Universitatea ,,dunarea de jos “din galati

Facultatea :transfrontalierĂ

Specialitatea: Științe penale Și criminalisticĂ

Obiectul: drept procesual penal

Referat
Tema:procedura în cauzele cu infractori minori.

Profesor:Gheorghe Ivan
Elaborat:LupaȘcu Maria ANUL1,CICLUL2 MASTERAT,FORMA DE
ÎNVĂȚĂMÎNT(ZI)

Subiectele:

1.Procedura în cauzele cu infractori minori

1
2.Urmărirea penală în cauzele cu infractori minori
3.Judecarea infractorilor minori
4.Desfășurarea ședinței de judecată
5.Punerea în executare a sancțiunilor aplicate infractorilor minori
6.Pedepsele pentru minori
7.Studiu de caz
8.Concluzii
9.Bibliografie

1.Procedura în cauzele cu infractori minori

• Urmărirea și judecarea infracțiunilor săvârșite de minori, precum și punerea în
executare a hotărârilor privitoare la aceștia se fac potrivit procedurii obișnuite, cu
completările și derogările din prezentul capitol.
• Asistența juridică este obligatorie pentru învinuitul sau inculpatul minor pentru
tot cursul procesului - nulitatea absolută, indiferent de faza procesuală.
• TS decizia de îndrumare nr. 7/1969 - atunci când legea prevede asistența juridică
obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apărătorul ales sau desemnat din oficiu
nu poate pune concluzii în fața instanței decât în prezența inculpatului.
2.Urmărirea penală în cauzele cu infractori minori
• În cazul minorului sub 16 ani, dacă organul de urmărire penală consideră necesar,
citează Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, pe
părinți,tutore,curator, persoana în îngrijirea căreia se află minorul.
• Citarea persoanelor (a tuturor) de mai sus este obligatorie la prezentarea
materialului de urmărire penală. Neprezentarea persoanelor legal citate nu
împiedică efectuarea actelor.
• În timpul urmăririi penale, procurorul poate să solicite, atunci când este necesar,
efectuarea referatului de evaluare de către serviciul de probațiune (facultativ) .
• Instanța de judecată are obligația să dispună efectuare referatului de evaluarea de
către serviciul de probațiune, cu excepția cazului în care efectuarea referatului de
evaluare a fost solicitată în cursul urmăririi penale -facultativ
• Referatul de evaluare este un act procedural
• Neefectuarea referatului de evaluare este sancționată cu nulitatea absolute.
3.Judecarea infractorilor minori
• Competența materială este ceva normal.
• Infracțiunile săvârșite de minori sunt judecate în cadrul secțiilor sau al
completelor specializate care se organizează la nivelul curților de apel, tribunalelor
și judecătoriilor.
• Cauzele se judecă de către judecători anume desemnați de către colegiul de
conducere al instanței de judecată - nulitatea absolută a hotărârii.
2
• Instanța învestită rămâne competentă să judece și face aplicarea dispozițiilor
privind minorii, chiar dacă între timp inculpatul a împlinit vârsta de 18 ani
• Participarea procurorului este obligatorie la toate termenele -nulitate absolută a
hotărârii.
• În cazul în care inculpatul, minor la data săvârșirii faptei, a devenit major,
indiferent de momentul intervenirii majoratului, judecata va avea loc în ședință
nepublică.
• Se citează părțile, Serviciul de probațiune, părinții acestuia,
tutorele/curatorul/persoana îngrijitoare, precum și alte persoane a căror prezență
este considerată necesară de instanță - nulitatea relative.
• Spre deosebire de faza urmăririi penale, în faza judecății, citarea este obligatorie,
chiar dacă minorul împlinise vârsta de 16 ani iar instanța poate cita și alte persoane
decât cele precizate în textul de lege.
4.Desfășurarea ședinței de judecată
• Ședința de judecată se desfășoară separat de celelalte ședințe și aceasta nu este
publică.
• La ședință pot participa persoanele arătate la art. 484 CPP, apărătorii părților,
precum și alte persoane cu încuviințarea instanței.
• Când inculpatul minor are sub 16 ani, instanța după ce-l ascultă, poate dispune
îndepărtarea lui din ședință, dacă apreciază că cercetarea judecătorească și
dezbaterile ar putea avea o influență negativă asupra minorului.
• În cazul în care sunt infractori minori judecați împreună cu infractori majori, dacă
disjungerea este posibilă, fiecare cauza va urma procedura proprie.
• În cazul în care sunt infractori minori judecați împreună cu infractori majori și
disjungerea nu este posibilă, instanța va fi compusă din judecătorii desemnați
pentru judecarea minorilor, iar procedura este cea obișnuită, însă pentru minori se
aplică dispozițiile speciale.
 Judecata este publică, sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 197
alin. 2 C.Proc.Pen. (I.C.C.J. decizia nr. 6748/2004)
• Dispozițiile se aplică și la judecata în instanța de apel sau recurs.
5.Punerea în executare a sancțiunilor aplicate infractorilor minori
Mustrarea
• Se execută de îndată, în ședința în care s-a pronunțat hotărârea, iar dacă minorul
nu este prezent, se fixează un termen pentru care se dispune aducerea minorului,
termen pentru care se citează părinții sau tutorele/curatorul.
Libertatea supravegheată
• Constă în lăsarea minorului în libertate pe termen de un an, sub supraveghere
deosebită.
 Față de minorul care a depășit vârsta de 17 ani la data pronunțării sentinței
nu poate fi luată măsura educativă a libertății supravegheate, a cărei punere
în executare devine irealizabilă, în raport cu prevederile art. 103 alin. Ultim.

3
 Cpen, dacă nu există timpul necesar de un an, în care să fie exercitată
supravegherea (C.S.J. decizia nr. 1369/1999).
• Dacă înăuntrul termenului, minorul se sustrage de la supraveghere, are purtări
rele ori săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, instanța revocă libertatea
supravegheată și ia față de minor măsura internării într-un centru de reeducare.
• Daca fapta constituie infracțiune, instanța ia măsura internării sau aplică o
sancțiune.
• Măsura educativă se pune în executare chiar în ședința în care este
pronunțată, dacă minorul și persoana sau reprezentantul instituției căreia i s-a
încredințat supravegherea sunt prezente. Altfel, se fixează un termen, pentru care
se dispune aducerea minorului și chemarea persoanelor prevăzute.
Internarea într-un centru de reeducare
• Durata internării se ia pe o perioadă nedeterminată însă nu poate dura decât până
la împlinirea vârstei de 18 ani. Prin excepție, poate fi prelungită și după majorat,
însă pentru o perioadă de cel mult 2 ani pentru realizarea scopului internării.
• După trecerea a cel puțin 1 an de la data internării, din comportarea minorului
rezultă dovezi temeinice de îndreptare, se poate dispune liberarea acestuia înainte
de a deveni major, pe care instanța o poate revoca.
 Prin derogare de la dispozițiile art. 415 C.Proc.Pen, în cazul în care instanța
dispune față de inculpatul minor măsura educativă a internării într-un centru
de reeducare, iar în baza art. 490 alin. 1 C.Proc.Pen stabilește punerea în
executare de îndată a măsurii, deși hotărârea este nedefinitivă, ea este
executorie. (T.M.B. Secția I-a Penală, sentința nr. 1606/2005)
Internarea într-un institut medical-educativ
• Măsura se poate lua față de minorii infractori care răspund penal, și nu față de cei
iresponsabili.
6. Pedepsele pentru minori
• Închisoarea sau amenda.
• Limitele pedepsei se reduc la jumătate, iar în cazul închisorii, în urma reducerii,
minimul special al pedepsei nu va depăși 5 ani.
• În cazul detențiunii pe viață, se aplică minorului pedeapsa de la 5 la 20 de ani.
• Minorii execută separat de majori pedeapsa, în locuri de deținere speciale,
asigurându-li-se posibilitatea de a continua învățământul general obligatoriu și de a
dobândi o pregătire profesională.

7.STUDIU DE CAZ
A.B. este victima infracțiunii de viol (art. 197, al. 1 C. pen.), avînd la data
comiterii faptei 16 ani impliniți. Fapta a fost comisă la data de 31 decembrie 2018,
la aceeași dată fiind cunoscut și făptuitorul! H.H. victima  A.B. nu formulează
4
plangere prealabilă impotriva lui H.H. dar procurorul, aflînd pe o alta cale de
comiterea faptei, începe urmărirea penală din oficiu, în condițiile art. 131, al. 5
C.pen. ,la data de 30 martie 2017. Față de prevederile art. 284 C. pr. pen., care
privește termenul de introducere a plîngerii prealabile, a procedat legal procurorul?
 Procurorul a procedat legal pentru că victima, la momentul comiterii infracțiunii
era minor cu capacitate restrînsă de exercițiu, prin urmare acesta avea dreptul și
puteaîncepe urmărirea penala din oficiu. În ceea ce privește termenul de introd
ucere a plîngerii prealabile, prevederile art. 284( sunt incidente plîngeri
prealabile introduse de partea vatămată sau de persoana indreptățită a reclama,
ori, urmarirea penală fiind pusă în mișcare din oficiu, nu mai este necesară
procedura plangerii prealabile, prin urmare procurorul poate pune în mișcare
urmărirea penală chiar daca a fost depașit acel termen de 2 luni.

8.Concluzii
Problema personalităţii umane constituie, actualmente, obiectul a numeroase
cercetări ştiinţifice în preocuparea de a descifra procesele psihice care explică
conduit umană, inclusiv comportamentul minorului infractor. Ideea după care în
centrul preocupărilor organelor judiciare trebuie să stea nu minorul ca infractor, ci
ca om, ca personalitate supusă transformării spre a identifica pe baza unei
asemenea analize căile cele mai eficiente de influenţare şi recuperare a acestuia,
este cu atât mai valoroasă cu cât delicvenţii minori se află încă în faza de formare
şi, deci, sunt deosebit de receptivişi sensibili la acţiunile factorilor din mediul
social. Necesitatea cunoaşterii personalităţii subiectului asupra căruia se acţionează
reeducativ are, în pedagogie, o lungă tradiţie. Dar, dacă ar fi justificat să se ţină
seama de particularităţile personalităţii minorului (legate de vârstă, nivel de
dezvoltare fizică şi psihică), în ce priveşte individualizarea legală şi judiciară a
sancţiunilor de drept penal,în egală măsură ar trebui avute în vedere şi atunci când
se desfăşoară procesul de modelare a delicventului minor şi de pregătire a acestuia
pentru a fi redat societăţii ca element util.Reeducarea şi reintegrarea socială pot fi
privite ca două faze ale aceluiaşi proces de cunoaştere, puse în relaţii de
interacţiune la nivelul personalităţii în perspectiva orientării acestuia în direcţia în
care şansele ei de realizare sunt mai mari, iar dimensiunile de valorificare a
posibilităţilor de care dispune minorul sunt optime.Instituţia minorităţii cunoaşte în
dreptul penal o reglementare proprie, deoarece prin tragerea la răspundere penală a
minorilor – având în vedere capacitatea psihică a acestor - se urmăreşte mai mult
decât în cazul celorlalte categorii de infractori, reeducarea lor şi prevenirea
săvârşirii de fapte antisociale.Potrivit art. 99 C.pen., minorii sub 14 ani nu răspund
penal, cei care au vârste între14-16 ani răspund penal numai dacă se dovedeşte că
au săvârşit fapta cu discernământ,iar minorii care au împlinit vârsta de 16 ani
răspund penal.Reglementării penale privind instituţia minorităţii îi corespunde şi o
5
reglementare pe plan procesual penal, prin instituirea unei proceduri speciale de
urmărire şi judecare a infractorilor minori. Aceste dispoziţii speciale se justifică
prin faptul că minorul nu are maturitatea psihică, dezvoltarea intelectuală şi
experienţa necesară pentru folosirea eficientă a drepturilor procesuale acordate de
lege. În consideraţia celor expuse, putem considera că tema abordată prezintă un
interes deosebit, în contextul în care delincvenţa juvenilă constituie un fenomen
social complex şi grav, prin consecinţele sale grave atât asupra minorilor, cât şi
asupra societăţii în ansamblul ei, problematica minorilor infractori rămânând un
domeniu de actualitate deschis investigării sociale şi ştiinţifice.

6
Bibliografie selectivă

1.A. Boroi, Ş.-G. Ungureanu, N. Jidovu, I. Măgureanu, Drept procesual penal, Ed.
AllBeck, Bucureşti, 2001.
2.A. Crişu, Drept procesual penal. Partea specială, Ediţia a II-a, Ed.Hamangiu,
Bucureşti, 2009.
3.C-tin Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român.Partea generală,Ediţia a VII-a
revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009.
4.G. Salontai, A. Salontai, Unele aspecte teoretice privinddrepturile infractorilor
minori, Dreptul nr. 2/2005.
5. G. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Ed. Hamangiu,Bucureşti, 2007.
6.I. Neagu, Tratat de procedură penală. Partea specială, Ed.Universul Juridic,
Bucureşti, 2009.. 7. I. Poiană, Drept procesual penal, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2009.