Răspunderea penală a minorilor

Aspecte practice

Potrivit art. 33 din Legea probaţiunii nr. 252/2013 evaluarea inculpatului

minor se realizează la solicitarea organelor judiciare de către consilierul de
probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie
teritorială locuieşte inculpatul minor, sau, după caz, în a cărui circumscripție
teritorială se află centrul educativ ori de detenție sau unitatea penitenciară în
care se află minorul.

În situaţia în care inculpatul minor nu este găsit sau locuiește în alt stat și
întrevederea de evaluare nu poate fi realizată, consilierul de probaţiune
încunoștințează organul judiciar care a solicitat întocmirea referatului de
evaluare cu privire la imposibilitatea întocmirii referatului.

Adresa este însoţită de dovezi care să ateste situaţia de fapt constatată şi

demersurile efectuate în acest sens, inclusiv cele referitoare la colaborarea cu
organele de poliţie în vederea contactării minorului.

Inculpatul minor X este trimis în judecată la data de 12.05.2014 pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 C.p. cu aplic. art. 113 C.p.,
faptă săvârșită la data de 06.03.2014. Instanța dispune efectuarea unui referat de
evaluare a minorului, conform art. 116 C.p.

Prin adresa emisă de Serviciul de Probațiune Z se comunică instanței

împrejurarea că minorul nu s-a prezentat la sediul serviciului în vederea
efectuării referatului de evaluare și nici nu a fost găsit la domiciliu de către
organele de poliție, fiind atașate la adresă procesele verbale întocmite de
consilierul de probațiune și de organele de poliție. Totodată, se precizează în
adresă că la domiciliu a fost găsită mătușa minorului, aceasta arătând că minorul
a plecat împreună cu mama sa în străinătate.

Instanța dispune revenirea cu adresă către serviciul de probațiune, punând

în vedere acestuia să efectueze referatul de evaluare, sub sancțiunea amenzii
judiciare.

1. Este legală dispoziția instanței de judecată?

 2. Este legală pronunțarea unei hotărâri cu privire la minor fără a fi
efectuat referatul de evaluare, în aceste condiții? Lipsa referatului atrage vreo
sancțiune procedurală?

Se pune problema cum va proceda instanţa în situaţia în care sunt

incidente dispoziţiile art. 506 alin.1 şi 2 C.p.p., potrivit cărora întocmirea
referatului de evaluare este facultativă în situaţia în care un asemenea referat de
evaluare a fost dispus de procuror în cursul urmăririi penale. Se observă că
potrivit Codului penal este obligatoriu ca referatul de evaluare să conţină
propuneri motivate referitoare la natura şi durata programelor de reintegrare
socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum şi la alte obligaţii ce pot fi
impuse acestuia de către instanţă, în timp ce în C.p.p. se arată că serviciul de
probaţiune poate face propuneri motivate cu privire la măsurile educative ce pot
fi luate cu privire la minor.

Problemă: se poate dispune în cazul minorului renunțarea la aplicarea

pedepsei?

2. Consecințele răspunderii penale a minorilor

Art. 114 alin. 1 C. pen. instituie regula potrivit căreia față de minorul care,
la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o
măsură educativă neprivativă de libertate

De la această regulă art. 114 alin. 2 C. pen. prevede două excepții relative
(instanța NU este obligată) = situații în care instanța POATE aplica minorului o
măsură educativă privativă de libertate:

1. „recidiva minorului”
2. gravitatea infracțiunii săvârșite
3. dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a
aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori
a cărei executare a început înainte de comiterea
4. infracţiunii pentru care este judecat atunci când pedeapsa prevăzută
de lege (în sensul art. 187 C.p.) pentru infracţiunea săvârşită este
închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă

Problemă: Are vreo relevanță dacă fapta a rămas în faza de tentativă?

• Problemă: Sunt aplicabile minorului dispozițiile?

 Procedura simplificată se aplică minorilor?

Apreciem că în privința minorilor nu există posibilitatea reducerii

limitelor de pedeapsă conform art. 396 al. 10 C.p.p., care reprezintă o cauză de
reducere a pedepsei, însă în cazul minorilor sunt aplicabile dispozițiile art. 128
C.p. astfel că limitele de durată a măsurilor educative rămân cele prevăzute de
lege, însă la individualizarea măsurii educative instanța va avea în vedere și
conduita procesuală a minorului.

Din punct de vedere procedural, chiar dacă s-ar aprecia că în privința

minorilor nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 374 al.4, 375 C.p.p., nu este
obligatorie efectuarea cercetării judecătorești; dacă inculpatul recunoaște
comiterea infracțiunii, nu contestă nicio probă și nici nu propune probe noi
cercetarea judecătorească se limitează la audierea minorului.

Cauzele de atenuare şi de agravare produc efecte atât asupra alegerii

măsurii educative, cât şi asupra duratei acesteia, cu respectarea limitelor
prevăzute de lege, fără a exista posibilitatea reducerii duratei măsurii educative
sub durata minimă prevăzută de cod, ori a majorării acesteia peste limita
prevăzută de noul cod.

Cum dispoziţiile art. 76 Cod penal, referitoare la efectele circumstanţelor

atenuante, ale art. 78 Cod penal referitoare la efectele circumstanţelor agravante
şi ale art. 79 Cod penal privind concursul între cauzele de agavare şi cauzele de
atenuare fac trimitere la minimul şi maximul special al pedepsei, iar în cazul
minorilor nu se pot aplica pedepse, aceste texte de lege nu sunt incidente în
cazul minorilor.

Ceea ce trebuie avut întotdeauna în vedere de instanţa de judecată ce

soluţionează cauze cu inculpaţi minori este preponderenţa scopului educativ al
măsurii educative, iar nu acela sancţionator, şi să dispună în concordanţă cu
acest principiu.

Măsurile educative se aplică și inculpaților minori la data săvârșirii faptei,

care ulterior au împlinit vârsta de 18 ani

Problemă: Posibilitatea încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției

în cazul minorilor care împlinesc 18 ani în cursul urmăririi penale

2.3. Regimul măsurilor educative

 • Măsuri educative neprivative de libertate:

Stagiul de formare civică –art. 117 C. pen.

Obligația minorului de a participa la un program, pentru a-l ajuta să

înțeleagă consecințele legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de
infracțiuni și pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor

Durată: cel mult 4 luni

Supravegherea –art. 118 C. pen.

Controlarea şi îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic, sub
coordonare

• Problemă – aplicarea art. 7 din Legea 76/2008 inculpaților minori față

de care se dispun măsuri educative – Curtea de Apel Brașov

• Art. 4 din Legea 76/2008 – suspecții, persoanele condamnate definitiv,

persoanele pentru care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau
renunțarea la aplicarea pedepsei

• Art. 7 – hotărârea de condamnare, de amânare a aplicării pedepsei sau de

renunțare la aplicarea pedepsei

Data începerii executării

• În lipsa unei mențini exprese în sentința penală, data începe Stagiul de

formare civică

• În forma în care stagiul de formare civică este reglementat în noul Cod

penal şi Legea privind executarea pedepselor şi măsurilor neprivative de
libertate această măsură este adecvată, în opinia noastră, în special minorilor
care provin din familii organizate şi beneficiază de suportul familiei, care sunt
angrenaţi în sistemul de învăţământ şi care au comis infracţiuni cu un grad de
pericol social redus sau cu caracter singular, accidental, pe fondul unei conduite
bune anterioare.

Supravegherea
Măsura se adresează în special minorilor care au comis infracţiuni cu grad
de pericol social redus sau mediu şi al căror comportament a devenit ilicit din
cauza abandonului şcolar şi/sau a alegerii unui anturaj nepotrivit, dar care pot fi
supravegheaţi de familie.

Supravegherea- Potrivit art. 404 alin.2 C.p.p. teza ultimă, când instanţa
dispune măsura educativă a supravegherii, în dispozitiv se menţionează persoana
care realizează supravegherea şi îndrumarea minorului.

Potrivit art. 67 alin.2 din Legea 253/2014, supravegherea şi îndrumarea

minorului în executarea măsurii educative a supravegherii se realizează de către
părinţii minorului, cei care l-au adoptat sau tutore. Dacă aceştia nu pot asigura
supravegherea în condiţii satisfăcătoare, instanţa dispune încredinţarea
supravegherii minorului, pe acelaşi interval de timp, unei persoane de încredere,
de preferinţă unei rude mai apropiate, la cererea acesteia.

Instanţa poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei alte

persoane decât părinţii, adoptatorii ori tutorele, numai la cererea expresă a
acesteia si din această perspectivă rolul consilierului de probaţiune este foarte
important, acesta putând oferi relaţii cu privire la persoanele cărora li s-ar putea
încredinţa supravegherea minorului, fie în cadrul referatului de evaluare, fie prin
oferirea de lămuriri în cursul judecăţii.

În cazul în care o asemenea persoană nu este desemnată prin hotărârea

instanţei, sau în cazul în care persoana desemnată de instanţă nu mai poate
exercita supravegherea, judecătorul delegat, în cadrul procedurii prevăzute la art.
65, cu consultarea consilierului de probaţiune, va desemna persoana ce urmează
să exercite supravegherea.

ATENȚIE!
În cazul în care minorul a devenit major sau este căsătorit, supravegherea
este efectuată de serviciul de probațiune .Consemnarea se face la sfârșit de
săptămână

Din dispoziţiile art. 68 alin.4 din Legea nr. 253/2014 reiese că instanţa de
judecată trebuie să desemneze o persoană majoră care să se ocupe de
supravegherea măsurii, de regulă persoana majoră care locuiește cu minorul, iar
în cazul în care persoana majoră în supravegherea căreia se află executarea
măsurii nu este desemnată prin hotărârea instanţei, sau persoana desemnată de
instanţă nu mai poate exercita supravegherea, judecătorul delegat, în cadrul
procedurii prevăzute la art. 65, cu consultarea consilierului de probaţiune, va
desemna persoana ce urmează să exercite supravegherea.
 Faptul că instanţa poate dispune măsuri şi obligaţii care să fie executate şi
în alte zile decât cele de sâmbătă şi duminică reiese din textul art. 68 alin. 8 din
din Legea 253/2014, potrivit cărora, în situaţia în care instanţa de judecată a
stabilit în conţinutul măsurii educative sau consilierul de probaţiune a stabilit în
sarcina minorului, participarea la un curs şcolar sau de formare profesională sau
participarea la un program de reintegrare, dispoziţiile art. 50 şi 53 se aplică în
mod corespunzător.

Potrivit art. 69 alin.1 din Legea 253/2014, supravegherea executării

măsurii educative a asistării zilnice a minorului se realizează de consilierul de
probaţiune sau, după caz, de persoana desemnată prin decizia acestuia, din
cadrul unei instituţii din comunitate.

Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a

măsurii educative sau a obligaţiilor impuse:

Rezultă din text că instanţa va dispune prelungirea măsurii educative, fără

a putea depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta, în situaţia în care
anterior a fost dispusă o măsură educativă neprivativă de libertate cu o durată
mai mică decât aceea maximă prevăzută de lege.

În acest caz, instanţa poate impune noi obligaţii în sarcina minorului ori
sporeşte condiţiile de executare a celor existente.

În situaţia în care măsura educativă neprivativă de libertate a fost dispusă

anterior pe durata maximă prevăzută de lege, instanţa va dispune înlocuirea
acesteia cu o măsură educativă neprivativă de libertate mai severă.

Şi în acest caz, instanţa poate, fără a fi obligată, să impună noi obligaţii în

sarcina minorului ori să sporească condiţiile de executare a celor existente.

Alegerea măsurii educative mai severe rămâne la aprecierea

instanţei.Întrucât niciun text de lege nu impune instanței alegerea unei anumite
măsuri, alegerea măsurii educative mai severe rămâne la aprecierea instanţei.

De menționat că ordinea severității, în accepțiunea legiuitorului, este

aceea din Codul penal. Cu alte cuvinte, măsura educativă cea mai puțin severă
este stagiul de formare civică, iar măsura cea mai severă asistarea zilnică.
 Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de
libertate săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune
concurentă săvârşită anterior, instanţa dispune:

a) pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior,

instanţa dispune prelungirea măsurii educative luate iniţial

fără a putea depăşi maximul prevăzut de lege pentru

aceasta;

b) înlocuirea măsurii luată iniţial cu o altă măsură educativă

neprivativă de libertate mai severă;

c) înlocuirea măsurii luată iniţial cu o măsură educativă

privativă de libertate.

• Măsuri educative privative de libertate

Internarea într-un centru educativ –art. 124

1. internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea

minorilor, unde va
2. urmarea unui program de pregătire şcolară şi formare profesională
potrivit aptitudinilor sale,
3. programe de reintegrare socială

o Durată: 1-3 ani

Internarea într-un centru de detenție –art. 125

Internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor,

cu regim de pază şi supraveghere, unde va urma programe intensive de
reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare
profesională potrivit aptitudinilor sale

o Durată: 2-5 ani, dacă legea prevede pentru infracţiunea săvârşită

pedeapsa amenzii sau a închisorii mai mică de 20 de ani 5-15 ani, dacă legea
prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 20 de ani sau mai
mare ori detenţiunea pe viaţă.
 Potrivit art. 134 alin.2 Cod penal, în cazul minorilor deveniţi majori până
la data pronunţării hotărârii, şi cu privire la care se apreciază că se impune
aplicarea unei măsuri educative privative de libertate, instanţa are posibilitatea
de a dispune executarea acestei măsuri într-un penitenciar, ţinând seama de
vârsta acestuia, de posibilităţile sale de îndreptare şi de criteriile generale de
individualizare a sancţiunii prevăzute în art. 74 Cod penal.

În condiţiile în care Legea privind executarea pedepselor şi a măsurilor

privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal nu
face distincţie între minorii şi majorii cu privire la care s-a aplicat o măsură
educativă privativă de libertate, referindu-se în mod generic la “persoana
internată”, se constată că regula în acest caz este executarea măsurii educative în
centrul educativ ori, după caz, în centrul de detenţie, şi numai în mod
excepţional a se dispune executarea acestei măsuri într-un penitenciar.

Prelungirea sau înlocuirea internării într-un centru educativ cu internarea

într-un centru de detenţie dacă în perioada internării minorul săvârşeşte o nouă
infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior,
instanţa poate:

• menţine măsura internării într-un centru educativ,

prelungind durata acesteia, fără a depăşi maximul

prevăzut de lege

• înlocui măsura internării într-un centru educativ

cu măsura internării într-un centru de detenţie.

Săvârşirea unei noi infracţiuni după înlocuirea internării cu asistarea

zilnică sau după liberarea anticipată

1. Reglementare legală/ Bibliografie

• art. 113-134 C. pen.

• art. 9 alin. 2, art. 17-22, art. 239 din Legea nr. 187/2012

• art. 243-248, art. 504-520 C. pr. Pen.

• art. 32-37, art. 41-42, art. 45-47, art. 69-101, art. 111-117 din
Legea nr. 252/2013

• art. 63-76 din Legea nr. 253/2013

• art. 134-184 din Legea nr. 254/2013

• Art. 17-art. 22 din Legea nr. 187/2012

• Decizia HP nr. 18/15 septembrie 2014, ÎCCJ

• Decizia HP nr. 4/12 mai 2014, ÎCCJ (+ decizia nr. 16/23 iunie

2014)

• Decizia HP nr. 2/26 ianuarie 2016

• Decizia RIL XXX/16 aprilie 2007, ÎCCJ