Procedura în cauzele cu infractori minori

1. Introducere
Minorul este aceea persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Ocrotirea minorului
presupune totalitatea normelor juridice de apărare a persoanei ce se află într-o situație specială
datorită vârstei sale. Persoanele aflate în stare de minoritate sunt considerate ca fiind insuficient
dezvoltate din punct de vedere psihic și fizic, astfel că normele juridice privind tragerea la
răspundere penală a minorilor se caracterizează prin grija deosebită pentru reeducarea acestora şi
prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Sistemul sancţionator pentru infracţiunile comise de minori cu vârsta între 14 și 18 ani a fost
complet restructurat de Noul Cod penal, sancţiunile ce sunt aplicate fiind măsurile educative, chiar
dacă, pe parcursul procesului penal, infractorul a devenit major.
2. Reglementarea si limitele raspunderii penale
Prin dispozițiile articolului 113 din Codul penal, limitele răspunderii penale sunt raportatate
la vârstă. Astfel, din punct de vedere al răspunderii penale, legea împarte minorii in următoarele
categorii: (i) minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani și nu răspund penal, respectiv beneficiază
de prezumție legală absolută de incapacitate penală; (ii) minorii cu vârstă cuprinsă între 14 și 16 ani,
care răspund penal doar dacă la momentul săvârșirii faptei se dovedește ca aveau discernământ,
adică beneficiază doar de o prezumție relativă de incapacitate penală și (iii) categoria minorilor care
răspund penal, cei care au împlinit vârstă de 16 ani.
3. Consecințele răspunderii penale a minorului
Articolul 114 al Codului penal face referire la măsurile educative ce sunt luate, dacă se
dovedește că minorul a săvârșit o infracțiune prevăzută de legea penală. Astfel, potrivit alin. 1 al
aceluiași articol, față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și
18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate. Totodată, alin. 2 al aceluiași articol,
prevede cazurile în care față de minorul prevăzut anterior se poate lua o măsură educativă privativă
de libertate, și anume: (i) dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură
educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru
care este judecat, respectiv (ii) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracți unea săvârșită
este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.1

1
Articolul 114 Codul de procedură penală
1
 4. Dispoziții generale
Conform art. 285 alin. (1) din Codul de procedură penală, urmărirea penală are ca obiect
strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care
au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este
sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.2
Urmărirea și judecarea infractorilor minori, cât și punerea în executare a hotărârilor ce sunt
luate privind aceste situații, se realizează în baza articolului 504 din Codul de procedură penală,
potrivit procedurii obișnuite, cu completările și derogările prevăzute în Titlul IV, capitolul III al
părții speciale și în secțiunea 8-a a capitolului I, din Titlul V, al părții generale.3
Potrivit legii, competența de a supraveghea sau efectua urmărirea penală în cauzele cu
infractori minori aparține procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele competente să
judece cauzele pe fond, cu excepția situațiilor în care există înființate intanțe specializate, compuse
din judecători anume desemnați, respectiv Tribunale pentru Minori și Familie.
Instanţa de judecată este în drept să atragă la dezbaterile judiciare reprezentanţi ai
instituţiilor sau întreprinderilor în cadrul cărora a muncit sau a făcut studii minorul, reprezentanţi ai
comisiilor pentru minori.4
La examinarea cauzelor cu privire la minori urmează să fie minuţios cercetate materialele
dosarului şi acţiunile persoanelor adulte care au atras minorul la activitatea antisocială şi criminală.
Este important să se constate dacă persoana adultă admitea sau îşi dădea seama că prin acţiunile sale
atrăgea minorul la activitate antisocială sau la activitate criminală.5

5. Persoanele chemate la ascultarea minorului

În cauzele având ca obiect infracțiuni săvârșite de minori, în vederea desfășurării urmăririi
penale, legiuitorul face referire la categoriile de persoanele ce vor fi chemate pentru a fi ascultate, în
vederea soluționării cauzei. Astfel, conform articolului 505 alin. (1) din Codul de procedură penală,
când suspectul ori inculpatul este un minor care nu a împlinit 16 ani, la orice ascultare sau

2
Articolul 285 Codul de procedură penală
3
Articolul 504 Codul de procedură penală
4
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-penal-partea-speciala/procedura-in-cauzele-
privind-minorii/
5
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-penal-partea-speciala/procedura-in-cauzele-
privind-minorii/
2
confruntare a minorului, organul de urmărire penală citează părinţii acestuia ori, după caz, pe tutore,
curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul, precum şi
direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului din localitatea unde se desfăşoară
audierea. 6
Tototdată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în cazul în care suspectul sau inculpatul este
un minor care a împlinit 16 ani, citarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se dispune numai dacă
organul de urmărire penală consideră necesar.7
Neprezentarea acestor persoane legal citate la ascultarea sau confruntarea minorului nu
împiedică efectuarea actelor de procedură.
Curtea Constituțională a României a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a
dispozițiilor art. 505 alin. (2) din Codul de procedură penală mai sus menționate, precum şi
sintagma „care nu a împlinit 16 ani”, din cuprinsul art. 505 alin. (1), constatând că în cazul
minorilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani şi care au calitatea de persoane suspectate sau acuzate
în cadrul procedurilor penale, trebuie să li se asigure garanţiile procedurale specifice, în
considerarea situaţiei de vădită vulnerabilitate în care aceştia se află, deoarece ascultarea şi
confruntarea făcându-se la sediul organului de urmărire penală, acestea capătă un grad de
oficialitate cu care minorul nu este obişnuit, fapt ce ar putea influenţa negativ calitatea declaraţiilor.
De aceea, autoritatea competentă trebuie să asigure copiilor dreptul de a fi însoţiţi de titularul
răspunderii părinteşti sau de un alt adult corespunzător, condiţionat de interesul superior al copilului
şi de împrejurarea că prezenţa persoanei respective nu va aduce atingere procedurilor penale.8
6. Referatul de evaluare
O altă dispoziție specială referitoare la urmărirea penală și la judecată, este reprezentată de
serviciul de probațiune, prin întocmirea unui referat de evaluare a minorului. Acest document,
asigură tragerea la răspundere penală a minorului într-un mediu prielnic și conține în componența sa
detalii ce privesc mediul familial şi social al minorului, situaţia educaţională şi profesională,
conduita generală a minorului, analiza comportamentului infracţional, riscul de săvârşire a unor
infracţiuni, precum şi orice alte date relevante pentru situaţia minorului, cum ar fi starea de sănătate,

6
Articolul 505 Codul de procedură penală
7
Articolul 505 Codul de procedură penală
8
https://www.juridice.ro/567274/ccr-dispozitii-ref-procedura-in-cauzele-cu-infractori-minori-neconstitutionale.html
3
evoluţia minorului din punct de vedere fizic, afectiv, moral şi intelectual, în măsura în care acestea
au influenţat sau pot influenţa comportamentul infracţional.9
Potrivit articolului 506 alin. (1) din Codul de procedură penală, organele de urmărire penală
pot să solicite, atunci când consideră necesar, efectuarea referatului de evaluare de către serviciul de
probaţiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripţie teritorială îşi are locuinţa minorul,
potrivit legii. În schimb, în baza alin. (2) al aceluiași articol, instanţa de judecată are obligaţia să
dispună efectuarea referatului de evaluare de către serviciul de probaţiune de pe lângă tribunalul în
a cărui circumscripţie îşi are locuinţa minorul, potrivit legii. În situaţia în care efectuarea referatului
de evaluare a fost solicitată în cursul urmăririi penale, potrivit dispoziţiilor alin. (1), dispunerea
referatului de către instanţă este facultativă.10
Prin acest referat, serviciul de probațiune, are dreptul de a motiva și de a face propuneri în
ceea ce privește măsurile educative aplicate infractorului minor.
7. Compunerea instanței
Referitor la compunerea instanței, potrivit articolului 507 alin. (1) din Codul de procedură
penală, cauzele în care sunt implicați infractori minori sunt judecate de către judecătorii ce sunt
desemnați potrivit legislației în vigoare, aceștia fiind aleși în baza unor criterii ce corespund cu
pregătirea și experiența. Astfel, instanța ce a fost compusă, rămâne competentă să judece potrivit
dispoziţiilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar dacă între timp inculpatul a împlinit
vârsta de 18 ani. 11
8. Persoanele chemate la judecata inculpatului minor
Potrivit articolului 508 alin. (1) din Codul de procedură penală, la judecarea cauzei în care
inculpatul este un minor, se citează serviciul de probaţiune, părinţii minorului sau, după caz,
tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul.
Instanța are obligația de a cita părțile, iar in cazul în care nu s-a respectat citarea persoanele ce
trebue să ia parte la desfășurarea judecății, sancțiunea ce revine acestei abateri este nulitatea
relativă.

9
https://legeaz.net/dictionar-juridic/activitate-supraveghere-servicii-probatiune
10
Articolul 506 din Codul de procedură penală.
11
Articolul 507 alin. (2) din Codul de procedură penală
4
 Alin. (2) al aceluiași articol, prezintă drepturile și îndatoririle ce revin persoanelor ce au fost
citate și anume acelea de a da lămuriri cu privire la cauză, de a formula cereri, dar și de a
prezentarea propuneri referitoare la măsurile ce ar uma a fi aplicate.
Conform alin. (3), dacă aceste persoane, nu se prezintă la momentul citării, judecatarea
cauzei nu este împiedicată. Drepturile și obligațiile persoanelor citate sunt prezentate de căre
președintele completului de judecată.
9. Desfășurarea judecății
Ședința de judecare a infractorilor minori are loc separat de toate celelalte ședințe, fiind
nepublică, conform art. 509 alin. (2) din Codul de procedură penală. Sedința are un caracter
nepublic în cauzele cu infractori minori, iar aceasta presupune ca la judecată să asiste doar
persoanele legal citate. Cu încuviinţarea instanţei, la desfăşurarea judecăţii pot asista, în afară de
persoanele arătate la art. 508 şi alte persoane.
Potrivit articolului 509, alin. (1), desfășurarea judecății cu infractori minori se judecă de
urgență și cu precădere.
Atunci când inculpatul este minor cu vârstă mai mică de 16 ani, instanța, dacă apeciază că
administrarea anumitor probe poate avea o influența negativă asupra sa, poate dispune îndepărtarea
lui din ședință. În aceleași condiții pot fi îndepărtați temporar din sala de judecată și părinții ori
tutorele, curatorul, ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul.
Ulterior rechemării în sala de judecată, președintele completului de judecată va aduce la cunoștința
celor îndepărtați actele esențiale effectuate în lipsa lor. 12
În ceea ce privește ascultarea minorului, aceasta va avea loc o singură dată, reascultarea
dispunându-se doar în cazurile temeinic justificate, fiind admisă de către judecător. 13
Legea prevede situația în care mai mulți inculpați minori sunt implicați în aceeași cauză, în
care unii sunt minori, iar alții majori. Astfel, articolul 510 din Codul de procedură penală, prevede
că dacă există o astfel de situație și nu este posibilă disjungerea, judecata se realizează potrivit
regulilor de competență obișnuite de către judecătorii anume desemnați, precum și după procedura
obișnuită. Minorilor infractori, li se aplică dispozițiile procedurale speciale din cauzele cu infractori
minori.

12
Articolul 509 alin. 3 și alin. 4 din Codul de procedură penală
13
Articolul 509 alin. 5 din Codul de procedură penală
5
 Asistența juridică a inculpatului minor este obligatorie pe parcursul procedurii urmăririi
penale, dar și în etapa de judecată a cauzei. Pentru cazul de judecată în apel, în cauzele cu infractori
minori, se aplică aceleași dispoziții speciale.
Potrivit articolului 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, participarea procurorului la
judecata cauzei este obligatorie. Nerespectarea acestei obligații, duce la sancțiunea nulității
absolute, conform articolului 281, alin. (1), litera d. Procurorul, la judecarea cauzelor cu infractori
minori, are un rol dublu, primul este reprezentat de susținere a părții inculpate, iar cel de al doilea
privește rolul activ pentru aflarea adevărului și respectarea dispozițiilor legale.
Potrivit articolului 363, alin. (4) din Codul de procedură penală, dacă procurorul apreciază
că există cauze de natură să împiedice exercitarea acțiunii penale, acesta pune, după caz, concluzii
de achitare sau de încetare în ceea ce privește procesul penal.
Tactica audierii minorului este diferită, de la caz la caz, determinată de gradul de
participaţie, de natura infracţiunii comise, de profilul inculpatului, de modalităţile săvîrşirii
infracţiunii, dacă a mai comis sau nu alte infracţiuni, provine dintr-o familie completă sau
incompletă, adică diferită în aspect metodologic.14
10. Măsuri aplicate infractorilor minori
Față de infractorul care la momentul săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă intre 14 și 18
ani și care se dovedește că răspunde penal, se ia o măsură educativă. Atunci când urmează să fie
luată o astfel de măsură, aceasta se face în condițiile articolului 114 din Codul penal.
Sediul materiei măsurilor educative neprivative de libertate îl reprezintă capitolul al II-lea
din Titlul IV al Codului penal care le reglementează în ordine crescătoare în raport de gravitatea lor.
Art. 115 alin. (1) pct. 1 din Codul penal enumeră măsurile educative neprivative de libertate în
ordinea crescătoare a gravității lor după cum urmează:
a. Stagiul de formare civică - este măsura ce obligă minorul să participe în cadrul
unui program, sub supravegherea serviciului de probațiune.
b. Supravegherea – măsura ce are rolul de a-l verifica si a-l îndruma pe minor în
respectarea programului său zilnic, sub îndrumarea serviciului de probațiune.

14
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-penal-partea-speciala/procedura-in-cauzele-
privind-minorii/
6
 c. Consemnarea la sfârșit de săptămână – măsura ce aduce minorului obligația de a nu
părăsi locuința sâmbăta și duminica, cu excepția în care acesta este obligat să participle la anumite
activități ce sunt impuse de instanță.
d. Asistarea zilnică – această măsură aduce minorului obligația de a respecta un
program ce este impus de serviciul de probațiune, cu orarul și condițiile în care se vor desfășura
activitățile, dar și interdicțiile pe care acesta le are.
Instanța poate prelungi toate aceste termene, sau chiar să înlocuiască măsurile neprivative de
libertate, conform prevederilor legale în vigoare.
Minorului aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate i se asigură,
conform principiului interesului superior al copilului, respectarea drepturilor și libertăților
fundamentale prevăzute de Constituție, convențiile internaționale la care România este parte și de
legislația specială, în măsura în care exercitarea acestora nu este incompatibilă cu natura și
conținutul măsurii.
Art. 115 alin. (1) pct. 2 din Codul penal enumeră măsurile educative privative de libertate în
ordinea crescătoare a gravităţii acestora, și anume internarea într-un centru educativ, respectiv
internarea într-un centru de detenţie.
Prin aceste măsuri se urmărește reintegrarea în societate a persoanelor pentru care se aplică o
astfel de măsură și respectarea acestora în vederea asumării propriilor acțiuni. Aceasta se află în
subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.
În cazul în care s-a luat faţă de minor vreuna dintre măsurile educative neprivative de
libertate, după rămânerea definitivă a hotărârii se fixează un termen pentru când se dispune
aducerea minorului, chemarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului serviciului de
probaţiune pentru punerea în executare a măsurii luate şi a persoanelor desemnate cu supravegherea
acesteia.15
Codul de procedură penală prevede că prelungirea măsurii educative neprivative de libertate
în cazul în care minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare şi obligaţiile impuse se
dispune de instanţa care a pronunţat această măsură. 16 Tot aceeași instanță va dispune și înlocuirea

15
Art 511 din Codul de procedură penală
16
Art 513 alin. 1 din Codul de procedură penală
7
măsurii luate iniţial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă ori înlocuirea
măsurii luate iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate.17
Măsura internării într-un centru educativ constă în internarea minorului într-o instituţie
specializată în recuperarea minorilor, unde acesta va urma un program de pregătire şcolară şi
formare profesională conform abilităţilor sale, precum şi un program de reintegrare socială.
Potrivit art. 514 din Codul de procedură penală, punerea în executare a internării într-un
centru educativ se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre organului de poliţie de la locul unde
se află minorul, după rămânerea definitivă a hotărârii, iar acesta din urmă va lua măsuri pentru
internarea minorului, putând să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea
acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.
Copia de pe hotărâre se predă cu ocazia executării măsurii centrului educativ în care minorul este
internat, iar conducătorul centrului educativ comunică de îndată instanţei care a dispus măsura
despre efectuarea internării.18
În cazurile în care minorul nu este găsit, organul de poliţie constată aceasta printr-un proces-
verbal şi sesizează de îndată organele competente pentru darea în urmărire, precum şi pentru darea
în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se înaintează
centrului educativ în care se va face internarea.19
Internarea într-un centru de detenție constă în internarea minorului într-o instituţie
specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, unde va urma programe
intensive de reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi pregătire profesională
conform abilităţilor sale.
Conform art. 515 alin. (1) din Codul de procedură penală, această măsură se pune în
executare prin trimiterea unei copii a hotărârii definitive organului de poliţie de la locul unde se află
minorul, când acesta este liber, ori comandantului locului de deţinere, când acesta este arestat
preventiv. Odată cu punerea în executare a măsurii educative a internării minorului într-un centru de
detenţie, judecătorul delegat va emite şi ordinul prin care interzice minorului să părăsească ţara.
11. Schimbările privind măsura educativă a internării într-un centru educativ
Dacă în perioada internării, minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o
infracțiune concurentă săvârșită anterior, menţinerea măsurii internării minorului într-un centru
17
Art 513 alin. 2 din Codul de procedură penală
18
Art 514 alin. 3, 5 si 6 din Codul de procedură penală
19
Art 514 alin. 4 din Codul de procedură penală
8
educativ, prelungirea ori înlocuirea acesteia cu internarea într-un centru de detenţie, îi revine
instanţei a cărei competenţă este să judece noua infracţiune sau infracţiunea concurentă săvârşită
anterior. 20
De asemenea, potrivit articolului 516 alin. (2) din Codul de procedură penală, înlocuirea
internării minorului cu măsura educativă a asistării zilnice şi liberarea din centrul educativ la
împlinirea vârstei de 18 ani se dispun, potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de
către instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află centrul educativ, corespunzătoare în grad
instanţei de executare.
În cazul în care, minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii
educative ori obligaţiile impuse, revenirea asupra înlocuirii sau liberării, se dispune, din oficiu sau
la sesizarea serviciului de probaţiune, de instanţa care a judecat cauza în primă instanţă.21

12. Schimbările privind măsura educativă a internării într-un centru de detenție

Dacă în perioada internării, minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o
infracțiune concurentă săvârșită anterior, prelungirea măsurii internării minorului în centrul de se
dispune de instanţa căreia îi revine competenţa să judece noua infracţiune sau infracţiunea
concurentă săvârşită anterior.
Conform articolului 517 alin. (2) din Codul de procedură penală, înlocuirea internării
minorului cu măsura educativă a asistării zilnice, liberarea din centrul de detenţie la împlinirea
vârstei de 18 ani se dispun, potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de instanţa în a
cărei circumscripţie teritorială se află centrul de detenţie, corespunzătoare în grad instanţei de
executare. În cazurile în care minorul nu respectă cu rea-credinţă condiţiile de executare a măsurii
educative ori obligaţiile impuse, revenirea asupra înlocuirii sau liberării se dispune, din oficiu sau la
sesizarea serviciului de probaţiune, de instanţa care a judecat în primă instanţă pe minor.22
În caz de concurs de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se stabileşte şi se ia o singură
măsură educativă pentru toate fazele, în condiţiile art. 114 Cod penal privind consecințele
răspunderii penale și ţinând cont de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 Cod
penal.
20
Articolul 516 alin. (1) din Codul de procedură penală
21
Articolul 516 alin. (2) cod de procedură penală
22
Articolul 517 alin. (2) din Codul de procedură penală
9
 Dacă în cursul executării unei măsuri educative privative de libertate persoana internată,
care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influențează negativ sau împiedică
procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane internate, instanța poate dispune
continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar. Conform articolului 518 din Codul de
procedură penală, continuarea executării se poate dispune potrivit dispoziţiilor legii privind
executarea pedepselor, de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află centrul educativ sau
centrul de detenţie, corespunzătoare în grad instanţei de executare.
Potrivit articolului 519 din Codul de procedură penală, amânarea sau întreruperea măsurii
educative a internării într-un centru educativ sau a măsurii educative a internării într-un centru de
detenţie, se poate face doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
În ceea ce privește judecata în apel, legiuitorul aplică dispoziţiile referitoare la judecata în
primă instanţă în cauzele privitoare la infracţiuni săvârşite de minori.23
13. Pedepsele aplicabile minorului
Articolul 243 din Codul de procedură penală prevede condițiile speciale de aplicare a
măsurilor preventive față de inculpatul minor, acestea putându-se dispunde în condițiile obișnuite,
însă avându-se în vedere dispozițiile speciale din Titlul V, capitolul II, secțiunea a 8-a a părții
generale.
Astfel, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, reținerea și arestarea preventive pot fi dispuse
doar în mod exepțional față de inculpatul minor, atâta timp cât se dovedește că efectele ce rezultă
din privarea de libertate a minorului, asupra personalității și modului de dezvoltare al acestuia, nu ar
fi disproporționale față de scopul ce este urmărit la momentul luării măsurii.
La stabilirea duratei pentru care se ia măsura arestării preventive se are în vedere vârsta
inculpatului de la data când se dispune asupra luării, prelungirii sau menținerii acestei măsuri.24
Încunoștiințarea reținerii prevăzută de articolul 210 și articolul 228 din Codul de procedură
penală, se face, în mod obligatoriu, și către reprezentantul legal al minorului sau, după caz, către
persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul.25
Astfel, regimul de detenție ce este aplicat minorului este unul special, adoptat în funcție de
particularitățile vârstei, pentru ca măsurile preventive ce sunt luate asupra lui să nu îi aducă
prejudicii asupra dezvoltării fizice, psihice sau morale. Tot din aceleași motive au fost excluse de la
23
Articolul 520 din Codul de procedură penală
24
Articolul 243 alin. (3) din Codul de procedură penală
25
Articolul 243 alin. (4) din Codul de procedură penală
10
aplicarea față de un minor și detențiunea pe viață, respectiv pedepsele accesorii, pedepsele
complementare dar și incapacitățile și decăderile ce sunt prevăzute în legi speciale.

Bibliografie și surse electronice:

1. Codul de procedură penală, Editura Universul juridic, București, 2019
2. https://legeaz.net/dictionar-juridic/
3. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-penal-partea-
speciala/procedura-in-cauzele-privind-minorii/
4. https://www.juridice.ro/567274/ccr-dispozitii-ref-procedura-in-cauzele-cu-infractori-
minori-neconstitutionale.html

11