MINORUL INCULPAT ÎN FAZA DE JUDECATĂ

CUPRINS
1.
Consideraţii preliminare……………………………………………………. 1
2. Obligativitatea efectuării referatului de
evaluare……………………….....1
3. Procedura privind judecarea minorilor de către instanţă……………....….
3.1.
Competenţa materială a organelor de judecată……………………….… 3
3.2.
Judecarea minorilor…………………………………………………….... 4
3.3.
Compunerea instanţei……………………………………………………. 4
3.4. Măsuri pregătitoare…………………………………………………….
….6
3.5. Desfăşurarea judecăţii………………………………………………….
…7
4. Asistenţa
juridică…………………………………………………………….. 9
5. Sancţionarea infractorilor minori. Regim de
aplicare……………………..11

Urmărirea şi judecarea infracţiunilor săvârşite de minori, precum şi punerea

în executare a hotărârilor privitoare
la aceştia se fac potrivit procedurii obişnuite.
Completările şi derogările trebuie să fie expres prevăzute de lege.
Prevederi derogatorii în faza de urmărire penală
1. Dacă învinuitul sau inculpatul este un minor care nu a împlinit 16 ani, la
orice ascultare sau confruntare
a minorului, se citează Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare
socială a infractorilor de la domiciliul minorului,
precum şi pe părinţi, iar când este cazul, pe tutore, curator sau persoana în
îngrijirea ori supravegherea
căreia se află minorul.
2. Citarea persoanelor prevăzute în alineatul precedent este obligatorie
numai la efectuarea prezentării
materialului de urmărire penală. Obligatorie este numai citarea şi
îndeplinirea procedurii de citare, nu şi prezenţa
persoanei citate.
La celelalte activităţi de urmărire penală, citarea se va face numai dacă
organul de urmărire penală
consideră necesar.
3. Potrivit art. 482 Cod proc.pen, în cauzele cu infractori minori, organul de
urmărire penală sau instanţa de
judecată are obligaţia să dispună efectuarea referatului de evaluare de către
Serviciul de probaţiune de la
domiciliul minorului, potrivit legii.
Observaţie: Din formularea textului de lege rezultă că dacă organul de
urmărire penală omite să dispună efectuarea
referatului de evaluare, va fi obligatorie efectuarea acestuia în faza de
judecată, din dispoziţia instanţei, sub sancţiunea
nulităţii absolute prevăzute de art. 197 alin.2 Cod proc.pen.

Jurisprudenţă: Utilizarea unui referat de evaluare efectuat anterior comiteri

faptei, într-o altă cauză penală, nu
răspunde cerinţelor imperative ale art. 482 Cod proc.pen. şi atrage
sancţiunea nulităţii absolute în faza de judecată (T.
Bucureşti, s. I-a penală, dec. nr. 172/1996).

Prevederi derogatorii cu privire la judecata în cauzele cu inculpaţi minori

1. La judecarea cauzei se citează, în afară de părţi, Serviciul de probaţiune
de la domiciliul minorului, părinţii
acestuia sau, după caz, tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea ori
supravegherea căreia se află minorul,
precum şi alte persoane a căror prezenţă este considerată necesară de către
instanţă.
2. Judecarea cauzei privind o infracţiune săvârşită de un inculpat minor se
face numai în prezenţa acestuia,
cu excepţia cazului când minorul s-a sustras de la judecată.
Observaţie: În numeroase hotărâri pronunţate în această materie s-a statuat
în mod constant că simpla absenţă a
inculpatului minor, legal citat, nu constituie o dovadă în sensul că acesta se
sustrage de la judecată.
Este necesar ca la dosarul cauzei să existe date concrete cu privire la motivul
pentru care inculpatul minor nu se prezintă
la judecată, date care pot fi obţinute cu ocazia îndeplinirii procedurii de
citare sau a executării mandatului de aducere
(se poate considera că minorul se sustrage de la judecată atunci când a fugit
de acasă, se ascunde sau dacă a declarat că
nu se va prezenta la judecată).
Lipsa inculpatului minor pe motiv de boală, cu act doveditor depus la dosar,
nu constituie o sustragere de la judecată.
În cazul în care minorul nu se prezintă, ca urmare a citării, este necesară şi
emiterea unui mandat de aducere, iar
organul de poliţie trebui sa efectueze verificări şi să indice motivul
neexecutării mandatului.
Prezenţa inculpatului minor la judecată este obligatorie în toate gradele de
jurisdicţie (C.S.J., s.p., dec. nr.
1039/2000).

Neprezentarea celorlalte persoane, legal citate, nu împiedică judecarea

cauzei.
3. Compunerea instanţei
Cauzele în care inculpatul este minor se judecă, potrivit regulilor de
competenţă obişnuite, de către judecători
anume desemnaţi potrivit legii34. Aceştia rămân competenţi să judece cauza,
chiar dacă între timp inculpatul
a împlinit vârsta de 18 ani.
Observaţie: Aplicarea dispoziţiilor procedurale cu privire la judecarea
minorilor se face în raport de existenţa stării de
minorat la data săvârşirii infracţiunii, fără a avea relevanţă vârsta
inculpatului la data judecării cauzei.
4. Şedinţa de judecată în cauzele cu inculpaţi minori nu este publică.
Şedinţa în care are loc judecarea infractorului minor se desfăşoară separat de
celelalte şedinţe.
La desfăşurarea judecăţii pot asista persoanele citate pentru a fi prezente la
judecarea inculpatului minor,
apărătorii părţilor, precum şi alte persoane cu încuviinţarea instanţei.
34 Legea 304/2004:
Art. 38. - (1) Secţiile curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia
acestora se înfiinţează la propunerea preşedinţilor curţilor de apel,
prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Componenţa secţiilor se stabileşte de preşedintele instanţei, în raport cu
volumul de activitate, ţinându-se seama de specializarea judecătorului.
Art. 35. - (1) Tribunalele specializate sunt:
a) tribunale pentru minori şi familie;
Art. 41. - Tribunalele pentru minori şi familie judecă în primă instanţă
următoarele categorii de cauze:
1. în materie civilă, cauzele referitoare la drepturile, obligaţiile şi interesele
legitime privind persoana minorilor, decăderea din drepturile
părinteşti, cererile privind nulitatea sau desfacerea căsătoriei, cererile pentru
încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei, precum şi cauzele
privind raporturile de familie;
2. în materie penală, infracţiuni săvârşite de minori sau asupra minorilor.
Art. 42. - Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, unii minori şi alţii
majori, şi nu este posibilă disjungerea, competenţa aparţine
tribunalului pentru minori şi familie.
Regulament de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti:
Art. 22 – extras -
((2) Colegiul de conducere:
a) propune secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii,
în raport cu natura şi numărul cauzelor, infiinţarea secţiilor şi
completelor specializate ale instanţei;
b) stabileşte componenţa secţiilor şi completelor specializate, în funcţie de
volumul de activitate, tinând seama de specializarea
judecătorilor;
c) stabileşte compunerea completelor de judecată la începutul anului,
urmărind asigurarea continuităţii acestora;
d) aprobă, în mod excepţional, schimbarea membrilor completelor de
judecată, în cazurile în care, din motive obiective, se impune aceasta;
250
GHID TEORETIC ŞI PRACTIC
Tehnica de redactare a actelor procedurale în materie penală
251
Capitolul XII.
Procedura în cauzele cu infractori minori
Când inculpatul este minor sub 16 ani, instanţa după ce îl ascultă poate
dispune îndepărtarea lui din
şedinţă, dacă apreciază că cercetarea judecătorească şi dezbaterile ar putea
avea o influenţă negativă asupra
minorului.
Jurisprudenţă:
În cazul în care inculpatul era minor la data săvârşirii faptei judecata va avea
loc în şedinţă nepublică chiar dacă
inculpatul a devenit major, indiferent de data intervenirii majoratului
(I.C.C.J., s.u., dec.nr.31/2008).
Prevederile derogatorii se aplică şi la judecata în căile ordinare de atac.
Observaţie: Potrivit art. 486 Cod proc.pen., atunci când în cauză sunt mai
mulţi inculpaţi, dintre care unii minori
şi alţii majori, se aplică procedura obişnuită în ceea ce priveşte şedinţa de
judecată astfel încât aceasta va fi publică, sub
sancţiunea nulităţii absolute.
Executarea unor dispoziţii din hotărârea instanţei
Art. 487. Executarea mustrării.
(1) În cazul când s-a luat faţă de minor măsura educativă a mustrării, aceasta
se execută de îndată, în
şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea.
(2) Când din orice împrejurări măsura mustrării nu poate fi executată îndată
după pronunţare, se fixează
un termen pentru când se dispune aducerea minorului, citându-se totodată
părinţii, ori dacă este cazul,
tutorele sau curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se
află minorul.
Art. 488. Punerea în executare a libertăţii supravegheate.
(1) Când instanţa a luat faţă de minor măsura libertăţii supravegheate,
această măsură se pune în executare
chiar în şedinţa în care este pronunţată, dacă minorul şi persoana sau
reprezentantul instituţiei
sau unităţii speciale căreia i s-a încredinţat supravegherea sunt de faţă.
(2) Când punerea în executare nu se poate face în aceeaşi şedinţă, se fixează
un termen pentru când se
dispune aducerea minorului şi chemarea persoanelor prevăzute în alineatul
precedent.
Art. 489. Revocarea şi înlocuirea libertăţii supravegheate. Revocarea măsurii
libertăţii supravegheate
pentru vreuna din cauzele prevăzute în art. 108 din Codul penal, cu excepţia
cazului când minorul a
săvârşit din nou o infracţiune, precum şi înlocuirea libertăţii supravegheate
se dispun de instanţa care a
pronunţat această măsură.
Art. 490. Internarea minorului.
(1) În cazul în care s-a luat faţă de minor măsura educativă a internării într-
un centru de reeducare, instanţa
poate dispune, prin aceeaşi hotărâre, punerea în executare de îndată a
măsurii luate. Punerea în executare se
face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre organului de poliţie de la locul
unde se află minorul.
(2) Organul de poliţie ia măsuri pentru internarea minorului.
…
(4) Centrul de reeducare comunică instanţei efectuarea internării.
Art. 491. Schimbări privind măsura internării.
(1) Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni
major, revocarea liberării înainte de
a deveni major, precum şi ridicarea sau prelungirea măsurii internării într-un
centru de reeducare se dispun din
oficiu sau la sesizare de judecătoria sau tribunalul care a judecat în primă
instanţă pe minor.
(2) Aceeaşi instanţă este competentă să dispună ridicarea, prelungirea sau
înlocuirea măsurii internării întrun
institut medical-educativ.
Art. 492. Revocarea măsurilor luate faţă de minor.
Revocarea sau menţinerea măsurilor educative, precum şi a măsurii liberării
minorului dintr-un centru de
reeducare înainte de a deveni major, sau dintr-un institut medical-educativ,
când minorul a

MINORUL INCULPAT ÎN FAZA DE JUDECATĂ

1. Consideraţii preliminare
Particularitatea tratamentului juridic al minorilor din această categorie
constă înaceea că, deşi acţiunea-inacţiunea infracţională prezintă o gravitate
deosebită, dacă nuse va face dovada discernământului în momentul săvârşirii
actului ilicit, făptuitorul nurăspunde penal, întrucât nu este subiect activ de
drept penal, fapta neconstituind oinfracţiune1.
Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă
ori i sepoate aplica o pedeapsă. Şi în reglementarea actuală (art. 100 alin. 2
C. pen.), seprevede că pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea
unei măsurieducative nu este suficienţă pentru îndreptarea minorului.
2.Obligativitatea efectuării referatului de evaluare
Este un alt element caracteristic în cadrul procedurii speciale de urmărire,
cercetare si judecare a minorului.
În cauzele cu inculpaţi minori, instanţa de judecată are obligaţia să
dispunăefectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de probaţiunede
pe lângătribunalul în a cărui circumscripţie îşi are locuinţa minorul, potrivit
legii,cu excepţiacazului în care efectuarea referatului de evaluare a fost
solicitată în cursul urmăririipenale, situaţie în care dispunerea referatului de
către instanţă este facultativă

Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date

privind persoana minorului în perspectivă socială2. În cursul efectuării
referatului de către Serviciul de protecţie a victimelor si reintegrare sociala a
infractorilor de la domiciliul minorului vor fi strânse date cu privire la
comportarea minorului în mod obişnuit, la starea fizică şi mentală a acestuia,
la antecedente, la condiţiile în care a crescut şi a trăit, la modul în care
părinţii, tutorele sau persoana în îngrijirea căreia se află minorulîşi
îndeplineşte îndatoririle faţă de acesta. În cursul efectuăriireferatului trebuie
să se urmărească şi lămurirea tuturor aspectelor care ar putea fi edificatoare
în privinţa cauzelor şi condiţiilor care au influenţat conduita antisocială a
minorului. În acest sens poate fi consultat medicul de familie, se pot purta
discuţii cu profesorii minorului, etc. Efectuarea referatului de evaluare
constituie o obligativitate pentru organele de urmărire penală în cauze cu
infractori minori, nerealizarea acesteia constituind un motiv de restituire a
dosaruluide procuror la organul de urmărire penală sau de instanţă la
parchet3, deoarece este vorba despre o nulitate absolută, prevăzută de art.
197, alin.2, C.p.p. Dacă referatul de evaluare nu este complet, întregirea
acestuia se poate face de către instanţă4.

. Procedura privind judecarea minorilor de către instanţă

3.4.Competenţa materială a organelor de judecată Judecarea infractorilor
minori se face de către instanţecu aplicarea procedurii obişnuite, care se
completează cu dispoziţiile speciale cuprinse în art. 483-486 C.p.p. şi de
Legea nr. 304 din 2004 privind organizarea judiciară. Infracţiunile săvârşite
de minori sunt judecate de instanţele judecătoreşti. În ceea ce priveşte
competenţa de judecată, se aplică reguli speciale. Potrivit art. 40 din Legea
privind organizarea judiciară, infracţiunile săvârşite de minori, precum şi
cele săvârşite asupra minorilor se judecă de completele şi secţiile
specializate pentru minori şi familie şi, pe măsura înfiinţării lor, de
tribunalele specializate pentru minori şi familie.Legea 304/2004 prevede
posibilitatea (nu obligativitatea) înfiinţării tribunalelor specializate pentru
minori şi familie, decizia fiind la latitudinea preşedinţilor de instanţă5. Prin
urmare, în funcţie de competenţa materială şi teritorială, determinată de
infracţiunea săvârşită, devine competentă să judece cauza completul sau
secţia specializată a judecătoriei, tribunalului sau curţii de apel; dacă s-a
înfiinţat un tribunal specializat pentru minori şi familie, competenţa revine
acestuia, dacă infracţiunea este de competenţa materială a tribunalului6.

Cauzele în care inculpatul este minor se judecă potrivit regulilor de

competenţă
obişnuită, cu derogările prevăzute în procedura specială. Derogările
existente în cazul
judecării minorilor de către instanţă privesc: compunerea instanţei,
persoanelechemate la judecarea minorilor, desfăşurarea judecăţii şi apărarea
exercitată în cazulinculpatului minor7.
3.3. Compunerea instanţei
Cauzele cu minori se judecă de către judecători anume desemnaţi
depreşedintele instanţei, prin repartizarea aleatorie a dosarelor8. Din
observarea legiirezultă că sunt aplicabile regulile de competenţă obişnuite,
numai că judecătorii suntnumiţi de preşedintele instanţei.
 Legiuitorul a reglementat expres şi situaţia in care infractorul minor
devinemajor în timpul desfăşurării procesului, precizând că instanţa
compusă din judecătorispecializaţi rămâne competentă să judece cauza şi
face aplicaţia dispoziţiilorprocedurale speciale privitoare la minori, chiar
dacă, între timp, minorul a împlinitvârsta de 18 ani (art. 483 alin. 2), dacă la
data sesizării instanţei era minor. Se impuneînsă precizarea că instanţa
trebuie să fi fost sesizată înainte ca minorul să împlinească18 ani, deoarece
în alin. final al art. 483 se menţionează expres că inculpatul care asăvârşit
infracţiunea în timpul când era minor este judecat potrivit proceduri
Potrivit art. 483 alin. 3 C.p.p. inculpatul care a săvârşit infracţiunea în
timpul în care era minor este judecat potrivit procedurii obişnuite, dacă la
data sesizării instanţei împlinise vârsta de 18 ani. Respectarea obligaţiei ca
în cauză să se efectueze ancheta socială se menţine, chiar dacă judecata are
loc după ce inculpatul a devenit major10. Nerespectarea dispoziţiilor privind
compunerea instanţei de judecată este prevăzută sub sancţiunea nulităţii
absolute, ceea ce atrage,în cazul în care un minor inculpat a fost judecat de
judecători care nu au fost desemnaţi în completele sau secţiile specializate
pentru minori, desfiinţarea hotărârii pronunţate11. Participarea procurorului
la judecarea cauzelor cu infractori minori este obligatorie12 (art. 315 alin.1)
la toate termenele de judecată, nu numai la cel la care cauza se dezbate în
fond13. Nerespectarea acestei cerinţe atrage sancţiuneanulităţii absolute
prevăzute de art. 197 alin. 2. În practica judiciară, în mod constant, au fost
casate hotărârile prin care s-au soluţionat cauzele privitoare la infractorii
minori fără participarea procurorului14.

3.4. Măsuri pregătitoare Măsurile pregătitoare cu caracter special ale

şedinţei de judecată se referă la persoanele chemate la judecată15. În alin. 2
art. 484 se arată că la judecarea cauzei,alături de părţi, instanţa este obligată
să citeze: Autoritatea tutelară; Părinţii16; Tutorele, curatorul sau
persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul, după caz17.
Instanţa poate cita orice altă persoană a cărei prezenţă este considerată
necesară de către instanţă, cum ar fi dirigintele clasei, medicul familiei18. La
judecarea cauzei se citează şi Serviciul de protecţie a victimelor şi
reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului. Citarea parţilor,
a serviciului de protecţie a victimelor şi a părinţilor este obligatorie, astfel
încât omisiunea instanţei de a le chema în faţa sa, este sancţionată cu nulitate
absolută.Neprezentareapersoanelor legal citatenu împiedică judecarea
cauzei.Nerespectarea obligaţiei de citare a persoanelor arătate în art. 484
alin. 2 este sancţionată cu nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. 1 sau
419. Persoanele

chemate la judecată au dreptul şi îndatorirea să dea lămuriri, să

formuleze cereri şi să prezinte propuneri în privinţa măsurilor ce ar urma să
fie luate (art. 494 alin. 3). Pot participa la judecată toate persoanele citate,
apărătorii părţilor, precum şi alte persoane cărora instanţa le-a dat
încuviinţarea20. Dispoziţiile art. 484 sunt aplicabile în toate cauzele
privitoare la minori, indiferent de vârsta lor, iar nu numai în cele în care
infractorul este minor sub 16 ani, aşa cum se procedează în faza urmăririi
penale. Preşedintele completului va atrage atenţia persoanelor chemate la
judecată asupra drepturilor pe care le au şi a îndatoririlor ce le incumbă21.
3.5 Desfăşurarea judecăţii Art. 484 alin.1 C.p.p. prevede ca judecarea unei
cauzeprivind o infracţiune săvârşită de un minor se face în prezenţa
acestuia , cu excepţia situaţieicând minorul s-a sustras de la judecată. În baza
rolului său activ instanţa trebuie să depună toate diligentele pentru ca
minorul să fie prezent la judecată22. Fiind un caz de prezenţă obligatorie a
inculpatului la judecată,desfăşurarea judecăţii în lipsa minorului atrage
nulitatea absolută a hotărârii pronunţate. Prezenţa inculpatului minor trebuie
asigurată la fiecare termen şi în toate etapele judecăţii23 în care s-au luat
măsuri de care depinde soluţia cauzei.

Sustragerea nu poate fi dedusă din simpla absenţă a minorului de la

judecată,împrejurarea urmând a fi stabilită cu certitudine de organul
judiciar24. Ipoteza căminorul s-a sustras de la judecată trebuie să aibă
fundamentare în datele ce rezultă dindemersurile făcute pentru găsirea şi
aducerea acestuia în faţa instanţei25, o cercetaretemeinică din care să rezulte
că inculpatul minor a fugit de acasă, că se ascunde, că adeclarat că nu se va
prezenta la judecată26.
Conform art. 485 alin.1-2 C.p.p. judecarea infractorului minor se face în
şedinţă separată, care nu este publică27.
În practica judiciară s-au pronunţat soluţii în care se arată că
nerespectareadispoziţiilor cuprinse în art.484 si 485 C.p.p. nu este
sancţionată, potrivit dispoziţiilorart. 197 alin 2, cu nulitatea absolută, ci, în
conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin 1şi 4,atrage nulitatea hotărârii
numai în măsura în care prin aceasta se aduce ovătămare a intereselor sale
care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărâriidate28 sau dacă,
din această cauză, nu s-a putut afla adevărul sau obţine soluţionareajustă a
cauzei29.
Dacă instanţa apreciază că cercetarea judecătorească şi dezbaterile
judiciare arputea avea o influenţă negativă asupra minorului, are dreptul,
după ascultareaacestuia, să-l îndepărteze din sala de şedinţă. Această măsură
specială este aplicabilănumai dacă inculpatul nu a împlinit 16 ani potrivit art.
485 alin. final.

Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care uniiminori şi
alţii majori, cauzele se disjung şi într-o cauză se desfăşoară procedura
specială pentru minori, iar în cealaltă procedura obişnuită. Legea
reglementează expres situaţia în care în aceeaşi cauză sunt mai mulţi
inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă
disjungerea. În art. 486 se arată că, într-o asemenea situaţie, cauza rămâne în
competenţa tribunalului specializat pentru minori şi familie sau completelor
ori secţiilor specializate pentru minori şi familie, care judecă în compunerea
arătată în art.483 C.p.p., cu judecători anume desemnaţi şi după procedura
obişnuită, aplicând însa cu privire la inculpaţii minori, dispoziţiile cuprinse
în procedura speciala30, iar pentru inculpaţii majori se aplică procedura
obişnuită. În acest caz, şedinţa este publică31, deoarece aceasta este o
garanţie pentru inculpatul major. 4. Asistenţa juridică Aşa cum reiese din
dispoziţiile art. 171 alin 2, asistenţa juridică a inculpatului minor este
obligatorie în faza judecăţii32. În cazul în care nu există un apărător ales, art.
171 alin 4 impune obligaţia desemnării unui apărător din oficiu. Asistenţa
juridică este obligatorie numai dacă la data sesizării instanţei inculpatul nu
devenise major. Sancţiunea încălcării dispoziţiilor menţionate privitoare la
asistenţa inculpatului minor de către apărător constă în nulitatea absolută a
hotărârii pronunţate, potrivit şi fără asigurarea asistenţei juridice, dacă
hotărârea a rămas definitivă, în recursul în anulare declarat, soluţia ce se
impune este casarea în temeiul art. 409 şi 410 partea a II-a, pct. 5 şi 6,
raportate la art. 484 alin 1 şi art .171 alin 234. În practica instanţelor de
judecată s-a pus problema dacă apărătorul inculpatului minor poate pune
concluzii în faţa instanţei în lipsa acestuia. Faţă de modul neunitar în care
problema a fost soluţionată, Plenul fostului Tribunal Suprem a dat îndrumări
instanţelor35 în sensul că, în cazurile în care legea prevede că asistenţa
juridică a inculpatului este obligatorie (deci şi în cazul asistenţei juridice a
inculpatului minor), apărătorul ales sau desemnat din oficiu nu poate pune
concluzii în faţa instanţei decât în prezenţa inculpatului. Apărătorul nu poate
pune concluzii în lipsa inculpatului nici în cazurile în care legea dispune ca
judecata să se facă în prezenţa inculpatului, dar acesta se sustrage de la
judecată, deoarece în ambele situaţii este permisă numai asistenţa
inculpatului, iar nu şi reprezentarea sa36. 5. Sancţionarea infractorilor
minori. Regim de aplicare. Potrivit legii, în cazul în care s-a luat faţă de
minor măsura educativă a mustrării, aceasta se execută de îndată, în şedinţa
în care s-a pronunţat hotărârea. Când din orice împrejurări măsura mustrării
nu poate fi executată îndată după pronunţare, se fixează un termen pentru
când se dispune aducerea minorului, citându- se totodată părinţii, ori dacă
este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana în îngrijireapersoana sau
reprezentantul instituţiei sau unităţii speciale căreia i s-a încredinţat
supravegherea sunt de faţă. Când punerea în executare nu se poate face în
aceeaşi şedinţă, se fixează un termen pentru când se dispune aducerea
minorului şi chemarea persoanelor amintite anterior. Revocarea măsurii
libertăţii supravegheate, cu excepţia cazului în care minorul a săvârşit din
nou o infracţiune, precum şi înlocuirea libertăţii supravegheate se dispun de
instanţa care a pronunţat această măsură. În cazul în care s-a luat faţă de
minor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, instanţa
poate dispune, prin aceeaşi hotărâre, punerea de îndată în executare a
măsurii luate. Punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe
hotărâre organului de poliţie de la locul unde se află minorul. Copia de pe
hotărâre se predă centrului de reeducare în care minorul este internat.
Centrul de reeducare comunică instanţei efectuarea internării. Liberarea
minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni major, revocarea
liberării înainte de a deveni major, precum şi ridicarea sau prelungirea
măsurii internării într-un centru de reeducare se dispune din oficiu sau la
sesizare de judecătoria sau tribunalul care a judecat în primă instanţă pe
minor. Aceeaşi instanţă estre competenţă să dispună ridicarea, prelungirea
sau înlocuirea măsurii internării într-un institut medical-educativ. Revocarea
sau menţinerea măsurilor educative, precum şi a măsurii liberării minorului
dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni major, sau dintr-un institut
medical-educativ, când minorul a săvârşit din nou omajor. Celelalte
dispoziţii privind judecata în apel sau în recurs se aplică potrivit procedurii
obişnuite38. Infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi
sau decăderi. O condamnare ca aceasta nu poate constitui primul termen al
recidivei. Nu se aplică minorului pedepse complementare. În dreptul penal
există un principiu după care se alege categoria şi felul sancţiunii aplicabile
minorului infractor, acela fiind principiul „priorităţii măsurilor educative faţă
de pedeapsă” iar în cadrul măsurilor educative, primează măsurile
neprivative de libertate Faptele penale săvârşite de minori constituie nu
numai un atentat împotriva ordinii de drept, generator de răspundere penală
şi contra căruia este normal să se reacţioneze prin măsuri de apărare socială,
dar şi cauza unor prejudicii materiale şi morale aduse unor persoane fizice
sau juridice şi care trebuie să fie reparate. Obligaţia de a repara aceste daune
incumba , desigur , în primul rând , minorului , când acesta dispune de
mijloace materiale necesare recuperării prejudiciilor pe care le-a cauzat
(ceea ce se întâmplă foarte rar) , dar constituie şi obligaţia altor persoane
( părinţi , educatori , profesori ) care , neîndeplinindu-şi îndatoririle de
supraveghere şi educaţie ce le are faţă de minori , au făcut posibilă
săvârşirea faptei infracţionale păgubitoare39
 CAPITOLUL II
PROCEDURA IN CAUZELE CU INFRACTORI MINORI

Dispozitii generale
Art. 480. - Urmarirea si judecarea infractiunilor savarsite de minori, precum si
punerea in executare a hotararilor privitoare la acestia se fac potrivit procedurii obisnuite,
cu completarile si derogarile din prezentul capitol.
Persoanele chemate la organul de urmarire
Art. 481. - Cand invinuitul sau inculpatul este un minor ce nu a implinit 16 ani, la
orice ascultare sau confruntare a minorului, daca organul de urmarire penala considera
necesar, citeaza pe delegatul autoritatii tutelare, precum si pe parinti, iar cand este cazul,
pe tutore, curator sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul.
Citarea persoanelor prevazute in alineatul precedent este obligatorie la efectuarea
prezentarii materialului de urmarire penala.
Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor aratate in alin. 1 si 2
nu impiedica efectuarea acelor acte.
Obligativitatea anchetei sociale
Art. 482. - In cauzele cu infractori minori, organul de urmarire penala sau instanta
de judecata are obligatia sa dispuna efectuarea anchetei sociale.
Ancheta sociala consta in strangerea de date cu privire la purtarea pe care minorul
o are in mod obisnuit, la starea fizica si mintala a acestuia, la antecedentele sale, la
conditiile in care a fost crescut si in care a trait, la modul in care parintii, tutorele sau
persoana in ingrijirea careia se afla minorul isi indeplinesc indatoririle fata de acesta si in
general cu privire la orice elemente care pot servi la luarea unei masuri sau la aplicarea
unei sanctiuni fata de minor.
Ancheta sociala se efectueaza de catre persoane desemnate de catre autoritatea
tutelara a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza minorul.
Compunerea instantei
Art. 483. - Cauzele in care inculpatul este minor se judeca potrivit regulilor de
competenta obisnuita, de judecatori desemnati de catre ministrul justitiei.*)
Instanta compusa potrivit dispozitiilor alineatului precedent ramane competenta sa
judece si face aplicarea dispozitiilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar daca
intre timp inculpatul a implinit varsta de 18 ani. Inculpatul, care a savarsit infractiunea in
timpul cand era minor, este judecat potrivit procedurii obisnuite, daca la data sesizarii
instantei implinise varsta de 18 ani.
*) Alin. 1 al art. 483 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
Persoane chemate la judecarea minorilor
Art. 484. - Judecarea cauzei privind o infractiune savarsita de un minor se face in
prezenta acestuia, cu exceptia cazului cand minorul s-a sustras de la judecata.
La judecarea cauzei se citeaza, in afara de parti, autoritatea tutelara si parintii, iar
daca este cazul, tutorele, curatorul sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se
afla minorul, precum si alte persoane a caror prezenta este considerata necesara de catre
instanta.
Persoanele aratate in alineatul precedent au dreptul si indatorirea sa dea lamuriri,
sa formuleze cereri si sa prezinte propuneri in privinta masurilor ce ar urma sa fie luate.
Neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica judecarea cauzei.
 Desfasurarea judecatii
Art. 485. - Sedinta in care are loc judecarea infractorului minor se desfasoara
separat de celelalte sedinte.
Sedinta nu este publica. La desfasurarea judecatii pot asista persoanele aratate in
articolul precedent, aparatorii partilor, precum si alte persoane cu incuviintarea instantei.
Cand inculpatul este minor sub 16 ani, instanta dupa ce il asculta poate dispune
indepartarea lui din sedinta, daca apreciaza ca cercetarea judecatoreasca si dezbaterile ar
putea avea o influenta negativa asupra minorului.
Inculpati minori cu majori
Art. 486. - Cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori
si altii majori, si nu este posibila disjungerea, instanta judeca in compunerea prevazuta in
art. 483 si dupa procedura obisnuita, aplicand insa cu privire la inculpatii minori
dispozitiile cuprinse in acest capitol.
Executarea mustrarii
Art. 487. - In cazul cand s-a luat fata de minor masura educativa a mustrarii,
aceasta se executa de indata, in sedinta in care s-a pronuntat hotararea.
Cand, din orice imprejurari, masura mustrarii nu poate fi executata indata dupa
pronuntare, se fixeaza un termen pentru cand se dispune aducerea minorului, citandu-se
totodata parintii, ori, daca este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana in ingrijirea sau
supravegherea careia se afla minorul.
Punerea in executare a libertatii supravegheate
Art. 488. - Cand instanta a luat fata de minor masura libertatii supravegheate,
aceasta masura se pune in executare chiar in sedinta in care este pronuntata, daca minorul
si persoana sau reprezentantul institutiei sau unitatii speciale careia i s-a incredintat
supravegherea sunt de fata.
Cand punerea in executare nu se poate face in aceeasi sedinta, se fixeaza un
termen pentru cand se dispune aducerea minorului si chemarea persoanelor prevazute in
alineatul precedent.
Revocarea si inlocuirea libertatii supravegheate
Art. 489. - Revocarea masurii libertatii supravegheate pentru vreuna din cauzele
prevazute in art. 108 din Codul penal, cu exceptia cazului cand minorul a savarsit din nou
o infractiune, precum si inlocuirea libertatii supravegheate se dispun de instanta care a
pronuntat aceasta masura.
Internarea minorului
Art. 490.*) - In cazul in care s-a luat fata de un minor masura educativa a
internarii intr-un centru de reeducare, instanta poate dispune, prin aceeasi hotarare,
punerea in executare de indata a masurii luate. Punerea in executare se face prin
trimiterea unei copii de pe hotarare organului de politie de la locul unde se afla minorul.
Organul de politie ia masuri pentru internarea minorului.
Copia de pe hotarare se preda centrului de reeducare in care minorul este internat.
Centrul de reeducare comunica instantei efectuarea internarii.
*) Potrivit Decretului nr. 545/1972, denumirea "centru de reeducare" a inlocuit denumirea
"institut special de reeducare", in cuprinsul acestui cod.
Schimbari privind masura internarii
Art. 491. - Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni
major, revocarea liberarii inainte de a deveni major, precum si ridicarea sau prelungirea
masurii internarii intr-un centru de reeducare se dispun din oficiu sau la sesizare de
judecatoria sau tribunalul care a judecat in prima instanta pe minor.
Aceeasi instanta este competenta sa dispuna ridicarea, prelungirea sau inlocuirea
masurii internarii intr-un institut medical-educativ.
Amanarea sau intreruperea executarii masurii internarii
Art. 4911.*) - Executarea masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare
poate fi amanata sau intrerupta in cazurile si in conditiile prevazute in art. 453 si 455.
__________
*) Art. 4911 a fost introdus prin Legea nr. 45/1993 si este reprodus astfel cum a fost
modificat prin Legea nr. 141/1996.
Revocarea masurilor luate fata de minor
Art. 492. - Revocarea sau mentinerea masurilor educative, precum si a masurii
liberarii minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major sau dintr-un
institut medical-educativ, cand minorul a savarsit din nou o infractiune, se dispune de
instanta competenta sa judece acea infractiune.
Dispozitii privind apelul si recursul
Art. 493.**) - Dispozitiile art. 483-489 se aplica in mod corespunzator si la
judecata in instanta de apel si de recurs, in cauzele privitoare la infractiuni savarsite de
minori.