Sunteți pe pagina 1din 9

MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORȚELOR ARMATE


“ALEXANDRU CEL BUN”

TEMA: “Particularitățile procesului IPB pentru unitățile de protecție aeriană.”.

Realizat: soldat .cl. III Carauș Oleg


Conducător Știinţific: Colonel (r) Timercan Sergiu

Chișinău, 2022
CUPRINS:

• Introducere

• Protecția aeriană. Art.90, Art.91, Art.92, Art.93

• Algoritmul pregătirii apărării antiaeriene în retragere

• Concluzie

• Bibliografie
Introducere

Unitățile de protecție aeriană - un fel de forțe


tereste destinate acoperirii trupelor și obiectelor din
acțiunile atacului aerian inamic în timpul combinației cu
asociații combinate și operațiuni ale operațiunilor
(operațiuni militare), comisia de regrupare (marșul) și
locația la fața locului. Au următoarele sarcini de bază:

a) îndeplinirea misiunilor de luptă asupra apărării aeriene;


b) efectuarea informațiilor inamice aeriene și notificarea
trupelor acoperite;
c) distrugerea atacurilor aeriene inamice în zbor;
d) Participarea apărării rachetelor la teatrele operațiunilor
militare.
Protecția aeriană. Art.90, Art.91, Art.92, Art.93

Art.90

(1) În operații, apărarea aeriană a zonei de operații se concentrează asupra unei a treia dimensiuni:
altitudinea. Spre deosebire de zona de operații terestre, zona de operații aeriană cuprinde adesea
sectoare în care nu este permisă angajarea în luptă.

(2) Datorită vitezei și razelor de acțiune ale aeronavilor moderne, zona aeriană de interes constă mai
mult într-un set de sectoare dispersate decît dintr-o suprafață unitară.

(3) Factorii ce trebuie analizați pentru determinarea limitelor zonelor de operații și de interes sunt:

a) dispunerea, raza de acțiune și profilul de zbor al rachetelor balistice de nivel tactic ale inamicului.

b) dispunerea bazelor aeriene ale inamicului.

c) posibilitățile de supraveghere și control aerian ale inamicului în zona de operații și de interes.

d) dispunerea centrelor de control ale inamicului.

e) dispunerea punctelor înaintate de aprovizionare cu muniții și combustibili.

f) dispunerea mijloacelor de sprijin pentru navigație.

h) altitudinea la care pot ajunge aeronavele inamicului.


Art.91

Pentru descrierea efectelor cîmpului de luptă sunt analizate:

a) instalațiile sau zonele țintă probabile din dispozitivul propriu.

b) căile de acces aeriene probabile.

c) zonele probabile de aterizare sau de parașutare în dispozitivul propriu.

d) traiectele de atac probabile situate în afara razei de acțiune a


sistemelor apărare aeriană.

e) liniile de observare conferite de dispunerea instalațiilor apărării


aeriană.

f) influența condițiilor meteo asupra operațiilor aeriene executate de


inamic și asupra eficacității armamentului antiaerian propriu.

g) momentul probabil al angajării țintei pe traiectorie, în funcție de


vreme și de iluminare.
Algoritmul pregătirii apărării antiaeriene în retragere

Vizând aspectele nominalizate ale amenințării aeriene, putem contura activitățile importante pentru pregătirea apărării
antiaeriene în aceste condiții. Repartizarea subunităților antiaeriene depinde de forțe și mijloace avute în dispoziție:

- organice, după stat;

- primite pentru întărire din alte unități;

- forțele și mijloacele antiaeriene ale vecinilor;

- forțele nesubordonate, care asigură sprijinul direct al retragerii;

- forțele nesubordonate, care asigură sprijinul general antiaerian din zona.

Aliniamentele intermediare pot fi apărate antiaerian de forțele și mijloacele prepoziționale. Sprijin antiaerian al eșalonului
superior poate fi materializat în:

• - acțiunile aviației de vânătoare de-a lungul itinerarului de retragere;

• - sprijinul direct de pe poziții intermediare și în punctele obligatorii de trecere;

• - sprijinul general al unităților de rachete antiaeriene cu bătaie medie sau lungă


Concluzie

1. În caz de retragere, este foarte probabil atac aerian al adversarului.

2. Efortul apărării antiaeriene trebuie să fie concentrat spre protecția:

- coloanei de forțe;

- aliniamentelor intermediare de apărare;

- punctelor obligatorii de trecere.

3. Pentru succesul acțiunilor antiaeriene este important:

- înăsprirea observării spațiului aerian;

- primirea informației privind situația aeriană generală prin radio;

- acționarea promptă la semnale de înștiințare privind pericolul de atac aerian


Bibliografie

 Manualul pregătirea informativă a cîmpului de luptă (p.68)


 Ghidul comandantului plutonului de artilerie şi rachete antiaeriene din Forțele Terestre, 2004, Sibiu, editura
Școlii de Aplicație pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană „Ioan Vodă“. Proceduri pe timpul
operațiilor de ieșire din încercuire, 96 p.
 Manualul pentru luptă al plutonului şi grupei de artilerie antiaeriană din Forțele Terestre, 2003, Sibiu,
editura Școlii de Aplicație pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană „Ioan Vodă“. Secțiunea a 2-a
Secvențe şi proceduri [de urmat] pentru pregătirea pentru luptă, 187 p.

S-ar putea să vă placă și