Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS:
I. NOTIUNE MINORITATE
1.1. Notiune minorite
II. EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR PRIVIND INFRACTORII MINORI
A. Executarea măsurile educative –privative de libertate
2.1. Executarea hotărârilor privind infractorii minori
2.2.Schimbarile privind masura educativa a internarii intr-un centru educaiv
2.3. Schimbarile privind masura educativa a internarii intr-un centru de detentie
2.4. Schimbarea regimului de executare
B. Executarea masurilor educative neprivative de liberbate
1. Serviciul de probatiune
III. BIBLIOGRAFIE
I .NOTIUNE MINORITATE
1
UNIVERSITATEA DANUBIUS GALATI
MASTER: STIINTE PENALE
PROF.UNIV. DR. ION RUSU
Masterand: PAȘPARAN BIANCA-COSMINA
Sem. I
completă, sunt necesare mijloace de educare şi formare şi mai puţin mijloace de reeducare,
întrucât minorii sunt în perioada de dezvoltare psihică şi fizică, nu au maturitate emoţională, nici
cognitivă, nici personalitatea conturată şi de aceea reabilitarea morală şi socială a minorilor
infractori este mult mai lesnicioasă decât în cazul infractorilor major.
Pornind de la faptul că minorii care au împlinit vârsta de 14 ani au o incapacitate de
răspundere penală relativă şi că minorii care au împlinit vârsta de 16 ani au capacitatea de
răspundere penală deplină, trebuie subliniat că vârsta în raport de care se stabileşte capacitatea de
răspundere penală - după distincţiile sus-arătate - trebuie să existe în momentul săvârşirii
infracţiunii; în cazul infracţiunilor continuate, continue sau de obicei începute înainte de
împlinirea vârstei care atrage capacitatea de răspundere penală, minorii infractori vor răspunde
penal numai pentru activitatea infracţională desfăşurată după împlinirea vârstei care stă la baza
stabilirii răspunderii penale. In cazul minorilor între 14 şi 16 ani, aceştia răspund penal numai
dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta cu discernământ; astfel, în cazul acestor minori, expertiza
medico-legală psihiatrică este obligatorie, pentru a se stabili dacă fapta comisa a fost săvârşită
cu discernământ. Trebuie precizat faptul că în cazul incapacităţii de răspundere penală relativă
(la minorii între 14 şi 16 ani), discernământul trebuie stabilit în legătură cu fiecare faptă concretă
săvârşită, la data săvârşirii acestora, şi nu în mod generic săvârşirii faptei, a fost în măsură să-şi
dea seama de natura urâtă a faptei, de urmările negative şi de consecinţele faptei (tragerea la
răspundere penală); posibilitatea acţionării cu discernământ se deduce din starea psihofizică a
minorului, educaţia pe care a primit-o, gradul de instrucţie generală (şcoala urmată) şi înrâurirea
exercitată asupra sa de către mediul social în care trăieşte.
Când există dubii cu privire la vârsta minorului şi discernământul acestuia, situaţia se
interpretează în favoarea minorului, după principiul „in dubio pro reo" (dubiul profită
inculpatului). În cazul minorilor infractori care au vârsta peste 16 ani, legea penală instituie
prezumţia existenţei discernământului la săvârşirea faptei, pentru atragerea răspunderii penale; în
acest caz însă, minorul poate face dovada contrară. Faţă de minorul care răspunde penal se poate
lua o măsură educativă (dintre acelea prevăzute de art. 101 din Codul penal) sau i se poate aplica
acestuia o pedeapsă; măsurile educative trebuie luate cu prioritate, aşa cum rezultă din art. 100
alin. (2) din Codul penal, pedeapsa trebuind a fi aplicată numai dacă se apreciază că luarea unei
măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.
1.2. Măsurile educative
Măsurile educative privative de libertate pot fi :
1. mustrarea,
2. libertatea supravegheată,
3. internarea într-un centru de reeducare şi, respectiv,
4. internarea într-un institut medical-educativ (conform art. 101 lit. a) - d) din Codul penal).
In cazul minorilor infractori pedepsele ce li se pot aplica acestora sunt închisoarea sau
amenda prevăzute pentru infracţiunea săvârşită. Limitele pedepselor prevăzute se reduc la
jumătate iar, în urma reducerii, în nici un caz limita minimă nu va fi mai mare de 5 ani. Pedeapsa
detenţiei pe viaţă nu se aplică minorilor; când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită
pedeapsa detenţiunii pe viaţă, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani. Pedepsele
complimentare nu se aplică minorului, iar condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în
timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi .
2
UNIVERSITATEA DANUBIUS GALATI
MASTER: STIINTE PENALE
PROF.UNIV. DR. ION RUSU
Masterand: PAȘPARAN BIANCA-COSMINA
Sem. I
Arestarea preventivă - pentru minorii între 14 şi 16 ani, care răspund penal - poate fi
dispusă pe o perioadă de cel mult 15 zile (indiferent de faza de urmărire penală sau aceea a
judecăţii în primă instanţă). Prelungirea acestei măsuri nu poate fi dispusă decât în mod
excepţional, de fiecare dată cu cel mult 15 zile şi sub condiţia că arestarea preventivă a minorului
în cursul urmăririi penale să nu depăşească, în total, 60 de zile. În cazul minorilor între 16 şi 18
ani, care răspund penal, durata arestării preventive în cursul urmăririi penale sau a judecăţii în
primă instanţă se poate dispune pentru cel mult 20 de zile, cu posibilitatea prelungirii duratei
acestei măsuri de fiecare dată cu cel mult 20 de zile, sub condiţia ca în cursul urmăririi penale
arestarea preventivă a inculpatului minor să nu depăşească, în total, 90 de zile. În mod
excepţional însă, arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale poate fi
prelungită până la 1 an, atunci când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau
închisoarea de 10 ani ori mai mare. Durata arestării învinuitului minor nu poate să depăşească 3
zile.
3
UNIVERSITATEA DANUBIUS GALATI
MASTER: STIINTE PENALE
PROF.UNIV. DR. ION RUSU
Masterand: PAȘPARAN BIANCA-COSMINA
Sem. I
internării. Potrivit art. 491 C.proc.pen., liberarea minorului dintr-un centru de reeducare înainte
de a deveni major, revocarea liberării înainte de a deveni major, precum şi ridicarea sau
prelungirea măsurii internării într-un centru de reeducare se dispun din oficiu sau la sesizare de
judecătoria sau tribunalul care a judecat în primă instanţă pe minor. Executarea măsurii educative
a internării într-un centru de reeducare poate fi amânată sau întreruptă în condiţiile prevăzute în
art. 453 şi 455.
Masura educativa a internarii minorului intr-un centru de detentie se pune in executare
prin trimiterea unei copii a hotararii definitive prin care s-a luat aceasta masura organului de
politie de la locul unde se afla minorul, cand acesta este liber, ori comandantului locului de
detinere, cand acesta este arestat preventiv.
Odata cu punerea in executare a masurii educative a internarii minorului intr-un centru de
detentie, judecatorul delegat va emite si ordinul prin care interzice minorului sa paraseasca tara.
Dispozitiile privind intocmirea si continutul ordinului in cazul punerii in executare a pedepsei
inchisorii se aplica in mod corespunzator.
Daca executarea masurii revine organului de politie, dispozitiile se aplica in mod
corespunzator.
Copia de pe hotarare se preda cu ocazia executarii masurii centrului de
Conducatorul centrului de detentie comunica de indata instantei care a dispus masura
despre efectuarea internarii.
4
UNIVERSITATEA DANUBIUS GALATI
MASTER: STIINTE PENALE
PROF.UNIV. DR. ION RUSU
Masterand: PAȘPARAN BIANCA-COSMINA
Sem. I
1. Serviciul de probatiune
Coordoneaza procesul de supraveghere a respectarii masurilor educative neprivative de
libertate si a executarii obligatiilor impuse de instanta in sarcina minorilor fata de care s-a dispus:
5
UNIVERSITATEA DANUBIUS GALATI
MASTER: STIINTE PENALE
PROF.UNIV. DR. ION RUSU
Masterand: PAȘPARAN BIANCA-COSMINA
Sem. I
BIBLIOGRAFIE:
1. Codul de procedură penală;
2. Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri
neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;
3. Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune;