MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORŢELOR ARMATE ”ALEXANDRU CEL BUN”

REFERAT
TEMA: Organizarea comandamentului şi statului major al Bg.Mc. în armatele
statelor NATO (România).

ELABORAT: căpitan Vasile CATIȘOV

Chişinău
2021
CUPRINS
1
Introducere.....................................................................................................................................3

1. Organizarea comandamentului................................................................................................5

2. Organizarea Statului major....................................................................................................10

Concluzii.......................................................................................................................................17

INTRODUCERE

2
 Comanda reprezintă un ansamblu de activităţi prin care structura de conducere îşi impune
voinţa asupra structurii de execuţie şi se materializează prin emiterea ordinului. Scopul
comenzii îl constituie punerea în aplicare a deciziilor luate.
Caracteristicile comenzii sunt:
- fermitatea;
- asigurarea permanenţei;
- caracterul unitar;
- operativitatea.
Metodele de comandă sunt:
- prin obiective;
- prin buget;
- prin proiect;
- prin excepţie.
Comanda prin obiective are la bază concepţia potrivit căreia unitatea condusă trebuie să
aibă un obiectiv principal, clar definit, defalcat pe obiective parţiale, de realizarea cărora răspund
cadrele de conducere.
La baza conceperii metodei de conducere prin obiective se află premisa că eficacitatea unei
unităţi, mari unităţi sau a unui comandament depinde de întrepătrunderea obiectivelor sale cu
obiectivele subsistemelor componente, ceea ce implică o corelare strânsă a trinomului obiective -
rezultate - recompense /sancţiuni.
Comanda prin buget reprezintă o metodă specifică de exercitare a funcţiilor acesteia prin
care atât stabilirea obiectivelor fundamentale şi derivate, cât şi planificarea, organizarea, decizia,
coordonarea, controlul şi evaluarea rezultatelor obţinute se fac sub forma financiar- contabilă.
Comanda prin buget presupune îndeplinirea a două condiţii principale:
a) existenţa unui sistem de programare, evidenţă şi urmărire operativă a costurilor, atât la
nivelul unităţii, cât şi la nivelul modulelor;
b) existenţa unei structuri organizatorice în deplină concordanţă cu obiectivele stabilite prin
care să se prevadă atribuţiile, competenţele, responsabilităţile şi relaţiile de colaborare pentru
fiecare modul.
Comanda prin proiect reprezintă un sistem de conducere cu un puternic caracter novator.
Acesta are o durată limitată, este conceput în vederea soluţionării unor probleme complexe, dar
definite precis şi implică aportul unei largi game de specialişti din subsistemele organizatorice,
integrate temporar într-un sistem autonom.
Modalităţi organizatorice de comandă prin proiect: cu responsabilitate individuală; de stat
major/colectivă; mixtă.
3
 Comanda prin excepţie se bazează pe identificarea şi comunicarea situaţiilor în care este
necesară intervenţia comandamentului aflat la un anumit nivel ierarhic în cadrul sistemului, el
rămânând inactiv când activitatea se desfăşoară normal.
Comanda prin excepţie se caracterizează prin:
a) informaţiile destinate cadrelor de conducere sunt selectate potrivit competenţelor
decizionale;
b) cu cât abaterile sunt mai mari, cu atât informaţiile referitoare la ele ajung la niveluri
ierarhice mai înalte;
c) reclamă un sistem de informaţii bine pus la punct;
d) competenţele sunt precis delimitate, stabilindu-se intervalul de abateri la care
conducătorii sunt împuterniciţi să ia decizii.
Coordonarea constă într-un sistem de identificare a problemelor care semnalează comenzii
când este necesar să intervină, aceasta neacţionând când o asemenea situaţie nu se impune. Se
exercită permanent pe baza cunoaşterii modului în care funcţionează structurile şi impactul
factorilor.
Rolul coordonării îl constituie menţinerea, păstrarea şi perfecţionarea stării de ordonare a
sistemului conducător şi a celui condus, precum şi a tuturor relaţiilor dintre ele.
Controlul constă în supravegherea funcţionării sistemului condus şi compararea rezultatelor
obţinute cu cele planificate. Acesta realizează cunoaşterea temeinică a realităţii şi a modului de
aplicare a actelor normative ce reglementează activitatea domeniului militar.

PARTEA DE BAZĂ

4
 1. Organizarea comandamentului.
Comandamentul este elementul de structură din compunerea brigăzii, organizat pentru
exercitarea actului de comandă şi investit prin acte normative specifice, cu atribut de conducere a
tuturor activităţilor militare ce se pregătesc şi desfăşoară în luptă de către forţele din compunerea
şi subordinea acestuia. Comandamentul este organizat pe module funcţionale.
Domeniile de activitate specifice comandamentului sunt: resurse umane;
informaţii/cercetare; operaţii; logistică; CIMIC; comunicaţii şi informatică; informare şi relaţii
publice; asistenţă juridică; cunoaştere şi asistenţă psihologică; asistenţă religioasă; financiar-
contabiă.
Acestea presupun următoarele activităţi:
- colectarea şi difuzarea datelor şi informaţilor de cercetare;
- acţiuni care implică utilizarea senzorilor şi sistemelor de avertizare;
- acţiuni specifice de război electronic; coordonarea recunoaşterilor şi supravegherii;
- utilizarea bazelor de date ale cercetării;
- utilizarea bazelor de date ale operaţiilor;
- utilizarea bazelor de date ale logisticii;
- utilizarea bazelor de date ale sistemelor de comunicaţii şi informatică;
- utilizarea bazelor de date ale resurselor umane;
- utilizarea bazelor de date cu obiectivele inamicului;
- estimarea ameninţărilor;
- planificarea rezervelor;
- planificarea operaţiilor;
- utilizarea bazelor de date şi informaţii din domeniul financiar-contabil.
Pentru cuprinderea tuturor domeniilor de activitate, în exercitarea unei comenzi viabile şi
oportune, structura organizatorică cuprinde, de regulă, următoarele elemente: comanda militară,
definită prin comandantul comandamentului; structuri subordonate comandantului; locţiitorul
comandantului; modulul financiar-contabil; modulul informare şi relaţii publice; modulul
asistenţă religioasă; modulul juridic; statul major.
Comandantul
Comandantul este autoritatea investită cu exercitarea comenzii întregului personal al
comandamentului şi a celorlalte forţe aflate în subordine.
Responsabilitatea este o obligaţie etică şi legală pe care şi-o asumă comandantul pentru
operaţiile, realizările sau insuccesele structurii pe care o comandă.
Pe timpul pregătirii operaţiilor militare comandantul are următoarele atribuţii:
- ia decizia privind cursul optim al operaţiilor;
5
 - stabileşte concepţia operaţiilor, misiunile marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor din
compunerea forţei proprii şi a celor ataşate alocate;
- organizează conducerea operaţiilor forţelor;
- organizează forţele participante la operaţie;
- ia măsuri de asigurare a operaţiilor şi de protecţie a forţelor din subordine.
Pe timpul ducerii operaţiilor militare, comandantul:
- ordonă executarea planului şi conduce forţele;
- coordonează eforturile acestora pentru îndeplinirea misiunilor primite şi stimulează
iniţiativa subordonaţilor;
- menţine permanent legătura cu eşalonul superior, comandanţii din subordine, cu vecinii
şi cei cu care cooperează;
- controlează îndeplinirea misiunilor;
- stabileşte şi face precizări suplimentare forţelor din subordine.
Locţiitorul comandantului
Locţiitorul comandantului este autoritatea investită care participă la actul de comandă al
unităţii din care face parte. El trebuie să fie capabil să preia în orice moment comanda. Relaţiile
locţiitorului comandantului cu şeful de stat major, statul major şi comandanţii forţelor
subordonate sunt stabilite de către comandant. Locţiitorul comandantului poate să dea ordin
şefului de stat major în limitele stabilite de către comandant. El îl poate consulta oricând pe
acesta în problemele specifice actului de comandă al unităţii.
Responsabilităţile specifice pe care le poate primi locţiitorul comandantului se referă la:
asigurarea comenzii comandamentului şi a forţelor din subordine în situaţia în care comandantul
a devenit pierdere de război, este în incapacitate sau indisponibil pentru exercitarea funcţiei de
comandă cu care a fost investit; conducerea operaţiilor curente pe timpul pregătirii de către statul
major a operaţiilor viitoare; conducerea unei grupări de forţe constituite temporar; coordonarea
operaţiilor unei părţi din dispozitiv; conducerea activităţilor de pregătire şi de execuţie a unor
misiuni speciale; coordonarea activităţilor de cooperare cu forţele din alte structuri; ordinea şi
disciplina militară; activitatea de relaţii publice.
Locţiitorul comandantului îşi desfăşoară activitatea, de regulă, în punctul de comandă de
bază al structurii respective. Uneori, în anumite situaţii, el îşi desfăşoară activitatea şi în alt punct
de comandă, stabilit conform ordinului de operaţii.
Modulul juridic
Modulul juridic se subordonează nemijlocit comandantului şi acordă acestuia asistenţă de
specialitate pentru a asigura cadrul legal activităţilor, ordinelor şi dispoziţiunilor, precum şi

6
pentru cunoaşterea şi aplicarea normelor de drept internaţional şi a restricţiilor impuse de aceste
norme în procesul de elaborare a deciziilor.
Activitatea modulului juridic în procesul luării deciziei nu limitează dreptul comandantului
de a adopta, pe propria răspundere, soluţii optime şi oportune pentru îndeplinirea misiunilor
primite.
Atribuţiile modulului juridic sunt:
a) cunoaşte situaţia şi decizia comandantului;
b) asigură comandantului, la cererea acestuia, informaţii oportune privind reglementările
interne şi internaţionale în domeniul de activitate care face obiectul deciziei;
c) participă la întocmirea regulilor de angajare;
d) furnizează informaţii utile în plan juridic pe linia instruirii personalului combatant;
e) acordă asistenţă juridică comandantului şi comandanţilor unităţilor subordonate pentru
cunoaşterea şi aplicarea normelor convenţiilor internaţionale de drept umanitar;
f) asigură informarea pe linia cunoaşterii şi aplicării riguroase a actelor normative în
întreaga activitate;
g) apără interesele patrimoniale ale unităţii;
h) reprezintă interesele unităţii în faţa instanţelor de judecată;
i) pregăteşte şi prezintă estimarea juridică.
Modulul financiar-contabil
Modulul financiar-contabil se subordonează nemijlocit comandantului şi este structura de
specialitate a unităţii, în calitatea sa de ordonator de credite pe probleme economice şi financiar-
contabile.
Atribuţiile modulului financiar-contabil sunt:
a) cunoaşte situaţia şi decizia comandantului;
b) asigură şi răspunde de organizarea şi desfăşurarea activităţii financiar-contabile în
conformitate cu prevederile legale în vigoare;
c) asigură dimensionarea cheltuielilor proprii şi întocmirea lucrărilor de planificare
financiar-contabilă, urmărind înaintarea la termenele legale a proiectului de buget şi a celorlalte
documente;
d) propune ordonatorului de credite repartizarea pe structurile de finanţare sau de asigurare
financiară, a indicatorilor aprobaţi prin buget şi asigură comunicarea plafoanelor aprobate,
urmărind încadrarea cheltuielilor în cadrul acestora;
e) organizează şi conduce contabilitatea financiară şi de gestiune a bunurilor aflate în
administrare proprie şi a structurilor repartizate în asigurare financiară, conform prevederilor

7
legale, în scopul reflectării cantitativ şi valoric a tuturor mişcărilor de valori materiale şi
financiare, precum şi pentru furnizarea informaţiilor necesare evaluării patrimoniului;
f) asigură efectuarea decontărilor rezultate din obligaţiile contractuale prin conturile
bancare, evidenţa şi virarea la destinaţie a creanţelor bugetare, urmărirea şi lichidarea debitorilor
şi creditorilor;
g) asigură întocmirea situaţiilor financiare, precum şi a altor situaţii periodice, pe baza
datelor rezultate din execuţia bugetară şi de contabilitate;
h) asigură efectuarea tuturor operaţiilor de plăţi şi încasări, întocmirea statelor de plată a
soldelor şi salariilor, analiza şi centralizarea situaţiilor privind salarizarea personalului propriu şi
a celor din structurile aflate în finanţare sau repartizate în asigurare financiară, pe categorii de
drepturi şi structuri;
i) asigură executarea controlului intern, precum şi a controlului financiar preventiv propriu
asupra tuturor operaţiilor economice şi financiar-contabile care se supun acestui tip de control;
j) asigură elaborarea şi înaintarea către ordonatorul de credite ierarhic superior, în
termenele legale, a bugetului şi a altor situaţii financiare pentru mobilizare sau război;
k) întocmeşte concepţia de sprijin financiar a operaţiei;
l) asigură asistenţă financiară personalului şi familiilor acestora;
m)asigură elaborarea şi transmiterea metodologiilor şi dispoziţiilor privind activitatea
financiar - contabilă;
n) asigură aplicarea normelor legislative în domeniu, precum şi a ordinelor, instrucţiunilor
şi dispoziţiilor pentru aplicarea legislaţiei în vigoare;
o) pregăteşte şi prezintă estimarea financiară.
Modulul/ofiţerul de informare şi relaţii publice
Modulul relaţii publice se subordonează nemijlocit comandantului şi îşi desfăşoară
activitatea în următoarele domenii:
a) informarea personalului militar;
b) informarea personalului civil;
c) informarea în mediul internaţional;
d) gestionarea mediatică a crizelor şi a conflictelor de mică şi mare intensitate;
e) gestionarea imaginii marii unităţi/unităţii;
f) relaţiile structurii militare cu societatea civilă şi cu instituţiile statului de drept.
Ofiţerul pentru relaţii publice/şeful modulului, îndeplineşte rolul de purtător de cuvânt al
comandantului eşalonului la care funcţionează.
Atribuţiile modulului relaţii publice/ofiţerului cu relaţii publice sunt:

8
 a) identifică şi-l informează pe comandant despre nevoile informaţionale ale forţelor
proprii;
b) asigură un flux continuu de informaţii corecte şi oportune despre operaţiile militare, în
conformitate cu procedurile de securitate a informaţiilor şi a operaţiilor;
c) elaborează documentele de planificare, organizare şi evaluare a activităţilor de
informaţii şi relaţii publice;
d) participă la elaborarea cursurilor operaţiilor militare;
e) planifică şi conduce operaţiile mass-media, în colaborare cu celelalte structuri ale
comandamentului;
f) organizează şi conduce activitatea Centrului de Informare a Presei;
g) cooperează cu modulul CIMIC în scopul unificării mesajelor de transmis;
h) cooperează cu modulul personal şi cu structura de poliţie militară în probleme privind
traficul în zona operaţiilor militare, pentru asigurarea accesului mass-media în diferite locaţii;
i) cooperează cu modulul de securitate a informaţiilor pentru asigurarea securităţii la sursă;
j) identifică situaţiile şi locaţiile cu potenţial de criză mediatică ;
k) gestionează relaţiile cu mass-media în zona de operaţii;
a) monitorizează informaţiile vehiculate în mass-media,
b) consiliază comandantul în probleme specifice;
c) informează eşalonul de informare şi relaţii publice superior despre activităţile specifice
desfăşurate,
o) instruieşte şi informează personalul militar şi civil în legătură cu procedurile standard în
cazul contactelor cu reprezentanţii mass-media.
Modulul asistenţă religioasă/preotul militar
Preotul militar se subordonează direct comandantului şi se conformează regulilor şi
îndatoririlor stipulate în legile ţării, ordinele şi dispoziţiunile care reglementează activitatea de
asistenţă religioasă în armată.
Atribuţiile modulului asistenţă religioasă/preotului militar sunt:
a) cunoaşte situaţia şi decizia comandantului;
b) desfăşoară activităţi de educaţie moral-religioasă, etică şi civică a personalului prin
predici, cateheze, conferinţe etc.;
c) se preocupă, alături de comandant, de starea morală şi disciplinară a militarilor;
d) acordă asistenţă religioasă personalului, membrilor familiei acestora şi populaţiei locale;
e) acordă asistenţă religioasă în spitalele militare, acolo unde există;
f) acordă asistenţă religioasă prizonierilor de război;

9
 g) consiliază comandantul în domeniul specific în vederea luării deciziei;
h) participă prin activităţi specifice, la recuperarea psihică şi morală a militarilor afectaţi
sau cu o conduită deviantă, scop în care colaborează cu structurile de specialitate de asistenţă
psihologică şi juridică ;
i) oficiază servicii religioase pentru militarii decedaţi şi se preocupă de respectarea
tradiţiilor naţionale şi militare adecvate situaţiei;
j) conduce activitatea specifică modulelor structurilor subordonate şi informează periodic
modulele specializate ale structurilor superioare cu problemele specifice vizând asistenţa
religioasă.

2. Organizarea Statului major

Statul major este elementul de bază al comandamentului prin care comandantul realizează
conducerea forţelor din subordine.
Statul major îşi desfăşoară activitatea sub conducerea directă a şefului de stat major, având
la bază ordinele eşalonului superior, decizia şi precizările comandantului.
Cerinţa principală a activităţii statului major este operativitatea. Aceasta se realizează prin:
cunoaşterea permanentă a situaţiei, a ordinelor primite şi a măsurilor stabilite de comandant;
înţelegerea clară a misiunii primite; procurarea, centralizarea, analiza şi exploatarea oportună a
datelor şi informaţiilor despre inamic, forţele proprii, teren şi alţi factori; transmiterea la timp a
misiunilor la subordonaţi şi urmărirea îndeplinirii lor; selectarea celor mai importante şi urgente
sarcini asupra cărora trebuie să- şi concentreze eforturile; efectuarea în timp scurt a calculelor şi
întocmirea documentelor de conducere şi informare, iar atunci când timpul nu permite, a celor
strict necesare îndeplinirii misiunilor primite.
Statul major colectează, compară, analizează, procesează şi distribuie informaţia în flux
continuu în cadrul comandamentului. Acesta prelucrează rapid şi asigură furnizarea elementelor
esenţiale de informare pentru comandant şi alţi membrii ai statului major, concretizând cerinţele
critice de informare.
Statul major pregăteşte estimări/evaluări pentru a sprijini/ajuta comandantul în luarea
deciziei. Estimarea de stat major cuprinde o serie de elemente semnificative, evenimente şi
concluzii bazate pe situaţiile curente sau anticipate, precum şi recomandări despre folosirea
resurselor la dispoziţie şi întocmirea propunerilor privind solicitările de resurse suplimentare.
Estimările pot fi prezentate sub formă de evaluări sau studii, scris/grafic/oral şi, de regulă,
includ:
- proceduri de sporire a capacităţilor în zona de operaţii;

10
 - date cu privire la insuficienţa mijloacelor alocate sau a resurselor ce vor sprijini
operaţiile militare;
- propuneri referitoare la priorităţile pentru pregătirea, desfăşurarea şi sprijinul
operaţiilor militare în zona de responsabilitate;
- priorităţile, riscurile, relaţiile de sprijin şi de comandă între comandant şi marile
unităţi/unităţile/subunităţile subordonate;
- cursurile operaţiei;
- organizarea forţei pentru operaţii/luptă;
- repartizarea marilor unităţi/unităţilor/subunităţior subordonate, stabilirea relaţiilor de
sprijin şi de comandă între cele organice, de întărire şi de sprijin;
- propuneri privind repartizarea resurselor şi sincronizarea angajării în operaţie/luptă a
tuturor forţelor pentru a sprijini manevra; planificarea misiunilor;
- dispunerea şi manevra marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor.
Statul major pregăteşte şi distribuie planurile şi ordinele pentru executarea/finalizarea
deciziei comandantului, coordonând toate detaliile posibile.
Statul major are următoarea structură: şeful de stat major; modulul personal, G1/S1;
modulul informaţii, G1/S2; modulul operaţii, G3/S3; modulul logistic, G4/S4; modulul relaţii
militari-civili, G5/S5; modulul comunicaţii şi informatică, G6/S6.
1. Şeful de stat major
Şeful de stat major este autoritatea investită care coordonează activitatea statului major.
Acesta ia decizii care privesc comandamentul doar în absenţa comandantului şi a locţiitorului
acestuia.
Este principalul asistent al comandantului pentru direcţionarea, coordonarea, controlul şi
pregătirea statului major, cu excepţia domeniilor pe care comandantul şi le rezervă. El îl scuteşte
pe comandant de munca de rutină şi de detalii şi transmite date exacte, informaţii şi analize
amănunţite de la statul major la comandant şi de la comandant la statul major.
Şeful de stat major are obligaţia să cunoască:
a) situaţia; să prevadă schimbările probabile ale acesteia;
b) preocupările şi intenţiile comandantului pentru folosirea forţelor;
c) stadiul completării şi al operaţiilor militare;
d) onţinutul ordinelor pe care le-a dat comandantul;
Şeful de stat major răspunde de:
a) activitatea statului major;
b) cooperarea statului major cu celelalte structuri din comandament;
c) organizarea activităţii de control a statelor majore subordonate.;
11
 d) integrarea şi sincronizarea planului operaţiei;
e) managementul informaţional al statului major;
f) planificarea mascării şi prevenirea fratricidului în planurile de operaţie;
g) determinarea nevoilor de legături; stabilirea acestora pentru schimbul de informaţii şi
primirea echipelor de legătură;
h) supravegherea directă a activităţii din punctul de comandă, inclusiv dispunerea,
protecţia, siguranţa şi comunicaţiile;
i) disciplina, moralul, capacitatea operaţională şi de reacţie ale statului major;
j) organizarea, planificarea şi conducerea pregătirii statului major;
k) organizarea muncii statului major în conformitate cu misiunea primită şi precizările
comandantului;
l) cooperareaa pe verticală, cu statele majore ale eşaloanelor subordonate şi cel al
eşalonului superior şi pe orizontală, cu statele majore ale marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor
vecine;
m)conducerea procesului de planificare;
n) precizarea la modulul informaţii, G2/S2 a priorităţilor în realizarea nevoilor de
informaţii necesare procesului decizional şi a datelor necesare organizării cercetării şi cooperării
pe linie de armă, în zonele de responsabilitate şi de interes informativ;
o) cunoaşterea şi verificarea execuţiei ordinelor şi precizărilor pe care
comandantul le transmite statului major şi comandanţilor marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor
subordonate;
p) asigurarea, potrivit ordinului comandantului, a coordonării de către statul major a
statelor majore subordonate;
q) stabilirea programului de lucru şi succesiunea desfăşurării activităţilor.
Şeful de stat major este obligat să asigure ofiţerilor direcţionali, de legătură şi/sau grupelor
de legătură:
a) pregătirea necesară;
b) mijloacele de transport şi de comunicaţii;
c) personal pentru pază şi siguranţă pe timpul deplasării;
d) documentele ce trebuie date comandantului/şefului de stat major la care sunt trimişi;
e) documentele de conducere în secret;
f) parola de identificare pentru unitatea respectivă.
Şeful de stat major anunţă din timp pe şeful de stat major de la eşalonul la care urmează să
meargă ofiţerii direcţionali, de legătură şi/sau grupele de legătură despre ora plecării, itinerarul,
mijlocul de transport şi misiunea acestora.
12
 Şeful de stat major comunică ofiţerilor direcţionali, de legătură şi/sau grupelor de legătură
înainte de plecarea în misiune următoarele :
- pentru cât timp şi cu ce misiune sunt trimişi, când trebuie să sosească la destinaţie şi
persoana la care se prezintă;
- locul unde se găseşte comandamentul la care se deplasează, itinerarul de deplasare şi
situaţia din zona acestuia, mijloacele de transport şi de transmisiuni la dispoziţie, militarii
destinaţi pentru pază şi siguranţă;
- persoana la care se prezintă după întoarcerea din misiune pentru a raporta de executarea
acesteia şi a preda documentele pe care le-a adus;
- cum să procedeze în cazul unui atac al inamicului sau când comandamentul/persoana la
care este trimis nu este găsit la locul indicat;
- cum iau legătura cu comandamentul.
2. Modulul personal, G1/S1
Modulul personal se subordonează nemijlocit şefului de stat major şi este structura
specializată care analizează, evaluează şi conduce, potrivit concepţiei operaţiei/luptei, activităţile
de asigurare şi întrebuinţare a resurselor umane.
Atribuţiile structurii/ofiţerului cu asigurarea cu personal sunt:
- culege, analizează şi prezintă şefului modulului personal, G1/S1 datele şi propunerile de
întrebuinţare a resurselor umane;
- culege, analizează şi prezintă propuneri privind înlocuirea personalului şi completarea
pierderilor, în conformitate cu principiile şi criteriile stabilite de modulele operaţii, G3/S3 şi
logistic, G4/S4 şi, respectiv, cu nevoile de completare;
- solicită şi repartizează înlocuirile individuale conform priorităţilor stabilite de modulul
G3/S3;
- analizează şi propune locurile şi modalităţile de realizare a completării necesarului de
personal;
- ţine evidenţa personalului inapt din motive medicale şi a celui recuperat după tratarea
afecţiunilor medicale;
- ţine evidenţa efectivelor şi raportează pierderile în resurse umane conform instrucţiunilor
de personal în vigoare;
- gestionează activitatea privind evaluarea, promovarea, modul de repartizare pe funcţii şi
structuri militare a personalului, precum şi modul de acordare a recompenselor şi a înaintărilor în
grad, precum şi a promovărilor pe funcţii;
- propune variante de întrebuinţare a facilităţilor civile din zona de responsabilitate
destinate cazării personalului;
13
 - elaborează instrucţiuni generale referitoare la imaginea şi conduita disciplinară a forţelor,
la controlul şi dislocarea militarilor rătăciţi, precum şi instrucţiuni speciale referitoare la
dezertări, absenţii nemotivaţi de la serviciu şi alte cazuri disciplinare ;
- întocmeşte documentele referitoare la utilizarea eficientă a resurselor umane active şi de
rezervă;
- cooperează cu comitetul de sprijin a familiilor militarilor, întocmeşte diferite situaţii de
efective, ordine, rapoarte şi probleme administrative de personal.
3. Modulul informaţii, G2/S2
Modulul informaţii este structura specializată a statului major. Aceasta este subordonată
nemijlocit şefului de stat major, care îl consiliază pe comandant în rezolvarea problemelor
privind informaţiile militare. El monitorizează acţiunile desfăşurate de unităţile/subunităţile de
cercetare şi de război electronic, precum şi a celor de armă, pentru culegerea de date şi informaţii
militare. Totodată identifică factorii de risc şi ameninţările, analizează şi estimează evoluţia
acestora, stochează, prelucrează, difuzează şi protejează informaţiile, inclusiv pe cele din
spectrul electromagnetic, coordonează activitatea tuturor modulelor comandamentului, pentru
culegerea datelor, informaţiilor şi protecţia acestora.
Modulul informaţii este compus din următoarele structuri:
- structura/ofiţerul cu cercetarea;
- structura/ofiţerul cu protecţia şi siguranţa militară;
- structura/ofiţerul cu războiul electronic.
4. Modulul operaţii, G3/S3
Modulul operaţii este structura de bază a statului major. Acesta este subordonat nemijlocit
şefului de stat major şi îl consiliază pe comandant în organizarea forţelor şi pregătirea acestora
pentru desfăşurarea operaţiilor militare. El întocmeşte planificarea conform intenţiei
comandantului, îl asistă pe acesta în conducerea şi exercitarea controlului general, precum şi în
coordonarea acţiunilor forţelor din subordine. Propune locul de dispunere a punctelor de
comandă.
Compunerea modulului operaţii este, de regulă, următoarea:
a) structura de planificare operaţii;
b) structura de conducere operaţii;
c) structura de sprijin operaţii - artilerie şi rachete terestre, artilerie şi rachete a.a.,
geniu, apărare N.B.C., mascare, asigurare topogeodezică, acţiune psihologică;
d) structura de poliţie militară;
e) structura de coordonare a operaţiilor speciale;
f) structura de planificare şi conducere operaţii în adâncime;
14
 g) structura de asigurare hidrometeorologică.
5. Modulul logistic, G4/S4
Modulul logistic este subordonat nemijlocit şefului de stat major şi este structura care
răspunde de: organizarea şi conducerea sprijinului logistic; aprovizionarea cu tehnică,
echipamente, produse şi materiale; mentenanţa tehnicii şi a echipamentelor militare;
transporturile de personal, tehnică şi bunuri materiale; asistenţa sanitar veterinară; asigurarea
căilor de comunicaţie; cartiruirea efectivelor şi adăpostirea animalelor; contractarea de produse şi
servicii necesare operaţiilor militare; serviciile de campanie.
Şeful modulului logistic organizează, conduce şi răspunde de activitatea întregului
personal din compunerea acestuia. Acesta pregăteşte estimări şi elaborează propuneri specifice
domeniului său de responsabilitate pe care, la ordin, le prezintă comandantului.
Modulul logistic are, de regulă, următoarea compunere:
a) structura/ofiţerul/ofiţerii cu planificarea/conducerea logistică;
b) structura/ofiţerul/ofiţerii cu aprovizionarea pe clase de materiale;
c) structura/ofiţerul/ofiţerii cu transporturile militare, coordonarea mişcării şi asigurarea
căilor de comunicaţie;
d) structura/ofiţerul cu mentenanţa;
e) structura cu asistenţa medicală şi sanitar veterinară/medicul şef;
f) structura/ofiţerul cu cartiruirea efectivelor şi adăpostirea animalelor.
6. Modulul relaţii militari-civili, G5/S5
Modulul relaţii militari-civili se subordonează şefului de stat major şi este structura care
coordonează activităţile de cooperare ale comandamentului propriu cu autorităţile civile şi
populaţia locală, cu organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale, precum şi cu cele
internaţionale, în vederea menţinerii legalităţii şi legitimităţii operaţiilor militare şi sprijinirea
îndeplinirii misiunii.
Domeniile de competenţă ale modulului relaţii militari-civili sunt:
a) asigură interfaţa între comandanţi şi autorităţile locale;
b) armonizează relaţiile cu organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale şi cu cele
internaţionale.
Atribuţiile structurii relaţii militari-civili sunt:
a) cunoaşterea situaţiei şi deciziei comandantului;
b) aprecierea impactului atitudinii populaţiei civile asupra operaţiilor militare;
c) consilierea comandantului în îndeplinirea obligaţiilor morale şi legale referitoare la
impactul operaţiilor militare asupra populaţiei, din punct de vedere economic, de mediu şi de
sănătate, pe termen lung şi scurt;
15
 d) elaborarea estimărilor pe linie de relaţii militari-civili şi prezentarea acestora, la ordin,
comandantului;
e) minimalizarea interferenţei acţiunilor civililor în operaţiile militare, ce vor include
restricţii de deplasare şi dislocare ale populaţiei civile;
f) stabilirea şi menţinerea legăturii cu comandanţii militari, autorităţile locale şi militare,
precum şi cu organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale şi cu cele internaţionale, private şi
de voluntari din zona de operaţii;
g) planificarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor de întărire a relaţiilor cu
comunitatea, pentru a câştiga înţelegerea publică, bunăvoinţa şi sprijinul pentru operaţiile
militare;
h) cooperarea cu juristul şi cu modulul G3/S3; consilierea comandantului în problemele
privind angajarea în relaţiile cu civilii în zona de operaţii;
i) participarea la elaborarea cursurilor operaţiilor militare;
j) asigurarea şi transmiterea nevoilor de informare pe linia sa de activitate către modulul
informaţii G2/S2;
k) transmiterea informaţiilor operaţionale dobândite de la civilii din zona de operaţii către
modulul informaţii G2/S2;
l) colaborarea cu modulul personal G1/S1 pe linia folosirii resurselor de muncă pe plan
local;
m)cooperarea cu medicul în problemele de folosire a resurselor medicale, materialelor şi
proviziilor;
n) furnizarea instrucţiunilor către unităţi şi oficialii forţelor proprii/naţiunii gazdă, precum
şi populaţiei din zonă, referitoare la identificarea, planificarea şi implementarea programelor de
sprijin a populaţiei civile;
o) identificarea resurselor specifice împreună cu modulul comunicaţii şi informatică G6/S6
şi asistarea acestuia în utilizarea sistemelor de comunicaţii civile în domeniul militar;
p) asigurarea informaţiilor operative necesare modulului operaţii, G.3/S.3 şi cooperarea pe
linie de artilerie/aviaţie în stabilirea protecţiei unor ţinte;
q) întocmirea documentelor de conducere şi informare pe linia relaţiilor militari-civili;
r) cooperarea cu modulul relaţii publice în probleme legate de opinia publică;
s) cooperarea cu modulul personal, G1/S1 şi poliţia militară în probleme în problemele
privind traficul în zona operaţiilor militare;
t) identificarea resurselor specifice împreună cu modulul logistic G4/S4 şi asistarea
acestuia în folosirea în sprijinul operaţiilor militare a facilităţilor, amplasamentelor sau a
materialelor provenite de la populaţia din zonă.
16
 u) colaborarea cu structura de operaţii psihologice pentru realizarea de produse specifice,
fluturaşi, pliante, afişe etc.
7. Modulul comunicaţii şi informatică, G.6/S.6
Modulul comunicaţii şi informatică se subordonează nemijlocit şefului de stat major şi este
structura care planifică, organizează şi conduce realizarea şi exploatarea sistemului de
comunicaţii şi informatic necesar conducerii operaţiilor militare, coordonării şi înştiinţării
forţelor. Acesta stabileşte modul de întrebuinţare a tehnicii specifice de către eşaloanele din
subordine.
Şeful modulului comunicaţii şi informatică conduce şi răspunde de activitatea întregului
modul. El pregăteşte estimări şi elaborează propuneri specifice domeniului său de
responsabilitate pe care, la ordin, le prezintă comandantului.
Modulul comunicaţii şi informatică are, de regulă, următoarea compunere:
a) structura/ofiţerul cu comunicaţiile militare;
b) structura de informatică/ofiţerul cu automatizarea conducerii forţelor;
c) structura/ofiţerul cu activitatea de cifru.

CONCLUZIE
Comandamentul și statul major al al Bg.Mc. în armatele statelor NATO (România)
constituie elementele de bază de executare a actului de comandă și conducere cu forțele și
mijloacele avute în dotarea Brigăzii pe timp de pace și război.

17