UNIVERSITATEA CRESTINA “ DIMITRIE CANTEMIR” BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT CLUJ – NAPOCA

Programul de studii DREPT
Anul 3 IFR

REFERAT
DREPT PROCESUAL PENAL II
PROCEDURA DE JUDECATA IN CAUZELE CU INFRACTORI MINORI

CĂTĂLINA HUDREA

Cluj Napoca
-2020-

1
 Introducere

In dreptul penal se acorda o atentie deosebita reglementarii minoritatii,

mentionandu-se expres in art. 113 alin. 1 C.pen., ca minorii sub 14 ani nu raspund penal.
In functie de gradul de discernamant, minorul cu cat inainteaza in varsta acesta va
raspunde penal. Cei care au varsta intre 14 si 16 ani, vor raspunde penal numai daca se
dovedeste ca au savarsit fapta cu discernamant, iar minorii care au implinit varsta de 16 ani
vor raspunde penal.1
Din cauza faptului ca minorii sunt insuficient dezvoltati sub aspect psihofizic,
procedura de judecata a acestora este una speciala. La orice ascultare a minorului sau
confruntare trebuie sa fie prezente aparatorul legal al acestuia, reprezentantul autoritatii
tutelare si ocrotitorul legal al minorului.
Participarea procurorului este intotdeauna obligatorie la judecarea cauzelor cu
infractorii minori, la toate termenele de judecata, iar judecata acestora va fi una nepublica,
chiar daca ulterior a intervenit majoratul acestuia.
Minorul infractor va trebui obligatoriu sa aiba asistenta juridica, in cazul in care nu
exista un aparator ales, va fi desemnat un aparator din oficiu.
Minorul este persoana fizică care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Ocrotirea minorului
presupune totalitatea normelor juridice de apărare a persoanei ce se află într-o situație
specială datorită vârstei sale2.
Cadrul legal cu privire la ocrotirea minorului, respectarea, promovarea și garantarea
drepturilor acestuia se stabilește prin Codul civil și prin Legea nr. 272/2004 cu privire la
protecția și promovarea drepturilor minorilor3.
Aceste prevederi sunt completate cu alte prevederi interne ce fac referire la minori,
dar și cu reglementări cuprinse în tratatele și convențiile la care țara noastră este parte4.
Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani la data săvârşirii infracţiunii nu
răspunde penal (prezumţie absolută de incapacitate penală)5; în ipoteza în care minorul
comite infracţiunea chiar în ziua în care împlineşte 14 ani, răspunde penal doar dacă se
face dovada săvârşirii faptei cu discernământ. Minorii care au împlinit vârsta de 14 ani, dar
nu au împlinit vârsta de 16 ani la data comiterii infracţiunii răspund penal doar dacă se
face dovada prin intermediul unei expertize medico – legale psihiatrice că au comis fapta
cu discernământ ( prezumţie relativă de incapacitate penală). Minorii care au împlinit
vârsta de 16 ani la data comiterii infracţiunii răspund penal.
Sistemul sancţionator pentru infracţiunile comise de minori cu vârsta între 14 – 18
ani a fost complet restructurat de Noul Cod penal, singurele sancţiuni penale ce pot fi
aplicate fiind măsurile educative, chiar dacă, pe parcursul procesului penal, infractorul a
devenit major. Astfel, persoanei care a comis infracţiuni în minorat şi care răspunde penal

1
Noul Cod Penal ed 13-a rev., ed Universul Juridic , Bucuresti , 2019
2
Dan Lupascu , Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei conform noului Cod Civil, Editura Universul
Juridic, București,2012
3
Legea Nr. 272/21 iunie 2004 - Republicată privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată
în: monitorul oficial nr. 159 din 5 martie 2014 *) Republicată în temeiul art. V din Legea nr. 257/2013 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004
4
Lupaşcu Dan, Dreptul familiei,ediție revizuită și adnotată, Editura Universul Juridic, București,2011, p. 360
- 422
5
Udroiu Mihail, Drept penal. Partea generală ed 6, Editura C.H.Beck, Bucureşti, p. 676

2
I se poate aplica fie o măsură educativă neprivativă de libertate, fie o măsură educativă
privativă de libertate.

Capitolul I.
Procedura în cauzele cu infractori minori

1.1 Reguli generale privind procedura în cauzele cu infractori minori

Procedura specială se aplică în cauzele în care suspecții sau inculpați sunt minori cu
vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani. În situația în care suspectul sau inculpatul a devenit
major în cursul urmăririi penale, regulile procedurale speciale nu mai sunt aplicabile.
Judecata, inclusiv calea de atac a apelului, se realizează conform procedurii
speciale în toate cazurile în care infractorul era minor la data sesizării instanței – „data
înregistrării dosarului la instanță în vederea parcurgerii fazei camerei preliminare”.
În cazul în care inculpatul a devenit major înainte de data sesizării instanței,
procedura de judecată se va desfășura conform procedurilor de drept comun.

1.2 Procedura privind inculpații minori în faza de urmărire penală

În ceea ce privește procedura specială în cauzele cu minori, în faza de urmărire

penală, se aplică procedura obișnuită prevăzută de Codul de procedură penală în art. 504 –
520, la care se adaugă completările și derogările procedurii speciale prevăzute atât în
Codul de procedură penală cât și în Legea nr. 304/2004 modificată și completată, privind
organizarea judiciară, și care se referă la competența organelor de urmărire penală, la
persoanele chemate la organul de urmărire penală, la obligativitatea efectuării referatului
de evaluare și la prezentarea materialului de urmărire penală.
Competența de a supraveghea sau efectua urmărirea penală în cauzele cu infractori
minori aparține procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele competente să
judece cauzele pe fond, cu excepția situațiilor în care s-au înființat Tribunalele pentru
Minori și Familie, competența aparținând în acest caz procurorilor din cadrul Parchetului
de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie.
Trebuie însă să precizăm faptul că nu orice infracțiune săvârșită de minori sau
asupra minorilor este de competența Parchetului de pe lângă Tribunalul de Minori și
Familie
Condițiile aplicării procedurii speciale prevăzute de legislația procesual – penală,
este ca infractorul să fie minor cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani si sa aiba discernământ.
Lipsa de răspundere a minorului între 14 și 16 ani fiind prezumată, organului de urmărire
penală îi revine obligația de a face proba discernământului.Cu toate că în legislație nu este
prevăzută modalitatea în care se poate stabili existența ori inexistența discernpmântului, în
practică se utilizează în mod constant expertiza medico – legală, psihiatrică, apreciată ca
fiind unica probă concludentă în materie.
Odată ce organul de urmărire penală a constat că sunt îndeplinite condițiile legale
ale răspunderii penale ale minorilor, dacă există date și indicii ce conduc la concluzia că s-
a săvârșit o infracțiune (condiția pozitivă) și dacă nu există vreunul din cazurile de
împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 16 Cod procedură

3
penală, se efectuează actele de urmărire penală, respectiv: ascultarea inculpatului sau
suspectului, a celorlalte părți, a martorilor, etc.
Conform Noului Cod de Procedura Penala la citarea minorului, trebuie citate si
următoarelor persoane:
a. Părinții minorului – se vor cita ambii părinți (dacă exercită împreună drepturile
părintești, indiferent dacă sunt sau nu căsătoriți) sau numai părintele care exercită
drepturile părintești sau părinții adoptivi -, dacă niciunul dintre părinți nu exercită
efectiv drepturile părintești, se va cita tutorele, curatorul sau persoana în îngrijirea
ori supravegherea căreia se află temporar minorul - de exemplu bunic, unchi,
mătușă.
b. Direcția generală de asistență socială și protecție a copilului din localitatea unde se
desfășoară audierea (nu și a serviciului de probațiune) la sediul instituției prin
directorul executiv care asigură reprezentarea în justiție.
Neprezentarea persoanelor legal citate la ascultarea sau confruntarea suspectului
sau inculpatului minor nu împiedică efectuarea acestor acte.
Încălcarea acestei obligații poate atrage nulitatea relativă a ascultării ori confruntării
dacă se creează o vătămare a drepturilor și intereselor minorului care nu poate fi înlăturată
altfel decât prin anularea actului, având ca efect derivat excluderea probei nelegal
administrate, neprezentarea persoanelor legal citate la ascultarea ori confruntarea minorulu
nu împiedică efectuarea acelor acte.
Asistența juridică a suspectului sau inculpatului minor este obligatorie, lipsa
apărătorului ales sau desemnat din oficiu la efectuarea actelor de urmărire penală atrage
nulitatea absolută a acestora.
Serviciile de probaţiune reprezintă servicii publice ce asigură supravegherea
modului în care infractorii menţinuţi în stare de libertate îşi respectă condiţiile şi
îndeplinesc îndatoririle. În general, scopul acestor servicii este acela de a întări siguranţa
publică prin reabilitarea comportamentală a infractorilor. Pentru realizarea acestui scop,
consilierii de probaţiune desfăşoară o serie de activităţi specifice, precum6:
 Întocmirea referatului de evaluare pentru instanţe sau parchete;
 Supraveghează infractorii în comunitate;
 Asistă şi consiliază infractorii în vederea acoperirii necesităţilor criminogene;
 Pregătesc deţinuţii pentru eliberare etc.
Rolul serviciului de reinserţie socială şi supraveghere este acela de a reintegra
infractorii şi de a supraveghea executarea obligaţiilor stabilite de instanţă. Exista două
componente esenţiale ale activităţii de probaţiune, şi anume:
 Asistenţa socială
 Supravegherea şi consilierea persoanelor condamnate.

Referatul de evaluare se întocmește și se comunică în termen de 21 zile de la data

primirii la serviciul de probațiune a solicitării. Referatul de evaluare, conține:

6
Dumitraşcu Hanibal, Consilierea în asistenţa socială, Ed. Polirom, Iaşi, 2012, pp. 204 - 221

4
 a. Date privind mediul familial și social al minorului, situația educațională și
profesională, conduita generală a minorului,
b. Analiza comportamentului infracțional, riscul de săvârșire a unor infracțiuni,
c. Referiri la starea de sănătate, la evoluția minorului din punct de vedere fizic,
afectiv, moral și intelectual, în măsura în care acestea au influențat sau pot influența
comportamentul infrațcional,
d. Orice alte date relevante pentru situația minorului;
e. Propuneri motívate privind măsura educativă considerată a fi potrivită pentru
minor, cu referiré la natura și durata programelor de reintegrare social, precum și la
alte obligații care pot fi impuse acestuira, în vederea reducerii riscului de săvârșire
de infracțiuni.
Pentru obținerea datelor necesare evaluării inculpatului minor, consilierul de
probațiune poate colabora cu asistenți social, psihologi, consilieri școlari, pedagogi, medici
sau alți specialiști; la solicitarea consilierului de probațiune, instituțiile și organizațiile în
evidența cărora s-a aflat sau se află minorul pentru îngrijire, tratament sau protecție social
sau educație, pun la dispoziția consilierului de probațiune, în termen de 7 zile, informațiile
ce prezintă relevanță pentru procesul de evaluare.
Evaluarea are un carácter personal și se realizează în baza unei sau mai multor
întrevederi între consilierul de probațiune și inculpatul minor și a datelor obținute din alte
surse de informații. În situația în care inculpatul minor un este găsit, consilierul de
probațiune întocmește o adresă de informare privind imposibilitatea întocmirii referatului
de evaluare pe care o înaintează organului judiciar7.
Atât inculpații minori, cât și inculpații care au săvârșit infracțiuni în minorat pot
iniția și încheia acord de recunoaștere a vinovăției; în cazul inculpaților minori trebuie să
existe încuviințarea reprezentantului legal. Confrom art. 480 Cod procedură penală,
„acordul de recunoaștere a vinovățiri se poate încheiea doar cu privire la infracțiunile
pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani”, „acordul
de recunoaștere a vinovăției se poate încheia atunci când, din probele administrate, reies
suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală
și cu privire la vinovăția inculpatului”8.

1.3 Judecata

În cazul săvârșirii unei infracțiuni, având în vedere că răspunderea penală trebuie să

intervină în mod inevitabil, aplicarea sancțiunii corespunzătoare se încredințează de lege în
mod exclusiv instanței judecătorești. Instanța judecătorească reprezintă „una din cele trei
puteri ale statului de drept fiind organizată pe principii ce au menirea să asigure o
eficientă, și totodată o corectă și imparțială înfăptuire a funcției de jurisdicție”.
O etapă a judecăţii parcurge, indiferent de ciclurile procesuale, 3 stadii procesuale şi
anume:
 Stadiul pregătirii şedinţei de judecată;
 Stadiul de desfăşurare propriu – zisă a şedinţei de judecată

7
Udroiu Mihail, op.cit.
8
A se vedea art. 480 alin. (2) Cod procedură penală

5
  Stadiul deliberării şi adoptării hotărârii.

Cauzele având ca obiect infracțiuni săvârșite de minori se judecă potrivit regulilor

de competență de drept comun, de complete specializate, compuse din judecători anume
desemnați.
Inculpatul care a săvârșit infracțiunea în timpul când era minor este judecat potrivit
dispozițiilor procedurale speciale privitoare la minori, dacă la data sesizării primei instanțe
nu a împlinit 18 ani. În cazul în care inculpatul era minor la data desizării instanței, atunci,
atât în primă instanță cât și în apel se va desfășura potrivit procedurii speciale.
Dacă inculpatul a comis infrațciunea de care acuzat în minorat, dar la data sesizării
instanței devenise major procedura se va desfășura conform regulilor de drept comun,
regimul sancționator fiind însă cel special al minorilor.
În ipoteza în care prin încheiere definitivă judecătorul de cameră preliminară a
restituit cauza la parchet, iar, în urma refacerii actului de sesizare sau a actelor și probelor
nelegale, procurorul decide trimiterea din nou în judecată a inculpatului, procedura
specială se va aplica numai dacă la data noii sesizării a instanței inculpatul era minor9.
Judecata poate avea loc în lipsa inculpatului minor dacă acesta este dispărut, se
sustrage de la judecată ori și-a schimbat adresa fără să o aducă la cunoștința organelor
judiciare, și în urma verificărilor efectuate, nu i se cunoaște noua adresa. Judecata poate de
asemenea să aibă loc în lipsa inculpatului minor dacă, deși legal citat, acesta lipsește în
mod nejustificat de la judecarea cauzei.
Pe tot parcursul judecății, inculpatul minor, inclusiv în cazul în care este privat de
libertate, poate cere, în scris, să fie judecat în lipsă, fiiind reprezentat de avocatul ales sau
din oficiu. Dacă apreciază necesară prezența inculpatului minor, instanța poate dispune
aducerea acestuia cu mandat de aducere, neputând cere ca procedura să fie desfășurată în
lipsa Serviciului de probațiune, a părinților inculpatului minor sau a tutorelui, curatorului,
persoanei în îngrijirea ori supravegherea căreia se află inculpatul minor10.
Cauzele cu inculpați minori se judecă de urgență și cu precădere, instanța urmând
să acorde termene scurte și să le analizeze cu prioritate. Pe perioada vacanței judecătorești
se vor forma complete separate, pentru a se asigura soluționarea cauzelor cu inculpați
minori. La înscrierea dosarelor pe listă, se dă întâietate cauzelor în care sunt inculpați
minori, luându-se în seamă orele fixate pentru prezentarea persoanelor chemate în proces.
Ședința în care are loc judecarea infractorului minor nu este publică. La
desfășurarea judecății pot asista reprezentanții serviciului de probațiune de pe lângă
tribunalul în a cărui circumscripție teritorială își are domiciliul minorul, părinții acestuia,
sau după caz, tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află
minorul, apărătorii părților, precum și alte persoane cu încuviințarea instanței.
Spre deosebire de faza de urmărire penală, în faza de judecată instanța are obligația
să dispună efectuarea referatului de evaluare de către serviciul de probațiune de pe lângă
tribunalul în a cărui circumscripție își are locuința inculpatul minorul, cu excepția cazului
în care referatul de evaluare a fost efectuat în cursul urmăririi penale, când dipsunerea
referatului de cătra instanță este facultativă.
Referatul de evaluare reprezintă un document oficial, confidenţial, scris de
asistentul social, la solicitarea judecătorului ori a procurorului, având rolul de a introduce
9
Udroiu Mihail, Fise de procedura penala. Partea speciala Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2016
10
Pușcașu Andrei – Lucian, Sancțiunile aplicabile infractorilor minori, Editur Universul Juridic, București, 2019

6
informaţia socială în (posibile) decizii juridice. Referatul de evaluare poate fi solicitat
înainte de hotărârea judecătorească ori după aceasta. Același referat de evaluare nu poate fi
utilizat în mai multe cauze penale succesive, fiind necesar ca instanța să dispună efectuarea
în fiecare cauză nouă a câte unui referat de evaluare pentru a avea o perspectivă cât mai
actualizată cu privire la persoana minorului.
Instanța de judecată poate dispune citarea consilierului de probațiune care a
întocmit referatul de evaluare pentru a fi audiat 11. Consilierul de probațiune prezintă
instanței de judecată propunerile privind măsurile care pot fi luate față de minor, așa cum
au fost formulate în conținutul referatului de evaluare, sau formulează completări, atunci
când este cazul12.
Ascultarea inculpatului minor de către instanța de judecată va avea loc o singură
dată în vederea evitării unor repercursiuni negative asupra acestuia care ar putea decurge
din audiere.
Pe parcursul cercetării judecătorești, când inculpatul este minor cu vârsta mai mică
de 16 ani, instanța, după ce îl ascultă, poate dispune îndepărtarea lui din ședință, dacă
apreciază că administrarea anumitor probe poate avea o influență negativă asupra sa. În
aceleași condiții pot fi îndepărtați temporar din sala de judecată și părinții sau tutorele,
curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul.
După administrarea probelor care ar putea avea o negativă influență, persoanele
îndepărtate vor fi rechemate de îndată. La rechemarea în sală, președintele completului le
aduce la cunoștință actele esențiale efectuate în lipsa lor. Nu este posibilă îndepărtarea din
sală a acestor persoane în etapa procesuală a dezbaterilor13.
Soluția procesuală prin care instanța de judecată aplică minorului o măsură
educativă – privativă sau neprivativă de libertate – este una de condamnare.

Capitolul II.
Executarea măsurilor educative neprivative de libertate

Art. 115 alin. (1) pct. 1 Cod penal enumeră măsurile educative neprivative de
libertate în ordinea crescătoare a gravității lor după cum urmează:
a. Stagiul de formare civică;
b. Supravegherea;
c. Consemnarea la sfârșit de săptămână;
d. Asistarea zilnică.
Măsurile educative neprivative de libertate se execută în comunitate, pe durata
executării acestora asigurându-se menținerea și întărirea legăturilor minorului cu familia și
comunitatea, dezvoltarea liberă a personalității minorului, precum și implicarea acestuia în
programele derulate, în scopul formării sale în spirit de responsabilitate și respect pentru
drepturile și libertățile celorlalți.

11
Udroiu Mihail, Procedura penala, Parte speciala, Ed C.H.Beck, Bucuresti,2017
12
Pușcașu Andrei – Lucian, Sancțiunile aplicabile infractorilor minori, Editur Universul Juridic, București, 2019
13
Paraschiv C. Silvia, Drept procesual penal. Partea specială. Note de curs, Editura Pro Universitaria, București, 2017

7
 Organizarea, supravegherea și controlul executării măsurilor educative neprivative
de libertate se desfățoară sub coordonarea Serviciului de probațiune. Serviciul de
probațiune poate încredința supravegherea executării măsurilor educative neprivative de
libertate prevăzute în Codul penal unor instituții din comunitate abilitate.
Măsurile educative neprivative de libertate se pun în executare după rămânerea
definitivă a hotărârii prin care au fost aplicate. Astfel, după rămânerea definitivă a hotărârii
prin care s-a luat față de minor o măsură educativă neprivativă de libertate, judecătorul
delegat cu executarea (nu instanța de executare) fixează un termen, dispunând aducerea
minorului și citarea reprezentantului legal al acestuia (părinții naturali sau adoptivi ori,
după caz, tutorele), a reprezentantului serviciului de probațiune pentru punerea în
executare a măsurii luate și a persoanelor desemnate cu supravegherea acesteia; împreună
cu citația, serviciului de probațiune i se comunică și o copie de pe hotărârea instanței.
Dacă minorul nu este adus sau nu se prezintă la termenul stabilit conform art. 511
Cod procedură penală, se va dispune stabilirea unui nou termen, neputându-se considera că
hotărârea a fost pusă în executare în lipsa sa.
Minorului trebuie sa ia parte la anumite programe civice cu o durată de minim
patru luni, însă nu mai puţin de două luni, pentru a îl ajuta să înţeleagă consecinţele legale
şi sociale la care se expune în situaţia săvârşirii de fapte penale şi pentru a îl responsabiliza
privitor la comportamentul său viitor.
Prevederile legale dispun doar limita maximă de timp pentru care se poate dispune
această măsură, nu şi o durată minimă a măsurii; drept urmare, instanţa poate să
stabilească orice perioadă de timp pentru stagiul de formare până la maxim patru luni.
a) Măsura educativă de formare civică este sistematizată sub forma unor sesiuni
continue sau periodice și se concretizează prin programe ce conțin elemente de
educație moral-civică și juridică
b) Scopurile supravegherii sunt: reabilitarea juridică şi socială a persoanelor ce au
săvârşit infracţiuni; scăderea riscului de a mai comite infracţiuni şi prevenirea
recidivei;repararea prejudiciului faţă de societate. Obiectivele supravegherii
sunt: asigurarea unui control asupra persoanei sancţionate prin supravegherea
modului în care aceasta respectă măsurile şi execută una ori mai multe obligaţii
ce i-au fost impuse de către instanţa de judecată; motivarea persoanelor
supravegheate pentru a se angaja în procesul de schimbare comportamentală;
oferirea de suport pentru a menţine comportamentul dezirabil obţinut prin
intervenţie.
c) măsura educativă a consemnării la sfârşit de săptămână constă în obligaţia
minorului de a nu părăsi locuinţa în zilele de sâmbătă şi duminică. Se ia, în
principal, ca măsură de reeducare a minorilor ce au comis fapte penale de o
gravitate anume, dar aceasta funcţionează şi ca măsură înlocuitoare în situaţia
în care măsurile educative iniţiale (supravegherea sau/şi stagiul de formare) nu
au dat rezultat, pentru că minorul nu a respectat condiţiile de executare ori
obligaţiile impuse. Interdicţia impusă minorului de a părăsi locuinţa operează
începând cu ora 0.00 a zilei de sâmbătă şi până la ora 24.00 a zilei de duminică
d) Masura asistarii zilnice se dispune, ca măsură educativă faţă de minorul ce a
săvârşit o faptă penală cu un grad de periculozitate socială scăzut. Măsura
educativă a asistării zilnice se ia pe o perioadă cuprinsă între 3 – 6 luni

8
 În cazul în care minorul nu respectă, cu reacredinţă, cerinţele de desfăşurare a
măsurii ori obligaţiile impuse, instanţa poate: să prelungească durata de executare până la
durata maximă de 6 luni.

Capitolul III.
Executarea măsurilor educative privative de libertate

În raport cu gravitatea faptelor săvârşite, minorului i se pot aplica măsuri educative

privative de libertate pentru infracţiunile care prezintă un grad de pericol social ridicat.
Art. 114 alin. (2) Cod penal prevede expres că faţă de minorul care, la data
săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 – 18 ani se poate lua o măsură
educativă privativă de libertate în cazurile următoarele14:
a. dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a
fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii
pentru care a fost judecat;
b. atunci când pedeapsa prevăzută de prevederile legale pentru infracţiunea săvârşită
este închisoarea de 7 ani ori mai mare sau detenţiune pe viaţă.
Art. 115 alin. (1) pct. 2 Cod penal enumeră măsurile educative privative de
libertate în ordinea crescătoare a gravităţii acestora, astfel:
a. internarea într-un centru educativ;
b. internarea într-un centru de detenţie.

3.1 Internarea într-un centru educativ

Reprezintă măsura educativă privativă de libertate ce constă în internarea minorului
într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor (centru educativ), unde va urma un
program de pregătire şcolară şi formare profesională conform abilităţilor sale, precum şi
programe de reintegrare socială.
Măsura internării într-un centru educativ se poate dispune atunci când, în raport cu
gravitatea infracţiunii comise şi cu periculozitatea infractorului, evaluată conform
criteriilor generale prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) – g) Cod penal, instanţa apreciază că
se impune privarea de libertate a infractorului care, la data săvârşirii infracţiunii, avea
vârsta cuprinsă între 14 – 18 ani şi care a mai comis o infracţiune pentru care i s-a aplicat o
măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea
infracţiunii pentru care este judecat sau a comis o infracţiune pentru care legea dispune
pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă15.
Perioadă va fi una determinată, cuprinsă între 1 – 3 ani, si se va stabili în funcţie de
criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) Cod penal, executându-
se fie înainte, fie după împlinirea vârstei de 18 ani, în funcţie de data rămânerii definitive a
hotărârii judecătoreşti.
Dacă în perioada internării într-un centru educativ, minorul comite o nouă
infracţiune ori este judecat pentru o infracţiune concurentă comisă anterior, instanţa
dispune una din soluţiile următoare:

14
Boroi Alexandru,Editia 4, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2019
15
Udroiu Mihail, Procedura penala, Parte speciala, Ed C.H.Beck, Bucuresti,2017

9
  menţinerea măsurii internării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia,
fără să depăşească maximul de 3 ani, permis de lege;
 înlocuirea măsurii internării într-un centru educativ cu măsura internării într-un
centru de detenţie.

3.2 Internarea într-un centru de detenție
Constituie măsura educativă privativă de libertate ce constă în internarea minorului
într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază şi supraveghere
(centru de detenţie), unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum şi
programe de pregătire şcolară şi pregătire profesională conform abilităţilor sale16.
Măsura internării într-un centru de detenţie poate fi dispusă atunci când, în raport
cu gravitatea infracţiunii comise şi cu periculozitatea infractorului, evaluată conform
criteriilor generale prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) – g) Noul Cod penal, instanţa
apreciază că se impune privarea de libertate a infractorului care, la data săvârşirii apreciază
că se impune privarea de libertate a infractorului, care, la data comiterii infracţiunii, avea
vârsta cuprinsă între 14 – 18 ani şi care a mai comis o infracţiune, pentru care i s-a aplicat
o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea
infracţiunii pentru care este judecat, ori a comis o infracţiune pentru care prevederile legale
prevăd pedeapsa închisoarii de 7 ani ori mai mare ori detenţiunea pe viaţă.
Este dispusă pe o perioadă determinată cuprinsă între 2 şi 5 ani, dacă pentru
infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa închisorii mai mică de 20 ani, respectiv între
5 – 15 ani, în situaţia în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă este
închisoarea de 20 ani ori detenţiunea pe viaţă. Instanţa va avea în vedere la
individualizarea duratei internării într-un centru de detenţie criteriile generale de
individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) Noul Cod penal.
Internarea într-un centru de detenţie se mai poate dispune şi în cazul în care
instanţa decide înlocuirea măsurii internării într-un educativ cu ceea a internării într-un
centru de detenţie, dacă în perioada internării într-un centru educativ comite o infracţiune
nouă ori este judecat pentru o infracţiune concurentă comisă anterior.
Măsura internării într-un centru de detenţie se va executa fie înainte, fie după
împlinirea vârstei de 18 ani, în funcţie de data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
Aşadar instanţa de judecata nu va menţiona în minută cp internarea într-un centru de
detenţie se dispune până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Dacă minorul față de care s-a luat măsura educativă a internării într-un centru de
deținere nu este găsit, organul de poliție constată aceasta printr-un proces-verbal și
sesizează de îndată organele competente pentru darea în urmărire, precum și pentru darea
în consemn la punctele de trecere a frontierei.
În situația în care există presupunerea rezonabilă că minorul a părăsit teritoriul
României se poate emite de către instanța de executare un mandat european de arestare.
Legea prevede următoarele regimuri de executare a măsurii internării într-un centru
de detenţie17:
a. Regimul închis se aplică persoanei internate pentru o perioadă mai mare de 3 ani.
b. Regimul deschis este aplicat persoanei internate pentru o perioadă mai mică de 3
ani.
16
Udroiu Mihail, Procedura penala, Parte speciala, Ed C.H.Beck, Bucuresti,2017
17
Udroiu M., op.cit., Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2017

10
 Odată cu înlocuirea internării într-un centru de detenţie cu măsura asistării zilnice
sau odată cu liberarea din centrul de detenţie instanţa trebuie să impună respectare uneia
ori mai multora din obligaţiile următoare, până la împlinirea duratei măsurii internării:
a. Obligaţii de „a face”: să urmeze un curs de pregătire şcolară sau de pregătire
profesională; să se prezinte la Serviciului de probaţiune la datele fixate de acesta;
să se supună măsurilor de control, îngrijire medicală ori tratament.
b. Obligaţii de a „nu face”, astfel: să nu depăşească, fără acordul Serviciului de
probaţiune, limita teritorială stabilită de instanţă; să nu se afle în locuri anume ori
la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice stabilite de
instanţă; să nu se apropie şi să nu comunice cu victima ori cu membri de familie ai
acesteia, cu participanţii la comiterea infracţiunii sau cu alte persoane stabilite de
instanţă.

Bibliografie

1. Udroiu Mihail, Procedura penala, Parte speciala, Ed C.H.Beck, Bucuresti,2017

2. Boroi Alexandru,Editia 4, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2019
3. Pușcașu Andrei – Lucian, Sancțiunile aplicabile infractorilor minori, Editur
Universul Juridic, București, 2019
4. Paraschiv C. Silvia, Drept procesual penal. Partea specială. Note de curs, Editura
Pro Universitaria, București, 2017
5. Noul Cod Penal ed 13-a rev., ed Universul Juridic , Bucuresti , 2019
6. Dan Lupascu , Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei conform noului
Cod Civil, Editura Universul Juridic, București,2012
7. Legea Nr. 272/21 iunie 2004 - Republicată privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, publicată în: monitorul oficial nr. 159 din 5 martie 2014 *)
Republicată în temeiul art. V din Legea nr. 257/2013 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 272/2004
8. Udroiu Mihail, Drept penal. Partea generală ed 6, Editura C.H.Beck, Bucureşti,
9. Udroiu Mihail, Fișe de procedură penală. Partea specială, ediția a IV-a, revăzută și
adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2019
10. Dumitraşcu Hanibal, Consilierea în asistenţa socială, Ed. Polirom, Iaşi, 2012, pp.
204 – 221
11. Ordonanța de urgență nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr.
286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură
penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară

11