite de prescripţie.
Actualul Cod penal prevede două termene de prescripţie a răspunderii
penale a persoanei juridice, unul de 10 ani atunci când legea sancţionează
infracţiunea săvârşită de persoana fizică cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a
închisorii mai mare de 10 ani şi un termen de 5 ani, când legea prevede pentru
infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani
sau amenda (art. 122, alin. 11, C. pen. din 1968). Noul Cod penal procedează la
unificarea celor două termene, precizând, în art. 139, alin. 2, că termenul pentru
răspunderea penală a persoanei juridice este de 5 ani.
Potrvit art. 126, alin. 11 din Actualul Cod penal, termenul de prescripţie al
executării pedepsei pentru persoanele juridice este de 5 ani, în timp ce Noul Cod
penal stabileşte un termen de 3 ani pentru prescripţia executării pedepsei
amenzii (art. 147, alin. 2 din C. pen. din 2004). Aceste variabile de la o
reglementare la alta în domeniul prescripţiei răspunderii penale a persoanei
juridice nu fac decât să ne întărească convigerea că asistăm la un proces de
modernizare a intregului sistem de drept din ţara noastră, proces care ne dorim
să fie cât mai util şi de bun augur pentru sistemul judiciar din România.

14
 Concluzii

Cu toate comentariile, unele fragile altele ferme, considerăm şi sperăm că

actuala reglementare a răspunderii penale a persoanei juridice este în măsură să
satisfacă toate cerinţele teoretice şi practice ale unei instituţii de drept care se
doreşte să fie în concordanţă cu normele Comunitaţii Europene.
Reglementarea răspunderii penale a persoanei juridice poate fi considerată
o instituţie juridică care contribuie la realizarea reformei judiciare din România
şi care asigură o plajă cât mai largă de aplicare a normelor de drept unor situaţii
care, până de curând, erau lasate în afara puterii legii penale.
În aceeaşi masură, nu putem să nu constatăm că anumite sancţiuni penale
aplicate persoanei juridice nu sunt instituţii noi pentru sistemul nostru de drept,
ele au fost deja în vigoare în perioada interbelică dar datorită modificarilor
suferite de ţara noastră în perioada comunismului au fost înlăturate ca urmare a
dispariţiei de pe firmamentul persoanelor juridice a persoanelor juridice de
interes privat. Odată cu reapariţia persoanelor juridice cu capital social privat,
apare ca o necesitate posibilitatea de a dirija activitatea acestora în sensul
respectării normelor juridice, mai ales cele penale.

15
 BIBLIOGRAFIE

1. Al. Boroi, Drept penal, partea generală, Editura C. H. Beck, Bucureşti,

2006.

2. Al. Boroi, Ghe. Nistoreanu, Drept penal, partea generală, ediţia a IV-a,
revizuită conform noului Cod penal, Editura All Beck, Bucureşti, 2004.

3. C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, ediţia

a III-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2000.

4. Codul penal „Carol al II-lea” din 17 martie 1936, publicat în Monitorul

Oficial nr. 65 din 18 martie 1936.

5. Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 – 79 bis din 21
iunie 1968.

6. Codul penal din 28 iunie 2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 575 din
29 iunie 2004.

7. Lege nr. 278/2006 din 12 iulie 2006, pentru modificarea şi completarea

Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi,
publicată în Monitorul Oficial nr. 601 din 12 iulie 2006.

16
17