Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
16
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
11
Rotaru O., “Delincvenţa juvenilă şi regimul penal al minorilor. Sorgintea noţiunilor”, În
“Avocatul poporului”, Chişinău, 2005, nr. 4-6, pag. 26-28.
12
Aramă E., “Istoria dreptului”, Chişinău, 1997, pag. 23-24.
17
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
15
Кузнецова H., “Криминология”, Москва, 1994, стр. 7-11.
19
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
16
Regula 11 (a) din Regulile ONU cu privire la protecţia minorilor privaţi de libertate.
17
IRP, Ghid pentru specialiştii în domeniul justiţiei penale, Chişinău, 2004, pag. 5.
18
Cioclei V., “Manual de criminologie”, Bucureşti, 1999, pag. 37-42.
20
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
social şi unei ambianţe imorale care favorizează sau pot induce comportamen-
te deviante.
Totodată conceptul de “delincvenţă” nu este sinonim şi, deci, nu se con-
fundă cu noţiunea de “devianţă”. Altfel spus, sfera conceptului de “devianţă”
este mai largă şi cuprinde ca formă particulară noţiunea de “delincvenţă”. În
acest sens s-a arătat că devianţa constă în “orice act, conduită sau manifestare
care violează normele scrise sau nescrise ale societăţii ori ale unui grup social
particular”.19 Este un tip de comportament care se opune celui convenţional
sau conformist şi cuprinde nu numai încălcările legii, ci orice “deviere” de
conduită care nu are un caracter patologic constatat medical şi reprezintă o
abatere de la normele sociale, fiind definită sau percepută astfel de membrii
unui grup social.
În unele lucrări de referinţă din domeniul sociologiei se dă o extensie
excesivă acestui termen, care duce la confundarea lui cu orice abatere de la
aşteptările unui grup sau ale unei colectivităţi complexe, considerându-se în
mod nejustificat că aceste aşteptări sunt echivalente cu normele sociale scrise
sau nescrise existente în societate. Atât în limba română, cât şi în cea franceză,
termenul “devianţă” este preluat din limba engleză, în care “deviance” are în-
ţelesul de abatere de la normele acceptate. Originea cuvântului o găsim în lim-
ba latină, în care verbul “deviare” înseamnă “abatere de la drum” (via - cale,
drum); elementul esenţial pentru înţelegerea accepţiei exacte a termenului de
“devianţă” îl reprezintă conceptul de “normă”.
Unul dintre cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai logicii deontice G.H. von
Wright, arată că termenul “normă” este sinonim cu “model”, “standard”, “re-
glementare”, “regulă” şi “lege”, dar în nici un caz cu “aşteptare”. El este întâl-
nit cu înţelesul de “lege” în ştiinţele naturii şi în logică. Spre deosebire încă de
fenomenele lumii naturale, unde normele au un caracter descriptiv, relevând
legi sau regularităţi care nu pot fi modificate, în viaţa socială normele scrise
sau nescrise prescriu o anumită conduită, asociind întotdeauna încălcare lor
cu un anumit tip de sancţiune (morală sau legală). Cu alte cuvinte, normele
sociale nu rezultă din relaţiile interne, impersonale şi de neschimbat, care di-
rijează fenomenele şi procesele din lumea naturală, ci au un caracter exterior
şi variabil în timp şi spaţiu, fiind o creaţie a omului. Ele au rolul de a orienta
19
Nistorianu Gh., Păun C., “Criminologie”, Bucureşti, 1995, pag. 23-26.
21
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
oameni liberi etc.) se prevedea o anumită pedeapsă. Este foarte probabil că,
în multe din aceste cazuri, răspunderea impuberului era înlăturată pe conside-
rente de vârstă sau de imaturitate biologică. De exemplu, Legea Cornelia de
Sicaris considera că dolul (vinovăţia) nu era compatibil cu nivelul de matu-
ritate psihică şi somatică a copilului (infans) sub 7 ani în cazul în care acesta
săvârşea o omucidere. El era asimilat cu alienatul mintal (furiosus).
Împăratul Theodosiu (379-395 d. Hr.) este cel care legal a stabilit pragul copi-
lăriei (infantia) la vârsta de 7 ani. Pentru anumite fapte, copiii de sex masculin
în vârstă de până la 10, 5 ani şi cei de sex feminin care nu au împlinit 9, 5 ani
erau asimilaţi cu infantes, adică cu copiii de până la 7 ani.
Împăratul Justian (527-565 d. Hr.) va fixa împlinirea vârstei de 14 ani
ca debut al pubertăţii. În mod tradiţional, fata de 12 ani era considerată puberă
(nubilă). Cu toate acestea, spre apusul imperiului, în perioada când frecvenţa
foarte mare şi amploarea tulburărilor interne ameninţau stabilitatea puterii,
era aplicat principiul “malitia supplet aetatem” (răutatea se substituie vârstei),
adică gravitatea faptei şi pericolul ei social determină prezumţia de responsa-
bilitate a minorului, indiferent de vârsta acestuia, ceea ce reprezintă un regres
în tratamentul penal al minorului. De exemplu, deşi minorul era exclus de la
tortură, în cazul crimelor de lezmajestate (fapte care aduceau jignire persoanei
sau autorităţii unui suveran), el putea fi supus unui asemenea tratament, în aşa
mod admiterea acestei excepţii a permis o serie de abuzuri care au devenit
regulă.
Destrămarea şi căderea Imperiului Roman a fost un proces de lungă du-
rată, în care dreptul cutumiar al popoarelor cucerite sau al popoarelor migra-
toare a dobândit o importanţă covârşitoare. Obiceiurile lor juridice, influenţate
adesea de cele ale localnicilor şi ale locului, au devenit principalul izvor de
drept în epoca timpurie a Evului Mediu.
Conform obiceiurilor multor popoare migratoare, cum au fost cele ve-
nite din nordul Europei, o persoană care nu purta arme din cauza vârstei fra-
gede era considerată minor. În cazul în care minorul săvârşea o infracţiune,
el era exonerat de plata amenzii către colectivitate (fredus), în schimb familia
sa urma să plătească răscumpărarea pedepsei private (faidus), pentru a nu fi
supusă răzbunării victimei. Prin urmare, răspunderea penală a minorului era
condiţionată iniţial de un anumit grad de maturizare somatică.
26
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
29
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
29
Ibidem, pag. 95-99.
30
Уголовный кодекс УССР, Москва, 1950, стр. 37-38.
31
Tratatul Ribbentrop-Molotov din 23.08.1940.
30
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
1961, răspunderii penale numai în baza art. 88-91, 93; art. 95-98, art. 102, art.
121, art. 120, art. 123, art. 127, art. 225.2, 227.1, 83”.32
Conform actualului Cod Penal, răspunderea survine de la 16 ani (în
unele cazuri de la 14 ani), deşi au fost tentative de a micşora această vârstă
până la 12 ani.
Cercetările din domeniul psihologiei, pedagogiei etc. susţin faptul că
odată cu atingerea vârstei de 12-13 ani minorul este în stare să-şi aprecieze
conştient comportamentul său, să prevadă consecinţele lui, iar în legătură cu
aceasta şi să aleagă varianta care-i convine mai mult, care corespunde intere-
selor sale.
Standardele internaţionale şi garanţiile minime pentru justiţia penală
juvenilă sunt stabilite în Convenţia ONU “Cu privire la drepturile copilului”.
Astfel, art. 40 dispune că statele vor stabili o vârstă minimă sub care copiii
vor fi prezumaţi neavând capacitatea de a viola legea penală. Deşi convenţia
respectivă nu stabileşte expres vârsta concretă minimă care ar duce la dobân-
direa capacităţii penale, Comitetul ONU responsabil de monitorizarea con-
formării cerinţelor convenţiei a criticat jurisdicţiile în care vârsta minimă de
răspundere penală este de 12 ani sau inferioară acesteia. Un alt document de
importanţă primordială în acest domeniu îl reprezintă Regulile de la Beijing –
Regulile standard minime ale ONU pentru administrarea justiţiei juvenile,
în comentariile cărora se menţionează că “vârsta minimă a răspunderii pena-
le diferă pe larg graţie condiţiilor istorice sau culturale. Abordarea modernă
trebuie să ia în consideraţie faptul dacă copilul poate trăi în conformitate cu
componentele morale şi psihologice ale răspunderii penale. Aceasta înseamnă
că un copil, în virtutea discernământului şi înţelegerii sale individuale, poate
fi tras la răspundere pentru un comportament esenţialmente antisocial. Dacă
vârsta răspunderii penale este fixată la un nivel prea jos sau dacă nu există o
limită minimă de vârstă, noţiunea de răspundere ar deveni fără sens”.33
În baza celor menţionate anterior conchidem că vârsta minimă a răs-
punderii penale nu trebuie să fie inferioară vârstei când persoana capătă anu-
mite cunoştinţe, inclusiv în domeniul dreptului, experienţă de viaţă, ajunge la
32
Codul Penal al RM din 1961, Chişinău, 1961, pag. 27-28.
33
Botnaru S., Şavga A., Grosu V., Grama M., “Drept penal. Partea generală”, Chişinău,
2005, pag. 176-177.
31
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
(B.Spinoza)
36
Codul Penal al Republicii Moldova. Comentariu,Chişinău, 2003, pag. 73-75.
37
Hotărârea cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii din
22.11.2004.
38
Codul Penal al Republicii Moldova. Comentariu. Chişinău, 2003, pag. 74.
39
Codul Penal al Republicii Moldova. Chişinău, 2002, pag. 45.
34
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
39
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
44
Codul de Executare al Republicii Moldova. Chişinău, 2005, pag. 54.
45
IRP, UNICEF, “Respectarea drepturilor minorilor în locurile de detenţie. Raport de
monotorizare.”, Chişinău, 2005, pag. 23.
40
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
52
IRP “Expertiza judiciară în cauzele privind minorii”, Chişinău, 2005, pag. 90-91.
53
Codul Penal al Republicii Moldova. Comentariu. Chişinău, 2003, pag. 80.
44
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
IRP “Expertiza judiciară în cauzele privind minorii”, Chişinău, 2005, pag. 124-125.
56
46
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
În vederea formării unei viziuni cât mai ample asupra problemei in-
vestigate, precum şi a elucidării aspectelor pozitive şi negative ale legislaţiei
naţionale în comparaţie cu legislaţiile penale ale altor state referitoare la ca-
pitolul respectiv, ne-am propus studiul literaturii de specialitate în următoarea
ordine:
• Tratamentul penal al minorilor în statele cu tradiţie (Franţa, Germania,
Federaţia Rusă, Olanda);
• Tratamentul penal al minorilor în statele ex-socialiste (România, Polo-
nia, Letonia, Ucraina);
• Tratamentul penal al minorilor în alte state (Suedia, Elveţia, Danemar-
ca, Argentina, Japonia, Australia).
Legislaţia Franţei
Codul Penal al Revoluţiei Franceze de la 1791, cunoscut în literatura de
specialitate sub denumirea de Codul lui brumar de anul IV, precum şi Codul
Napoleon (1810) fixau ca limită a minorităţii penale vârsta de 16 ani, fără a
prevedea prezumţia de iresponsabilitate a persoanei minore.
Totodată, atunci când se considera că minorul a săvârşit fapta cu dis-
cernământ, acesta urma a fi condamnat la executarea unei pedepse privative
de libertate mai puţin riguroasă decât cea care se aplică unui infractor major
(beneficiind de scuza atenuantă a vârstei), ispăşind-o în instituţiile penitencia-
re alături de infractorii majori.
Ceva mai târziu, în 1850, s-a dispus înfiinţarea unor “colonii peniten-
ciare” destinate nemijlocit delincvenţilor minori. Studiile efectuate în epoca
respectivă, cu referire la modul de funcţionare a acestora, au determinat că
regimul “coloniilor penitenciare” era similar cu cel al penitenciarelor, fapt
47
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
58
Pitulescu I., “Criminalitatea juvenilă”, Bucureşti, 2000, pag. 127-130.
49
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
50
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
51
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
Legislaţia Germaniei
Legislaţia penală a minorului în Germania este marcată încă de la în-
ceputul secolului XX de preocuparea pentru un tratament diferenţiat al delin-
cventului minor în raport cu infractorul major. Am semnalat aceeaşi tendinţă
şi în Franţa, dar, spre deosebire de această ţară, în Germania regimul penal al
minorilor este integrat într-un ansamblu de acte normative care alcătuiesc un
sistem complex de măsuri cu caracter social-educativ şi de protecţie, în care
aspectele represive constituie o excepţie cu reguli stabile printr-o legislaţie
bine diferenţiată şi adaptată specificului acestei grupe de vârstă. În acest sens,
de menţionat că Germania este una dintre puţinele ţări din lume în care există
o Lege privind bunăstarea tineretului (Jugendwohlfahrtgesetz), care constituie
un act de referinţă în domeniul tratamentului social şi al măsurilor care trebuie
luate în vederea asigurării unor condiţii normale de viaţă copiilor şi tinerilor.
Considerăm oportună adoptarea unei legi similare de către Parlamentul
Republicii Moldova în vederea asigurării condiţiilor optime de instruire, de
activitate a tinerilor în ţara noastră şi implicit a stopării procesului migraţio-
nal.
Regimul penal al minorului şi “tânărului adult” (Herranwachsende)
este prevăzut în Legea tribunalelor pentru tineret (Jugendgerichtsgesetzbuch)
52
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
Măsuri educative
• Îndrumări de comportare, care constau în indicaţii şi interdicţii dispuse
de judecătorul de minori, potrivit cărora trebuie să fie organizată viaţa
minorului şi să se desfăşoare educaţia acestuia, şi anume: îndrumări
care privesc localitatea de domiciliu, indicaţia să locuiască la o familie
sau într-un cămin, indicaţia să înveţe o meserie sau să urmeze o şcoală,
îndrumarea de a efectua o muncă, interdicţia de a avea relaţii cu anumi-
te persoane şi de a frecventa anumite locuri.
• Asistenţa educativă şi plasamentul pentru îngrijire în cazul minorului
care se află într-o stare de pericol moral ori a cărui dezvoltare fizică sau
psihică este periclitată. Asistenţa este asigurată de către o persoană de-
semnată de instanţa judecătorească de tutelă şi de Oficiul pentru minori
şi tineret.
Măsurile de corecţie sunt dispuse de judecător atunci când acesta con-
sideră că măsurile educative nu sunt suficiente pentru îndreptarea minorului
şi constau în:
• Avertisment, prin care judecătorul îi arată minorului caracterul ilegal al
faptei săvârşite şi îl previne asupra posibilelor consecinţe ale săvârşirii
unei noi infracţiuni.
• Obligarea reparării prejudiciului şi plata unei contribuţii băneşti către
o colectivitate de interes public. Este o măsură de corecţie care constă
în despăgubirea materială a victimei pentru paguba provocată de in-
fracţiune, în adresarea de scuze victimei şi în obligarea minorului de a
plăti din propriile sale mijloace o contribuţie bănească unei instituţii de
utilitate comunitară. Arestul pentru minori poate fi un arest de sfârşit
de săptămână, cu supunerea minorului la o serie de activităţi de interes
comunitar în timpul liber de la sfârşitul săptămânii sau reţinerea lui
într-o instituţie anumită destinată executării acestei măsuri (minimum o
săptămână şi maximum 4 săptămâni), un arest de scurtă durată (de la 2
la 6 zile) şi un arest de lungă durată (de la o săptămână la 4 săptămâni)
executate într-una dintre instituţiile menţionate mai sus. Hotărârea se
pronunţă în câteva zile sau în câteva săptămâni.
54
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
Pedepse
Pedeapsa pentru minori se pronunţă atunci când instanţa de judeca-
tă apreciază că măsurile educative şi măsurile de corecţie nu sunt suficiente
pentru îndreptarea minorului sau dacă infracţiunea este gravă şi impune, ca
urmare a vinovăţiei cu care a fost comisă, aplicarea unei pedepse. Pedepsele
sunt împărţite în pedepse cu o durată determinată şi pedepse cu o durată nede-
terminată. În cazul pedepselor privative de libertate cu o durată determinată,
termenul minim este de 6 luni, iar cel maxim de 5 ani. Dacă pentru infracţi-
unea săvârşită legea penală prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani, atunci
pedeapsa maximă la care minorul poate fi condamnat este de 10 ani. Pedeapsa
pe o durată nedeterminată nu poate depăşi 4 ani, stabilindu-se în momentul
pronunţării şi durata sa minimă. Intervalul dintre limitele pedepsei nu poate fi
mai mic de doi ani. Pedeapsa pe o durată nedeterminată poate fi prelungită sau
redusă de instanţa de judecată în timpul executării sau poate fi transformată în
pedeapsă pe o durată determinată.
Legea instanţelor pentru minori prevede în mod distinct pentru aceas-
tă categorie de făptuitori posibilitatea “suspendării executării cu punerea sub
supraveghere” şi “suspendarea pronunţării hotărârii cu punerea sub supra-
veghere” a minorului.
Suspendarea executării cu punerea sub supraveghere se poate dispu-
ne în cazul în care pedeapsa pronunţată nu depăşeşte un an şi dacă judecătorul
apreciază că judecarea cauzei şi aplicarea pedepsei constituie un avertisment
care face ca executarea sancţiunii de către minor să fie necesară.
O altă posibilitate este suspendarea pronunţării hotărârii cu punerea
sub supraveghere. Judecătorul poate amâna pronunţarea hotărârii, dacă nu are
certitudinea că pedeapsa constituie mijlocul cel mai eficace de îndreptare a
conduitei minorului. În acest caz, el dispune punerea minorului sub suprave-
ghere pe o perioadă de minimum 1 an şi de maximum 2 ani, stabilind reguli
de comportare a minorului şi o serie de obligaţii pe care acesta trebuie să le
execute.
Instanţele pentru minori sunt: judecătorul de minori, Curtea de Juri
pentru minori şi Camera Penală pentru Minori. Pe lângă fiecare dintre aceste
ultimele două instanţe funcţionează procurori pentru minori. Curtea de Juri
este formată dintr-un judecător pentru minori, ca preşedinte, şi doi asesori
55
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
(juraţi), care trebuie să fie un bărbat şi o femeie. Camera Penală pentru Minori
este formată din 3 judecători de profesie şi 2 asesori (juraţi). Asesorii sunt
aleşi de instanţă pentru o perioadă de 4 ani, din listele de asesori propuşi de
consiliile locale pentru bunăstarea tineretului. Şedinţele de judecată nu sunt
publice şi se desfăşoară, de regulă, în clădiri separate de cele în care sunt ju-
decaţi infractorii majori.
Este salutabilă hotărârea legiuitorului german de a aplica faţă de mi-
norul care a săvârşit o infracţiune doar măsuri educative, precum şi de a struc-
tura măsurile luate faţă de minori în măsuri educative, de corecţie şi pedepse.
Şi în acest context venim cu propunerea ca legiuitorul din ţara noastră să pună
accentul în mod special pe măsurile preventive, şi nu pe cele represive.
56
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
62
Уголовный кодекс Росийской Федераций, Москва, 2002 стр. 53.
57
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
58
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
Legislaţia Olandei
CP al Olandei a intrat în vigoare la 1.09.1886. Capitolul VIII A al CP,
cu modificările din 7.07.1994,este intitulat “Condiţiile speciale destinate mi-
norilor”. Astfel, conform art. 486 CPP, nu pot fi supuse răspunderii penale per-
soanele ce n-au atins vârsta de 12 ani. Pentru minorii cu vârsta cuprinsă între
12 şi 18 ani sunt prevăzute sancţiuni respective, cea mai severă fiind detenţia
în penitenciarul destinat tinerilor infractori pentru o perioadă ce nu depăşeşte
24 de luni (art. 77i), scopul politicii penale fiind educarea tinerei generaţii în
spiritul respectului legii.63
Conform art. 77(a) al CP, pentru persoanele ce au vârsta cuprinsă între
12 şi 18 ani drept măsuri de pedeapsă nu pot servi: detenţia, detenţia în peni-
tenciar, lucrul în folosul comunităţii.
Faţă de minori, conform alin. 4 art. 77h, pot fi aplicate următoarele
măsuri de pedeapsă:
60
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
Legislaţia României
Regimul penal al minorului este prevăzut în titlul IV al CP al României,
denumit “Minoritatea”, fiind modificat prin Decretul nr. 218/1977, care abroga
implicit sistemul de sancţionare a infractorilor minori prevăzut de CP adoptat
la 21.06.1968. Prin Legea nr. 104/1992 a fost abrogat Decretul nr. 218/1977 şi
a reintrat în vigoare Titlul IV al Părţii generale a CP cu unele modificări.66
65
Уголовный кодекс Голандии. Законодательство зарубежных стран. Санк-Петербург,
2001, стр. 200-225.
66
Crişu C., “Codul penal. 69 legi speciale care prevăd sancţiuni penale” , pag. 63-72.
62
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
64
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
66
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
Legislaţia Poloniei
CP al Poloniei a fost adoptat la 6.06.1997 şi a intrat în vigoare la
1.01.1998.
În opinia cercetătoarei N. Kuzneţova, CP al Poloniei prezintă noutăţi
faţă de CP de la 1969 sub aspectul apariţiei unor noi capitole în partea specia-
73
Codul Pena,. 69 de legi speciale care prevăd sancţiuni penale, Bucureşti, 2005, pag. 63-72.
68
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
lă, cum ar fi, spre exemplu, infracţiunile contra securităţii informaţiei, exclu-
derea clasificării infracţiunilor în “grave” şi “mai puţin grave”, tipologizarea
acestora în infracţiuni şi delicte.74
Conform principiilor enumerate în codul respectiv, este pasibilă de răs-
punderea penală persoana care a atins vârsta de 17 ani (§1 art.10).
Minorul care, la atingerea vârstei de 15 ani, săvârşeşte una din infrac-
ţiunile prevăzute de art.134 (tentativa la viaţa Preşedintelui Poloniei); art.148
(săvârşirea unui omor); art. 156 (vătămarea gravă a sănătăţii); art. 163 (săvâr-
şirea unei infracţiuni ce pune în pericol viaţa oamenilor); art. 173 (infracţiuni
contra securităţii circulaţiei); art. 197 (violul); art. 252 (deţinerea de ostatici);
art. 280 (furtul) poate fi tras la răspundere penală, în baza principiilor menţio-
nate în Cod, dacă circumstanţele, precum şi nivelul de dezvoltare a persoanei
vinovate, caracteristicile personale şi condiţiile de viaţă necesită acest lucru,
în mod special dacă măsurile educative nu s-au soldat cu rezultatele dorite (§
2 art.10).
Conform §3 al aceluiaşi articol, în situaţiile menţionate anterior (cu re-
ferire la §2) pedeapsa nu poate depăşi 2/3 din plafonul pedepsei prevăzute
pentru infracţiunea săvârşită. Instanţa poate recurge, de asemenea, la aplicarea
unei pedepse mult mai blânde.
Referitor la persoana care a săvârşit infracţiunea la atingerea vârstei
de 17 ani, dar neavând 18 ani împliniţi, instanţa poate recurge la aplicarea
măsurilor educative, medicale atunci când circumstanţele cazului, precum şi
nivelul de dezvoltare a celui vinovat, trăsăturile personale şi condiţiile de viaţă
necesită acest lucru (§4 art.10).75
Atenţionăm asupra faptului că, conform §1 art. 54, “la stabilirea pedep-
sei unui minor instanţa se ghidează de caracterul educativ al acesteia”.
Faţă de persoana de vârstă tânără, ce a săvârşit o infracţiune cu inten-
ţie, ca măsură obligatorie este stabilită supravegherea (§2 art. 73), iar faţă de
persoana care la momentul săvârşirii infracţiunii n-a atins vârsta de 18 ani nu
poate fi aplicată ca măsură de pedeapsă detenţia pe viaţă (§2 art. 54).76
74
Кузнецова Н., Уголовный кодекс Республики Польша. Уголовные кодексы стран
Восточной Европы. Минск, 1998, стр. 3 –6.
75
Уголовный кодекс Республики Польша. Минск, 1998, стр. 10-11.
76
Уголовный кодекс Республики Польша. Минск, 1998, стр. 74.
69
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
Legislaţia Letoniei
Începând cu 1.04.1999 a intrat în vigoare noul CP al Republicii Letone,
cunoscut sub denumirea de “Legea penală a Republicii Letone”, înlocuind
astfel CP al RSS Letone din 1960.
Structural, CP al Republicii Letone se împarte în 2 părţi: Generală şi
Specială incluzând 25 de capitole şi 356 de articole.77
Prin prisma problemei investigate, menţionăm că, conform capitolului
3, “Pedeapsa”, faţă de minori nu poate fi aplicată pedeapsa privativă de liber-
tate. Art. 11 CP al Republicii Letone prevede că răspunderea penală survine
de la 14 ani pentru toate acţiunile infracţiunii săvârşite indiferent de gravitatea
lor.78
Legislaţia Ucrainei
CP al Ucrainei a fost adoptat la 5.04.2001. Conform alin.1, art. 22, ca-
pitolul IV, “Persoana supusă răspunderii penale”, sunt pasibile de răspundere
penală persoanele care la momentul săvârşirii infracţiunii au atins vârsta de
16 ani.
Persoanele care au săvârşit infracţiunea, având vârsta cuprinsă între 14
şi 16 ani, pot fi supuse răspunderii penale pentru săvârşirea următoarelor in-
fracţiuni: omor intenţionat (art. 115-117); tentativa asupra vieţii unui funcţio-
nar de stat, a lucrătorului organelor de drept, militarului în termen, judecăto-
rului, reprezentantului unui stat străin (art. 112, 348, 379, 400, 443); cauzarea
intenţionată a leziunilor corporale grave (art. 121, alin. 3 al art. 345, 346, 350,
377, 398); diversiunea (art. 113); banditismul (art. 257); actul terorist (art.
258); deţinerea de ostatici (art. 147, 349); violul (art. 152); furtul (art. 185);
tâlhăria (art. 186, 262, 309); distrugerea intenţionată a proprietăţii (alin.2 art.
194, 347, 352, 378); deteriorarea căilor de comunicare şi a mijloacelor de
transport (art. 277); deţinerea ilegală a mijloacelor de transport (art. 289); hu-
liganismul (art. 296).79
77
Карпов Т., Устурой М., “Основные черты нового уголовного кодекса Латвийской
Республики”, Symposia professorum, ULIM, Chişinău, 2001, стр. 154-161.
78
Уголовный кодекс Латвийской Республики. Уголовные кодексы стран Восточной
Европы, Минск,1999, стр. 15.
79
���������������������������������������������������������������������������
Уголовный кодекс Украины. Комментарий отдельных положений. Нормативные до-
кументы и коментарии. Киев, 2001, стр. 18-19.
70
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
73
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
Legislaţia Suediei
Prima lege relativ sistematizată a Suediei a apărut în 1734 sub denumi-
rea “Cartea dreptului”.
80
Уголовный кодекс Украины. Киев, 2001, стр. 70-85.
74
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
Legislaţia Elveţiei
Izvorul de bază al dreptului penal elveţian îl constituie CP de la 1937
alături de Constituţia Elveţiei, legile penale ale federaţiei (Legea Federală des-
84
Уголовный кодекс Швеции. Санк-Петербург, 2001, стр. 244-247.
76
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
pre răsputerea penală din 1937, Codul militar-penal din 13.06.1927, Codul
militar procesual penal din 23.03.1979, Legea federală despre răspunderea
penală a minorilor etc.), legislaţia penală a cantoanelor şi legislaţia penală
străină.85
CP al Elveţiei este alcătuit din trei cărţi: I – Noţiuni generale; II – Noţi-
uni speciale; III – Intrarea în vigoare şi aplicarea CP.86
Prima carte conţine norme ce vizează acţiunea legii penale în timp şi
spaţiu, pedepsele, măsurile de siguranţă, precum şi răspunderea penală a mi-
norilor. Astfel, art.100, cap. 5, “Tineretul”, stabileşte hotarele de vârstă ale
răspunderii penale. Conform alin.1, “dacă persoana la momentul săvârşirii
infracţiunii a atins 18 ani, dar nu a atins vârsta de 25 de ani, atunci, în con-
formitate cu art.100 şi 100 ter (eliberarea condiţionată şi anularea pedepsei),
activează normele legii date. În cazul în care consideră necesar, judecătorul
adună date despre comportamentul persoanei, condiţiile de viaţă şi educaţie
ale acesteia, informaţii vizând sănătatea fizică şi psihică a persoanei date şi
faptul dacă poate fi educată prin muncă (alin. 2)”.
Dacă persoana suferă de anumite defecte în dezvoltarea sa, dacă este
ameninţată de ceva, vagabondează sau se eschivează de la lucru şi activitatea
sa infracţională este în legătură directă cu cele enunţate anterior, atunci jude-
cătorul poate să îndrepte această persoană într-o instituţie instructivă, dacă
această măsură de pedeapsă va putea preîntâmpina pericolul săvârşirii de către
persoana dată a unor noi infracţiuni (alin.1 art.100 bis).
Instituţiile de muncă şi educare activează independent de alte instituţii
similare prevăzute de legea dată.
Persoana urmează a fi atrasă la lucru conform dispoziţiilor punctului 3,
alin.1, art.100 bis. Aceasta se face ţinându-se cont de capacitatea persoanei,
în special de capacitatea de a se întreţine în libertate. În măsura posibilităţilor
urmează să fie luate în considerare dezvoltarea sa fizică şi intelectuală, cunoş-
tinţele profesionale şi fortificarea caracterului.
Persoanei trebuie să i se acorde posibilitatea de a se instrui profesional
sau a-şi exercita activitatea în afara instituţiei (alin. 2 art.100 bis).
85
Лапшина Н., Швейцарский уголовный кодекс 1937, Москва, 1947, стр. 11.
86
Серебриников А., Уголовный кодекс Швейцарии. Законодательство зарубежных
стран. Санк-Петербург, 2002, стр. 12-68.
77
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
78
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
Legislaţia Danemarcii
CP al Regatului Danemarcii a fost adoptat în 1930 şi a intrat în vigoa-
re la 1.01.1933. Caracterizând CP de la 1930, trebuie să menţionăm că în
componenţa Danemarcii intră insula Groenlanda şi insulele Forere. Astfel, pe
teritoriul insulelor Forere activează propriul CP, care practic este identic cu
cel danez de la 1930. Specific pentru teritoriul Groenlandei e că aici activează
propriul CP adoptat în 1954, denumit oficial CP danez pentru Groenlanda, în
care partea specială conţine doar 10 (zece) articole, fiind exclusă pedeapsa cu
închisoarea.88
Referitor la problema studiată putem invoca §15, cap. 3 al CP al Rega-
tului Danemarcii, conform căruia “persoana ce nu a atins vârsta de 15 ani nu
este pasibilă de răspundere penală”.89
Un alt segment de vârstă prevăzut de legislatorul danez este cel de 15-
18 ani. Astfel, conform p. 2, § 84, cap. X, “Stabilirea pedepsei”: “Dacă la mo-
mentul săvârşirii infracţiunii persoana nu a atins vârsta de 18 ani şi pedeapsa
totală pentru astfel de infracţiuni poate fi considerată inutilă, reieşind din vâr-
sta persoanei, detenţia cu închisoarea nu poate depăşi 8 (opt) ani”.90
Considerăm necesar a sublinia că pentru un anumit tip de infracţiuni,
cum ar fi, spre exemplu, cele sexuale prevăzute în § 228, cap. 24, răspunderea
penală survine de la atingerea vârstei de 21 de ani.91
Legislaţia Argentinei
CP al Argentinei a fost publicat la 29.10.1921 şi a intrat în vigoare la
29.04.1922. Primul cod naţional a intrat în vigoare la 1.03.1887. Ulterior însă
au apărut noi proiecte ale legislaţiei penale (1906,1917), în care se făceau
resimţite normele CP al Italiei de la 1889, cunoscut în literatura de speciali-
tate sub denumirea de Codul Zanardelli. Astfel, CP al Argentinei de la 1887 a
activat până în 1922, când a fost înlocuit cu cel existent astăzi.92
88
Беляев С., ” Уголовный кодекс Даниии”, Санк-Петербург, 2001, стр. 7-12.
89
Уголовный кодекс Дании. Законодательство зарубежных стран, Санк-Петербург,
2001, стр. 24.
90
Ibidem, 2001, стр. 77.
91
Ibidem, 2001, стр. 177.
92
Пантелеев А., Козочкин Д., Лихачев В., ” Уголовное право развивающихся стран:
общая часть” Учебное пособие, Москва, 1988, стр. 66.
79
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
Legislaţia Japoniei
CP al Japoniei a fost adoptat la 27.04.1907 şi a intrat în vigoare la
01.10.1908, fiind alcătuit din 430 de articole. La ora actuală activează în baza
Legii nr. 91 din 12.05.1995.
CP al Japoniei reprezintă o sistematizare a modelului de drept romano-
german ce cuprinde 289 de articole repartizate în 2 părţi: I - noţiuni generale
(79 articole), II – infracţiunea (210 articole). De remarcat că în lege propriu-
zis articolele nu au denumire.95
În opinia cercetătorilor V. N. Eriomin, E. Koidzumi, CP al Japoniei de
la 1907, din punctul de vedere al conţinutului, este destul de laconic, caracte-
rizându-se printr-un limbaj juridic arhaic. 96
93
Cовременное зарубежное уголовное право, Москва, 1957, стр. 38.
94
Голик Ю., Уголовный кодекс Аргентины. Законодательство зарубежных стран,
Санк-Петербург, 2003, стр. 20.
95
Коробеев А.И., Уголовный кодекс Японии. Законодательство зарубежных стран,
Санк-Петербург, 2002, стр. 20.
96
Еремин В.Н., Уголовное право Японии. Преступление и наказание в Англии, США,
Франции, ФРГ и Японии: общая часть уголовного права, Москва, 1991, стр. 223.
80
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
Legislaţia Australiei
Constituirea CP Federal al Australiei a debutat cu adoptarea Constitu-
ţiei Federale din 1900, în care a fost declarată prioritatea legislaţiei federa-
le asupra legislaţiei statelor (art.109). Constituţia din 1900 declară prioritare
principiile şi aspectele dreptului internaţional.
Reforma penală a Australiei începe odată cu adoptarea Legii privind pe-
depsirea infractorilor (Punishment of offenders Act) din 1901, Legea cu privire
la justiţie (Judiciary Act) şi Legea despre extrădare (Extradition Act) din 1903.
97
Инако Ц., «Современное право Японии», Москва, 1981, стр. 236.
98
Еремин В.Н., Уголовное право Японии. Уголовное законодвтельство зарубежных
стран (Англии, США, Франции, Германии, Японии), Москва, 1998, стр. 320.
99
Уголовный кодекс Япони, Санк-Петербург, 2002, стр. 52.
100
Михеев Р.И., Морозов Н.А., Кондзуми Е., Международное сотрудничество России и
стран АТП в сфере уголовной политике, борьбы с преступностью и ее предупреждения.
Материалы международной научно-практической конференции, Владивосток, 1997, стр.
63-65.
81
OXANA ROTARI
DELINCVENȚA JUVENILĂ: PROBLEME ACTUALE ȘI CĂI DE SOLUȚIONARE
101
������������������������������������������������������������������������������
Козочкин И., Трикоз Е., Уголовный кодекс Австралии. Законодательство зарубеж-
ных стран, Санк-Петербург, 2002, стр. 33.
102
Уголовный кодекс Австралии, Санк-Петербург, 2002, стр. 60.
82
OXANA ROTARI
TRATAMENTUL PENAL AL MINORILOR
83
OXANA ROTARI