Sunteți pe pagina 1din 10

RASPUNDEREA PENALA A MINORULUI

Prezentarea lucrarii

Lucrarea de fata prezinta in ce consta raspunderea penala a minorului si cum este


ea reglementata in actualul Cod penal si in proiectul noului Cod penal.
Vom incepe cu cateva notiuni introductive despre raspunderea penala. Apoi vom
continua cu raspunderea penala a minorului asa cum este ea reglementata in legislatia in
vigoare. Iar in ultima parte vom prezenta elementele de noutate aduse de proiectul noului
Cod penal.
Din punctul de vedere al structurii, lucrarea este impartita in patru parti, dupa
cum urmeaza: Raspunderea penala, notiuni introductive, Raspunderea penala a minorului
in actualul cod penal, Elementele de noutate aduse de noul Cod penal institutiei
Minoritatii si Conzluziile.
In elaborarea temei s-au folosit materiale precum Liviu Lupu, Caiete de
drept penal nr.1/2012, C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman.
Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008, www.just.ro Proiectul noului Cod penal si alte cateva lucrari mentionate in
bibliografie.
Elementul de noutate se regaseste in comparatia dintre actualul
Cod penal si proiectul noului Cod penal pe tema institutiei Minoritatii.

I. Raspunderea penala. Notiuni generale


Rspunderea penal este instituia juridic fundamental a dreptului penal care
alturi de instituia infraciunii i instituia sanciunilor formeaz pilonii oricrui sistem
de drept penal1.
De regul realizarea ordinii de drept penal se realizeaz prin conformare, adic
prin adoptarea de bunvoie a conduitei pretinse destinatarilor lor de normele dreptului
penal. Exist de asemenea un anumit numr de persoane care nu se conformeaz legii
penale i svresc infraciuni. n situaia de fa realizarea ordinii de drept este posibil
numai prin constrngere, adic prin aplicare sanciunilor prevzute de normele nclcate
fa de cei care au svrit faptele interzise de norma penal2.
Raspunderea penala este o forma a raspunderii juridice si reprezinta consecinta
nesocotirii dispozitiei normei juridice penale. Realizarea ordinii de drept in general, ca si
a ordinii de drept penal presupune din partea tuturor destinatarilor legii, o conduita
conforma cu dispozitiile legii, pentru normala desfasurare a relatiilor sociale. Realizarea
ordinii de drept penal are loc prin respectarea de catre marea majoritate a destinatarilor
legii penale a dispozitiilor sale, in cadrul raporturilor de conformare.
Rspunderea penal, fr ndoial, este un fenomen complex i procesul realizrii
sale n practic const din cteva etape, dup cum urmeaz: intentarea urmririi penale;
tragerea persoanei n calitate de inculpat; pronunarea sentinei de condamnare cu
indicarea pedepsei concrete ce urmeaz s fie aplicat infractorului; executarea pedepsei;
i expirarea termenului antecedentului penal. n mod corespunztor i n concordan cu
schimbarea etapelor procesului de realizare a rspunderii penale se schimb i organele
de drept: de anchet; de urmrire penal; de judecat; i instituiile penitenciare. De
asemenea, o dat cu parcurgerea succesiv a acestor etape evolueaz i sufer schimbri
i statutul juridic al persoanei: nvinuit, inculpat, acuzat, judecat, condamnat, deinut. n
acelai sens este definit rspunderea penal i n doctrina penal recent, ca fiind:
raportul juridic penal de constrngere, nscut ca urmare a svririi infraciunii ntre stat,
pe de o parte, i infractor pe de alt parte, raport complex al crui coninut l formeaz
dreptul statului, ca reprezentant al societii, de a trage la rspundere pe infractor, de a-I
aplica sanciunea prevzut pentru infraciunea svrit i de a-l constrnge s o execute
precum i obligaia infractorului de a rspunde pentru fapta sa i de a se supune sanciunii
aplicate, n vederea restabilirii ordinii de drept i restaurrii autoritii legii3

I. Oancea, n Explicaii teoretice ale codului penal romn, p. gen. Vol. I, ed. Academiei, Bucureti,
1969, p.99;
2
C. Bulai Drept penal Partea General Ed. All. Beck Bucurteti 1997 pag 310
3
C. Bulai, Manual de drept penal, partea general, Editura ALL, Bucureti, 1997, p. 311;

II. Raspunderea penala a minorului in actualul cod penal


Prevenirea si combaterea infractionalitatii minorilor a constituit si constituie o
preocupare permanenta de politica penala a statelor moderne. Specificul fenomenului
infractional in randul minorilor ridica probleme deosebite de prevenire si de combatere
deoarece cauzalitatea acestuia se interactioneaza cu o multitudine de factori ca: lipsa de
experienta de viata sociala a minorului cu consecinta neintelegerii depline a semnificatiei
sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale ca si a sanctiunilor care li s-ar
aplica, deficiente in procesul educativ ce s-a desfasurat in familie, scoala, influenta
negativa exercitata de unii majori care ii atrag pe minori pe calea infractionala etc.
Codul penal instituie in cadrul articolului 99 limitele raspunerii penale a
minorului, atunci cand acesta savarseste o fapta prevazuta de legea penala. Limitele astfel
definite au o dubla valenta. In primul rand, arata limita inferioara de la care o persoana
poate raspunde penal si in al doilea rand, arata limita superioara de la care regimul
sanctionar pentru minori inceteaza, intrand in aplicare dispozitiile sanctionatorii
aplicabile majorului. Astfel in alin. (1) legiuitorul prezuma ca minorul care nu a implinit
varsta de 14 ani nu raspunde penal, considerandu-se ca sub aceasta varsta minorul nu este
suficient de dezvoltat pentru a intelege consecintelor faptelor sale. In alin. (2) legiuitorul
instituie o prezumtie relativa, pentru minorul cu varsta intre 14 si 16 ani, in sensul ca
acesta va raspunde penal doar daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.
Dupa ce minorul a implinit varsta de 16 ani va raspunde penal, prezumandu-se ca
odata cu implinirea acestei varste, el este suficient de dezvoltat din punct de vedere fizic
si psihic pentru a avea reprezentarea faptelor sale. In cazul in care minorul face dovada ca
nu a avut discernamant la momentul savarsirii faptei, el nu va raspunde penal.
Minorii casatoriti nu vor raspunde penal ca un major, deoarece capacitatea de
exercitiu a drepturilor civile nu se confunda si nu se suprapune peste limitele atragerii
raspunderii penale. In cazul infractiunilor continue, minorul va raspunde penal numai
pentru actele savarsite dupa data de la care acesta raspunde penal. Astfel, daca activitatea
infractionala incepe inainte de implinirea varstei de 14 ani, dar se prelungeste in chip
natural4 si dupa implinirea varstei de 14 ani, minorul va raspunde penal doar pentru
aceasta ultima perioada.
Sanctionarea minorilor care savarsesc infractiuni trebuie sa corespunda
particularitatilor psiho-fizice ale acestora, sa asigure educarea si reeducarea lor.
Preocuparile pentru diversificarea sanctiunilor aplicabile minorului sunt stimulate de
rezultatele cercetarilor criminologice si de psihologie pedagogica, de la sfarsitul
secolului si continuate pana in prezent. Particularitatile infractorilor minori, reclama
masuri de aparare sociala adecvate care sa vizeze refacerea educatiei deficitare a
minorului, acestea fiind masurile educative. Masurile educative s-au impus in legislatii, in
general, treptat, dar niciodata complet, pentru minori preconizandu-se un sistem
sanctionar mixt format atat din pedepse cat si din masuri educative.

C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman. Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008, p.
255.

II.1. Masurile educative


Masurile educative au fost definite in doctrina ca fiind sanctiuni de drept penal
care se iau fata de minori care au savarsit infractiuni. Scopul masurilor educative este de
a educa si reeduca pe minorul care a savarsit o infractiune, de a asigura o schimbare in
constiinta acestuia pentru respectarea valorilor sociale, prin dobandirea unei pregatiri
scolare si profesionale care sa ii permita o deplina integrare in viata sociala.
Art. 101 din Codul penal enumera masurile educative ce se pot lua fata de minor.
Textul instituie intr-un mod crescendo, ordinea de restrictivitate si de ingradire a
drepturilor ce se aplica minorului care raspunde penal. Asadar, se porneste de la o masura
care are rolul de a-l avertiza in legatura cu ce i se poate intampla daca mai savarseste
fapte penale, se continua cu o masura pe durata careia libertatea acestuia este
supravegheata efectiv, atat de familie cat si de alte institutii ale statului, si se ajunge la o
masura in care se dispune privarea de libertate a minorului in centre speciale, care sa ii
asigure o impregnare a unei conduite sociale adecvate, deoarece aceasta masura se
dispune doar atunci cand celelalte sunt neindestulatoare5
1.1 Mustrarea
Este prevazuta in art. 102 din Codul penal si presupune dojenirea minorului, in
aratarea pericolului social al faptei savarsite, in sfatuirea minorului sa se poarte astfel
incat sa dea dovada de indreptare, atragandu-i-se atentia ca, daca va savarsi din nou o
infractiune, se va lua fata de el o masuramai severa sau i se va aplica o pedeapsa. Aceasta
masura nu este o simpla formalitate, ci are un caracter de indrumare, facandu-se apel la
capacitatea de intelegere a minorului, prin prisma indeletnicirii si puterii de convingere a
judecatorului. Mustrarea constituie un demers6, in sensul de a-l face pe minor constient de
consecintele faptelor sale si de necesitatea ca respectivul comportament, de natura a-i
antama raspunderea penala, sa ramana un accident in viata sa.
1.2 Libertatea supravegheata
Este o masura educativa ce consta in punerea minorului, care a savarsit o
infractiune, sub supraveghere deosebita pe timp de un an. Supravegherea este incredintata
parintilor, celui ce l-a infiat, ori tutorelui, iar daca acestia nu exista sau nu pot asigura
supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta poate dispune incredintarea
supravegherii minorului unei perosane de incredere, de preferinta unei rude apropiate la
cererea acesteia, ori unei institutii legal insarcinate cu supravegerea minorilor.
Obligatiile pe care instanta le poate impune minorului sunt enumerate in art 103
alin. (3) si constau in:
a) interzicerea de a frecventa anumite locuri stabilite;
b) interzicerea de a intra in legatura cu anumite persoane;
c) sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public, fixata
de instanta, cu o durata intre 50 si 200 ore, maximum 3 ore pe zi, dupa
programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta.

Liviu Lupu, Caiete de drept penal nr.1/2012, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012, p.104;
M. Coca-Cozma, C.M. Craciunescu, L. Lefterache, Justitia pentru minori, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti, 2003, p. 106;
6

1.3 Internarea intr-un centru de reeducare si internarea intr-un institut medical


educativ
Internarea intr-un centru de reeducare si internarea intr-un institut medical
educativ sunt singurele masuri privative de libertate care implica o restrangere a libertatii
de miscare a minorului care a savarsit o infractiune si care se iau pe o durata
nedeterminata, atunci cand celelalte masuri sunt neindestulatoare, putand fi prelungite, in
conditiile legii.
Internarea intr-un centru de reeducare se poate lua de catre instanta de judecata in
cazul in care se constata ca celelalte masuri educative nu au fost suficiente pentru
indreptatea minorului. Masura se poate lua pe o perioada nedeterminata si poate dura
pana la implinirea varstei majoratului, si poate fi prelungita cu inca 2 ani, in cazul in care
este necesara pentru indeplinirea scopului internarii ( de a dobandii invatatura necesara).
Pentru minorii care au dovezi temeinice de indreptare, se poate dispune de catre instanta
de judecata, dupa trecerea a cel putin un an de la data internarii, liberarea acestora inainte
de a devenii majori. Daca pe timpul liberarii, inainte de a devenii major, minorul are o
purtare necorespunzatoare, se poate dispune revocarea liberarii.
Internarea intr-un institut medical-educativ este masura ce consta in internarea
minorului infractor care din cauza starii sale fizice sau psihice are nevoie de un tratament
medical si totodata de un regim special de reeducare. Masura se ia pe un timp
nedeterminat si dureaza pana la implinirea varseti de 18 ani, iar daca starea psiho-fizica
care a determinat internarea a incetat mai inainte, masura trebuie ridicata imediat de catre
instanta de judecata. Ridicand masura educativa a internarii intr-un centru medicaleducativ, instanta poate, daca apreciaza ca este necesara, sa ia masura internarii intr-un
centru de reeducare pana la majorat.
II.2. Pedepsele aplicabile minorului
Art. 109 din codul penal consarca care sunt pedepsele ce pot fi aplicabile
minorului, limitele acestor pedepse, momentul de la care se pot aplica, precum si ce
pedespse nu se pot aplica minorului.
Pedespsele aplicabile minorului sunt inchisoarea sau amenda, ca pedepse
principale. Pedeapsa detentiunii pe viata nu se poate aplica minorului.

III. Elementele de noutate aduse de noul Cod penal institutiei Minoritatii


Unul din punctele centrale ale reformei produse prin noul Cod penal este rezervat
modificarilor de substanta aduse institutiei Minoritatii. La fel ca in reglementarea
anterioara si in noul Cod penal Minoritatea este tratata in Titlul V si va cumprinde un
numar de 4 capitole, cu 22 de texte, fata de legea penala anterioara in care institutia
cercetata nu era structurata pe capitole, existand doar 13 articole.
Punctul central al reformei, in cazul acestei institutii, il reprezinta renuntarea
completa la pedepsele aplicabile minorilor care raspund penal in favoarea masurilor
educative, modificare prin care se abadndoneaza sistemul mixt al consecintelor
raspunderii penale. Astfel, fata de minorul care, la data savarsirii infactiunii, avea varsta
cuprinsa intre 14 si 18 ani se ia, de regula, o masura educativa neprivativa de libertate
(art. 114 alin. 1). Masuri educative privative de libertate se pot lua fata de infractorul
minor doar in doua cazuri:
a) daca a mai savarsit o infractiune pentru care i s-a aplicat o masura educativa ce
a fost executata ori a carei executare a inceput inainte de comiterea infractiunii pentru
care este judecat;
b) atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este
inchisoarea de 7 ani sau mai mare, ori detentiunea pe viata.
n acest context, al noului Cod penal, legiuitorul expune clar cnd
se iau msurile educative i cnd se aplic pedepsele, fa de actualul
Cod penal care spune c: Fa de minorul care rspunde penal, se
poate lua o msur educativ ori i se poate aplica o pedeaps. La
alegerea sanciunii, se ine seama de gradul de pericol social al faptei
svrite, de starea fizic, de dezvoltarea intelectual i moral, de
comportarea lui, de condiiile n care a fost crescut i n care a trit i
de orice alte elemente de natur s caracterizeze persoana minorului.
Pedeapsa se aplic numai dac se apreciaz c luarea unei msuri
educative nu este suficient pentru ndreptarea minorului (art.100,
alin.1
si 2)
Noutatea major, dac putem s i spunem aa, este adus n
cazul msurilor educative, care n noul Cod penal au o nou form i
denumire. Astfel, n noul Cod penal, msurile educative neprivative i
privative de libertate sunt prevzute de art. 115, alin. 1 i 2, mbrcnd
urmtoarele forme:
(1) Msurile educative sunt neprivative de libertate sau privative
de libertate.
I. Msurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare civic;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfrit de sptmn;
d) asistarea zilnic.
II. Msurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea ntr-un centru educativ;

b) internarea ntr-un centru de detenie.


(2) Alegerea msurii educative care urmeaz s fie luat fa de
minor, se face n condiiile art. 114, potrivit criteriilor prevzute n art.
74.
Art. 116, n alin. 1 i 2, aduce ca noutate referatul de situaie,
care spune: n vederea efecturii evalurii minorului, potrivit
criteriilor prevzute n art. 74, instana va solicita serviciului de
probaiune ntocmirea unui referat care va cuprinde i propuneri
motivate referitoare la natura i durata programelor de reintegrare
social pe care minorul ar trebui s le urmeze, precum i la alte
obligaii ce pot fi impuse acestuia de ctre instan. Referatul de
evaluare privind respectarea condiiilor de executare a msurii
educative sau a obligaiilor impuse se ntocmete n toate cazurile n
care instana dispune asupra msurilor educative ori asupra modificrii
sau ncetrii executrii obligaiilor impuse, precum i la terminarea
executrii msurii educative.7
Primele modificri pe care le putem sesiza, sunt cele legate de
msurile educative neprivative de libertate, respectiv mustrarea i
libertatea supravegheat, care nu mai sunt amintite n noul Cod penal,
acestea fiind nlocuite cu o serie mai ampl de msuri.
Prima msur educativ neprivativ de liberate este prevzut
de art.117 (noul Cod penal), alin. 1 i 2 i face referire la stagiul de
formare civic. Dac pn acum, caracterul msurii educative a
mustrrii era doar de a dojeni minorul pentru fapta sa i de a-i atrage
atenia asupra consecinelor faptelor sale, stagiul de formare civic
merge mai departe n oferirea de servicii, respectiv, un program cu o
durat de cel mult patru luni, pentru a-l ajuta s neleag consecinele
legale i sociale la care se expune n cazul svririi de infraciuni i
pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul su viitor.
Practic, minorul este determinat s participe la un grup de consiliere
civic, unde are posibilitatea de a reflecta asupra faptelor sale i
asupra daunelor pe care le-a cauzat, alturi de ali tineri care ar putea
empatiza mult mai bine cu situaia sa. Din punctul meu de vedere, este
o msur mult mai eficient dect mustrarea, care nu l determina pe
minor la nici un alt efort n vederea reabilitrii sale, lund poate, de
cele mai multe ori, n derdere aceast msur, avnd contiina c
mai poate comite i alte infraciuni, fr a suporta consecine grave.
Cea de-a doua msur educativ, supravegherea, ofer o
continuitate a primei msuri, exercitndu-i controlul asupra minorului,
ns nu ntr-o manier poliieneasc, ci mai degrab, ca o ndrumare
i o orientarea a tnrului care caut rspunsuri legate de via i nu
numai. Minorul este astfel ghidat pentru a face alegerile cele mai bune
pentru
sine i viitorul su, dar l i ajut n a sta departe de comiterea unor noi
infraciuni, datorit alternativelor pozitive oferite de profesioniti, n
7

www.just.ro - Proiectul noului Cod penal.

colaborare cu coala, diverse instituii i alte persoane de referin


pentru copil, ntr-un cuvnt, n colaborare cu societatea.
Urmtoarea msur educativ, cea de-a treia, este reglementat
de art.119, alin. 1 i 2, care se refer la consemnarea la sfrit de
sptmn. Aceast msur este una mai sever dect cele
anterioare, ofer un control mai mare a programului tnrului,
crendu-se astfel o anumit rutin pentru minor. Tnrul adolescent
este angrenat n activiti prosociale, care l vor ajuta s i structureze
ntr-o manier pozitiv personalitatea.
Cea de-a patra msur educativ neprivativ de libertate din
noul Cod penal, este asistarea zilnic, reglementat de art. 120, alin.
1 i 2. La fel ca i msurile prezentate anterior, asistarea zilnic, ofer
un control mult mai eficient asupra activitilor tnrului, orientndu-l
i dezvoltndu-i latura pozitiv a personalitii.
De asemenea, minorului i se impun o serie de obligaii pe care
acesta trebuie s le respecte, prevzndu-se i situaiile cnd aceste
obligaii sunt revocate sau prelungite. Obligaiile ce se impun minorului
sunt ntr-un numr mai mare dect cele prevzute de actualul Cod
penal, sunt mult mai clare, bine determinate, aplicndu-se pentru toate
msurile educative neprivative de libertate, fa de actualul Cod penal,
unde obligaiile sunt detaliate n cazul msurii libertii supravegheate.
Fa de actualul Cod penal, noul Cod penal propune aplicarea
obligaiilor pentru toate msurile educative , nu doare pentru unele
dintre ele, dnd instruciuni mult mai clare n ceea ce privesc situaiile
cnd acestea se impun , se modific, se prelungesc sau nceteaz,
oferind o detaliere precis , propunnd i o ncadrare relativ precis n
timp.
IV. Concluzii
Dup cum am vzut n cele prezentate anterior, noul proiect al
Codului penal, n unele aspecte, a mbuntit legislaia cu privire la
minorii care rspund penal, prin introducerea de servicii i programe
pe care tnrul adolescent le poate urma n vederea ndreptrii sale.
Noutatea major este adus n cazul msurilor educative, care n
noul Cod penal au o nou form i denumire, se detaliaz concret
vrsta i situaiile n care se aplic msurile educative neprivative de
libertate, dar i situaiile clare cnd se aplic msurile educative
privative de libertate, lucruri ce n actualul Cod penal nu sunt
precizate.

Bibliografie
1. I. Oancea, n Explicaii teoretice ale codului penal romn, p. gen.
Vol. I, ed. Academiei, Bucureti, 1969;
2. C. Bulai Drept penal Partea General Ed. All. Beck Bucurteti 1997;
3. C. Bulai, Manual de drept penal, partea general, Editura ALL,
Bucureti, 1997;
4. www.just.ro - Proiectul noului Cod penal.
5. Liviu Lupu, Caiete de drept penal nr.1/2012, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti, 2012,;
6. M. Coca-Cozma, C.M. Craciunescu, L. Lefterache, Justitia pentru
minori, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2003;
7. C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman. Partea generala, Ed.
Universul Juridic, Bucuresti, 2008.