Noţiunea de infracţiune

Infracţiunea este o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvîrşită cu
vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Gradul prejudiciabil al infracţiunii

Gradul prejudiciabil al infracţiunii se determină conform semnelor ce caracterizează elementele

infracţiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.

Clasificarea infracţiunilor

În funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil, infracţiunile prevăzute de prezentul cod sînt clasificate în
următoarele categorii: uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave.

Infracţiuni uşoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă
maximă pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 2 ani inclusiv.

Infracţiuni mai puţin grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu
închisoare pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv.

Infracţiuni grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare
pe un termen de pînă la 12 ani inclusiv.

Infracţiuni deosebit de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie pentru care legea penală
prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depăşeşte 12 ani.

Infracţiuni excepţional de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie pentru care legea penală
prevede detenţiune pe viaţă.

 Infracţiunea săvîrşită cu intenţie

Se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită cu intenţie dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama
de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit
sau admitea, în mod conştient, survenirea acestor urmări.

Infracţiunea săvîrşită din imprudenţă

Se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită din imprudenţă dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea
seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar
considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate ori nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al
acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi
putea să le prevadă.

Infracţiunea săvîrşită cu două forme de vinovăţie

Dacă, drept rezultat al săvîrşirii cu intenţie a infracţiunii, se produc urmări mai grave care, conform legii,
atrag înăsprirea pedepsei penale şi care nu erau cuprinse de intenţia făptuitorului, răspunderea penală
pentru atare urmări survine numai dacă persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar considera în
mod uşuratic că ele vor putea fi evitate sau dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii acestor
urmări, deşi trebuia şi putea să le prevadă. În consecinţă, infracţiunea se consideră intenţionat.
 Sînt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care, în momentul săvîrşirii
infracţiunii, au împlinit vîrsta de 16 ani.

Persoanele fizice care au vîrsta între 14 şi 16 ani sînt pasibile de răspundere penală numai pentru
săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art.145, 147, 151,etc.

 O persoană juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere penală pentru o faptă
prevăzută de legea penală dacă aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător dispozițiile
directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sau interdicții privind efectuarea unei anumite activități

Persoanele juridice, cu excepţia autorităţilor publice, răspund penal pentru infracţiunile pentru
săvîrşirea cărora este prevăzută sancţiune pentru persoanele juridice în partea specială din prezentul
cod.

Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice pentru infracţiunea
săvîrşită.

Făcând un studiu amplu a datelor statistice din primele 9 luni ale anului curent vizând tendinţele de
evoluţie a criminalităţii din R. Moldova, putem concluziona că nivelul criminalităţii pe teritoriul Republicii
Moldova se află în creştere cu 34,6% în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului precedent.

Clasificarea infractiunilor in Romania

(1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea
penală.

(2) Vinovăţia există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.

(3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;

b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.

(4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;

b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.

(5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un
rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.

(6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie.
Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.

Categoriile pedepselor