NESECRET

INTRODUCERE

În anii ce au urmat celui de-al doilea război mondial, peisajul geostrategic s-a
modificat esenţial, devenind instabil, contradictoriu şi imprevizibil, fapt ce a dus la
iniţierea unor procese de revizuire şi reactualizare a politicilor de apărare şi o
adaptare a strategiilor de securitate naţională la noile cerinţe.
Pe fondul creşterii locului şi rolului blindatelor în lupta armată, capacitatea de
luptă împotriva acestora a devenit un parametru esenţial pentru aprecierea
eficienţei forţelor terestre, în determinarea raporturilor de forţe şi în determinarea
evoluţiilor probabile pe câmpul de luptă.
În cadrul sistemului de luptă împotriva blindatelor, artileria antitanc va
continua să rămână o armă de bază, al cărei rol va creşte şi se va amplifica în
viitor. Ea rămâne principala armă de sprijin de foc a marilor unităţi, unităţilor şi
subunităţilor luptătoare, caracterizată prin putere mare de foc, capacitate sporită de
manevră, posibilitate de deschidere a focului cu precizie maximă, în timp scurt şi
prin surprindere, în toate formele de luptă (operaţie), indiferent de condiţiile
vremii, iar misiunile de bază ale acestei arme nu pot fi substituite de alte sisteme.
Pentru combaterea vehiculelor de luptă blindate şi în special a tancurilor,
forţele terestre dispun de un „ansamblu de forţe şi mijloace cu destinaţii şi
posibilităţi diferite...”1), toate aceste elemente alcătuind sistemul antiblindate, în
cadrul căruia, un rol central revine subsistemului artileriei şi rachetelor terestre.
In acest cadru, subsistemul artileriei şi rachetelor terestre constituie partea
cea mai importantă a sistemului de luptă împotriva blindatelor adversarului, face
parte în totalitate din categoria mijloacelor antiblindate active şi conţine elemente
incluse atât în subsistemul fix cât şi în subsistemul mobil de apărare împotriva
acestora.
Schimbările de abordare a modului de gestionare a conflictelor militare au
impus transformări conceptuale privind modul de întrebuinţare al structurilor
luptătoare şi implicit ale structurilor de sprijin, cerinţele de performanţă ale
artileriei antitanc, ca principal mijloc de sprijin terestru (mobilitate, capacitate de
reacţie, putere de foc, precizie, bătaie etc.) fiind adaptate corespunzător.
Deşi riscurile şi ameninţările identificate în prezent la adresa păcii conduc
către o probabilitate crescută a acţiunilor de tip asimetric, posibilitatea
desfăşurării unor acţiuni clasice, convenţionale, nu poate fi exclusă din tipologia
acţiunilor militare.
În acest context se înscrie şi tematica lucrării şi mi-am propus să tratez
sprijinul artileriei antitanc în ofensiva din contact cu particularităţile impuse de
doctrinele, concepţiile şi tehnologiile moderne.
Pentru acordarea sprijinului unei structuri de infanterie am pornit de la
analiza tipurilor mijloacelor antiblindate şi destinaţia principală a acestora.

NESECRET
1 din 78
 NESECRET

Astfel, în doctrina principalelor armate moderne, se preconizează ca lovirea

blindatelor adversarului să se realizeze de la distanţe cât mai mari, începând cu
marile unităţi şi unităţile aflate în raioane de concentrare, pe timpul deplasării şi
desfăşurării în vederea realizării dispozitivelor precum şi în cadrul pregătirii şi
sprijinului de foc al ofensivei.
Pentru lovirea blindatelor sunt folosite combinat, într-o concepţie unitară,
toate mijloacele ce pot acţiona împotriva acestora, cum ar fi: aviaţia,
elicopterele, rachetele, artileria şi sistemele de armament de cercetare-lovire de
mare precizie.
Deşi tendinţa generală este de a înlocui mijloacele clasice de luptă
antiblindate cu mijloace de luptă moderne, cu caracteristici de mobilitate
ridicate (autopropulsate) şi care pot executa focul la distanţe mai mari decât
distanţa loviturii directe a tunurilor antitanc (avioane, elicoptere, rachete
antitanc dirijate), posibilităţile financiare actuale şi în perspectivă apropiată nu
permit înlocuirea pe scară largă a tunurilor antitanc din dotarea armatei noastre.
Putem, astfel, aprecia că tunurile antitanc, prin îmbunătăţirea mobilităţii şi
dotarea lor cu noi tipuri de muniţie, mai performante, rămân principalul mijloc
de luptă antiblindate la dispoziţia comandanţilor marilor unităţi de arme întrunite,
dar pot fi situaţii particulare în care să întâlnim bateria de tunuri antitanc repartizată
în sprijinul direct al unei companii de infanterie.

NESECRET
2 din 78
 NESECRET

CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND OFENSIVA SUBUNITĂŢILOR
(UNITĂŢILOR) DE INFANTERIE

1.1 Definirea, scopul, caracteristicile principale şi formele ofensivei.

Ofensiva este forma decisivă a războiului. Apărarea este necesară pentru
crearea condiţiilor necesare reluării sau reînceperii ofensivei, ofensiva fiind cea
care câştigă războiul. Atacatorul are iniţiativa şi de aceea poate să stabilească
termenii războiului şi să-şi impună voinţa asupra apărătorului. El poate forţa o
decizie dacă îşi îndeplineşte şi îşi duce până la capăt misiunea. Pentru a învinge
adversarul, trebuie în cele din urmă să apelezi la ofensivă.

1.1.1 Definirea şi caracteristicile principale ale ofensivei.

Ofensiva reprezintă „forma principală şi decisivă a luptei armate, prin care
se realizează capturarea, izgonirea sau nimicirea inamicului, participând la
îndeplinirea scopului final al războiului"1. Succesul final în luptă este realizat prin
acţiuni ofensive.
Chiar şi în apărare comandantul trebuie sa folosească orice ocazie
favorabilă de a prelua iniţiativa şi a duce acţiuni ofensive împotriva inamicului.
Operaţiile ofensive reprezintă operaţiile decisive ale războiului.
Potrivit Doctrinei Operaţiilor Forţelor Terestre, ofensiva este forma de bază
şi principală a luptei care cuprinde un ansamblu de acţiuni de luptă dinamice,
ferme şi manevriere, executate într-o concepţie unitară de către unităţile de arme
întrunite împreună cu alte forţe ale sistemului naţional de apărare, în scopul
nimicirii inamicului şi eliberării teritoriului din fâşiile sau de pe direcţiile lor de
ofensivă.
Este totodată o formă de luptă care se adoptă în scopul nimicirii în scurt timp
a inamicului, pentru cucerirea unor obiective din adâncimea apărării şi asigurarea
eliberării teritoriului naţional ocupat de acesta.
Învăţămintele ultimelor conflicte ne-au arătat că în lupta modernă nu mai
există delimitare strictă între o operaţie de apărare şi una ofensivă. Aşa cum
apărarea, ca abordare generală a unei acţiuni, 1 cuprinde în acelaşi timp acţiuni
ofensive cu obiectiv punctual, tot aşa şi ofensiva va avea incluse, pe o anumită
direcţie sau în anumite raioane, forme de apărare.
In manualul american F.M. 100-5 ofensiva este definită ca o formă de
acţiune hotărâtoare, singurul mijloc de care dispune comandantul pentru a realiza
un obiectiv al operaţiei sau a nimici complet o forţă a inamicului. Distrugerea
1
Doctrina Operaţiilor Forţelor Terestre, Bucuresti. 2004, p.30

NESECRET
3 din 78
 NESECRET

forţelor luptătoare ale inamicului constituie modul sigur de a obţine victoria.

Potrivit aceluiaşi manual, pentru obţinerea victoriei nu este necesar să se înfrângă
fiecare formaţiune de luptă a inamicului. Cel mai convenabil mijloc de obţinere a
victoriei este cel prin care se evită forţele principale, dar care încearcă permanent
"nervii comandantului' prin reducerea treptată a capacităţii de luptă a forţelor.
Manualul mai precizează că "cel aflat în atac continuă acţiunile reuşite pentru a
împiedica inamicul să-şi revină din şocul iniţial, să-şi recapete echilibrul şi să-şi
pună la punct o apărare coerentă sau să atace la rândul său".
Scopul general al ofensivei este înfrângerea adversarului şi crearea
condiţiilor pentru succesul luptelor ulterioare (sau pentru încetarea ostilităţilor şi
trecerea la operaţii postconfîict), prin aplicarea concentrată a elementelor puterii
de luptă pe toată adâncimea dispozitivului adversarului.
Prin ofensivă se pot realiza: neutralizarea sau capturarea forţei vii,
neutralizarea sau distrugerea armamentului şi instalaţiilor adversarului, cucerirea
diferitelor obiective şi aliniamente importante din dispozitivul adversarului,
(înălţimi, noduri de comunicaţii, treceri peste cursuri de apă, eliberarea unor
localităţi), fixarea adversarului pentru a preveni regruparea sau repoziţionarea
forţelor acestuia, crearea condiţiilor de încetare a ostilităţilor şi de trecere la starea
de pace.
Din experienţa conflictelor anterioare, succesul în acţiunile ofensive
ale subunităţilor poate fi obţinut prin:
- nimicirea forţelor principale, mijloacelor de atac nuclear şi a altor
obiective ale adversarului;
- lovirea prin surprindere şi dezvoltarea impetuoasa a ofensivei în
adâncimea apărării;
- executarea oportună a manevrei de forţe şi mijloace, pentru
încercuirea, capturarea şi nimicirea adversarului;
- consolidarea aliniamentelor ocupate şi respingerea contraatacurilor;
- luarea măsurilor pentru evitarea surprinderii;
- menţinerea cooperării permanente în cadrul companiei (batalionului) şi
cu subunităţilor vecine;
- asigurarea acţiunilor de luptă şi conducerea neîntreruptă;
- menţinerea permanentă a iniţiativei;
- studierea, aprecierea reală a adversarului şi folosirea cu eficienţă a
terenului;
- aplicarea permanentă a măsurilor de asigurare a acţiunilor şi de
protecţie a forţelor;
- realizarea unui ritm înalt al ofensivei.
Principala trăsătură a unei lupte ofensive constă în preluarea iniţiativei într-
un timp cât mai scurt, cu pierderi minime, aplicând procedeul adecvat situaţiei
(lovitura frontală, învăluire, manevra combinată).

NESECRET
4 din 78
 NESECRET

Scopul comandantului într-o luptă ofensivă este să grăbească finalitatea

conform misiunii primite. Surpriza, concentrarea, ritmul şi îndrăzneala în luptă vor
crea caracterul decisiv al ofensivei.
Reuşita atacului depinde de punerea corectă în aplicare a celor mai
importante principii ale ofensivei: surprinderea, concentrarea efortului (forţelor şi
mijloacelor), ritmul rapid, îndrăzneala, ocolirea apărătorului.
Surprinderea se realizează atacând adversarul într-un moment, loc sau într-o
manieră pentru care acesta nu este pregătit fizic sau psihic. Comandantul trebuie să
anticipeze intenţia comandantului advers şi să nu-i dea posibilitatea de a culege
informaţii despre forţele proprii. Surprinderea este determinată de direcţia
atacului, momentul, intensitatea şi îndrăzneala cu care este executat. Atacurile
bruşte şi violente au un efect devastator asupra adversarului, la fel ca şi atacurile
executate dintr-o direcţie neaşteptată.
Concentrarea efortului se obţine comasând efectele puterii de luptă.
Pentru a obţine concentrarea forţelor pe câmpul modern de luptă şi pentru a
asigura securitatea acestora, comandantul va folosi o combinaţie de patru
elemente: dispersarea, concentrarea, inducerea în eroare şi atacul. Comandantul
va fixa un efort principal şi va aloca suficiente resurse de sprijin de luptă pentru
îndeplinirea obiectivului final dorit.
Ritmul reprezintă viteza acţiunilor militare şi poate fi rapid sau încetinit.
Pentru menţinerea iniţiativei, controlarea şi modificarea ritmului sunt esenţiale.
Deşi de cele mai multe ori este de preferat un ritm rapid, acesta se adaptează în aşa
fel încât să se asigure sincronizarea. Controlarea şi modificarea ritmului acţiunilor
adversarului şi a celor proprii, stimularea, luarea prin surprindere, dezechilibrează
adversarul, limitându-i libertatea de acţiune şi contribuind la securitatea forţelor
de atac.
Îndrăzneala reprezintă cheia succesului unei acţiuni şi reprezintă abilitatea
liderilor de a înţelege, de acţiona în mod decisiv şi de a avea curajul să-şi asume
riscuri. Comandantul trebuie să profite de ocaziile care i se oferă şi să facă planuri
pentru reuşita acţiunilor de luptă pe întreg cuprinsul spaţiului de luptă care i-a fost
încredinţat. Flexibilitatea este o trăsătură necesară comandanţilor. Lupta cere ca ei
să se aştepte la incertitudini şi să fie în măsură să exploateze şansele. Pentru a
spori flexibilitatea, comandanţii trebuie să dezvolte în detaliu jocurile de război.
Aceste principii, în combinaţie cu manevra, asigură menţinerea iniţiativei şi
obţinerea avantajului decisiv în timp scurt.
Caracteristicile ofensivei sunt determinate, în principal, de următorii factori:
valoarea cantitativă şi calitativă a inamicului, dispunerea şi modul de acţiune al
acestuia, situaţia forţelor proprii şi posibilităţile lor în timp şi spaţiu, corelarea
justă a scopurilor, specificului terenului şi condiţiilor climatice concrete,
posibilităţilor de sprijin ale eşalonului superior.

NESECRET
5 din 78
 NESECRET

1.1.2. Tipuri de operaţii ofensive - forme ale ofensivei

In războiul modern, formele ofensivei s-au diversificat ca urmare a
mobilităţii trupelor, nevoilor de a realiza surprinderea şi mai ales a cerinţelor de a
scoate forţele de sub loviturile executate la mare distanţă de către inamic. În
teoria militară românească, forma de luptă armată este definită ca o atitudine
exprimată printr-un ansamblu de acţiuni ce se desfăşoară de către trupe
(subunităţi, unităţi şi mari unităţi) în vederea îndeplinirii unei misiuni (tactice,
operative sau strategice) şi căreia îi sunt caracteristice scopurile urmărite,
condiţiile situaţiei şi procedeele de acţiune dominante2. Aceste trei elemente care
caracterizează şi, totodată, deosebesc o formă de luptă de alta, deşi de natură
diferită, acţionează într-o strânsă interdependenţa, influenţa lor integrându-se
într-un proces complex şi unitar.
Într-o lucrare mai recentă se consideră că forma de luptă armată „reprezintă
atitudinea uneia dintre grupările de forţe angajate în conflict şi se defineşte prin
scop, dispozitiv şi modalităţi de acţiune specifice"3.
În doctrina operaţiilor terestre sunt deja consacrate trei forme (tipuri) ale
ofensivei : ofensiva din contact (atacul deliberat, pregătit, planificat), ofensiva din
mişcare (atacul rapid) şi ofensiva combinată..4
Preponderenţa uneia sau alteia dintre cele trei forme este dependentă de o
serie de factori de natură obiectivă şi subiectivă, printre care amintim: nivelul
operaţiei, specificul misiunilor fixate trupelor, condiţiile şi specificul situaţiei în
care se execută ofensiva, posibilităţile de lovire a forţelor noastre de către inamic
pe timpul deplasării şi pe baza de plecare, caracteristicile geografico-militare ale
terenului.
Principalele operaţii cu caracter ofensiv sunt: cercetarea prin luptă; raidul;
atacul fals; atacul demonstrativ; contraatacul; lovirea inamicului în faţa limitei
dinainte a apărării.
Procedeul de trecere la ofensivă este determinat de o serie de factori dintre
care putem evidenţia: situaţia subunităţilor în momentul primirii misiunilor şi
rolul în cadrul dispozitivului de luptă, caracterul şi tăria adversarului,
posibilităţile forţelor proprii de neutralizare a acestuia, caracteristicile terenului,
existenţa şi starea comunicaţiilor, cantitatea de forţe şi mijloace primite ca întărire
sau luate în subordine.
Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul5 se adoptă atunci când acesta a
avut timp să-şi organizeze apărarea şi dispune de un dezvoltat sistem de lucrări
genistice şi de baraje, precum şi în cazul în care reţeaua de comunicaţii din
adâncime către linia frontului este slab dezvoltată sau impracticabilă. Aceasta
este precedată de ocuparea bazei de plecare şi poate avea loc cu sau fără
2
Lupta Armată, Editura Militară, Bucureşti, 1978, p. 153
3
Culegere de termeni, concepte şi noţiuni de referinţă din domeniile politici militare, securităţii naţionale
şi apărare armată. Ministerul Apărării Naţionale, Bucureşti. 2000,p.l40
4
Doctrina Operaţiilor forţelor terestre - F.T. 1, ediţia 2004
5
Curs de ştiinţe militare. Col. Ostropel Viorel, Mr. Gheorghe Radu, Ed. AFT. 2005, pg. 152 - 157

NESECRET
6 din 78
 NESECRET

regruparea forţelor din contact cu inamicul sau prin înlocuirea parţială ori totală
cu altele aduse din adâncime.
Atacul planificat necesită o detaliere a acţiunilor de nimicire a inamicului
aflat în poziţii pregătite (descoperite de elementele de cercetare). Se recomandă
evitarea, pe cât posibil, a atacului frontal. Forţa acestui atac constă în planificarea
detaliată a acţiunii, până la nivel companie (baterie), pluton. Faza de pregătire a
unui atac include acţiunile preliminare precum completarea cu personal şi mijloace
şi deplasarea către zonele de adunare. Activităţile de cercetare, în special
supravegherea terestră şi aeriană se intensifică pentru a determina reacţiile
inamicului la deplasarea şi inducerea în eroare executate de forţele proprii.
Militarii se deplasează spre zonele de adunare sau spre poziţiile de atac şi se
pregătesc sa treacă aliniamentul de atac la ora stabilită. Focul din poziţiile de
tragere acoperite poate fi folosit pentru acoperirea deplasărilor.
Pregătirea şi executarea operaţiei ofensive6
Orice acţiune ofensivă se împarte în anumite etape, a căror natură şi durată
depind de mai mulţi factori. În general, etapele unei acţiuni ofensive sunt:
pregătirea, atacul, exploatarea succesului şi urmărirea.
Pregătirea include: planificarea, organizarea şi emiterea ordinului de
operaţie, pregătirea personalului şi a tehnicii, executarea recunoaşterilor şi
repetiţiilor şi se materializează în: dislocarea preliminară, desfăşurarea
preliminară, infiltrarea, pregătirea de foc.
Executarea operaţiei. De regulă, unitatea de infanterie participă la
executarea atacului în cadrul grupării marii unităţi tactice. Atacul se poate
executa din contact sau din mişcare. Majoritatea atacurilor constă în:
- apropierea de obiectiv;
- atacul propriu-zis sau acţiunea la obiectiv;
- consolidarea;
- reorganizarea.
Pregătirea operaţiei ofensive
Activităţile de pregătire a operaţiei ofensive se materializează în: dislocarea
preliminară, desfăşurarea preliminară, infiltrarea, pregătirea de foc.
Dislocarea preliminară constă în deplasarea controlată în vederea dispunerii
forţelor, fie în raioanele de concentrare, fie în apropierea acestora, în funcţie de
timpul avut la dispoziţie.
Desfăşurarea preliminară vizează dispunerea forţelor luptătoare, de sprijin şi
a celor de logistică, în conformitate cu repartiţia stabilită, precum şi executarea
aprovizionărilor şi reaprovizionărilor necesare realizării capacităţii de luptă
complete, nemijlocit înaintea declanşării atacului.
Infiltrarea se execută numai când există condiţii favorabile pentru aceasta,
iar obiectivele urmărite sunt hotărâtoare pentru succesul ofensivei şi nu pot fi
atinse prin alte mijloace.

6
Doctrina Operaţiilor forţelor terestre - F.T. 1, ediţia 2004

NESECRET
7 din 78
 NESECRET

Pregătirea de foc urmăreşte producerea unor astfel de pierderi umane şi

materiale inamicului, încât apropierea forţelor atacatoare şi atacul limitei
dinainte a apărării acestuia să nu poată fi influenţate în mod decisiv de către
apărător.
Executarea operaţiei
Declanşarea atacului se execută, de regulă, simultan cu pregătirea de foc a
ofensivei. Succesul acestei faze a operaţiei depinde în mod direct de eficacitatea
focului executat, atât în pregătirea de foc, cât şi pe timpul sprijinului de foc al
ofensivei, în faza iniţială a atacului.
Atacul începe în momentul trecerii aliniamentului de atac de către unităţi.
Căile către aliniamentul de atac trebuie cercetate şi marcate sau sunt folosiţi
îndrumători. Timpul necesar deplasării spre aliniamentul de atac trebuie calculat
astfel încât, în momentul trecerii acestuia de către unităţi, armamentul de sprijin să
se afle deja în poziţiile de tragere, iar elementele de observare să fi fost instalate.
Unităţile nu se opresc pe poziţiile de atac decât în cazul în care ele au devansat
prin deplasare planul stabilit sau trebuie executate coordonări ale forţelor înaintea
atacului. Pentru a-şi actualiza informaţiile, comandantul va menţine legătura cu
comandantul subunităţii de cercetare. Înainte de a desfăşura forţele, comandantul
va asigura actualizarea datelor de cercetare cunoscute de subordonaţi.
Aliniamentul de atac este linia unde se preconizează a se realiza contactul cu
inamicul.
Când aliniamentul de atac este asigurat de alte forţe, aflate deja în contact cu
inamicul, se impune o coordonare detaliată a trecerii prin dispozitivul acestora şi
a sprijinului de foc (şi de altă natură) pe care acestea îl asigură forţelor atacatoare.
Apropierea şi atacul limitei dinainte a apărării inamicului: în aceste faze (extrem
de critice) se acordă o importanţă deosebită protecţiei forţelor şi mijloacelor,
urmărindu-se o dispersare accentuată şi o viteză de acţiune cât mai mare cu
putinţă.
Trecerea aliniamentului de atac reprezintă momentul de referinţă (ora "C")
pentru stabilirea celorlalte elemente decisive de timp necesare coordonării şi
sincronizării acţiunilor forţelor atacatoare. Depăşirea acestui aliniament se execută
în dispozitiv de operaţie. Atunci când forţele atacatoare trec prin dispozitivul
forţelor proprii, aliniamentul de atac poate fi limita dinainte a forţelor proprii
aflate în contact.
Executarea atacului
Pătrunderea în dispozitivul apărătorului: în scopul pătrunderii rapide în
dispozitivul apărătorului, dar şi pentru protecţia forţelor, forţele cele mai
avansate în dispozitivul de atac nu se mai concentrează după ce intră în contact cu
inamicul.
Lupta în interiorul apărării: după realizarea ruperii apărării, atacatorul menţine
permanent presiunea asupra inamicului, inclusiv pe timpul atacului obiectivelor din
adâncimea apărării acestuia.

NESECRET
8 din 78
 NESECRET

Inamicul depăşit. Atunci când forţele avansate depăşesc anumite puncte

(raioane) de rezistenţă, în scopul menţinerii unui ritm de înaintare ridicat şi
angajării rapide a obiectivelor din adâncime, forţele de angajare ulterioară vor
prelua responsabilitatea luptei cu inamicul depăşit, blocându-l şi ţinându-1 sub
observaţie. Ulterior se trece la nimicirea (capturarea) acestuia.
Siguranţa şi protecţia. În vederea menţinerii ritmului atacului, misiunile de
siguranţă şi protecţie (incluzând protecţia flancurilor şi acoperirea intervalelor)
vor fi repartizate unor structuri din compunerea forţelor de angajare ulterioară.
Rezerva. Comandantul utilizează rezerva în situaţii neprevăzute, în vederea
menţinerii ritmului atacului. Comandantul va păstra rezerva apropiată, fără a
împiedica manevra efortului principal.
El poate folosi rezerva pentru a schimba efortul principal, pentru a întări şi
exploata succesul prin continuarea atacului sau atunci când efortul principal a atins
punctul culminant (nu mai are forţa necesară de a continua atacul).
Consolidarea aliniamentelor (obiectivelor) cucerite: după ce aliniamentul
(obiectivul) a fost cucerit, atacatorul trece imediat la consolidarea acestuia, în
concordanţă cu planurile şi intenţiile comandantului pentru misiunea următoare, în
vederea respingerii eventualelor contraatacuri ale apărătorului. El trebuie să
pregătească apărarea, atât împotriva atacului terestru, cât şi împotriva celui
aerian.
Exploatarea succesului: în condiţiile unei rezistenţe din ce în ce mai slabe a
inamicului, se trece la exploatarea succesului, prin înaintarea rapidă în adâncimea
apărării acestuia. Se urmăreşte în acest fel menţinerea iniţiativei şi împiedicarea
refacerii apărării sau trecerii inamicului la retragere organizată.
Urmărirea: de regulă, obiectivul principal al urmăririi este capturarea,
izolarea sau nimicirea forţei vii a inamicului care încearcă să se retragă sau să
fugă (în anumite situaţii poate fi şi ocuparea unor obiective sau elemente din
teren).
Încercuirea: scopul încercuirii îl reprezintă izolarea unei grupări de forţe a
inamicului într-o anumită zonă, în vederea capturării sau nimicirii acesteia.
Concomitent cu desfăşurarea ofensivei potrivit planului, comandantul
(comandamentul) identifică şi estimează acţiunile viitoare ale forţelor din
subordine, proces similar, de regulă, cu cel de pregătire şi planificare a
misiunilor ordonate (deduse).
Ofensiva din mişcare (atacul rapid) se execută în urma unei pregătiri în
timp scurt, împotriva unei apărări nepregătite sau pregătite în grabă, cu scopul
câştigării de timp în vederea exploatării unei situaţii favorabile sau preluării
iniţiativei după o apărare dusă cu succes. Acest procedeu asigură pregătirea în
secret a luptei, surprinderea în operaţie şi o vulnerabilitate mai redusă a forţelor faţă
de loviturile inamicului, bazându-se pe puterea de foc şi posibilităţile de manevră
ale marii unităţi (unităţi) de infanterie.

NESECRET
9 din 78
 NESECRET

Ofensiva combinată se execută numai de către marea unitate (cu o parte din
forţe, aflate în contact nemijlocit cu inamicul, iar cu altă parte - din mişcare, prin
aducerea lor din adâncime). In cadrul acesteia, unitatea trece la ofensivă fie din
contact cu inamicul, fie din mişcare.
Compania de infanterie7 execută atacul ca fază a oricărui tip de operaţie
ofensivă. Tipurile de atac pe care le poate executa compania de infanterie sunt:
atacul în grabă şi atacul planificat.
Alte tipuri de atacuri sunt: raidul; ambuscada; atacul demonstrativ;
contraatacul.
Raidul este un atac prin surprindere care include retragerea după ce scopul
misiunii a fost îndeplinit.
Ambuscadele sunt atacuri prin surprindere împotriva unităţilor/subunităţilor
aflate în deplasare sau în halte; ele pot fi organizate atât ca parte a operaţiilor
ofensive cât şi de apărare.
Atacul demonstrativ este un atac cu obiectiv limitat, executat în scopul
întârzierii, destabilizării sau distrugerii iniţiativei inamicului de a ataca.
Contraatacul este un atac efectuat cu forţe din apărare pentru recâştigarea
iniţiativei ori pentru a nu da posibilitatea inamicului să obţină succes.
Atacul în grabă se execută în cazul în care compania intră în contact cu
forţele inamice. La luarea contactului cu inamicul, compania trebuie să acţioneze
imediat şi să distrugă inamicul prin atacul în zone libere, pe la flancuri sau puncte
slabe, după care raportează comandantului de batalion. Pregătirea unui atac în
grabă este similară cu cea a unuia planificat, cu precizarea că timpul şi resursele
sunt limitate. Comandantul companiei poate conduce un atac în grabă ca rezultat al
realizării contactului din deplasare, atunci când trece la ofensivă după ce a
executat operaţia de apărare, precum şi în orice situaţie în care poate obţine
iniţiativa şi trece la ofensivă.
Atacul planificat al companiei de infanterie este în mod normal coordonat ca
parte a operaţiei ofensive a batalionului. Principiile luptei ofensive sunt aceleaşi în
cazul unui atac planificat cât şi a unuia în grabă, efectul urmărit fiind identic,
diferenţa constând în timpul disponibil planificării, recunoaşterilor, coordonării şi
pregătirilor privind execuţia.
Atacurile planificate sunt caracterizate de o planificare detaliată bazată pe
informaţii diverse, recunoaşterea completă, pregătire şi repetiţii şi sunt executate
în situaţia în care inamicul este bine organizat în apărare sau atunci când un atac în
grabă nu este indicat.

1.2. LOCUL, ROLUL, MISIUNILE ŞI DISPOZITIVUL DE LUPTA AL

7
F.T. /1-3 Manualul pentru luptă al companiei de infanterie, BUCUREŞTI - 2005 pg. 86

NESECRET
10 din 78
 NESECRET

SUBUNITĂŢII (UNITĂŢII) DE INFANTERIE ÎN OFENSIVĂ (schema

anexă 1,2,3)
Circumstanţele de trecere la ofensivă ale structurilor militare sunt complexe,
acoperind o varietate largă, în funcţie de factorii generali şi particularităţile din
teren, cum ar fi: locul şi rolul în acţiunile anterioare, condiţiile de relief,
capacitatea de luptă la un moment dat, posibilităţile adversarului, rezultatul
analizei cursurilor de acţiune posibile şi altele. Ne propunem să prezentăm pe
scurt situaţiile generale.
Rolul infanteriei neîmbarcate într-o echipă mecanizată sau blindată este
divers şi hotărâtor. Ea distruge armele antitanc inamice şi infanteria.
Infanteria mecanizată se poate infiltra pentru a stabili punctele avantajoase,
pentru a regla tragerea indirectă, pentru a distruge posturile de observare inamice
şi pentru a culege informaţii. Infanteria poate, de asemenea, să spargă
obstacolele inamicului. Infanteria este singurul element care poate ataca şi curăţa
tranşeele, adăpostirile şi poziţiile fortificate. Echipele infanteriei sunt ideale
pentru misiuni de recunoaştere şi contra-recunoaştere şi operaţiuni în condiţii de
vizibilitate redusă. În timp ce tancurile şi maşinile de luptă pot cuceri terenul,
este sarcina infanteriei să-l cureţe şi să-1 securizeze.
1.2.1. Locul şi rolul subunităţilor fn lupta ofensivă
În cadrul luptei ofensive, unităţile (subunităţile) de infanterie se pot găsi în
următoarele situaţii:
- în gruparea de angajare: în cadrul forţelor de angajare imediată (F.A.I.)
sau în cadrul forţelor de angajare ulterioară (F.A.U.);
- în rezervă;
- ca detaşamente înaintate;
- ca detaşamente de întoarcere;
- ca detaşamente aeriene tactice;
- independent (izolat).
Locul în cadrul structurii din care fac parte se poate schimba pe timpul
ducerii luptei. În situaţia când riposta ofensivă se desfăşoară pe timpul apărării,
subunităţile pot acţiona independent, executând un contraatac în fâşia de apărare
a eşalonului superior sau în compunerea grupării de contraatac.
Pornind de la locul structurii într-o etapă a acţiunii, în funcţie de misiune,
rolul subunităţilor de infanterie în ofensivă poale fi:
- ruperea apărării inamicului;
- dezvoltarea ofensivei în ritm rapid;
- nimicirea grupării principale de forţe şi respingerea contraatacurilor
inamicului;
- cucerirea zonelor (raioanelor, aliniamentelor) sau obiectivelor
importante;
- asigurarea introducerii în luptă a forţelor neangajate;

NESECRET
11 din 78
 NESECRET

- dezvoltarea ofensivei în adâncime.

Rezerva se dispune în raioane, de regulă, în adâncimea dispozitivului, astfel
încât să poată interveni oportun în întreaga fâşie de ofensivă, pentru rezolvarea
situaţiilor critice neprevăzute.

1.2.2. Misiunile subunităţilor în ofensivă

Subunităţile de infanterie, acţionând independent sau în cooperare cu
subunităţi din celelalte arme şi formaţiuni militare, pot îndeplini următoarele
misiuni: nimicirea adversarului prin lovituri executate în flanc, spate sau frontal,
executate în timpul cel mai scurt şi urmărirea adversarului care se retrage, forţarea
cursurilor de apă, ducerea unor acţiuni de luptă în zone cu baraje de mine, în
raioane infectate, cu incendii mari, precum şi în zone irigate, hărţuirea continuă a
adversarului, ziua şi noaptea, apărarea cu dârzenie a punctelor încredinţate,
nimicirea tancurilor şi infanteriei adversarului prin minarea terenului.
Conţinutul şi adâncimea misiunilor de luptă ale subunităţilor de infanterie
sunt determinate de: situaţia, natura, valoarea şi caracterul apărării adversarului,
locul şi rolul subunităţilor în cadrul concepţiei eşalonului superior, compunerea
de luptă a subunităţilor, caracteristicile terenului, posibilităţile de sprijin logistic.
Subunităţile de infanterie din forţele de angajare imediată primesc misiune
imediată, misiune următoare şi direcţie ulterioară de ofensivă.
Misiunea imediată a subunităţilor o reprezintă: ruperea apărării şi nimicirea
forţelor adversarului din fâşia de ofensivă aflate pe adâncimea punctului de
sprijin, respingerea ripostelor ofensive şi cucerirea unui aliniament care să permită
dezvoltarea ofensivei.
Misiunea următoare o reprezintă: nimicirea rezervelor, respingerea
ripostelor ofensive ale adversarului în cooperare cu vecinii, cucerirea unui
aliniament care să coincidă cu cel al misiunii imediate a marii unităţi de
infanterie şi crearea condiţiilor pentru dezvoltarea ofensivei în adâncimea
apărării adversarului.
Misiunea ulterioară de ofensivă a subunităţilor se indică până în adâncimea
misiunii următoare a marii unităţi, în scopul prevenirii dezorganizării conducerii
şi cooperării precum şi pentru orientarea comandantului de subunitate asupra
acţiunilor de luptă pe care le va duce după îndeplinirea misiunii următoare.
Subunităţile de infanterie din forţele de angajare ulterioară se întrebuinţează
pentru intensificarea ofensivei în adâncimea apărării adversarului, participarea la
respingerea unor riposte ofensive, dezvoltarea ofensivei pe o altă direcţie,
asigurarea unui flanc descoperit, înlocuirea unor forţe care şi-au pierdut puterea
de luptă, nimicirea desantului aerian şi forţelor aeromobile.

NESECRET
12 din 78
 NESECRET

1.2.3. Dispozitivul de luptă în ofensivă

Dispozitivul de luptă se constituie ţinându-se seama de o serie de factori,
dintre care putem menţiona: misiunea primită şi concepţia acţiunilor, procedeele
de trecere la ofensivă, natura, valoarea şi posibilităţile adversarului, conţinutul şi
adâncimea misiunii de luptă, compunerea de luptă a batalionului (companiei,
plutonului), cantitatea de artilerie şi posibilităţile acesteia de neutralizare a
apărării adversarului, caracteristicile terenului.
Dispozitivul de luptă trebuie astfel constituit încât să asigure: o
vulnerabilitate redusă faţă de loviturile şi focul adversarului, executarea eficientă
a manevrei de foc, forţe şi mijloace, exploatarea rapidă a efectelor loviturilor
aviaţiei, rachetelor şi focului artileriei, intensificarea lovirii în adâncime şi, la
nevoie, schimbarea direcţiei de acţiune, evitarea surprinderii şi realizarea acesteia
asupra adversarului.
Dispozitivul pentru ofensivă al unităţii, de regulă, cuprinde: sistemul de
comandă, gruparea de angajare, rezerva, sistemul logistic.
Sistemul de comandă în ofensivă se realizează astfel încât să asigure
continuitatea conducerii unităţii în orice situaţie şi menţinerea unei legături
sigure şi permanente cu eşalonul superior, trupele subordonate, vecinii şi cei cu
care se cooperează.
Conducerea unităţii se execută de la punctul de comandă, care se dispune în
cadrul grupării de angajare, de regulă pe direcţia loviturii principale, la 5-7 km
faţă de aliniamentul de contact.
Punctul de comandă este constituit din personalul şi mijloacele la dispoziţia
comandantului, dispuse într-un singur loc, sub o comandă unica, din care se
exercită actul de comandă asupra forţelor unităţii. Punctul de comandă poate fi: de
bază, de rezervă, înaintat şi ajutător.
Gruparea de angajare cuprinde, de regulă, majoritatea forţelor unităţii.
Forţele grupării de angajare sunt eşalonate în adâncime, pe direcţia de ofensivă şi
sunt împărţite potrivit modului de întrebuinţare în luptă în: forţe de angajare
imediată (F.A.I.), forţe de angajare ulterioară (F.A.U.) şi forţe de sprijin.
Rezerva se constituie din subunităţi de infanterie, tancuri, vânători de munte,
în funcţie de existentul în forţe şi mijloace, complexitatea situaţiei şi
caracteristicile terenului din fâşia de ofensivă.
Sistemul logistic se compune din: compartimentul logistic, subunităţile şi
formaţiunile de logistică şi cele destinate protecţiei acestora, punctele de
transbordare a tehnicii şi materialelor, raioanele de adunare a tehnicii
deteriorate, itinerariile de aprovizionare şi evacuare, detaşamentele destinate
încărcării / descărcării materialelor din staţiile de aprovizionare.

1.2.4. Formele de manevră în ofensivă

NESECRET
13 din 78
 NESECRET

Ofensiva combină forţele proprii cu punctele vulnerabile ale adversarului şi

se concentrează asupra punctelor decisive ale apărării acestuia. Procesul de
estimare trebuie să ofere comandantului informaţiile necesare alegerii formei
corecte de manevră. Alegerea formei de manevră şi a modalităţilor de realizare
vor fi determinate de aspectele concrete ale situaţiei în care acţionează
subunităţile şi se referă la valoarea şi compunerea forţelor proprii şi a
posibilităţilor acestora în timp şi spaţiu, frecvenţa şi gradul de folosire a armelor
de distrugere în masă de către adversar, configuraţia aliniamentului de contact,
caracteristicile terenului unde se desfăşoară acţiunile, caracterul acţiunilor duse
de forţele aflate în dispozitivul adversarului, importanţa obiectivelor vizate prin
manevră, condiţiile de timp, anotimp şi stare a vremii.
În lupta ofensivă, manevra însumează o serie de acţiuni ce pot fi planificate
şi executate succesiv sau concomitent, astfel:
- atac frontal în scopul ruperii apărării adversarului;
- lupta în dispozitivul adversarului, urmărind angajarea rezervelor şi
dezorganizarea conducerii;
- dezvoltarea atacului în adâncimea apărării adversarului, menţinerea
iniţiativei şi a ritmului înalt de înaintare;
- cucerirea sau izolarea unor obiective importante;
- încercuirea grupărilor de forţe şi mijloace ale adversarului;
- respingerea ripostelor ofensive ale adversarului şi împiedicarea formării
altor rezerve;
- urmărirea adversarului care se retrage, interzicerea consolidării acestuia
pe aliniamente din adâncime;
- asigurarea capacităţilor de acţiune cu mijloace logistice;
Particularitatea manevrei în acţiunile ofensive este influenţată de
conceptele actuale, care prevăd executarea loviturilor prin surprindere, cu forţe
de o mare mobilitate, putere de foc şi izbire, angajarea simultană a elementelor
întregului dispozitiv de luptă al apărătorului, în combinaţii igenioase, urmărind o
eficienţă maximă şi asigurarea unei configuraţii a sistemului acţional propriu
care să reprezinte o surpriză pentru adversar.
Formele de manevră consacrate sunt: infiltrarea, pătrunderea (penetrarea),
învăluirea, manevra de întoarcere, atacul frontal şi manevra pe verticală.
Scopul infiltrării este de a deplasa neobservat o forţă, dintr-un loc într-altul,
pentru îndeplinirea unei misiuni. Acesta este forma preferată de manevră a
infanteriei, deoarece permite folosirea în ascuns a unei forţe mici, pentru atacuri
prin surprindere împotriva unei forţe mai mari sau a unui raion fortificat.
Infiltrarea ajută la prevenirea descoperirii şi angajării forţelor. Deplasarea este
executată, de regulă, pe jos sau prin aer, dar poate fi executată şi pe autovehicule
sau pe ambarcaţiuni.

Împreună cu alte subunităţi, o forţă infiltrată poate ataca spatele sau

flancurile poziţiei înaintate a adversarului (de pe linia dinainte a apărării),

NESECRET
14 din 78
 NESECRET

îndeplinindu-şi misiunea cu scopul de a facilita pătrunderea unei forţe mai mari.

De asemenea, ea poate ataca liniile de comunicaţie, instalaţiile administrative
din spatele adversarului, comandamentele, punctele de comandă, forţele de
sprijin şi de logistică. Subunităţile infiltrate pot cuceri poziţii cheie din teren,
distruge noduri de comunicaţie importante şi opri refacerea adversarului sau
aprovizionarea.
Întâlnim trei tipuri de infiltrare: terestră, pe apă şi pe calea aerului.
Infanteria se va concentra pentru a realiza o pătrundere (penetrare) pentru a
lovi punctul cel mai slab al adversarului. O pătrundere reuşită presupune
concentrarea efectului tuturor capacităţilor de luptă. Aceasta include condiţiile
de vizibilitate redusă, ascunderea, proprietăţile de acoperire şi mascare ale
terenului în locul stabilit pentru executarea breşei.
Forma de bază a manevrei este învăluirea (dubla învăluire). O unitate
(subunitate) care execută învăluirea va încerca să opună puterea proprie
punctelor vulnerabile ale adversarului, prin lovirea acestuia în flanc sau în spate.
Adversarul va fi forţat să lupte de-a lungul căilor de acces neapărate sau mai
puţin apărate. Învăluirea poate, de asemenea, să întrerupă căile de comunicaţie ale
adversarului şi să-i reducă astfel capacitatea de luptă.
O forţă care atacă, foloseşte manevra de întoarcere înconjurând sau evitând
adversarul, pentru a cuceri un obiectiv situat la distanţă mare în spatele
dispozitivului acestuia. Această manevră îl va forţa pe adversar să-şi abandoneze
poziţiile sau să-şi separe forţele principale pentru a face faţă ameninţării.
Obiectivul stabilit trebuie să fie de-a lungul căilor de comunicaţie ale adversarului
şi trebuie să fie suficient de important pentru acesta astfel încât să-1 determine să
abandoneze poziţiile sale înaintate (limita dinainte a apărării).
Cea mai puţin de dorit formă de manevra este atacul frontal. Într-un atac
frontal, cele mai multe drumuri sunt folosite pentru a lovi adversarul de-a lungul
întregului front. Când este posibil, subunităţile vor încerca să cucerească obiectivul
lor dintr-o altă direcţie decât cea frontală. Pierderile mari în personal şi tehnică de
luptă recomandă ca această formă de manevră să fie folosită, în special, împotriva
unei apărări slab organizate sau pentru fixarea de front a adversarului în vederea
învăluirii acestuia cu forţele principale .
Manevra pe verticală se execută în scopul folosirii forţelor aeromobile şi a
grupărilor de cercetare în dispozitivul adversarului, concomitent cu alte forme de
manevră.
În cadrul eşalonului superior, subunităţile de infanterie se constituie, de
regulă, în forţe de angajare imediată (F.A.I.), cu misiunea de a cuceri un obiectiv
pe limita dinainte a apărării, ulterior de a dezvolta ofensiva în adâncimea
dispozitivului acestuia. În situaţia în care acţionează în forţele de angajre
ulterioară (F.A.U.), misiunea subunităţilor constă în dezvoltarea ofensivei pe
direcţia principală, participarea la respingerea grupărilor de contraatac,
înlocuirea unor forţe care şi-au pierdut capacitatea de luptă sau au suferit

NESECRET
15 din 78
 NESECRET

pierderi importante, nimicirea advesarului rămas înapoia F.A.I.

Constituirea subunităţilor de infanterie ca forţă de manevră în acţiuni
ofensive poate avea loc atât în perioada de pregătire a ofensivei cât şi pe timpul
desfăşurării acesteia.
De regulă, dispozitivul de luptă al unei companii de infanterie se constituie
din următoarele elemente:
- grupare de atac, compusă din majoritatea forţelor şi mijloacelor de care
dispune compania, având misiunea de a ataca adversarul prin manevre şi prin
surprindere, de a cuceri şi consolida obiectivul şi de a nu permite retragerea sau
afluirea forţelor adversarului spre şi dinspre front;
- grupare de sprijin, compusă din plutonul de aruncătoare calibrul 82 mm.,
plutonul antitanc mixt, mitraliere (uneori şi subunităţi de artilerie şi artilerie
antitanc), ce are misiunea de a sprijini lupta grupării de atac, cu foc executat prin
intervale şi pe deasupra trupelor proprii, asigurând flancurile şi intervalele;
- grupare de transport, care se dispune într-un loc mascat, unde îşi
organizează siguranţa apropiată, se deplasează prin salturi, ţinând permanent
legătura cu forţele cărora le aparţine;
Acţionând cu rapiditate şi hotărâre, folosind avantajele oferite de teren,
condiţiile meteo grele, subunităţile pot cuceri un obiectiv în adâncimea
dispozitivului adversarului într-un timp scurt, prin manevre igenioase, care
compensează superioritatea adversarului sau chiar lipsa unei pregătiri de foc.
După cucerirea obiectivului (poziţiei, aliniamentului), subunităţile trec la
consolidarea acestuia, organizând apărarea circulară şi resping încercările
adversarului de a-l recuceri, până la efectuarea joncţiunii cu forţele principale.

1.2.5. Particularităţile acţiunilor de luptă ale companiei de infanterie

în ofensiva din contact.
Zonele de operaţii potenţiale şi posibilele ameninţări inamice pe care le poate
înfrunta o companie de infanterie, solicită menţinerea permanentă a stării de
operativitate şi un sprijin adecvat prin foc direct sau indirect pentru concentrarea
puterii de luptă în funcţie de misiune.
Compania de infanterie poate acţiona în ofensivă în cadrul unei grupări de
forţe, de regulă, batalionul de infanterie, ca: forţă principală, forţă de sprijin, forţă
de însoţire şi sprijin/ înlocuire, forţă de rezervă. În funcţie de tipul atacului
obiectivele companiei pot fi principale sau secundare.
Pentru a angaja lupta cu un inamic superior şi a câştiga, este necesară
concentrarea rapidă a puterii de luptă în momentele şi punctele decisive de pe
câmpul de luptă.
Compania este sprijinită prin foc direct şi indirect de către eşaloanele
superioare. Ea trebuie să fie în măsură să folosească mijloacele organice, dar şi

NESECRET
16 din 78
 NESECRET

resursele şi armamentul pe care le poate primi în sprijin sau întărire.

Sistemele de armament de luptă şi de sprijin ale companiei de infanterie
includ rachetele antiblindate, tancurile, artileria, aruncătoarele, mijloacele
genistice şi sistemele de rachete şi artilerie antiaeriană. Compania poate
beneficia uneori de sprijinul elicopterelor de atac şi de sprijinul aerian apropiat.
Compania de infanterie din forţa de sprijin contribuie la efortul principal prin:
- fixarea forţelor inamicului pentru a uşura efortul principal;
- controlul terenului care uşurează manevra efortului principal;
- distrugerea forţelor inamice care ar putea împiedica efortul principal;
- inducerea în eroare a inamicului cu privire la dispunerea efortului
principal;
- împiedicarea sau întârzierea concentrării forţelor inamice care acţionează
pentru înfrângerea efortului principal.
Compania de infanterie din forţa de însoţire şi sprijin/ înlocuire, este forţa
angajată în luptă ce urmează forţa care desfăşoară operaţii ofensive, de regulă,
realizând exploatarea succesului sau urmărirea. Această forţă, de regulă, sprijină/
înlocuieşte forţele efortului principal sau celui de sprijin, nefăcând parte din
rezervă. Forţele de însoţire trebuie să fie în măsură să menţină contactul cu forţele
eşalonului care atacă şi se găsesc în strânsă legătură şi coordonare cu acestea.
Forţele de însoţire sunt pregătite să continue ofensiva atunci când forţa pe care o
urmează este fixată, are pierderi sau nu poate continua operaţia. Compania de
infanterie ca forţă de însoţire şi sprijin/ înlocuire, are repartizate misiuni care previn
încetinirea înaintării forţelor care desfăşoară atacul, precum:
- distrugerea forţelor ocolite/ punctelor de rezistenţă;
- înlocuirea subunităţilor care s-au oprit pentru a imobiliza ripostele
ofensive ale inamicului şi continuarea ofensivei;
- interzicerea consolidării forţelor inamicului;
- ţinerea refugiaţilor sub control;
- asigurarea căilor de comunicaţii;
- asigurarea punctelor importante din teren;
- împiedicarea deplasării întăririlor inamicului.
Compania de infanterie din forţa de rezervă, este acea forţă ce nu este
angajată în luptă, fiind menţinută la dispoziţie pentru a putea fi folosită la locul şi
momentul potrivit, pentru exploatarea succesului sau pentru asigurarea
îndeplinirii misiunii.
Scopul rezervei este de a asigura flexibilitate şi de a menţine iniţiativa prin
acţiuni ofensive; cel mai bun mod de întrebuinţare a rezervei este acela de a
exploata un punct slab al inamicului sau un avantaj neaşteptat, printr-un atac
decisiv; valoarea rezervei este stabilită de către comandant, pe timpul estimării
situaţiei. În general, cu cât situaţia este mai puţin cunoscută, cu atât rezerva este
mai mare.
Alte misiuni rezervei mai pot fi:
- exploatarea succesului;

NESECRET
17 din 78
 NESECRET

- asigurarea deplasării rapide către punctele probabile de angajare în luptă;

- întărirea efortului principal prin distrugerea sau respingerea inamicului
care se opune acestuia;
- realizarea siguranţei terenului secundar care nu a fost ocupat şi care, prin
ocuparea lui de către inamic, pune în pericol operaţiile în desfăşurare;
- asigurarea protecţiei împotriva observării inamicului;
- sprijinul de luptă conform cerinţelor misiunii.
Pe timpul planificării, comandantul companiei stabileşte: forţele atacului
principal; forţele de sprijin; forţele de securitate/deblocare; rezerva.
Forţele atacului principal sunt compuse, de regulă, din unul sau două
plutoane de infanterie, în funcţie de situaţia inamicului, compoziţia forţei de
sprijin şi forţele de securitate/ deblocare; forţele atacului principal sunt eficace în
atingerea obiectivului dacă sunt sprijinite prin foc de mare acurateţe.
Forţele de sprijin sunt organizate pentru a asigura sprijinul prin foc direct şi
indirect, iniţial pentru forţele de securitate/ deblocare şi apoi pentru forţele
atacului principal; din forţele de sprijin fac parte aruncătoarele de 82 mm,
aruncătoarele antiblindate, mijloacele de foc ale vehiculelor de luptă, lunetiştii şi
subunităţile de infanterie.
Forţele de sprijin asigură forţele de atac pentru pătrunderea prin breşă şi
atacul obiectivului. Ele asigură superioritatea de foc până la cucerirea
obiectivului. De regulă, forţele de sprijin ocupă o poziţie de tragere care poate fi
schimbată, pentru a asigura un foc cât mai eficace. Acestea se redispun imediat
ce elementul de atac se regrupează şi consolidează obiectivul sau urmează
elementul de atac în funcţie de ordinul comandantului companiei.
Forţele de securitate/ deblocare asigură trecerea obstacolelor şi securitatea
pentru forţele atacului principal şi au în compunere, de regulă, un pluton de
infanterie şi subunităţi de geniu.
Rezerva este, de regulă, amplasată în locul de unde poate să asigure
dezvoltarea atacului; valoarea acesteia se stabileşte pe baza analizei factorilor
M1FT-TC (misiuni inamice - forţe proprii - teren - timp - consideraţii civile) şi
poate fi de până la un pluton de infanterie.
Comandantul companiei elaborează cel mai eficace mod de îndeplinire a
misiunilor pe întreaga durată a operaţiei. În funcţie de situaţie, comandantul
companiei poate schimba unele decizii, de exemplu, după executarea atacului,
poate decide trecerea la consolidarea unor poziţii de apărare sau la urmărirea
inamicului.

NESECRET
18 din 78
 NESECRET

CAPITOLUL II
ACŢIUNILE SUBUNITĂŢILOR DE ARTILERIE
ANTITANC PENTRU SPRIJINUL DIRECT AL
SUBUNITĂŢILOR DE INFANTERIE, PE TIMPUL
OFENSIVEI DIN CONTACT

După ce în capitolul anterior am analizat acţiunile companiei de infanterie

în ofensivă, în mod special în ofensiva din contact, cu particularităţile
întrebuinţării acesteia pe timpul dezvoltării ofensivei, în acest capitol am tratat
acţiunile plutonului de tunuri, în cadrul bateriei de tunuri, repartizat în sprijin
direct al unei companii de infanterie precum şi particularităţile presupuse de
acest tip de acţiuni.

2.1. ACŢIUNILE BATERIEI DE TUNURI PENTRU SPRIJINUL

LUPTEI SUBUNITĂŢILOR DE INFANTERIE (COMPANIEI DE
INFANTERIE) ÎN OFENSIVĂ

Am avut în vedere măsurile specifice ce apar în activitatea comandantului

plutonului de tunuri în cadrul bateriei repartizată în sprijinul direct al companiei,
cum ar fi de exemplu necesitatea unei cooperări mult mai strict relaţionată atât pe
timpul recunoaşterilor cât şi pe parcursul desfăşurării ofensivei, funcţie de cursurile
de acţiune probabile estimate în acţiunea de luare a deciziei.

2.1.1 Misiunile specifice artileriei antitanc (SCHEMA ANEXĂ NR. 6)

Misiunea de bază a artileriei antitanc o constituie lupta împotriva

blindatelor inamicului.
În lupta ofensivă, subunităţile antitanc pot acţiona ca:
- forţă de intervenţie antiblindate;
- subunităţi date ca întărire/ sprijin subunităţilor/ unităţilor de infanterie.
Subunităţile de tunuri, împreună cu subunităţile de rachete antitanc
dirijate, constitue forţe de intervenţie antiblindate. Subunitatea de intervenţie
antiblindate aflată în interiorul unei unităţi de infanterie constituie principalul
sprijin de foc pentru lupta împotriva mijloacelor blindate şi tancurilor inamicului
şi, deasemenea, pentru însoţirea în luptă.
Pe timpul pregătirii de foc a ofensivei, subunităţile antitanc se desfăşoară
într-un raion de dispunere pe baza de plecare la ofensivă, fiind în măsură să
respingă acţiunile blindatelor inamicului.
Pe timpul ducerii luptei, comandantul forţei antiblindate organizează
cercetarea pe direcţiile probabile de conntraatac ale blindatelor inamicului.

NESECRET
19 din 78
 NESECRET

Grupul de recunoaştere se deplasează în urma subunităţilor atacatoare. După

executarea recunoaşterilor, comandantul grupului de recunoaştere raportează
rezultatele şi trimite agenţi pentru întâmpinarea subunităţilor.
Executarea focului de către subunităţile antiblindate se execută conform
dispoziţiilor comandantului subunităţii pe care o întăreşte sau din iniţiativa
comandantului de pluton. Comandantul subunităţii de arme întrunite asigură
coordonarea focului subunităţilor de artilerie cu cel al tancurilor şi
transportoarelor.
Principalele misiuni executate de bateria/ plutonul antitanc sunt8:
- neutralizarea/ nimicirea personalului şi mijloacelor de foc din punctele
de sprijin pe timpul pregătirii de foc a atacului;
- neutralizarea/ nimicirea personalului şi mijloacelor de foc din punctele
de sprijin de pe direcţiile de ofensivă;
- respingerea contraloviturilor/ contraatacurilor inamicului;
- asigurarea aliniamentului de introducere în luptă a forţelor de angajare
ulterioară şi/ sau a rezervelor;
- acoperirea cu foc a flancurilor şi intervalelor;
- consolidarea aliniamentelor/ obiectivelor cucerite;

2.1.2. Dispozitivul de luptă şi manevra bateriei de tunuri antitanc în

ofensiva din contact cu inamicul (SCHEMA ANEXĂ NR. 7, 8, 9, 10)
Pentru indeplinirea misiunilor, subunităţile de artilerie adoptă dispozitivul
de luptă, acesta constituind parte integrantă a dispozitivului de luptă al grupării
de forţe luptătoare pe care o sprijină.
Dispozitivul de luptă se stabileşte funcţie de o serie de factori:
- situaţia în care se ocupă;
- concepţia comandantului grupării de forţe pe care o sprijină;
- modul probabil de acţiune a inamicului;
- misiunile ce urmează a fi îndeplinite;
- caracterul terenului;
Dispunerea în teren a elementelor dispozitivului de luptă trebuie să
permită, în primul rând, îndeplinirea misiunilor de lovire cu foc în zona de
responsabilitate stabilită, asigurarea condiţiilor favorabile pentru executarea
cercetării de artilerie, posibilitatea cooperării cu celelalte subunităţi de sprijin din
compunerea grupării de forţe luptătoare, condiţii optime de mascare, protecţie şi
siguranţă apropiată, exploatând, pe cât posibil, condiţiile naturale oferite de
teren, executarea oportună a manevrei, concentrarea forţelor şi mijloacelor,
eforturilor şi a focului pe direcţia probabilă de acţiune a mijloacelor blindate,
8
Doctrina artileriei trupelor de uscat, 2004

NESECRET
20 din 78
 NESECRET

folosirea judicioasă a posibilităţilor maxime ale armamentului şi tehnicii din

dotare, conducerea sigură şi neîntreruptă, complementaritea acţiunilor artileriei şi
rachetelor, cooperarea neîntreruptă cu trupele şi formaţiunile sprijinite, precum şi
cu cele aflate în vecinătatea locurilor de dispunere a diferitelor elemente ale
dispozitivului, îndeplinirea misiunilor de foc cu un consum cât mai mic de
muniţie, posibilitatea executării rapide şi în ascuns a manevrei, dispunerea în
ascuns şi dispersat a elementelor componente şi folosirea judicioasă a terenului
în vederea micşorării efectelor armelor de distrugere în masă, mijloacelor
incendiare şi de cercetare-lovire de înaltă precizie, precum şi ale artileriei şi
aviaţiei inamicului, posibilitatea realizării măsurilor de siguranţă.
Dispozitivul de luptă al bateriei de tunuri în raionul de dispunere sau pe
aliniamentele antiblindate, trebuie astfel stabilit încât să asigure executarea
tragerii prin ochire directă de către toate plutoanele, pe direcţiile probabile de
atac cu tancuri, de la distanţe mari, cooperarea cu foc a plutoanelor (pieselor),
eşalonarea în adâncime a poziţiilor de tragere a subunităţilor, apărarea circulară a
fiecărui pluton (piesă) în raionul de dispunere, pe aliniamentele antiblindate.
Cooperarea în cadrul bateriei (secţiei) se asigură prin dispunerea pieselor
una faţă de alta la distanţe de până la 100 m., iar a instalaţiilor de lansare rachete
antitanc dirijate la intervale de 200-300 m. şi distanţe de 400-600 m. Plutoanele
de tunuri şi aruncătoare de grenade antitanc se dispun la intervale egale sau mai
mici de ½ din distanţa loviturii directe.
Dispozitivul de luptă al bateriei antiblindate se compune din:
- Punctul de Comandă-Observare (PCO) al comandantului de baterie;
- Puntul de Observare Înaintat (POÎ);
- dispozitivele de luptă ale plutoanelor;
- poziţia de aşteptare a bateriei (numai la bateria antitanc mixtă a
batalionului de infanterie);
Intervalul între dipozitivele de luptă ale plutoanelor este indicat să fie ½ din
distanţa loviturii directe, pentru a permite sprijinul cu foc.
Piesele antitanc (tunuri, aruncătoare de grenade antitanc) se dispun, în
cadrul dispozitivului de luptă al plutonului, la intervale şi distanţe de până la 100
m.
Instalaţiile de lansare rachete antitanc dirijate se dispun, în cadrul
plutonului, în poziţii de lansare în triunghi cu vârful înapoi, eşalonat spre drepta /
stânga, mai rar în linie.
PCO al comandantului de baterie se dispune într-un loc care să asigure
observarea acţiunilor tancurilor inamicului şi a focului executat de plutoane.
PCO al comandantului de pluton se alege în raionul dispozitivului de luptă
al plutonului, astfel încât să asigure în cele mai bune condiţii observarea
acţiunilor tancurilor inamicului şi conducerea focului pieselor / instalaţiilor de

NESECRET
21 din 78
 NESECRET

lansare.
Poziţia de aşteptare este destinată pentru dispunerea instalaţiilor de lansare
până la începerea luptei cu tancurile şi pentru reîncărcarea acestora.
Poziţia de aşteptare a plutonului de lansare a rachetelor antitanc dirijate se
alege şi se amenajează la o distanţă de 300-400 m. faţă de poziţia de lansare şi
trebuie să asigure dispunerea ascunsă a instalaţiilor faţă de cercetarea terestră şi
aeriană a inamicului şi să aibă drumuri de acces către poziţiile de lansare.
Subunităţile logistice se dispun şi rămân în raionul de dispunere a rezervei
antiblindate, situat la 100 m. faţă de bateria cea mai din spate a divizionului. În
cadrul raionului, depozitul de muniţie trebuie dispus în apropierea căilor de
comunicaţie, depărtarea faţă de grupa de gospodărie fiind de 1-1,5 km.
Autocamioanele de transport se dispun unele faţă de altele la intervale de 50 m.
între autovehicule şi la 100 m. faţă de autovehiculele de transport muniţie, în
apropierea căilor de comunicaţie.
Manevra artileriei cuprinde manevra de foc şi manevra de forţe şi mijloace
şi se execută în scopul scoaterii unităţilor şi subunităţilor de artilerie de sub focul
şi acţiunile adversarului, asigurării continuităţii sprijinului cu foc al unităţilor şi
marilor unităţi de arme întrunite şi pentru realizarea completării cu efective şi
aprovizionărilor cu muniţii şi materiale.
Manevra de forţe şi mijloace presupune trei forme specifice: manevra
dintr-o poziţie de tragere în alta, în cadrul aceluiaşi raion de dispunere, manevra
dintr-un raion în altul şi manevra de muniţie9.
2.1.3. Sistemul de foc al artileriei antitanc în ofensivă
Conducerea focului artileriei cuprinde totalitatea măsurilor şi acţiunilor
întreprinse de comandanţii şi statele majore de artilerie în scopul organizării,
pregătirii şi întrebuinţării cât mai eficace a focului artileriei pentru lovirea
adversarului corespunzător cerinţelor situaţiilor de luptă.
Conducerea focului trebuie să fie continuă şi să asigure executarea
misiunilor de foc la timp, precis şi cu un consum redus de muniţie, ea
executându-se în două etape:
I. Pregătirea conducerii focului artileriei
Aceasta cuprinde activităţi desfăşurate de comandanţii şi statele majore de
artilerie pentru realizarea celor mai avantajoase condiţii, în vederea executării
precise şi la timp a misiunilor de foc primite, în limita fâşiei de tragere stabilite.
Ea se începe o dată cu primirea misiunii de luptă, se realizează în special pe
timpul pregătirii acţiunilor de luptă şi se continuă pe toată durata desfăşurării
acestora.
9
A XXVII sesiune de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională, Academia tehnică militară, Bucureşti,
1997

NESECRET
22 din 78
 NESECRET

Pregătirea conducerii focului constă în: cercetarea obiectivelor, legarea

topogeodezică, organizarea transmisiunilor, pregătirea balistică şi tehnică,
planificarea focului, determinarea elementelor tragerii de efect, controlul
pregătirii subunităţilor în vederea executării misiunilor de foc.
Cercetarea obiectivelor are ca scop determinarea acelor elemente din
dispozitivul inamicului ce trebuie lovite cu focul artileriei precum şi a
coordonatelor, naturii, caracterului şi dimensiunilor lor.
Legarea topogeodezică constă îm determinarea coordonatelelor rectangulare
şi a altitudinii elementelor dispozitivului de luptă şi îndreptarea pieselor şi
aparatelor pe direcţia de bază a tragerii.
În ofensivă, legarea topogeodezică se execută, la început, pe baza hărţii,
imediat după ocuparea poziţiilor de tragere şi a punctelor de observare, astfel
încât subunităţile să fie gata pentru deschiderea focului indiferent de stadiul
lucrărilor executate de subunităţile topografice.
În cazul în care subunităţile se desfăşoară în dispozitiv de luptă,
comandanţii acestora execută legarea topogeodezică cu forţele şi mijloacele
proprii, fără a aştepta terminarea lucrărilor de către subunităţile topografice.
Sistemul de transmisiuni organizat de subunităţile de artilerie trebuie să
asigure realizarea conducerii şi transmiterea oportună a comenzilor pentru
îndeplinirea misiunilor de foc, având în vedere protecţia informaţiilor şi
codificarea lor.
În primă fază, în lupta ofensivă, se vor utiliza mijloacele radio, urmând ca
ulterior să se utilizeze şi celelalte mijloace avute la dispoziţie, având în vedere că
realizarea legăturilor fir necesită un consum mare de resurse şi timp.
Sistemul de transmisiuni se realizează între subunităţile de cercetare, între
subunităţile de cercetare şi subunităţile de artilerie şi între subunităţile de
artilerie şi subunitatea pe care o sprijină sau eşalonul superior.
Pregătirea balistică şi tehnică a tragerii se organizează de către eşalonul
superior şi se execută de către subunităţile de artilerie cu participarea serviciului
asigurării tehnice cu armament şi muniţie.
Pentru pregătirea balistică a tragerii se stabilesc condiţiile balistice şi în
funcţie de acestea se calculează corecţiile de tragere.
Pregătirea tehnică are ca scop pregătirea pieselor şi muniţiei pentru tragere,
verificarea şi reglarea aparatelor de ochire şi conducere a focului şi determinarea
corecţiilor individuale ale pieselor.
Elementele tragerii de efect (atunci când subunitatea de artilerie antitanc
participă la executarea tragerilor indirecte) se pot determina prin: pregătire
completă, întrebuinţarea datelor piesei de reglaj, pregătire sumară, transport de
foc de la repere de tragere sau obiective, reglaj direct pe obiectiv, întrebuinţarea

NESECRET
23 din 78
 NESECRET

datelor piesei ghid. În ofensivă, cel mai indicat procedeu este pregătirea
completă, deoarece asigură atât o precizie sporită cât şi realizarea surprinderii
adversarului.
Controlul pregătirii subunităţilor în vederea executării misiunilor de foc se
execută de către eşalonul superior de artilerie şi are în vedere modul în care s-au
realizat amenajarea genistică şi mascarea, pregătirea conducerii focului, astfel
încât subunităţile să poată acţiona oportun şi cu eficacitate maximă.
II. Conducerea nemijlocită a focului
Reprezintă o succesiune de activităţi ce se execută de către comandanţi,
înainte şi pe timpul ducerii luptei, în vederea îndeplinirii de către subunităţi a
misiunilor primite.
Executarea misiunilor în pregătirea de foc a ofensivei de către subunităţile
de artilerie antitanc începe când subunităţile de infanterie intră în bătaia
majorităţii armamentului de artilerie al adversarului.
Funcţie de caracterul, natura şi dimensiunile obiectivului, mecanismul de
executare a tragerii şi a consumului de muniţie alocat, se stabileşte numărul de
subunităţi care execută tragerea.
Când se dispune de timp suficient, posibilităţile fiecarei baterii se determină
prin calcul, iar când timpul nu permite acest lucru, fiecărei subunităţi i se
repartizează un obiectiv sau un sector.
Pentru executarea tragerilor prin ochire directă, plutonului de tunuri antitanc
i se repartizează 1 la 2 obiective, dar dacă un obiectiv este deosebit de important,
se pot destina 2 plutoane pentru distrugerea lui.
Tragerea de efect asupra obiectivelor neobservate se execută până la
terminarea muniţiei alocate sau până la primirea semnalului de încetare a focului,
transmis de către comandantul eşalonului superior de artilerie sau comandantul
subunităţii sprijinite.
După terminarea tragerii în pregătirea de foc a ofensivei, artileria execută
misiuni pentru sprijinul de foc al acesteia. Subunităţile de artilerie antitanc date
ca întărire, trec la însoţirea subunităţilor de infanterie, deplasarea făcându-se
astfel încât să se asigure permanent executarea misiunilor de foc asupra
mijloacelor blindate din fâşia de ofensivă.

NESECRET
24 din 78
 NESECRET

2.2. CONDUCEREA SUBUNITĂŢILOR DE ARTILERIE PE TIMPUL

PREGĂTIRII ŞI DUCERII LUPTEI OFENSIVE DIN CONTACT

2.2.1. Activităţi desfăşurate de comandantul de pluton şi de piesă

pentru planificarea, organizarea, coordonarea şi controlul acţiunilor
plutonului şi piesei de artilerie ce acţionează în sprijinul subunităţilor de
infanterie, în ofensiva din contact
2.2.1.1. Planificarea acţiunii
Activităţile pentru pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor trebuiesc executate
de către comandanţii tuturor eşaloanelor. "Ordinea executării activităţilor nu este
obligatorie, fiecare comandant va acţiona în funcţie de misiunea primită, situaţia
concretă şi timpul la dispoziţie.
Unele activităţi pot fi executate concomitent, iar altele pot continua pe timpul
desfăşurării acţiunilor, comandanţilor asigurându-se libertatea de acţiune pentru a
stabili ordinea cea mai eficientă de executare a activităţilor de conducere"10.
Aceste activităţi sunt:
Primirea misiunii Misiunea poate fi primită sub forma ordinului preliminar,
ordinului de operaţie sau a ordinului fragmentar, verbal sau scris. Sunt dese
situaţiile în care comandantul, pe timpul pregătirii şi desfăşurării acţiunilor,
schimbă total sau parţial ordinul de operaţie transmis iniţial. Comandantul
plutonului primeşte ordine de la comandantul de baterie. Din momentul primirii
misiunii, comandantul începe procesul de însuşire a misiunii şi pregătire a
subunităţii în vederea executării misiunii.
Face o analiză iniţială a situaţiei referitoare la misiune, manevre, teren, forţe
proprii şi timp la dispoziţie şi stabileşte măsurile pe care le va transmite
subordonaţilor prin ordinul preliminar. In momentul în care comandantul a
primit informaţiile necesare trece la calculul timpului şi stabilirea ordinii
executării activităţilor de pregătire a acţiunilor.
Activităţile de pregătire a acţiunii sunt stabilite în funcţie de datele rezultate
din analiza situaţiei.
Este indicat ca activităţile să fie stabilite în urma unor recunoaşteri
executate în teren cu ajutorul hărţii. Planificarea activităţilor şi alocarea timpului
necesar fiecăreia se execută în ordine inversă de la momentul "GATA PENTRU
LUPTĂ" spre momentul primirii misiunii.
Comandantul trebuie să acţioneze astfel încât majoritatea timpului
(aproximativ 2/3) de pregătire a acţiunilor să fie alocat subordonaţilor.
Elaborarea ordinului preliminar. Ordinul preliminar trebuie elaborat şi
transmis subordonaţilor cât mai repede posibil, fară a aştepta primirea
informaţiilor în volum complet. Ordinul preliminar dă posibilitatea subunităţilor
să se pregătească pentru desfăşurarea acţiunilor, imediat după ce au primit
misiunea. Conţinutul ordinului preliminar este variabil, în funcţie de situaţia
10
Manualul de întrebuinţare a artileriei batalionare în luptă. Sibiu, 2001, p. 14

NESECRET
25 din 78
 NESECRET

concretă.
Elaborarea estimărilor. Planul de acţiune preliminar realizat pe baza
estimărilor stă la baza emiterii ordinului de acţiune şi reprezintă un mod posibil
de acţiune, realizat din analiza situaţiei şi a informaţiilor cunoscute iniţial. In
urma analizei estimărilor comandantul ia decizia finală.
Elaborarea estimărilor cuprinde, de regulă:
Analiza misiunii:
- ce trebuie să execute subunitatea de artilerie pentru îndeplinirea misiunii
primite;
- care este locul şi rolul subunităţii de artilerie în cadrul unităţii;
- ce constrângeri (limitări) în spaţiu, timp, resurse, etc. există în
planificarea, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor subunităţii de artilerie;
Evaluarea factorilor care influenţează îndeplinirea misiunii:
- inamicul;
- forţele proprii (inclusiv posibilităţile de susţinere logistică);
- mediul (teren, clima, timp);
- asigurarea acţiunilor şi protecţia forţelor;
- activitatea în timp;
- evaluarea capacităţii de luptă a subunităţii de artilerie şi riscurile ce pot
apărea datorită acestui factor,
Consideraţii asupra cursurilor de acţiune posibile:
- planificarea şi organizarea acţiunilor subunităţii de artilerie în funcţie de
cursurile de acţiune ale unităţii, stabilite de comandantul de companie;
- stabilirea şi elaborarea de soluţii pentru eliminarea riscurilor ce pot
apărea, pentru fiecare curs de acţiune, referitor la subunitatea de artilerie.
Deplasarea. După primirea ordinului preliminar şi în conformitate cu
prevederile acesteia, subunitatea execută deplasarea din raionul de dispunere în
raionul de desfăşurare a acţiunilor viitoare.
Executarea recunoaşterilor. Recunoaşterea reprezintă un proces continuu
prin care se obţin date despre adversar, forţe proprii, teren şi stare a vremii în
care se verifică planul de acţiune preliminar. Recunoaşterile se execută luând
toate măsurile de mascare, care să nu permită adversarului să afle date şi
informaţii despre subunitatea de tragere11.
Stabilirea planului de acţiune finală În funcţie de rezultatul recunoaşterilor
comandantul modifică planul preliminar şi stabileşte forma sa finală, coordonându-
şi acţiunile cu celelalte subunităţi. Pe baza planului final comandantul elaborează
ordinul de operaţie.
Transmiterea ordinului de operaţii Ordinul de operaţii se întocmeşte şi se
transmite imediat după executarea recunoaşterilor. În situaţia în care nu pot fi
executate recunoaşterile, comandantul întocmeşte şi transmite un ordin
fragmentar.
11
Manualul de luptă al piesei si plutonului de artilerie (provizoriu). Sibiu, 2001, p. 121

NESECRET
26 din 78
 NESECRET

În cadrul poziţiilor de tregere, comandanţii de plutoane şi piese întocmesc

o serie de documente de bază şi ajutătoare, în scopul planificării acţiunii militare,
organizării şi desfăşurării în bune condiţii a acţiunilor subunităţilor de artilerie.
Documentele de bază sunt cele ce se întocmesc în fiecare poziţie de
tragere, astfel:
a. Harta de lucru a comandantului plutonului de tragere, ce cuprinde date
şi informaţii despre adversar, dispozitivul de luptă al bateriei, limita dinainte a
apărării adversarului, manevra bateriei şi itinerarul de deplasare pe timpul ducerii
luptei, gismentul direcţiei de bază, indicative, codificarea funcţiilor, semnale de
înştiinţare şi conducere a focului;
b. Fişa cu rezultatul lucrului în poziţia de tragere: se întocmeşte înainte de
ocuparea poziţiei de tragere şi se raportează comandantului bateriei imediat după
terminarea lucrului în poziţia de tragere;
c. Planul lucrărilor de amenajare genistică şi mascare a poziţiei de tragere,
ce cuprinde numărul de servanţi şi timpul necesar pentru executarea lucrărilor de
amenajare genistică. Acesta se întocmeşte după terminarea lucrului în poziţia de
tragere, când se dispune de timp suficient.
d. Schema cu organizarea siguranţei nemijlocite şi apărării apropiate a
poziţiei de tragere: se întocmeşte pe timpul şi după executarea recunoaşterilor şi
se pune în aplicare imediat după ocupare;
e. Tabel cu derivele pe punctele de ochire şi limitele de siguranţă – în
cazul executării tragerilor prin ochire indirectă;
f. Fişa cu elementele de tragere pentru comandantul de pluton, se
întocmeşte pentru obiectivele planificate, pe baza elementelor primite de la
comandantul de baterie;
g. Fişa tragerii pentru comandantul plutonului de tragere: se completează
pe timpul tragerii, pe baza comenzilor primite de la comandantul de baterie;
h. Situaţia zilnică a muniţiei aflată în poziţia de tragere: se completează
după executarea fiecărei misiuni de foc, la sfârşitul zilei de luptă contabilizându-
se întreaga cantitate de muniţiei consumată şi necesarul pentru a doua zi;
i. Fişa focului antiblindate;
Pe lângă documentele de bază, comandantul plutonului de tragere mai
întocmeşte documente ajutătoare, valabile pentru toate pozitţiile de tragere:
Tabelul cu variaţia relativă a vitezei iniţiale faţă de piesa de bază în raport cu

uzura camerei de încărcare, Tabelul cu corecţiile unghiului de nivel datorită

uzurii camerei de încărcare a pieselor (canalului ţevii) faţă de piesa de bază,
Tabel cu corecţiile unghiului de nivel datorită diferenţei de altitudine a pieselor
faţă de piesa de bază, Tabelul corecţiilor unghiului de nivel datorită eşalonării în
adâncime a pieselor faţă de piesa de bază, Tabel cu corecţiile unghiului de nivel

NESECRET
27 din 78
 NESECRET

datorită trecerii, pe timpul executării unei misiuni, la proiectile cu alte semne de

greutate, Tabel cu corecţiile unghiului de nivel datorită trecerii, pe timpul
executării unei misiuni, de la proiectile vopsite la proiectile nevopsite şi invers,
Tabel cu corecţiile unghiului de nivel datorită trecerii, pe timpul executării unei
misiuni, la proiectile cu altfel de tub-cartuş, Tabel cu valorile fasciculului paralel
în raport cu distanţele de tragere şi intervalele între piesa de bază şi celelalte
piese, Tabel cu modificările în direcţie pentru trecerea de la fascicul paralel la
altfel de tip de fascicul.
Pentru fiecare piesă de artilerie, comandantul de piesă întocmeşte
documentele ţinând seama de specificul piesei de artilerie şi a misiunii primite:
a. Fişa tragerii pentru comandantul de piesă (Fişa tragerii piesei nomade):
se execută pe obiective neplanificate, înscriindu-se toate comenzile de tragere
pentru executarea misiunilor de foc şi reglajelor;
b. Fişa cu elementele de tragere pentru comandantul de piesă: se foloseşte
în cazul obiectivelor planificate, întocmindu-se la ordinul şi sub îndrumarea
comandantului plutonului de tragere;
c. Fişa focului piesei: se întocmeşte la ordinul comandantului bateriei de
tragere, înainte sau după ocuparea poziţiei de tragere;
d. Tabel cu derivele pe punctele de ochire şi limitele de siguranţă: se
întocmeşte pe timpul lucrului, înainte şi după ocuparea poziţiei de tragere;
e. Tabel centralizator cu corecţiile unghiului de nivel: se foloseşte pentru
completarea Tabelului cu suma corecţiilor, pe baza corecţiilor individuale ale
piesei, determinate din timp de comandantul de piesă şi a datelor din concrete
din fiecare poziţie de tragere primite de la comandantul plutonului de tragere;
f. Tabel cu suma corecţiilor: întocmit pe baza Tabelului centralizator cu
corecţiile unghiului de nivel, sub îndrumarea comandantului plutonului de
tragere;
g. Situaţia zilnică a muniţiei: se întocmeşte la primirea muniţiei de către
comandantul de piesă.

2.2.1.2. Organizarea luptei

Organizarea luptei subunităţilor antitanc are ca scop executarea precisă şi

la timp a misiunilor de foc. Pentru aceasta este necesară acordarea unei atenţii
deosebite pregătirii tragerii, în cadrul acesteia, comandantul de pluton
organizând acţiunile servanţilor prin intermediul comandanţilor de piese, pe baza
misiunii primite de la eşalonul superior.
În cadrul recunoaşterilor executate de către subunitatea de artilerie

NESECRET
28 din 78
 NESECRET

antitanc, comandantul de piesă primeşte informaţii despre inamic şi trupele

proprii, direcţiile expuse contraatacului cu tancuri, situaţia şi acţiunile subunităţii
de artilerie, misiunile pe timpul pregătirii şi sprijinului de foc al ofensivei,
itinerarul de deplasare, raionul de oprire, aliniamentele antiblindate probabile pe
timpul ducerii luptei şi modul de cooperare cu detaşamentul mobil de baraje.
Pe baza acestor informaţii se organizează lucrul în poziţia de tragere
înainte de ocuparea acesteia, punându-se accent pe determinarea înălţătoarelor
minime, alegerea punctelor de ochire şi determinarea coordonatelor poziţiei de
tragere. În plus, comandantul de pluton alege locul de dispunere a mijloacelor de
tracţiune şi transport muniţie şi întocmeşte Fişa cu rezultatul lucrului în poziţia
de tragere. Determinarea coordonatelor poziţiei de tragere se execută în timpul
cel mai scurt, cu documentele topografice la dispoziţie, urmând a fi îmbunătăţite
ulterior.
În cadrul poziţiei de tragere, după ocuparea acesteia, lucrul se execută în
două urgenţe.
În urgenţa întâi, se vor executa numai acele activităţi strict necesare pentru
ca subunitatea de artilerie să poată deschide focul în timpul cel mai scurt. În
primul rând, piesele se vor orienta pe direcţia de bază, reperându-se punctul de
ochire de bază (de noapte nr. 1), înălţătoarele minime se vor calcula pe direcţia
de bază, stânga şi dreapta 5-00, pentru încărcăturile stabilite.
Comandantul de piesă verifică funcţionarea pieselor şi mecanismelor,
curăţarea ţevii, iar comandantul de pluton verifică pregătirea muniţiei pentru
tragere şi existenţa întregii cantităţi necesare îndeplinirii misiunilor de foc.
Dacă poziţia de tragere se ocupă noaptea, se realizează măsurile specifice
tragerii pe timp de noapte.
În urgenţa a doua se vor executa acele activităţi necesare pregătirii tragerii
ce nu s-au putut executa în urgenţa întâi, la care se adaugă amenajarea genistică
şi măsurile de siguranţă nemijlocită şi apărare apropiată:
a. se indică celelalte puncte de ochire (de rezervă, de noapte nr. 1 şi nr. 2),
se determină derivele pe acestea şi se înscriu în tabelele cu derive de către
comandanţii de plutoane şi de piese;
b. Se verifică reglarea aparatelor de ochire;
c. Se execută controlul şi îmbunătăţirea îndreptării pe direcţia de bază;
d. Se jalonează direcţia de bază (dacă nu s-a realizat pe timpul lucrului
înainte de ocupare);
e. Se determină corecţiile datorate condiţiilor specifice din poziţia de
tragere, se însumează la corecţiile individuale ale pieselor şi se întocmesc, sub
îndrumarea comandantului de pluton, Tabelele cu suma corecţiilor;
f. Se controlează, lotizează şi pregăteşte muniţia prevăzută a se consuma
în acea poziţie de tragere;

NESECRET
29 din 78
 NESECRET

g. Se determină corecţiile în direcţie necesare trecerii de la fascicul

paralel la altfel de fascicul şi se înscriu în în carnetul comandantului plutonului
de tragere;
h. Se execută, sub îndrumarea comandantului de pluton, amenajarea
genistică şi mascarea poziţiei de tragere, a locului de adăpostire a mijoacelor de
tracţiune şi transport muniţie şi a locului de primire şi pregătire a muniţiei;
i. Participarea militarilor plutonului la organizarea siguranţei nemijlocite
şi apărării apropiate, conform planului eşalonului superior;
j. Efectuarea controlului dozimetric şi luarea măsurilor pentru evitarea
sau înlăturarea urmărilor atacului cu arme de distrugere în masă şi mijloace
incendiare ale adversarului;
k. Ca măsură de siguranţă, pe timpul săpării amplasamentelor, piesele se
dispun în faţa acestora, la 8-10 paşi, îndreptate pe direcţia de bază şi cu deriva de
reperaj pe punctul de ochire determinată, fiind în măsură să deschidă focul în
orice moment.

2.2.1.3. Coordonarea acţiunilor plutonului şi piesei cu cele ale

subunităţilor de infanterie

Pentru a realiza coordonarea acţiunilor subunităţilor de artilerie cu cele ale

subunităţilor de infanterie, comandanţii acestora trebuie să ia o serie de măsuri în
vederea îndepliniri misiunilor primite.
La pregătirea de foc a ofensivei, artileria antitanc execută foc asupra
adversarului din eşalonul întâi, urmărind neutralizarea sau distrugerea unor
obiective importante, în scopul creării condiţiilor favorabile pentru trecerea
infanteriei la ofensivă. Orele la care artileria execută sau participă la executarea
unor misiuni trebuie stabilite de către eşaloanele superioare, fiind aduse din timp
la cunoştinţă.

Dacă pe timpul ducerii luptei se impune schimbarea orei de desfăşurare a

unei acţiuni, comandanţii de subunităţi vor fi înştiinţaţi din timp şi li se vor
comunica misiunile următoare de executat.
Atunci când un pluton de artilerie antitanc acţionează independent, în
sprijinul unei subunităţi de infanterie, comandantul de pluton îşi ia măsuri pentru
realizarea coordonării acţiunilor plutonului cu subunitatea de arme întrunite.
La plecarea la ofensivă a infanteriei, subunităţile de artilerie antitanc vor
executa foc asupra poziţiilor de tragere ale adversarului de pe limita dinainte a
apărării şi din adâncimea apropiată a acestuia, precum şi în faţa limitei dinainte,
curăţând, astfel, câmpurile de mine şi alte obstacole din calea trupelor proprii.

NESECRET
30 din 78
 NESECRET

2.2.1.4. Controlul pregătirii pentru luptă a subunităţilor antitanc în

ofensivă
Controlul pieselor se execută de către comandanţii de piese şi plutoane,
înainte de începerea marşului, pe timpul şi după executarea acestuia şi pe timpul
tragerii.
Înainte de începerea executării tragerii, comandanţii de plutoane verifică
existentul şi funcţionarea mecanismelor şi ansamblurilor pieselor, modul cum au
fost întreţinute şi disponibilitatea de a fi folosite.
Astfel, se verifică fixarea legăturii elastice la leagăn şi la brăţara ţevii,
cantitatea de lichid din frâna de tragere şi recuperator, presiunea azotului,
completându-se eventualele lipsuri sau remediindu-se defecţiunile constatate.
Curăţarea canalului ţevii se execută de către servanţi, sub conducerea
comandantului de piesă, în scopul îndepărtării unsorii vechi, a murdăriei, ruginii
şi reziduurilor rămase de la tragerile anterioare. O atenţie deosebită se va acorda
verificării şi reglării aparatelor de ochire, acest lucru fiind crucial pentru precizia
tragerilor. În raport cu timpul avut la dispoziţie, comandanţii de piese, sub
îndrumarea comandantului de pluton, controlează aparatele de ochire înainte de
deschiderea focului, nu înainte de a elimina eventualele jocuri ale mecanismelor
de ochire.
Comandantul de pluton este obligat să verifice, prin intermediul
comandanţilor de piese, modul de funcţionare a echilibroarelor, starea şi
funcţionarea aparatelor de ochire, fixarea corectă a sapelor în pământ, blocarea
cricului hidraulic, funcţionarea indicatorului de recul, fixarea cricurilor mecanice
şi a roţilor ajutătoare, etc.
Dacă sunt constatate nereguli în funcţionarea unor mecanisme, se trece
imediat la remedierea acestora, solicitându-se, eventual, intervenţia maistrului de
artilerie.

Pe timpul executării tragerii, comandantul de piesă, pe lângă conducerea

focului, urmăreşte reculul şi modul de revenire a ţevii, funcţionarea
închizătorului, fixarea fălcelelor în pământ, funcţionarea mecanismelor de
ochire, echilibroarelor, legăturii elastice.
Dacă pe timpul executării tragerii se produce explozie prematură sau
abaterile spargerilor depăşesc limitele admise, se verifică obligatoriu canalul
ţevii, modul de executare a ochirii şi starea aparatelor de ochire.

2.2.1.5. Organizarea şi coordonarea acţiunilor artileriei

În ofensivă, cu excepţia acţiunilor prevăzute a fi executate în pregătirea de
foc - acţiuni îndelung studiate şi organizate în detaliu, pe categorii de mijloace,

NESECRET
31 din 78
 NESECRET

până la piesă, chiar - sistemului de foc i se precizează, în limitele concepţiei de

acţiune adoptate, doar coordonatele de bază, şi anume: direcţiile şi raioanele de
concentrare a focului şi loviturilor; momentele de maximă concentrare; ideea
generală de manevră a unor mijloace cu distanţă de tragere mare (artilerie şi
aruncătoare); repartiţia resursei de aviaţie (când se alocă); obiectivele şi
aliniamentele pentru a căror consolidare va fi nevoie de o cantitate mai mare de
foc; normele de consum (muniţie) pe categorii de mijloace şi momente ale
ofensivei; cele mai importante misiuni pentru asigurarea flancurilor descoperite;
sprijinul acordat de eşalonul superior cu mijloace de foc şi de lovire aflate la
dispoziţia sa.
Adaptabilitatea sistemului de foc al ofensivei generează o altă cerinţă pe care
acesta trebuie să o îndeplinească, respectiv descentralizarea sa în organizare şi
conducere. Deşi toate posibilităţile de foc existente la nivelul unei grupări de forţe
care pregăteşte trecerea la ofensivă sunt reunite într-un sistem, caracterul de
independenţă accentuată al acţiunilor duse pe direcţii, ritmul diferit al ofensivei
de la o direcţie la alta, nevoile mult diferenţiate de foc pe fiecare direcţie şi, în
cadrul acesteia pe diverse adâncimi, impun cu necesitate descentralizarea
organizării şi conducerii focului.
Coeziunea sistemului de foc cu tendinţă de scădere în spaţiul mult mai larg
al ofensivei - se asigură nu atât prin conducerea centralizată, cât mai ales prin
concepţia care stă la baza organizării lui şi prin iniţiativa mai largă a
comandanţilor subordonaţi, atât în ceea ce priveşte structura sa cât şi conducerea
efectivă a mijloacelor de foc.
Comandanţii eşaloanelor subordonate au largi posibilităţi de a organiza şi
conduce focul în coordonatele de bază ale sistemului organizat la nivelul fiecărei
grupări, în concordanţă cu cerinţele şi particularităţile direcţiei pe care vor acţiona
forţele aflate sub conducerea lor, de a-l adapta continuu situaţiilor apărute pe
timpul ducerii luptei.

Descentralizarea impune nu doar o mai largă iniţiativă în organizarea şi

conducerea focului, ci şi răspunderi sporite la nivelul eşaloanelor subordonate, o
înaltă disciplină în executarea misiunilor de foc, grijă permanentă pentru
calitatea actului de conducere.
Cele subliniate au o mare însemnătate daca avem în vedere faptul că, în unele
situaţii, descentralizarea în organizarea şi conducerea focului poate ajunge până la
nivelul celor mai mici subunităţi, acolo unde se organizează şi se execută din
propria iniţiativă, în funcţie de condiţiile concrete ale situaţiei. Pentru a nu afecta
eficienţa focului, iniţiativa subunităţilor trebuie să fie întemeiată pe o înaltă
pregătire tactică, pe cunoaşterea armamentului şi tehnicii de luptă din înzestrare, a
procedeelor şi regulilor de tragere.
Comandanţii eşaloanelor subordonate, cei din fruntea subunităţilor aflate în
permanent contact cu inamicul, care cunosc în orice moment mersul luptei şi

NESECRET
32 din 78
 NESECRET

nevoile ei, pot adapta cu uşurinţă sistemul de foc în funcţie de împrejurări.

Dinamismul accentuat al acţiunilor, caracterul lor pronunţat manevrier şi ripostele
permanente ale inamicului, fac necesară adaptarea permanentă a focului
corespunzător situaţiilor apărute, adaptare ce nu poate fi realizată decât în condiţiile
unei independenţe sporite a fiecărui comandant. Focul va avea o densitate mai
mare în spaţiile ce favorizează ofensiva, unde şi ţintele ce trebuie nimicite sunt mai
numeroase, dar nu vor fi neglijate nici direcţiile şi raioanele mai greu accesibile,
pe care inamicul le poale folosi pentru executarea unor manevre cu scop de întărire
a apărării pe direcţiile importante, de declanşare a unor riposte ofensive, de
ameninţare a flancurilor grupărilor aflate în ofensivă sau de blocare a manevrelor
întreprinse de acestea.
Supravegherea acestor spaţii de către mijloacele special destinate şi
executarea prin surprindere a unor misiuni de foc în momentul descoperirii
inamicului, au un rol foarte important în asigurarea libertăţii de acţiune a forţelor
din ofensivă şi protecţiei lor împotriva acţiunilor pe care adversarul le-ar putea
întreprinde. Continuarea focului, ca posibilităţi de intervenţie, are prioritate pe
direcţiile de infiltrare a grupărilor de manevră, detaşamentelor de întoarcere şi
înaintate, în raioanele de acţiune ale acestora şi ale desantului aerian. În scopul
asigurării continuităţii focului în spaţiu, mijloacele aflate la dispoziţie sunt astfel
angajate, încât să-şi poată prelungi şi completa reciproc posibilităţile.
Pentru nimicirea ţintelor aflate în zona contactului direct cu inamicul, se
planifică, în primul rând, focul armamentului de infanterie şi mijloacelor
antiblindate. Unde nu mai este suficient focul infanteriei, se întrebuinţează cel al
aruncătoarelor, iar peste distanţa de tragere a acestora se intervine cu focul
artileriei şi loviturile aviaţiei. Continuitatea în timp este dată de posibilitatea
executării misiunilor de foc în orice moment al luptei, ziua şi noaptea, pe timp
favorabil, dar şi în condiţii de ploaie, ninsoare, ger, ceaţă.
Condiţiile climatice mai grele şi întunericul favorizează realizarea
surprinderii asupra inamicului, fapt ce determină creşterea ponderii acţiunilor
ofensive desfăşurate în aceste împrejurări şi pregătirea luptătorilor pentru
întrebuinţarea cu succes a armamentului în orice condiţii de relief şi stare a
vremii.
Sistemul de foc al ofensivei trebuie astfel conceput şi condus, încât să
asigure obţinerea unui efect maxim asupra ţintelor lovite.
Nimicirea ţintelor inamicului ori scoaterea lor din luptă pe o perioadă de timp
cât mai mare nu poate fi decât rezultatul optimizării sistemului de foc pe calea
valorificării unor factori calitativi.
Între aceştia, cei mai importanţi considerăm că sunt: alegerea judicioasă a
forţelor care trebuie lovite cu foc, stabilirea priorităţilor în funcţie de rolul
deţinut de acesta în sistemul de acţiune al inamicului şi destinarea mijloacelor cu
cele mai bune posibilităţi de nimicire sau neutralizare, executarea misiunilor de
foc asupra unor forţe sigure, mult grupate, cu vulnerabilitate crescută; combinarea

NESECRET
33 din 78
 NESECRET

efectelor obţinute prin foc cu cele realizate prin întrebuinţarea barajelor,

distrugerilor şi obstacolelor de tot felul; manevra oportună a traiectoriilor (pentru
artilerie şi aruncătoare) dar şi manevra subunităţilor de infanterie, în scopul
aducerii lor în situaţii care să favorizeze executarea unui foc precis, de la distanţă
cât mai mică; utilizarea pe scară largă a unor procedee de executare a focului cu
eficienţă ridicată (focul de flanc şi cel aplicat în spatele inamicului, foc pumnal,
încrucişat, concentrat, focul executat pe deasupra trupelor proprii, din ambuscade
şi pungi de foc); deschiderea focului prin surprindere, de la mică distanţă;
întrebuinţarea judicioasă a mijloacelor pe timpul nopţii şi în alte condiţii de
vizibilitate redusă (ceaţă, ploaie, ninsoare, viscol); exploatarea oportună a
efectelor realizate prin foc (ieşirea rapidă în raioanele lovite de artilerie,
aruncătoare şi elicoptere de luptă); consolidarea obiectivelor cucerite; protecţia
mijloacelor de foc împotriva loviturilor executate de inamic, păstrarea
caracteristicilor tehnico-tactice ale acestora în limita celor înscrise în documentele
de exploatare.

2.3. Măsuri şi acţiuni specifice artileriei antitanc privind asigurarea

acţiunilor de luptă şi protecţia trupelor pe timpul luptei ofensive
Asigurarea acţiunilor şi protecţia trupelor cuprinde "ansamblul măsurilor şi
acţiunilor desfăşurare într-o concepţie unitară, în scopul: procurării de date despre
inamic în vederea evitării acţiunilor sale, în special cu arme de distrugere în
masă; procurării datelor privind sistemele de cercetare-lovire de înaltă precizie,
mijloacelor incendiare şi aviaţiei; menţinerii în permanenţă a capacităţii de luptă
a artileriei; creării condiţiilor de securitate a armamentului şi personalului; intrării
în acţiune a artileriei la timp şi în mod organizat; îndeplinirii sarcinilor specifice
de foc cu precizie, eficace şi consum redus de muniţie"12.
În ofensivă, identificăm o serie de măsuri de protecţie a forţelor pe care le
execută artileria şi care sunt vitale pentru ea, fără de care sarcinile de foc pe care
le are în încredinţare nu s-ar putea realiza, cum ar fi: cercetarea de artilerie;
protecţia împotriva armelor de distrugere în masă; siguranţa trupelor; pregătirea
meteorologică, balistică şi tehnică; mascarea; asigurarea topogeodezică; protecţia
psihologică. În ceea ce priveşte protecţia genistică, aceasta trebuie executată
obligatoriu la subunităţile de artilerie antiblindate sau subunităţile de artilerie care
execută trageri prin ochire directă. Pentru subunităţile de artilerie care execută
trageri din poziţii acoperite, pentru că îndeplinesc sarcini ce impun schimbarea
poziţiilor de tragere în mod repetat şi deschiderea focului în timp foarte scurt,
această formă de asigurare a acţiunilor de lupta şi protecţie a forţelor poate lipsi.
Cercetarea de artilerie constituie parte componentă a cercetării forţelor şi se
execută neîntrerupt, pe întreaga adâncime a misiunii de luptă, pentru procurarea
datelor despre adversar, teren, condiţii geoclimatice, în scopul asigurării intrării
în acţiune la timp şi în mod organizat a artileriei, executării cu precizie a acţiunilor
12
Colectiv aulori. Curs de Tactica Artileriei, Editura Academiei Trupelor de Uscat, Sibiu. 1999

NESECRET
34 din 78
 NESECRET

de lovire prin foc, determinării şi evaluării eficacităţii acestora şi executării

oportune a manevrei de foc şi material.
Cercetarea de artilerie trebuie să fie oportună, precisă şi să procure date
autentice despre ţintele care urmează să fie lovite de focul artilerie. Prin
respectarea acestor cerinţe, cercetarea trebuie să precizeze la timp natura şi
activitatea ţintei, coordonatele centrului acesteia sau punctului său cel mai
vulnerabil, dimensiunile ţintei, gradul amenajării genistice.
Asigurarea cercetării precise şi din timp are ca rezultat avertizarea timpurie
despre schimbarea situaţiei, care ar putea periclita / influenţa acţiunile forţelor
proprii.
Cercetarea de artilerie trebuie să descopere şi să determine : coordonatele
mijloacelor tactice a armelor de distrugere în masă; a subunităţilor de artilerie şi
aruncătoare, de artilerie antiaeriană precum şi a altor mijloace de foc ale
adversarului; pregătirea adversarului pentru trecerea la ofensivă, dispunerea
forţelor şi mijloacelor blindate în raioanele de concentrare, pe căile de acces către
limita dinainte a apărării; dispunerea personalului şi a mijloacelor de foc pe baza
de plecare şi caracterul lucrărilor genistice; coordonatele punctelor de comandă,
punctelor de observare şi a mijloacelor radio - electronice; direcţiile de pe care
adversarul este probabil să atace în masă cu tancuri; aproprierea rezervelor
adversarului pentru introducerea în luptă şi desfăşurarea pentru atac.
În cadrul bateriei, pe lângă celelalte misiuni enumerate, cercetarea trebuie să
observe acţiunile adversarului, ale forţelor proprii şi focul executat de către
subunităţile de artilerie.
Cercetarea se execută: prin observare, prin sunet, cu ajutorul grupurilor de
recunoaştere, prin radiolocaţie, cu ajutorul artileriei, după activitatea de foc a
adversarului, cu ajutorul observării din elicopter (IAR 316B), cu ajutorul echipei
dotată cu telemetrul LASER (STLA-M 3).
Pe timpul executării tragerii, comandantul subunităţii de artilerie urmăreşte
activitatea personalului, a tehnicii, starea succesivă a lucrărilor şi alţi indici de
demascare a ţintelor. Cercetarea artileriei adversarului după activitate se
organizează în raioanele poziţiilor de tragere şi în raionul punctelor de observare şi
constă în stabilirea raionului din care se execută tragerea, felul muniţiei folosite de
adversar, cantitatea, calibrul, felul focului şi efectul obţinut.
Pentru organizarea şi executarea cercetării, comandantul subunităţii de
artilerie este obligat: să stabilească misiunile de cercetare şi să controleze
îndeplinirea lor de către subordonaţi; să execute personal cercetarea personalului
şi studiului terenului, să analizeze datele de cercetare, la nevoie să dea misiuni
suplimentare; să raporteze datele de cercetare eşalonului superior de artilerie,
precum şi comandantului unităţii sprijinite.
Protecţia împotriva armelor de distrugere în masă nucleare, bacteriologice,
chimice (ADMNBC) se realizează, la nivelul subunităţilor de artilerie, prin
executarea neîntreruptă a cercetării de radiaţie şi chimică, precum şi prin
înştiinţarea la timp a forţelor despre contaminarea radioactivă sau cu substanţe

NESECRET
35 din 78
 NESECRET

toxice de luptă.
O altă modalitate de protecţie constă în observarea permanentă a
întrebuinţării mijloacelor incendiare de către adversar, precum şi dispersarea şi
mascarea subunităţilor prin schimbarea frecventă a raioanelor de dispunere şi
poziţiilor de tragere. De asemenea, o importanţă deosebită în cadrul protecţiei
împotriva ADMNBC este şi asigurarea subunităţilor cu mijloace de protecţie
individuală, de cercetare de radiaţie, chimică şi de tratare specială, precum şi
lichidării urmărilor unui eventual atac executat de adversar cu ADMNBC şi
mijloace incendiare. Comandantul bateriei formează o echipă de intervenţie în
scopul lichidării urmărilor atacului adversarului cu arme de distrugere în masă.
Decontaminarea parţială se organizează de către comandantul plutonului de
comandă (tragere), fără a întrerupe îndeplinirea misiunii. Pentru aceasta se
amenajează în apropiere o platformă pentru decontaminare.
Siguranţa nemijlocită şi apărarea apropiată a artileriei se organizează în
scopul prevenirii subunităţilor împotriva atacului prin surprindere al adversarului,
grupurilor de cercetare-diversiune sau elementelor teroriste, desantului aerian sau
trupelor aeromobile precum şi a subunităţilor pătrunse în adâncimea
dispozitivului de luptă propriu. Înainte de ocuparea dispozitivului de luptă,
conform dispoziţiilor primite, comandantul de baterie organizează siguranţa
nemijlocită şi apărarea apropiată, cu scopul de a preîntâmpina un atac prin
surprindere dat de adversar, de a înştiinţa la timp subunităţile de apariţia
inamicului terestru şi de a respinge atacul acestuia. Pentru acesta, comandantul va
întocmi schema cu siguranţa nemijlocită şi apărarea apropiată a locului de
dispunere.
Siguranţa nemijlocită şi apărarea apropiată se organizează: în punctele de
observare, în poziţiile de tragere ale bateriilor, pe aliniamentele antiblindate, pe
timpul marşului şi în raioane de concentrare.
Pentru apărarea poziţiei de tragere trebuie respectate anumite reguli printre
care: folosirea caracteristicilor terenului; organizarea apărării de la o distanţă cât
mai mare de poziţia de tragere; realizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea siguranţei
poziţiei de tragere; dispersarea elementelor de dispozitiv; stabilirea priorităţilor
privitor la apărare; apărarea circulară; sprijinul reciproc al subunităţilor pe timpul
acţiunilor de apărare; controlul şi îndrumarea; flexibilitatea apărării13.
Pentru realizarea siguranţei nemijlocite şi apărării apropiate, se instalează
posturi de pază, iar noaptea şi în alte condiţii de vizibilitate redusă se organizează
patrule. Postul de pază se organizează la o depărtare care să asigure legătura prin
semnale optice, pentru observarea căilor de acces la piese şi aparate.
Postul de pază are următoarele misiuni: observă căile de acces din faţă, de la
flancuri şi din adâncime; supraveghează sectoarele luminate; înştiinţează
subunitatea despre apariţia infanteriei, tancurilor, aviaţiei adversarului,
contaminarea radioactivă şi cu substanţe toxice de luptă; participă la acţiunile duse

13
Manualul pentru luptă al bateriei de artilerie (provizoriu), Sibiu, 2001, p.74

NESECRET
36 din 78
 NESECRET

împotriva adversarului care atacă. Patrula primeşte, de regulă, acelaşi misiuni ca

şi postul de pază. Patrularea se face la o depărtare la care poată fi observată de
militarii de serviciu. Pentru identificare, la darea misiunii patrulei i se stabileşte
secretul. De asemenea, tot la ordinul comandantului de baterie, se instalează pe
căile de acces postul de comenduire şi îndrumare a circulaţiei, având următoarele
misiuni: să nu permită accesul în raion a persoanelor străine fără aprobare; să nu
admită deplasarea autovehiculelor şi personalului în afara drumurilor existente;
să urmărească semnalele date de posturile de pază şi să înştiinţeze personalul, să
reţină persoanele suspecte şi să raporteze despre acest lucru comandantului de
baterie.
Apărarea apropiată constă în respingerea atacului adversarului pătruns în
raionul de dispunere. În acest scop, terenul se împarte în sectoare de apărare, iar
comandantul bateriei dă dispoziţiuni pentru luarea următoarelor măsuri: stabilirea
locului de dispunere a armamentului; amenajarea genistică a locaşelor de tragere
pentru aruncătoarele de grenadele antitanc şi puşca mitralieră; executarea şanţurilor
de tragere pentru militarii care intervin cu armamentul individual; plantarea
minelor antitanc pe direcţiile de atac probabile, modul de realizare al cercetării
chimice şi de radiaţie; evitarea şi stingerea incendiilor; semnalele de înştiinţare şi
alarmare.
Focul asupra avioanelor se deschide la comandă, sub coordonarea directă a
comandantului de pluton.
Protecţia genistică a acţiunilor de luptă ale subunităţilor de artilerie
cuprinde totalitatea măsurilor şi lucrărilor care se execută în folosul propriu pe
timpul pregătirii şi desfăşurării acţiunilor, pentru crearea condiţiilor necesare
protecţiei personalului, tehnicii, armamentului, muniţiilor şi materialelor
împotriva loviturilor de orice fel ale adversarului. Protecţia genistică cuprinde:
amenajarea căilor de acces pentru intrarea subunităţilor în dispozitivul de luptă;
amenajarea genistică a poziţiilor de tragere, a punctelor de observare, a punctelor
observării conjugate, precum şi a poziţiilor de cercetare a subunităţilor de
artilerie; executarea mascării lucrărilor genistice efectuate; executarea barajelor
pentru protecţia dispozitivului de luptă a subunităţilor de artilerie; executarea
lucrărilor genistice pentru lichidarea urmărilor întrebuinţării de către adversar a
ADMNBC şi a substanţelor incendiare.
Amenajarea genistică a dispozitivului de luptă constă în curăţirea
sectoarelor de tragere şi de observare, în săparea amplasamentelor, punctelor de
observare şi a adăpostului pentru materialul de artilerie şi tehnica auto, a
adăposturilor pentru personal şi aparatură, a nişelor pentru muniţie, a şanţurilor de
comunicaţie, a platformelor de tragere circulare, precum şi în plantarea de mine
antitanc pe căile de acces spre poziţiile de tragere. Minele antiblindate se plasează
în sectoarele şi pe direcţiile expuse atacului blindatelor, la o depărtare de 250-
300 m .
Sectoarele minate, până la iminenţa pericolului de atac, se împrejmuiesc şi se
marchează cu indicatoare şi se organizează observarea acestora.

NESECRET
37 din 78
 NESECRET

Pentru amenajarea genistică trebuiesc respectaţi următorii paşi: poziţia de

tragere trebuie astfel aleasă încât locul de dispunere al acesteia să ofere condiţii
naturale avantajoase pentru apărare; în funcţie de timpul la dispoziţie, poziţia de
tragere se amenajează genistic; în vederea inducerii în eroare, opririi sau canalizării
acţiunilor inamicului, se construiesc obstacole şi baraje (toate obstacolele realizate
se acoperă cu foc pentru a nu permite îndepărtarea lor de către inamic); în situaţia
în care poziţia de tragere se ocupă în grabă, amenajarea genistică se limitează la
spălarea locaşurilor individuale de tragere, îngroparea firului şi protejarea tehnicii
vulnerabile cu saci de nisip; pământul rezultat din săpături trebuie mascat.14
Mascarea se execută în scopul ascunderii dispunerii şi manevrei artileriei
faţă de cercetarea de orice fel a adversarului şi inducerii acestuia în eroare asupra
dispozitivului de luptă, posibilităţilor şi acţiunilor în curs de pregătire şi
desfăşurare. Mascarea se execută sub conducerea nemijlocită a comandanţilor de
subunităţi, în toate situaţiile de luptă, fără a aştepta indicaţii de la eşaloanele
superioare.
Pentru mascarea poziţiei de tragere trebuie ţinut cont de:
- elementele care permit descoperirea: dispunerea, culoarea, forma, umbra,
structura şi mişcarea. mijloacele folosite pentru mascare sunt vopsirea în culori
mozaic a echipamentului şi tehnicii de luptă şi folosirea plaselor de mascare.
folosirea acestor mijloace precum şi respectarea regulilor de disciplină a
zgomotului şi luminii protejează poziţia de tragere împotriva observării
adversarului;
- tehnica de luptă trebuie astfel dispusă încât să fie ferită de observarea
adversarului, iar mijloacele radio trebuie folosite astfel încât lucrul în emisie al
staţiilor radio să nu constituie un factor de demascare;
- toate posibilităţile oferite de teren trebuie folosite pentru mascarea
elementelor componente ale subunităţii: liziera pădurilor, grupurile de copaci sau
alte detalii care pot ascunde subunitatea vederii adversarului.
- este eficientă folosirea tuturor acoperirilor naturale;
- trebuie stabilite şi respectate regulile disciplinei luminii şi zgomotului;
- urmele lăsate de mijloacele de tracţiune şi transport muniţie sunt un
indiciu de descoperire a subunităţii de tragere. deplasările vehiculelor trebuie
executate pe căi de comunicaţie iar urmele lăsate pe teren trebuie să fie cât mai
reduse şi acoperite, pentru a nu fi vizibile pentru adversar.
In cadrul plutoanelor de tragere, mascarea se realizează prin: dispunerea
dispersată a subunităţilor şi folosirea judicioasă a proprietăţilor de mascare ale
terenului; executarea lucrărilor de mascare folosind mijloacele din înzestrare şi cele
din zonă; realizarea măsurilor privind lucrul în secret al mijloacelor radio,
ascunderea liniilor de cablu telefonic, a luminilor, zgomotelor şi a radiaţiei
calorice; folosirea condiţiilor de vizibilitate redusă pentru executarea deplasării şi
realizării dispozitivului; amenajarea poziţiilor de tragere şi a punctelor de
14
Manualul pentru luptă al piesei şi plutonului de artilerie (provizoriu). Sibiu, 2001, p-74

NESECRET
38 din 78
 NESECRET

observare false, imitarea focului artileriei şi folosirea fumului; interzicerea

circulaţiei personalului şi a autovehiculelor în raionul poziţiilor de tragere în afara
căilor de acces; păstrarea secretului şi respectarea de către personal a măsurilor de
mascare în raioanele de dispunere.
Pentru mascarea poziţiilor de tragere se folosesc, în primul rând, mijloacele
avute la îndemână: crengi, iarbă, paie, precum şi mijloace specifice prevăzute în
dotare: măşti, plase de mascare. La executarea mascării trebuie să se aibă în
vedere ca aceasta să fie cât mai verosimilă, variată şi să nu împiedice executarea
misiunilor de foc.
Pentru ascunderea faţă de observarea terestră, aeriană, de radiolocaţie,
precum şi de observarea cu ajutorul mijloacelor de vedere pe timp de noapte,
subunităţile de artilerie trebuie să se dispună şi să se deplaseze folosind
acoperirile din teren. Pe timp de noapte nu este permisă aprinderea focului. De
asemenea, este interzisă deplasarea autovehiculelor cu farurile aprinse fară
dispozitive de mascare a luminilor. Comandanţii de subunităţi trebuie să dea
misiuni pentru mascare şi să controleze în toate formele luptei executarea lor.
Asigurarea topogeodezică a acţiunilor artileriei se planifică şi se execută în
scopul obţinerii datelor şi documentelor pentru implementarea hărţilor în sistemul
automatizat, necesare conducerii acţiunilor, pregătirii şi executării misiunilor de
lovire prin foc, precum şi activităţilor de cercetare de artilerie.
Baza legării topogeodezice serveşte pentru procurarea datelor şi
documentelor de plecare necesare legării topogeodezice şi se asigură de către
eşaloanele superioare de artilerie. În funcţie de situaţia de luptă, de timpul avut la
dispoziţie, de starea reţelei geodezice, de forţele şi mijloacele existente, natura
terenului, anotimp şi condiţiile meteorologice, legarea topogeodezică a
dispozitivului de luptă al artileriei se poate executa prin următoarele procedee: Pe
bază geodezică, pe baza hărţii, pe urmele luminoase verticale.

Legarea topogeodezică cuprinde: determinarea coordonatelor rectangulare şi

altitudinii poziţiilor de tragere, punctelor observării conjugate, punctelor de
observare, poziţiilor subunităţilor de cercetare a artileriei, îndreptarea pieselor şi a
aparatelor pe direcţia de bază a tragerii15.
Asigurarea medicală. Asigurarea medicală are ca scop menţinerea
capacităţii de luptă, păstrarea sănătăţii militarilor, prevenirea apariţiei sau
răspândirii bolilor transmisibile în cadrul subunităţilor. Pe timpul pregătirii şi
ducerii acţiunilor militare, comandanţii subunităţilor de artilerie sunt obligaţi: să
se îngrijească de păstrarea sănătăţii personalului din subordine; să ia măsuri pentru
prevenirea îmbolnăvirilor; să evacueze la timp bolnavii şi răniţii.
Strângerea răniţilor şi bolnavilor de la subunităţi se execută cu forţele şi
mijloacele proprii. In luptă, răniţii şi bolnavii primesc ajutor medical astfel:

15
A-8. Regulile tragerilor artileriei terestre. Bucureşti, 1998

NESECRET
39 din 78
 NESECRET

primul ajutor (autoajutor, ajutor reciproc între militari, ajutor acordat de către
sanitar); ajutor medical (la punctul medical).
Consider că pentru artilerie există şi alte metode de protecţie cum ar fi:
trageri efectuate cu unghi de înălţător şi cu încărcătura cea mai mică; deplasări
frecvente; executarea reglajului pe reper de tragere dintr-o poziţie de tragere
diferită; piesa nomadă; focul concentrat.
Tragerile efectuate cu unghiul de înălţător şi încărcătura cea mai mică
reduc şansele de detectare a proiectilelor de către radarul de cercetare, datorită
caracteristicii traiectoriei şi duratei de traiect.
De asemenea, durata de traiect mai mică scurtează timpul necesar executării
misiunii de foc şi implicit influenţează viteza de reacţie a pieselor de artilerie, în
special cele antitanc.
Deplasările frecvente sporesc protecţia faţă de focul artileriei adversarului,
deşi pot micşora capacitatea pieselor de a executa rapid focul. Continuitatea
sprijinului prin foc nu trebuie afectată de frecventele deplasări ale subunităţii de
artilerie. Sincronizarea şi numărul deplasărilor sunt esenţiale pentru asigurarea
protecţiei şi trebuie să se bazeze pe instrucţiunile comandantului, pe situaţia
tactică şi pe cunoaşterea mijloacelor de cercetare de care dispune adversarul.
Deplasarea frecventă are implicaţii asupra timpului avut la dispoziţie pentru
pregătirea tragerii şi necesită efor fizic din partea echipelor de servanţi.
Executarea reglajului pe reperul de tragere dintr-o poziţie de tragere (alta
decât cea din care se va executa următoarea misiune de foc) reduce
vulnerabilitatea celorlalte poziţii de tragere din raionul din care se va executa
tragerea. Executarea reglajului pe reperul de tragere cu o piesă din poziţia de
tragere şi utilizarea rezultatelor reglajului pentru determinarea elementelor pe
obiective, impune luarea unor măsuri de comandă şi control şi de realizare a
legăturilor.

Piesa nomadă. Utilizarea piesei nomade contribuie la mascarea poziţiei de

tragere a subunităţii şi la inducerea în eroare a adversarului în legătură cu
numărul subunităţilor de artilerie şi de piese participante la acţiuni.
Subunitatea sau piesa părăseşte o poziţie de tragere după încheierea
misiunii, înscrie elementele, făcând astfel posibilă folosirea raionului de poziţii
de tragere pe timpul desfăşurării acţiunilor de către subunităţile de aruncătoare
din fâşia respectivă de acţiune.
Focul concentrat. Concentrarea focurilor mai multor plutoane este o
metodă de a suprasolicita mijloacele adversarului de cercetare a obiectivelor.
Ea poate reduce şi numărul de salve de care este nevoie pentru a executa
foc asupra unui obiectiv. Focurile masate ale subunităţilor de aruncătoare pot fi
greu de controlat şi este posibil să aibă nevoie de mai multe mijloace de
comunicaţie radio. Atunci când este posibil, plutoanele masează focurile

NESECRET
40 din 78
 NESECRET

aruncătoarelor, executând misiuni de foc concentrat.

NESECRET
41 din 78
 NESECRET

CAPITOLUL III
METODICA PREGĂTIRII ŞI CONDUCERII EXERCIŢIILOR
TACTICE CU PLUTONUL

3.1 ORGANIZAREA ŞI PREGĂTIREA EXERCIŢIULUI

Activităţi:
- primirea datelor de bază necesare întocmirii documentelor de la
comandantul de baterie;
- planificarea timpului;
- stabilirea şi studierea bibliografiei;
- elaborarea documentelor necesare desfăşurării exerciţiului;
- executarea recunoaşterilor şi definitivarea documentelor;
- punerea în situaţie şi pregătirea executanţilor;

3.1.1. Primirea datelor de bază: tema exerciţiului, data şi durata, ideile

de bază ale concepţiei exerciţiului, lipsuri constatate pe timpul controalelor
anterioare, raionul de desfăşurare, data prezentării documentelor la aprobat.
Tema exerciţiului este stabilită prin Planul pregătirii pentru luptă;
Ideile de bază: depind de tema şi scopul exerciţiului, participanţi, teren,
motoresurse alocate, se indică raionul, situaţia iniţială a adversarului şi forţelor
proprii, elemente sumare privind concepţia acţiunilor de luptă, momentele tactice
create.
Lipsurile constatate la controalele anterioare vor fi analizate şi se vor
stabili măsurile necesare a fi luate pe timpul desfăşurării exerciţiului pentru
eliminarea acestora.
Asigurarea materială se va stabili conform normelor de consum.
3.1.2. Planificarea timpului se face prin întocmirea planului de pregătire
a exerciţiului, astfel:

Nr.
Activitatea Termen Observaţii
crt.
1 Primirea indicaţiilor de la comandantul
de baterie
2 Studierea bibliografiei
3 Stabilirea scopurilor şi problemelor de
urmărit
4 Întocmirea concepţiei exerciţiului
5 Executarea recunoaşterilor şi
definitivarea concepţiei grafice

NESECRET
42 din 78
 NESECRET

6 Întocmirea concepţiei text, a planului

de desfăşurare, schemei cu locul de
dispunerea punctului de observare
7 Prezentarea documentelor la aprobat
8 Întocmirea anexelor
9 Înmânarea temei tactice
10 Desfăşurarea exerciţiului

3.1.3 Stabilirea şi studierea bibliografiei are rolul de a reaminti şi

completa cunoştinţele teoretice ce trebuiesc materializate pe timpul exerciţiului.
3.1.4. Întocmirea concepţiei grafice
Se va urmări ca exerciţiul să aibă caracter dinamic, să prezinte situaţii des
schimbătoare, să permită trecerea de la o formă de luptă la alta.
Ea va cuprinde: situaţia iniţială a forţelor proprii şi a adversarului, concepţia
luptei pentru forţele implicate, date referitoare la întrebuinţarea subunităţilor de
artilerie, situaţiile tactice din ducerea luptei.
Situaţia iniţială - redă în timp şi spaţiu situaţia forţelor proprii şi ale
adversarului la începerea exerciţiului, precum şi caracterul acţiunilor de luptă
desfăşurate anterior sau în curs de desfăşurare. Ea trebuie să justifice trecerea la
noua misiune din cadrul exerciţiului, să solicite gândirea şi iniţiativa
executanţilor pentru trecerea la îndeplinirea noii misiuni. Alegerea momentului
din zi are o mare importanţă, aceasta trebuind să ţină cont de tema exerciţiului şi
problemele de urmărit.
Concepţia luptei pentru forţele proprii şi adversar
Stabilirea noilor misiuni pentru trupele proprii şi adversar, precum şi a
hotărârilor comandanţilor respectivi, are un rol deosebit în elaborarea concepţiei,
reprezentând cadrul tactic în care se va desfăşura exerciţiul.
Pentru trupele proprii se trece decizia comandantului subunităţii cu care se
lucrează în cadrul exerciţiului şi hotărârea comandanţilor eşaloanelor
subordonate, dacă este necesar (cu două eşaloane mai jos). Dacă eşalonul este de
nivel companie, se trec până la pluton inclusiv.
Vecinii se trec cu un eşalon mai jos decât eşalonul cu care se lucrează.
Pentru adversar se trec date din fâşia de ofensivă a forţelor proprii sau pe
flancurile acesteia, precum şi elemente din hotărârea eşaloanelor superioare, dacă
influenţează lupta.
Date de bază referitoare la întrebuinţarea subunităţilor de artilerie
Creează cadrul în care vor lucra executanţii pe linie de specialitate şi constă
în precizarea tuturor datelor care ar fi fost stabilite de eşalonul superior. Ele
depind de situaţia tactică, scopul urmărit, eşalonul cu care se desfăşoară
exerciţiul.

NESECRET
43 din 78
 NESECRET

La plutonul de tunuri antitanc vor apărea:

- itinerarul de deplasare din situaţia iniţială în raionul punctului de
observare;
- punctul de observare al divizionului şi punctului de comandă-observare
de bază şi pe timpul ducerii luptei;
- locul punctului de observare al eşalonului superior;
- locul plutonului logistic al divizionului;
- locul ultimei acoperiri;
Situaţiile tactice din ducerea luptei
Acestea trebuie să permită executarea problemelor de urmărit, să aibă
succesiune logică, să fie verosimile şi dinamice, să redea desfăşurarea reală a
acţiunilor de luptă, atât a forţelor proprii cât şi ale adversarului. Desfăşurarea
situaţiilor tactice va cuprinde, de regulă, mai multe momente de creştere, care să
implice executarea de activităţi caracteristice (măsuri urgente, intervenţii rapide
cu foc, executarea unor deplasări, etc.)
Situaţiile tactice create vor consta în: respingerea atacurilor unor grupuri de
cercetare-diversiune, a aviaţiei la joasă înălţime, trecerea unor raioane
contaminate, etc.
Lucru practic pentru întocmirea exerciţiului
Acesta constă în:
- stabilirea, în cadrul raionului precizat, a locului de desfăşurare;
- direcţia ducerii acţiunilor de luptă;
- aliniamentul de contact cu adversarul;
- concepţia luptei batalionului de infanterie;
- elemente ale deciziei eşalonului superior de arme întrunite (contraatac,
introducere în luptă)
- vecinii, misiunea lor cu un eşalon mai jos;
- hotărârea adversarului şi elemente din hotărârea eşaloanelor superioare;
- situaţiile din ducerea luptei;
- dispozitivul de luptă al bateriei de tunuri (manevra şi misiunile ce le
execută, sectoare de foc, fâşia de cercetare, obiectivele ce se vor marca)
- stabilirea momentelor tactice ce se vor crea în poziţia de tragere;
- situaţia iniţială;
Pentru început se stabilesc direcţiile de ducere a acţiunilor de luptă şi
aliniamentele de contact, funcţie de temă, teren, scopuri şi motoresurse alocate.
Aliniamentul de contact trebuie să asigure adâncimea necesară desfăşurării
exerciţiului, să justifice stabilirea relativă a frontului, să ofere condiţii bune de
dispunere a punctului de observare şi să permită desfăşurarea acţiunilor
infanteriei, tancurilor, etc.

NESECRET
44 din 78
 NESECRET

În continuare se trece fâşia de acţiune a batalionului de infanterie, apoi

concepţia acţiunilor forţelor proprii şi adversarului, ţinându-se cont de realizarea
raportului de forţe favorabil (3/1).
Se continuă cu trecerea situaţiilor din ducerea luptei, fiecare situaţie având o
tentă diferită, apoi momentele tactice create.
3.1.5. Executarea recunoaşterilor
Pentru executarea recunoaşterilor este necesară întocmirea Planului de
marcare a acţiunilor adversarului, locul pentru marcarea acestor acţiuni fiind
stabilit pe timpul acestora. Pentru aprecierea cercetării se va organiza marcarea
acţiunilor adeversarului prin cel puţin 10 obiective. Pentru plutonul antitanc ce
acţionează din poziţii de tragere acoperite şi dispune, în organică, de mijloace de
cercetare, numărul de obiective marcate va fi de minim 5, din care cele ce se
demască prin foc sau zgomot de cel mult ½ din total, iar pe timp de noapte cel
puţin 1/3.
Pentru executarea recunoaşterilor se va întocmi un Plan al recunoaşterilor
ce poate avea următoarea formă:
Punct oprire Probleme de rezolvat Materiale Durata Obs.
Nr. 1 - Orientare G.B. 10-15’
P.T.Dealu Craiu topografică şi tactică Ruletă topo
- Determinarea coordonatelor PC Jalon topo
- Stabilirea locului de dispunere a
obiectivelor şi determinarea
coordonatelor
- Stabilirea direcţiilor de acţiune a
grupurilor de cercetare-diversiune
- Stabilirea reperelor
- Identificarea fâşiei de cercetare şi de
atenţie deosebită
Comandantul de pluton va stabili locul ultimei opriri, locul poziţiei de
tragere, locul de dispunere a mijloacelor de tracţiune şi transport muniţie, locul
de dispunere a elementelor de siguranţă nemijlocită şi apărare apropiată,
direcţiile / locurile de creare a momentelor tactice, itinerare de deplasare.
După terminarea recunoaşterilor, se materializează pe hartă modificările
faţă de concepţia iniţială.

3.1.6. Întocmirea documentelor necesare Exerciţiului Tactic

Pregătitor
Documentele necesare desfăşurării unui exerciţiu tactic pregătitor sunt:
- concepţia grafică a exerciţiului, pe hartă;
- concepţia text şi planul de desfăşurare;

NESECRET
45 din 78
 NESECRET

- planul unic de difuzare a informaţiilor;

- documente anexă (temă tactică, dispoziţiune pentru recunoaşteri,ordine
de acţiune, plan de marcare a acţiunilor adversarului, alte documente);
Concepţia şi Planul de desfăşurare a exerciţiului vor avea următorul
conţinut:

BATERIA 1 TUNURI ANTITANC NESECRET

Plutonul 1 Antitanc Exemplar unic
„ÎNVĂŢĂMÂNT”
APROB
COMANDANTUL BATERIEI 1 TAT
Cpt.
Vasile IONESCU

CONCEPŢIA ŞI PLANUL DE DESFĂŞURARE A EXERCIŢIULUI

TACTIC PREGĂTITOR CU PLUTONUL 1 ANTITANC
DIN PERIOADA _______________

A. CONCEPŢIA:
Forţe: Plutonul 1 TAT
Tema: „....”

I. Acţiunile de luptă ale Pl. II. Acţiunile Pl. TAT III.

ETAPE TAT pe timpul pregătirii şi pe timpul dezvoltării Încetarea
ducerii luptei ofensive ofensivei exerciţiului
OPERATIV
TIMP
ASTRONOMIC
B. I. Eşalonul imediat superior al subunităţii de arme întrunite sprijinit (întărit)
Adversarul
Cp. I. Eşalonul de arme întrunite sprijinit (întărit)

B. I. Eşalonul imediat superior al subunităţii de arme întrunite sprijinit (întărit)

Forţe Cp. I. Eşalonul de arme întrunite sprijinit (întărit)

proprii Bt. TAT Eşalonul imediat superior de artilerie

Pl. TAT Subunitatea de artilerie pentru care se organizează exerciţiul

B. Principalele activităţi pe timpul desfăşurării exerciţiului

Pl. 1 TAT Timp Activitatea Timp Activitatea
Deplasar
Bilanţ

NESECRET
46 din 78
 NESECRET

ea la cazarmă
C. Scopurile exerciţiului:
- Pentru conducătorul exerciţiuli;
- Pentru Plutonul TAT;
 Comandanţi de tunuri;
 Servanţi;
 Şoferi;
Se stabilesc potrivit temei, tipului şi complexităţii exerciţiului, gradului de
pregătire a subordonaţilor, coeziunii echipelor, activităţilor prevăzute a fi
executate practic, condiţiile specifice terenului, timpului şi anotimpului.
D. Probleme de urmărit:
Reprezintă activităţile din pregătirea şi ducerea luptei pe care eşalonul care
conduce exerciţiul şi le propune să le execute cu participanţii, materializând în
plan acţional scopurile.
Planul unic de difuzare a informaţiilor
Se întocmeşte de către conducătorul ETP şi are următoarea formă:
T.O., Se transmite la
Nr. Cine
Sursa şi conţinut Mod de rezolvare
info. transmite TA Structura Primeşte
informaţie

Documente anexă
Tema tactică
Este un document conceput şi redactat în vederea orientării executanţilor cu
privire la acţiunile de luptă ce au avut loc sau sunt în curs de desfăşurare până la
ora intrării în situaţia iniţială.
Va fi înmânată executanţilor ţinându-se seama de timpul necesar însuşirii
datelor prevăzute şi intrarea în situaţia iniţială (de regulă cu 5 zile înainte).
Ea va fi structurată, de regulă, într-o parte text şi una grafică.
Partea text va respecta următoarele reguli:
BATERIA 1 TUNURI ANTITANC Exemplar unic

NESECRET
47 din 78
 NESECRET

Plutonul 1 tunuri Antitanc NESECRET

Tema: „ ..... „

TEMA TACTICĂ
Hărţi: 1 : 25000, ed. a II a
L 35-74-C-a, b

I. SITUAŢIA GENERALĂ:
1. Situaţia de ansamblu a eşalonului superior al adversarului, din care
să rezulte valoarea, compunerea, natura forţelor şi caracterul
acţiunilor trecute şi în curs de desfăşurare;
2. Situaţia de ansamblu a eşalonului superior al forţelor proprii, din
care să rezulte acealeaşi date;
Vor fi menţionate date despre trupele de la contact (dacă trupele proprii
sunt în contact cu inamicul), date referitoare la gradul de completare cu
efective şi asigurarea materială a adversarului.
II. SITUAŢIA SPECIALĂ:
1. Informaţii despre eşalonul executant al adversarului, ce are influenţă
asupra acţiunilor de luptă ce urmează a fi desfăşurate de căre
executanţi;
2. Situaţia şi acţiunile de luptă anterioare şi în curs de executare a
eşalonului de arme întrunite sprijinit;
3. Date privind acţiunile trecute sau în curs ale subunităţii de artilerie
executante;
II. DIVERSE:
1. Numerotaţia, compunerea de luptă şi pierderile adversarului;
2. Numerotaţia, compunerea de luptă şi pierderile trupelor proprii;
3. Pierderile în personal şi tehnică ale subunităţii de artilerie;
4. Starea căilor de comunicaţie;
5. Situaţia cercetării, transmisiunilor, geniului, logisticii, mascării,
etc.;
ANEXE: Tabel cu semnale, Caracteristici de lucru radio, Codificarea
funcţiilor, Indicativele unităţilor şi subunităţilor.
Partea grafică va fi compusă din scheme, hărţi, crochiuri, alte documente ce
prezintă în detaliu date şi informaţii despre dispozitivul şi acţiunile de luptă în
curs de desfăşurare ale trupelor proprii şi adversarului, constituindu-se în anexă
la tema tactică.

Indicaţiile metodice cuprind bibliografia, asigurarea materială precum şi

NESECRET
48 din 78
 NESECRET

alte sarcini de executat până în ziua desfăşurării exerciţiului.

Dispoziţiuni, ordine de acţiune
În redactarea dispoziţiunilor şi ordinelor de acţiune se vor respecta
următoarele reguli:
- denumirea elementelor topografice se redă conform hărţilor folosite, cu
majuscule, indicarea punctelor făcându-se cu ajutorul coordonatelor sau
reperelor;
- suprafeţele (raioane, sectoare) se indică prin trei puncte / repere
caracteristice, enumerate în sens orar, de la punctul nordic sau prin
indicarea centrului;
- limitele vor fi definite de două puncte, în sensul desfăşurării acţiunii,
iar dacă sunt paralele cu linia frontului, se indică prin repere, de la stânga
la dreapta;
- direcţiile de acţiune se indică prin mai multe puncte, în sensul
desfăşurării acţiunii;
- aliniamentele se indică prin două puncte, de la stânga la dreapta;
- căile de comunicaţie se indică prin câteva puncte / coordonate, de la
raionul de plecare la raionul de ajungere;
- malurile cursurilor de apă, lacurilor, versanţii, pădurile, localităţile se
indică faţă de punctele cardinale;
3.1.7. Punerea în situaţie şi pregătirea executanţilor
Conducătorul exerciţiului înmânează tema tactică înainte de desfăşurarea
exerciţiului, dând posibilitatea însuşirii de către subordonaţi, indicând totodată
materialul bibliografic şi asigurarea materială.
Dispoziţiunile / ordinele de recunoaşteri / acţiune se vor da la începerea
exerciţiului, după realizarea dispozitivului din situaţia iniţială.
Pregătirea exerciţiului se asigură, în principal, prin îndeplinirea în condiţii
foarte bune a planului pregătirii pentru luptă şi, funcţie de timpul avut la
dispoziţie, se poate executa o pregătire specială, prin:
- studiu individual;
- exerciţii axate pe problematica exerciţiului;
- pregătirea din timp a documentelor tipizate;
- executarea de antrenamente în lucru radio;
- pregătirea teoretică şi practică a şoferilor;
- pregătirea tuturor materialelor necesare desfăşurării exerciţiului.

3.2. Desfăşurarea Exerciţiului Tactic Pregătitor

NESECRET
49 din 78
 NESECRET

3.2.1. Activitatea comandantului de pluton

În ziua desfăşurării exerciţiului, comandantul de pluton verifică prezenţa,
asigurarea materială, însuşirea temei tactice, apoi comandă deplasarea în raion şi
realizarea dispozitivului din situaţia iniţială. La ajungerea în raion, se instruiesc
„adversarii” privind modul de acţiune şi se prelucrează normele de protecţie a
muncii.
În continuare, se dă noua dispoziţie de luptă, pe timpul organizării
acţiunilor de luptă creându-se primele momente tactice, care să-i oblige pe
participanţi să acţioneze atât în sprijinul acţiunilor subunităţii de arme întrunite
cât şi pentru ducerea unor acţiuni ce vizează subunitatea de artilerie.
Pe întreaga perioadă de desfăşurare a exerciţiului, conducătorul realizează
situaţiile din Planul unic de difuzare a informaţiilor, urmăreşte, îndrumă şi
stimulează acţiunea subordonaţilor. În cazul exerciţiilor tactice pregătitoare, se
pot repeta anumite probleme ce nu s-au însuşit / executat corect. Pentru a
determina acţiunea subordonaţilor în condiţii cât mai apropiate de câmpul de
luptă, se creează condiţii grele de îndeplinire a misiunii (executarea misiunilor cu
efective reduse, respingerea unor atacuri împotriva poziţiei de tragere, etc.),
urmărindu-se încadrarea tuturor activităţilor în bareme de timp şi precizie.
La terminarea exerciţiului, dă semnalul de încetare şi urmăreşte modul de
strângere a materialelor, apoi verifică armamentul şi muniţia, documentele şi
celelalte materiale folosite.
Bilanţul exerciţiului se execută, de regulă, în teren, imediat după terminare.
Este o activitate deosebit de importantă, ce se execută obligatoriu cu toţi
participanţii, în vederea analizei capacităţii de luptă a subunităţii, identificării
lipsurilor în pregătire, lămuririi anumitor principii teoretice şi stabilirii măsurilor
concrete pentru ridicarea nivelului pregătirii tactice.
Durata bilanţului este, de regulă, 30 minute, şi poate avea următorul
conţinut:
- enunţarea temei, scopurilor de învăţământ şi concepţiei
exerciţiului;
- principii regulamentare privind acţiunile executate în cadrul
exerciţiului;
- analiza modului de acţiune;
- concluzii şi învăţăminte privind desfăşurarea acţiunilor de
luptă;
- probleme ce s-au experimentat, gradul de realizare a
scopurilor propuse;
- starea disciplinei pe timpul exerciţiului;
- sarcini pentru activitatea viitoare, în vederea înlăturării
lipsurilor şi pentru generalizarea experienţei pozitive;

NESECRET
50 din 78
 NESECRET

- aprecierea executanţilor, acordarea calificativelor;

NESECRET
51 din 78
 NESECRET

CAPITOLUL IV
EXERCIŢIU PRACTIC
DIVIZIONUL 1 TUNURI NESECRET
Bateria 1 Tunuri Exemplar nr...
ÎNVĂŢĂMÂNT
4.1. Date de bază pentru desfăşurarea Exerciţiului tactic pregătitor cu
Plutonul 1 Tunuri.
Comandantului Plutonului 1 Tunuri

TEMA EXERCIŢIULUI: „Acţiunile plutonului de tunuri, în cadrul bateriei de

tunuri, destinată pentru sprijinul direct al companiei de infanterie din forţa de
angajare imediată, în ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul".
1. PERIOADA DE DESFĂŞURARE A EXERCIŢIULUI: 17-18.07.2007
2. IDEILE DE BAZĂ ALE CONCEPŢIEI:
2.1 Exerciţiul tactic se va desfăşura în raionul 2 km. NE Loc HUPCA - 2 km.
NE Loc. COSMINU MARE - MUNTENI - FELDIOARA.
SITUAŢIA INIŢIALĂ
 Inamicul în ofensivă pe direcţia ZAMFIREŞTI – FELDIOARA - HUPCA a
fost oprit de forţele proprii pe aliniamentul (harta). Va trece probabil la
apărare pe acest aliniament;
 Forţele proprii au dus lupte de apărare şi au reuşit să oprească ofensiva
inamicului pe aliniamentul (harta);
 Bateria 1 T.A.T. a sprijinit lupta de apărare, acţionând în cadrul
divizionului şi la 17.07 15.00 se află în raion, unde îşi completează
efectivele şi tehnica de luptă (harta);
2.2 ELEMENTE REFERITOARE LA CONCEPŢIA ACŢIUNILOR DE
LUPTĂ
2.2.1. ADVERSARUL
A fost oprit pe aliniamentul ____(harta), trecând la apărare pe aliniamentul
atins.
2.2.2 FORŢELE PROPRII
Batalionul a dus lupte de apărare pe aliniamente succesive reuşind să oprească
ofensiva inamicului pe aliniamentul ____(harta). Îşi restructurează dispozitivul
de luptă şu trece la ofensivă din contact nemijlocit cu inamicul.
2.2.3 BATERIA 1 TUNURI
participă la nimicirea unui desant aerian debarcat, ulterior sprijină direct lupta

NESECRET
52 din 78
 NESECRET

ofensivă a Cp. 2 I.
2.3 VEŢI CREA URMĂTOARELE MOMENTE TACTICE
 Atac al aviaţiei care zboară la joasă înălţime în P.T. Vr, pe timpul
executării unei misiuni de foc;
 Atac al unui Gr. CC. Div. pe timpul deplasării spre P.T. de bază.
 Raion contaminat cu S.T.L. persistente pe comunicaţia ___(harta).
3. LIPSURI CONSTATATE PE TIMPUL CONTROALELOR
Comandanţii de tunuri nu introduc în mod constant corecţiile
individuale ale piesei şi întocmesc greoi documentele; Plutonul 1 tunuri nu
acţionează cu rapiditate în cazul atacului P.T. cu aviaţia care zboară la joasă
înălţime, nu cunoaşte toate semnalele unice de înştiinţare şi alarmare şi nu
execută toate misiunile de foc în baremul cel puţin "BINE"
4. ASIGURAREA MATERIALĂ
 100 cartuşe de manevră;
 10 petarde;
 La exerciţiu se va ieşi cu 3 DAC 665T, având alocaţi 60 motokilometri pentru
fiecare autocamion.
5. Veţi prezenta documentele la aprobat în 11.07.2007

NESECRET
53 din 78
 NESECRET

BATERIA 1 TUNURI ANTITANC NESECRET

Plutonul 1 Antitanc Exemplar unic
„ÎNVĂŢĂMÂNT”
APROB
COMANDANTUL BATERIEI 1 TAT
Cpt.
Vasile IONESCU

CONCEPŢIA ŞI PLANUL DE DESFĂŞURARE A EXERCIŢIULUI TACTIC PREGĂTITOR CU

PLUTONUL 1 TUNURI ANTITANC
DIN PERIOADA 17-18.07.2007

A. CONCEPŢIA:
Forţe: Plutonul 1 TAT
Tema: „Acţiunile plutonului de tunuri, în cadrul bateriei de tunuri, destinată pentru sprijinul direct al
companiei de infanterie din forţa de angajare imediată, în ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul”

III.
I. Acţiunile de luptă ale Pl. TAT pe timpul
II. Acţiunile Pl. TAT pe timpul dezvoltării ofensivei Încetarea
ETAPE pregătirii şi ducerii luptei ofensive până la
în adâncimea apărării adversarului exerciţiu-
îndeplinirea misiunii imediate
lui

OPERATIV
17.07 18.07 18.07 19.07 19.07
15.00 10.00 10.00 06.00 14.00
TIMP
ASTRONOMIC
18.07 18.07 18.07 18.07 18.07
15.00 07.00 07.00 12.00 14.30
B. 3 I., folosind intens grupurile de Neatingându-şi scopul propus prin
Forţele
B. 3 I. cercetare-diversiune, mijloacele chimice şi contraatac, se retrage prin luptă pe direcţia
roşii incendiare, a dezvoltat ofensiva pe direcţia MUNTENI - FELDIOARA şi organizează

NESECRET
54 din 78
 NESECRET

III.
I. Acţiunile de luptă ale Pl. TAT pe timpul
II. Acţiunile Pl. TAT pe timpul dezvoltării ofensivei Încetarea
ETAPE pregătirii şi ducerii luptei ofensive până la
în adâncimea apărării adversarului exerciţiu-
îndeplinirea misiunii imediate
lui
ZAMFIREŞTI – FELDIOARA - HUPCA un nou aliniament de apărare RODNA –
şi la la 17.07 15.00, ca urmare a cota 485,0. Menţine acest aliniament pentru
pierderilor suferite în personal şi tehnică executarea contraatacului de către eşalonul
de luptă, trece la consolidarea superior.
aliniamentului IZLAZ – cota 480,5 – 1
km. V CREŢANI. În noaptea de
17/18.07 îşi restructurează dispozitivul de
luptă şi trece la apărare. Nimiceşte
adversarul pătruns în adâncimea apărării
prin foc şi executa un contraatac cu F.A.U.
de batalion de pe aliniamentul N RODNA
– cota 485,0 pe direcţia N RODNA -
MUNTENI
Cp. 7 I. a dezvoltat ofensiva în F.A.I. şi la Ca urmare a situaţiei create, Cp. 7 I. se
17.07 15.00, ca urmare a pierderilor retrage prin luptă pe direcţia MUNTENI -
suferite trece la consolidarea FELDIOARA şi participă, în cadrul
aliniamentului atins. batalionului, la menţierea cu fermitate a
Cp. 7 I.
În noaptea de 17 /18.07 îşi restructurează aliniamentului RODNA – cota 485,0 pentru
dispozitivul de luptă şi organizează un executarea contraatacului.
punct de sprijin de companie în eşalonul I
al batalionului.
B. 10 I., folosind cu iscusinţă terenul, a După respingerea contraatacului executat de
produs pierderi importante în personal şi adversar, B. 10 I. dezvoltă ofensiva în
Forţele
B. 10 I. tehnică de luptă, i-a încetinit ritmul de adâncimea apărării acestuia, introduce în
albastre ofensivă, iar la 17.07 15.00 reuşeşte să luptă F.A.U. şi până la 18.07 12.30
oprească ofensiva acestuia pe aliniamentul cucereşte aliniamentul ... (schemă), pe care

NESECRET
55 din 78
 NESECRET

III.
I. Acţiunile de luptă ale Pl. TAT pe timpul
II. Acţiunile Pl. TAT pe timpul dezvoltării ofensivei Încetarea
ETAPE pregătirii şi ducerii luptei ofensive până la
în adâncimea apărării adversarului exerciţiu-
îndeplinirea misiunii imediate
lui
IZLAZ – cota 480,5 – 1 km. V trece la apărare în vederea respingerii unui
CREŢANI. contraatac puternic.
În noaptea 17 / 18.07 îşi restructurează
dispozitivul de luptă, iar în dimineaţa zilei
de 18.07 trece la ofensivă din contact
nemijlocit cu inamicul, reuşind ca până la
18.07 08.30 să cucerească aliniamentul
RODNA – cota 485,0.
Cp. 2 I. a dus acţiuni de apărare în F.A.I. După ce a respins contraatacul executat cu
ale batalionului şi la 17.07 15.00 reuşeşte eşalonul II de batalion, Cp. 2 I. dezvoltă
să oprească ofensiva pe aliniamentul ofensiva în adâncimea apărării adversarului
IZLAZ – cota 480,5 – 1 km. V pe direcţia N RODNA – FELDIOARA şi,
CREŢANI. Întărită cu Pl. 1 A.G.-9 şi ca urmare a măririi ritmului de ofensivă şi a
sprijinită direct de Bt. 1 T.A.T., în noaptea pierderilor pe care le provoacă adversarului,
Cp. 2 I. de 17 / 18.07 îşi restructurează primeşte misiunea să dezvolte ofensiva pe
dispozitivul de luptă, iar în dimineaţa zilei direcţia FELDIOARA - PUTNA pentru a
de 18.07 trece la ofensivă în F.A.I., pe cuceri aliniamentul cota 466,1 -
direcţia MUNTENI - FELDIOARA. La SLOBOZIA.
18.07 08.30 participă la respingerea
contraatacului executat de adversar cu
eşalonul II de batalion.
Bt. 1 TAT Bt. 1 T.A.T. la 17.07 15.00 se găseşte în La 18.07 12.00 participă la nimicirea
raion de concentrare cu centrul la 2,5 km. blindatelor din gruparea de forţe ce execută
HUPCA, se deplasează pe itinerarul 2,5 contraatacul.
km. HUPCA – podul peste pârâul La 19.07 06.00 sprijină introducerea în
MOCIURU – 1 KM. e COTA 477,1, luptă a Cp. 3 I. nimicind mijloacele blindate

NESECRET
56 din 78
 NESECRET
I. Acţiunile de luptă ale Pl. TAT pe timpul
ETAPE pregătirii şi ducerii luptei ofensive până la
îndeplinirea misiunii imediate
participă la nimicirea desantului aerian
debarcat în raionul cu centrul la 2 km. NE
COSMINU MARE şi la, 17.07 20.00, este
repartizată în sprijinul direct al Cp. 2 I.
La 18.07 06.00 execută misiuni de foc
prin trageri prin ochire directă asupra
personalului şi mijloacelor de foc din
punctul de sprijin de pluton.
Pl. 1 TAT Pl. 1 T.A.T. se găseşte în raionul de
concentrare cu efectivul şi tehnica de luptă
completă. Pentru noua misiune se
deplasează pe itinerarul 2,5 km. HUPCA –
podul peste pârâul MOCIURU – 1 KM. e
COTA 477,1, rezolvă situaţiile tactice
create (atacul aviaţiei la joasă înălţime şi a
unui grup de cercetare diversiune),
recunoaşte şi ocupă o poziţie de tragere pe
aliniamentul 2 km. SE HUPCA – 1 km. N
cota 486,2..
La 17.07 17.30 sprijină acţiunile Cp. 1 I. /
B. 361 I. pentru nimicirea desantului
aerian debarcat în raionul cu centrul la 2
km. NE COSMINU MARE.
La 18.07 06.00 execută misiuni de foc
prin trageri prin ochire directă în
pregătirea de foc a ofensivei.
NESECRET
57 din 78
III.
II. Acţiunile Pl. TAT pe timpul dezvoltării ofensivei Încetarea
în adâncimea apărării adversarului exerciţiu-
lui
ce se opun introducerii în luptă.
La 18.07 16.00 ocupă un aliniament
antitanc la cota 467,2 – 1 km. S cota 467,2
pentru executarea focului împotriva
mijloacelor blindate participante la
executarea contraatacului de către eşalonul
II al batalionului.După respingerea
contraatacului executat de adversar, Pl. 1
T.A.T. se deplasează pe itinerarul 1 km. S
cota 467,2 – RODNA – 0,5 km. S cota
462,3. Traversează un teren contaminat cu
substanţe toxice de luptă persistente şi
ocupă un aliniament antitanc sprijinind
introducerea în luptă a F.A.U. ale
batalionului şi ulterior acţiunile ofensive ale
acestora concomitent cu respingerea
ataculşui aviaţiei ce zboară la joasă
înălţime.
 NESECRET

Principalele probleme desfăşurate pe timpul exerciţiului

Subunitatea Timp Activitatea Timp Activitatea Timp Activitatea
17.07 -Primeşte şi însuşeşte 18.07 -Execută misiuni în 19.07 -Conduce schimbarea
15.00 misiunea; 10.00 pregătirea de foc şi 06.00 dispozitivului de luptă;

DEPLASAREA LA CAZARMĂ
-Orientează subordonaţii; sprijinul cu foc al Rezolvă situaţiile create pe
-Echipează harta pentru ofensivei concomitent timpul deplasării;
recunoaşteri; cu respingerea atacului -Conduce focul plutonului

BILANŢUL
-Formulează şi dă unui grup de cercetare pentru asigurarea
OPORD la subordonaţi; diversiune; introducerii în luptă a
-Recunoaşte şi alege P.T. trupelor proprii şi pentru
Pl. 1 T.A.T.
şi P.C.O.; interzicerea retragerii
-Conduce ocuparea P.T. adversarului pe noi
şi pune în aplicare aliniamente;
măsurile de siguranţă -Conduce focul plutonului
nemijlocită şi apărare 19.07 pentru sprijinul dezvoltării
18.07 apropiată; 19.07 14.30 ofensivei;
10.00 -Conduce pregătirea 06.00
tragerii;
B. SCOPURILE EXERCIŢIULUI TACTIC PREGĂTITOR
1. Pentru conducătorul exerciţiului:
 perfecţionarea deprinderilor în întocmirea şi conducerea exerciţiilor tactice;
 antrenarea în darea ordinelor preliminarii pentru recunoaşteri, conducerea subunităţii pe timpul pregătirii şi
ducerii luptei;
2. Pentru plutonul de tunuri antitanc:
a. Pentru comandanţii de tunuri:
Perfecţionarea deprinderilor în:
 executarea lucrului în cadrul grupului de recunoaştere a poziţiei de tragere;
 conducerea tunului prin comenzi şi semnale la ocuparea şi părăsirea poziţiei de tragere;

NESECRET
58 din 78
 NESECRET

 întocmirea documentelor necesare în poziţia de tragere;

 antrenarea în utilizarea rapidă şi corectă a corecţiilor pe timpul misiunilor de foc;
 perfecţionarea modului de conducere a pieselor la primirea diferitelor semnale;
 perfecţionarea modului de conducere a pieselor pe timpul executării misiunilor de foc, concomitent
cu respingerea unor atacuri împotriva poziţiei de tragere;
b. Pentru servanţi:
Perfecţionarea deprinderilor în:
 executarea corectă a lucrului în cadrul echipei de servanţi;
 cunoaşterea semnalelor şi a modului de acţiune la primirea acestora;
 îndeplinirea misiunilor de foc cu efective reduse;
 îmbrăcarea mijloacelor de protecţie individuală;
 executarea misiunilor de foc şi comenzilor “PENTRU LUPTĂ” şi “PENTRU MIŞCARE” în baremul
“FOARTE BINE”
c. Pentru şoferi:
 dezvotarea deprinderilor practice în conducerea autovehiculelor în teren variat, ziua şi noaptea;
 antrenarea în conducerea autovehiculelor cu mijloacele de mascare a farurilor;
C. PROBLEME DE URMĂRIT
 lucrul în cadrul grupului de recunoaştere a poziţiei a tragere;
 ocuparea poziţiei de tragere şi executarea lucrului după ocupare;
 întocmirea documentelor în poziţia de tragere;
 conducerea tragerilor concomitent cu rezolvarea unor situaţii tactice;
 schimbarea dispozitivului de luptă;
 modul de rezolvare a situaţiilor tactice pe timpul deplasării;

CONDUCĂTORUL EXERCIŢIULUI
Căpitan
Iulian GREBLĂ

NESECRET
59 din 78
 NESECRET

BATERIA 1 TUNURI ANTITANC NESECRET

Plutonul 1 Antitanc Exemplar unic
ÎNVĂŢĂMÂNT”

TEMA: „Acţiunile plutonului de tunuri, în cadrul bateriei de tunuri, destinată

pentru sprijinul direct al companiei de infanterie din forţa de angajare imediată, în
ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul"

TEMA TACTICĂ
Hărţi 1:50000 Ed. 1984
L-35-73-D

I. SITUAŢIA GENERALĂ LA 17.07 15.00

1. Batalionul 3 Infanterie a dezvoltat ofensiva în eşalonul I al Bg. 13 Mc. pe
direcţia ZAMFIREŞTI - FELDIOARA – HUPCA şi la 17.07 15.00, ca urmare a
pierderilor suferite, este oprit pe aliniamentul IZLAZ – cota 480,5 – 1 km. V
CREŢANI.
2. Batalionul 10 Infanterie a dus lupte de apărare, reuşind, la 17.07 15.00 să
oprească ofensiva adversarului pe aliniamentul IZLAZ – cota 480,5 – 1 km. V
CREŢANI;
II. SITUAŢIA SPECIALĂ LA 17.07 15.00
1. Compania 7 Infanterie a dezvoltat ofensiva în F.A.I. ale Batalionului 3
Infanterie şi, la 17.07 15.00, datorită pierderilor suferite, a fost oprită pe
aliniamentul IZLAZ – cota 480,5 – 1 km. V CREŢANI, trecând la consolidarea
acestuia;
2. Compania 2 Infanterie a desfăşurat acţiuni de luptă în cadrul F.A.I. ale
eşalonului superior, a produs adversarului importante pierderi în personal şi
tehnică de luptă, reuşind să oprească ofensiva acestuia pe aliniamentul IZLAZ –
cota 480,5 – 1 km. V CREŢANI.
3. Bateria 1 Tunuri, la data de 17.07 15.00 se găseşte într-un raion de
concentrare cu centrul la 2,5 km. NE HUPCA, unde îşi completează efectivele şi
tehnica, iar la 17.07 17.30 a participat la neutralizarea unui desant aerian tactic
III. DIVERSE
Adversarul: În fâşia de acţiune a trupelor proprii acţionează Compania 7
Infanterie din Batalionul 3 Infanterie, la 17.07 15.00 având pierderi de
aproximativ 15% în personal şi tehnică de luptă. Organizarea acestuia este
conformă cu “Memoratorul privind organizarea, înzestrarea, efectivele şi
principiile de întrebuinţare în luptă a marilor unităţi şi unităţi din trupele de uscat
ale armatelor străine”;

NESECRET
60 din 78
 NESECRET

Trupele proprii: Plutonul 1 Tunuri Antitanc din Bateria 1 Tunuri Antitanc

sprijină acţiunile Companiei 2 Infanterie din Batalionul 10 Infanterie. La 17.07
15.00 capacitatea de luptă a Cp. 2 I. este refăcută complet, fiind completate
pierderile în personal şi tehnică de luptă.
Plutonul 1 Tunuri nu a suferit pierderi în personal şi tehnică, capacitatea de
luptă fiind completă.
Organizarea trupelor proprii este conformă statului de organizare de
învăţământ.
Căile de comunicaţie din zonă sunt practicabile, condiţiile meteorologice –
cele din ziua desfăşurării exerciţiului.
Situaţia legăturilor
Comandantul Bt. 1 T.A.T. are realizate următoarele legături:
- cu cdt. Dn. în reţeaua radio a acestuia şi prin fir;
- cu cdţ-ii. secţiilor de tragere - radio şi prin fir.
Situaţia asigurării genistice
Până la această dată, bateria şi-a completat conform normelor de înzestrare
materialele de geniu, în proporţie de 90%.
Situaţia apărării N.B.C.
Bateria are asigurate materialele pentru apărare N.B.C. conform normelor
de înzestrare. În cadrul bateriei nu există militari contaminaţi radioactiv, biologic
sau chimic.
Situaţia asigurării psihologice pentru luptă
Inamicul a folosit intens acţiunile psihologice şi propagandistice prin
difuzarea unor emisiuni şi a unor manifeste cu caracter ostil, care îndeamnă la
dezertare cu sau fără armament şi tehnică de luptă, încercând să convingă
militarii armatei noastre despre inutilitatea luptei, precum şi a superiorităţii
numerice şi tehnice a acestuia. Comportarea inamicului faţă de prizonieri şi faţă
de populaţia civilă din teritoriile vremelnic ocupate este incertă, zvonurile sunt
contradictorii.
Starea psihomorală a trupelor proprii este bună, militarii sunt bine instruiţi
şi nu s-au constatat acte de insubordonare. Comandanţii sunt bine instruiţi,
competenţi şi apreciaţi de subordonaţi şi colegi.
Situaţia asigurării topogeodezice
Serviciul topografic a pus la dispoziţia marilor unităţi şi unităţi
cataloagele şi tabelele de coordonate (anexa nr. 1) precum şi hărţi la scara
1:50000 şi 1:25000.
In raionul de ducere a acţiunilor de luptă nu s-au constatat anomalii
magnetice.

NESECRET
61 din 78
 NESECRET

ANEXE:
 Tabel cu semnale
 Tabel cu indicativele unităţilor şi subunităţilor
 Tabel cu codificarea funcţiilor
Se cere:
- conspectarea temei tactice şi difuzarea ei la subordonaţi;
- trecerea datelor rezultate din tema tactică pe hartă;
- pregătirea bazei materiale;

Anexa nr. 1
TABEL CU SEMNALE
FELUL SEMNAL
SEMNIFICAŢIA
SEMNALULUI FONIC OPTIC
Pericol atac nuclear CIUPERCA C.S.R. 3 St.
Pericol atac chimic GAZE C.S.R. 1 St.
Pericol atac biologic SENZAŢIA C.S.A. 3 St.
DE ÎNŞTIINŢARE Atac cu tancuri ŞENILA C.S.A. 1 St.
Atac al aviaţiei ARIPA C.S.V. 3 St.
Atac terestru BAIONETA C.S.V. 1 St.
Încetarea pericolului BLOCADA C.S.G. 3 St.
C.S.R. 3 St.
Ora “C” VICTORIA
+C.S.R. 1 St.
DE COOPERARE
Executarea manevrei de material ROATA
Executarea manevrei de foc SCHIMBUL

Anexa nr. 2
TABEL CU INDICATIVELE UNITĂŢILOR ŞI SUBUNITĂŢILOR
UNITATEA INDICATIV UNITATEA INDICATIV
(SUBUNITATEA) (SUBUNITATEA)
P.O. Dn. JIUL Pl. Log. / Dn. JIUL 60
P.C. Dn. JIUL 10 B. 10 I. RODNA
P.C.O. Bt. 1 T.A.T. ARGEŞUL Cp. 2 I. PARÂNG
P.T. Pl. 1,2,3 T.A.T. ARGEŞUL 10,11,12

Anexa nr. 3
TABEL CU CODIFICAREA FUNCŢIILOR
FUNCŢIA CODIFICAREA FUNCŢIA CODIFICAREA
COMANDANT 115 ŞEF TRANSMISIUNI 161
LOCŢIITOR 122 ŞEF LOGISTICĂ 145
ŞEF DE STAT MAJOR 144 MEDIC 110
ŞEF CERCETARE 123 O.S.P.C. 130

NESECRET
62 din 78
 NESECRET

BATERIA 1 TUNURI ANTITANC NESECRET

Plutonul 1 Tunuri Antitanc Exemplar unic
ÎNVĂŢĂMÂNT”
APROB
COMANDANTUL Bt. 1 T.A.T.
Căpitan
Vasile IONESCU
PLANUL
CU PRINCIPALELE EVENIMENTE ŞI INCIDENTE LA EXERCIŢIUL TACTIC PREGĂTITOR DIN
PERIOADA 17-18.07.2007
ETAPA I: Acţiunile Plutonului 1 T.A.T. până la îndeplinirea misiunii imediate a companiei de infanterie.
SITUAŢIA TACTICĂ nr. 1: Pregătirea luptei ofensive
T.O. 17.07 15.00 – 18.07 09.00
T.A. 17.07 15.00 – 17.07 20.00
Cine Se transmite la:
Cod Timp operativ, sursa, conţinut
transmite Mod de rezolvare
inf. informaţie informaţia T.A. Structura Primeşte
Se prezintă la Cdt. Bt.,
17.07 15.00 cdt. Bt. 1 T.A.T. Conducător 17.07 Cdt.
1 Pl. 1 T.A.T. primeşte FRAGO
Înmânează FRAGO 05 exerciţiu 15.00 Pl. 1 T.A.T.
Îl transmite la subordonaţi
17.07 15.20 cdt. Bt. 1 T.A.T. Conduce acţiunile
Conducător 17.07 Cdt.
2 Atac al aviaţiei la joasă exerciţiu Pl. 1 T.A.T. plutonului pentru
15.20 Pl. 1 T.A.T.
înălţime pe timpul deplasării respingerea atacului
17.07 17.30 cdt. Bt. 1 T.A.T.
“Trage Bt. asupra Tc. în Pregăteşte şi transmite
Conducător 17.07 Cdt.
3 mişcare de la R. 103, exerciţiu Pl. 1 T.A.T. comanda
16.00 Pl. 1 T.A.T.
cumulativ, Î optic 10, Conduce focul plutonului
devansare -0-05, 1 pr. FOC!”

NESECRET
63 din 78
 NESECRET

Cod Timp operativ, sursa, conţinut Cine Se transmite la:

transmite Mod de rezolvare
inf. informaţie T.A. Structura Primeşte
informaţia
17.07 18.00 cdt. Bt. 1 T.A.T.
Pregăteşte şi transmite
“Trage Pl. 1, asupra Tc. de la Conducător 17.07 Cdt.
4 Pl. 1 T.A.T. comanda
R. 105, cumulativ, Î optic 9, 1 exerciţiu 16.20 Pl. 1 T.A.T.
Conduce focul plutonului
pr. FOC!”
Primeşte OPORD
17.07 20.00 cdt. Bt. 1 T.A.T. Conducător 17.07 Cdt. Îl transmite la subordonaţi
5 Pl. 1 T.A.T.
Înmânează OPORD nr. 02 exerciţiu 17.00 Pl. 1 T.A.T. Actualizează documentele
de conducere
Primeşte ora oficială, o
17.07 21.00 cdt. Bt. 1 T.A.T. Conducător 17.07 Cdt.
6 Pl. 1 T.A.T. transmite la subordonaţi
VICTORIA = 06.00 exerciţiu 18.30 Pl. 1 T.A.T.

18.07 06.00 cdt. Bt. 1 T.A.T.

“Trage Pl 1, asupra Pregăteşte şi transmite
Conducător 18.07 Cdt.
5 personalului şi mijloacelor de exerciţiu
Pl. 1 T.A.T. comanda
06.00 Pl. 1 T.A.T.
foc de la R. 110, exploziv, Î Conduce focul plutonului
optic 10, 2 pr. vijelie FOC!”
18.07 08.25 cdt. Bt. 1 T.A.T.
Pregăteşte şi transmite
“Trage Pl. 1, asupra T.A.B.. Conducător 18.07 Cdt.
6 Pl. 1 T.A.T. comanda
de la R. 105, perforant, Î optic exerciţiu 06.25 Pl. 1 T.A.T.
Conduce focul plutonului
9, 2 pr. FOC!”
Conduce acţiunile Pl.
18.07 08.30 cdt. Bt. 1 T.A.T. Conducător 18.07 Cdt. pentru executarea misiunii
7 Pl. 1 T.A.T.
Atac grup cercetare-diversiune exerciţiu 06.30 Pl. 1 T.A.T. de foc concomitent cu
respingerea atacului

SITUAŢIA TACTICĂ nr. 2: Conducerea acţiunilor de luptă pe timpul pregătirii şi sprijinului de foc, până la

NESECRET
64 din 78
 NESECRET

îndeplinirea misiunii imediate a batalionului de infanterie

T.O. 18.07 09.00 – 19.07 09.00
T.A. 18.07 07.00 – 18.07 14.00

Cine Se transmite la:

Cod Timp operativ, sursa, conţinut
transmite Mod de rezolvare
inf. informaţie informaţia T.A. Structura Primeşte
18.07 10.00 cdt. Bt. 1 T.A.T. Se prezintă la Cdt. Bt.,
Conducător 18.07 Cdt.
1 FRAGO 01 respingere Pl. 1 T.A.T.
Pl. 1 T.A.T.
primeşte FRAGO
exerciţiu 07.00
contraatac Îl transmite la subordonaţi
18.07 12.00 cdt. Bt. 1 T.A.T.
Pregăteşte şi transmite
“Trage Pl. 1, asupra Tc. de la R. Conducător 18.07 Cdt.
2 Pl. 1 T.A.T. comanda
201, cumulativ, Î optic 8, 1 pr. exerciţiu 08.30 Pl. 1 T.A.T.
Conduce focul plutonului
FOC!”
18.07 14.00 cdt. Bt. 1 T.A.T.
Pregăteşte şi transmite
“Trage Pl. 1, asupra Tc. de la R. Conducător 18.07 Cdt.
3 Pl. 1 T.A.T. comanda
201, cumulativ, Î optic 8, 1 pr. exerciţiu 09.00 Pl. 1 T.A.T.
Conduce focul plutonului
FOC!”
18.07 15.00 cdt. Bt. 1 T.A.T. Ia măsurile ce se impun
Răspândirea de manifeste ce Conducător 18.07 Cdt. pentru contracararea
4 Pl. 1 T.A.T.
îndeamnă la încetarea luptei şi exerciţiu 09.30 Pl. 1 T.A.T. acţiunilor psihologice ale
predarea la adversar adversarului
18.07 16.00 cdt. Bt. 1 T.A.T. Se prezintă la Cdt. Bt.,
Conducător 18.07 Cdt.
5 FRAGO 02 asigurare Pl. 1 T.A.T. primeşte FRAGO
exerciţiu 10.00 Pl. 1 T.A.T.
introducere în luptă Îl transmite la subordonaţi
18.07 17.30 cdt. Bt. 1 T.A.T. Conduce acţiunea plutonului
Conducător 18.07 Cdt.
6 Teren contaminat cu S.T.L. Pl. 1 T.A.T.
Pl. 1 T.A.T.
pentru trecerea terenului
exerciţiu 11.00
persistente contaminat
7 19.07 06.00 cdt. Bt. 1 T.A.T. Conducător 18.07 Pl. 1 T.A.T. Cdt. Pregăteşte şi transmite

NESECRET
65 din 78
 NESECRET

“Trage Pl. 1, asupra Tc. de la R.

exerciţiu comanda
210, cumulativ, Î optic 6, 1 pr. 12.00 Pl. 1 T.A.T.
Conduce focul plutonului
FOC!”

SITUAŢIA TACTICĂ nr. 3: Conducerea acţiunilor de luptă pe timpul dezvoltării ofensivei în adâncimea apărării
adversarului
T.O. 19.07 06.00 – 19.07 20.00
T.A. 18.07 14.00 – 18.07 15.30

0 1 2 3 4 5 6
19.07 08.00 cdt. Bt. 1 T.A.T. Cdt. Se prezintă la Cdt. Bt.,
Conducător 18.07
1 FRAGO 03 ocupare aliniament Pl. 1 T.A.T. Pl. 1 primeşte FRAGO
exerciţiu 13.00
antitanc T.A.T. Îl transmite la subordonaţi
19.07 10.00 cdt. Bt. 1 T.A.T.
“Trage Pl. 1, asupra T.A.B. în Cdt. Pregăteşte şi transmite
Conducător 18.07
2 mişcare de la R. 311, perforant, Î Pl. 1 T.A.T. Pl. 1 comanda
exerciţiu 14.00
optic 8, devansare +0-10, 2 pr. T.A.T. Conduce focul plutonului
FOC!”
Cdt. Conduce executarea misiunii
19.07 10.10 cdt. Bt. 1 T.A.T. Conducător 18.07
3 Pl. 1 T.A.T. Pl. 1 concomitent cu respingerea
Atac al aviaţiei la joasă înălţime exerciţiu 14.10
T.A.T. atacului aviaţiei
19.07 11.00 cdt. Bt. 1 T.A.T.
Cdt. Pregăteşte şi transmite
“Trage Pl. 1, asupra Tc. de la R. Conducător 18.07
4 Pl. 1 T.A.T. Pl. 1 comanda
310, cumulativ, Î optic 11, 1 pr. exerciţiu 14.30
T.A.T. Conduce focul plutonului
FOC!”
CONDUCĂTORUL EXERCIŢIULUI
Căpitan
Iulian GREBLĂ

NESECRET
66 din 78
 NESECRET

Copia nr. 1 din … copii

Bateria 1 Tunuri Antitanc
P.C. 2 KM. NE HUPCA
17.15.00 B IUL 07
“ÎNVĂŢĂMÂNT”
Nr……….. DIN ………

ORDIN FRAGMENTAR nr. 05

SITUAŢIA
A. ADVERSARUL
Bg. 13 Mc. a dezvoltat ofensiva pe direcţia ZAMFIREŞTI – FELDIOARA -
HUPCA intenţionând să execute joncţiunea cu desantul debarcat în raionul 2 km.
NE COSMINU MARE în seara zilei de 17.07.
Cp. 101 I. a fost desantată în raionul2 km. NE COSMINU MARE, pentru a
ocupa intersecţia 1,2 KM. e COTA 486,2, urmând ca în seara zilei de 17.07 să
facă joncţiunea cu forţele Bg. 13 Mc.
B. FORŢELE PROPRII
Cp. 10 I. s-a aflat în rezerva B. 361 I. iar la 17.07 15.00 primeşte misiunea
de a nimici desantul debarcat în raionul 2 km. NE COSMINU MARE.
MISIUNEA
Pl. 1 T.A.T. acţionează în cadrul bateriei, iar la 17.07 15.00 se află în raion
de concentrare la 2 KM. NE HUPCA, unde primeşte misiunea să sprijine
acţiunile Cp. 10 I. pentru nimicirea desantului debarcat în raionul 2 km. NE
COSMINU MARE.
EXECUŢIA
Pl. 1 T.A.T., în cadrul bateriei, execută marş pe itinerarul 2 km. NE
HUPCA – pd. de peste pârâul MOCIURU - 2 km. NE COSMINU MARE, în
vederea executării recunoaşterilor în C.1 şi ocupării dispozitivului de luptă.
Gata de tragere: 17.07 17.00.
Ordinea de încolonare este cea normală, viteza 30 km/h, intervale între
maşini 50 m.
Măsuri de asigurare de luptă: cele cunoscute.
Mă găsesc în capul coloanei.
SPRIJINUL LOGISTIC
Nu sunt modificări.
COMANDA ŞI COMUNICAŢIILE
Semnale: cele cunoscute.
Înlocuitor la comandă: comandantul plutonului 1.
Cdt. Bt. 1 T.A.T. Luat la cunoştinţă
____________ ____________
____________

NESECRET
67 din 78
 NESECRET

Copia nr. 1 din … copii

Bateria 1 Tunuri Antitanc
P.C. 2 km. SE HUPCA
17.20.00 B IUL 07
“ÎNVĂŢĂMÂNT”
Nr……….. DIN ………
ORDIN DE OPERAŢII nr. 02
Hărţi 1:50.000 Ed. 1984
L-35-73-D
Fus orar: BRAVO – ora locală

1. SITUAŢIA
A. ADVERSARUL
B. 3 I. a dezvoltat ofensivă în eşalonul I al Bg. 13 Mc. pe direcţia
ZAMFIREŞTI – FELDIOARA - HUPCA şi la 17.07 15.00, ca urmare a
pierderilor suferite trece la consolidarea aliniamentului IZLAZ – cota 480,5 – 1
km. V CREŢANI.
Cp. 7 I. a dezvoltat ofensiva în cadrul F.A.I. ale B. 3 I şi la 17.07 15.00 ca
urmare a pierderilor suferite trece la consolidarea aliniamentului IZLAZ – cota
480,5 – 1 km. V CREŢANI.
Adversarul are posibilitatea de a folosi tancurile, în principal, pe direcţia
FELDIOARA – MUNTENI şi pe direcţia RODNA – MUNTENI.
B. FORŢELE PROPRII
B. 10 I. a dus lupte de apărare şi ca urmare a pierderilor provocate
adversarului, la 17.07 15.00 reuşeşte să oprească ofensiva acestuia pe
aliniamentul IZLAZ – cota 480,5 – 1 km. V CREŢANI.
Îşi restructurează dispozitivul de luptă şi începând cu 18.07 06.00 primeşte
misiunea de a trece la ofensivă din contact nemijlocit cu inamicul, având lovitura
principală pe direcţia MUNTENI - FELDIOARA.
FAZA I: Ocuparea bazei de plecare la ofensivă.
FAZA a II a: Ofensiva în fâşia ordonată.
Punctele decisive ale operaţiei:
- respingerea ripostelor ofensive executate de adversar;
- introducerea în luptă ale F.A.U. ale brigăzii.
Cp. 2 I. a dus acţiuni de apărare în F.A.I. ale B. 10 I. şi la 17.07 15.00
reuşeşte să oprească ofensiva acestuia pe aliniamentul IZLAZ – cota 480,5 – 1
km. V CREŢANI.
În noaptea de 17/18.07 îşi restructurează dispozitivul de luptă, urmând să
treacă la ofensivă din contact nemijlocit cu inamicul.

2. MISIUNEA

NESECRET
68 din 78
 NESECRET

Pl. 1 T.A.T., acţionează în cadrul Bt. 1 T.A.T.şi sprijină direct acţiunile Cp.
2 I.
FAZA I: pregătirea de foc a atacului – execută misiuni de foc la cerere;
FAZA a II a: sprijinul de foc al ofensivei – execută misiuni de foc la cerere;

3. EXECUŢIA
a. Concepţia operaţiei
Pentru îndeplinirea noii misiuni, Pl. 1 T.A.T. va executa un marş pe
itinerarul 2 km. SE HUPCA – MUNTENI – 1 km. V MUNTENI.
Deplasarea la recunoaşteri începe la 18.07 20.30, acestea se execută în C 2,
între orele 21.00 – 21.30.
Focul asupra blindatelor adversarului se deschide la ordin sau din proprie
iniţiativă dacă acestea se apropie sub distanţa loviturii directe.
Locul punctului de comandă-observare al comandantului de baterie este la
cota 457,2.
Semnalele de înştiinţare şi conducere – cele cunoscute.
Gata de tragere 18.07 02.00, gata de luptă 18.07 05.00.
Ocuparea P.T. şi P.C.O. se face pe timpul nopţii 17/18.07.
Amenajarea genstică se realizează la profil normal numai în “C.2”, cu
forţele proprii.
Mascarea dispozitivului de luptă se realizează pe fiecare aliniament.
Schimbarea dispozitivului de luptă se execută în raioanele ordonate, la
primirea semnalelor cunoscute.
Pentru asigurarea stabilităţii psihomorale a tuturor militarilor se vor lua
următoarele măsuri:
- strângerea din zona de dispunere şi recuperarea de la militari a
manifestelor împrăştiate de adversar;
- planificarea judicioasă a activităţilor în vederea asigurării unui număr
suficient de ore de odihnă pentru fiecare militar;
- supravegherea permanentă a militarilor pentru prevenirea cosumului de
băuturi alcoolice sau droguri;
- aplicarea oportună a măsurilor de prim ajutor în cazul apariţiei traumelor
psihice şi evacuarea militarilor afectaţi;
Rapoartele de informare se vor transmite:
- la ocuparea dispozitivului de luptă;
- zilnic la orele 07.30 şi 18.00
- în cazul situaţiilor deosebite, ori de câte ori situaţia impune;

4. SPRIJINUL LOGISTIC
Nivelul asigurării cu armament, muniţie, echipament, carburanţi-lubrifianţi

NESECRET
69 din 78
 NESECRET

şi tehnică de automobile şi tractoare – cel din tema tactică.

Aprovizionarea se va realiza din depozitele divizionului, la ordin.
Hrănirea efectivelor se va asigura de către administratorul de subuntate.
Evacuarea răniţilor se va face cu forţe proprii, la infirmeria B. 10 I., dispusă
în localitatea MUNTENI.
Raionul pentru adunarea tehnicii distruse/avariate este situat la intrarea în
localitatea HUPCA.

5. COMANDA ŞI COMUNICAŢIILE
Terenul este mediu frământat, cu drumuri ce pot deveni greu practicabile în
condiţii de ploaie, lucru ce poate afecta sistemul de transmisiuni.
Adversarul are capacităţi de bruiere a comunicaţiilor, aceasta afectând
desfăşurarea în condiţii normale a traficului radio.
Organizarea comunicaţiilor bateriei se va face astfel:
- în dispozitivul de luptă de bază - prin fir şi radio de rezervă;
- pe aliniamentele antiblindate - prin radio.
- intrarea în funcţiune a sistemului de transmisiuni: în D.L. bază 17.07
12.00, pe celelalte aliniamente antiblindate, imediat după ocuparea acestora.
Punctul de comandă observare - 2 km. SE HUPCA.

COMANDANTUL Bt. 1 T.A.T.

Cpt.
Iulian GREBLĂ

Luat la cunoştinţă

Cdt. Pl. 1 T.A.T._______

Cdt. Pl. 2 T.A.T._______

NESECRET
70 din 78
 NESECRET

Copia nr. 1 din … copii

Bateria 1 Tunuri Antitanc
P.C. 1 km. NV MUNTENI
18.10.00 B IUL 07
“ÎNVĂŢĂMÂNT”
Nr……….. DIN ………

ORDIN FRAGMENTAR nr. 01

SITUAŢIA
A. ADVERSARUL
B. 3 I. a dus lupte de apărare în eşalonul I al Bg. 13 Mc. interzicând direcţia
MUNTENI – FELDIOARA - PUTNA şi la 18.07 12.00, are posibilitatea de a
executa un contraatac cu F.A.U. de pe aliniamentul N loc. RODNA – 2 km. NV
CREŢANI pe direcţia RODNA - MUNTENI.
Cp. 9 I. s-a aflat în F.A.U. ale B. 3 I. şi la 18.07 10.00 ocupă aliniamentul N
loc. RODNA – 2 km. NV CREŢANI pentru a executa un contraatac pe direcţia
RODNA - MUNTENI.
Pentru executarea contraatacului primeşte în sprijin 1 cp. tc.
B. FORŢELE PROPRII
B. 10 I. a dezvoltat ofensiva pe direcţia MUNTENI - FELDIOARA,
atingând la 18.07 10.00 aliniamentul 0,5 km. N RODNA – 0,5 km. E cota 480,5
unde trece în grabă la apărare pentru respingerea unui contraatac executat cu
F.A.U. ale batalionului.
Cp. 2 I. a dezvoltat ofensiva în cadrul F.A.I. ale B. 10 I. şi la 18.07 10.00
ocupă aliniamentul 0,5 km. N RODNA – 0,5 km. E cota 480,5, în vederea
respingerii contraatacului executat de adversar cu F.A.U. ale batalionului.
MISIUNEA
Pl. 1 T.A.T. acţionează în cadrul bateriei, iar la 18.07 10.00 primeşte
misiunea de ocupa un aliniament antitanc 0,5 km. S cota 467,2 – 1,5 km. cota
467,2, pentru nimicirea tancurilor ce sprijină contraatacul executat cu F.A.U. ale
batalionului.
EXECUŢIA
Pl. 1 T.A.T., în cadrul bateriei, execută marş pe itinerarul MUNTENI – cota
467,2, în vederea executării recunoaşterilor în C.3 şi ocupării dispozitivului de

NESECRET
71 din 78
 NESECRET

luptă.
Gata de tragere: 18.07 11.30
Ordinea de încolonare este cea normală, viteza 30 km/h, intervale între
maşini 50 m.
Măsuri de asigurare de luptă: cele cunoscute.
Mă găsesc în capul coloanei.
SPRIJINUL LOGISTIC
Nu sunt modificări.
COMANDA ŞI COMUNICAŢIILE
Semnale: cele cunoscute.
Înlocuitor la comandă: comandantul plutonului 1.

Cdt. Bt. 1 T.A.T. Luat la cunoştinţă

___________ ____________
____________

NESECRET
72 din 78
 NESECRET

Copia nr. 1 din … copii

Bateria 1 Tunuri Antitanc
P.C. 1 km. S cota 467,2
18.16.00 B IUL 07
“ÎNVĂŢĂMÂNT”
Nr……….. DIN ………

ORDIN FRAGMENTAR nr. 02

SITUAŢIA
A. ADVERSARUL
B. 3 I. datorită respingerii contraatacului executat cu F.A.U. este obligat să treacă
la apărare, interzicând direcţia RODNA - PUTNA.
B. FORŢELE PROPRII
B. 10 I. a respins contraatacul executat cu F.A.U. de batalion şi reia ofensiva pe
direcţia MUNTENI – FELDIOARA - PUTNA.
Cp. 2 I. a participat la respingerea contraatacului executat de adversar cu F.A.U.
de batalion şi 18.07 16.00 reia ofensiva pe direcţia MUNTENI – FELDIOARA -
PUTNA.
Cp. 3 I. a acţionat în cadrul F.A.U. ale batalionului iar la 18.07 12.00 este
introdusă în luptă pe aliniamentul 1 km. SE cota 462,3 - N RODNA pentru a asigura
dezvoltarea ofensivei pe direcţia N RODNA - FELDIOARA până pe aliniamentul V
FELDIOARA - SLOBOZIA.
MISIUNEA
Pl. 1 T.A.T. acţionează în cadrul bateriei, iar la 18.07 16.00 primeşte misiunea de
ocupa un aliniament antitanc cota 462,3 – 0,7 km. SE cota 462,3, pentru sprijinul
introducerii în luptă a Cp. 3 I.
EXECUŢIA
Pl. 1 T.A.T., în cadrul bateriei, execută marş pe itinerarul cota 467,2 – RODNA –
cota 462,3, în vederea executării recunoaşterilor în C.4 şi ocupării dispozitivului de
luptă.
Gata de tragere: 19.07 05.30
Ordinea de încolonare este cea normală, viteza 30 km/h, intervale între maşini 50
m.
Măsuri de asigurare de luptă: cele cunoscute.
Mă găsesc în capul coloanei.
SPRIJINUL LOGISTIC
Nu sunt modificări.
COMANDA ŞI COMUNICAŢIILE
Semnale: cele cunoscute.
Înlocuitor la comandă: comandantul plutonului 1.

Cdt. Bt. 1 T.A.T. Luat la cunoştinţă

___________ ____________
____________

NESECRET
73 din 78
 NESECRET

Copia nr. 1 din … copii

Bateria 1 Tunuri Antitanc
P.C. cota 462,3
19.08.00 B IUL 07
“ÎNVĂŢĂMÂNT”
Nr……….. DIN ………

ORDIN FRAGMENTAR nr. 03

SITUAŢIA
A. ADVERSARUL
B. 3 I. duce lupta de apărare pe aliniamente succesive, iar la 19.07 08.00
este respins pe aliniamentul N FELDIOARA – cota 496,9.
B. FORŢELE PROPRII
B. 10 I. dezvoltă ofensiva pe direcţia MUNTENI - FELDIOARA, iar la
19.07 08.00 atinge aliniamentul 0,5 km. E cota 473,3 – cota 487,2.
Cp. 3 I. a dezvoltat ofensiva în cadrul batalionului iar la 19.07 08.00 atinge
aliniamentul 0,5 km. E cota 473,3 – cota 487,2.
MISIUNEA
Pl. 1 T.A.T. acţionează în cadrul bateriei, iar la 18.07 08.00 primeşte
misiunea de ocupa un aliniament antitanc V FELDIOARA, pentru nimicirea
tancurilor de pe direcţia de ofensivă a Cp. 3 I.
EXECUŢIA
Pl. 1 T.A.T., în cadrul bateriei, execută marş pe itinerarul cota 462,3 – V
FELDIOARA, în vederea executării recunoaşterilor în C.5 şi ocupării
dispozitivului de luptă.
Gata de tragere: 19.07 09.30
Ordinea de încolonare este cea normală, viteza 30 km/h, intervale între
maşini 50 m.
Măsuri de asigurare de luptă: cele cunoscute.
Mă găsesc în capul coloanei.
SPRIJINUL LOGISTIC
Nu sunt modificări.
COMANDA ŞI COMUNICAŢIILE
Semnale: cele cunoscute.
Înlocuitor la comandă: comandantul plutonului 1.
Cdt. Bt. 1 T.A.T. Luat la cunoştinţă
___________ ____________
____________
____________

NESECRET
74 din 78
 NESECRET

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

În perioada postbelică, contextul geopolitic şi geostrategic mondial a

menţinut lupta împotriva blindatelor pe un loc important în gândirea militară şi a
determinat o serie de preocupări privind înzestrarea şi structurarea unităţilor şi
marilor unităţi pentru a putea face faţă evoluţiilor mijloacelor blindate.
Lecţiile învăţate în cel de-al doilea război mondial, dar şi în conflictele ce
au urmat acestuia, au evidenţiat faptul că lupta împotriva blindatelor a fost o
condiţie esenţială pentru succesul oricărei operaţii, această cerinţă devenind un
principiu de bază în planificarea şi organizarea operaţiilor şi luptelor, fie în
ofensivă, dar mai ales în apărare.
În condiţiile în care analiştii militari acordă trupelor blindate un rol deosebit
de important în orice formă de luptă, toate armatele moderne au făcut din lupta
împotriva acestora obiectul unor constante preocupări de ordin ştiinţific şi
teoretic, dar şi în planul activităţii statelor majore şi instruirii trupelor.
Pe fondul preocupărilor pentru găsirea unor metode şi echipamente ce
permit lovirea blindatelor la distaţe cât mai mari, rolul artileriei antitanc a scăzut
simţitor, în majoritatea armatelor moderne fiind scoase din dotare tunurile
antitanc tractate, datorită, în principal, mobilităţii scăzute a acestui tip de
armament.
Având în vedere actualele posibilităţi de înzestrare ale armatei române,
scoaterea din înzestrare a tunurilor antitanc tractate nu reprezintă o opţiune
prioritară, creşterea eficienţei luptei antitanc trebuind să se orienteze către
sporirea eficacităţii muniţiei utilizate şi adoptarea unor tactici şi proceduri noi, ce
permit utilizarea mai eficientă a posibilităţilor de foc ale artileriei antitanc.
Modernizarea tunurilor antitanc este dependentă, în primul rând, de
creşterea eficacităţii muniţiei utilizate, efectul acesteia la ţintă bazându-se pe
energia cinetică a proiectilului rămasă la impact.
Pentru modernizarea muniţiei sunt posibile mai multe soluţii, cum ar fi:
- utilizarea proiectilelor perforante subcalibru detaşabile, cu stabilizare
aerodinamică;
- introducerea proiectilelor tip săgeată, cu putere de perforare a blindajelor
şi distanţă a loviturii directe sporite;
- folosirea proiectilelor tip casetă, capabile să disperseze mine antitanc şi
bombe mici, cumulative;
- întrebuinţarea de proiectile dirijate prin laser, cu bătaie foarte mare (M 712
“COPPERHEAD”) sau tip “SADARM” (sense and distroy armour) care nu
necesită dirijare exterioară;
Pentru creşterea mobilităţii tunurilor antitanc este posibilă montarea
acestora pe vehicule de luptă, cum ar fi vehicule de cercetare şi recunoaştere,

NESECRET
75 din 78
 NESECRET

tancuri uşoare, vehicule ale vânătorilor de tancuri, ce combină mobilitatea

crescută faţă de cea a tancurilor cu precizia superioară şi protecţia oferită
echipajelor.
Analizând caracteristicile tehnico-tactice ale tunurilor antitanc existente
actualmente în înzestrarea armatei noastre, se pot desprinde unele concluzii:
- distanţa loviturii directe este destul de mică, între 800 – 1500 m.;
- precizia este bună sub distanţa loviturii directe, probabilitatea de lovire
fiind apropiată de unitate;
- ritmul de tragere este bun, aproximativ 10 – 15 proiectile pe minut;
- posibilitatea de distrugere a tancurilor este destul de mică, având în vedere
puterea de pătrundere mică a proiectilelor din înzestrare faţă de grosimea şi
rezistenţa blindajelor moderne;
- mobilitatea este destul de mică, datorită volumului mare şi vulnerabilităţii
mijloacelor de tractare;
Pentru îmbunătăţirea caracteristicilor tehnico-tactice, sunt necesare luarea
unor măsuri, cum ar fi:
- dotarea unităţilor şi subunităţilor de arme întrunite cu armament
antiblindat uşor, portabil sau uşor transportabil, acţionat de un număr redus de
servanţi, cu posibilitate de a executa foc la distanţe mari, eventual montate pe
maşina de luptă a infanteriei sau transportoare blindate, eficiente împotriva
blindatelor uşoare ale adversarului;
- autopropulsarea armamentului din înzestrare, de la eşalon batalion în sus;
- creşterea mobilităţii în câmpul tactic şi sporirea posibilităţilor de trecere;
- creşterea ponderii proiectilelor cumulative în unitatea de foc a mijloacelor
antiblindate, datorită puterii superioare de pătrundere şi posibilităţii reducerii
greutăţii şi gabaritului mijloacelor antiblindate;
- creşterea distanţei loviturii directe la 1,5 – 2,5 km sau mai mare;
- creşterea regimului de foc, eventual prin prin executarea automată a
focului;
- îmbunătăţirea aparaturii de ochire, în special pe timp de noapte şi
vizibilitate redusă, pentru sporirea distanţei de observare şi preciziei
armamentului antiblindat;
- creşterea performanţei mijloacelor de tractare şi transport muniţie, crearea
posibilităţilor de transport containerizat, în vederea scurtării timpului de
încărcare/descărcare;
Un rol hotărâtor în succesul luptei împotriva blindatelor îl au conducerea
acţiunilor pe de o parte şi folosirea eficientă a armamentului şi tehnicii de luptă,
pe de altă parte.
Pentru nimicirea blindatelor, este necesară o cooperare strânsă între
sistemul de conducere (comandanţi şi state majore) şi sistemul de execuţie (forţe

NESECRET
76 din 78
 NESECRET

şi mijloace participante).
Sistemul de conducere trebuie să recepteze corect scopul, misiunile şi starea
sistemului de execuţie, căruia să-i imprime cerinţe de calitate şi operativitate
crescute, iar sistemul de execuţie trebuie să-şi menţină capacitatea de luptă
crescută şi o disponibilitate mare de îndeplinire a misiunilor.
Pentru a lupta eficient împotriva blindatelor este necesară combinarea, într-
un sistem unitar, a diverselor tipuri de armament: tunuri antitanc, aruncătoare de
grenade antitanc, rachete antitanc dirijate, tancuri, artilerie în poziţii de tragere
acoperite, aviaţie/elicoptere, baraje genistice, aruncătoare de flăcări, etc.
În prezent, concepţia de întrebuinţare a artileriei antiblindate se orientează
către folosirea acesteia ca mare unitate sau unitate antitanc, ori cu denumirea de
Forţă de intervenţie antiblindate, ce acţionează nemijlocit în sprijinul trupelor
sau la dispoziţia comandantului de arme întrunite.
Darea în sprijinul sau în întărirea subunităţilor de arme întrunite a tunurilor
antitanc cal. 100 mm. nu mai reprezintă o opţiune viabilă, deorece, pe de o parte,
acestea pot fi lovite cu mare uşurinţă de către armamentul cu tragere directă al
adversarului, iar pe de altă parte, după angajarea luptei, acestea nu mai pot fi
manevrate în adâncime.
În opinia specialiştilor, în situaţia în care un batalion angajează lupta cu
blindatele adversarului, este mai eficient să se prevadă intervenţia unităţii
antiblindate a eşalonului superior, decât să primească în întărire subunităţi de
tunuri antitanc.
Creşterea exagerată a numărului de mijloace antiblindate individuale din
dotarea subunităţilor de infanterie nu este suficientă pentru a lupta eficient
împotriva tancurilor adversarului, acestea putând fi nimicite de către artilerie şi
aviaţie pe baza de plecare la ofensivă şi, de asemenea, nu pot acoperi spaţiile şi
intervalele dintre subunităţi, locuri predilecte de infiltrare a tancurilor.
Aceste consideraţii prefigurează rolul unor structuri mobile, cu posibilităţi
de intervenţie eficiente pentru închiderea unor eventuale breşe - forţele de
intervenţie antiblindate.
O altă provocare a viitorului pentru subunităţile şi unităţile de artilerie va fi
participarea la acţiuni de menţinere sau impunere a păcii, la operaţii militare tip
“non article 5”.
Acestea vor fi integrate în structura grupării de forţe constituită pentru
misiuni de menţinere a păcii, prevenire a conflictelor sau umanitare, principalele
posibilităţi ale artileriei fiind:
- Intimidarea - capacitatea de luptă a forţei de intervenţie trebuind să o
depăşească pe cea a beligeranţilor, ameninţarea cu utilizarea focului
artileriei asigurând un mijloc hotărâtor de intimidare;
- Reacţia rapidă - puterea de foc a artileriei oferind comandantului forţei

NESECRET
77 din 78
 NESECRET

posibilitatea unui răspuns ferm, pe o arie largă;

- Efectul neletal - proiectilele fumigene, de iluminare, de manevră sau
încărcate cu substanţe urât mirositoare pot descuraja beligeranţii;
- Zona de observare - forţele şi mijloacele de cercetare specifice artilerie
permit observarea unor zone întinse, oferind posibilitatea ţinerii sub
control a forţelor aflate în conflict.
În concluzie, prin îmbunătăţirea caracteristicilor tehnico-tactice şi adoptarea
unor principii de întrebuinţare adaptate cerinţelor câmpului de luptă modern,
artileria antitanc, integrată într-un sistem unitar, va rămâne un important mijloc
de luptă împotriva blindatelor adversarului la dispoziţia comandanţilor marilor
unităţi şi unităţi de arme întrunite.

NESECRET
78 din 78