Universitatea de Stat din Moldova

Lucru individual

Liberarea de răspundere
penală
 Chişinău 2017
Cuprins

Introducere.................................................................................................................................................3
Liberarea de răspundere penală a minorilor...............................................................................................5
Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională............................................7
Liberarea de răspundere penala în legătură cu renunțarea de bună voie la săvîrșirea infracțiunii.............8
Liberarea de răspundere penală în legătură cu căința activă......................................................................9
Liberarea de răspundere penală în legătură cu schimbarea situației........................................................10
Liberarea condiționată de răspundere penală...........................................................................................11
Prescripția tragerii la răspundere penală..................................................................................................12
Concluzii....................................................................................................................................................14
Bibliografie................................................................................................................................................16

2
Introducere

Însăşi noţiunea de răspundere penală, a apărut în dreptul penal al ţării noastre în

anul 1961, cînd Codul Penal al Republicii Moldova a folosit această noţiune în
denumirea şi textul articolelor. Analiza articolului 46 al vechiului Cod Penal al
Republicii Moldova demonstrează că deşi legislatorul nu foloseşte direct în text
termenul „liberare de răspundere penală”,este vorba de fapt de anume această
liberare. După natura sa juridică, liberarea de răspunderea penală reprezintă
liberarea persoanei care a comis o infracţiune de consecinţele juridice ale acestei
infracţiuni.Răspunderea penală este una dintre formele răspunderii juridice. Ea e
stabilită de normele legii penale, care determină caracterul prejudiciabil al faptelor
socialmente periculoase și pedeapsa pentru ele. Fiecare persoană, înzestrată cu
rațiune și voință, e obligată să-și aleagă modul de comportare ce-i corespunde. În
caz daca persoana a săvîrșit infracțiune, ea urmează să fie trasă la răspundere
penală în mod obligatoriu, în ordinea stabilită de lege.
Conform art.50 CP, răspunderea penală se consideră o condamnare publică, în
numele legii, a faptelor infracționale și a persoanelor care le-au săvîrșit,
condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrîngere prevăzute de lege.
Cel mai des răspunderea penală se realizează în pedeapsă, în stabilirea și
executarea ei. Însă e unanim recunoscut că răspunderea penală și pedeapsa penală
nu sînt noțiuni identice. Răspunderea penală este o premisă necesară pentru
aplicarea pedepsei, însă nu este însăși pedeapsa. Este important de menționat faptul
că persoana trasă la răspundere penală poate fi liberată de pedeapsă în baza legii și
în ordinea prevăzută de ea. Bineînțeles dacă la momentul examinării cauzei, ea va
manifesta, prin comportare ireproșabilă și prin muncă cinstită, că nu poate fi
considerată socialmente periculoasă. Liberarea de răspundere penală poate fi
deasemenea circumstanțiată și de actele de amnistie sau de grațiere, de expirarea
termenului de prescripție, de liberarea persoanei de raspundere si pedeapsă penală.
Analizînd cele menționate anterior ajungem la concluzia că înlăturarea răspunderii
penale nu duce la înlăturarea caracterului penal al faptei, ci doar la înlăturarea
aplicării unei pedepse.1 De fapt scopurile generale și speciale ale pedepsei penale,
prevazute de art. 61 CP, de multe ori pot fi atinse și fără ca persoana vinovată să fie
trasă la răspundere penală. Potrivit legii penale, liberarea de răspudere penală e
posibilă numai în cazul în care există toate temeiurile de a-l supune pe cel vinovat
pedepsei penale, adică cînd este dovedit că el a comis o infracțiune concretă, și
doar dacă în acțiunea persoanei există toate elementele componenței infracțiunii
concrete. Dacă în fapta persoanei nu este dovedită existența componenței
infracțiunii, aceasta înseamnă că persoana nu poate fi trasă la răspunderea penală și
nici liberată de răspundere penală. Deci dupa cum am menționat de răspundere
penală poate fi liberată numai persoana vinovată.

1
Drept penal partea generala de Alexandru Boroi, pag.256
3
Conform art.53, legea penala în vigoare prevede liberarea de răspundere penală
doar în cazurile:
1) Minorilor
2) Tragerii la răspundere contravențională
3) Renunțarea de bună voie la săvirsirea infracțiunii
4) Căinței active
5) Schimbârii situației
6) Liberării condiționate
7) Prescripției de tragere la raspundere penală2
Drept temei pentru a admite liberarea pe lînga modalitățile expuse anterior, ne
servește gradul prejudiciabil neînsemnat al faptei săvîrșite, precum și
periculozitatea redusă a persoanei celui vinovat. Liberarea persoanei poate avea
loc doar la etapa intentării procesului penal, în procesul examinării cauzei și
dezbaterii judiciare. Pentru a înțelege mai ușor ce ar însemna liberarea de
răspundere penală, menționez faptul că aceasta constă în renunțarea instanței de
judecată de a decide dosar penal, în clasarea cauzei sau în refuzul de a pronunța
sentința. Însă renunțarea instanței trebuie să se bazeze pe recunoașterea
vinovăției de către persoana care a săvîrșit infracțiunea și pe acordul acesteia de
a fi liberată de răspundere penală. Dacă însă persoana nu recunoaște vinovăția
sa în ce privește săvîrșirea infracțiunii sau nu este de acord cu liberarea de
răspundere penală, atunci dosarul penal trebuie dus pînă la sfîrșit conform
procedurii penale.

2
Codul penal al Republicii Moldova
4
Liberarea de răspundere penală a minorilor

Analiza datelor statistice penale şi cercetării sociologice, ne dă posibilitatea şi

temeiul să afirmăm că numărul victimelor infractorilor minori implicaţi în
activitatea criminală de către instigatorii maturi este destul de mare.3
Aceste particularităţi ale minorilor se manifestă printr-o emoţionalitate sporită,
caracter instabil, prin dorinţa de a-şi confirma personalitatea, prin predispoziţii
către imitare . Predispoziţia către imitare duce foarte frecvent la aceea că minorul
cade deseori sub influenţa celor vîrstnici.Toate aceste particularităţi ale vîrstei
minorilor sunt, de regulă, o mărturie a lipsei degradării înrăite. De aceea legislaţia
penală în vigoare subliniază că de multe ori corectarea persoanei care a săvîrşit o
infracţiune pînă la vîrsta de 18 ani şi care nu prezintă un mare pericol social, poate
fi efectuată şi fără aplicarea răspunderii penale, sub influenţa numai a măsurilor de
constrîngere cu caracter educativ.
Conform art.54 CP, persoana în vîrsta de pînă la 18 ani care a săvîrșit pentru
prima oara o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere
penală în conformitate cu prevederile procedurii penale dacă s-a constatat că
corectarea ei este posibilă făra a fi supusă răspunderii penale. Potrivit aliniatului 2
al aceluiași articol acestor persoane li se pot aplica măsuri de constrîngere cu
caracter educativ, prevăzut la art. 104. În baza acestor condiții pot fi liberați de
răspundere penală minorii avînd vîrsta între 16-18 ani sau vîrsta între 14-16 ani,
care au săvîrșit infracțiuni ușoare sau mai puțin grave. Reieşind din prevederile
acestui articol vom avea două temeiuri în baza cărora este posibilă liberarea de
răspundere penală :
- Lipsa sau nivelul redus al gradului prejudiciabil al infracţiunei comise
(legea prevede posibilitatea liberării doar în cazurile săvîrşirii infracţiunii
uşoare sau mai puţin grave) .
- lipsa sau nivelul redus al caracterului prejudiciabil al infractorului minor,
adică însăşi persoana nu prezintă pericol sporit (corectarea acestora este
posibilă fără supunerii lor pedepsei şi răspunderii penale.) Iar condiţia
genrerală în prezenţa căreia se aplică această modalitate de eliberare este
săvîrşirea infracţiunei pînă la atingerea vîrstei majoratului.4

Legea interzice aplicarea acestei modalităţi de liberare de răspundere penală în

cazurile cînd persoana vinovată are antecedente penale, la fel nu este permisă
aplicarea ei repetată. Însă art.104 C.P.R.M. prevede că în cazul eschivării
sistematice de la măsurile de constrîngere cu caracter educativ de către minori,
instanţa de judecată la propunerea organelor de stat specializate anulează
măsurile aplicate şi trage vinovatul la răspundere.De regulă, organele de
3
https://dreptmd.wordpress.com/teze-de-an-licenta/liberarea-de-raspundere-penala/
4
Codul penal
5
 anchetare şi judiciare, după cum şi teoria dreptului penal, se referă la un şir de
circumstanţe ce vorbesc despre pericolul social redus al minorului.
În primul rînd circumstanţele în discuţie se referă la purtarea minorului pînă la
săvîrşirea infracţiunii: acest lucru are loc pentru prima oară, lipsesc
antecedentele penale şi reţinerile pentru cercetări la poliţie. Se ia în consideraţie
atitudinea delicventului minor faţă de învăţătură, muncă, participarea la viaţa
obştească a colectivului, atitudinea faţă de alcool .
Al doilea grup de factori luaţi în consideraţie la momentul liberării minorilor de
răspundere penală se referă la circumstanţele săvîrşirii infracţiunii. O mare
importanţă în acest caz i se acordă motivului infracţiunii. Un motiv, ca
ştrengăria, este desigur în favoarea minorului. Adeseori drept bază a liberării
serveşte săvîrşirea infracţiunii din îndemnul unei persoane mai în vîrstă.
Al treilea grup de factori de o mare importanţă în ceea ce priveşte caracterizarea
personalităţii minorului, ţine de condiţiile materiale grele, lipsa tatălui,
neputinţa mamei de aşi creşte minorul. În acest caz corijarea e posibilă prin
măsuri de organizare corectă a educaţiei. Şi ultimul grup de factori, determină
gradul pericolului social al infractorului, ce se referă la comportarea minorului
în timpul anchetei şi la judecată, atitudinea lui faţă de infracţiunea săvîrşită.
Una din cele mai importante circumstanţe de acest fel poate servi căinţa sinceră
şi recunoaşterea deschisă a vinovăţiei sale. Făcînd o trimitere la Codul Penal
Român cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării,
infractorilor minori ocupă un loc aparte în activitatea de cercetare penală, de
individualizare legală şi judiciară a pedepselor penale. Astfel, prin lege s-a
stabilit că există trei perioade-vîrstă în care este împărţit conceptul de
minoritate: pînă la 14 ani, cînd minorul nu răspunde penal; între 14 şi 16 ani,
cînd minorul răspunde numai dacă se dovedeşte că a săvîrşit fapta cu
discernămînt; între 16 şi 18 ani cînd minorul va răspunde penal, putînd fi
exonerat de răspundere doar dacă se dovedeşte că nu a avut discernămînt în
momentul săvîrşirii faptei. În ceea ce priveşte regimul sancţionar, minorului i se
va aplica o pedeapsă care are un maxim şi un minim reduse la jumătate din
maximul şi minimul pedepsei stabilite pentru infracţiunea respectivă, indiferent
de graviditatea acesteia. Potrivit legislatiei a RM, mai exact în art. 104 CP,
măsurile de constrîngere cu caracter educativ pot fi aplicate numai dacă instanța
de judecată va considera că corectarea minorului e posibilă fără aplicarea
pedepsei penale. 5

5
Dreptul penal al Republicii Moldova, partea generala, de Ivan Macari,pag.253-254
6
Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională

Ca modalitate de liberare de răspundere penală legea penală a Republicii Moldova

prevede tragerea persoanei la răspundere contravențională pentru săvîrșirea unei
infracțiuni ușoare sau mai puțin grave ce nu prezintă un mare pericol social.
Conform prevederilor art.55 CP, persoana care a săvîrșit pentru prima oară o
infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală și
trasă la răspundere contravențională dacă s-a constatat că corectarea ei este posibilă
fără a fi supusa răspunderii penale. Persoanelor liberate de răspundere penală le pot
fi aplicate așa sancțiuni contravenționale ca amendă în mărimea de pîna la 500
unități contravenționale sau arest contravențional de pănă la 30 de zile. 6
Esenţa acestui tip de liberare de răspundere penală constă în aceea că fapta comisă
rămîne a fi considerată infracţiune, însă instanţa de judecată, în condiţiile limitativ
prevăzute de lege pentru unele infracţiuni de o gravitate redusă, dispune înlocuirea
răspunderii penale cu o altă formă de răspundere juridică ce atrage aplicarea unor
sancţiuni cu caracter contravențional. Drept temei pentru aplicarea acestei
modalităţi de înlocuire a răspunderii penale poate servi prezenţa cumulativă a
următorilor indici:

- comiterea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;

- comiterea infracţiunii pentru prima oară;
- constatarea faptului că persoana poate fi corectată fără a fi supusă
răspunderii penale.
Categoria infracţiunilor pentru care poate fi dispusă înlocuirea răspunderii penale
prin răspundere contravențională a fost lărgită, fiind incluse în această categorie
infracţiuni pentru comiterea cărora, pedeapsa maximă nu poate depăşi cinci ani de
închisoare, totodată, ţinîndu-se cont şi de cuantumul prejudiciului produs, precum
şi de caracterul prejudiciabil concret al faptei comise. Prin comiterea pentru prima
oară a infracţiunii se înţelege fie comiterea pentru prima dată a unei infracţiuni, fie
comiterea repetată a unei infracţiuni, dar cu condiţia că au expirat termenele de
prescripţie de tragere la răspundere penală ori sunt stinse antecedentele penale
pentru infracţiunea comisă anterior. Condiţia ce se referă la posibilitatea corectării
persoanei fără a fi condamnată penal are la bază informaţii conform cărora
făptuitorul poate fi corectat fără a i se aplica o pedeapsă, cum ar fi atitudinea
vinovatului, din care rezultă că el regretă fapta comisă, atitudine care poate să se
manifeste prin căinţă faţă de victimă, prin eforturi depuse pentru a înlătura
rezultatul infracţiunii, prin străduinţa de a acoperi paguba pricinuită, prin atitudinea
acestuia faţă de organele judiciare, care constă în recunoaşterea faptei, prin
colaborarea în vederea descoperirii infracţiunii şi a altor participanţi la infracţiune.7

6
Codul penal al RM
7
Dreptul penal al Republicii Moldova de Ivan Macari, pag 255
7
Referitor la clasarea dosarului penal, în cazul dat dacă persoana care a cercetat
dosarul penal a ajuns la concluzia că acesta poate fi clasat în baza art. 55, ea
întocmește decizia de clasare a dosarului penal. Decizia și materialele necesare se
trimit instanței de judecată care, în conformitate al.2 art.55, aplică pedeapsa
necesară din sfera contravențională, în limitele prevăzute de lege. În cazul de față
comisia contravențională nu are să aplice o pedeapsă care nu este prevăzută la al.2
art.55 CP. La fel este necesar de menționat că decizia poate fi atacată de către cel
vinovat sau de către persoanele cointeresate.

Liberarea de răspundere penala în legătură cu renunțarea de bună voie la săvîrșirea

infracțiunii

În legătură cu introducerea în noul cod penal a unei astfel de modalităţi de libreare

de răspundere penală, necesită o analiză mai profundă. Astfel, posibilitatea liberarii
de raspundere penala in legatura cu renuntarea de buna voie la savirsirea
infractiunii este prevazuta la art.56 CP, si anume : se considera renuntare de buna
voie la savirsirea infractiunii incetare de catre persoana a pregatirii infractiuni sau
incetarea actiunilor (inactiunilor) indreptate nemijlocit spre savirsirea infractiunii,
daca persoana era constienta de posibilitatea consumarii infractiunii. Unii autori au
considerat renunţarea de bună voie la săvîrşirea infracţiunii drept o cauză care
înlătură caracterul penal al infracţiunii în urma dispariţiei intenţiei făptuitorului de
a duce pînă la capăt activitatea infracţională începută. Această cauză este reţinută
cînd persoana, pe parcursul executării actelor de pregătire, precum şi al tentativei
de infracţiune, renunţă la comiterea în continuare a infracţiunii.
Drept temei pentru liberarea persoanei de răspundere penală în caz de renunțare
benevolă este considerată lipsa caracterului prejudiciabil al faptei, deoarece fiind
întreruptă pregătirea sau tentativa de infracțiune obiectul nu este amenințat de
cauzarea prejudiciului. Renunțarea benevolă este o circumstanță care exclude și
vinovăția persoanei.
Există 2 tipuri de renunțare:
- Renunţarea este benevolă atunci cînd făptuitorul, nefiind constrîns de nimeni
şi de nimic, din proprie voinţă, conştient, dîndu-şi seama că poate continua
activitatea infracţională, abandonează executarea începută.
- Renunţarea este considerată definitivă din momentul în care activitatea
infracţională a fost întreruptă nu doar temporar, dar pentru totdeauna.8
Prin urmare, renunțarea benevolă e posibilă atît la etapa de pregătire, cît și la etapa
tentativei de infracțiune. Potrivit art.56, persoana, care a renunțat de bună voie să
ducă pînă la capăt infracțiunea, poate fi trasă la răspundere penală numai atunci
8
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-penal/liberarea/

8
cînd fapta săvîrșită de ea întrunește elementele unei alte componențe de
infracțiune. Spre exemplu: o persoană se pregătește să comită un omor și în acest
scop a procurat ilegal o armă de foc, însă ulterior a renunțat la intenția sa criminala
de a săvîrși omorul. În acest caz, potrivit dispozițiilor art.56 CP, persoana este
liberată de răspundere penală pentru pregătirea de omor, însă poartă răspundere
penală pentru procurarea ilegală a armei de foc, conform al.1 art.290 CP.9
Motivele care l-au determinat pe făptuitor să renunţe pot fi din cele mai diverse:
căinţa, remuşcarea, mila faţă de victimă, teama de pedeapsă, bănuiala că avantajele
materiale ce le-ar obţine ar fi prea mici în raport cu riscul asumat etc. Însă
indiferent de motivele care au servit ca temei pentru ca persoana să renunţe la
comiterea infracţiunii, persoana nu poate să fie supusă răspunderii penale.
Dacă într-o anumită situaţie există îndoială asupra motivului care l-a determinat pe
făptuitor să întrerupă executarea, în sensul că nu se cunoaşte cu certitudine că
renunţarea se datorează unei cauze independente de voinţa făptuitorului sau unei
cauze determinate de voinţa acestuia, care lasă dubiu asupra realităţii faptelor, se
consideră că este un caz de renunţare de bună voie la săvîrşirea infracţiunii, situaţia
rezolvîndu-se în favoarea făptuitorului. Conform alin.4 art.56, organizatorul și
instigatorul infracțiunii nu pot fi trași la răspundere penală dacă aceste persoane,
informînd la timp organele de drept sau prin alte măsuri întreprinse, au împiedicat
autorul să ducă infracțiunea pînă la capăt. Ceea ce este important, e să nu
încurcăm renunțarea de bună voie cu căința activă, ultima de fapt este o
comportare plină de vigoare manifestată după terminarea infracțiunii, avînd scopul
de a reduce sau de a lichida dauna cauzată.

Liberarea de răspundere penală în legătură cu căința activă

Introducerea în Partea generală a Codului penal al Republicii Moldova a

institutului ce ţine de liberarea de răspundere penală în legătură cu căinţa activă a
determinat necesitatea precizării noţiunii de căinţă activă, precum şi elucidarea
problemelor apărute în legătură cu analiza teoretică şi aplicarea în practică a
institutului respectiv. În corespundere cu prevederile art.57 CP, liberarea de
răspundere penală în legătură cu căinţa activă este posibilă numai în cazul în care
sunt întrunite următoarele condiţii cumulative:
- persoana a săvârşit o infracţiune pentru prima dată;
- infracţiunea comisă este uşoară sau mai puţin gravă;
- persoana s-a autodenunţat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea
infracţiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat în
alt mod prejudiciul pricinuit de infracţiune.

9
Codul penal al RM
9
Precum am menționat anterior în prezentul studiu, prin căinţă activă se înţelege
comportamentul activ şi benevol al persoanei care a sâvîrsit o infracţiune, care este
îndreptat spre neadmiterea, lichidarea, sau reducerea consecinţelor periculoase ale
faptei săvîrsite sau contribuirea activă la descoperirea infracţiunii date. Spre
exemplu căința activă poate avea loc în cazurile în care persoana restituie de bună
voie bunurile sustrase sau repară prejudiciul cauzat, sau cînd acorda ajutor medical
necesar persoanei pe care a vătămat-o. O astfel de comportare se consideră
circumstanță atenuantă și de ea ține cont instanța de judecată la stabilirea măsurii
de pedeapsă (lit.g, alin.1, art 76 CP). Prin urmare, drept temei pentru liberarea
persoanei de răspundere penală prevăzută la art.57 servește nu orice căință sinceră,
dar numai căința activă fixată în lege care cumulează mai multe acțiuni pozitive ale
persoanei.

Liberarea de răspundere penală în legătură cu schimbarea situației

Această modalitate este prevăzută expres în articolul 58 al Codului Penal al

Republicii Moldova că: „Persoana care a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin
gravă poate fi liberată de răspunderea penală dacă se va constata că la data
judecării cauzei, datorită schimbării situaţiei, se va stabili că persoana sau fapta
săvîrşită nu mai prezintă pericol social.” Modalitatea respectivă conţine 2 temeiuri
asemănătoare, însă nu identice, ale liberării de răspundere penală.
- Primul temei este pierderea caracterului prejudiciabil al faptei săvîrşite
datorită schimbării situaţiei,
- al doilea temei este pierderea caracterului prejudiciabil al persoanei
vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni tot datorită schimbării situaţiei.
Schimbarea de situație poate avea loc, de exemplu, în cazul cînd persoana vinovată
a fost recrutată în rîndurile forțelor armate ale Republicii Moldova sau cînd ea s-a
aranjat la lucru, a intrat să-ți facă studiile într-o instituție de învățămînt, în cazul
cînd adolescentul, care a fugit de acasă, s-a întors în familie, și multe alte cazuri.
De asemenea schimbarea situației poate servi drept motiv din care fapta săvîrșită
își pierde caracterul prejudiciabil. Un exemplu elocvent ar fi : Ion a fost considerat
vinovat de defrișarea ilegală a pădurii, însă în procesul cercetării cauzei s-a stabilit
că în acest loc s-a planificat sa fie construită o autostradă pe care se prevedea
parcurgerea distanței cu viteza mare. Anume din acest motiv a și fost începută
imediat defrișarea pădurii. În atare condiții fapta săvîrșită de Ion, care de la început
se considera infracțională, își pierde cu timpul caracterul prejudiciabil datorită
schimbării situației din acest raion. Necesar de cunoscut că persoana este liberată
de răspundere penală în baza art.58 CP de către instanța de judecată.

10
Liberarea condiționată de răspundere penală

Liberarea condiţionată este considerată în doctrină drept o instituţie complementară

regimului de executare a pedepsei închisorii ce constă în punerea în libertate a
condamnatului din locul de deţinere, mai înainte de executarea în întregime a
pedepsei, sub condiţia că, pînă la împlinirea duratei să nu mai săvîrşească alte
infracţiuni. Liberarea dată este prevazută în art.59 ce expres prevede: „ în privința
persoanei puse sub învinuire pentru săvîrșirea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin
grave, care își recunoaște vinovăția și nu prezintă pericol social, urmărirea penală
poate fi suspendată condiționat, cu liberarea ulterioară de răspundere penală în
conformitate cu procedura penală, dacă corectarea acestei persoane este posibilă
fără aplicarea unei pedepse penale.”10
Reieșind din conținutul legii, această modalitate de liberare de răspundere penală
este posibilă în prezența unor condiții concrete, și anume :
1) persoana vinovată a comis infracţiune uşoară sau mai puţin gravă.
2) În privinţa acesteia există o ordonanţă de punere sub învinuire şi vinovatul
îşi recunoaşte pe deplin vinovăţia de săvîrşire a infracţiunei.
3) Vinovatul nu prezintă un pericol social sporit, adică a săvîrşit infracţiunea
pentru prima oară şi se comportă bine atît în familie cît şi în societate etc…
4) Corectarea acestei persoane e posibilă fără aplicarea pedepsei penale.
5) Vinovatul nu insistă ca dosarul penal să fie cercetat în judecată.
6) Dauna cauzată prin infracţiune a fost reparată în prezenţa acestor condiţii
persoana ce efectuiază cercetarea prealabilă ca o decizie de suspendare a
urmărirei penale în conformitate cu procedura penală.
Cu toate că în legislație nu este menționat acest fapt, consider că în această decizie
pot fi înaintate față de vinovat și anumite condiții, de exemplu: să nu săvîrșească
noi infracțiuni, să se angajeze în cîmpul muncii, să ajute familia, să nu încalce
ordinea publică, să treacă cursul de tratament necesar, să acorde victimei ajutorul
necesar.11 Dacă persoana liberată condiționat de răspundere penală nu va îndeplini
condițiile înaintate fațp de ea, această modalitate de liberare poate fi anulată și
persoana va fi trasă la răspundere penală.

10
Codul penal al RM.
11
Dreptul penal al RM pag.263-264
11
Prescripția tragerii la răspundere penală

Codul penal al Republicii Moldova deși nu prevede expres noțiunea de prescripția

tragerii la răspundere penală, totuși în docrină prin acest termen se presupune
stingerea dreptului statului de a pedepsi şi a obligaţiunii infractorului de a suporta
consecinţele faptei sale, după trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de
lege de la data săvârşirii infracţiunii, indiferent dacă aceasta a fost sau nu
descoperită ori infractorul – identificat.
Legislația penală a Republicii Moldova prevede două modalități de prescripție a
tragerii la răspundere penală:
1) Termene diferențiate, ale căror durată depinde de gravitatea infracțiunii
săvîrșite și
2) Termenul general stabilit în mărimea de 25 de ani pentru toate infracțiunile.
Articolul 60 CP stabilește regula, potrivit căreia persoana nu poate fi trasă la
răspundere penală, dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii au trecut urmatoarele
termene:
- Doi ani de la săvîrșirea unei infracțiuni ușoare
- Cinci ani de la săvîrșirea unei infracțiuni mai puțin grave
- Cincisprezece ani de la săvîrșirea unei infracțiuni grave
- Douazeci de ani de la săvîrșirea unei infracțiuni deosebit de grave
- Douazeci și cinci de ani de la săvîrșirea unei infracțiuni excepțional de grave
Curgerea prescripției începe din ziua săvîrșirii infracțiunii și se termină la data
rămînerii definitive a hotărîrii instanței de judecată. Pentru infracțiunea continuă
curgerea prescripției începe din momentul suspendării comiterii neîntrerupte a
infracțiunii. Iar curgerea prescripției tragerii la răspundere penală pentru o
infracțiune prelungită începe din ziua săvîrșirii ultimei acțiuni identice ce intră în
ansamblul de acțiuni ale infracțiunii prelungite.
Potrivit art.60 CP, curgerea prescripției se va întrerupe dacă, pîna la expirarea
termenelor indicate la alin.1, art.60, persoana va săvîrși așa o infracțiune,pentru
care, conform Codului penal, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen
mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz începe din momentul
săvîrșirii unei infracțuni noi.12 Persoana care se sustrage de la ancheta sau de la
judecată e considerată conform codului de procedură penală ca bănuit sau ca
inculpat la infracțiunea dată și care săvîrșeste acțiuni pentru a nu fi reținută. Acest
fapt determină necesitatea ca organele de urmărire penală să înfăptuiască urmărirea
penală pe teritoriul țării, iar în cazuri excepționale și pe teritoriul altor țări, cu
respectarea normelor internaționale. Așa o comportare a vinovatului vorbește

12
Codul penal al RM.
12
despre gradul prejudiciabil înalt al persoanei. Prin aceasta și se lămurește
necesitatea de a suspenda prescripția tragerii la răspundere penală.
În cazul săvârşirii de către o persoană a unei infracţiuni excepţional de grave,
aplicarea prescripţiei se realizează de către instanţa de judecată şi, dacă instanţa nu
va găsi raţional de a aplica prescripţia, detenţiunea pe viaţă se va înlocui cu
închisoare pe un termen de 35 de ani. Prescripţia produce efecte asupra tuturor
infracţiunilor, cu excepţia celor săvârşite contra păcii şi omenirii, care sunt
imprescriptibile şi sunt stabilite prin prevederile cap.I din partea specială.
Persoanele vinovate de comiterea infracţiunilor indicate sunt judecate indiferent de
perioada de timp care a trecut de la comiterea infracţiunii.

13
Concluzii

Răspunderea penală apare ca o consecinţă inevitabilă a săvîrşirii unei infracţiuni,

deoarece astfel întregului mecanizm al reglementării juridice a relaţiilor de apărare
socială ar deveni inoperantă.
Important însă este că o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere penală,
deoarece fapta acesteia nu conține elementele componenței infracționale, ce ne
duce la ideea că de fapt infracțiunea nu există. Referitor la liberarea de răspundere
penală, aceasta oferă posibilitatea unor cetăţeni de a fi eliberaţi de răspundere luînd
în consideraţie împrejurările săvîrşirii infracţiunii. Liberarea de răspundere penală
ar putea acorda cetăţenilor deschiderea a unei căi noi în viaţă şi acele gînduri care
iar îndruma corect în continuare.
Ceea ce ține de liberarea de răspundere penală a minorilor, sunt de parerea că totuși
este necesar de aplicat nu doar măsurile cu caracter educativ deoarece acestea de
fapt nu în toate cazurile își au efectul său iar copiii continuă să săvîrșească mici
infracțiuni ,care în opinia acetora, le fac populari în fața celor vîrstnici. Faptul că ei
nu sunt afectați de oarecare răspundere îi motivează pe iei și pe cei din jur să
continuie săvîrșirea infracțiunilor neînsemnate dar care mai apoi se pot transforma
în deosebit de grave.
Totuși, consider eficientă liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere
contravențională, deoarece în cazul dat făptuitorul suportă prejudiciul pentru fapta
săvîrșită pe deplin, anume aceast tip de liberare permite ca locurile specializate
pentru detenția infractorilor să nu fie supraabundente în numarul persoanelor trase
la răspundere penală.
Renunțarea de bună voie a săvîrșirii infracțiunii deși duce spre liberarea de
răspundere penală, în opinia mea ar necesita punerea sub evidență a persoanelor
care doreau să săvîrșească infracțiunea și acestea sa fie obligate odată la 1 an sa
treacă un control necesar, deaoarece există prezumția dacă persoana a încercat
odată, ea poate încerca și a doua oară.
În decizia de liberare condiționată , deși nu e prevazut în legislație ar fi necesar să
fie înaintate față de vinovat si anumite conditii, de exemplu: să nu săvîrșească noi
infracțiuni, să se angajeze în cîmpul muncii, să ajute familia, să nu încalce ordinea
publică, să treacă cursul de tratament necesar, să acorde victimei ajutorul necesar.
Dacă persoana liberată condiționat de răspundere penală nu va îndeplini condițiile
înaintate față de ea, ar fi cazul ca această modalitate de liberare poate fi anulată și
persoana va fi trasă la răspundere penală.
Un aspect foarte important pe care nu îl pot trece doar cu vederea este prescripția
tragerii la răspundere penală. În acest ultim caz, dar nu ultim dupa importanță, aș
dori să menționez faptul ca termenul de prescripție are o importanță majoră în
cadrul dreptului penal, deoarece datorită acestor termeni se crează o stabilitate și
ordine în drept. Astfel, o multitudine de dosare care nu au fost rezolvate odată cu
14
trecerea termenului de prescripție își pierd din însemnătate și din caracterul
prejudiciabil înalt. Iar organele de urmărire penală se pot concentra mai mult
asupra noilor infracțiuni.

15
Bibliografie

1) Codul Penal al Republicii Moldova

2) Drept penal partea generala, editia a 2, de Alexandru Boroi
3) Drept penal al Republicii Moldova de Ivan Macari
4) https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-penal/liberarea/
5) https://dreptmd.wordpress.com/teze-de-an-licenta/liberarea-de-
raspundere-penala/

16