TEMA 1.

Obiectul și sarcinile „Pregătirii tactice” a subunităților de infanterie – 2

ore.
Ședința 1. Teorie – 2 ore. Generalități privind obiectul „Pregătirea tactică” a
trupelor de infanterie și cursanților catedrelor militare la specialitatea „infanterie”.

SCOPURILE: 1. De a studia şi a însuşi obiectul şi sarcinile

tacticii generale.
2. De a dezvolta la studenţi gîndirea tactică şi logică, capacitatea de
analiză, sinteză şi iniţiativă.
3. De a educa la stdenţi hotărîrea, disciplina şi organizarea.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE
EVALUARE: prelegere.

LOCUL DE
DESFĂŞURARE: clasa de studiu.

BIBLIOGRAFIA: 1. Manual “Tactica” .

2. Manual “Tactica generală”.
3. Programul de Învăţămînt la disciplina “Tactica generală”.
ASIGURAREA
MATERIALĂ: - lector-2000;
- slaiduri;
- schema;
- planşe;
- conspect;
- regulament de luptă;
- cretă;
- caiete de lucru;
- indicator.

PROBLEMELE DE STUDIU

1. Conţinutul şi misiunile tacticii generale.

2. Scopul, rolul și importanța Pregătirii tactice în instruirea militarilor.

3. Formele și metodele de instruire la Pregătirea tactică a subunităților de infanterie.

4. Cerinţele MA, ŞMSM, regulamentului şi programului către pregătirea ofiţerilor şi

instruirea tactică a trupelor.
Repartizarea timpului:
1. Secvenţa introductivă - 10 min
2. Secvenţa de bază: - 60 min
1
 3. Secvenţa finală - 10 min

II. SECVENŢA DE BAZĂ

1. Conţinutul şi misiunile tacticii generale.

Tactica – ramură a artei militare al cărei obiect îl constituie studiul acţiunilor de luptă
desfăşurate în spaţiul terestru, aerian şi maritim de către M.U. tactice (divizie, corp de
armată) şi de către unităţi şi subunităţi (de arme întrunite şi de celelalte arme), elaborarea
principiilor, procedeelor, formelor şi metodelor de organizare şi ducere a acestora.
Tactica se află într-o strînsă corelaţie cu arta operativă şi cu strategia, subordonîndu-se
acestora, ceea ce impune întotdeauna integrarea acţiunilor tactice într-o concepţie strategică.
Tactica provine de la cuvîntul grecesc “taktika” – arta de construire a trupelor.
Elementele de bază cu care operează tactica sînt:
- forţele şi mijloacele de luptă proprii;
- inamicul;
- terenul.
Esenţa tacticii o constituie stabilirea modalităţii optime de utilizare a forţelor, a
mijloacelor şi terenului, în conformitate cu legile obiective ale luptei armate, astfel încît
inamicul să fie înfrînt, nimicit sau capturat.
Acţiunile principale care duc la obţinerea succesului tacticii sînt:
- manevra;
- lupta.
Manevra asigură gruparea cea mai potrivită a trupelor pentru luptă.
Lupta asigură lovirea inamicului în scopul nimicirii lui. Ambele se realizează prin
forme variate.
Domeniul tacticii cuprinde:
- tactica generală;
- tactica armelor.

Tactica generală studiază şi elaborează principiile, formele şi procedeele luptei armelor

întrunite. Regulile şi normele stabilite de tactica generală orientează acţiunile tactice ale
tuturor celorlalte arme (de exemplu, normele privind structura apărării diviziei impun
adoptarea unor reguli corespunzătoare de întrebuinţare în luptă a tancurilor, artileriei,
trupelor de geniu).
Tactica armelor elaborează principiile şi procedeele de întrebuinţare în luptă a fiecărei
arme. De exemplu:
- tactica trupelor de tancuri;
- tactica artileriei;
- tactica geniului;
- tactica aviaţiei;
- tactica marinei militare.
Tactica generală şi tactica armelor se află într-o legătură strînsă una cu alta. Tactica
generală determină misiunile pentru subunităţi, unităţi şi mari unităţi ale armelor în lupta de
arme întrunite, modul şi procedeele de întrebuinţare în comun a acestora şi prin aceasta
contribuie la dezvoltarea tacticii armelor. La rîndul său, schimbările în tactica armelor

2
influenţează asupra dezvoltării tacticii generale, cer unele concretizări şi perfecţionări a
recomandărilor acesteia.
Rolul tacticii în condiţiile contemporane, după cum confirmă experienţa războaielor şi
conflictelor locale este mare. Aceasta se determină prin aceea, că o mare importanţă în
obţinerea victoriei asupra inamicului continuă să fie lupta de arme întrunite, deasemenea
posibilităţile mari, de care dispune comandamentul tactic pentru rezolvarea misiunilor de
luptă. Deaceea tactica (pregătirea tactică) este una din cele mai importante părţi a pregătirii
de luptă a trupelor, disciplina de bază în instituţiile de învăţămînt militare.
Tactica este cel mai dinamic domeniu al artei militare. Schimbările în tactică se petrec
pe măsura accelerării progresiunii tehnice şi perfecţionării mijloacelor a luptei armate,
capacităţilor morale şi de luptă a efectivului armatei. Tactica este maximal apropiată de
activitatea practică a trupelor. Nivelul de dezvoltare a tacticii, calitatea pregătirii tactice a
ofiţerilor, statelor majore şi a trupelor într-o măsură mare vor contribui la obţinerea victoriei
în luptă.
Cercul misiunilor a tacticii este amplu. El este determinat de:
- nivelul de dezvoltare a armamentului şi tehnicii de luptă;
- aparenţa strategiei asupra caracterului unui război posibil,
procedeele de dezlănţuire şi ducere a acestuia;
- misiunile concrete, care decurg din arta operativă.

În legătură cu perfecţionarea mijloacelor a luptei armate misiunile principale ale tacticii

sînt:
- elaborarea şi realizarea în viaţă a măsurilor, care asigură gătinţa de luptă
permanentă a subunităţilor, unităţilor şi marilor unităţi pentru îndeplinirea misiunilor de luptă
în condiţiile complicate ale situaţiei terestre, aeriene şi radioelectronice;
- elaborarea şi perfecţionarea procedeelor de ducere a acţiunilor de luptă la etapa
iniţială a războiului.

Implimentarea armei nucleare şi altor mijloace contemporane a luptei armate radical au

schimbat caracterul luptei şi condiţiile de ducere a acesteia.
Misiunea tacticii este de a descoperi aceste schimbări, de a cerceta natura luptei
moderne, trăsăturile caracteristice ale acesteia, legitimităţile, pregătirea, principiile şi
procedeele de ducere.
Tactica elaborează procedeele de întrebuinţare a diferitor categorii de armament
modern, deasemenea de protecţie a trupelor împotriva unui astfel armament al inamicului.
Nimicirea inamicului în luptă se obţine prin combinarea strînsă a focului, loviturii şi
manevrei subunităţilor şi unităţilor de diferite arme. Misiunea tacticii constă în aceea, ca să
găsească cea mai optimală combinare a acestor elemente a luptei de arme întrunite şi a
forţelor şi mijloacelor participante în luptă.
Una din misiunile principale ale tacticii este studierea forţelor şi mijloacelor inamicului,
privirilor acestuia asupra întrebuinţării a acestora în luptă, deasemenea asupra procedeelor de
ducere a diferitor forme de luptă; determinarea părţilor tari şi slabe a armamentului, tehnicii,
organizarea trupelor şi tacticii de acţiuni a inamicului.
În afară de aceasta, tactica studiază întrebările de conducere, de asigurare multelaterală
a luptei şi elaborează recomandările practice pentru rezolvarea lor în diferite situaţii.

Tactica are două aspecte: teoretic şi practic.

3
 Teoria tacticii studiază:
- conţinutul şi caracterul luptei contemporane;
- dezvăluie legitaţiile şi principiile desfăşurării ei cu forţe şi mijloace;
- studiază calităţile şi posibilităţile formaţiunilor militare tactice;
- elaborează metodele de pregătire şi desfăşurare a luptei.
Tezele teoretice ale tacticii îşi găsesc reflectare în regulamente de luptă, îndrumări,
manuale şi alte lucrări teoretico – militare.

Practica tacticii cuprinde activitatea comandanţilor, statelor majore în pregătirea şi

desfăşurarea luptei. Ea conţine:
- acumularea şi studierea datelor despre situaţie;
- primirea hotărîrii;
- aducerea la cunoştinţa subordonaţilor a misiunii;
- organizarea cooperării;
- organizarea nimicirii cu foc a inamicului;
- planificarea luptei;
- pregătirea M.U. şi subunităţilor pentru îndeplinirea misiunilor de luptă;
- ducerea acţiunilor de luptă;
- conducerea unităţilor şi subunităţilor în timpul luptei;
- asigurarea multelaterală a luptei.
Ambele aspecte ale tacticii sînt strîns legate şi se completează reciproc. Teoria se
bazează pe practică şi-i luminează calea. Practica se bazează pe teorie şi dă materialele sale
din viaţa şi activitatea de luptă a trupelor pentru noi generalizări teoretice.
Tactica este apropiată maxim de activitatea practică a trupelor. Cu ea se ocupă tot
efectivul Forţelor Armate. Nivelul de dezvoltare a tacticii, calitatea pregătirii tactice a
ofiţerilor, statului major şi trupelor sînt un factor principal în cîştigarea victoriei.

2. Scopul, rolul și importanța Pregătirii tactice în instruirea militarilor.

Obiectul tactica generală are scopul pregătirii studenţilor militari în calitate de ofiţeri
pentru trupele de infanterie motorizată, care posedă cunoştinţe profunde a bazelor teoretice
şi deprinderi practice de întrebuinţare a subunităţilor în lupta modernă de arme întrunite,
cunoaşte legile şi principiile luptei armate, poate creator să aplice principiile teoretice a
regulamentelor de luptă în practică, capabil de a comanda cu plutonul (compania) în lupta de
a introduce în practică metode noi, progresive de instruire, posedă capacităţi organizatorice,
voinţa de comandant, este inventiv şi de sinestătător în gîndirea tactică, care ştie principiile
de organizare şi ducere a luptei cu plutonul (compania) de infanterie motorizată, structura
organizatorică, tehnica şi armamentul, acţiunile tactice ale subunităţilor inamicului probabil,
poate organiza şi corecta să petreacă instrucţiile tactice cu efectivul în timpul pregătirii de
luptă în perioada închegării de luptă a subunităţilor, la aplicaţiile tactice şi în luptă.

Scopul principal al pregătirii tactice – formarea la studenţi a deprinderilor practice,

capacităţilor şi calităţilor pentru organizarea şi ducerea cu succes a luptei moderne.
Baza pregătirii tactice constituie studierea şi însuşirea de către studenţi a organizării
luptei şi conducerii cu subunităţile în luptă, acţiunilor practice în teren şi folosirea capacităţii

4
de luptă a armamentului şi tehnicii de luptă în condiţii de folosire de către inamic a armelor
obişnuite şi a armei de nimicire în masă.
Pregătirea tactică contribuie la instruirea în complex a studenţilor, la formarea
deprinderilor practice şi acţiunilor în conducerea cu subunităţile în lupta modernă de arme
întrunite, precum şi obţinerea unui înalt nivel al pregătirii de luptă.

3. Formele și metodele de instruire la Pregătirea tactică a subunităților de

infanterie.
Formele principale de desfăşurare a instrucţiilor tactice sînt:
- lecţiile;
- seminarele;
- exerciţiile în grup;
- exerciţiile tactice pregătitoare;
- exerciţiile tactice;
- exerciţiile practice;
- aplicaţiile tactice;
- exerciţiile tactice “Fulger”;
- antrenamentele;
- pregătirea individuală.

Lecţiile sînt una din principalele forme de instrucţiune şi prezintă baza pregătirii
teoretice a studenţilor militari. La lecţii se pune baza cunoştinţelor ştiinţifice la pregătirea
tactică, se desfăşoară mai pe larg întrebările complicate, se formează înţelegerea teoriei
militare. Lecţiile contribuie la dezvoltarea gîndirii studenţilor militari, înţelegerea corectă de
către ei a principiilor de bază a luptei moderne de arme întrunite, cerinţelor documentelor de
conducere şi regulamentelor de luptă.

Seminarele sînt sfîrşitul pregătirii teoretice a studenţilor militari şi au ca scop studierea

mai profundă, consolidarea cunoştinţelor obţinute la lecţii şi în procesul pregătirii
individuale, precum şi formarea la studenţi deprinderilor de căutare, generalizare şi expunere
în formă orală a materialului de studiu.

Exerciţiile în grup se petrec cu scopul de a forma la studenţii militari deprinderi

practice în organizarea acţiunilor de luptă, asigurarea lor şi conducerea subunităţilor. Ele se
petrec pe hărţi (macheta terenului) în auditorie pentru conducerea acţiunilor de luptă şi în
teren.

Exerciţiile tactice pregătitoare sînt forma principală de instruire individuală a

studenţilor şi soldaţilor şi prima treaptă de închegare de luptă a subunităţilor. În cadrul
exerciţiilor tactice pregătitoare se efectuiază tehnica executării metodelor şi procedeelor de
acţiuni a militarilor şi subunităţilor în diferite forme de luptă. În acest caz fiecare procedeu şi
metodă de acţiuni mai întîi se execută pe elemente într-un ritm lent, apoi contopit în limita
timpului stabilit prin normative. Situaţia tactică se crează pentru executarea fiecărei întrebări
de studiu aparte şi nu se îmbină într-o concepţie unică.
Exerciţiile tactice pregătitoare precedează exerciţiilor tactice. Metoda principală de
instruire este exerciţiul (antrenament). Instrucţiile se execută pe jos, pe maşini sau pe tehnică.

5
 Exerciţiile tactice – sînt baza instruirii practice a studenţilor militari în organizarea
luptei şi conducerea subunităţilor. Ele se petrec în teren cu armamentul şi tehnica de luptă
sau fără ele. Au ca scop executarea procedeelor şi metodelor acţiunilor de luptă în
componenţa subunităţilor şi de a practica studenţilor de comandă practic cu subunităţile în
toate formele de luptă, precum şi funizarea deprinderilor practice a studenţilor militari în
organizarea acţiunilor de luptă în conducerea cu subunităţile.

Exerciţii tactice complexe – aceasta este o sistemă de exerciţii în grup, exerciţii şi

exerciţii tactice “Fulger”, care se petrec într-o succesivitate anumită pe baza unei situaţii
tactice unice.
Exerciţiile tactice “Fulger” se execută în cadrul prelucrării problemelor (exerciţiilor)
tactice complexe cu scopul verificării şi aprecierii a cunoştinţelor şi deprinderilor practice a
studenţilor în analiza situaţiei, luarea hotărîrii, darea misiunilor de luptă şi conducerea
subunităţilor. Exerciţiul tactic “Fulger” se execută în teren şi în clasă pe hărţi.

Exerciţiile în cîmp se petrec cu scopul consolidării şi perfecţionării deprinderilor

practice şi îndemnărilor (iscusinţei) studenţilor în organizarea şi ducerea luptei la etapa de
săvîrşire a fiecărui curs de studiu. Pentru petrecerea lor din plutoanele de studiu se formează
subunităţi după statele unităţilor din trupe. Studenţii militari se numesc la funcţiile de soldaţi,
comandanţii de grupe, plutoane şi companii.

Aplicaţiile tactice este cea mai înaltă formă de instruire şi educaţie, cel mai important
mijloc de ridicare a nivelului pregătirii de luptă, de căpătare (dobîndire) şi perfecţionarea de
către studenţi a deprinderilor în organizarea luptei în teren, în conducerea subunităţilor şi
jocului în luptă.
Ele se petrec la etapa desăvîrşitoare a procesului de învăţămînt cu scopul de a da
posibilitate studenţilor militari să îndeplinească funcţiile comandanţilor de subunităţi în
ansamblu în timpul organizării şi ducerii acţiunilor de luptă ziua şi noaptea, în situaţii
complicate, precum şi perfecţionarea cunoştinţelor şi deprinderilor căpătate la alte obiecte.

Pregătirea individuală este baza oricărui învăţămînt. În cadrul pregătirii individuale,

studenţii militari de sinestătător sau cu ajutorul conducătorului perfecţionează cunoştinţele,
deprinderile şi iscusinţele dobîndite mai înainte şi capătă altele noi, îşi îmbogăţesc
cunoştinţele şi orizontul general.
Controlul curent a reuşitei se petrece la şedinţele practice, deasemenea în timpul
controlului calităţii lucrărilor practice, de laborator îndeplinite de către studenţi.

Colocviile, de regulă, servesc ca formă de control a rezultatelor şedinţelor practice, de

laborator, lucrărilor de control.
Colocviile sînt primite de către lectori, care conduc şedinţele practice.

Examenele au scopul de a controla cunoştinţele teoretice ale studenţilor şi deprinderile

lor la întrebuinţarea acestor cunoştinţe în volumul cerinţelor programelor aprobate.
Necesitatea şi termenele desfăşurării examenelor se determină de planul şi programul de
învăţămînt.

6
 Examenul complex de Stat la tactica generală se petrece prin metoda controlului
nivelului cunoştinţelor teoretice şi executarea de către avsolvenţii Institutului Militar a
misiunii complexe de control cu verificarea deprinderilor practice în conducerea cu
subunitatea de infanterie.
Întrebările sînt elaborate în corespundere cu programul de învăţămînt şi conform
ordinului Ministerului Apărării a RM Nr.158.
Examenul complex de Stat la tactica generală se petrece în două zile. În prima zi se
verifică cunoştinţele teoretice a absolvenţilor, iar în ziua a doua deprinderile şi iscusinţa
practică în cîmp.
Nota generală pentru tactica generală la examenul complex de Stat nu poate fi mai sus
decît nota primită la partea practică a examenului.

4. Cerinţele MA, ŞMSM, regulamentului şi programului

către pregătirea ofiţerilor şi instruirea tactică a trupelor.

Tactica este apropiată maxim de activitatea practică a trupelor. Cu ea se ocupă tot

efectivul Forţelor Armate. Nivelul de dezvoltare a tacticii, calitatea pregătirii tactice a
ofiţerilor, statului major şi trupelor sînt un factor principal în cîştigarea victoriei.

Pregătirea tactică este instruirea efectivului, formaţiunilor, unităţilor şi subunităţilor în

pregătirea şi desfăşurarea luptei.
Pregătirea tactică este unul din obiectele principale a pregătirii pentru luptă a trupelor şi
o disciplină de conducere în scopurile militare superioare, deoarece ca într-o măsură mare
asigură pregătirea ascultătorilor şi elevilor pentru acţiunile practice în lupta contemporană,
instruirea de companie a lor.
Pregătirii tactice îi este subordonată studierea tuturor disciplinelor, deoarece ea reuneşte
într-un complex unic cunoştinţele, deprinderile şi aptitudinile căpătate de militari în procesul
lecţiilor de foc, tactică, pregătirea specială, de geniu, pregătirea fizică, de front şi alte
discipline de instruire. Ea este baza pregătirii de companie a trupelor. Se datorează faptul că
numai la lecţiile de tactică şi aplicaţii e posibilă apropierea maximă a condiţiilor instruirii de
starea de luptă reală.
În cursul pregătirii tactice subunităţile şi comandanţii acestora învaţă:
- a executa marşuri cu viteză înaltă şi la distanţe mari;
- cu impetuozitate să atace inamicul, exploatînd rezultatele tuturor mijloacelor de
nimicire;
- a duce cercetarea activă şi neîntreruptă;
- a executa manevra în ascuns;
- hotărîtor şi cu dîrzenie a acţiona în adîncimea apărării inamicului;
- de a forţa cursurile cu apă;
- de a trece zonele contaminate şi barajele;
- cu dîrzenie a duce lupta de apărare;
- cu pricepere să se protejeze de A.N.M. ale inamicului;
- a duce lupta într-o situaţie complicată şi brusc schimbătoare.
La pregătirea de luptă a trupelor eforturile principale se direcţionează spre sporirea
calităţii pregătirii de companie şi speciale. Atenţia principală se acordă pregătirii individuale
a fiecărui militar şi subunităţii în general pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor în
7
conformitate cu destinaţia de luptă în condiţiile de luptă contemporană, formării calităţilor
morale înalte şi de luptă la efectiv.
Pregătirea tactică se consideră fundamentală la pregătirea efectivului şi subunităţilor,
şedinţele tactice şi tactico-speciale se desfăşoară în complex cu îndeplinirea misiunilor de foc
şi executarea măsurilor la toate formele de asigurare a acţiunilor de luptă.
O atenţie deosebită se acordă în procesul de instruire la pregătirea plutoanelor şi
companiilor asupra capacităţii lor de a duce independent cu iscusinţă acţiunile de luptă izolat
de forţele principale, în componenţa detaşamentelor mixte şi grupelor mici de luptă, în
deosebi în localităţi, în păduri, livezi şi vii, în orice condiţii ale timpului şi situaţiei.
Efectivul subunităţilor se pregăteşte timp de 9 luni de instrucţie. Pe parcursul primelor 2
luni de instrucţie se organizează pregătirea individuală a militarilor, pregătirea specialiştilor
şi studierea tehnicii şi armamentului. La sfîrşitul perioadei de instrucţie se susţin colocvii
privind accesul la exploatarea tehnicii.
Următoarele 7 luni de învăţămînt se desfăşoară închegarea de luptă a grupelor,
plutoanelor, companiilor şi batalioanelor finalizînd-o cu desfăşurarea şedinţelor de control şi
aplicaţiilor de către şeful superior.
Pregătirea ofiţerilor se organizează şi se desfăşoară la concentrări şi şedinţe în
conformitate cu programa pregătirii de comandament a ofiţerilor. Instruirea se desfăşoară în
grupele de învăţămînt create potrivit funcţiilor deţinute şi specialităţilor. Principiul
fundamental de instruire în sistemul pregătirii de comandament se consideră următorul:
“Fiecare comandant instruieşte subalternul său”.
Ofiţerii candidaţi la funcţia comandant de companie se instruiesc la cursurile de
perfecţionare, organizate în baza Institutului Militar.
Tot sistemul pregătirii de comandament se direcţionează spre sporirea competenţei,
profesionalismului, calificării şi măiestriei metodice a instruiţilor. Efortul de bază se face
asupra însuşirii practice de către ofiţerii întregului volum privind organizarea luptei, atenţie
considerabilă se acordă şedinţelor şi antrenamentelor privind conducerea cu focul şi
subunităţile în luptă.
Misiunea studenţilor din Institutul Militar este de a studia adînc şi pe larg principiile
(articolele, noţiunile) de bază a tacticii şi de a se învăţa de a le folosi cu dibăcie (capabil) în
nimicire rapidă şi hotărîtoare a inamicului.
Atenţie principală de atras la lucrul practic în funcţia deţinută şi anume la organizarea
luptei în teren, conducerea cu subunităţile, mînuirea (stăpînirea) armamentului şi tehnicii de
luptă.

Cerințele (cu privire la tactică):

1. Atenţie deosebită de atras pregătirii individuale.
2. În pregătirea subunităţilor atenţia principală să fie acordată pregătirii tactice, tacticii
speciale, foc şi tehnice.
3. Pregătirea tactică să fie considerată obiectul de bază în instruirea de companie a
trupelor, şi să fie desfăşurat în complex cu celelalte genuri ale pregătirii de luptă: geniu,
cercetare, topograf.
4. Atenţia principală în pregătirea tactică – pregătirea subunităţilor pentru ducerea
acţiunilor de luptă îndeplinite, izolate de forţele de bază.

8
 5. În cadrul pregătirii tactice de inclus momente de salvare şi deblocare, precum şi în
FMP.

La finele studierii obiectului “Tactica generală” în Institutul Militar studenţii

trebuie:
SĂ ŞTIE:

- bazele luptei moderne de arme întrunite;

- organizarea şi conducerea cu acţiunile de luptă cu grupa, plutonul şi compania;
- bazele organizării şi ducerii luptei de către batalion;
- structura organizatorică, posibilităţile de luptă ale subunităţilor de infanterie,
forţelor şi mijloacelor primite în sprijin şi ca întărire, modul şi procedeele de întrebuinţare a
lor în luptă;
- organizarea, armamentul, tehnica de luptă şi acţiunile tactice ale subunităţilor
forţelor armate a statelor din regiune şi străine;
- principiile de organizare şi metodele de protecţie contra armelor de nimicire în
masă, armelor de înaltă precizie şi mijloacelor incendiare, măsurile restabilirii capacităţii de
luptă a subunităţilor subordonate;
- asigurarea multelaterală a acţiunilor de luptă şi tehnico – materială a subunităţilor
de luptă;
- cerinţele principale pentru conducerea (pe ascuns) în secret a trupelor în luptă;
- metodele de organizare a pregătirii de luptă a efectivului subunităţilor,
organizarea şi desfăşurarea instrucţiilor tactice.

SĂ POATĂ:
- organiza lupta în cadrul plutonului şi companiei de infanterie motorizată şi să
conducă cu acţiunile lui în luptă;
- organiza lupta în condiţii deosebite şi izolat;
- să folosească cu iscusinţă şi eficient posibilităţile de luptă ale armamentului din
dotare şi ale tehnicii de luptă, să pună la timp şi corect misiunile de luptă mijloacelor de foc
şi subunităţilor primite ca întărire şi în sprijin;
- acţiona în condiţii complicate, folosirii de către inamic a armelor de nimicire în
masă şi mijloacelor incendiare, şi să organizeze protecţia efectivului subunităţilor contra
acestor arme, să ia măsuri pentru restabilirea capacităţii de luptă;
- folosi practic mijloacele de protecţie individuală şi colective, aparatele de control
chimic şi de radiaţie;
- organiza asigurarea multelaterală a acţiunilor de luptă şi tehnico – materială a
subunităţilor în luptă;
- organiza legătura în subunităţi şi de a lucra practic cu mijloacele de transmisiuni;
- îndeplini personal normativele tactice prevăzute în culegerile de normative;
- asigura şi a menţine subunitatea în stare înaltă în pregătirea de luptă;
- organiza şi petrece instrucţii tactice cu efectivul subunităţii.
-
SĂ FACĂ CUNOŞTINŢĂ:

- cu structura organizatorică a unităţilor şi marilor unităţi ale Forţelor Armate ale

Republicii Moldova;
9
 - cu bazele organizării şi acţiunile în luptă de către brigada de infanterie
motorizată;
- cu bazele organizării şi ducerea luptei de către unităţile de artilerie, antiaeriene şi
genurile de arme ale Forţelor Armate ale Republicii Moldova.

10