ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE

„NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU

Aspecte de actualitate privind formele de manevră în atac

Sd.frt.POPA ANDREI

Sd.frt.VERNICĂ VLAD

SIBIU
2021

1 din 7
Cuprins

Introducere.......................................................................................................................................3

Forme ale manevrei în operaţia ofensivă.........................................................................................4

2 din 7
Introducere
Obţinerea succesului în operaţia ofensivă „impune executarea frecventă şi oportună a
manevrei de foc, forţe şi mijloace pentru a realiza izolarea grupării de forţe vizate, a menţine şi
amplifica libertatea de acţiune, superioritatea, ritmul şi surprinderea inamicului, precum şi
concentrarea efortului pe direcţiile decisive şi la momentele potrivite” 1.Adoptarea formelor de
manevră specifice ofensivei permite angajarea rapidă şi cu multă eficacitate a inamicului,
nimicirea şi încercuirea principalelor grupări de forţe ale acestuia.

1
Regulamentul general al acţiunilor militare, Bucureşti, 1996, art. 148.

3 din 7
Forme ale manevrei în operaţia ofensivă
Regulamentele militare în vigoare, precum şi unele publicaţii de specialitate prezintă
manevra în ofensivă sub următoarele forme: „învăluire, întoarcere, lovitura frontală, lovitura în
adâncime şi lovitura pe direcţii convergente” 2.

Învăluirea este forma de manevră frecvent utilizată în operaţia ofensivă deoarece este
considerată deosebit de eficientă în confruntarea cu un agresor puternic. Ea va fi adoptată mai
ales atunci când dispozitivul inamicului prezintă goluri mari, flancuri descoperite sau insuficient
supravegheate. Manevra de învăluire rezultă din combinarea acţiunilor frontale ale forţelor
noastre cu cele executate asupra unuia sau ambelor flancuri ale dispozitivului inamicului.

Întoarcerea ca formă specifică ofensivei, are numeroase elemente comune cu învăluirea, dar
şi suficiente elemente care o particularizează. Astfel, întoarcerea a fost definită ,,ca formă de
manevră ce se execută în situaţii când apărarea inamicului oferă un gol în dispozitiv pe o
adâncime mai mare. Ea constă în angajarea şi fixarea inamicului de front, cu o parte din forţe, în
timp ce gruparea principală de forţe acţionează în flancul şi spatele dispozitivului acestuia,
interceptându-i comunicaţiile, silindu-1 să ducă acţiuni de luptă cu frontul răsturnat. Între
gruparea care acţionează de front şi cea care execută întoarcerea nu există uneori legătura de foc
pe toată durata acţiunii ci numai legătură de cooperare” 3. Manevra de întoarcere va fi executată
pe mare adâncime de către grupări puternice de forţe vizând nimicirea întregii grupări a
inamicului.

Lovitura frontală.Existenţa unor condiţii neprielnice pentru adoptarea formelor de manevră

prezentate mai sus au dus la menţinerea în continuare a acestei forme de manevră deşi
regulamentele militare şi literatura de specialitate o consideră o formă de manevră mai greu de
executat acordând priorităţi învăluirii şi întoarcerii. Lovitura frontală urmăreşte ruperea frontului
inamicului, străpungerea apărării acestuia prin concentrarea forţelor şi mijloacelor pe fronturi
înguste (în sectoare de rupere) şi dezvoltarea ulterioară a succesului prin introducerea în operaţie
sau bătălie a forţelor de angajare ulterioară în scopul lovirii trupelor inamicului în flanc şi spate,
încercuirii şi nimicirii principalelor grupări de forţe ale acestuia, cuceririi unor raioane
importante din adâncimea apărării şi interceptarea căilor de retragere.

2
Cf. T.U.-1, Regulamentul acţiunilor trupelor de uscat în campanie, Bucureşti, 1995, art.89.
3
Cerinţe doctrinare ale perfecţionării tacticii, Editura Militară, Bucureşti, 1982, p.193.

4 din 7
 Lovirea inamicului pe direcţii convergente reprezintă executarea simultană sau succesivă
din raioane şi pe direcţii aflate la distanţe relativ mari care converg spre adâncimea operativă sau
strategică a apărării inamicului. Adoptarea acestei forme de manevră poate fi ca urmare a
evoluţiei configuraţiei frontului care capătă forme concave, acţiunile anterioare desfăşurându-se
de către inamic necontrolat şi neuniform. Această formă de manevră, aplicată în spiritul
conceptelor "integrat - interarme" şi "intercategorii de forţe ale armatei", poate constitui o
modalitate acţională de mare eficienţă. putându-se angaja mari grupări de forţe ale inamicului, pe
spaţii largi şi chiar poate conduce la încercuirea acestora.

Lovitura în adâncime este după unii autori o soluţie modernă pentru ducerea ofensivei în
ritmuri înalte, având în vedere următorii factori: creşterea puterii şi preciziei focului; creşterea
capacitaţii de acţiune a armelor ofensive; creşterea eficienţei folosirii spaţiului aerian ca o a treia
dimensiune a luptei; tendinţa de realizare a unor structuri destinate luptei, uşor de condus cu
mare mobilitate şi cu mare capacitate de acţiune relativ independentă, tendinţa de adoptare a
acestei soluţii de către armatele dintr-o serie de state, chiar dacă această tendinţă se manifestă
mai mult în plan teoretic, ca o soluţie de viitor 4. Această formă de manevră urmăreşte
neutralizarea simultană a defensivei inamicului pe întreaga adâncime, ruperea apărării tactice,
concomitent cu angajarea rezervelor tactice şi operative acţionând terestru şi aerian într-o
concepţie unitara. Ea constă într-o întrebuinţare a forţelor terestre şi aeriene, urmărind o acţiune
puternică şi eficienta, simultană şi de mare amploare, executată prin foc şi de către grupări de
trupe, cu mobilitate ridicată asupra celor mai importante şi vulnerabile obiective din dispozitivul
inamicului pe toată adâncimea acestuia.

Tehnologia înaltă, dominanţa informaţională şi iniţiativa strategică permit centrarea

operaţiilor nu doar pe manevre (care să ducă la crearea unor situaţii tactice favorabile), ci
centrarea lor, de la început, adică încă din etapa planificării, pe efecte complexe, iradiante şi în
lanţ. Efectele care se au în vedere sunt cele care-l pun pe inamic în situaţia de a nu putea nici să
riposteze, nici să-şi protejeze forţele şi mijloacele, nici să-şi poată regenera în timp util forţa.
Pentru aceasta, se aplică un concept apropiat de cel formulat de generalul John Shalikashvili, în
1996, în documentul intitulat Joint Vision 2010 (JV 2010) cu privire la manevra dominantă.
Rachetele de croazieră, a căror bătaie este în jur de 2.500 km, bombele ghidate prin laser şi prin

4
Cf. Haralambie Georgescu, Lovitura în adâncime - esenţa ofensivei moderne, Editura Militară, Bucureşti, 1996

5 din 7
GPS, sistemele AWACS, JSTARS, grilele senzorilor din cadrul sistemelor I2SR, reţelele
centrale de comandă-control şi cele ale platformelor de luptă au schimbat complet configuraţia
spaţiului luptei şi au revoluţionat modalitatea de concepere şi desfăşurare a războiului. În noul tip
de război – care, deocamdată, se numeşte Războiul bazat pe Reţea –, contează tehnologia,
lărgimea şi calitatea benzii de reţea, dar şi calitatea comandamentului, a personalului, a
structurilor organizaţionale şi a conceptelor operaţionale. Marile tendinţe ale evoluţiei
tehnologiei, care permit efectuarea operaţiilor bazate pe efecte, sunt următoarele: creşterea
preciziei loviturii la distanţă, cu toată gama de vectori; un evantai larg de efecte, de la
neutralizarea la distrugerea ţintelor protejate; tehnologii de invizibilitate şi o bună mascare a
forţelor proprii; sisteme de informaţii şi de integrare a sistemelor (sisteme de sisteme). JV 2010
se sprijină pe patru noi concepte operaţionale: manevra dominantă; angajarea de precizie;
protecţia integrală; logistica în reţea. Manevra dominantă vizează modalitatea de a identifica,
alege şi categorisi obiectivele, de a stabili centrele gravitaţionale ale dispozitivului inamic şi de a
le lovi foarte precis, de câte ori este nevoie, combinarea acţiunilor informaţionale (de război
informaţional) cu cele spaţiale, aeriene, navale şi terestre, transportul rapid al forţelor şi mai ales
al mijloacelor necesare, alegerea tipului de acţiuni care se pretează cel mai bine lovirii simultane
a punctelor sensibile ale inamicului şi obţinerii succesului planificat. Celelalte concepte –
angajarea precisă, protecţia integrală şi logistica în reţea – sunt complementare manevrei
dominante, asigurându-i consistenţă şi eficienţă.

Manevra dominantă este, deci, axul central, suportul şi soluţia operaţiilor bazate pe
efecte. Aşadar, o asemenea operaţie porneşte de la cunoaşterea exactă, în timp real, a
inamicului, selectarea oportună a ţintelor şi obiectivelor din cadrul centrelor
gravitaţionale ale dispozitivului advers, calcularea rapidă a efectelor lovirii acestora,
alegerea tipului de vectori de lovire, poziţionarea forţelor şi mijloacelor, trecerea la
acţiune şi exploatarea imediată a efectelor. Acest tip de operaţii, deşi nu par
esenţialmente deosebite de cele obişnuite, nu sunt posibile decât în cadrul filosofiei de
reţea, acţiunii (reacţiei) rapide şi unei strategii joint. Asemenea operaţii au fost
desfăşurate în Afghanistan şi în Irak de către forţele armate ale Statelor Unite. Ele au
fost atât de bine planificate şi atât de rapide, încât nici talibanii, nici armata lui Saddam
Husein, nici reţelele şi organizaţiile teroriste n-au avut, practic, nici o replică. Efectele,
cel puţin în teatrele de operaţii, în etapa confruntării armată contra armată, au fost

6 din 7
uluitoare. În câteva săptămâni, o armată care se anunţa o forţă redutabilă, a fost pur şi
simplu spulberată.
Concluzie

Pentru subunitățile de infanterie în acțiuni ofensive, manevra se poate desfășura într-o

diversitate de situații complexe, impuse pe de o parte, de acțiuni declanșate iar pe de altă parte de
diferențele ce apar în situațiile în care se duce lupta. Adoptarea unei forme de manevră în lupta
ofensivă este determinată, în general, de gradul de pregătire al inamicului, de gradul de
neutralizare al punctelor de sprijin, de existența intervalelor și flancurilor descoperite, de teren și
factori meteorologici.

În cadrul acțiunilor ofensive, subunitățile pot efectua diferite forme de manevră, însă acestea
trebuie să fie simple în concepție și execuție, să se execute în timp scurt și prin surprindere.

7 din 7
8 din 7
Bibliografie

https://adlunap.ro/uvl/lib/read.php?id=166

https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/modalitati_de_pregatire_si_ducere_a_operatiilor_de_catre_ar_
terorism.pdf

http://www.armyacademy.ro/buletin/1_2003/b4.pdf

9 din 7