PREGĂTIREA ACŢIUNILOR MILITARE

ORGANIZAREA STATULUI MAJOR

Statul major este elementul de bază al comandamentului prin care comandantul realizează conducerea
forţelor din subordine.
Statul major îşi desfăşoară activitatea sub conducerea directă a şefului de stat major, având la bază ordinele
eşalonului superior, decizia şi precizările comandantului.
Statul major este organizat pe module funcţionale şi desfăşoară următoarele activităţi principale:
 cunoaşterea situaţiei;
 furnizarea de informaţii către comandant;

 planificarea activităţilor;
 organizarea activităţilor;
 repartizarea sarcinilor în funcţie de competenţele şi atribuţiile personalului;
 coordonarea permanentă a activităţii compartimentelor din compunere;
 organizarea, instalarea şi deplasarea în timp scurt a punctelor de comandă;
 elaborarea documentelor pentru conducere şi pentru informare;
 transmiterea oportună a misiunilor;
 calculul riscurilor în conducere şi prezentarea acestora;
 executarea controalelor;
 menţinerea permanentă a legăturii cu forţele din subordine;
 cunoaşterea situaţiei operative/tactice a acestora;
 întocmirea oportună a cursurilor operaţiilor cerute de către comandant.

Cerinţa principală a activităţii statului major este operativitatea.

Aceasta se realizează prin:

 cunoaşterea permanentă a situaţiei, a ordinelor primite şi a măsurilor stabilite de comandant;

 înţelegerea clară a misiunii primite;
 procurarea, centralizarea, analiza şi exploatarea oportună a datelor şi informaţiilor despre inamic, forţele
proprii, teren şi alţi factori;
 transmiterea la timp a misiunilor la subordonaţi şi urmărirea îndeplinirii lor;
 selectarea celor mai importante şi urgente sarcini asupra cărora trebuie  să-şi concentreze eforturile;
 efectuarea în timp scurt a calculelor şi întocmirea documentelor de  conducere şi informare, iar atunci când
timpul nu permite, a celor strict necesare îndeplinirii misiunilor primite.

Activităţile statului major au ca scop sprijinirea/ajutarea comandantului.

Aceasta se realizează în mare parte prin contribuţia la pregătirea şi luarea în  timp oportun a deciziei.
Comandantul şi statul major vor avea permanent în atenţie împrejurările favorabile pentru corectarea procedurilor
consumatoare de timp sau dificile.
 Statul major colectează, compară, analizează, procesează şi distribuie informaţia în flux continuu în cadrul
comandamentului. Acesta prelucrează rapid şi asigură furnizarea elementelor esenţiale de informare pentru
comandant şi alţi membri ai statului major, concretizând cerinţele critice de informare.

Comandantul şi statul major trebuie să aibă în vedere că sunt deseori solicitaţi să rezolve o multitudine de
probleme în acelaşi timp. Informaţia trebuie să fie încadrată într-un sistem corespunzător de referinţă şi să fie
relevantă pentru prevenirea irosirii timpului ofiţerilor de stat major şi al comandanţilor.

Informaţiile pe care statul major le prevede şi pregăteşte includ:

 capabilităţile, constrângerile, cerinţele, resursele la dispoziţie şi celelalte probleme probabile cu care se pot
confrunta  în zona de interes;
 consilierea comandantului în ce priveşte capacitatea de reacţie în zona de  interes;
 vizualizarea câmpului de luptă;
 posibilităţile şi limitele de angajare a forţelor de sprijin în zona de interes.

Statul major pregăteşte estimări/evaluăripentru a sprijini/ajuta comandantul în luarea deciziei.

Estimarea de stat major cuprinde o serie de elemente semnificative, evenimente şi concluzii bazate pe
situaţiile curente sau anticipate, precum şi recomandări despre folosirea resurselor la dispoziţie şi întocmirea
propunerilor privind solicitările de resurse suplimentare.

Estimările pot fi prezentate sub formă de evaluări sau studii, scris/grafic/oral şi, de regulă, includ:

 proceduri de sporire a capacităţilor în zona de operaţii;

 date cu privire la insuficienţa mijloacelor alocate sau a resurselor ce vor sprijini operaţiile militare;
 propuneri  referitoare la priorităţile pentru pregătirea, desfăşurarea şi sprijinul operaţiilor militare în zona
de responsabilitate;
 priorităţile, riscurile, relaţiile de sprijin şi de comandă între comandant şi marile
unităţi/unităţile/subunităţile subordonate;
 cursurile operaţiei;
 organizarea forţei pentru operaţii/luptă;
 repartizarea marilor unităţi/unităţilor/subunităţior subordonate, stabilirea relaţiilor de sprijin şi de comandă
între cele organice, de întărire şi de sprijin;
 propuneri privind repartizarea resurselor şi sincronizarea angajării în operaţie/luptă a tuturor forţelor pentru
a sprijini manevra;
 planificarea misiunilor;
 dispunerea şi manevra marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor.

Statul major pregăteşte şi distribuie planurile şi ordinele pentru executarea/finalizarea deciziei

comandantului, coordonând toate detaliile posibile.
Punerea în aplicare a deciziei comandantului cuprinde activităţile desfăşurate de statul major pentru
executarea instrucţiunilor, planurilor şi ordinelor în zona de responsabilitate a marii unităţi/unităţii.
 Statul major trebuie să identifice continuu problemele ce afectează îndeplinirea misiunii. Odată ce
problema este identificată, statul major trebuie să analizeze ce acţiune sau activitate de coordonare să desfăşoare
pentru rezolvarea ei.

Activitatea de coordonare desfăşurată de statul major este necesară pentru:

 asigurarea înţelegerii intenţiei comandantului;
 asigurarea coerenţei şi desfăşurării complete a activităţilor statului major;
 asigurarea luării în calcul a tuturor factorilor;
 evitarea punerii în aplicare a  planurilor, înainte de aprobarea lor;
 angajarea forţelor;
 desfăşurarea operaţiei;
 influenţarea factorilor.

Pe timpul recuperării forţelor statul major desfăşoară următoarele activităţi:

 coordonează acţiunile forţelor pentru executarea recuperării;
 asigură ajungerea la timp şi în ascuns a forţelor în raioanele de recuperare;
 organizează siguranţa şi protecţia pe timpul deplasării şi staţionării;
 asigură şi menţine viabilitatea sistemului de comunicaţii;
 menţine ordinea şi disciplina forţelor şi păstrarea confidenţialităţii acţiunii de recuperare;
 organizează siguranţa nemijlocită pe timpul recuperării.

Recuperarea se organizează obligatoriu pentru toate acţiunile în adâncime, ca element de bază al

planificării şi ca plan de rezervă, pentru situaţii neprevăzute.

Pentru recuperarea forţelor pe timpul pregătirii misiunii, statul major stabileşte următoarele:
 procedeele/variantele de recuperare;
 zonele/raioanele de recuperare şi modalitatea de regrupare şi deplasare către acestea;
 modul de rupere a luptei;
 direcţia de deplasare şi trecerea liniei frontului, dacă recuperarea se execută pe jos;
 nevoile de transport aerian;
 variantele privind traiectele de zbor;
 măsuri de securitate a zonelor/raioanelor de îmbarcare/raioanelor de debarcare;
 nevoile privind sprijinul de foc şi aerian;
 măsuri de cooperare;
 semne, semnale şi coduri folosite;
 variante de rezervă;
 măsuri necesare pentru păstrarea secretului acţiunilor;
  organizarea conducerii,  controlului şi comunicaţiilor.

Statul major are următoarea structură:

 şeful de stat major;
 compartimentul personal, S1;
 compartimentul informaţii, S2;
 compartimentul operaţii, S3;
 compartimentul logistic, S4;
 compartimentul relaţii militari-civili, S5;
 compartimentul comunicaţii şi informatică, S6.

PUNCTE DE COMANDĂ

Comanda.
Sistemul de comandă constituie o componentă principală a dispozitivului Forţelor Terestre şi reprezintă
ansamblul forţelor, mijloacelor, capacităţilor şi relaţiilor dintre acestea, utilizate pentru planificarea, pregătirea şi
ducerea operaţiilor militare în scopul îndeplinirii misiunii.

Sistemul de conducere se compune din subsistemele:

 decizional;
 operaţional;
 logistic;
 de securitate;
 precum şi din relaţiile organizatorice ce se stabilesc prin acte normative între acestea.

Punctul de comandă este o componentă de bază a sistemului de conducere şi este constituit din personalul
şi mijloacele la dispoziţia comandantului, dispuse într-un singur loc, sub o comandă unică, din care se exercită
actul de comandă asupra marii unităţi, unităţii sau grupării.

Pentru pregătirea şi conducerea forţelor, numărul punctelor de comandă care se organizează depinde de
nivelul eşalonului şi forma operaţiilor militare desfăşurate.

Comandamentele din Forţele Terestre îşi constituie, de regulă, puncte de comandă:

 de bază;
 de rezervă;
 înaintat;
 ajutător.
 Conducerea din aceste puncte se realizează succesiv/alternativ/simultan, în funcţie de nevoile marilor
unităţi, unităţilor şi subunităţilor subordonate, specificul misiunii, compunerea comandamentelor şi mijloacele
existente.
Unitatea de tip batalion/divizion îşi constituie, de regulă, punct de comandă de bază şi punct de comandă de
rezervă.
Comandantul de batalion/divizion poate conduce unele momente ale operaţiei dintr-un punct de observare.

Punctul de observare se organizează, atunci când terenul permite, pe un mijloc blindat - tanc, transportor
amfibiu blindat, maşină de luptă a infanteriei, autospecială - având în compunere, de regulă, 1-2 ofiţeri cu
mijloacele de legătură adecvate şi militari pentru paza şi siguranţa nemijlocită.

Pe timpul luptei de apărare, în funcţie de condiţii, mijloace şi timpul la dispoziţie aceste unităţi pot
organiza şi puncte de comandă de rezervă.
Marea unitate tactică îşi constituie, de regulă, punct de comandă de bază, de rezervă şi înaintat.
În momentele hotărâtoare ale operaţiei, în scopul unei conduceri oportune a forţelor, comandantul se poate
deplasa, însoţit de un număr restrâns de ofiţeri, în raionul de luptă, unde este absolut necesară prezenţa sa. Această
grupă cu mijloacele de transmisiuni şi de automatizarea conducerii, precum şi subunităţile de pază şi transport
strict necesare constituie punctul de comandă înaintat care funcţionează temporar, până la rezolvarea situaţiei.

Marea unitate operativă îşi constituie, de regulă:

* punct de comandă de bază,

* punct de comandă de rezervă,
* punct de comandă înaintat.

În unele situaţii când pe anumite direcţii, grupări de forţe/mari unităţi, desfăşoară operaţii militare cu un
grad de relativă independenţă, se organizează pentru conducerea acestora punct de comandă ajutător.
Punctele de comandă se dispun, în localităţi, zone împădurite sau în alte raioane care asigură condiţii, pe
direcţii şi la distanţe diferite în funcţie de eşalon, genul de armă, caracteristicile geoclimatice ale zonei, forma
operaţiilor militare şi operaţiile probabile ale inamicului. Raionul de dispunere se alege, de regulă, înapoia forţelor
care asigură realizarea efortului principal sau pe direcţia loviturii principale de interzis, la o distanţă care să
permită conducerea tuturor elementelor de dispozitiv.
Locul de dispunere, timpul cât funcţionează în acesta, direcţia şi modul de deplasare a punctului de
comandă se propune de comandant şi se aprobă de eşalonul superior.
Pe timpul pregătirii unor operaţii militare locul punctului de comandă, direcţia deplasării şi data instalării
pot fi stabilite de eşalonul superior.
Locurile în care urmează să se dispună punctele de comandă trebuie cunoscute de un număr strict limitat de
persoane cărora le este necesar acest lucru pentru a-şi putea îndeplini atribuţiile de serviciu.

În punctul de comandă, modulele/personalul şi mijloacele tehnice aferente, vor fi dispuse grupat în centrul
de operaţii, centrul de resurse, centrul de comunicaţii, centrul CIMIC, elemente ale subsistemului de securitate şi
elemente ale subsistemului logistic.

Centrul de operaţii se compune din compartimentul/modulul operaţii, S3 şi compartimentul/modulul

informaţii, S2. Şeful centrului de operaţii este şeful compartimentul/uimodulului operaţii, S3 .
 În centrul de resurse îşi desfăşoară activitatea compartimentul/modulul personal, S1 şi
compartimentul/modulul logistic, S4. Şeful centrului de resurse este şeful compartimentului/modulului logistic,
S4.
Centrul de comunicaţii are în compunere compartimentul/modulul comunicaţii şi informatică, S6, inclusiv
centrul de comunicaţii şi de calcul şi se constituie din ansamblul forţelor şi mijloacelor de comunicaţii întrunite din
punct de vedere organizatoric, funcţional şi tehnic sub comandă unică. Şeful centrului de comunicaţii este şeful
compartimentului/modulului comunicaţii şi informatică, S6.
Marile unităţi şi unităţile de armă pot organiza şi alte centre, în funcţie de specificul misiunilor de
îndeplinit.
Subsistemul de securitate al punctului de comandă cuprinde elementele, măsurile şi acţiunile prin care se
asigură protecţia şi siguranţa acestuia.
Acesta este subordonat direct, prin modulul operaţii, şefului de stat major.

Subsistemul logistic al punctului de comandă este format din elementele de sprijin logistic care asigură
condiţii materiale şi prestările de servicii necesare pentru desfăşurarea actului de comandă.
Acesta este subordonat direct, prin modulul logistic, şefului de stat major.

Zonele/raioanele de dispunere a punctelor de comandă trebuie să permită următoarele:

a) conducerea operaţiilor militare;
b) realizarea unor comunicaţii sigure cu toate elementele - eşalonul superior, vecini, subordonaţi, inclusiv
accesul la sistemele de comunicaţii şi informatice civile;
c) mascarea şi protecţia elementelor componente, inclusiv nucleară, biologică şi chimică, securitatea fizică
şi electronică a mijloacelor de comunicaţii şi informatice;
d) asigurarea unor căi de acces şi evacuare, suficiente şi corespunzător amenajate;
e) realizarea condiţiilor de lucru şi viaţă necesare - adăposturi, linii de comunicaţii interioare, condiţii de
hrănire, odihnă şi iluminare, posibilitatea de deplasare individuală sau în grupuri la subordonaţi etc.;
f) dispunerea dispersată a centrelor şi elementelor componente.

Pentru dispunerea în teren a punctelor de comandă, se trimit din timp grupe de recunoaştere constituite din
ofiţeri din statul major. Şefului grupei de recunoaştere i se pun la dispoziţie elemente de cercetare, de geniu, de
apărare NBC, de transmisiuni, de pază şi poliţie militară.

Când este scos din funcţiune punctul de comandă de bază al unei structuri subordonate, conducerea se
exercită din punctul de comandă de rezervă, înaintat sau ajutător, iar când sunt scoase din funcţiune toate punctele
de comandă, conducerea se preia numai de unul, stabilit prin ordinul de operaţie şi confirmat de eşalonul superior .

Manevra punctului de comandă de bază se execută cu aprobarea eşalonului superior, iar a celorlalte puncte
de comandă la ordinul comandantului respectiv.
Operaţiile prin surprindere ale inamicului pot determina scoaterea din funcţiune a unuia din punctele de
comandă. În această situaţie schimbarea raionului de dispunere se execută pe baza deciziei comandantului/şefului
punctului de comandă respectiv, raportându-se ulterior eşalonului care trebuia să aprobe acest lucru.
Pe timpul ducerii operaţiei, punctele de comandă se deplasează, de regulă, prin salturi, înapoia
dispozitivului forţelor care asigură realizarea efortului principal, pe direcţia loviturii principale/de interzis, la o
distanţă care să asigure conducerea permanentă a forţelor din subordine.
 Schimbarea punctelor de comandă în cadrul aceleiaşi mari unităţi/unităţi se face, de regulă, succesiv şi
numai după ce în noul loc de dispunere s-au asigurat minimum de legături cu eşalonul superior, subordonaţii,
forţele cu care se cooperează şi vecinii.
Manevra punctelor de comandă se execută în timpul cel mai scurt posibil, în secret, în mod organizat,
asigurându-se condiţiile de mascare şi inducere în eroare necesare. Executarea manevrei nu trebuie să coincidă, în
timp, cu momentele hotărâtoare din desfăşurarea operaţiei militare.

În situaţia când comandantul/locţiitorul comandantului se deplasează în afara punctului de comandă, acesta

stabileşte unde merge şi cu cine, itinerarul de deplasare, cât timp îşi planifică să lipsească, cine îl înlocuieşte în
această perioadă, cine şi cu ce îi asigură paza şi care sunt mijloacele de comunicaţie prin care menţine legătura cu
comandamentul propriu. În funcţie de posibilităţi, legătura se asigură cu eşalonul superior, precum şi cu marile
unităţi/unităţile subordonate.
Lucrul în punctele de comandă se organizează şi se desfăşoară, la toate eşaloanele, fără întrerupere. În acest
scop, personalul comandamentului, trebuie repartizat în mod judicios în cadrul punctelor de comandă.
La toate eşaloanele, şeful de stat major/şeful punctului de comandă răspunde direct de organizarea şi
desfăşurarea lucrului în punctele de comandă.

Timpul de lucru şi de odihnă al personalului punctului de comandă se stabileşte de şeful de stat major/şeful
punctului de comandă, iar personalul merge la odihnă după obţinerea aprobării şefului nemijlocit. Înainte de
aceasta ei sunt obligaţi să informeze, în detaliu, pe cei care îi înlocuiesc asupra situaţiei şi sarcinilor care le revin.

În punctul de comandă se stabilesc următoarele tipuri de relaţii organizatorice:

* ierarhice;
* funcţionale;
* de stat major;
* de cooperare;
* de control.
Paza punctului de comandă se organizează de şeful de stat major/şeful punctului de comandă prin şeful
modulului operaţii.
În punctele de comandă se organizează serviciul de permanenţă şi serviciul operativ. Personalul îşi
desfăşoară activitatea potrivit atribuţiilor elaborate de modulul operaţii, S3 şi aprobate de şeful de stat major.

Personalul pentru serviciul operativ este compus din:

a) ofiţerul de serviciu operativ principal pe punctul de comandă şi ajutori ai acestuia - la punctul de
comandă de bază al Comandamentului Forţelor Terestre şi al marilor unităţi operative;
b) ofiţerul de serviciu operativ pe punctul de comandă - la punctul de comandă de rezervă al
Comandamentului Forţelor Terestre, al marilor unităţi operative şi la punctul de comandă de bază al unităţilor şi
marilor unităţi tactice.

În punctul de comandă de rezervă al marii unităţi tactice se organizează serviciul de permanenţă.

Ofiţerul de serviciu operativ principal se numeşte din rândul ofiţerilor superiori. El este subordonat şefului
de stat major, are în subordine un ajutor şi îşi desfăşoară activitatea în centrul de operaţii.

Ofiţerul de serviciu operativ principal/ofiţerul de serviciu operativ pe punctul de comandă trebuie:

a) să cunoască şi să actualizeze permanent datele privind situaţia din fâşia marii unităţi operative/tactice
proprii, din cele ale vecinilor şi/sau ale marilor unităţi/unităţilor cu care se cooperează;
 b) să execute controlul asupra expedierii şi primirii la timp a documentelor operative;
c) să raporteze şefului de stat major despre schimbările produse în situaţia operativă, iar în cazul primirii
unor ordine şi date deosebit de importante să le raporteze imediat comandantului/şefului de stat major.

Documentele care trebuie să se găsească la ofiţerul de serviciu operativ principal pe punctul de comandă
sunt:
a) atribuţiile ofiţerului de serviciu;
b) harta de lucru a ofiţerului de serviciu operativ/principal pe punctul de comandă - pe care trebuie să se
găsească situaţia forţelor;
c) tabele de semnale, cu indicative şi convorbiri;
d) graficul cu rândul la serviciu;
e) registrul pentru înscrierea ordinelor şi rapoartelor primite şi transmise;
f) registrul de predare-primire a serviciului operativ;
g) opisul cu documentele ce se găsesc la ofiţerul de serviciu.

Ajutorul ofiţerului de serviciu operativ principal se numeşte de şeful de stat major, de regulă, din rândul
ofiţerilor inferiori; el se subordoneză ofiţerului de serviciu operativ/principal şi îşi desfăşoară activitatea în centrul
de operaţii.
Ofiţerul de serviciu operativ pe punctul de comandă se numeşte din rândul ofiţerilor statului major, se
subordonează şefului de stat major şi îşi desfăşoară activitatea în centrul de operaţii.

Serviciul de permanenţă se organizează în scopul asigurării pazei punctului de comandă, menţinerii ordinii
interioare şi desfăşurării în ordine şi siguranţă a activităţilor pentru lucrul, odihna şi hrănirea personalului.

Personalul pentru serviciu de permanenţă, de regulă, este următorul:

a) ofiţerul de serviciu pe punctul de comandă şi un ajutor al acestuia;
b) subofiţerul/militarul angajat pe bază de contract/caporalul de serviciu pe centrul de comunicaţii;
c) subofiţerul/caporalul de serviciu pe punctul de control;
d) subofiţerul de serviciu pe parcul cu tehnică militară;
e) o subunitate de pază;
f) o subunitate de intervenţie.

Ofiţerul de serviciu operativ pe punctul de comandă este obligat să cunoască:

a) locul de dispunere a fiecărui centru/element în cadrul punctului de comandă;
b) terenul de aterizare pentru elicoptere/avioane de legătură;
c) semnalele de alarmare şi de înştiinţare a personalului;
d) modul de organizare a serviciului de pază şi intervenţie la punctul de comandă şi a serviciului de
comenduire şi îndrumare a circulaţiei în cadrul acestuia;
e) legăturile cu eşalonul superior, marile unităţi şi unităţile subordonate, cu cele cu care se cooperează, cu
vecinii şi cu celelalte puncte de comandă ale marii unităţi/unităţii respective;
f) modul de transmitere a ordinelor comandantului, locţiitorului sau ale şefului de stat major/şefului
punctului de comandă.

Ofiţerul de serviciu operativ pe punctul de comandă trebuie să aibă următoarele documente:

a) atribuţiile ofiţerului de serviciu;
b) harta de lucru cu situaţia forţelor, la batalion / divizion;
 c) tabele de semnale, cu indicative şi convorbiri;
d) planul de pază şi intervenţie la punctul de comandă;
e) graficul cu rândul la serviciu;
f) registrul pentru înscrierea convorbirilor, ordinelor şi rapoartelor;
g) registrul de predare-primire a serviciului de zi;
h) opisul cu documentele ce se găsesc la ofiţerul de serviciu.

Personalul de serviciu operativ şi de permanenţă, înainte de intrarea în serviciu studiază situaţia, ordinele
transmise forţelor, se informează despre sarcinile în curs de executare şi despre cele ce urmează a fi îndeplinite,
primeşte, după opis, documentele de la vechiul ofiţer de serviciu, după care, împreună cu acesta, se prezintă la
şeful de stat major, respectiv la şeful punctului de comandă, pentru a raporta despre predarea şi primirea
serviciului.

ACTIVITATEA STATULUI MAJOR PENTRU PLANIFICAREA OPERAŢIILOR MILITARE.

Planificarea operaţiilor.

Planificarea operaţiilor militare, indiferent de tipul acestora, reprezintă un proces coordonat al

comandamentului pentru stabilirea modului optim de îndeplinire a misiunii.

Aceasta poate fi :
a) “planificare deliberată”, care are la bază misiunile deduse de comandament ca urmare a analizei situaţiei
şi anticipării locului şi rolului pe care unitatea îl va avea în acţiunea viitoare;
b) “planificare de executare”, care se execută pe baza ordinului eşalonului superior.
Planificarea deliberată este specifică eşaloanelor strategice, dar poate fi folosită şi de către eşaloanele
operative şi tactice.

Planificarea operaţiilor militare reprezintă un proces complex de analiză şi evaluare a situaţiei inamicului, a
forţelor proprii, vecinilor, condiţiilor de teren, de anotimp şi de stare a vremii, precum şi a misiunii primite şi de a
determina, pe această bază, modalităţile de realizare a scopurilor şi/sau obiectivelor. Complexitatea acestui proces
depinde de gradul de detaliere a misiunii stabilită de eşalonul superior şi de limitele formulate de acesta prin
ordin, precum şi de timpul la dispoziţie pentru planificarea operaţiei.

Procesul de planificare al operaţiilor are ca scop stabilirea celor mai bune tactici, tehnici şi proceduri de
operare care să asigure îndeplinirea misiunii operaţiei curente, precum şi pregătirea unei operaţii viitoare şi are ca
rezultantă planul operaţiei şi ordinul de operaţie.
Planurile şi ordinele sunt mijloace prin care comandantul transmite subordonaţilor situaţia de pe câmpul de
luptă, intenţiile şi deciziile, viziunea sa în ceea ce priveşte operaţiile militare viitoare.
Acestea furnizează măsuri şi activităţi pentru ducerea operaţiilor militare asigurând, totodată,
sincronizarea activităţilor statului major cu deciziile comandantului.

Etapele procesului de planificare sunt:

a) iniţierea;
b) orientarea personalului implicat;
 c) elaborarea concepţiei;
d) elaborarea planului de operaţie;
e) revederea planului de operaţie.

Planul de operaţie şi ordinul de operaţie trebuie să asigure:

a) adoptarea celei mai adecvate forme de manevră de mijloace şi de foc care să afecteze ireversibil
centrul de greutate al forţei inamicului;
b) modalităţi de prevedere şi depăşire a momentelor critice în evoluţia acţiunii forţelor proprii;
c) concentrarea întrebuinţării forţelor proprii asupra centrului de greutate al inamicului;
d) definirea clară a condiţiilor care asigură succesul în aplicarea puterii de luptă;
e) realizarea unităţii efortului structurilor participante.

Acestea trebuie să constituie baza pentru planurile unităţilor subordonate dar trebuie să asigure păstrarea
libertăţii de decizie şi acţiune pentru acestea.

În planificarea operaţiilor militare se pot folosi metode diferite, în funcţie de natura şi scopul misiunii,
precum şi de timpul avut la dispoziţie, astfel:
a) planificare succesivă pe eşaloane ierarhice - corp de armată, divizie, brigadă, batalion;
b) planificare simultană, la două sau mai multe eşaloane.

Detaliile pe care le furnizează comandantul prin intermediul planurilor şi ordinelor depind de experienţa şi
competenţa subordonaţilor săi, de coeziunea şi experienţa în pregătirea şi desfăşurarea operaţiilor militare a
unităţilor din subordine, de complexitatea misiunilor.

Pentru a fi clare şi simple, planurile/ordinele includ anexe atunci când este necesar şi numai când acestea
sunt legate de întreaga operaţie militară.
Anexa la planul şi/sau ordinul de operaţie reprezintă sprijinul adiţional şi sincronizarea care este necesară a
se realiza pe timpul ducerii operaţiilor militare pentru îndeplinirea misiunilor.

Toate planurile şi ordinele de operaţie trebuie să respecte următoarele cerinţe :

a) să fie structurat pe cinci paragrafe - situaţia, misiunea, execuţia, sprijinul logistic, comanda şi
comunicaţiile;
b) să furnizeze organizarea pe misiuni/obiective şi forma de manevră;
c) să cuprindă misiunea concretă având la bază ordinul eşalonului superior, incluzând durata în timp şi/sau
spaţiu şi data începerii acesteia;
d) să transmită concepţia desfăşurării operaţiilor militare.

Iniţierea planificării are la bază directiva/ordinul primit de la eşalonul superior sau misiunea dedusă de
comandant. În cazul planificării deliberate comandantul va informa eşalonul superior despre procedura iniţiată. Îi
transmite principalele coordonate ale planului de operaţie, iar după obţinerea aprobării acestuia trece la execuţia
propriu-zisă a misiunii. În situaţii excepţionale trecerea la îndeplinirea misiunii se face la ordinul comandantului.

Pentru declanşarea procesului de planificare a operaţiei, comandantul execută însuşirea misiunii primite sau
aprofundarea celei deduse şi stabileşte problemele principale ale planificării.
Însuşindu-şi misiunea, comandantul trebuie să înţeleagă intenţia şi concepţia operaţiei eşalonului superior,
să identifice locul şi rolul marii unităţi/unităţii în cadrul operaţiei eşalonului superior, misiunea şi scopul operaţiei.
 Concluziile reprezintă modul de acţiune recomandat statului major în vederea elaborării
“Concepţiei “.
La însuşirea misiunii, în afara comandantului, pot participa locţiitorul comandantului, şeful de stat major şi
1-2 ofiţeri din modulele informaţii, operaţii şi logistic, precum şi alte persoane stabilite de comandant.

Atunci când timpul pentru pregătirea operaţiei este scurt, la această activitate/etapă pot lua parte toţi şefii
de module. În acest caz, nemaifiind necesară parcurgerea etapei următoare, orientarea personalului implicat în
planificare, activitatea va fi făcută de către şefii de module cu personalul din subordine, cu problemele specifice
domeniului respectiv de activitate.
Elaborarea elementelor de bază ale planificării reprezintă activitatea de bază prin care comandantul
identifică limitele operaţiei, stabileşte necesităţile de informaţii şi datele privind coordonarea activităţii modulelor
pentru executarea planificării.

Comandantul identifică limitele operaţiei determinate de obligaţiile şi restricţiile impuse, de ce trebuie să

execute în timp şi spaţiu, precum şi de ce nu are voie să execute înainte, în timpul şi după terminarea operaţiei.

Stabilind datele privind coordonarea activităţilor, comandantul trebuie să ţină cont şi să identifice,
când nu sunt precizate, următoarele:
a) centrul/centrele de greutate;
b) punctele decisive;
c) direcţiile de efort - direcţia principală de efort sau direcţia loviturii principale;
d) punctele critice;
e) starea la sfârşitul operaţiei.

Aceste date îi vor permite, în faza iniţială, să identifice:

a) cine va/vor participa la operaţie;
b) ce trebuie să facă;
c) unde va avea loc acţiunea;
d) schema de manevră;
e) cine execută efortul principal;
f) când şi de ce se execută.
Pe baza unei analize sumare a inamicului şi a operaţiilor viitoare se determină necesităţile de informaţii şi
zona asupra căreia trebuie să se extindă cercetarea, precum şi priorităţile şi urgenţa acestora.

Etapa de orientare a personalului, este responsabilitatea comandantului şi, în situaţii deosebite, pe baza
indicaţiilor acestuia, se poate desfăşura de către locţiitor sau şeful de stat major.

Din ordinul de operaţii primit se prezintă:

Precizarea problemelor principale ale planificării stabilite de comandant sunt hotărâtoare pentru activitatea
statului major în vederea pregătirii operaţiei şi reprezintă viziunea comandantului asupra operaţiei .
Documentul final al etapei de orientare a procesului de planificare a operaţiei îl reprezintă ghidul
comandantului pentru planificarea operaţiei.

Ghidul, în formă redactată, reprezintă fructificarea şedinţei de analiză a misiunii şi cuprinde:

* ideile de bază privind intenţiile iniţiale ale comandantului;
 * viziunea comandantului sub forma descrierii generale a cursului operaţiei militare pentru îndeplinirea
misiunii;
* măsurile urgente pentru asigurarea operaţiilor şi protecţia forţelor;
* misiunile generale ale structurilor subordonate;
* misiunile imediate, preliminare, pregătitoare, care constituie baza fazei următoare a procesului de
planificare, de elaborare a concepţiei;
* instrucţiunile de coordonare;
* activităţile principale de planificare şi termenele de executare;
* estimările - gradul de detaliere, cine prezintă, termene;
* măsurile urgente;
* nevoi de informaţii.

Această activitate permite personalului implicat în planificare să solicite precizările necesare pentru
declanşarea activităţilor următoare; lămuririle trebuie făcute clar şi fără echivoc, concis şi să aibă caracter decis.

La eşaloanele de execuţie, batalion/divizion, această activitate se execută sub forma unui instructaj
informaţional.
Elaborarea concepţiei operaţiei reprezintă etapa decisivă în procesul de planificare şi se materializează în
urma deciziei comandantului.

Elaborarea concepţiei operaţiei se desfăşoară pe baza îndrumării comandantului pentru planificare şi

cuprinde următoarele activităţi:
a) analiza situaţiei;
b) elaborarea cursurilor operaţiei;
c) alegerea cursului optim de acţiune;
d) precizarea deciziei comandantului.

Pe timpul elaborării cursurilor operaţiei activităţile se pot desfăşura simultan sau succesiv. Analiza situaţiei
şi elaborarea estimărilor specifice structurilor comandamentului se desfăşoară simultan, iar în final se elaborează
variantele probabile de curs ale operaţiei militare.

Pentru analiza situaţiei, modulele comandamentului studiază datele şi informaţiile despre inamic, forţele
proprii, teren/zona în care se va desfăşura operaţia, misiunile vecinilor şi condiţiile de timp şi starea vremii.

La analiza inamicului se determină:

* valoarea şi gruparea forţelor;
* concepţia probabilă de operaţie a acestuia în timp şi spaţiu - posibile cursuri ale operaţiei inamicului;
* posibilitatea întrebuinţării de către acesta a unor mijloace de căutare şi lovire, sisteme de armament
etc.;
* părţi tari şi slabe ale dispozitivului acestuia;
* starea psihomorală a forţelor inamicului;
* operaţiile de război psihologic desfăşurate, în curs de desfăşurare şi cele probabile.

Gradul de detaliere a situaţiei şi operaţiilor inamicului se stabileşte, de regulă, în ofensivă, cu două eşaloane
mai sus faţă de eşalonul propriu, inclusiv rezervele care pot fi folosite, iar în apărare, cu două eşaloane mai jos
faţă de eşalonul propriu, inclusiv rezervele eşaloanelor superioare ce pot interveni în fâşia marii unităţi, unităţii.
 La analiza forţelor proprii se va folosi ca instrument de lucru prioritar “situaţia de stare” la data respectivă,
plus alte date care în final vor furniza aprecieri privind:
* situaţia, compunerea şi dispunerea forţelor şi mijloacelor;
* nivelul capacităţii combative a forţelor;
* gradul de completare cu resurse umane;
* starea psihomorală a personalului şi populaţiei din zona operaţiilor;
* repartiţia forţelor şi mijloacelor;
* forme de manevră;
* măsuri şi operaţii de asigurare şi protecţie a forţelor;
* logistica trupelor;
* situaţia celorlalte forţe din sistemul naţional de apărare din zona/raionul de dispunere, responsabilitate
al marii unităţi sau unităţii.
Analiza forţelor proprii şi a inamicului se face în strânsă legătură cu situaţia, misiunile şi operaţiile
vecinilor. Sub acest aspect se determină modul cum influenţează operaţiile proprii, precum şi posibilităţile de
cooperare cu structurile respective.

Terenul, condiţiile de timp, de anotimp şi stare a vremii se analizează concomitent cu analiza inamicului, a
forţelor proprii şi vecinilor pe toată aria de desfăşurare a operaţiei şi pe întreaga durată de executare a acesteia,
stabilindu-se modul cum avantajează sau dezavantajează cursul probabil al operaţiei, realizarea dispozitivului de
operaţie şi manevra.

La analiza terenului trebuie să se identifice:

* sursele şi resursele din zonă;
* numărul şi caracteristicile localităţilor şi obiectivelor industriale;
* lucrările de hidroamelioraţii şi hidrotehnice, caracteristicile căilor de comunicaţie, feroviare, aeriene şi
navale;
* gradul de accesibilitate al terenului pentru diferite categorii de tehnică;
* acoperirile existente şi gradul de protecţie pe care îl oferă;
* existenţa cursurilor de apă şi caracteristicile acestora.
Concluziile rezultate în urma analizei situaţiei constituie baza estimărilor şefilor de module şi/sau ofiţerilor
de specialitate şi se prezintă şefului de stat major şi la ordin comandantului.
Modulul operaţii centralizează estimările celorlalte module şi elaborează variante posibile şi probabile de
curs de acţiune şi propune comandantului cursul optim al acesteia.
Alegerea cursului optim de acţiune se face de către comandant pe baza cunoaşterii şi evaluării personale a
situaţiei, precum şi a estimărilor statului major.
Atunci când situaţia şi timpul la dispoziţie permit se execută recunoaşteri în zona de operaţii, cu scopul de a
verifica datele cunoscute despre zona/raionul operaţiei, influenţa caracteristicilor acesteia asupra acţiunii forţelor,
precum şi de a stabili gradul de fezabilitate al cursului operaţiei.

Recunoaşterile se execută de comandant împreună cu şefii de module sau ofiţeri desemnaţi de aceştia,
precum şi comandanţi ai unităţilor din subordine. În unele situaţii, recunoaşterile se execută în numele
comandantului, de persoanele stabilite de acesta.
Pentru alegerea cursului optim al operaţiei, şeful de stat major împreună cu şeful modulului operaţii
prezintă comandantului fiecare curs al operaţiei, cu avantajele şi dezavantajele identificate, precum şi
recomandarea statului major privind cursul optim.
 În urma comparării variantelor de curs analizate, comandantul decide varianta optimă care poate fi cea
propusă de statul major, una îmbunătăţită sau formulează o variantă nouă.

Concepţia operaţiilor.

Precizarea deciziei comandantului este o declaraţie clară asupra cursului optim al operaţiei, pe care îl
aprobă şi care se materializează în “Concepţia operaţiei”.

Aceasta se întocmeşte grafic pe hartă/text şi se păstrează la modulul operaţii. Ea reprezintă actul juridic pe
baza căruia se elaborează “Planul de operaţie” şi “Ordinul de operaţie”.
”Concepţia operaţiei” se supune spre aprobare eşalonului superior, conform precizărilor acestuia.

Elaborarea planului operaţiei presupune detalierea “Concepţiei operaţiei” şi constă în desfăşurarea

următoarelor activităţi:
a) planificarea operaţiei militare;
b) planificarea sprijinului logistic;
c) planificarea activităţilor pentru asigurarea operaţiei şi protecţia forţelor.

Planificarea operaţiei militare constă în:

a) repartiţia unităţilor/subunităţilor din subordine şi a celor primite ca întărire în cadrul diferitelor elemente
ale dispozitivului sau ale grupării de forţe şi precizarea misiunilor acestora;
b) planificarea modului de realizare a dispozitivului;
c) planificarea manevrei pe timpul desfăşurării operaţiei;
d) planificarea modului de întrebuinţare a forţelor în timp şi spaţiu.

Planificarea sprijinului logistic necesită abordarea şi soluţionarea următoarelor probleme:

a) planificarea aprovizionării forţelor şi a transporturilor logistice până la începerea operaţiei şi pe timpul
desfăşurării acesteia, ţinând seama de consumurile zilnice;
b) planificarea lucrărilor de mentenanţă, ţinând seama de disfuncţiunile care pot apărea datorită rulajului şi
de pierderile prognozate pe timpul ducerii operaţiilor;
c) stabilirea locului în dispozitiv al unităţilor de evacuare şi al celor de reparaţii, precum şi raioanele de
adunare a tehnicii deteriorate; se stabilesc şi necesarul de piese de schimb, subansamble şi posibilităţile existente
pe plan local;
d) planificarea asistenţei medicale;
e) planificarea asistenţei sanitar veterinare prin care se stabileşte modul de transport/deplasare al
animalelor, a locului punctelor sanitar veterinare, precum şi situaţia epizootică în zona de acţiune;
f) asigurarea căilor de comunicaţie;
g) planificarea cazării forţelor şi adăpostirii animalelor în raioanele de staţionare.

Planificarea asistenţei medicale presupune:

a) modul de evacuare a răniţilor la spitalele teritoriale sau la cele de campanie ale eşalonului superior;
b) locul de dispunere a formaţiunilor medicale;
c) situaţia epidemiologică în zona de operaţii.

Asigurarea căilor de comunicaţie presupune:

a) alegerea, recunoaşterea şi pregătirea drumurilor, căilor feroviare, aeriene şi navale, dacă e cazul;
 b) repararea, restabilirea, întreţinerea şi menţinerea în stare de viabilitate a drumurilor, lucrărilor de artă,
aerodromurilor şi instalaţiilor portuare, dacă e cazul;
c) paza şi apărarea lucrărilor de artă;
d) organizarea şi executarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaţiei în raioanele formaţiunilor
logistice şi pe drumurile de aprovizionare şi evacuare.

Planificarea asigurării operaţiilor şi protecţia forţelor constă în stabilirea măsurilor şi operaţiilor specifice
cu caracter general, precum şi a misiunilor forţelor destinate pentru:
* siguranţă;
* protecţia electronică;
* contracararea efectelor operaţiilor psihologice ale inamicului;
* mascare;
* protecţia genistică;
* protecţia aeriană;
* apărarea N.B.C.;
* protecţia împotriva sistemelor incendiare;
* protecţia informaţiilor;
* protecţia medicală şi sanitar-veterinară;
* protecţia mediului;
* protecţia muncii;
* activitatea de informare şi relaţii publice;
* asigurarea topogeodezică;
* asigurarea hidrometeorologică;
* asigurarea cu resurse umane;
* asistenţa juridică şi religioasă.
Aceste activităţi se desfăşoară de către modulele de specialitate conform competenţelor şi, când situaţia o
cere, de către comandanţii unităţilor/subunităţilor de sprijin şi se materializează în planul de operaţie sau ordinul
de operaţie, precum şi în ordinele anexă.

Planul operaţiei.

Planificarea operaţiei se materializează în “Planul de operaţie” care se elaborează sub formă grafică şi
text.
“Planul de operaţie” constituie baza documentară pentru elaborarea “Ordinului de operaţie” care se
întocmeşte de către modulul operaţii, în cooperare cu celelalte module ale comandamentului.
Revederea planului operaţiei constă în analiza efectuată de şefii de module, sub conducerea şefului de stat
major în scopul actualizării acestuia, periodic, în funcţie de evoluţia situaţiei şi a datelor obţinute de statul major
de la sursele proprii, organele militare teritoriale şi de la cele ale administraţiei publice locale, precum şi de la
eşalonul superior şi vecini.

Periodicitatea revederii planului de operaţie este determinată de mărimea eşalonului care execută
planificarea şi de frecvenţa schimbărilor în situaţia strategică, operativă şi tactică.

Pe timpul pregătirii operaţiilor în adâncime comandamentul desfăşoară următoarele activităţi:

 a) culege şi analizează datele privind situaţia inamicului din zonele de paraşutare/debarcare, a rezervelor
din apropierea acestor zone, situaţia forţelor proprii, zonelor de paraşutare/debarcare şi raioanelor de ducere a
operaţiilor, condiţiile hidrometeorologice;
b) elaborează decizia;
c) planifică paraşutarea/debarcarea şi operaţia;
d) dă misiunile de luptă şi organizează cooperarea concomitent cu pregătirea preliminară a paraşutării;
e) organizează asigurarea operaţiei şi protecţia forţelor;
f) stabileşte regimul prizonierilor de război, al echipamentului şi documentelor capturate, evacuarea şi
exploatarea acestora;
g) stabileşte diferite proiecte de evadare şi fugă;
h) stabileşte măsurile de protecţie NBC şi de decontaminare;
i) stabileşte repetiţiile care se vor efectua;
j) organizează conducerea;
k) completează unităţile cu personal şi asigură containerizarea tehnicii militare, armamentului, muniţiei şi
materialele în vederea paraşutării;
l) dispune pregătirea personalului şi tehnicii militare precum şi verificarea gradului de pregătire a acestora
pentru îndeplinirea misiunii primite;
m) asigură menţinerea securităţii informaţiilor şi a acţiunilor.

Organizarea şi coordonarea forţelor subordonate, pe timpul desfăşurării operaţiilor militare se realizează

prin transmiterea misiunilor la subordonaţi şi îndeplinirea măsurilor prevăzute în „Planul de operaţie”.

Modalităţile de transmitere a misiunilor şi tipurile de ordine sunt cele două domenii caracteristice ale
acestei activităţi.
În funcţie de timpul la dispoziţie, caracteristicile situaţiei şi de mijloacele de legătură, ordinele se pot
transmite oral şi/sau în scris.
Când ordinele se transmit verbal de către comandant, locţiitor sau şeful de stat major acestea se
consemnează în scris şi se transmit, ulterior la subordonaţi. La eşalonul unitate/subunitate acestea se consemnează
în scris în carnetul de campanie, iar subordonaţii semnează de luare la cunoştinţă.
Când timpul de pregătire a operaţiei este suficient, ordinul de operaţie se transmite, de regulă, în scris, prin
mijloace mobile, sau prin convocarea comandanţilor din subordine, la punctul de comandă al eşalonului care
planifică operaţia.
În situaţia în care timpul de pregătire a operaţiei este scurt se adoptă procedeul de transmitere succesivă a
misiunilor, pe măsura elaborării planului şi stabilirii elementelor de bază ale acestuia.
Indiferent de procedeul şi mijlocul folosit pentru transmiterea ordinelor, în final acestea trebuie să ajungă în
formă scrisă la subordonat - de la eşalonul batalion/divizion în sus.

Pentru transmiterea misiunilor se vor folosi, în principiu, următoarele tipuri de ordine:

* ordinul de operaţie, scris sau grafic;
* ordinul preliminar/de avertizare;
* ordinul fragmentar;
* ordinul de deplasare;
* ordinul logistic;
* anexele la ordinul de operaţie - personal, informaţii, operaţii, sprijin logistic, relaţii militari - civili,
comunicaţii şi informatică, juridic, financiar, relaţii publice, asistenţă religioasă, reguli de angajare, securitatea
operaţiei, deplasare, poliţie militară.
 Coordonarea forţelor se execută de către comandant şi presupune corelarea efortului, armonizarea
diferenţelor şi informarea reciprocă între elementele din compunerea dispozitivului de operaţie/luptă implicate în
realizarea/îndeplinirea unui obiectiv sau a unei misiuni comune.

Coordonarea forţelor implicate în realizarea planului de operaţie se realizează/execută, pe secvenţe ale

operaţiei, pe direcţii, pe misiuni sau pe obiective. În funcţie de situaţie, coordonarea se face în teren, la macheta
terenului, cu ajutorul calculatorului sau pe hartă.

Comandantul împreună cu şefii de module din statul major şi cu comandanţii elementelor de dispozitiv
implicaţi în îndeplinirea unei misiuni comune stabilesc:
* forţele şi mijloacele participante;
* misiunile în timp şi spaţiu ale fiecărui element participant;
* cine execută efortul principal;
* mijloacele de legătură;
* modalităţile de informare reciprocă;
* semnalele de recunoaştere, înştiinţare, conducere şi cooperare.

Pe baza coordonării stabilite de comandant, forţele care îndeplinesc o misiune comună organizează sub
conducerea acestuia şi cooperarea.
Controlul se execută pe baza planului întocmit de statul major şi vizează verificarea punerii în practică a
prevederilor din planul de operaţie de către comandamentele eşaloanelor subordonate. Acesta se execută în scopul
verificării înţelegerii corecte a ordinelor eşalonului emitent.

Atunci când ordinele eşalonului superior nu au fost înţelese corect, cel care execută controlul trebuie să
semnaleze acest fapt comandantului, statului major al marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor controlate şi să ofere
informaţii care să permită acestora înţelegerea corectă a ordinelor.
Precizările celui care execută controlul sunt obligatorii pentru structurile comandamentului controlat.
Reprezentantul eşalonului superior este obligat să raporteze despre situaţia creată comandantului care l-a
trimis în control.

Activitatea de control nu trebuie să afecteze actul de comandă al subordonaţilor şi nici să impună măsuri
pentru pregătirea operaţiilor acestora.
Controlul se execută atât pe timpul pregătirii operaţiei cât şi pe timpul desfăşurării acesteia. În acest ultim
caz vizează şi verificarea aplicării măsurilor transmise ulterior ca urmare a modificărilor intervenite în planul de
operaţie al eşalonului superior.

Activităţile comandamentului pe timpul executării operaţiilor militare.

Indiferent de nivelul şi structura comandamentelor, genul de armă şi nivelul eşalonului pe care îl conduc,
acestea desfăşoară următoarele activităţi:
* urmărirea desfăşurării planului de operaţie;
* cunoaşterea situaţiei ce se creează în evoluţia operaţiei;
* elaborarea de estimări asupra factorilor care vor influenţa desfăşurarea ulterioară a acesteia;
* revizuirea planului de operaţie în punctele critice care impun acest fapt sau după caz, reevaluarea
estimărilor şi întocmirea unui alt plan, care să corespundă situaţiei nou create;
 * coordonarea eforturilor forţelor proprii pentru executarea misiunilor, asigurarea operaţiilor, protecţia şi
logistica forţelor;
* menţinerea sau reorganizarea coordonării;
* controlul şi îndrumarea forţelor în executarea misiunilor.

ACTIVITATEA COMPARTIMENTELOR
STATULUI MAJOR PENTRU PLANIFICAREA OPERAŢIILOR MILITARE.

Activitatea compartimentului S-1

Compartimentul personal se subordonează nemijlocit şefului de stat major şi este structura specializată care
analizează, evaluează şi conduce, potrivit concepţiei operaţiei/luptei, activităţile de asigurare şi întrebuinţare a
resurselor umane.
Şeful compartimentului personal conduce, coordonează şi răspunde de activitatea întregului compartiment,
pregăteşte estimări şi elaborează propuneri specifice domeniului său de responsabilitate pe care, la ordin, le
prezintă comandantului.

Atribuţiile structurii/ofiţerului cu asigurarea cu personal sunt:

a) culege, analizează şi prezintă şefului compartimentului personal, S1 datele şi propunerile de
întrebuinţare a resurselor umane;
b) culege, analizează şi prezintă propuneri privind înlocuirea personalului şi completarea pierderilor, în
conformitate cu principiile şi criteriile stabilite de compartimentul operaţii, S3 şi logistic, S4 şi, respectiv, cu
nevoile de completare;
c) solicită şi repartizează înlocuirile individuale conform priorităţilor stabilite de compartimentul S3;
d) analizează şi propune locurile şi modalităţile de realizare a completării necesarului de personal;
e) ţine evidenţa personalului inapt din motive medicale şi a celui recuperat după tratarea afecţiunilor
medicale;
f) ţine evidenţa efectivelor şi raportează pierderile în resurse umane conform instrucţiunilor de personal în
vigoare;
g) gestionează activitatea privind evaluarea, promovarea, modul de repartizare pe funcţii şi structuri
militare a personalului, precum şi modul de acordare a recompenselor şi a înaintărilor în grad, precum şi a
promovărilor pe funcţii;
h) propune variante de întrebuinţare a facilităţilor civile din zona de responsabilitate destinate cazării
personalului;
i) elaborează instrucţiuni generale referitoare la imaginea şi conduita disciplinară a forţelor, la controlul şi
dislocarea militarilor rătăciţi, precum şi instrucţiuni speciale referitoare la dezertări, absenţii nemotivaţi de la
serviciu şi alte cazuri disciplinare ;
j) întocmeşte documentele referitoare la utilizarea eficientă a resurselor umane active şi de rezervă;
k) cooperează cu comitetul de sprijin a familiilor militarilor, întocmeşte diferite situaţii de efective, ordine,
rapoarte şi probleme administrative de personal.

În cadrul modulului personal se întocmesc următoarele documente:

a) ordinul de personal/anexa “A” - personal - la ordinul de operaţie;
b) planul de activitate;
c) extras din planul de control.
 Ordinul de personal/Anexa“A” - personal - la ordinul de operaţie se întocmeşte sub formă de text şi i se pot
anexa tabele, calcule justificative etc. Reprezintă instrucţiunile comandantului, dacă nu au fost inserate în ordinul
de operaţie pe linie de personal, către marile unităţi, unităţile şi subunităţile subordonate.

Este structurat în 5 puncte - situaţia, misiunea, execuţia, sprijinul logistic, comanda şi comunicaţiile, se
semnează de către şeful de stat major şi şeful modulului/ofiţerul cu personalul şi detaliază concepţia sprijinului
operaţiei pe linie de personal.

Ordinul cuprinde:
a) raioanele/locurile de dispunere ale unităţilor şi subunităţilor de completare şi modul de înlocuire a
personalului;
b) dispunerea comandamentelor teritoriale, permanenţelor şi bazelor de instrucţie;
c) odihna şi refacerea personalului;
d) moralul personalului;
e) completarea pierderilor;
f) numiri în funcţii şi înaintări în grad;
g) evaluarea personalului;
h) înaintarea rapoartelor şi cererilor;
În cadrul compartimentului se mai întocmeşte şi un raport de informare.
Raportul de informare este documentul pe linie de personal care se înaintează la eşalonul superior.

Se întocmeşte text şi i se pot anexa tabele, grafice etc. Raportul cuprinde:

a) situaţia cu existentul, deficitul, gradul de completare şi pierderile, pe categorii de personal, funcţii, arme
şi specialităţi militare - decedaţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri, bolnavi etc.;
b) situaţia unităţilor/subunităţilor care au suferit pierderi mari şi propuneri privind restructurarea sau
completarea acestora;
c) pierderi suferite la funcţiile de conducere şi nevoi de completare;
d) măsurile întreprinse pentru completarea pierderilor;
e) date despre asigurarea condiţiilor de trai, a asistenţei medicale, juridice, religioase şi drepturilor
personalului;
f) situaţia prizonierilor de război, raionul de adunare şi propuneri privind predarea acestora;
g) fapte de eroism săvârşite de personalul din subordine, recompense acordate sau propuneri de
recompensare de către eşaloanele superioare;
h) pierderi prognozate/estimate pentru etapa/misiunea următoare;
i) starea de sănătate psihică a resursei umane;
j) afecţiuni psihice şi niveluri de manifestare a acestora;
k) pierderi în efective datorate traumelor de natură psihică;
l) date privind starea de spirit a populaţiei şi starea psihomorală a efectivelor, precum şi măsuri întreprinse
pentru menţinerea acestora;
m) cereri.

Estimarea şefului personalului se întocmeşte text, la care se pot anexa tabele, grafice etc. şi cuprinde:
a) situaţia personalului/existent; deficitul; pierderile pe categorii de personal, etc.;
b) propuneri pentru restructurarea sau completarea unităţilor care au suferit pierderi mari în personal;
c) propuneri pentru asigurarea condiţiilor de viaţă a personalului ;
d) propuneri pentru îmbunătăţirea moralului;
 e) propuneri pentru reducerea pierderilor în personal;
f) alte probleme necesare.

Activitatea compartimentului S-2

Compartimentul informaţii este structura specializată a statului major.
Aceasta este subordonată nemijlocit şefului de stat major, care îl consiliază pe comandant în rezolvarea
problemelor privind informaţiile militare. El monitorizează acţiunile desfăşurate de unităţile/subunităţile de
cercetare şi de război electronic, precum şi a celor de armă, pentru culegerea de date şi informaţii militare.
Totodată identifică factorii de risc şi ameninţările, analizează şi estimează evoluţia acestora, stochează,
prelucrează, difuzează şi protejează informaţiile, inclusiv pe cele din spectrul electromagnetic, coordonează
activitatea tuturor compartimentelor comandamentului, pentru culegerea datelor, informaţiilor şi protecţia acestora.
Şeful compartimentul informaţii conduce nemijlocit structura proprie şi propune măsuri specifice
referitoare la unităţile/subunităţile de cercetare şi de război electronic subordonate, marile unităţi şi unităţi de armă
pentru culegerea, analiza, prelucrarea, difuzarea şi exploatarea datelor şi informaţiilor.
Acesta pregăteşte estimări şi elaborează propuneri specifice domeniului său de responsabilitate pe care, la
ordin, le prezintă comandantului.

Compartimentul informaţii este compus din următoarele structuri:

a) structura/ofiţerul cu cercetarea;
b) structura/ofiţerul cu protecţia şi siguranţa militară;
c) structura/ofiţerul cu războiul electronic.

Atribuţiile structurii/ofiţerului cu cercetarea sunt:

a) procură, centralizează şi interpretează datele şi informaţiile despre inamic şi zona de operaţii;
b) participă la analiza măsurilor şi operaţiilor de dezinformare a inamicului;
c) propune întrebuinţarea unităţilor/subunităţilor de cercetare în operaţie;
d) monitorizează operaţiile unităţilor/subunităţilor de cercetare;
e) coordonează activitatea informativă a întregului comandament;
f) întocmeşte estimarea cursurilor de acţiune ale operaţiilor inamicului;
g) întocmeşte estimarea pentru informarea comandantului;
h) participă la activităţile de luare a deciziei;
i) participă, în cadrul statului major, la elaborarea principalelor documente de conducere şi informare;
j) stabileşte acţiunile de cercetare iniţială;
k) asigură realizarea şi menţinerea cooperării, pregătirea unităţilor/subunităţilor şi elementelor de cercetare
şi protecţia acestora pe timpul desfăşurării operaţiilor;
l) elaborează criterii de selecţie a personalului şi subunităţilor de cercetare pentru desfăşurarea unor
activităţi specifice;
m) elaborează documentele de conducere şi informare specifice şi le difuzează oportun;
n) întocmeşte planul de procurare a informaţiilor;
o) întocmeşte/actualizează studii de situaţie locală a zonei de responsabilitate a marii unităţi/unităţii;
p) studiază şi generalizează experienţa pozitivă pe linie de cercetare/informaţii;
q) identifică operaţiile şi capacităţile de procurare a informaţiilor de către inamic;
r) cunoaşte situaţia şi posibilităţile forţelor şi mijloacelor de cercetare proprii, a celor subordonate şi
ataşate, precum şi a celor cu care cooperează;
s) propune măsuri pentru menţinerea/ridicarea capacităţii de luptă a unităţilor/subunităţilor de cercetare;
t) interoghează prizonierii, transfugii şi civilii internaţi în lagăre;
 u) verifică, în baza planului de control, unităţile/subunităţile de cercetare subordonate;
studiază/actualizează baza de date privind organizarea, înzestrarea şi principiile de întrebuinţare în operaţie
a inamicului, documentele şi noile tipuri de tehnică militară provenite de la acesta, prezintă concluzii şi propuneri
ce rezultă pentru forţele proprii; cooperează cu celelalte compartimente, pentru îndeplinirea activităţilor specifice.

Atribuţiile structurii/ofiţerului cu protecţia şi siguranţa militară sunt:

a) identifică operaţiile şi capacităţile de culegere a informaţiilor de către inamic;
b) evaluează vulnerabilitatea comandamentului şi a marii unităţi/unităţii, la penetrarea de către forţele
serviciilor de informaţii ale inamicului şi alte persoane racolate;
c) efectuează analize asupra documentelor de conducere şi informare, a modului de transmitere şi primire a
misiunilor, privind protecţia faţă de serviciile de informaţii ale inamicului;
d) cooperează cu S3 şi propune măsuri de securitate a operaţiei;
e) coordonează respectarea măsurilor de asigurare a securităţii personalului marii unităţi/unităţii împotriva
elementelor de spionaj şi teroriste inamice;
f) supraveghează respectarea măsurilor de asigurare a securităţii informaţiilor;
g) planifică şi conduce operaţiile contrainformative pentru sprijinul operaţiei/luptei;
h) participă la activităţile şi operaţiile de dezinformare a inamicului;
i) participă la analiza măsurilor şi operaţiilor de dezinformare efectuate de inamic şi contracararea acestora;
j) monitorizează acţiunile structurilor şi forţelor de profil din cadrul marilor unităţi/unităţilor subordonate;
k) cooperează cu structurile de profil în domeniul siguranţei şi protecţiei marii unităţi/unităţii;
l) participă la interogarea prizonierilor, transfugilor şi civililor internaţi în lagăre, în scopul descoperirii
elementelor informative ale inamicului;
m) selecţionează personalul corespunzător pentru operaţii contrainformative.
o) întocmeşte/actualizează studii de situaţie locală a zonei de responsabilitate a marii unităţi/unităţii;
p) studiază şi generalizează experienţa pozitivă pe linie de cercetare/informaţii;
q) identifică operaţiile şi capacităţile de procurare a informaţiilor de către inamic;
r) cunoaşte situaţia şi posibilităţile forţelor şi mijloacelor de cercetare proprii, a celor subordonate şi
ataşate, precum şi a celor cu care cooperează;
s) propune măsuri pentru menţinerea/ridicarea capacităţii de luptă a unităţilor/subunităţilor de cercetare;
t) interoghează prizonierii, transfugii şi civilii internaţi în lagăre;
u) verifică, în baza planului de control, unităţile/subunităţile de cercetare subordonate;
studiază/actualizează baza de date privind organizarea, înzestrarea şi principiile de întrebuinţare în operaţie
a inamicului, documentele şi noile tipuri de tehnică militară provenite de la acesta, prezintă concluzii şi propuneri
ce rezultă pentru forţele proprii; cooperează cu celelalte compartimente, pentru îndeplinirea activităţilor specifice.

Atribuţiile structurii/ofiţerului cu războiul electronic sunt:

a) centralizează şi analizează datele privind situaţia electronică a inamicului şi a forţelor proprii, elaborează
propunerile privind întrebuinţarea forţelor şi mijloacelor de război electronic la dispoziţie pe direcţii, obiective şi
misiuni ;
b) propune măsuri pentru menţinerea unităţilor de război electronic în stare de pregătire permanentă pentru
îndeplinirea misiunilor ce le revin;
c) participă la stabilirea principalelor obiective electronice vitale ale inamicului care necesită a fi nimicite
cu focul artileriei, loviturile aviaţiei, rachetelor şi navelor, precum şi prin operaţii ale celorlalte forţe
nespecializate;
d) propune principalele măsuri ce trebuie luate pentru asigurarea protecţiei electronice proprii;
 e) propune măsuri pentru organizarea conducerii, cooperării şi a modului de înştiinţare a unităţilor de
război electronic;
f) organizează controlul emisiei;
g) gestionează datele privind situaţia electronică şi a celor aparţinând dezinformării;
h) participă la întocmirea documentelor de conducere şi informare.

În cadrul modulului informaţii/cercetare se întocmesc următoarele documente:

* ordinul pentru informaţii/anexa “B” - informaţii - la ordinul de operaţie;
* ordinul pentru protecţia informaţiilor/anexa „B1- protecţia informaţiilor la ordinul de operaţii;
* ordinul pentru război electronic/anexa “B” 2 - război electronic - la ordinul de operaţie;
* ordinul pentru securitatea operaţiei/anexa “S” la ordinul de operaţie;
* planul de procurare a informaţiilor;
* ordinul preliminar;
* ordinul fragmentar;
* planul de activitate;
* extras din planul de control;
* registrul cu evidenţa informaţiilor primite /difuzate.

Planul de procurare a informaţiilor se redactează de şeful modulului informaţii, sub formă de text sau
tabelară, se semnează de şeful de stat major şi se aprobă de comandant; este însoţit de alte documente sub formă de
tabele, scheme, cuprinse în livret/carnetul de campanie şi are un rol explicativ; elaborarea lui începe pe timpul
iniţierii planificării operaţiei şi se completează pe timpul ducerii operaţiei; pe baza nevoilor de informaţii, se
transmit misiuni specifice unităţilor/subunităţilor de cercetare sau de alte arme - anexa “B” - informaţii, la ordinul
de operaţii.

Planul de procurare a informaţiilor acoperă nevoile de informaţii pentru o operaţie militară şi poate fi
modificat pe timpul desfăşurării acesteia.
Nevoile de informaţii la care s-a dat răspuns sau care încetează să aibă aplicabilitate sunt excluse din acest
plan; nevoile de informaţii noi se pot completa pe măsură ce posibilităţile şi vulnerabilităţile inamicului se
modifică; analiza acestora impune actualizarea continuă a planului, ordinelor şi cererilor către modulele de
informaţii şi unităţile/subunităţile de cercetare.

Anexa “B” - informaţii militare, la ordinul de operaţii se întocmeşte la toate eşaloanele pe baza concepţiei
operaţiei şi ordinului primit de la eşalonul superior şi reprezintă documentul care detaliază concepţia de sprijin pe
linie de informaţii/cercetare.
Anexa transmite instrucţiunile comandantului către structurile din subordine.
Aceasta se întocmeşte grafic. La ea se pot adăuga scheme şi tabele, se semnează de şeful de stat major şi
şeful modulului informaţii/cercetare.

Anexa “B” - informaţii militare, la ordinul de operaţii cuprinde:

* situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* sprijinul logistic;
* comanda şi comunicaţiile.
Situaţia cuprinde:
 * situaţia iniţială;
* efectele terenului şi a stării vremii asupra operaţiei;
* varianta acţională probabilă a inamicului;
* evaluarea inamicului.
Situaţia iniţială cuprinde:
a) aliniamentul de contact;
b) raioanele şi locurile de dispunere a unor forţe şi mijloace descoperite;
c) alte date şi informaţii despre inamic inclusiv despre sistemele electronice.
Evaluarea inamicului cuprinde:
a) evaluarea grupării de forţe şi mijloace a inamicului pe baza informaţiilor obţinute;
b) evaluarea posibilităţilor acţionale ale inamicului în prezent şi până trece la îndeplinirea noii misiuni.
Cursul probabil al operaţiei inamicului cuprinde:
a) dispozitivul;
b) misiuni;
c) aspectele principale ale manevrei pe timpul desfăşurării operaţiei;
d) ruperea apărării, respingerea contraloviturilor/contraatacurilor,
introducerea forţelor de angajare ulterioară şi sprijin, a forţelor de rezervă pe timpul operaţiilor ofensive
sau executarea contraloviturii/contraatacului;
e) obiective din dispozitivul forţelor proprii ce sunt vizate a fi lovite pe timpul desfăşurării operaţiei;
f) direcţii de ofensivă/de interzis;
g) direcţii şi aliniamente de acţiune a aviaţiei şi elicopterelor de luptă;
h) raioanele de dispunere, traiectul de zbor şi raioanele/obiectivele de
întrebuinţare a trupelor aeropurtate şi aeromobile;
i) sisteme de cercetare - lovire de înaltă precizie;
j) aliniamente probabile până la care inamicul poate lovi forţele proprii;
k) elemente ale operaţiilor de război radioelectronic şi influenţare psihologică;
l) elemente ale dezinformării efectuate de inamic;
m) alte date specifice care influenţează operaţia.

Misiunea cuprinde misiunile marilor unităţi, unităţilor sau subunităţilor pentru culegerea informaţiilor.

Execuţia cuprinde:
 elementele din concepţie;
 concepţia de organizare a sistemului informaţional;
 protecţia informaţiilor;
 măsurile referitoare la modul de întrebuinţare a personalului, documentelor şi materialelor;
 protecţia informaţiilor.
Elementele din concepţie se referă la:
a) limita dinainte a apărării sau aliniamentul de atac;
b) itinerare/fâşii de deplasare;
c) fâşia/raionul zonei de operaţie;
d) fâşii, raioane, locuri de dispunere a forţelor şi mijloacelor subordonate
marii unităţi/unităţii;
e) fâşii, raioane, locuri de dispunere a structurilor de cercetare si război electronic ce execută operaţii în
sprijinul operaţiei marii unităţi/unităţii sau ale eşalonului superior dispuse în zona de operaţie proprie;
 f) raioanele de întrebuinţare a desantului aerian şi misiunile acestuia;
g) punctele de comandă ale eşalonului superior, vecinilor, sau altor structuri cu care se cooperează;
h) traseul aliniamentelor de apărare/misiunilor stabilite şi dinamica acestora;
i) aliniamentele şi direcţiile de contralovituri/contraatac - în apărare;
j) aliniamentele şi misiunile de introducere în operaţie a forţelor de sprijin a forţelor de pe direcţia principală de
efort, a rezervei şi direcţia de acţiune - în ofensivă;
k) sectorul de rupere;
l) operaţii de război electronic;
m) alte elemente semnificative din concepţie.
Concepţia de organizare a sistemului informaţional cuprinde:
a) zona de responsabilitate informativă;
b) zona de interes informativ;
c) repartiţia responsabilităţilor informative, zonelor de responsabilitate informativă pentru marile
unităţi/unităţile subordonate;
d) raioane, obiective, direcţii de operaţii pentru unităţile/subunităţile de cercetare şi război electronic;
e) elemente de responsabilitate informativă pentru cercetarea de armă;
f) locul de dispunere al unităţilor/subunităţilor de cercetare şi război electronic;
g) locul de dispunere şi misiunile informative ale forţelor luate în subordine, vecine şi cu care se cooperează;
h) locul de dispunere a resursei de aviaţie şi întrebuinţarea acesteia în misiuni de cercetare;
i) manevra forţelor şi mijloacelor pe timpul desfăşurării operaţiei;
j) alte date ce completează concepţia de organizare a sistemului informaţional.

Măsurile referitoare la modul de întrebuinţare a personalului, documentelor şi materialelor definesc,

modifică sau completează procedurile de operare standard existente, dacă este nevoie, pe întreaga durată a
operaţiei.
Spre exemplu:
a) aspecte referitoare la prizonierii de război, dezertori, repatriaţi, refugiaţi, localnici sau alte persoane;
b) planuri privind modul de gestionare a unor probleme de segregaţie rasială, religioasă etc. şi modalităţile
exploatare a acestora ca surse de informaţii;
c) documente capturate;
d) instrucţiuni de exploatare şi procesare a documentelor capturate, din momentul capturării şi până la recepţia
lor de către personalul specializat în domeniul informaţiilor;
e) materialul capturat şi documentaţia tehnică aferentă;
f) stabilirea destinaţiei, obiectelor şi categoriilor de materiale capturate de la inamic ce vor fi supuse examinării,
precum şi instrucţiunilor speciale privind procesarea şi utilizarea lor.

Protecţia informaţiei.
În cadrul operaţiilor, unele instrucţiuni şi proceduri specifice personalului cu atribuţii deosebite pot avea un
caracter mai restrictiv în ce priveşte distribuirea. Pentru aceasta este necesar să se întocmească un apendice, anexă
suplimentară sub denumirea “Măsuri speciale de protecţie a informaţiilor, contraspionaj”, destinat unui număr
limitat şi specific de persoane/adresanţi.

* Sprijinul logistic.
* Comanda şi comunicaţiile.
Alte date despre elementele cu care se cooperează şi colaborează:
a) puncte de comandă ce aparţin altor structuri militare sau administraţiei de stat locale;
b) raioane şi obiective din zona de responsabilitate informativă ce se cercetează de eşalonul superior sau alte
forţe;
c) raioane şi obiective asupra cărora sunt interzise operaţiile de cercetare ale marii unităţi, unităţii prin ordinul
eşalonului superior;
d) locul de dispunere a unor elemente de cercetare ale eşaloanelor superioare în fâşia marii unităţi sau unităţii;
e) alte date.
Rapoarte şi distribuirea acestora:
* condiţiile - dată, număr de copii, redactare etc. care reglementează problema rapoartelor informative adresate
comandamentului pe întreaga durată a operaţiei;
* perioada de transmitere a rapoartelor de rutină şi distribuirea acestora;
* rapoartele speciale şi de rutină ce diferă faţă de cele cuprinse în procedurile standard de operare/PSO şi care
sunt cerute de la unităţile subordonate;
* conferinţe şi întruniri periodice sau speciale ale ofiţerilor de informaţii;
* distribuirea de materiale documentare, de informaţii, fotografii, imagini, video, rapoarte informative sau
scheme ale structurilor de război;
* dacă este indicat, legături speciale pe linie de informaţii.

Ordinul pentru protecţia informaţiilor/anexa B1 - protecţia informaţiilor - la ordinul de operaţie. Poate fi

inclus în ordinul pentru informaţii sau se poate emite separat.

Se semnează de şeful de stat major şi de şeful structurii de cifru şi cuprinde:

* situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* sprijinul logistic;
* comanda şi comunicaţiile.
Situaţia cuprinde:
* posibilităţile inamicului de culegere a informaţiilor;
* posibilităţile de perturbare a transmisiilor de mesaje;
* măsuri de contracarare a acestor posibilităţi.
Misiunea - primită sau dedusă.
Execuţia cuprinde:
* organizarea, realizarea şi funcţionarea legăturilor cifrate, secretizate şi codificate, pe timpul pregătirii
şi ducerii operaţiei;
* sisteme criptografice şi modalităţile de utilizare a acestora - materiale de cifru;
* chei de lucru pentru aparatura de secretizare şi de calcul;
* tabele de convorbiri şi chei de codificare;
* termene de schimbare a cheilor şi măsuri ce se iau în cazul pierderii sau compromiterii acestora etc.;
* sistemul de codificare şi modul de utilizare a hărţilor topografice;
* măsurile organizatorice, informaţionale şi tehnice pentru asigurarea protecţiei informaţiilor, inclusiv
protecţia mijloacelor electronice de radiaţii parazite;
* măsuri organizatorice de asigurare a protecţiei informaţiei în lucrul cu documentele secrete şi în
activitatea de informare publică cu conţinut militar.
Sprijinul logistic.
Comanda şi comunicaţiile cuprinde:
 a) instrucţiuni privind comunicaţiile;
b) termenele de înaintare a sintezelor/rapoartelor;
c) instrucţiuni privind clasificarea, declasificarea.

Ordinul pentru securitatea operaţiei/anexa “S”

Securitatea operaţiei - la ordinul de operaţie se întocmeşte de compartimentul S2 şi compartimentul S3 în cooperare
şi cu celelalte compartimentul, se semnează de şeful de stat major şi cuprinde:
* situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* sprijinul logistic;
* comanda şi comunicaţiile.
Situaţia cuprinde:
a) forţele inamicului; se includ toate informaţiile care afectează siguranţa operaţiilor, măsuri/acţiuni care nu
sunt expuse în paragraful 1 al ordinului de operaţie sau care necesită detalii suplimentare, detalii privind mijloacele
inamicului de obţinere a informaţiilor, de supraveghere/observare, de stabilire şi identificare a obiectivelor,
mijloacelor de cercetare etc., şi situaţia acţiunilor subversive; se subliniază activităţile curente desfăşurate de
inamic şi capacităţile de potenţial ale acestuia, posibilităţile acestuia de a desfăşura acţiuni subversive; se detaliază
posibilităţile inamicului de a desfăşura operaţii speciale;
b) informaţiile militare; supravegherea şi cercetarea terestră care includ observarea vizuală, prin patrulare, date
despre radarele terestre, informaţii despre senzorii tereştrii nesupravegheaţi etc.; recunoaşterea şi supravegherea
aeriană care includ incursiuni, supraveghere la punct fix, avioane fără pilot, zboruri la joasă înălţime, cercetare
prin satelit şi fotografii aeriene; altele - transfugi, refugiaţi, localnici etc.;
c) subversiune; acestea vizează propaganda, terorismul, politica;
d) război electronic; măsuri de sprijin al războiului electronic; contramăsuri electronice - bruiaj, distrugeri etc.;
e) terenul; se detaliază modalităţile în care terenul ar putea afecta culegerea de informaţii, supravegherea,
stabilirea obiectivelor, cercetarea inamicului, capacităţile şi măsurile de siguranţă a operaţiilor desfăşurate de
forţele proprii.
f) starea vremii; cum sunt afectate acţiunile forţelor proprii şi ale inamicului de starea vremii;
g) spaţiul şi timpul; cum afectează timpul şi spaţiul acţiunile inamicului şi măsurile de siguranţă a forţelor
proprii; timpul în care inamicul îşi adună şi îşi desfăşoară sistemul de comandă şi control;
h) slăbiciunile sistemului de informaţii şi de siguranţă ale inamicului; se subliniază slăbiciunile inamicului şi
posibilităţile subversive.

Misiunea. Precizarea cu claritate şi concizie a sarcinilor şi a scopului general.

Execuţia cuprinde:
a) concepţia operaţiei; măsurile de siguranţă a operaţiilor ce se găsesc în PSO-uri, precum şi procedurile noi sau
revăzute; se enumeră măsurile încredinţate unităţilor ce au primit instrucţiuni speciale;
b) sarcini pentru toate unităţile ce asigură siguranţa operaţiilor; stabilesc măsuri suplimentare ce nu sunt cuprinse
în PSO-uri şi care trebuie îndeplinite de către toate unităţile din organică şi luate în subordine; aceste măsuri
suplimentare sunt destinate contracarării unei ameninţări specifice din partea inamicului;
c) măsuri de siguranţă a operaţiilor şi sarcinile pe care anumite unităţi trebuie să le aplice; dacă este necesar se
stabilesc, în subparagrafe suplimentare, problemele de importanţă deosebită pentru anumite acţiuni; exemplu -
siguranţa fizică a personalului trebuie accentuată în anumite momente şi necesită instrucţiuni speciale.
d) instrucţiuni de coordonare; se scoate în evidenţă modul în care pot fi exploatate în folosul propriu, slăbiciunile
identificate la inamic; ofiţerul cu contra-informaţiile trebuie să coordoneze cooperarea între unităţi şi alte module
ale statului major pentru a planifica şi pregăti contramăsuri împotriva ameninţărilor inamice;
e) contrainformaţii; se evaluează ameninţările pe linie de contrainformaţii; se stabilesc măsuri de siguranţă internă
- mânuirea documentelor secrete, compartimentarea muncii etc.;
f) diverse; se stabilesc alte instrucţiuni speciale, nerezolvate anterior, cum ar fi stabilirea de obiective pe linie de
contrainformaţii, cu priorităţi şi dispunere; se inserează lanţul de comandă pe linie de contrainformaţii.

 Sprijinul logistic. 
 Comanda şi Comunicaţiile.
Se includ măsuri de recunoaştere şi legătură, instrucţiuni de identificare, responsabilităţi privind expedierea
informaţiilor către ofiţerul de stat major cu contrainformaţiile. Se indică locurile de dispunere a centrelor de
colectare a informaţiilor specifice în zona de acţiune. Se listează canalele de raportare a diferitelor tipuri de
informaţii solicitate, tipul de rapoarte, frecvenţele şi ordinea priorităţilor.

Ordinul pentru război electronic/anexa “B” 2

Război electronic - la ordinul de operaţii, se întocmeşte de la eşalon divizie în sus sub formă de text. La
acesta se pot adăuga tabele.

Se semnează de şeful modulului informaţii şi de cel al structurii război electronic şi cuprinde:

* situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* sprijinul logistic;
* comanda şi comunicaţiile.
Situaţia se referă la următoarele:
a) aliniamentul de contact, liniile de despărţire între marile unităţi şi locul punctelor de comandă ale
forţelor proprii şi inamicului;
b) situaţia electronică a inamicului, interpretarea tactică a acesteia cu posibilităţile sistemelor sale
electronice de a acţiona asupra dispozitivului propriu;
c) determinarea ameninţărilor electronice imediate;
d) locul punctelor de comandă descoperite şi eşaloanele pe care le deservesc;
e) principalele mijloace electronice, vitale, ale inamicului;
f) precizarea sistemelor/mijloacelor electronice care urmează să fie neutralizate prin bruiaj sau lovite
prin focul artileriei, aviaţiei şi rachetelor, precum şi prin operaţiile forţelor aeropurtate, forţelor aeromobile,
grupurilor de cercetare diversiune şi formaţiunilor de apărare - data când se nimicesc, cine participă şi cu ce forţe
şi mijloace;
 g) raioanele în care au fost lansate emiţătoare de bruiaj cu o singură întrebuinţare/staţii de bruiaj
portabile.
Misiunea.
Execuţia:
a) elementele principale ale dispozitivului strategic, operativ şi tactic al forţelor proprii, operaţiile şi
obiectivele ce vor fi acoperite prin bruiaj de radiolocaţie sau marcarea antiradiolocaţie;
b) forţele şi mijloacele de război electronic, organice şi primite ca întărire, raioanele de dispunere de
bază şi de rezervă, zonele de acţiune, misiunile şi manevra acestora pe timpul ducerii operaţiei;
c) locul elementelor de cercetare electronică şi al celor cu care se cooperează;
d) raioanele de folosire a emiţătoarelor de bruiaj cu o singură întrebuinţare/staţii de bruiaj portabile;
e) măsurile de război electronic organizate/executate de eşalonul superior, vecinii şi cei cu care se
cooperează în folosul marii unităţi;
f) rezerva de forţe şi mijloace de război electronic şi raioanele de dispunere ale acestora;
g) instrucţiuni de coordonare.
Sprijinul logistic.
Comanda şi comunicaţiile.
Constatările se înscriu într-un registru special destinat, iar concluziile trebuie prezentate zilnic, sau de câte
ori este nevoie, şefului de stat major împreună cu propuneri de măsuri pentru înlăturarea indiciilor de demascare a
mijloacelor electronice sau cel puţin atenuarea acestora.

În cadrul compartimentului informaţii, pentru informare se întocmesc următoarele documente:

a) raportul de informaţii care se înaintează la eşalonul superior;
b) estimarea şefului compartimentului informaţii, S2;
c) informarea;
d) cererea de informaţii;
e) cererea pentru fotografierea aeriană;
f) harta de lucru a şefului comparrtimentului cercetare;
g) harta de lucru cu cercetarea în dispozitivul inamicului;
h) carnetul de campanie;
i) alte documente - hărţi, tabele, grafice;
j) întrebuinţarea resursei de aviaţie;
k) cantităţi şi densităţi de forţe şi mijloace realizate de inamic.

Raportul de informaţii.
Se întocmeşte la marile unităţi şi unităţi, precum şi la unitatea de cercetare şi război electronic şi este
documentul prin care eşalonul superior este informat cu datele şi informaţiile obţinute.
Acesta poate fi redactat la termen sau fără termen, sub formă de text, pe formular tipizat, grafic pe hartă,
schemă, pe terminale cu ecran sau înregistrat pe bandă/casetă magnetică.
La acesta se pot anexa/hărţi, scheme, fotografii etc.
Raportul de informaţii cuprinde:
a) caracterizarea generală a grupării şi operaţiilor inamicului;
b) datele şi informaţiile obţinute de la ultimul raport/data, locul, sursa şi gradul de autenticitate a acestora;
c) starea psihomorală a inamicului, capacitatea de luptă şi pierderile produse acestuia;
d) informaţiile importante rezultate din interogarea prizonierilor, declaraţiile transfugilor, investigaţia
populaţiei, studiul documentelor şi tehnicii militare provenite de la inamic;
 e) concluzii privind posibilităţile inamicului în timp, spaţiu si spectru electromagnetic;
f) situaţia şi misiunile unităţilor/subunităţilor de cercetare, război electronic şi a rezervei de cercetare;
g) aprecieri asupra operaţiilor/procedeelor de cercetare şi război electronic executate şi factorii care au
influenţat îndeplinirea misiunilor;
h) aprecieri asupra executării controlului electronic şi măsurile luate;
i) operaţiile cu caracter deosebit executate şi rezultatele acestora;
j) modificările produse in situaţia electronică;
k) situaţia contaminării radioactive a personalului şi influenţa acesteia asupra capacităţii de luptă a
unităţilor/subunităţilor de cercetare şi război electronic;
l) pierderile în personal şi mijloacele de cercetare şi război electronic, starea psihomorală şi capacitatea de
luptă a unităţilor/subunităţilor de cercetare şi război electronic;
m) situaţia capturilor realizate ca urmare a operaţiilor de luptă şi propuneri privind modul de folosire a
acestora;
n) principalele măsuri ce urmează a fi luate pentru îndeplinirea misiunilor de cercetare şi război electronic
ordonate;
o) cereri de informaţii.

Estimarea şefului compartimentului informaţii.

S2 se întocmeşte grafic pe o hartă de lucru şi la ea se pot anexa documente justificative.
Cuprinde:
* situaţia şi caracterul general al operaţiilor inamicului;
* situaţia şi efectele condiţiilor hidrometeorologice, a terenului şi a altor factori - sociali, economici,
demografici etc., asupra operaţiilor inamicului şi ale forţelor proprii;
* cursurile probabile ale operaţiei inamicului;
* situaţia forţelor şi mijloacelor de cercetare şi război electronic;
* organizarea sistemului informaţional.
Situaţia şi caracterul general al operaţiilor inamicului cuprinde:
* informaţii despre folosirea/nefolosirea armelor nucleare, bacteriologice şi chimice;
* direcţia/ direcţiile pe care acesta a obţinut cel mai mare succes şi ce operaţii desfăşoară în prezent;
* date şi informaţii despre inamicul de la contact şi din adâncime;
* aliniamentul de contact;
* dispunerea, compunerea şi valoarea forţelor;
* gruparea forţelor şi mijloacelor;
* flancurile descoperite, intervalele şi joncţiunile dintre marile unităţi/unităţi;
* felul şi locul barajelor;
* zonele neacoperite;
* operaţiile de contracarare a acţiunilor de cercetare;
* pierderile probabile ale acestuia;
* operaţiile mijloacelor electronice şi posibilităţile acestora, metode şi mijloace noi folosite;
* noile tipuri de tehnică militară apărute la inamic şi caracteristicile acestora;
* particularităţi şi vulnerabilităţi - personal, informaţii, operaţii, logistică, relaţiile militari-civili din
zonă, personalităţi militare;
* evaluarea grupărilor de forţe şi mijloace/pe baza datelor şi informaţiilor obţinute;
* evaluarea posibilităţilor acţionale în prezent şi până la trecerea la îndeplinirea unei misiuni noi.
 Situaţia şi efectele condiţiilor hidrometeorologice, a terenului şi a altor factori - sociali, economici,
demografici etc., asupra operaţiilor inamicului şi ale forţelor proprii.

Cursurile probabile ale operaţiei inamicului:

* cantităţile de forţe şi mijloace de care dispune;
* centrul de greutate;
* concepţia de acţiune, dispozitiv, misiuni, posibilităţi;
* operaţiile trupelor aeropurtate şi aeromobile, grupurilor de cercetare-diversiune şi teroriste, elementele
ostile ale altor forţe;
* posibilităţile de contracarare a operaţiilor de cercetare;
* vulnerabilităţi majore;
* cantităţi şi densităţi de forţe şi mijloace;
* propuneri pentru zădărnicirea unor operaţii ale inamicului.
Situaţia forţelor şi mijloacelor de cercetare şi război electronic - proprii, primite ca întărire, cu care se
cooperează:
* posibilităţile şi pierderile acestora;
* situaţia logistică;
* capacitatea şi disponibilitatea acestora pentru anumite misiuni.

Organizarea sistemului informaţional:

* principalele misiuni - raioane, obiective, direcţii, pentru care se concentrează efortul cercetării pe
timpul pregătirii şi desfăşurării operaţiei;
* forţele, mijloacele şi procedeele de cercetare şi război electronic folosite în acest scop;
* manevra elementelor de cercetare pe timpul desfăşurării operaţiei;
* obiective şi/sau raioane asupra cărora este interzisă acţiunea elementelor de cercetare;
* participarea subunităţilor de alte arme la îndeplinirea misiunilor ordonate;
* cereri de informaţii la eşalonul superior.

Informarea.
Se adresează statelor majore ale marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor din subordine, a celor vecine sau cu
care se cooperează şi se referă la date şi informaţii suplimentare despre inamic, condiţiile hidrometeorologice şi
situaţia contaminării radioactive din dispozitivul acestuia, precum şi trimiterea în misiuni, în fâşia structurilor
respective a unor elemente de cercetare aparţinând eşalonului superior şi modul de cooperare cu acestea.

Pentru informarea mai completă a acestora asupra inamicului se pot trimite copii/extrase ale rapoartelor de
informaţii care se înaintează eşalonului superior.

Cererea de informaţii.
Se redactează sub formă de text şi se comunică, uneori verbal, de către şeful compartimentului informaţii în
scopul obţinerii informaţiilor care nu pot fi procurate de către forţele şi mijloacele de cercetare proprii.
Aceasta este adresată statului major al eşalonului superior, statelor majore ale marilor unităţi vecine şi cu
care se cooperează, solicitându-se ce informaţii sunt necesare pentru înaintarea raportului de informaţii.
Harta de lucru a şefului compartimentului informaţii.
S2 conţine elementele concepţiei de sprijin, în plus următoarele:
a) sursa, data şi ora la care au fost procurate datele şi informaţiile;
b) decizia comandanţilor elementelor de cercetare subordonate nemijlocit, noile misiuni ce se dau acestora
sau schimbările survenite faţă de misiunile date iniţial;
c) măsurile privind asigurarea operaţiilor şi protecţia elementelor de cercetare;
d) modul de realizare a legăturilor cu elementele de cercetare;
e) alte elemente pe care şeful informaţiilor le consideră necesare pentru conducerea cercetării - tabele,
grafice, calcule etc.
Harta de lucru se foloseşte pentru:
a) coordonarea nemijlocită a elementelor de cercetare şi război electronic;
b) centralizarea datelor primite de la sursele de informaţii;
c) efectuarea de calcule, prelucrarea datelor şi informaţiilor;
d) informarea comandantului, şefului de stat major şi a şefilor de module;
e) întocmirea documentelor de conducere şi informare.

Activitatea compartimentului S-3

Compartimentul operaţii este structura de bază a statului major.
Acesta este subordonat nemijlocit şefului de stat major şi îl consiliază pe comandant în organizarea forţelor
şi pregătirea acestora pentru desfăşurarea operaţiilor militare. El întocmeşte planificarea conform intenţiei
comandantului, îl asistă pe acesta în conducerea şi exercitarea controlului general, precum şi în coordonarea
acţiunilor forţelor din subordine. Propune locul de dispunere a punctelor de comandă.

Şeful compartimentului operaţii conduce, coordonează şi răspunde de activitatea întregului compartiment.

El pregăteşte estimări şi elaborează propuneri specifice domeniului său de responsabilitate pe care, la ordin, le
prezintă comandantului.

Compunerea compartimentului operaţii este, de regulă, următoarea:

a) structura de planificare operaţii;
b) structura de conducere operaţii;
c) structura de sprijin operaţii - artilerie şi rachete terestre, artilerie şi rachete a.a., geniu, apărare NBC,
mascare, asigurare topogeodezică, acţiune psihologică;
d) structura de poliţie militară;
e) structura de coordonare a operaţiilor speciale;
f) structura de planificare şi conducere operaţii în adâncime;
g) structura de asigurare hidrometeorologică.

Atribuţiile structurii de planificare/planificarea operaţiilor militare şi conducere - conducerea/coordonarea

operaţiilor în curs de desfăşurare:
a) elaborează, în cooperare cu modulele personal, S1 şi logistic, S4 propunerile pentru
modificarea/realizarea structurii/grupării organizatorice şi a dotării acesteia conform situaţiei concrete şi a misiunii
primite/stabilite;
 b) selectează, în cooperare cu celelalte module, datele despre forţele proprii şi pregăteşte pe această bază,
estimările necesare luării deciziei, îndeosebi cele referitoare la dispozitivele operative/de luptă, zonele de
responsabilitate ale unităţilor şi repartizarea misiunilor;
c) desfăşoară activităţi specifice de planificare a operaţiilor militare, îndeosebi elaborarea concepţiei şi a
planului acestora;
d) asistă pe comandant în conducerea operaţiilor militare curente;
e) planifică activităţi în cadrul comandamentului pentru pregătirea şi ducerea operaţiilor militare;
f) propune măsuri şi, la ordin, coordonează şi controlează activităţile privind elaborarea concepţiei şi a
planului operaţiilor la comandamentele şi unităţile subordonate;
g) actualizează situaţia privind starea forţelor;
h) analizează, la ordin, documentele de conducere întocmite de comandamentele şi unităţile subordonate şi
face propuneri referitoare la aprobarea acestora;
i) elaborează concepţia privind organizarea, deplasarea, instalarea şi funcţionarea punctelor de comandă şi
întocmeşte planul de pază al acestora;
j) planifică recunoaşterile, inclusiv a raioanelor în care urmează a fi regrupate unităţile în vederea refacerii
capacităţii operaţionale şi completării acestora;
k) verifică aplicarea în comandament şi în unităţile subordonate a conţinutului documentelor privind
conducerea în secret a forţelor pe timp de război;
l) ţine evidenţa indicativelor, întocmeşte şi difuzează dispoziţiile pentru aplicarea acestora în
comandamentele şi unităţile subordonate;
m) elaborează estimări privind planificarea şi conducerea operaţiilor;
n) propune întrebuinţarea în operaţie a forţelor subordonate;
o) elaborează cursurile operaţiilor militare - cel puţin trei;
p) elaborează documentele de conducere şi/sau informare pentru comandament şi unităţile subordonate;
q) întocmeşte împreună cu compartimentul S5, dar şi cu celelalte module, regulile de angajare conform
precizărilor ;
r) consemnează în scris ordinele date verbal de comandant;
s) întocmeşte raportul de informare ce se transmite eşalonului superior şi completează jurnalul operaţiilor
militare;
t) întocmeşte planul de cooperare/coordonare;
u) întocmeşte şi transmite informări subordonaţilor, vecinilor şi/sau celor cu care se cooperează;
v) întocmeşte documentele/coordonează măsurile privind asigurarea operaţiilor şi protecţia forţelor;
w) gestionează documentele operative/de luptă;
x) elaborează documentele specifice în punctele de comandă şi organizează pregătirea personalului numit
în serviciu.

Atribuţiile structurii/ofiţerului cu mascarea şi asigurarea topogeodezică sunt:

a) organizează, planifică şi conduce acţiunile pentru ascunderea obiectivelor, a forţelor, activităţilor şi
operaţiilor militare împotriva cercetării de toate tipurile a inamicului, precum şi inducerea în eroare a acestuia
asupra situaţiei, intenţiei şi acţiunilor, în timp şi spaţiu, ale forţelor proprii; planifică şi organizează asigurarea
topogeodezică pentru operaţiile militare;
b) întocmeşte şi prezintă propuneri pe linia mascării şi asigurării topogeodezice şefului compartimentului
operaţii, S3 pentru elaborarea concepţiei şi a planului operaţiei;
c) organizează aprovizionarea cu tehnică şi materiale de mascare şi topogeodezice în cooperare cu
compartimentul logistic, S4; gestionează şi actualizează bazele de date automatizate ale “Sistemului Informaţional
Geografic” din zona de responsabilitate;
 d) cooperează cu S2 şi analizează permanent datele şi informaţiile privind cercetarea inamicului şi face
propuneri privind contracararea acesteia prin ascundere şi inducere în eroare;
e) participă la întocmirea documentelor pentru securitatea operaţiei;
f) elaborează, prezintă propuneri şi organizează întrebuinţarea resurselor umane, a tehnicii şi materialelor
pe linie de mascare şi asigurare topogeodezică;
g) stabileşte şi propune termenele şi urgenţele de realizare a măsurilor şi misiunilor de mascare şi asigurare
topogeodezică;
h) elaborează, actualizează permanent, şi la nevoie modifică sau adaptează documentele de conducere
şi/sau informare pe linia mascării şi asigurării topogeodezice;
i) participă la întocmirea documentelor de conducere şi informare;
j) menţine permanent legătura cu toate modulele statului major pentru realizarea mascării şi asigurării
topogeodezice şi organizează colaborarea cu acestea.

Pentru conducerea operaţiilor militare, în cadrul modulului operaţii se întocmesc următoarele documente:
* concepţia operaţiei;
* planul de operaţie;
* ordinul de operaţie/ordinul grafic;
* ordinul preliminar;
* ordinul fragmentar;
* ordinul de deplasare;
* anexă la ordinul de operaţie - pe linie de armă;
* planul de pază al punctului de comandă;
* planul de control;
* planul de activitate.

Activitatea ofiţerului sprijin cu foc din cadrul compartimentului S-3.

Atribuţiile ofiţerului sprijin cu foc. Estimarea ofiţerului sprijin cu foc

pentru planificarea luptei (conţinutul prezentărilor la briefingurile de
analiză a misiunii, luării deciziei şi prezentarea OPORD).
Ofiţerul cu artileria de la batalion participă la planificarea, organizarea acţiunilor de luptă şi a focului,
măsurilor de asigurare de luptă, de asigurare materială, tehnică, medicală şi financiară şi poartă răspunderea,
împreună cu comandantul brigăzii (batalionului) şi şefului de stat major, pentru îndeplinirea măsuriolor stabilite.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor, ofiţerul cu artileria trebuie:

* să cunoască situaţia, misiunile batalionului şi de cizia comandantului pentru ducerea luptei;
* să participe la orientarea personalului implicat în planificare;
* să participe la elaborarea concepţiei acţiunii batalionului prin prezentarea raportului de informare a
comandantului privind întrebuinţarea artileriei;
 * să cunoască compunerea, capacitatea de luptă, posibilităţile de foc ale artileriei, gradul de asigurare şi
să ia măsurile ce se impun;
* să planifice şi să organizeze activitatea personalul din subordine şi să transmită la timp misiunile de
luptă la subordonaţi;
* să participe la executarea recunoaşterilor în teren pentru precizarea concepţiei acţiunii batalionului de
către comandant;
* să planifice, organizeze şi să conducă îndeplinirea măsurilor pentru realizarea coordonării acţiunilor
forţelor;
* să controleze modul de îndeplinire a misiunilor de luptă de către subordonaţi;
* să stabilească măsurile pentru refacerea capacităţii de luptă a artileriei, cînd este cazul;
* să participe la organizarea cooperării;
* să informeze comandantul şi statul major al batalionului asupra ordinelor primite de la eşalonul
superior.

Ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului are obligaţia să planifice, să organizeze şi să coordoneze
acţiunile bateriei de aruncătoare şi bateriei de artilerie antitanc mixte atunci când este necesară punerea în aplicare
a planului cu sprijinul prin foc în vederea îndeplinirii deciziei comandantului de batalion. Relaţia acestuia cu
comandanţii subunităţilor de artilerie este specială, deoarece toţi trebuie să înţeleagă concepţia comandantului de a
utiliza mijloacele de sprijin şi trebuie să acţioneze pentru transpunerea ei în fapt. Ofiţerul cu sprijinul prin foc
trebuie să cunoască posibilităţile şi caracteristicile tehnico-tactice ale pieselor de artilerie, iar comandanţii celor
două subunităţii trebuie să-i raporteze orice situaţie care ar putea influenţa capacitatea subunităţii pe care o
comandă de a îndeplini planul sprijinului prin foc.
Ofiţerul cu sprijinul prin foc prezintă propuneri ofiţerului cu conducerea acţiunilor, pe timpul planificării şi
organizării acţiunilor, referitoare la subunitatea de artilerie cea mai indicată să execute foc asupra fiecărui obiectiv
planificat. Atât comandantul subunităţii de aruncătoare, cât şi comandantul bateriei de artilerie antitanc mixte
trebuie să conlucreze cu ofiţerul cu sprijinul prin foc pentru a se asigura că focul subunităţii pe care o comandă
este planificat pe obiective corespunzătoare.
Ofiţerul cu sprijinul prin foc nu are autoritate de comandă asupra subunităţilor de artilerie, dar pe timpul
pregătirii şi ducerii luptei anticipează solicitările din partea acestora şi le transmite ordine şi informaţii, dar numai
cu aprobarea comandantului de batalion (grupului de luptă).

Prelucrarea datelor despre obiective

În vederea îmbunătăţirii planificării focului, observatorii înaintaţi ai fiecărui pluton de infanterie observă şi
raportează obiective suplimentare, în conformitate cu ordinul comandantului de pluton. Observatorii înaintaţi
transmit obiectivele suplimentare ofiţerului cu sprijinul prin foc al companiei, care completează planificarea
focului întocmită conform planului de acţiune al companiei şi deciziei comandantului ei privind sprijinul prin foc.
Comandantul companiei trimite lista cu obiective suplimentare echipei de sprijin prin foc a batalionului. O copie a
listei este trimisă la subunitatea de aruncătoare a companiei.
a) Ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului analizează conţinutul listelor cu obiective suplimentare
primite de la companii, verifică veridicitatea datelor despre obiective, elimină suprapunerile în situaţia în care
acelaşi obiectiv este inclus în listele cu obiective a două companii, adaugă obiective nou descoperit de statul major
al batalionului sau alte mijloace de cercetare şi întocmeşte, în formă finală, lista cu obiectivele batalionului.

Procesul de planificare a sprijinului prin foc al artileriei la nivel batalion.

 b) Având la bază indicaţiile comandantului de batalion, ofiţerul cu sprijin prin foc stabileşte ordinea de
executare a tragerii asupra obiectivelor. El stabileşte subunitatea de tragere cu care va fi lovit fiecare obiectiv,
precum şi tipul muniţiei ce va fi utilizată.

Documentele ce se întocmesc de către ofiţerului cu artileria.

* Planul de sprijin prin foc al batalionului
* Lista cu obiective a batalionului şi schema pe material transparent
* Programul tragerilor
* Matricea de executare a sprijinului prin foc a acţiunilor batalionului
* Matricea sprijinului prin foc al companiei

Conţinutul documentelor. Planul de sprijin prin foc al batalionului

Comandantul batalionului poartă răspunderea asupra conţinutului planului de sprijin prin foc. Planul este
întocmit de către ofiţerul cu sprijinul prin foc pe baza ordinului de acţiune primit de la brigadă şi a indicaţiilor
comandantului de batalion, este avizată de ofiţerul S3 al batalionului şi se aprobă de către comandantul
batalionului (grupului de luptă). Planul include şi obiectivele repartizate a fi lovite de către subunităţile de artilerie.
Comandantul companiei poartă răspunderea conţinutului planului de sprijin prin foc. Planul este întocmit
de ofiţerul cu sprijinul prin foc, în conformitate cu ordinul de acţiune primit de la comandantul de batalion şi cu
indicaţiile comandantului de companie.

Un plan cu cât este mai simplu cu atât este mai bun. Comandantul trebuie să repartizeze subunităţilor de
artilerie o misiune specifică în fiecare etapă a acţiunilor. Misiunea subunităţilor de artilerie trebuie să fie realistă şi
foarte bine însuşită atât de comandantul ei, cât şi de observatorii înaintaţi care-i vor cere focul.
a) Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă execută foc asupra obiectivelor planificate care i-au
fost repartizate prin planul sprijinului prin foc, conform planificării orare întocmită de ofiţerul cu sprijinul prin foc.
De asemenea, subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă execută foc pe obiective neplanificate, în limita
timpului şi a consumului de muniţie planificat, la cererea echipelor de sprijin prin foc ale companiei, ofiţerului cu
sprijinul prin foc al batalionului sau al altor structuri.
Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă nu are responsabilităţi în ce priveşte planificarea
focului, în afară de faptul că determină elementele de tragere pentru direcţiile planificate şi se asigură că, prin
acţiunile sale, ordinul de acţiune şi indicaţiile comandantului de batalion sunt îndeplinite.
b. Pentru a se asigura că misiunile de foc repartizate subunităţii sale prin planul sprijinului prin foc, sunt
executate oportun şi precis, comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte trebuie să aibă în
vedere: cerinţele sprijinului, dispunerea în teren a subunităţilor de tragere în concordanţă cu planul de acţiune al
batalionului sau companiei, mijloacele prin care va conduce subunitatea. În procesul de planificare, comandantul
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte execută:
(1) analizează obiectivele repartizate aruncătoarelor prin planul de sprijin prin foc pentru a se asigura că
dispune de cantitatea de muniţie necesară executării tragerilor asupra obiectivelor planificate şi neplanificate.
Această analiză include şi muniţie de iluminare şi fumizare pe care comandantul de arme întrunite o va folosi
intensiv;
(2) alege şi recunoaşte poziţiile de tragere care asigură condiţiile optime pentru îndeplinirea misiunii, oferă
posibilitatea concentrării focului, iar terenul permite dispunerea aruncătoarelor;
 (3) stabileşte împreună cu ofiţerul S3 al batalionului şi comandantul companiei logistice modul de
dispunere în teren şi itinerarele de acces pentru aprovizionare cu muniţie şi alte materiale;
(4) colaborează cu ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului pentru pregătirea executării tragerii în ce
priveşte legarea topogeodezică şi asigurarea meteorologică, pentru a asigura precizia tragerii şi posibilitatea de a
concentra focul subunităţii, când plutoanele ocupă poziţii de tragere diferite.

Lista cu obiective a batalionului şi schema pe material transparent

Lista cu obiectivele, schema pe material transparent şi instrucţiunile (indicaţiile) privind sprijinul prin foc
constituie elementele componente ale planului de sprijin prin foc al batalionului. O copie a acestora este trimisă
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte pentru determinarea elementelor de tragere. Astfel, fiecare
subunitate de artilerie este în măsură să determine din timp elementele de tragere pentru fiecare obiectiv planificat
şi să reducă substanţial timpul necesar deschiderii focului pe acestea. În varianta în care subunitatea ocupă poziţii
de tragere diferite pe plutoane sau diferite pentru obiectivele ce trebuie lovite pe timpul sprijinului, este posibilă
determinarea elementelor corespunzătoare fiecărei poziţii de tragere pentru toate obiectivele planificate.
a. Schema pe material transparent (foaie de calc) conţine obiectivele planificate pentru sprijinul acţiunilor
batalionului şi măsurile de coordonare a focului, care au fost stabilite sau planificate. Folosită împreună cu scheme
pe material transparent al acţiunilor, schema cu obiectivele planificate este un instrument de coordonare a focului.
Măsurile de coordonare a focului pe care le conţine schema vor fi transpuse pe aparatul de conducere a focului din
centrul de conducere a focului (echipa de calculatori / calculator), pentru a compara dispunerea obiectivelor cu
zonele în care focul se execută cu restricţii.
Transpunerea obiectivelor de pe schemă pe harta cu acţiunile subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc
mixte, permite stabilirea locului în care se execută focul în corelaţie cu locul de dispunere a trupelor proprii.
Schema cu obiectivele, pe timpul desfăşurării acţiunilor, trebuie comparată cu situaţia trupelor proprii, pentru a
stabili dacă ea corespunde planului de acţiune.
(1) Schema cu obiectivele batalionului conţine focuri planificate în corelare cu planul de acţiune. Aceasta
permite eliminarea suprapunerilor, asigurarea că fâşia de acţiune este acoperită cu foc şi identificarea obiectivelor
care necesită măsuri de coordonare.
(2) Schema cu obiectivele conţine informaţii ajutătoare cum sunt: denumirea schemei, date despre hartă
conform căreia a fost întocmită şi date pentru orientarea şi poziţionarea schemei pe hartă (linii de carou).
(3) Schema conţine toate obiectivele planificate pentru sprijinul acţiunilor batalionului.
b. Lista cu obiectivele (Tabelul. 3-4) este principalul document din compunerea planului de sprijin, prin
care se transmit datele despre obiectivele planificate. Lista cu obiective trimise subunităţii de aruncătoare / artilerie
antitanc mixte conţine toate datele despre obiectivele planificate în sprijinul acţiunilor, specificându-se dacă sunt
lovite de artilerie, artileria antitanc sau de aruncătoare. Obiectivele repartizate aruncătoarelor / artileriei antitanc
mixte din organica batalionului (companiei) au o specificaţie expresă în rubrica observaţii a listei cu obiectivele.
Dacă timpul la dispoziţie nu permite transmiterea listei cu obiectivele complete se întocmeşte o listă care conţine
numai acele obiective care sunt repartizate subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte. Dacă nici această
listă redusă nu poate fi întocmită, lista obiectivelor trebuie să conţină cel puţin numărul, descrierea şi coordonatele
fiecărui obiectiv planificat. Trebuie acordată o atenţie deosebită (remarcile fiind făcute în rubrica observaţii)
obiectivelor din listă care solicită un consum mare de muniţie. De exemplu, crearea unei perdele de fum cu durata
de 15 min. în scopul forţării unui curs de apă este posibil să depăşească muniţia existentă în unitatea de foc.
 (1) Numărul curent. Poate fi corespunzător numărului de obiective. Nu include numărul repartizat
obiectivului. Este utilizat numai ca măsură de evidenţă a obiectivelor planificate. Numărul curent nu este niciodată
utilizat în cererile de foc.
(2) Numărul obiectivului. Fiecare obiectiv planificat primeşte un număr de către cel care a stabilit
obiectivul, cunoscut fiind faptul că fiecărui element de sprijin prin foc care face planificarea focului primeşte un
set de numere. Şi subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte i se repartizează un set de numere care este
întrebuinţat de către centrul de conducere a focului pentru înscrierea obiectivelor neplanificate la terminarea
tragerii sau pentru înscrierea reperelor de tragere.
(3) Descrierea obiectivelor planificate este obligatorie. Descrierea obiectivului serveşte pentru
stabilirea pe timpul analizei obiectivelor a cantităţii de muniţie necesare, modului de executare a tragerii şi felului
muniţiei care va produce efectul scontat.
(4) Coordonatele. Pentru fiecare obiectiv în parte se înscriu coordonatele rectangulare ale centrului său.
Acestea se folosesc pentru determinarea din timp a elementelor de tragere pentru obiectivele planificate. Pentru
obiectivele liniare, rectangulare şi circulare coordonatele înscrise în liste sunt determinate pentru centrul fiecăruia
dintre ele.
(5) Altitudinea. Este distanţa pe verticală (în metri) la care se găseşte obiectivul faţă de nivelul mării.
Această valoare se foloseşte de centrul de conducere a focului, pentru a determina elementele de tragere.
(6) Orientarea obiectivului este gismentul (azimutul) laturii lungi a obiectivului liniar sau rectangular.
Este utilizată alături de dimensiunile obiectivului, pentru a determina fascicolul specific sau pentru a se stabili
punctele de cădere multiple la tragerea asupra obiectivelor de suprafaţă.
(7) Frontul. Frontul obiectivului este determinat de-a lungul laturii lungi a obiectivului liniar şi
rectangular. Jumătate din frontul obiectivului se reportează în ambele sensuri de-a lungul orientării lui, pentru a-l
reporta pe planşetă.
 (8) Adâncimea. Adâncimea obiectivului este determinată de-a lungul laturii scurte a obiectivului
rectangular. Jumătate din adâncime se reportează în ambele părţi perpendicular pe orientarea obiectivului, pentru
a-l reporta pe planşetă.
(9) Raza. Este utilizată pentru a reprezenta mărimea obiectivului circular.
(10) Sursa şi precizia. Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă nu foloseşte informaţiile
înscrise în această coloană.
(11) Observaţii. Rubrica se foloseşte pentru:
(a) a înscrie cantitatea de muniţie care va fi trasă asupra obiectivului;
(b) a înscrie faptul că obiectivul face parte dintr-un grup de obiective, serie de obiective sau obiective
programate;
(c) a înscrie subunitatea de tragere care va executa misiunea de foc;
(d) a înscrie timpul sau momentul în care se execută tragerea;
(e) a înscrie faptul că obiectivul este prioritar;
(f) a înscrie durata fumizării sau iluminării.
În rubrica observaţii se înscriu date despre un anumit obiectiv pentru care lista nu are coloane.
(12) Transmiterea listei obiectivelor se face prin curier sau se înmânează personal. Poate fi transmisă prin
mijloace electronice cu luarea măsurilor de precauţie necesare.
c. Alături de schema pe material transparent şi lista cu obiectivele, planul sprijinului prin foc al batalionului
mai conţine şi instrucţiunile de aplicare.

Acestea dacă nu sunt înscrise în conţinutul planului pot fi transmise verbal.

(1) Comandantul de arme întrunite este cel care hotărăşte modul de acţiune al aruncătoarelor / artileriei
antitanc mixte. El stabileşte felul în care va fi folosită puterea de foc a aruncătoarelor /artileriei antitanc mixte,
astfel încât misiunea primită să fie îndeplinită. Comandantul batalionului transmite intenţia sa privind utilizarea
aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte ofiţerului cu sprijinul prin foc, ofiţerului S3 şi comandantului subunităţii
de aruncătoare / artilerie antitanc mixte, alături de alte indicaţii. Indicaţiile comandantului de batalion care pot
influenţa modul de pregătire şi ducere a acţiunilor subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte sunt:
(a) restricţii în întrebuinţarea şi consumul de muniţie;
(b) prioritatea în executarea focului acordată companiilor sau plutoanelor subordonate;
(c) repartizarea focului aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte asupra obiectivelor prioritare la cerere;
(d) indicaţii privind lovirea obiectivelor sau gradul de lovire dorit;
(e) măsurile de coordonare a sprijinului prin foc stabilite;
(f) anticiparea modului de întrebuinţare a aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte (regrupării,
resubordonării etc) pentru sprijinul acţiunilor viitoare;
(g) restricţii în întrebuinţarea mijloacelor de transmisiuni şi instrucţiuni speciale;
(h) ordinea obiectivelor care urmează a fi lovite de diferite mijloace de lovire;
(i) indicaţii generale privind dispunerea aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte, astfel încât să se asigure
condiţii pentru executarea misiunilor şi siguranţa nemijlocită;
(j) instrucţiuni privind deplasările (manevra);
(k) cerinţe privind coordonarea acţiunilor;
(l) instrucţiuni privind utilizarea muniţiei de iluminare sau fumigene, mai ales pentru acţiunile în
localităţi (pentru subunitatea de aruncătoare);
(m) posibilităţile inamicului de a lovi cu foc subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă.
(2) Indicaţiile sau instrucţiunile pentru subunităţile de artilerie provin din diferite surse. Ordinul de acţiune
transmis în scris de la eşalonul batalion în jos poate fi dat şi verbal. Comandanţii subunităţilor de artilerie trebuie
să acorde o atenţie deosebită paragrafului referitor la execuţie, concentrându-se asupra intenţiei comandantului,
planului de acţiune şi planului tragerilor. Indicaţiile referitoare la obiectivele care urmează a fi lovite sunt înscrise
în rubrica observaţii a listei cu obiective.
d. Indicaţiile de aplicare (executare) pot fi prezentate şi sub forma programului tragerilor, care prevede
momentul în care se va executa focul asupra obiectivelor. Programul tragerilor se întocmeşte pentru o serie de
obiective, un obiectiv programat, o pregătire de foc sau o contrapregătire. Programul tragerilor cuprinde momentul
începerii tragerii şi cantitatea de muniţie care va fi trasă sau momentul începerii tragerii (deschiderii focului) şi
durata tragerii (de exemplu: momentul deschiderii focului H-5, durata 4 minute). Comandanţii subunităţilor de
artilerie studiază programul tragerilor, pentru a stabili cantitatea de muniţie necesară şi a determina timpul de
pregătire a tragerii pe obiectivul următor.
În procesul de planificare ofiţerul cu sprijinul prin foc alocă un minut subunităţii de aruncătoare / artilerie
antitanc mixte pentru trecerea de la un obiectiv la altul în executarea focului. Comandantul subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixte îşi potriveşte ceasul după cel al ofiţerului cu sprijinul prin foc şi execută focul
pe obiectivele repartizate conform programului tragerilor. Dacă cantitatea de muniţie planificată pentru o anumită
perioadă de timp nu a fost trasă în totalitate, subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă încetează tragerea
pe acel obiectiv, înregistrează elementele şi transportă focul, deschide tragerea pe următorul obiectiv respectând
programul tragerilor. Orice obiectiv asupra căruia nu s-a executat tragerea este raportat ofiţerului cu sprijinul prin
foc.

e. Matricea de executare a sprijinului prin foc este o modalitate grafică explicită şi uşor de folosit de
repartizare a obiectivelor fiecărui mijloc de sprijin de care dispune batalionul. Matricea prezintă care dintre
obiective sunt importante pentru obţinerea succesului în luptă de către batalion şi cine poartă responsabilitatea
executării focului asupra lor. Matricea prezintă repartizarea obiectivelor prioritare şi a focului de baraj (final)
pentru consolidarea aliniamentelor. Matricea prezintă poziţiile de tragere ale subunităţii de aruncătoare şi manevra
(deplasările ulterioare).
 f. Matricea de executare a sprijinului prin foc a companiei este un document care vine în sprijinul execuţiei
matricei batalionului. Matricea este întocmită de către ofiţerul cu sprijinul prin foc al companiei şi comandantul
plutonului de aruncătoare. El se întocmeşte pentru ca toţi factorii de conducere din cadrul companiei să înţeleagă
planul sprijinului prin foc şi să-l execute chiar, şi în lipsa ofiţerului cu sprijinul prin foc.
Activitatea ofiţerului cu artileria pe timpul desfăşurării luptei
Mijloacele de legătură prin fir sunt cele mai sigure pentru coordonarea şi cererea focului aruncătoarelor /
artileriei antitanc mixte. Centrul de conducere a tragerilor (echipa de calculatori / calculatorul) al subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixte se conectează, cât mai repede posibil, la reţeaua fir a batalionului sau
companiei. Rapiditatea desfăşurării acţiunilor pe câmpul de luptă modern impune cu necesitate utilizarea reţelelor
radio pentru coordonarea şi cererea focului aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte. Descrierea organizării şi
utilizării reţelelor radio şi legăturilor fir la nivel batalion şi companie prezintă comandanţilor subunităţilor de
aruncătoare / artilerie antitanc mixte reţelele disponibile pentru planificarea şi coordonarea sprijinului prin foc cu
echipele de sprijin prin foc ale companiilor şi cu ofiţerul cu sprijinul prin foc şi pentru primirea (recepţionarea)
cererilor de foc.
a. Sunt şapte reţele importante pentru comandantul subunităţii de aruncătoare/ artilerie antitanc mixte a
batalionului. El nu le foloseşte (în mod normal) pe toate, dar el poate să intre în oricare dintre ele pentru a-şi
îndeplini misiunea. Unele staţii din reţelele artileriei funcţionează numai în modul digital de transmitere a datelor,
motiv pentru care comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte nu poate încă opera prin
intermediul lor.
 (1) Reţeaua de conducere a divizionului care execută sprijinul direct al brigăzii mecanizate este folosit de
comandantul de divizion pentru a conduce bateriile şi pentru a transmite informaţii tactice. Ofiţerul cu sprijinul
prin foc al batalionului operează în această reţea pentru a realiza planificarea focului. Această reţea este folosită
pentru a transmite ofiţerului cu sprijinul prin foc al batalionului lista cu obiective. Reţeaua este controlată de
centrul de conducere a tragerilor al divizionului de artilerie. Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie
antitanc mixte a batalionului i se cere să intre în această reţea atunci când planurile focului sunt controlate
îndeaproape de către brigadă.
(2) Reţelele batalionului de conducere a tragerilor este folosită de către echipele de sprijin prin foc al
companiilor şi observatorii înaintaţi pentru cererea focului artileriei. Nici o altă informaţie nu se transmite prin
această reţea. Toate reţelele de conducere a tragerilor (F1, F2, F3) sunt realizate la nivel divizion, câte una pentru
fiecare baterie de tragere în care operează echipele de sprijin prin foc şi ofiţerul cu sprijinul prin foc detaşaţi de la
batalionul de infanterie. Reţeaua este controlată de centrul de conducere a tragerilor divizionului de artilerie.
Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte a batalionului urmăreşte când în această reţea se
lucrează prin voce.
(3) Reţeaua de conducere a companiei pentru coordonarea directă între subunitatea de aruncătoare /
artilerie antitanc mixtă, comandamentul companiei şi ofiţerul cu sprijinul prin foc al companiei. Această reţea se
foloseşte numai în cazuri extreme pentru cererea focului aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte. Cererile de foc şi
corecţiile pentru executarea reglajelor pot bloca această reţea importantă. Reţeaua este controlată de comandantul
companiei. Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte intră în reţeaua de conducere a
companiei. În mod special, atunci când unul din plutoanele din subordine este dat ca întărire sau sub controlul
operaţional al companiei.
(4) Reţeaua companiei de conducere a tragerilor este folosită de către ofiţerul cu sprijinul prin foc al
companiei pentru a conduce acţiunile observatorilor înaintaţi. De asemenea, este folosită de către comandanţii de
plutoane de infanterie şi de către observatorii care nu aparţin artileriei, pentru a solicita focul artileriei, artileriei
antitanc sau aruncătoarelor de la ofiţerul cu sprijinul prin foc al companiei. Reţeaua este controlată de către echipa
de sprijin prin foc a companiei. Această reţea este folosită atunci când coordonarea şi planificarea sprijinului prin
foc se execută prin radio, nu prin activitate comună. De asemenea, este folosită pentru îndeplinirea misiunilor de
foc la cererea observatorilor înaintaţi din dispozitivul plutoanelor de infanterie. Reţeaua se compune din staţiile
radio ale observatorilor înaintaţi, echipa de sprijin prin foc a companiei şi subunitatea de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă a companiei. Ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului, la cerere, intră în această reţea pentru a
coordona acţiunile cu echipa de sprijin prin foc a companiei.
(5) Principala reţea pentru pregătirea şi conducerea tragerilor subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc
mixte a batalionului este reţeaua de conducere a tragerilor alcătuită. Reţeaua se compune din staţiile
comandantului subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte, centrului de conducere a tragerilor subunităţii
de aruncătoare / artilerie antitanc mixte, ofiţerului cu sprijinul prin foc şi ai observatorilor înaintaţi şi se foloseşte
pentru cererea focului aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte.
(6) Întotdeauna comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte a batalionului operează în
reţeaua de conducere a batalionului. Când este necesar, poate opera şi în reţeaua logistică a batalionului.
(7) Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă poate executa coordonarea acţiunilor şi conducerea
tragerilor, folosind reţeaua fir a batalionului. Reţeaua fir a batalionului se realizează în apărare, în ofensivă, pe
timp de noapte.
(8) Staţiile radio din dotarea subunităţii de aruncătoare /artilerie antitanc mixte îi permit comandantului
acestuia să intre (opereze) şi în multe alte reţele şi să transmită informaţii şi altor staţii din cadrul batalionului.
(9) Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă a companiei are în dotare mai puţine staţii, iar
reţeaua lor radio este mai simplă.
 b. Comandantul companiei are la dispoziţie trei metode de control asupra cererilor de foc al observatorilor
înaintaţi. Comandantul companiei şi ofiţerul cu sprijinul prin foc, în funcţie de gradul de pregătire şi experienţa
observatorului înaintat şi situaţia tactică, stabilesc dacă observatorii înaintaţi să transmită cererile de foc la: echipa
de sprijin prin foc a companiei (metoda centralizată), direct centrului de conducere a tragerilor (echipei de
calculatori / calculator) a subunităţii de aruncătoare (metoda descentralizată) sau li se va stabili cui transmit
cererea (metoda prestabilirii). Ofiţerul cu sprijinul prin foc ţine evidenţa tuturor cererilor prin foc, indiferent de
metoda utilizată.
(1) Metoda centralizată este cea mai restrictivă din punct de vedere al acţiunilor observatorului înaintat.
Pentru lucru, observatorul înaintat trebuie să dispună de o staţie radio care să opereze în reţeaua de conducere a
tragerilor din cadrul companiei. Când comandantul plutonului de infanterie are nevoie de sprijinul mijloacelor de
foc cu tragere indirectă, observatorul înaintat repartizat acelui pluton transmite cererea de foc echipei de sprijin
prin foc a companiei, precizând coordonatele obiectivului şi descrierea acestuia. Ofiţerul cu sprijinul prin foc al
companiei analizează posibilitatea executării misiunii de foc cerute de către subunitatea de aruncătoare a
companiei, sau transmite cererea de foc subunităţii de aruncătoare a batalionului sau artileriei de sprijin. Dacă
misiunea de foc poate fi îndeplinită de subunitatea de aruncătoare a companiei poate aproba verbal executarea
misiunii sau nu transmite nici un răspuns ceea ce înseamnă aprobarea executării misiunii. Subunitatea de
aruncătoare a companiei, operează în reţeaua de conducere a tragerilor companiei, prin care ofiţerul cu sprijinul
prin foc al companiei aprobă şi prelucrează cererile de foc din cadrul companiei. Dacă ofiţerul cu sprijinul prin foc
al companiei stabileşte că cererea de foc trebuie executată de subunitatea de aruncătoare a batalionului, ordonă
observatorului înaintat să intre în reţeaua de conducere a tragerilor batalionului şi să transmită cererea sa. După
executarea misiunii, observatorul înaintat comută frecvenţa pe reţeaua de conducere a tragerilor companiei în care
va opera în continuare. Această metodă oferă ofiţerului cu sprijinul prin foc al companiei posibilitatea unui control
riguros asupra activităţii observatorilor înaintaţi din cadrul plutoanelor de infanterie. Este metoda care necesită
timp îndelungat pentru executarea misiunii, dar care evită supraîncărcarea reţelei radio.
(2) În cazul metodei descentralizate, observatorii înaintaţi din cadrul plutoanelor de infanterie au dreptul să
ceară focul artileriei sau aruncătoarelor în funcţie de aprecierea lor. Observatorul înaintat nu trebuie să ia legătura
cu echipa de sprijin prin foc a companiei înaintate de a transmite cererea de foc, dar echipa de sprijin prin foc
urmăreşte modul de executare a misiunii de foc cerute pentru a se asigura că tragerea se execută. Astfel, echipa de
sprijin prin foc a companiei poate să analizeze decizia observatorului înaintat şi să ordone executarea misiunii de
foc cerută. Atât timp cât nu există o misiune de foc, observatorul înaintat operează în reţeaua de conducere a
tragerilor companiei. Cererea de foc este transmisă de către observatorul înaintat direct centrului de conducere a
tragerilor (echipei de calculatori) a subunităţii de tragere pe care a stabilit-o pentru executarea tragerea.
Ofiţerul cu sprijinul prin foc ascultă (urmăreşte) cererea de foc şi, dacă nu intervine în convorbire,
înseamnă că a aprobat decizia observatorului înaintat. Ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului acţionează în
acelaşi fel în cazul cererilor de foc ordonate subunităţii de aruncătoare a batalionului. Atunci când plutoanele de
tragere ale subunităţii de aruncătoare ale batalionului se dispun într-o singură poziţie de tragere, centrul de
conducere a tragerilor (echipei de calculatori / calculatorul) a plutonului 1 determină elementele şi transmite
comenzile de tragere iar centrul (grupa) plutonului 2 ţine evidenţa misiunilor de foc şi verifică modul de
determinare a elementelor de tragere. În cazul în care plutoanele de tragere ocupă poziţii de tragere diferite, fiecare
centru de conducere a tragerilor determină elementele şi transmite comenzile de tragere plutonului de care
aparţine.
Subunitatea de aruncătoare dată ca întărire sau repartizată sub controlul operaţional al companiei operează
în reţeaua de conducere a tragerilor companiei sau în reţeaua ordonată de comandantul companiei.
Avantajul acestei metode este oportunitatea executării focului în sprijinul plutoanelor de infanterie, dar
necesită observatori înaintaţi foarte bine pregătiţi. Este dificil, în acest caz, pentru ofiţerul cu sprijinul prin foc al
companiei să controleze activitatea observatorilor înaintaţi. De multe ori bătaia staţiilor radar (vor intra în dotare în
viitor) din dotarea observatorilor înaintaţi este insuficientă sau solicitările observatorilor suprasolicită reţele
(reţeaua).

Concepţia.
Concepţia este documentul de conducere care realizează prefigurarea normativă a operaţiei şi pe baza
căruia se elaborează planul de operaţie de către toate comandamentele.
Se întocmeşte pe baza misiunii primite sau deduse, precum şi a estimărilor statului major şi deciziei
comandantului.
Reprezintă materializarea grafică/text a deciziei comandantului luată pe timpul desfăşurării procesului de
planificare. Concepţia se materializează grafic pe hartă cu un eşalon mai jos.

Concepţia operaţiei, de regulă, cuprinde:

* dispozitivul şi cursul probabil al operaţiei inamicului;
* misiunea reformulată prevăzută în cursul optim;
* dispozitivul şi cursul operaţiei.
Concepţia operaţiei se semnează de către comandant şi se aprobă de către comandantul eşalonului superior.

Planul de operaţie.
Planul de operaţie este documentul de comandă folosit pentru conducerea operaţiilor militare.
În el se înscrie în detaliu modul de întrebuinţare a forţelor în vederea îndeplinirii misiunii şi reprezintă
detalierea concepţiei. Se întocmeşte de compartimentul operaţii, împreună cu celelalte compartimente, la nivelul
tuturor eşaloanelor. Se materializează sub formă grafică şi text, cu un eşalon mai jos .
Planul de operaţie este un document de sine stătător la care se anexează ca documente justificative tabele,
schiţe, grafice.

În scopul asigurării unei clarităţi mai bune a planului de operaţie prin reducerea informaţiilor reprezentate
grafic, în special la marile unităţi/unităţile luptătoare, se pot întocmi anexe separate pentru a detalia sprijinul
armelor. În această situaţie pe planul de operaţie al compartimentului S3 se vor trece numai detalii referitoare la
acţiunile forţelor luptătoare.
Planul se aprobă de către comandantul eşalonului care îl elaborează şi se semnează de către şeful de stat
major şi şeful compartimentului operaţii.
Este structurat pe 5 paragrafe, obligatorii. Se admite ca paragraful 4, sprijinul logistic, să conţină doar
trimiterea la planul de sprijin logistic. Paragrafele 1a, 1b, 1c, 2, 3 şi 5 trebuie să aibă un conţinut specific pentru
fiecare operaţie, chiar dacă pot face referiri şi la alte documente, pentru completarea informaţiilor cuprinse în
planul/ordinul curent.

Paragraful 2 nu poate fi împărţit în subparagrafe. În conţinutul său nu se admit expresii ca “Nici o

schimbare” sau “Nimic deosebit”.
Anexele la planul de operaţie pe linie de arme nu trebuie confundate şi nu exclud planurile de operaţie ale
unităţilor de armă.
 Planul de operaţie.
Cuprinde:
* situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* sprijinul logistic;
* comanda şi comunicaţiile.
Situaţia. Reprezintă o scurtă prezentare a situaţiei generale care asigură înţelegerea situaţiei curente de
către comandanţii subordonaţi.
Cuprinde:
* forţele inamicului;
* forţele proprii;
* concepţia eşalonului superior;
* subordonări şi resubordonări/repartiţia forţelor;
* evaluarea făcută de comandant.
Forţele inamicului. Situaţia cuprinde:
a) intenţia şi concepţia probabilă a acţiunilor, forma operaţiei, compunerea, tăria estimată, denumirea
unităţilor şi marilor unităţi;
b) dispunerea, localizarea curentă, dispozitivul probabil de acţiune, operaţiile probabile, etapizarea,
termenele, comanda;
c) referiri, eventual, la alte documente care să întregească imaginea asupra informaţiilor suplimentare
despre inamic.
Forţele proprii. Informaţii despre forţele proprii, altele decât cele ce fac obiectul ordinului de operaţie, în
special forţele ce ar putea influenţa direct acţiunile comandanţilor subordonaţi.
Respectivele forţe sunt acelea ce nu fac parte din compunerea organică sau din cele ce se iau în subordine,
în vederea operaţiei prevăzute, dar a căror prezenţă, la un flanc sau în alte zone adiacente, prezintă interes. Se
includ în acest capitol acele forţe care trebuie cunoscute de subordonaţi, pentru a-şi putea îndeplini
misiunile/sarcinile.

Concepţia eşalonului superior cuprinde:

a) scopul operaţiei, direcţii de efort, etapizarea operaţiei, comanda;
b) operaţii pe care le execută în zona/fâşia de responsabilitate a marii unităţi/unităţii;
c) situaţia vecinilor şi operaţiile acestora/cele care interesează.
Subordonări şi resubordonări/repartiţia forţelor. Sunt incluse unităţile luate în subordine, sau
resubordonate/detaşate de la structura de bază, cu specificarea termenului de intrare în vigoare. Aceste date pot fi
cuprinse şi într-o anexă separată. În acelaşi timp se pot utiliza ambele metode.
Misiunea - primită de la eşalonul superior/dedusă.
Execuţia.
Conţine elementele necesare îndeplinirii cerinţelor operaţiei în sine şi cuprinde un sumar al cursului general
al acţiunii ce se intenţionează a se desfăşura, sau concepţia operaţiilor.
În subparagrafele adiacente se menţionează, pentru fiecare element din structură participant la operaţie,
repartiţia misiunilor specifice care duc nemijlocit la îndeplinirea concepţiei operaţiei, sau care sprijină acţiunile
principale. De asemenea, se dau detalii de coordonare sau organizare ce nu au fost date la subparagraful
“Repartiţia forţelor”. Instrucţiunile destinate pentru două sau mai multe elemente din organică pot fi prezentate
mai concret, în subparagraful final al acestei secţiuni intitulat “Instrucţiuni de coordonare”. Repartiţia forţelor şi
mijloacelor, compunerea/organizarea forţelor pentru misiune.
 Aceste informaţii pot fi incluse şi în acest paragraf sau într-o anexă sub formă de text/grafic. În acest
capitol, dacă este necesar, se pot detalia organizarea forţelor, inclusiv a marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor luate
în subordine, relaţiile de comandă, denumirea şi statutul comenzii iar, dacă se consideră necesar, numele şi gradul
comandanţilor.
Cuprinde:
* intenţia;
* concepţia operaţiei;
* misiunile/sarcinile marilor unităţi, unităţilor /subunităţilor luptătoare;
* misiunile/sarcinile marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor de sprijin de luptă;
* instrucţiuni de coordonare.
Intenţia. Se prezintă cu exactitate intenţia comandantului.
Concepţia operaţiei:
a) descrie pe scurt modul în care vede comandantul execuţia operaţiei, de la începutul până la finalizarea
acesteia;
b) realizează detalierea, cu un eşalon mai jos, într-o manieră care să-i ajute pe subordonaţi să se
concentreze asupra a ceea ce trebuie făcut pentru obţinerea succesului, astfel ca îndeplinirea misiunii să fie
posibilă în timpul disponibil şi în absenţa unor informaţii şi instrucţiuni suplimentare;
c) evidenţiază cu claritate fazele/etapizarea operaţiei şi termenele;
d) descrie direcţia de acţiune şi schemele de manevră pentru principalele elemente subordonate care sunt
destinate să rezolve ceea ce comandantul şi-a propus să realizeze;
e) cuprinde planurile generale de utilizare a armamentului şi organizarea sprijinului de foc şi în cazul
operaţiilor de desant maritim, planul de operaţie pentru forţa de debarcare;
f) descrie zona/fâşia/ raionul de acţiune;
g) cuprinde alte priorităţi şi precizări specifice;
h) prevede instrucţiuni de apărare, nucleară, biologică şi chimică;
i) stabileşte măsurile de mascare.

Misiuni.
Misiunile/sarcinile marilor unităţi, unităţilor/subunităţilor luptătoare.În subparagrafele adiacente se
stabilesc misiuni specifice pentru fiecare structură şi se stabilesc detalii de coordonare şi organizare pentru luptă a
forţelor, dacă acest lucru nu s-a făcut în subparagraful “Repartiţia forţelor”.

Misiunile/sarcinile marilor unităţi/unităţile/subunităţile de sprijin de luptă. Acest subparagraf se întocmeşte

numai în măsura în care este necesar; marile unităţi/unităţile/subunităţile se enumeră în ordinea în care apar în
organică/ordinea de bătaie.
Acest subparagraf se utilizează numai pentru a stabili acele misiuni pe care marile
unităţi/unităţile/subunităţile de sprijin trebuie să le îndeplinească şi care nu sunt menţionate în altă parte.

Instrucţiuni de coordonare.
Aici se trec instrucţiunile aplicabile la două sau mai multe elemente ale grupării şi de regulă, include linii
de despărţire, obiective, aliniamentul de plecare, timpul şi direcţia atacului şi alte elemente specifice necesare
pentru coordonarea acţiunilor unităţilor participante la operaţie.
De asemenea, pot fi incluse informaţii referitoare la:
* instrucţiuni pentru transmiterea rapoartelor;
* momentul probabil al execuţiei;
 * când intră în vigoare ordinul.
Sprijinul logistic.
Stabileşte elementele administrative şi logistice utilizate în operaţie şi descrie metodele sprijinului logistic
pentru operaţia în cauză.
De la nivel divizie în sus, acest paragraf poate fi înlocuit de formula “Vezi ordinul de sprijin logistic”. La
nivelul B/Dn şi Bg acest paragraf poate elimina necesitatea unui ordin de sprijin logistic.
Concepţia include informaţiile necesare pentru a planifica sprijinul logistic al operaţiei. Se face o
prezentare de ansamblu a acţiunii din perspectiva logisticii.
Cuprinde:
* servicii şi materiale;
* evacuarea medicală şi spitalizarea;
* probleme de personal;
* probleme de personal;
* cooperarea civili-militari;
* diverse.

* Servicii şi materiale. Menţionează materialele şi serviciile pentru aprovizionare, mentenanţă, transport

şi construcţii precum şi alocarea forţei de muncă în scopuri logistice.
* Evacuarea medicală şi spitalizarea. Prezintă planuri şi proceduri de evacuare şi spitalizare a militarilor
şi civililor.
* Probleme de personal.
* Cooperarea civili-militari.
* Diverse.
Comanda şi comunicaţiile.
Comanda şi comunicaţiile. Paragraful cuprinde semnale, instrucţiuni de identificare şi recunoaştere,
concepţia privind mijloacele electronice, locul de dispunere a comandamentelor şi deplasarea acestora, semnale şi
codificări de legătură.
Comandă, Control şi Comunicaţii. Se prezintă informaţii despre:
* reţeaua permanentă de comandă, control şi comunicaţii;
* proceduri de operare;
* constrângeri în utilizarea aparaturii electronice etc.
Poate fi necesară întocmirea unei anexe separate sau inserarea unei trimiteri la un plan existent.
Comanda. Operaţiile multinaţionale pot avea relaţii de comandă complexe. Ordinul de operaţie să fie
specific pentru aceste aranjamente, inclusiv schimbările ce vor avea loc în cazul în care operaţia trece de la o fază
la următoarea. Se definesc clar, relaţiile de comandă. Se stabilesc punctele de comandă, punctele de comandă
intermediare, cu timpii lor de intrare în funcţiune şi de încetare a funcţionării.

Ordinul de operaţie.
Se elaborează de către modulul operaţii pe baza planului de operaţie sau ordinului de operaţie primit de la
eşalonul superior şi se transmite subordonaţilor în vederea planificării şi desfăşurării operaţiilor, la care se
anexează ordinele specifice modulelor.

Anexele sunt parte integrantă a ordinului de operaţie şi se întocmesc în scopul reduceri conţinutului
structurii de bază a ordinului şi pentru a oferi informaţii suplimentare într-un anumit domeniu; acestea trebuie să
mărească utilitatea şi claritatea ordinului de bază; informaţiile din anexe nu le repetă pe cele din ordin; atunci când
datele înscrise în paragrafele/subparagrafele “Ordinului de operaţie” conţin suficiente detalii, nu este obligatorie
întocmirea tuturor anexelor prevăzute - această situaţie este caracteristică, de regulă, eşaloanelor tactice - batalion,
brigadă.

Ordinul de operaţie va fi însoţit de anexe pentru următoarele domenii:

* personal;
* informaţii;
* război electronic;
* sprijin de foc;
* operaţii;
* artilerie;
* apărare antiaeriană;
* geniu;
* mascare;
* apărare nucleară, biologică şi chimică;
* protecţie psihologică;
* sprijin logistic;
* relaţii militari-civili;
* comunicaţii şi informatică;
* juridic;
* financiar;
* relaţii cu publicul;
* reguli de angajare;
* securitatea operaţiei;
* poliţie militară;
* deplasare.
La redactarea ordinului de operaţie participă toţi factorii de răspundere din comandament, dar sarcina
centralizării informaţiilor şi elaborării unitare a documentului revine modulului operaţii.
Caracteristicile ordinului de operaţie:
* abordarea situaţiilor critice şi a premiselor acestora;
* evitarea ordinelor neclare;
* echilibrul;
* simplitatea;
* concizia;
* claritatea;
* acurateţea.

Ordinul grafic.
Se elaborează de către modulul operaţii pe baza planului de operaţie şi se transmite subordonaţilor în
vederea planificării şi desfăşurării operaţiilor.

Conţine prevederi asemănătoare cu ordinul de operaţie. Acestea se structurează în 5 puncte.

Se întocmeşte grafic şi text şi oferă o vizualizare generală a operaţiei, schemei de manevră şi concepţiei
generale.
 Ordinul grafic se elaborează, de regulă, când timpul la dispoziţie pentru planificarea operaţiilor militare
este scurt, pe timpul ducerii operaţiilor curente sau când comandantul vrea să se asigure că toate marile
unităţi/unităţile subordonate au înţeles schema generală de manevră.

Informaţiile care nu pot fi reprezentate grafic se redactează în scris, în partea de text a documentului.
Acestea, de regulă, pot fi:
* concepţia operaţiei;
* misiunile;
* planul general de sprijin cu foc;
* instrucţiunile de coordonare.
Organizarea sprijinului logistic se prezintă într-o schemă separată sau sub formă de anexă. Se semnează de
şeful de stat major şi şeful modulului operaţii.

Ordinul preliminar.
Este documentul prin care se transmit marilor unităţi/unităţilor subordonate cele mai urgente măsuri pentru
trecerea la îndeplinirea unei misiuni şi/sau datele esenţiale ale următoarei misiuni/operaţii, în scopul de a asigura
acestora timpul necesar pentru luarea măsurilor ce se impun în vederea pregătirii şi îndeplinirii acesteia.
Se întocmeşte în cadrul modulului operaţii şi se semnează de către comandantul marii unităţi/unităţii. Pe
exemplarul numărul 2 care rămâne la marea unitate/unitate semnează, pentru conformitate, şeful de stat major.
Se elaborează pe timpul iniţierii planificării pe baza precizărilor comandantului şi de regulă, cuprinde o
frază cu scopul indicării unei sarcini ori necesităţii specifice adresate comandanţilor sprijiniţi şi celor ce sprijină,
cum ar fi termenul maxim până la care recepţionează estimarea comandantului şi estimarea desfăşurării
preliminare.
Are următoarea compunere:
* situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* sprijinul logistic;
* comanda şi comunicaţiile.
Situaţia cuprinde o scurtă prezentare a situaţiei, incluzând:
a) situaţia politică şi situaţia forţelor inamicului în zona de operaţii;
b) acţiunile şi atitudinile ce se aşteaptă din partea naţiunilor prietene;
c) sursa, timpul şi cantitatea principalelor forţe combatante la dispoziţie pentru planificare, sau solicitarea
evaluării comandantului privind forţele şi necesarul de transport strategic/operativ;
d) presupuneri/estimări ce ar putea influenţa semnificativ planificarea comandantului.
Misiunea. Se face o prezentare concisă a misiunii de îndeplinit şi a scopului acesteia.
Execuţia cuprinde:
* intenţia comandantului pentru operaţie;
* instrucţiunile de coordonare.
Intenţia comandantului pentru operaţie, respectiv:
a) concepţia operaţiei, asigură toate detaliile disponibile, care pot fi transmise în ordinul preliminar; dacă
comandantul care emite ordinul preliminar doreşte să fie avute în vedere anumite faze sau cursuri de acţiune, le
menţionează în text; aşa încât comandantul sprijinit să dezvolte cursul de acţiune pe care-l consideră
corespunzător;
b) misiunile/sarcinile probabile pentru unităţile luptătoare;
 c) informaţiile referitoare la sarcinile de îndeplinit de către unităţi;
d) misiunile/sarcinile probabile pentru unităţile de sprijin de luptă.
Instrucţiunile de coordonare cuprind orice informaţie disponibilă la momentul emiterii ordinului cum ar fi:
a) nevoile de informaţii critice ale comandantului;
b) o variantă de calcul a timpului utilizabilă în planificarea operaţiei.
Pe timpul executării calcului timpului se au în vedere:
a) adunarea echipei de întocmire a ordinului - inclusiv locul şi participanţii;
b) deplasările, inclusiv nivelurile sau gradele de notificare a deplasării.

Data prevăzută pentru începerea execuţiei, ziua Z - poate fi şi aproximativă dar este necesară
comandantului şi statul major pentru calculul iniţial al timpului, durata estimativă a operaţiei.
Constrângerile operaţionale cunoscute, exemplu:
* restricţii de survol;
* nevoi de deminare a porturilor;
* limitarea mişcărilor;
* cercetarea etc.
Precizări privind regulile de angajare.
Instrucţiuni de monitorizare şi coordonare către comandantul care asigură sprijinul, din partea
comandantului beneficiar de sprijin.
Autorizarea legăturii directe între comandanţi, exemplu - este autorizată legătura directă între… după/nu
mai devreme de …..
Indicaţii privind:
* riscul;
* siguranţa operaţiei;
* orientarea privind inducerea în eroare;
* operaţiile psihologice;
* informaţiile militare;
* contraspionajul;
* relaţiile civili - militari, CIMIC;
* relaţiile publice.
Sprijinul logistic cuprinde:
* transportul;
* constrângerile logistice cunoscute;
* codificări;
* instrucţiuni de raportare;
* instrucţiuni speciale şi termene pentru trimiterea rapoartelor;
* instrucţiuni privind clasificarea şi declasificarea documentelor.
Comanda şi comunicaţiile cuprind:
* instrucţiuni privind comunicaţiile;
* relaţiile de comandă;
* codificări;
* instrucţiuni de raportare;
* instrucţiuni speciale şi termene pentru transmiterea/înaintarea rapoartelor;
* instrucţiuni privind clasificarea şi declasificarea documentelor.
Ordinul fragmentar.
FRAGO se elaborează în cadrul modulului operaţii şi se transmite marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor,
de regulă, pe timpul desfăşurării operaţiilor militare curente, când situaţia nu a înregistrat schimbări majore sau nu
este suficient timp la dispoziţie şi conţine toate cele 5 puncte ale ordinului de operaţie cu evidenţierea
modificărilor survenite între timp.
Reprezintă instrucţiunile comandantului către comandanţii din subordine pentru pregătirea, coordonarea şi
executarea misiunii de luptă.
Se elaborează text şi i se pot anexa scheme, tabele, grafice. Are o formă scurtă, clară şi concisă, dar nu în
detrimentul înţelegerii misiunii şi se semnează de către comandant. Pe exemplarul care rămâne la comandament
semnează pentru conformitate şi şeful de stat major.
Ordinul fragmentar cuprinde:
* situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* sprijinul logistic;
* comanda şi comunicaţiile.
Situaţia cuprinde:
a) ultimele modificări cu privire la situaţia inamicului şi a forţelor proprii -dispunerea, cunoscută sau
probabilă; intenţia probabilă; valoarea;
b) concepţia eşalonului superior, numai dacă interesează;
c) subordonări şi resubordonări.
Misiunea - forma operaţiei, procedeul adoptat, scopul.
Execuţia cuprinde:
* zona/fâşia de responsabilitate;
* dispozitivul;
* direcţia de efort/efortul principal;
* etapizarea misiunii şi termene;
* instrucţiuni de coordonare;
* momentul când trebuie să fie gata pentru îndeplinirea misiunii.
Sprijinul logistic cuprinde, de regulă, numai schimbările produse în modul de aprovizionare.
Comanda şi comunicaţiile cuprind:
* dispunerea punctelor de comandă;
* succesiunea realizării legăturii;
* semnale de conducere şi de cooperare;
* instrucţiuni de recunoaştere şi identificare.

Ordinul de operaţie/anexa “C1(Operaţii) la ordinul de operaţii”

Se semnează de către şeful de stat major şi şeful modulului operaţii şi este structurat în 5 puncte ca şi
ordinul de operaţie. Detaliază probleme care nu sunt cuprinse în ordinul de operaţie, sau care necesită clarificări
suplimentare.

De regulă cuprinde:
* compunerea de luptă;
* subordonări şi resubordonări;
 * deplasări, staţionări, regrupări, înlocuiri;
* restricţii cu privire la organizare, manevră sau reguli de angajare;
* resursa de aviaţie repartizată şi sprijinul de aviaţie planificat;
* obiective ale pregătirii pentru luptă, când este cazul;
* precizări privind planificarea şi efectuarea operaţiilor de evaluare a gradului de pregătire pentru
misiune, când este posibil;
* asigurarea operaţiilor şi protecţia forţelor.

Ordinul de deplasare/anexa “M”.

Deplasare la ordinul de operaţie se elaborează în cadrul S3.
Se semnează de către şeful de stat major şi şeful modulului operaţii şi cuprinde:
* Situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* sprijinul logistic;
* comanda şi comunicaţiile.
Situaţia cuprinde:
* Forţele inamicului;
* forţele proprii;
* subordonări şi resubordonări;
* misiunea.
Execuţia cuprinde:
* Concepţia de deplasare;
* misiunile/sarcinile pentru marile unităţi/unităţile subordonate;
* detalierea activităţilor pe timpi;
* coordonarea acţiunii-ordinul de marş;
* itinerarul;
* periodicitatea trecerii prin punctele de coordonare;
* viteza de deplasare;
* metoda de deplasare;
* măsuri de asigurare a operaţiilor şi de protecţie a forţelor;
* ora plecării şi alte date referitoare la punctele obligate de trecere;
* controlul deplasării;
* zone portuare;
* instrucţiuni pentru halte;
* date generale despre vreme;
* sprijinul aerian.
Sprijinul logistic cuprinde:
* Controlul traficului;
* aprovizionarea;
* sprijinul medical.
Comanda şi comunicaţiile cuprind:
* Comanda - locul unde se găseşte comandantul şi locul de dispunere a principalelor elemente de
conducere;
 * comunicaţiile şi informatica.

Reguli de angajare/anexa “K”- reguli de angajare, la ordinul de

operaţie
Se elaborează în cadrul modulului operaţii în cooperare cu modulele S5, S4, juridic şi CIMIC şi asigură
nivelul de detalii necesar pentru a descrie regulile de angajare şi orice alte cerinţe de comandă.

Nu urmează formatul standard.

Se semnează de şeful de stat major şi şeful operaţiilor.

Planul de activitate.
Este un document de conducere care se elaborează la toate comandamentele de către modulul operaţii, în
vederea coordonării într-o idee unitară a activităţii de conducere a forţelor şi se aduce la cunoştinţa întregului
personal în părţile ce-l privesc.

Planul de activitate se elaborează pe baza datelor şi informaţiilor primite de la eşalonul superior, în urma
desfăşurării activităţilor de iniţiere a planificării şi de orientare a personalului implicat în planificarea operaţiilor
militare.

Documentul se redactează sub formă de tabel, se semnează de şeful de stat major şi se aprobă de
comandant.
Pe baza acestuia, fiecare structură/modul din cadrul comandamentului întocmeşte planul de activitate al
structurii/modulului. Acesta se semnează de către şeful structurii/modulului, se aprobă de şeful de stat
major/comandant, pentru modulele subordonate nemijlocit şi se păstrează la modulele care l-au întocmit.

Planul de activitate cuprinde:

* Activităţile principale care se execută de către comandament/modul;
* planificarea operaţiei militare;
* analiza situaţiei;
* pregătirea şi prezentarea estimărilor;
* alegerea cursului optim;
* executarea recunoaşterilor;
* elaborarea documentelor de conducere şi de informare;
* organizarea operaţiei forţelor;
* transmiterea misiunilor la subordonaţi;
* coordonarea realizării sistemului de comunicaţii;
* îndeplinirea măsurilor pentru asigurarea operaţiilor şi protecţiei forţelor;
* coordonarea operaţiei forţelor;
* cine execută sau participă la activităţile de control;
* termenele la care se execută;
* alte activităţi ce trebuiesc executate în raport cu situaţia concretă.
Planul de control.
Este un document de conducere care se elaborează la toate comandamentele, în cadrul modulului operaţii,
pe baza precizărilor comandantului, planului de operaţie, şi a planului de activitate al comandamentului, în scopul
asigurării îndeplinirii la timp a misiunilor primite şi verificării nivelului de pregătire al forţelor subordonate.

Modul prin care se realizează controlul poate fi materializat prin următoarele procedee:
* deplasarea la subordonaţi;
* folosirea mijloacelor de comunicaţii;
* studierea documentelor.
Pe timpul desfăşurării activităţilor de planificare a operaţiilor, modulele/structurile din cadrul
comandamentului întocmesc şi înaintează la modulul operaţii activităţile proprii de control prevăzute a se
desfăşura, în termenul precizat de comandant/şeful de stat major.

Documentul se întocmeşte sub formă tabelară, se semnează de către şeful de stat major şi şeful modulului
operaţii, se aprobă de comandant şi se păstrează la modulul operaţii.
Planul de control cuprinde:
* unitatea/marea unitate la care se desfăşoară controlul;
* activităţile care se controlează;
* termenul de executare;
* persoanele care execută controlul;
* forţele şi mijloacele destinate pentru protecţie şi pază;
* mijloacele de transport şi de transmisiuni folosite pe timpul controlului;
* modul de realizare a legăturii cu comandamentul/modulul pe timpul deplasării şi desfăşurării
activităţilor;
* itinerariile de deplasare;
* persoanele care vor fi informate despre concluziile controlului.
După aprobarea planului, şeful modulului operaţii îi informează despre conţinutul acestuia, în părţile ce-i
privesc, pe ceilalţi şefi de module/structuri.
După luarea la cunoştinţă, activităţile de control planificate se detaliază corespunzător atribuţiilor specifice
şi se înscriu în carnetele de campanie ale şefilor de module/structuri. La eşalonul batalion/similare activităţile se
includ în planul de activitate.

Planul de pază al punctului de comandă.

Se întocmeşte de modulul operaţii la toate eşaloanele, în scopul asigurării securităţii activităţilor
desfăşurate în punctele de comandă.

Planul se pune în aplicare în momentul instalării punctului de comandă şi se actualizează ori de către ori
este nevoie.
Planul de pază al punctului de comandă cuprinde:
* schema cu dispunerea punctului de comandă, pe care se reprezintă locurile de dispunere, lucru şi
odihnă ale modulelor şi personalului, drapelului de luptă, centrului de transmisiuni, centrului de calcul,
subunităţilor destinate pentru pază şi intervenţie, comenduire, îndrumare a circulaţiei şi deservire, personalul de
serviciu, tehnicii de transport, popotelor;
* variante probabile de atac ale inamicului;
* denumirea şi compunerea subunităţilor care acţionează pentru respingerea atacurilor inamicului,
organizarea conducerii acestora şi variante de intervenţie;
* măsurile de asigurare a operaţiilor şi protecţiei forţelor;
* raioanele de adunare a personalului punctului de comandă şi a tehnicii;
* lucrările de amenajare genistică;
* dispunerea posturilor de santinelă şi de observare;
* itinerarele patrulelor, subunităţilor de intervenţie/din afara punctului de comandă, restricţii de
deplasare în cadrul punctului de comandă;
* organizarea personalului/compunere, misiuni pentru stingerea incendiilor şi înlăturarea urmărilor
atacului inamicului;
* organizarea deplasării personalului spre un alt raion;
* semnalele de înştiinţare, alarmare şi recunoaştere a semnificaţiei acestora şi modul de acţiune a
personalului.
Se întocmeşte în două exemplare, un exemplar se păstrează la ofiţerul de serviciu pe punctul de comandă,
iar unul la ofiţerul de serviciu operativ.
Prevederile acestuia se aduc la cunoştinţa întregului personal în părţile ce-l privesc, zilnic, sau ori de câte
ori este nevoie.
Documentul se semnează de către şeful modulului operaţii şi şeful de stat major şi se aprobă de comandat.

Ordinul pentru mascare/anexa “C” 2

Mascare la ordinul de operaţie (art. ...) este documentul care stabileşte modul de întrebuinţare a forţelor şi
mijloacelor pentru realizarea mascării operaţiei.

Se întocmeşte la eşaloanele operative de către structura/ofiţerul de specialitate din cadrul compartimentului

operaţii, S3, text/grafic, se semnează de şeful de stat major şi şeful modulului operaţii. La eşalonul brigadă şi
batalion/similare, măsurile şi activităţile de mascare cuprinse în planul/ordinul de operaţie.

Ordinul pentru mascare este structurat în cinci puncte:

* situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* sprijinul logistic;
* comanda şi comunicaţiile.
Acesta cuprinde:
a) scopul, concepţia şi misiunile mascării;
b) forţele şi mijloacele de cercetare ale inamicului, dispunerea şi posibilităţile acestora;
c) măsurile de mascare/unele luate din timp de pace, pentru ascunderea unor obiective militare şi
teritoriale;
d) măsurile de mascare pentru mobilizarea forţelor şi economiei naţionale;
e) aliniamentul de contact, fâşiile marilor unităţi şi unităţilor, liniile de despărţire, vecinii;
f) lucrările şi activităţile de mascare ce se execută de eşalonul superior în fâşia de responsabilitate;
 g) raioanele, poziţiile şi elementele de dispozitiv care se maschează cu mijloace specializate, obiective
false/operaţii demonstrative indicându-se forţele, materialele şi termenele de execuţie;
h) măsurile luate pentru dezinformarea inamicului;
i) măsurile de mascare antiradiolocaţie a principalelor obiective din fâşia marilor unităţi de arme întrunite;
j) raioanele şi itinerarele acoperite prin bruiaj de radiolocaţie şi modalitatea executării acestuia;
k) obiectivele/reperele false pentru cercetarea prin radiolocaţie;
l) gradul de asigurare a trupelor cu mijloace şi materiale de mascare şi posibilităţile de confecţionare a
acestora pe plan local;
m) compunerea, dispunerea şi modul de întrebuinţare a mijloacelor destinate marcării focului;
n) participarea celorlalte componente ale sistemului naţional de apărare la realizarea mascării;
o) instrucţiuni de coordonare;
p) organizarea cooperării şi controlului mascării.

Ordinul pentru asigurarea topogeodezică/anexa “C” 3

Asigurare topogeodezică la ordinul de operaţie (art....), reprezintă materializarea detaliată, sub formă de
text a măsurilor şi misiunilor pentru asigurarea topogeodezică.

Se întocmeşte la eşaloanele operative de către structura de asigurare topogeodezică din cadrul modulului
operaţii, G3.
La eşaloanele tactice, măsurile şi operaţiile de asigurare topogeodezică sunt cuprinse în cadrul
planului/ordinului de operaţie.

Ordinul pentru asigurarea topogeodezică este structurat în cinci puncte - situaţia; misiunea; execuţia;
sprijinul logistic; comanda şi comunicaţiile se semnează de şeful de stat major, şeful structurii/ofiţerul cu
asigurarea topogeodezică şi cuprinde:
a) informaţii despre structurile topogeodezice ale inamicului;
b) informaţii despre tipurile de documente, tehnică şi materiale folosite de inamic;
c) activităţile topogeodezice ale inamicului recent executate sau în curs de executare;
d) dispunerea unităţilor/subunităţilor topogeodezice şi a subunităţilor/formaţiunilor de asigurare cu
produse, tehnică şi materiale topogeodezice proprii;
e) misiunile forţelor subordonate;
f) raioanele în care se execută lucrări topogeodezice;
g) volumul, termenele, executantul şi beneficiarul acestora;
h) asigurarea cu materiale şi tehnică topogeodezică;
i) organizarea coordonării;
j) alte elemente care pot influenţa executarea misiunilor asigurării topogeodezice.
În cadrul modulului operaţii se întocmesc următoarele documente pentru informare:
a) raportul de informare care se înaintează eşalonului superior;
b) estimarea şefului modulului S3;
c) estimări ale şefilor structurilor/ofiţerilor din cadrul modulului;
d) jurnalul operaţiilor militare;
e) harta de lucru a şefului modulului operaţii;
f) harta de lucru a şefului structuri/ofiţerului de armă din cadrul modulului;
g) informarea.
Estimarea şefului modulului operaţii.
Este documentul prin care se realizează informarea comandantului asupra problemelor specifice pregătirii
şi desfăşurării operaţiilor militare, care facilitează luarea deciziei de către acesta şi se întocmeşte de către şeful
modulului, cu participarea nemijlocită a tuturor structurilor/ofiţerilor din cadrul modulului.

Datele prezentate trebuie să fie scurte, clare, concrete şi uşor de exploatat; se întocmeşte pe o hartă de
lucru, grafic, la care se anexează tabele, scheme, grafice explicative şi se prezintă comandantului verbal, în scris
sau prin alte forme, în timpul, locul şi în volumul precizat de acesta.
Pe timpul analizei situaţiei, concomitent cu conducerea activităţilor în curs de desfăşurare pe baza
îndrumării de planificare a comandantului şi precizărilor şefului modulului, structurile/ofiţerii pregătesc estimările
necesare potrivit domeniului specific de competenţă şi le prezintă în forma, volumul, locul şi în timpul precizat,
şefului modulului.

Estimarea şefului modulului operaţii cuprinde:

* situaţia forţelor proprii, a marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor subordonate;
* zonele de responsabilitate;
* date despre zona de operaţie şi estimarea influenţei acesteia asupra operaţiei militare ce urmează a fi
desfăşurată;
* elementele topografice ale terenului;
* climă - precipitaţii, temperatură, umiditate;
* situaţia politică şi psihologică a zonei;
* concluzii şi recomandări care conturează cursul posibil al operaţiei, măsuri ce se impun a fi luate;
* date despre situaţia trupelor proprii la data respectivă - compunerea marilor unităţi, unităţilor şi
subunităţilor;
* dispunerea forţelor şi mijloacelor şi misiuni curente - operaţii în curs de desfăşurare;
* capacitatea operaţională, de luptă şi de sprijin - nivelul de instruire;
* mobilitate;
* tipul şi starea echipamentelor;
* măsuri urgente pentru asigurarea operaţiilor şi protecţia forţelor;
* prezentarea cursului optim al operaţiilor militare - tipul de acţiune, forma şi procedeul care se adoptă;
* când se desfăşoară;
* dispozitivul de operaţie cel mai indicat, modul de constituire şi termenele de realizare;
* repartiţia mijloacelor organice şi de întărire şi densităţile şi raportul de forţe ce se realizează în întreaga
fâşie şi separat pe direcţii şi misiuni;
* misiunile marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor luptătoare şi de sprijin, cu un eşalon mai jos -
conţinutul şi adâncimea misiunii imediate şi ulterioare;
* linii de despărţire;
* termene;
* repartizarea structurilor pentru realizarea asigurării operaţiilor şi protecţiei trupelor, inclusiv pentru
protecţia flancurilor şi spatelui;
* comunicaţii;
* propuneri privind concepţia deplasării, instalării şi funcţionării punctelor de comandă;
* gata pentru realizarea dispozitivului; gata pentru operaţie.
Raportul de informare care se înaintează eşalonului superior.
Este documentul prin care se realizează informarea eşalonului superior asupra problemelor specifice
pregătirii şi desfăşurării operaţiilor militare.

Raportul de informare se referă la starea marilor unităţi/unităţilor/ subunităţilor în ansamblu şi se

întocmeşte de către modulul operaţii, cu aportul tuturor modulelor din comandament, sub formă de text, la care se
pot anexa hărţi, scheme sau alte documente grafice.

Se transmite eşalonului superior, de regulă, la sfârşitul fiecărei zile, la finalizarea operaţiei, la cerere sau
când intervin modificări ale situaţiei şi ale operaţiilor care trebuie să fie cunoscute.
Raportul de informare care se înaintează eşalonului superior cuprinde:
* situaţia şi evaluarea operaţiilor inamicului/beligeranţilor, a forţelor neutre;
* valoarea, natura şi gruparea forţelor;
* operaţiile desfăşurate, inclusiv cu armele de distrugere în masă, mijloacele de război electronic şi
psihologic;
* intenţiile probabile ale inamicului;
* metode şi procedee de luptă folosite;
* starea morală a forţelor inamicului;
* capacitatea operaţională a forţelor inamicului;
* comanda şi comunicaţiile;
* situaţia marilor unităţi, unităţilor, subunităţilor şi evaluarea operaţiilor/activităţilor desfăşurate;
* stadiul îndeplinirii misiunii;
* caracterul operaţiilor militare;
* capacitatea operaţională a marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor subordonate sau primite ca
întărire;
* gradul de asigurare cu materiale şi personal;
* moralul forţelor proprii;
* nivelul instruirii forţelor;
* locul punctului de comandă;
* situaţia capturilor şi propunerile privind modul de folosire a acestora;
* situaţia prizonierilor de război, raionul de concentrare şi propuneri privind predarea acestora;
* situaţia şi operaţiile vecinilor nemijlociţi şi a marilor unităţi, unităţilor cu care s-a cooperat pe timpul
îndeplinirii misiunii;
* concluzii şi măsuri/activităţi ce se impun pentru continuarea/finalizarea operaţiilor;
* cereri pentru sprijinul operaţiilor;
* alte elemente apreciate ca fiind necesare.
Raportul de informare se poate referi şi la o singură problemă atunci când conţinutul acesteia impune
cunoaşterea imediată de către eşalonul superior.
Se elaborează, de regulă, pe exemplare tipizate, în două exemplare. Exemplarul care se înaintează se
semnează de către comandant şi şeful de stat major, în plus pe exemplarul care se păstrează la marea
unitate/unitate semnează pentru conformitate şi ofiţerul care l-a întocmit.
Jurnalul operaţiilor militare.
Se întocmeşte, de regulă, de către un ofiţer din modulul operaţii, şi este destinat ţinerii evidenţei operaţiilor
şi documentării asupra acestora într-o perioadă de timp.
El este un ghid important pentru conducerea eficientă a operaţiilor militare şi constituie un documentar
pentru pregătirea comandamentelor şi cercetarea istorică.

Se întocmeşte sub formă de text, lizibil şi fără ştersături, cu cerneală, într-un registru special destinat, la
care se pot anexa hărţi, scheme, fotografii şi alţi purtători de informaţii; acesta se completează pe măsura
desfăşurării operaţiilor militare de către ofiţerul desemnat, ajutat de alţi ofiţeri din celelalte module numiţi în acest
scop, care îi vor pune la dispoziţie datele specifice activităţii lor, într-un registru/pe un suport magnetic, special
destinat.

După redactarea acestuia, ofiţerul îl prezintă pentru verificare şefului de stat major, de regulă, la sfârşitul
fiecărei zile, la batalion/divizion sau la 2-3 zile, la brigadă - corp de armată.
După verificarea autenticităţii datelor înscrise, se completează jurnalul operaţiilor militare, care se prezintă
de către şeful de stat major, comandantului; se păstrează la comandantul marii unităţi/unităţii şi poate fi consultat
ori de câte ori este nevoie.
Jurnalul operaţiilor militare cuprinde:
* încadrarea nominală pe funcţii, cu personal a unităţii - la marea unitate, numai pentru comandament şi
subunităţile subordonate nemijlocit;
* structura marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor;
* concluziile despre situaţia politico-militară - la eşalonul corp de armată şi superioare acestora;
* misiunea marilor unităţi, unităţilor, subunităţilor;
* prezentarea pe scurt a planului de operaţie;
* relatarea operaţiilor desfăşurate;
* situaţia marilor unităţi, unităţilor, subunităţilor şi a forţelor subordonate, după îndeplinirea fiecărei
misiuni, evidenţiindu-se episoadele mai importante şi faptele de arme deosebite;
* schimbările care au avut loc în structura marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor;
* situaţia prizonierilor de război, a capturilor şi modul de folosire a tehnicii şi materialelor capturate;
* cererile adresate eşalonului superior sau primite de la subordonaţi, de la vecini şi de la cei cu care se
cooperează, precum şi modul de rezolvare a lor;
* denumirea şi conţinutul, pe scurt, ale documentelor trimise/primite la/de la eşalonul superior,
subordonaţi, vecini şi statele majore cu care se cooperează;
* concluziile cu privire la operaţiile care au avut loc;
* factori care au condus la succesele şi cauzele insucceselor;
* recompensele acordate celor care s-au distins pe câmpul de luptă - înaintări în grad, decorări, citări
prin ordin de zi etc.

Harta de lucru a şefului modulului operaţii.

Este un document care se întocmeşte grafic pe hartă şi la care se anexează alte documente, tabele, scheme
şi grafice justificative; se foloseşte pentru coordonarea îndeplinirii misiunilor de luptă şi de sprijin; coordonarea
operaţiei în curs de desfăşurare; vizualizarea schimbărilor datelor situaţiei.
 Se întocmeşte în cadrul modulului operaţii şi se semnează de către şeful modulului şi de către ofiţerul care
a întocmit-o.
Cuprinde:
* situaţia forţelor proprii;
* dispunerea marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor cu un eşalon mai jos;
* zonele de responsabilitate;
* misiuni curente - în curs de desfăşurare;
* măsuri/operaţii urgente pentru asigurarea operaţiilor şi protecţia forţelor;
* prezentarea cursului optim al operaţiei militare - scopul misiunii;
* forma şi procedeul de acţiune;
* dispozitivul de acţiune;
* zona/fâşia de acţiune;
* etapizarea misiunii şi termene de realizare;
* repartiţia forţelor şi mijloacelor organice şi de întărire;
* misiunile marilor unităţi, unităţilor, subunităţilor luptătoare şi de sprijin - misiunea încredinţată;
* termene de realizare;
* linii de despărţire;
* operaţii în sprijinul operaţiei;
* manevra - pe direcţii, misiuni, momente şi secvenţe;
* asigurarea operaţiilor şi protecţia forţelor;
* concepţia de comunicaţii - organizarea, deplasarea, instalarea şi funcţionarea punctelor de comandă;
* organizarea şi realizarea măsurilor de protecţie;
* termene de realizare;
* gata pentru realizarea dispozitivului;
* gata pentru acţiune.

Informarea.
Este documentul prin care se transmit diferite informaţii subordonaţilor, vecinilor sau/şi celor cu care se
cooperează; se elaborează de către modulul operaţii sau alţi ofiţeri desemnaţi, sub formă de text la care se pot
anexa hărţi, scheme, sau alte documente şi se prezintă verbal sau se înaintează sub formă de text.
Informările asupra documentelor urgente se fac imediat, celelalte informaţii pot fi grupate şi transmise
periodic, respectându-se principiul adresării acestora către marile unităţi/unităţile/subunităţile/modulele,
persoanele strict implicate în rezolvarea situaţiilor la care se referă informarea.
Tipuri de informări:
a) instructaje informaţionale;
b) informarea decizională;
c) informarea cu privire la misiune;
d) informarea de stat major.

Instructaje informaţionale.
Sunt destinate să informeze ascultătorul şi să-l facă să înţeleagă situaţia prezentată; se execută de către
comandant, locţiitor, şeful de stat major, şeful modului sau alţi ofiţeri desemnaţi din cadrul comandamentului;
informările prezentate se referă la fapte, operaţii şi nu includ concluzii şi recomandări şi nici nu cer decizii.
 Instructajele informaţionale se referă la:
a) prezentarea unor planuri de operaţie sau de activitate etc.;
b) prezentarea unor informări ale eşalonului superior, comandantului, şefului de stat major - care cer o
explicaţie detaliată;
c) prezentarea unor informări despre operaţiile vecinilor sau ale altor forţe cu care cooperează despre o
situaţie anume;
d) alte situaţii.
Se întocmeşte sub formă de text la care se pot anexa hărţi, tabele etc. şi nu au o formă prestabilită; se
semnează de cel care o întocmeşte şi nu se aprobă.

Informarea decizională.
Informarea decizională este destinată să obţină un răspuns sau o decizie; ea este prezentarea unei soluţii
recomandate de un ofiţer din cadrul modulului sau din statul major, rezultată dintr-o analiză sau un studiu al unei
probleme sau a unei arii problematice.

Informarea variază ca şi caracter oficial şi de detaliu, depinzând de nivelul comandamentului şi de

cunoaştere a subiectului de către cel care ia decizii - cunoaşterea problemei sau ariei problematice.
În situaţia în care persoana/persoanele care participă la informare are cunoştinţe anterioare asupra
problemei şi unele informaţii legate de ea, instructajul se
limitează în mod normal la un enunţ al problemei, enunţului/informaţiei esenţiale şi a unei soluţii
recomandate.

Cel care informează trebuie să fie pregătit să prezinte concluziile şi propunerile sale, justificarea soluţiei
recomandate şi coordonarea rezultată din aceasta.
Dacă persoana care este informată este nefamiliarizată cu situaţia, atunci este necesară o informare mai
detaliată. În acest caz informarea va trebui să includă orice estimări folosite în actualizarea problemei, datelor
referitoare la situaţie, o discuţie a estimărilor, concluziilor şi coordonării implicate de acestea.

De regulă, informarea decizională în formă completă cuprinde următoarele puncte:

* introducerea;
* conţinutul - misiunea primită sau dedusă, datele despre situaţie, evaluări necesare, estimări de
soluţionare şi analiza diferitelor estimări prezentate;
* concluzia - alegerea soluţiei optime şi justificarea soluţiei aleasă ca fiind cea mai bună;
* întrebări;
* decizia finală.
Acest tip de informare, de regulă, este folosit de către comandant care poate fi asistat de un ofiţer din
modulul operaţii, pe timpul prezentării estimărilor de către şefii de module pentru stabilirea cursului optim al
operaţiei militare.
Se întocmeşte sub formă de text în caietul de campanie la care se pot anexa hărţi, planuri, situaţii, se
prezintă oral şi se semnează de către comandant sau şeful modulului şi, de regulă, nu are o formă prestabilită.

Informarea cu privire la misiune.

 Informarea cu privire la misiune este folosită să furnizeze informaţii în condiţii operaţionale, să dea
instrucţiunile specifice sau să execute o evaluare a misiunii.
De obicei este prezentată de un singur ofiţer care poate fi comandantul, locţiitorul, şeful de stat major, un
ofiţer din modulul operaţii, sau un alt ofiţer special desemnat; aceasta depinde de latura misiunii sau de nivelul
comandamentelor.

Instructajul misiunii întăreşte aranjamentele, furnizează cerinţe şi instrucţiuni mai detaliate pentru fiecare
individ şi explică semnificaţia rolului fiecărui individ/structură.
Informarea despre misiune serveşte pentru:
a) elaborarea documentelor de conducere;
b) formularea unei aprecieri generale a misiunii;
c) revizuirea planului de operaţie;
d) prezentarea obiectivelor misiunii participanţilor, problemele cu care se pot confrunta şi nivelul de
acţiune al acestora.
Nu are o formă prestabilită, se întocmeşte sub formă de text şi se prezintă oral.
Se semnează de către comandant şi pentru conformitate de către ofiţerul din modulul operaţii şi, de regulă,
se referă la următoarele puncte:
* situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* sprijinul;
* comanda/semnalul.

Informarea de stat major.

Informarea de stat major este un instructaj informaţional, prezentat în condiţii tactice sau operaţionale; este
destinată să asigure coordonarea sau uniformizarea efortului.

Aceasta poate include schimbul de informaţii, anunţarea deciziei în cadrul unui comandament, darea
sarcinilor sau prezentarea unor modalităţi de acţiune.
Informarea de stat major poate include caracteristicile instructajului informaţional, decizional şi
instructajele misiunii.
Participanţii la informările de stat major variază cu locul comandamentelor, cu tipul operaţiei militare şi cu
cerinţele personale ale comandantului.

Şeful de stat major împreună cu un ofiţer din modulul operaţii, de obicei, prezidează informarea de stat
major şi desemnează cine prezintă problemele de interes pentru cei prezenţi sau care cer coordonarea activităţilor
comandamentului, atunci când o impune situaţia.
Se întocmeşte sub formă de text, se prezintă verbal, nu are o formă prestabilită, şi conţine problematica
care o stabileşte cel care prezintă situaţia.

De regulă, informarea de stat major cuprinde:

a) scopul - de regulă, se desfăşoară pentru ţinerea comandamentului şi statului major la curent cu situaţia
creată sau la coordonarea eforturilor operaţiilor printr-o prezentare orală a datelor principale;
b) participanţi - comandantul, şeful de stat major, şefii de module, l-2 ofiţeri din modulul operaţii sau alţi
ofiţeri special destinaţi;
 c) probleme pentru informare;
d) proceduri comune - persoana care convoacă informarea de stat major stabileşte ordinea de zi; fiecare
reprezentant convocat, prezintă informaţia în aria lui de responsabilitate; comandantul, concluzionează informarea
dar poate să ia parte activă la prezentare.
Se întocmeşte sub formă de text - la care se pot anexa hărţi, tabele, grafice etc., nu are o formă prestabilită,
se prezintă oral, şi se semnează de cel care desfăşoară activitatea.

Activitatea ofiţerului cu artileria din cadrul compartimentului S-3

Atribuţiile structurii/ofiţerului de artilerie şi rachete terestre sunt:
a) să cunoască permanent situaţia şi misiunile marii unităţi operative/tactice şi/sau a unităţii luptătoare,
precum şi decizia comandantului pentru ducerea operaţiei;
b) să cunoască compunerea, puterea de luptă, posibilităţile de foc şi situaţia artileriei şi rachetelor terestre
din compunerea/subordinea forţelor proprii, gradul lor de asigurare pe linie logistică şi să propună măsurile ce se
impun;
c) analizează situaţia şi pregăteşte raportul cu estimările pe care le prezintă şefului compartimentului
operaţii, S3;
d) participă la elaborarea cursurilor operaţiei;
e) întocmeşte în cooperare cu structurile/ofiţerii de armă, planul sprijinului prin foc;
f) planifică şi organizează acţiunile artileriei şi rachetelor terestre;
g) planifică şi organizează pregătirea conducerii focului;
h) participă la executarea recunoaşterilor şi la organizarea cooperării;
i) planifică şi organizează cercetarea de artilerie; centralizează informaţiile obţinute;
j) întocmeşte şi transmite documentele de conducere unităţilor/ subunităţilor de artilerie şi rachete;
k) participă la întocmirea documentelor de conducere şi informare.

Comandantul subunităţii de artilerie organice este coordonatorul sprijinului prin foc al batalionului de
infanterie şi îşi desfăşoară activitatea cu ajutorul grupei/celulei de sprijin prin foc.
Structura/ofiţerul de artilerie şi rachete terestre contribuie la întocmirea Ordinului de sprijin prin foc/anexa
“C “ 4 - sprijin prin foc la ordinul de operaţie şi reprezintă materializarea deciziei comandantului pentru executarea
misiunilor de sprijin şi coordonarea unitară a focului în detalierea organizării sprijinului prin foc/pct. a cap. III din
planul de operaţie.

Conţinutul grafic al planului se detaliază cu un eşalon mai jos faţă de eşalonul care îl întocmeşte şi este un
document unitar care planifică în detaliu modul de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor de de artilerie şi rachete
terestre.
Sprijinul forţelor şi mijloacelor de de artilerie şi rachete terestre cuprinde:
a) concepţia utilizării marii unităţi/unităţilor/subunităţilor de artilerie şi artilerie antitanc în cadrul
sprijinului prin foc apropiat, în adâncime şi în spatele dispozitivului forţelor se face pe fazele operaţiei;
b) planificarea şi organizarea artileriei pentru operaţie;
c) alocarea muniţiei pe faze ale operaţiei, misiuni şi sarcini specifice;
d) raioanele punctelor de comandă, poziţiilor de tragere, de asigurare cu date şi de susţinere
logistică;
e) sistemul de numerotare a ţintelor;
f) frecvenţele de lucru între artilerie şi observatorii înaintaţi;
g) observarea aeriană;
h) misiunile tactice - pentru fiecare unitate/subunitate de artilerie, sarcinile specifice şi implicite pentru
îndeplinirea misiunilor;
 i) referirea la ordinul/apendicele pentru artilerie;
j) repartiţia forţelor şi mijloacelor de cercetare de artilerie avute la dispoziţie - pe misiuni şi sarcini
specifice;
k) acţiunile de sprijin prin foc în cazul întrebuinţării muniţiei fumigene şi de iluminare;
l) localizarea, selecţionarea/identificarea, determinarea şi comunicarea obiectivelor - obiective prioritare,
misiunile cercetării de artilerie şi repartiţia de forţe şi mijloace, modul de elaborare a listei cu ţintele.

Estimarea de artilerie şi rachete se întocmeşte grafic pe harta de lucru, la care se pot anexa tabele, scheme
şi cuprinde:
a) caracterul general al operaţiilor desfăşurate de artileria şi blindatele inamicului precum şi posibilităţile
acestora;
b) specificul operaţiilor de luptă desfăşurate de artileria marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor de arme
întrunite, inclusiv a celei luate în subordine;
c) situaţia, raioanele poziţiilor de tragere/lansare şi misiunile marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor de
artilerie şi de rachete a forţelor şi mijloacelor de cercetare specializate, precum şi a legăturilor acestora;
d) situaţia muniţiei de artilerie şi rachete - consumuri realizate, existent;
e) eficienţa măsurilor apărării nucleare, bacteriologice şi chimice şi modul de influenţă asupra capacităţii de
luptă a artileriei şi rachetelor;
f) situaţia pierderilor - personal, armament şi tehnică de luptă;
g) gradul asigurării materiale, tehnice şi medicale/veterinare;
h) situaţia capturilor şi propuneri privind modul de folosire a acestora;
i) estimarea operaţiilor viitoare ale artileriei - numai dacă se cunoaşte concepţia operaţiilor viitoare ale
marilor unităţi/unităţilor de arme întrunite, în subordinea cărora se află artileria şi rachetele - repartiţia artileriei şi
a forţelor şi mijloacelor de cercetare specializate;
j) raioanele poziţiilor de tragere/lansare şi de desfăşurare a forţelor şi mijloacelor de cercetare specializate;
k) raioanele şi aliniamentele de intervenţie a forţei antiblindate - când se organizează;
l) situaţia completărilor - materiale, tehnică şi aparatură artileristică, muniţie de artilerie şi rachete;
m) locul de dispunere a subunităţilor logistice;
n) cereri care să fie înaintate eşalonului superior.
Se semnează de şeful S3 şi ofiţerul care a întocmit-o.

Activitatea ofiţerului cu artileria şi rachete antiaeriene

din cadrul compartimentului S-3
Atribuţiile structurii/ofiţerului de artilerie şi rachete antiaeriene sunt:
a) să cunoască în permanenţă situaţia şi deciziile comandantului pe linia apărării antiaeriene;
b) să cunoască situaţia marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor de armă din subordine - unde se găsesc, ce
misiuni îndeplinesc, puterea de luptă, posibilităţile pentru îndeplinirea misiunilor, gradul de asigurare logistică;
c) să cunoască situaţia unităţilor/subunităţilor din compunerea Forţelor Aeriene care acţionează în fâşia
marii unităţi operative/tactice;
d) să organizeze şi să conducă cercetarea spaţiului aerian în zona de responsabilitate şi să asigure primirea,
prelucrarea şi exploatarea datelor despre situaţia aeriană;
e) să raporteze şefului modulului operaţii S3 estimările pentru întrebuinţarea marilor unităţi,
unităţilor/subunităţilor de apărare antiaeriană organice şi/sau primite ca întărire;
f) să participe la elaborarea cursului operaţiei;
g) să participe la întocmirea planului sprijinului prin foc;
 h) să pregătească şi să planifice lupta cu inamicul aerian;
i) să participe la organizarea cooperării marii unităţi, unităţii/subunităţilor de apărare antiaeriană din
compunerea marii unităţi/unităţii de forţe luptătoare, cu cele ale Forţelor Aeriene şi cu alte forţe şi mijloace de
apărare antiaeriană care acţionează în fâşia marii unităţi/unităţii;
j) să analizeze situaţia aeriană din zona de responsabilitate a marii unităţi, unităţii/subunităţii de apărare
antiaeriană din subordine, să conducă neîntrerupt operaţiile militare ale acestora şi să controleze modul de
îndeplinire a misiunilor de luptă;

k) să raporteze ierarhic despre îndeplinirea misiunilor de luptă, situaţia marii unităţi şi/sau unităţii şi modul
de întrebuinţare în operaţie/luptă a acesteia;
l) să ia măsuri pentru executarea manevrei, realizarea legăturilor necesare conducerii, coordonării şi
înştiinţării marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor subordonate;
m) să participe la întocmirea documentelor de conducere şi informare.
Comandantul marii unităţi/unităţii de rachete şi artilerie antiaeriană organice este coordonatorul apărării
antiaeriene al marii unităţi interarme şi îşi desfăşoară activitatea cu ajutorul celulei de coordonare a acţiunilor în
spaţiul aerian.
Sprijinul artileriei antiaeriene - poate constitui o anexă separată:
a) concepţia de desfăşurare şi elementele importante privitoare la procedurile de control tactic;
b) gruparea/structura forţelor pentru luptă;
c) zonele de desfăşurare;
d) regulile de angajare;
e) procedurile de comandă şi control;
f) referirile la ordinul/apendicele pentru artileria antiaeriană;
g) consumul de muniţie de artilerie antiaeriană;
h) starea armamentului antiaerian corespunzător măsurilor de control specifice.
Estimarea de artilerie/rachete antiaeriană se întocmeşte grafic pe harta de lucru la care se pot anexa scheme,
tabele şi cuprinde:
a) concluzii privind compunerea, dispunerea şi posibilităţile de acţiune ale inamicului aerian, precum şi
măsuri ce decurg pentru apărarea antiaeriană;
b) numărul, rangul şi specialitatea unităţilor de apărare antiaeriană la dispoziţie şi posibilităţile lor de luptă;
c) concepţia organizării apărării antiaeriene - repartiţia, misiunile şi manevra trupelor de apărare antiaeriană
pe etape ale luptei;
d) cereri la eşalonul superior specifice apărării antiaeriene.
Se semnează de şeful S3 şi de ofiţerul care a întocmit-o.

Activitatea ofiţerului cu geniu din cadrul compartimentului S-3

Pentru conducerea protecţiei genistice statul major desfăşoară următoarele activităţi:
a) planifică măsurile şi lucrările genistice de realizat de către marile unităţi, unităţile şi subunităţile de toate
armele;
b) prezintă pe linie ierarhică sau direct comandantului estimări privind întrebuinţarea forţelor de geniu din
subordine pentru îndeplinirea misiunilor;
c) transmite misiunile specifice protecţiei genistice la subordonaţi şi urmăreşte îndeplinirea acestora;
d) analizează şi evaluează din punct de vedere genistic zona de acţiune, inamicul şi forţele proprii şi
influenţa operaţiilor acestora asupra misiunii;
 e) face propuneri pentru amplasarea punctelor de comandă, măsurile de securitate specifice, lucrările de
apărare apropiată, barajele explozive etc. şi posibilităţile de amenajare genistică a acestora;
f) propune/solicită întrebuinţarea unor forţe şi mijloace suplimentare, de alte arme, pentru amenajarea
punctelor de comandă;
g) face propuneri referitoare la rutele/itinerarele necesare manevrei forţelor, aprovizionări şi evacuări
precum şi la posibilităţile de cooperare cu organele locale în ce priveşte amenajarea şi întreţinerea acestora;
h) face propuneri pentru achiziţii şi rechiziţii pe plan local, temporare sau definitive, precum şi folosirea
unor capacităţi de producţie sau resurse materiale în suplimentarea logisticii de geniu;
i) se informează periodic asupra situaţiei logisticii de geniu, ca element al planificării unor operaţii
ulterioare;
j) primeşte, centralizează şi prezintă toate informaţiile rezultate din analiza situaţiei genistice a zonei de
operaţii sau din operaţiile inamicului, care ar putea influenţa îndeplinirea misiunii;
k) propune întrebuinţarea forţelor de geniu din subordine pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor atacului
nuclear, bacteriologic şi chimic;
l) transmite compartimentului logistic, S4 eventualele cereri de asigurare, completare sau suplimentare cu
tehnică şi materiale de geniu;
m) coordonează acţiunile elementelor de dispozitiv de geniu constituite din marile
unităţi/unităţile/subunităţile de geniu subordonate;
n) face propuneri pentru refacerea unor lucrări genistice parţial distruse.

Protecţia genistică/anexa “C“ 6 .

Protecţie genistică la ordinul de operaţie stabileşte modul de sprijin genistic al operaţiei şi misiunile
genistice ale forţelor.
Se elaborează sub formă de text sau grafic de către structura/ofiţerul de geniu din cadrul modulului
operaţii, se semnează de şeful de stat major şi şeful modulului operaţii şi cuprinde 5 puncte:
* situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* sprijinul logistic;
* comanda şi comunicaţiile.
Situaţia. În această anexă trebuie reprezentate informaţiile care afectează sprijinul de geniu şi care nu sunt
incluse la paragraful 1 al ordinului de operaţie sau care necesită a fi explicate.
Misiunea. Prezentarea misiunii marii unităţi/unităţii de geniu.
Execuţia cuprinde:
* schema operaţiilor genistice;
* obstacolele;
* obiectivele;
* instrucţiuni de coordonare.
Schema operaţiilor genistice:
* concepţia operaţiei privind sprijinul planului de operaţie a forţelor luptătoare, incluzând intenţia
comandantului marii unităţi/unităţi de arme luptătoare/comandantului marii unităţi/unităţii de geniu;
* efortul principal de geniu, organizat pe misiuni, unităţi şi faze ale operaţiei;
* sprijinul de geniu în lupta apropiată;
* misiunile executate de la eşalonul superior în folosul marii unităţi/unităţii proprii.
Obstacolele:
 * efortul de contramobilitate;
* centurile de obstacole în sprijinul luptei în adâncime, apropiate şi în spate a unităţii sprijinite;
* identificarea responsabilităţilor, priorităţilor şi restricţiilor;
* obiectivele de rezervă;
* identificarea, periodizarea şi repartizarea responsabilităţilor pentru obiectivele de rezervă ale
eşalonului superior şi ale unităţii sprijinite.
Obiectivele:
* concepţia de întrebuinţare;
* modul de sprijin al planului de manevră al unităţilor sprijinite;
* situaţia obstacolelor planificate şi executate de către unitatea sprijinită;
* sunt specificate clar dispunerea, criteriile execuţie şi intenţia;
* criteriile pentru fiecare tip de obstacole, menţionându-se eşalonul căruia îi revine autoritatea de a
întrebuinţa mine lansate cu artileria / aviaţia şi orice fel de restricţii privind duratele, pe aliniamente.
Misiunile pe linie de geniu pentru unităţile subordonate:
* misiunile de geniu care să fie executate de către elementele de geniu care sprijină forţele luptătoare;
* misiunile la nivelul eşalonului emitent, repartizate structurilor de geniu, folosite pentru a informa
comandanţii subordonaţi cu privire la sarcinile care sunt sub controlul eşalonului superior, ele fiind îndeplinite de
forţele acestuia.
Instrucţiuni de coordonare:
* generalităţi;
* coordonarea planului de obstacole/baraje, incluzând timpul efectiv pentru realizarea centurilor de
obstacole referitoare la predarea obstacolelor;
* lucrările de apărare;
* întreţinerea drumurilor;
* punctele de aprovizionare cu materiale de geniu;
* măsurile de interzicere;
* coordonarea naţiunii gazdă a tipului şi dispunerii facilităţilor, mijloacelor sau sprijinului de geniu al
organizaţiilor non-guvernamentale;
* procedurile pentru solicitarea şi achiziţionarea sprijinului de geniu al naţiunii gazdă, incluzând
limitările în întrebuinţare a mijloacelor naţiunii gazdă.
Sprijinul logistic. Alocarea de mijloace specifice de geniu, mine, explozibil, depozite cu materiale.
Comanda şi comunicaţiile:
* dispunerea punctelor de comandă şi orele de intrare în funcţiune;
* locul de dispunere a marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor de geniu;
* proceduri de identificare şi recunoaştere, limite şi constrângeri în folosirea mijloacelor de
transmisiuni/mijloacelor electronice;
* instrucţiuni de raportare, instrucţiuni speciale, şi termene pentru transmiterea/înaintarea rapoartelor.
Estimarea de geniu se elaborează de structura/ofiţerul de geniu grafic pe harta de lucru la care se pot anexa
scheme, tabele şi cuprinde:
a) o scurtă analiză a zonei de operaţii elemente şi lucrări care pot influenţa operaţiile militare - drumuri,
poduri, păduri, obstacole diferite etc.;
b) informaţii, dacă există, despre operaţiile genistice ale inamicului ce pot influenţa misiunea în general şi
protecţia genistică a trupelor în special;
c) propuneri de întrebuinţare a marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor de geniu din subordine şi
principalele misiuni repartizate, direcţii sau raioane în care să se concentreze efortul genistic;
 d) elemente de dispozitiv de geniu care se pot constitui - compunere, misiuni, raioane/direcţii de acţiune,
dispunere, regrupare, subordonări ale acestora;
e) propuneri de sprijin/întărire a marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor de arme întrunite cu forţe de
geniu - perioada, valoarea forţelor, raioane de punere la dispoziţie;
f) solicitări privind sprijinul marilor unităţi şi unităţilor de geniu cu subunităţi de alte arme pentru
intensificarea ritmului de îndeplinire a misiunilor - la amenajarea punctului de comandă, realizarea culoarelor prin
câmpurile de mine, trecerea trupelor peste cursurile de apă;
g) condiţionări impuse sistemului logistic general şi de geniu pentru îndeplinirea misiunilor;
h) itinerare propuse pentru manevra trupelor, aprovizionărilor şi evacuărilor;
i) conducerea forţelor de geniu şi elementelor de dispozitiv de geniu subordonate.
Pe timpul operaţiilor ofensive prezintă obligatoriu:
a) numărul de culoare care pot fi realizate prin câmpurile de mine ale inamicului şi estimări de
repartiţie/execuţie pe direcţiile marilor unităţi şi unităţilor;
b) propuneri privind locul punctelor de trecere peste cursurile de apă şi ritmurile de trecere care pot fi
asigurate;
c) estimări privind itinerarele de deplasare a marilor unităţi şi unităţilor din rezervă pentru introducerea în
operaţie, a punctelor de comandă şi raioanelor de redispunere;
d) posibilităţi de consolidare a aliniamentelor cucerite şi a flancurilor.
Se semnează de şeful S3 şi de ofiţerul care a întocmit-o.

Activitatea ofiţerului cu apărarea NBC din cadrul compartimentului S-3

Atribuţiile structurii/ofiţerului cu apărarea nucleară, bacteriologică şi chimică, NBC, sunt:
a) să cunoască în permanenţă situaţia şi deciziile comandantului pe linia apărării NBC;
b) să cunoască situaţia unităţilor/subunităţilor de armă din subordine - unde se găsesc, ce misiuni
îndeplinesc, puterea de luptă, posibilităţi, gradul de asigurare;
c) participă la elaborarea cursurilor operaţiei şi face propuneri pentru a reduce vulnerabilitatea forţelor
proprii faţă de un atac cu armele de distrugere în masă chimice, biologice, radiologice şi nucleare, ADMCBRN
precum şi/sau faţă de emisiunile altele decât atacul, EADA;
d) asigură asistenţa tehnică şi recomandă nivelul de purtare a mijloacelor de protecţie individuală
NBC/EPINBC, ghidul de expunere operaţional la anumite debite ale dozei de radiaţie, măsurile de control NBC,
operaţiunile de fumizare, măsurile de apărare împotriva unui atac biologic şi tehnicile de reducere a efectelor
ADMCBRN/EADA;
e) întocmeşte şi prezintă şefului compartimentului S3 estimarea NBC, iar la ordin şi comandantului;
f) planifică şi iniţiază procedurile pentru determinarea şi raportarea primei întrebuinţări a armelor de
distrugere în masă chimice, biologice, radiologice şi nucleare, ADMCBRN, de către inamic;
g) evaluează pierderile probabile şi impactul acestora asupra desfăşurării operaţiilor;
h) evaluează impactul atacurilor cu ADMCBRN asupra operaţiilor în desfăşurare şi a celor viitoare;
i) coordonează operaţiile unităţilor/subunităţilor de apărare NBC;
j) colaborează cu medicul în ceea ce priveşte sprijinul medical pentru operaţiile desfăşurate în
condiţii/medii chimice, biologice, radiologice şi nucleare, CBRN;
k) execută analiza vulnerabilităţii CBRN în cadrul procesului de pregătire a informaţiilor, CBRN despre
câmpul de luptă; întocmeşte concluzii finale al acesteia - schema obiectivelor prognozate a fi lovite, matricea
situaţiei de ameninţare CBRN şi furnizează informaţiile necesare pentru compartimentul informaţii S2;
l) planifică şi coordonează operaţiile de decontaminare;
 m) evaluează în cooperare cu compartimentul informaţii S2 condiţiile meteorologice şi de relief şi modul
cum acestea pot influenţa folosirea armelor de distrugere în masă chimice, biologice, radiologice şi nucleare,
ADMNBC de către inamic;
n) evaluează impactul operaţiilor asupra mediului şi face propuneri;
o) prognozează riscul contaminării radioactive, biologice şi chimice, RBC şi efectele probabile asupra
operaţiilor militare;
p) participă la întocmirea documentelor de conducere şi informare;
r) întocmeşte ordinul de operaţie pentru apărare NBC sau anexa pentru apărare NBC la planul/ordinul de
operaţie;
s) coordonează şi conduce operaţiile de control şi observare a contaminării radioactive;
ş) compară, evaluează şi distribuie datele despre atacurile cu ADMCBRN/EADA şi despre contaminare,
RBC;
t) pregăteşte şi distribuie rapoartele nucleare, biologice şi chimice, NBC;
ţ) planifică şi coordonează măsurile de control nuclear, biologic şi chimic, NBC, analizează informaţiile
privind riscurile de materiale toxice industriale, MTI, din zona de responsabilitate şi elaborează propunerile
pentru protecţia forţelor;
u) colaborează cu compartimentul S4 pe probleme logistice pentru echipamentele şi materialele de apărare
nucleară, biologică şi chimică, NBC, întreţinerea şi transportul acestora;
v) participă la construcţia adăposturilor împotriva atacurilor cu ADMCBRN/COLPRO (COLPRO =
protecţie asigurată unui grup de indivizi în condiţii/medii CBRN, care permite scăderea nivelurilor optime de
protecţie individuală NBC).
w) face propuneri pentru folosirea fumului de mascare în operaţiile militare;
y) face propuneri pentru folosirea sistemelor incendiare;
x) propune şi coordonează luarea măsurilor de apărare pasivă pentru avertizarea şi protejarea forţelor
proprii împotriva atacului cu ADMCBRN/EADA-COLPRO;
z) pregăteşte şi transmite, la ordin, eşalonului superior raportul de informare pentru apărarea NBC.

Apărarea NBC/anexa“C” 7
Apărarea NBC - la ordinul de operaţie stabileşte modul de executare a sprijinului NBC al operaţiei şi
misiunile forţelor, anexa nr.11.

Se elaborează, text sau grafic, în cadrul compartimentului operaţii de către structura/ofiţerul de NBC, se
semnează de şeful de stat major şi şeful compartimentului operaţii.

Aceasta cuprinde 5 puncte:

* situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* sprijinul logistic;
* comanda şi comunicaţiile.
Situaţia. În cadrul acestui paragraf, trebuie prezentate informaţiile care afectează sprijinul pe linia apărării
NBC şi care nu sunt incluse în ordinul de operaţie sau care necesită a fi detaliate.
Se referă la :
* forţele inamicului;
* forţele proprii;
 * subordonări şi resubordonări;
* presupuneri/supoziţii.
Forţele inamicului. Capabilităţi ofensive, respectiv nivelul ameninţării NBC:
* informaţii privind compunerea, dispunerea, manevra şi posibilităţile de întrebuinţare a armelor CBRN
- chimică, biologică, radiologică şi nucleară;
* impactul care se produce asupra capacităţii operaţionale a unităţii;
* obiectivele de risc NBC ce pot crea situaţii de contaminare.
Capabilităţi defensive: nivelul optim de protecţie individual realizat, NOPINBC.
Forţele proprii. Organizarea unităţii/subunităţii NBC pentru îndeplinirea misiunii, dacă este cazul pe
etape/faze ale operaţiei.
Subordonări şi resubordonări. Se vor specifica subunităţile ce se dau ca întărire sau în sprijin, precum şi
cele care se primesc ca întărire sau în sprijin, cu predilecţie cele care nu sunt specificate în organizarea pentru
misiune.
Presupuneri/supoziţii. Se menţionează toate acţiunile importante ale forţelor adverse sau ale forţelor
proprii din domeniul NBC care pot fi prevăzute pe parcursul desfăşurării întregii operaţii şi care pot influenţa
cursul acesteia.
Misiunea. Se prezintă toate misiunile NBC furnizate de către structura emitentă în folosul structurilor
subordonate şi scopul pentru care se execută aceste misiuni.
Execuţia:
* concepţia operaţiei unităţii/subunităţii de apărare NBC;
* ce misiuni NBC se vor executa pe parcursul întregii operaţii şi de ce;
* cercetarea NBC, decontaminarea RBC;
* mascarea cu aerosoli;
* nimicirea inamicului cu focul sistemelor incendiare;
* prioritatea de sprijin NBC, pe faze/etape ale operaţiei şi pe tipuri de misiuni-cercetare NBC,
decontaminare RBC, mascare cu aerosoli şi nimicirea inamicului cu focul sistemelor incendiare; misiuni/sarcini
pentru unităţile/structurile subordonate;
* instrucţiuni de coordonare referitoare la cooperarea cu subunităţile din zona în care acţionează,
organizarea înştiinţării despre pericolul sau întrebuinţarea ADMNBC, procedurile pentru decontaminarea totală,
CERN - clasa de expunere la radiaţii nucleare, NOPINBC - niveluri optime de protecţie individuală NBC,
posibilităţile de folosire pentru decontaminare şi analize a resurselor locale, situaţia meteorologică la înălţime etc.
Sprijinul logistic:
* nivelul stocurilor pentru toate clasele de echipamente şi materiale de apărare NBC;
* evacuarea persoanelor vătămate în urma atacurilor NBC ale adversarului.
Conducerea şi comunicaţiile:
* locul de dispunere a unităţii/subunităţii NBC;
* proceduri de identificare şi recunoaştere, limite şi constrângeri în folosirea mijloacelor de
transmisiuni/aparaturii electronice;
* instrucţiuni privind sistemul de avertizare şi raportare NBC;
* informaţii privind transmiterea mesajelor NBC.

Estimarea de apărare nucleară, biologică şi chimică - NBC.

Se întocmeşte grafic pe harta de lucru, la care se pot anexa tabele, scheme şi cuprinde:
* misiunea;
* condiţiile meteorologice şi terenul;
 * situaţia inamicului;
* situaţia forţelor proprii;
* analiza cursurilor operaţiei;
* compararea cursurilor operaţiei;
* recomandarea cursului optim.
Condiţiile meteorologice:
a) condiţii existente;
b) condiţii prognozate;
c) efectele condiţiilor meteorologice în cazul întrebuinţării armelor de distrugere în masă nucleare,
bacteriologice şi chimice de către inamic.
Terenul:
* efectele terenului în cazul întrebuinţării armelor de distrugere în masă nucleare, bacteriologice şi
chimice de către inamic;
* folosirea agenţilor persistenţi de către inamic pentru a restricţiona/canaliza operaţiile trupelor proprii.
Situaţia inamicului cuprinde:
a) capacitatea de angajare/desfăşurare nucleară, bacteriologică şi chimică;
b) prognoza întrebuinţării armelor de distrugere în masă nucleare, bacteriologice şi chimice;
c) prognoza desfăşurării mijloacelor destinate, să întrebuinţeze armele de distrugere în masă nucleare,
bacteriologice şi chimice.
Situaţia forţelor proprii cuprinde:
a) situaţia apărării nucleare, bacteriologice şi chimice;
b) forţe şi mijloace de apărare nucleară, bacteriologică şi chimică la dispoziţie;
c) concepţia de apărare NBC - misiuni, manevră, efortul principal etc.;
d) coordonarea misiunilor.
Compararea cursului operaţiei. Se compară toate cursurile de acţiune în relaţie cu avantajele şi
dezavantajele fiecăruia.
Recomandarea. Se propune cel mai avantajos curs al operaţiei.
Se semnează de şeful S3 şi ofiţerul care a întocmit-o.
Raportul de informare pentru apărare nucleară, bacteriologică şi chimică care se înaintează eşalonului
superior, cuprinde :
a) concepţia generală, de sprijin nuclear, bacteriologic şi chimic a eşalonului superior;
b) constrângeri specificate, deduse şi esenţiale;
c) intenţia comandantului unităţii/subunităţii de apărare nucleară, bacteriologică şi chimică;
d) misiunea unităţii/subunităţii de apărare nucleară, bacteriologică şi chimică;
e) organizarea pentru operaţie;
f) concepţia apărării nucleară, bacteriologică şi chimică a operaţiei pe etape;
g) cereri de forţe nucleare, bacteriologice şi chimice la eşalonul superior;
h) încadrarea în timp a misiunilor;
i) alte probleme specificate de către eşalonul superior.

Activitatea compartimentului S-4

 Compartimentul logistic este subordonat nemijlocit şefului de stat major şi este structura care răspunde de:
* organizarea şi conducerea sprijinului logistic;
* aprovizionarea cu tehnică, echipamente, produse şi materiale;
* mentenanţa tehnicii şi a echipamentelor militare;
* transporturile de personal, tehnică şi bunuri materiale;
* asistenţa sanitar veterinară;
* asigurarea căilor de comunicaţie;
* cartiruirea efectivelor şi adăpostirea animalelor;
* contractarea de produse şi servicii necesare operaţiilor militare;
* serviciile de campanie.

Şeful compartimentului logistic organizează, conduce şi răspunde de activitatea întregului personal din
compunerea acestuia. Acesta pregăteşte estimări şi elaborează propuneri specifice domeniului său de
responsabilitate pe care, la ordin, le prezintă comandantului.

Compartimentul logistic are, de regulă, următoarea compunere:

a) structura/ofiţerul/ofiţerii cu planificarea/conducerea logistică;
b) structura/ofiţerul/ofiţerii cu aprovizionarea pe clase de materiale;
c) structura/ofiţerul/ofiţerii cu transporturile militare, coordonarea mişcării şi asigurarea căilor de
comunicaţie;
d) structura/ofiţerul cu mentenanţa;
e) structura cu asistenţa medicală şi sanitar veterinară/medicul şef;
f) structura/ofiţerul cu cartiruirea efectivelor şi adăpostirea animalelor.
Atribuţiile structurii/ofiţerului/ofiţerilor cu planificarea şi conducerea logistică sunt:
a) cunoaşte situaţia şi decizia comandantului pe linia sprijinului logistic;
b) cunoaşte situaţia unităţilor/subunităţilor de logistică din subordine;
c) analizează împreună cu compartimentul informaţii S2 şi compartimentul operaţii S3, situaţia operaţiilor
militare ce urmează a se desfăşura în zona de responsabilitate şi stabileşte măsurile necesare realizării sprijinului
logistic al acestora;
d) participă la elaborarea problemelor de sprijin logistic a cursurilor operaţiilor;
e) planifică şi organizează activităţile de logistică;
f) elaborează documentele de conducere şi informare logistică a marilor unităţi/unităţilor subordonate;
g) coordonează şi controlează activităţile necesare realizării sprijinului logistic al forţelor pe timpul
pregătirii şi ducerii operaţiilor militare;
h) elaborează împreună cu compartimentul personalS1, compartimentul operaţii S3 şi compartimentul
comunicaţii şi informaticăS6, propuneri privind locul de dispunere a marilor
unităţi/unităţilor/subunităţilor/formaţiunilor de logistică, precum şi locul de amplasare a punctelor pentru
conducerea acestora;
i) stabileşte şi asigură la solicitarea compartimentul personal S1 şi a compartimentul operaţii,
compartimentul S.3 facilităţile necesare completării şi înlocuirii trupelor;
j) coordonează împreună cu compartimentul operaţii S3, operaţiile poliţiei militare pentru comenduirea şi
îndrumarea circulaţiei, siguranţa punctului de comandă, precum şi pentru menţinerea ordinii şi disciplinei militare
în marile unităţi/unităţile/ subunităţile/formaţiunile de logistică;
k) informează compartimentul operaţii S3, cu privire la situaţia logistică şi la realizarea conducerii marilor
unităţi/unităţilor/subunităţilor/formaţiunilor de logistică din subordine;
l) pregăteşte şi prezintă şefului compartimentul logistic S4, estimările necesare conducerii logistice;
 m) organizează împreună cu compartimentul S3 şi S5, cooperarea cu organele administraţiei publice din
zonă, în scopul realizării sprijinului logistic necesar forţelor proprii în operaţie;
n) asigură informaţiile referitoare la starea resurselor, precum şi a nivelului stocurilor de materiale;
o) participă la elaborarea documentelor de conducere şi informare;
p) colaborează cu toate modulele comandamentului în problemele privind logistica forţelor în zona
acţiunilor militare;
Atribuţiile structurii/ofiţerilor/ofiţerului cu aprovizionarea tehnico-materială sunt:
a) cunoaşte situaţia, decizia comandantului şi starea tehnico-materială a unităţilor/subunităţilor din
subordine;
b) organizează şi conduce activitatea de asigurare cu tehnică, echipamente militare produse şi materiale de
resortul tuturor armelor şi specialităţilor;
c) stabileşte necesarul de tehnică, echipamente militare, produse şi materiale pentru luptă şi organizează
distribuirea şi primirea acestora la marile unităţi/unităţile/subunităţile subordonate;
d) solicită fondurile financiare necesare pentru achiziţia bunurilor materiale şi organizează achiziţionarea
acestora din sursele avute la dispoziţie;
e) ţine evidenţa bunurilor aprovizionate;
f) organizează depozitarea, conservarea, întreţinerea şi distribuţia bunurilor materiale specifice;
g) organizează şi conduce activitatea de achiziţii şi rechiziţii pentru bunurile specifice de la agenţi
economici, persoane fizice sau juridice;
h) organizează şi conduce activitatea de preluare a produselor şi materialelor specifice capturate de la
inamic, stabileşte destinaţia şi modul de folosire a acestora;
i) participă la elaborarea cursului de sprijin logistic;
j) participă la întocmirea documentelor de conducere şi informare;
k) face estimări şi prezintă şefului modulului logistic S4 propuneri privind completarea cu tehnică,
echipamente militare, produse şi materialele necesare ducerii operaţiilor;
l) întocmeşte cererile de transport pentru tehnică, echipamente militare, produse şi materiale;
m) elaborează în colaborare cu modulul operaţii S3, norme de consum la produse şi materiale, precum şi
propuneri de raţionalizare a acestora în funcţie de situaţia operaţiilor;
n) organizează şi conduce activitatea de hrănire şi echipare a prizonierilor de război.
Atribuţiile structurii/ofiţerilor/ofiţerului cu transporturile militare, coordonarea mişcării şi asigurarea căilor
de comunicaţie sunt:
a) cunoaşte situaţia şi decizia comandantului;
b) organizează şi conduce transporturile de efective, tehnică şi materiale;
c) face estimări şi prezintă propuneri privind executarea transporturilor militare;
d) participă la elaborarea problemelor de sprijin logistic a cursurilor operaţiilor;
e) propune itinerarele de deplasare şi transport;
f) asigură permanent documentaţia necesară referitoare la reţeaua de drumuri naţionale, judeţene şi locale,
precum şi la reţeaua de căi ferate din zona de responsabilitate;
g) monitorizează starea căilor de comunicaţie din zona de responsabilitate;
h) cooperează cu compartimentul operaţii S3 pentru pregătirea informaţiilor şi elaborarea documentelor
necesare mişcării forţelor şi bunurilor materiale;
i) întocmeşte documentele de conducere privind transporturile militare, coordonarea mişcării şi asigurarea
căilor de comunicaţie;
j) cooperează cu compartimentul operaţii S3 pentru planificarea folosirii forţelor şi mijloacelor de C.I.C.;
organizează, coordonează şi monitorizează activităţile C.I.C. în zona de responsabilitate.
Atribuţiile structurii/ofiţerului cu mentenanţa sunt:
 a) cunoaşte situaţia, decizia comandantului şi starea de operativitate a tehnicii şi echipamentelor militare;
b) organizează şi conduce activităţile pe linia mentenanţei;
c) organizează şi conduce evacuarea tehnicii deteriorate sau imobilizate în vederea reparării sau predării
acesteia;
a) participă la elaborarea problemelor de sprijin logistic a cursurilor operaţiilor;
d) face estimări şi prezintă propuneri pentru mentenanţă, resursele tehnice existente şi evacuarea tehnicii
deteriorate;
e) cooperează pe plan local cu structurile de profil în problemele de mentenanţă care depăşesc posibilităţile
proprii;
f) participă la elaborarea documentelor de conducere şi informare.
Atribuţiile structurii cu asistenţa medicală şi sanitar veterinară/ medicului şef sunt:
a) cunoaşte situaţia, decizia comandantului starea medicală a efectivelor şi sanitar veterinară a animalelor;
b) organizează şi conduce activităţile pe linia asistenţei medicale şi sanitar veterinară ;
a) participă la elaborarea problemelor de sprijin logistic a cursurilor operaţiilor;
c) face estimări şi prezintă propuneri privind asistenţa medicală ;
d) cooperează cu compartimentul personal S1 şi cu compartimentul operaţii S3, pentru organizarea şi
asigurarea refacerii personalului contaminat;
e) organizează, execută/conduce activităţile preventive vizând menţinerea sănătăţii efectivelor şi stării
sanitar veterinare a animalelor ;
f) organizează şi conduce evacuarea medicală;
g) întocmeşte documentele de conducere şi informare privind asistenţa medicală şi sanitar veterinară;
i) elaborează propuneri şi colaborează cu structura/ofiţerii/ofiţerul cu aprovizionarea tehnico-materială,
intendenţa şi carburanţi-lubrifianţi în problemele privind asistenţa medicală şi sanitar veterinară a marilor
unităţi/unităţilor/subunităţilor subordonate.
Atribuţiile structurii/ofiţerului cu cartiruirea efectivelor şi adăpostirea animalelor sunt:
a) face estimări şi prezintă propuneri privind cartiruirea efectivelor şi adăpostirea animalelor;
b) organizează şi conduce activităţile pe linia cartiruirii efectivelor şi adăpostirii animalelor;
a) participă la elaborarea problemelor de sprijin logistic a cursurilor operaţiilor;
c) organizează prevenirea incendiilor;
d) întocmeşte şi prezintă şefului modulului logistic posibilităţile de asigurare şi modul de utilizare a apei
pentru forţele cartiruite;
e) întocmeşte documentele de conducere şi informare privind cartiruirea efectivelor şi adăpostirea
animalelor;
h) întocmeşte şi actualizează permanent situaţia fondului imobiliar disponibil.

Ordinul de sprijin logistic/anexa “D” la ordinul de operaţie.

Este documentul de conducere logistică prin care se transmit structurilor subordonate misiunile specifice.
Se întocmeşte text şi grafic pe baza concepţiei operaţiei şi a planului logistic. Se completează cu tabele şi
scheme conţinând datele necesare pentru sprijinul logistic. Se semnează de comandant, iar pe exemplarul 2
semnează şi şeful structurii/ compartimentul logistic.

Ordinul de sprijin logistic detaliază concepţia de sprijin logistic a marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor
şi precizează misiunile/instrucţiunile logistice pentru operaţie.
Ordinul de sprijin logistic cuprinde:
* generalităţi;
 * materiale şi servicii;
* evacuarea medicală şi spitalizarea;
* personalul;
* cooperarea militari-civili;
* diverse.
Generalităţi:
* nivelul stocurilor şi termenul de realizare;
* norme de consum muniţie şi unităţi de consum carburant;
* raioanele de dispunere a unităţilor de logistică etc.
Materiale de servicii:
* aprovizionarea - surse, cantităţi de materiale puse la dispoziţie în acestea, termene de distribuţie;
* transportul - căi de comunicaţie, modalitatea efectuării transporturilor;
* serviciile - modul de realizare;
* muncă - măsuri de folosire a populaţiei civile din zonă.
Evacuarea medicală şi spitalizarea.
Personalul.
Cooperarea militari - civili.
Organizarea serviciilor de campanie.
Sprijinul logistic acordat altor componente ale sistemului de apărare care acţionează în zona de
responsabilitate a marii unităţi/unităţii.
Diverse.
Ordinul logistic cuprinde 5 puncte:
* situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* administrare/logistică;
* comanda şi comunicaţiile.

- Situaţia. O formulare generală despre sprijinul logistic ce influenţează sprijinul operaţiei. Această
formulare include orice informaţie din paragraful 1 al ordinului de operaţie, de interes particular pentru unităţile
de logistică şi care să completeze, eventual, informaţiile existente.
- Misiunea. Cuprinde o formulare clară şi concisă a misiunii.
- Execuţia. Cuprinde concepţia operaţiilor de sprijin logistic.
Administrare/logistică:
* materiale şi servicii - poate să cuprindă şi alte subtitluri dacă este necesar – aprovizionare,
transport, forţă de muncă, mentenanţă;
* evacuare medicală şi spitalizare;
* personal; ţări străine şi sprijinul naţiunii gazdă;
* instrucţiuni de coordonare;
* diverse.
Comanda şi comunicaţiile. Conţine dispunerea punctelor de comandă şi deplasarea acestora, organizarea
legăturilor, instrucţiuni de identificare şi recunoaştere, precum şi regulile generale privind utilizarea legăturilor de
comunicaţii şi, dacă este necesar, utilizarea altui echipament electronic.
În cadrul modulului logistic se întocmesc următoarele documente pentru informare:
a) raportul de informare logistică care se înaintează eşalonului superior;
b) estimarea şefului modulului logistic;
 c) estimările structurilor/ofiţerilor de specialitate;
d) informarea logistică;
e) documente diferite.

Raportul de informare logistică.

Ce se înaintează eşalonului superior se elaborează de modulul logistic, sub formă de text, la care se pot
anexa hărţi, scheme sau alte documente.

Acesta se transmite eşalonului superior, separat şi sub formă de capitol în raportul de informare al marii
unităţii/unităţii, la sfârşitul fiecărei zile, după finalizarea operaţiei, la cerere sau când intervin modificări ale
situaţiei şi ale operaţiilor care trebuie cunoscute şi cuprinde:
a) raioanele de dispunere ale marilor unităţi/unităţilor/subunităţilor şi formaţiunilor de logistică actuale,
dacă sunt diferite faţă de ultima raportare şi viitoare;
b) căile de comunicaţie;
c) situaţia stocurilor de materiale;
d) gradul de operativitate al tehnicii;
e) situaţia răniţilor şi bolnavilor şi starea igieno-epidemiologică a marilor unităţi/unităţilor;
f) situaţia animalelor rănite şi bolnave şi starea epizootică din zona operaţiilor de luptă;
g) posibilităţi de achiziţii şi rechiziţii;
h) capturi de tehnică şi materiale, precum şi estimări privind modul de folosire a acestora;
i) cereri şi estimări.
Se elaborează, de regulă, pe exemplare tipizate, în două exemplare; exemplarul care se înaintează se
semnează de către comandant şi şeful de modul; pe exemplarul care se păstrează la marile unităţi şi unităţi
semnează pentru conformitate, ofiţerul care l-a întocmit.
Estimarea logistică se întocmeşte în cadrul compartimentului grafic pe harta de lucru, la care se pot adăuga
scheme, tabele şi cuprinde:
a) concluzii privind posibilităţile inamicului de a acţiona asupra marilor unităţi, unităţilor, subunităţilor şi
formaţiunilor de logistică;
b) zona logistică;
c) sistemul logistic - compunere, mod de realizare, manevra acestuia pe timpul ducerii operaţiei;
d) sursele de aprovizionare;
e) stocurile de materiale ordonate a se realiza şi până când;
f) normele de consum repartizate şi redistribuirea lor;
g) gradul de suport logistic ce se va realiza;
h) concepţia executării transporturilor;
i) căile de comunicaţie - enumerare, capacităţi, starea de practicabilitate, organizarea serviciului de
comenduire şi îndrumare a circulaţiei;
j) realizarea mentenanţei;
k) estimarea pierderilor sanitare şi măsurile de acordare a asistenţei medicale şi de evacuare a răniţilor şi
bolnavilor, precum şi măsurile sanitaro-igienice şi antiepidemice ce trebuie luate de trupe;
l) situaţia stării epizootice din fâşia marii unităţi/unităţii pentru acordarea asistenţei sanitar-veterinare,
tratament şi recuperare, precum şi pentru evacuarea animalelor bolnave sau rănite;
m) cartiruirea efectivelor şi adăpostirea animalelor;
n) măsuri pe linia serviciului în campanie - hrănire, echipare, apă, spălătorie, îmbăiere, probleme legate de
cazuri de deces, asigurarea resursei financiare;
 o) măsuri de asigurare a operaţiilor şi protecţie a forţelor de logistică;
p) posibilităţile logistice ale zonei - surse de aprovizionare, mijloace de transport, capacităţi de producţie şi
prestări de servicii, detaşamente de lucru, subunităţi şi formaţiuni destinate pentru asigurarea operaţiilor şi
protecţia forţelor de logistică etc.;
q) posibilităţi de achiziţii şi rechiziţii;
r) concluzii, propuneri şi cereri.
Se semnează de către şeful modulului şi ofiţerul care a întocmit-o.

Estimările structurilor/ofiţerilor din cadrul compartimentului S4 conţin evaluări şi propuneri pe linia

domeniului de competenţă în sprijinul realizării cursului de sprijin logistic.

Informarea logistică.
Este documentul prin care se transmit diferite informaţii subordonaţilor, vecinilor sau/şi celor cu care
cooperează.

Se elaborează de modulul planificare atunci când situaţia o cere, sub formă de text la care se pot anexa
hărţi, scheme sau alte documente.
Informările logistice asupra problemelor logistice se fac imediat, celelalte informaţii pot fi grupate şi
transmise periodic, respectându-se principiul adresării acestora către unităţile, persoanele strict implicate în
realizarea situaţiilor la care se referă informarea logistică.

Documente diverse se folosesc pentru informarea comandantului, şefului de stat major sau chiar a
comandamentului în ansamblul său şi se referă, în principiu, la:
a) studii pe linie logistică referitoare la zona operaţiilor militare;
b) situaţia logistică a marii unităţi/unităţii;
c) generalizarea experienţei pozitive din modulul logistic.
Aceste documente nu au o formă prestabilită şi se pot prezenta sub formă de tabele, scheme, fotografii,
suporţi magnetici etc.
Raportul de informare pe linie medicală ce se înaintează la eşalonul superior cuprinde date referitoare la:
a) dispunerea formaţiunilor medicale;
b) situaţia răniţilor şi bolnavilor, a animalelor rănite şi bolnave;
c) situaţia personalului medico-sanitar şi sanitar-veterinar;
d)activităţile efectuate pentru evacuarea răniţilor şi bolnavilor şi a animalelor rănite şi bolnave;
e) starea igienico-epidemiologică a marilor unităţi şi unităţilor şi a teritoriului din fâşia marilor unităţi şi
unităţilor;
f) situaţia prizonierilor răniţi şi bolnavi, formaţiunile medicale unde se găsesc;
g) capturile de materiale sanitare şi farmaceutice şi estimări privind modul de folosire a acestora;
h) cereri la eşalonul superior.
Estimarea medicală se întocmeşte de către un ofiţer din cadrul modulului medical grafic şi text pe o hartă
de lucru şi cuprinde:
a) numărul răniţilor şi bolnavilor existenţi la formaţiunile medicale;
b) numărul animalelor rănite şi bolnave existente în formaţiunile veterinare, starea epizootică a zonei de
dislocare;
c) starea igienico-epidemiologică a trupelor;
d) estimarea pierderilor sanitare şi sanitar-veterinare;
 e) gradul de asigurare cu forţe şi mijloace medicale existente;
f) măsurile sanitaro-igienice, antiepidemice şi antiepizootice;
g) dispunerea formaţiunilor medicale şi veterinare, măsurile necesare pentru paza şi apărarea lor;
h) măsurile de protecţie medicală a trupelor împotriva atacurilor nucleare, bacteriologice şi chimice;
i) starea alimentelor de origine animală;
j) concluzii despre asigurarea medicală;
k) cereri ce trebuie înaintate la eşalonul superior.
Se semnează de către şeful compartimentului S4 şi ofiţerul care a întocmit-o.
La nivelul compartimentului, se mai folosesc un număr variabil de hărţi pentru lucru, în scopul:
* actualizării datelor;
* coordonării operaţiei forţelor de sprijin logistic;
* cunoaşterii situaţiei.

Activitatea compartimentului S-5

Compartimentul relaţii militari-civili se subordonează şefului de stat major şi este structura care
coordonează activităţile de cooperare ale comandamentului propriu cu autorităţile civile şi populaţia locală, cu
organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale, precum şi cu cele internaţionale, în vederea menţinerii
legalităţii şi legitimităţii operaţiilor militare şi sprijinirea îndeplinirii misiunii.

Domeniile de competenţă ale compartimentului relaţii militari-civili sunt:

a) asigură interfaţa între comandanţi şi autorităţile locale;
b) armonizează relaţiile cu organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale şi cu cele internaţionale.
Atribuţiile structurii relaţii militari-civili sunt:
a) cunoaşterea situaţiei şi deciziei comandantului;
b) aprecierea impactului atitudinii populaţiei civile asupra operaţiilor militare;
c) consilierea comandantului în îndeplinirea obligaţiilor morale şi legale referitoare la impactul operaţiilor
militare asupra populaţiei, din punct de vedere economic, de mediu şi de sănătate, pe termen lung şi scurt;
d) elaborarea estimărilor pe linie de relaţii militari-civili şi prezentarea acestora, la ordin, comandantului;
e) minimalizarea interferenţei acţiunilor civililor în operaţiile militare, ce vor include restricţii de deplasare
şi dislocare ale populaţiei civile;
f) stabilirea şi menţinerea legăturii cu comandanţii militari, autorităţile locale şi militare, precum şi cu
organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale şi cu cele internaţionale, private şi de voluntari din zona de
operaţii;
g) planificarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor de întărire a relaţiilor cu comunitatea, pentru a
câştiga înţelegerea publică, bunăvoinţa şi sprijinul pentru operaţiile militare;
h) cooperarea cu juristul şi cu compartimentul S3; consilierea comandantului în problemele privind
angajarea în relaţiile cu civilii în zona de operaţii;
i) participarea la elaborarea cursurilor operaţiilor militare;
j) asigurarea şi transmiterea nevoilor de informare pe linia sa de activitate către compartimentul informaţii
S2;
k) transmiterea informaţiilor operaţionale dobândite de la civilii din zona de operaţii către compartimentul
informaţii S2;
l) colaborarea cu compartimentul personal S1 pe linia folosirii resurselor de muncă pe plan local;
 m)cooperarea cu medicul în problemele de folosire a resurselor medicale, materialelor şi proviziilor;
n) furnizarea instrucţiunilor către unităţi şi oficialii forţelor proprii/naţiunii gazdă, precum şi populaţiei din
zonă, referitoare la identificarea, planificarea şi implementarea programelor de sprijin a populaţiei civile;
o) identificarea resurselor specifice împreună cu compartimentul comunicaţii şi informatică S6 şi asistarea
acestuia în utilizarea sistemelor de comunicaţii civile în domeniul militar;
p) asigurarea informaţiilor operative necesare compartimentul operaţii S.3 şi cooperarea pe linie de
artilerie/aviaţie în stabilirea protecţiei unor ţinte;
q) întocmirea documentelor de conducere şi informare pe linia relaţiilor militari-civili;
r) cooperarea cu modulul relaţii publice în probleme legate de opinia publică;
s) cooperarea cu compartimentul personal S1 şi poliţia militară în probleme în problemele privind traficul
în zona operaţiilor militare;
t) identificarea resurselor specifice împreună cu compartimentul logistic S4 şi asistarea acestuia în
folosirea în sprijinul operaţiilor militare a facilităţilor, amplasamentelor sau a materialelor provenite de la
populaţia din zonă.
u) colaborarea cu structura de operaţii psihologice pentru realizarea de produse specifice, fluturaşi, pliante,
afişe etc.

Ordinul pentru relaţii militari - civili/anexa “E” – relaţii militari - civili

la ordinul de operaţie.
Detaliază concepţia de sprijin pe linie de relaţii militari-civili pentru operaţie şi precizează sarcinile marilor
unităţi, unităţilor şi subunităţilor, precum şi instrucţiunile de coordonare.

Se elaborează de la eşalonul brigadă în sus, sub formă de text, de către compartimentul /ofiţerul responsabil
cu relaţiile militari-civili. Se semnează de şeful de stat major şi şeful compartimentul/ofiţerul cu relaţiile militari-
civili.
Ordinul pentru relaţii militari-civili conţine 5 puncte:
* situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* administrare/logistică;
* comanda şi comunicaţiile.
Situaţia:
* Identifică impactul civililor asupra operaţiei; concepţia eşalonului superior - CIMIC; subordonări şi
resubordonări.
* Misiunea.
* Execuţia: schema operaţiilor de sprijin; concepţia; planul pe faze/etape ale operaţiei; misiuni pentru
alte unităţi/subunităţi specifice relaţiilor militari-civili; instrucţiuni de coordonare; definirea cerinţelor de
cooperare cu organizaţiile/ reprezentanţii societăţii civile.
* Sprijinul logistic.
* Comanda şi comunicaţiile. Termene de raportare.
Raportul de informare privind relaţiile militari - civili care se înaintează eşalonului superior cuprinde:
a) concluzii asupra principalelor operaţii militaro-civile desfăşurate, evenimente şi fapte care au influenţat
şi pot influenţa operaţiile militare proprii;
b) colaborarea realizată cu comandanţii militari din zonă, precum şi cu autorităţile civile locale;
 c) operaţii comune realizate cu organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale şi internaţionale;
d) informaţii obţinute în urma investigaţiei populaţiei civile din zonă;
e) cereri pe linie de relaţii militari-civili.
Estimarea pentru relaţii militari-civili se întocmeşte grafic şi text pe o hartă de lucru şi cuprinde:
a) o scurtă analiză pe linie de relaţii militari cu principalele elemente care pot influenţa operaţiile militare;
b) aspecte privind realizarea interfeţei militari - civili, agenţiile civile cu care se cooperează - protecţia
civilă, ajutor medical, administraţie;
c) propuneri pentru acordarea asistenţei umanitare şi folosirea facilităţilor;
d) posibilităţi concrete de sprijin oferite de organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale şi
internaţionale;
e) nevoi de sprijin logistic.
Se semnează de către şeful compartimentului /ofiţerul care a întocmit-o.

Activitatea compartimentului S-6.

Compartimentul comunicaţii şi informatică se subordonează nemijlocit şefului de stat major şi este
structura care planifică, organizează şi conduce realizarea şi exploatarea sistemului de comunicaţii şi informatic
necesar conducerii operaţiilor militare, coordonării şi înştiinţării forţelor. Acesta stabileşte modul de întrebuinţare
a tehnicii specifice de către eşaloanele din subordine.

Şeful compartimentului comunicaţii şi informatică conduce şi răspunde de activitatea întregului

compartiment. El pregăteşte estimări şi elaborează propuneri specifice domeniului său de responsabilitate pe care,
la ordin, le prezintă comandantului.
Compartimentul comunicaţii şi informatică are, de regulă, următoarea compunere:
a) structura/ofiţerul cu comunicaţiile militare;
b) structura de informatică/ofiţerul cu automatizarea conducerii forţelor;
c) structura/ofiţerul cu activitatea de cifru.
Atribuţiile structurii/ofiţerului cu comunicaţiile militare sunt:
a) cunoaşte situaţia, decizia comandantului şi starea unităţilor/subunităţilor de comunicaţii/transmisiuni din
subordine;
b) organizează sistemul de comunicaţii şi informatică ;
c) cooperează cu compartimentul S2 pentru aflarea posibilităţilor inamicului pe linia comunicaţiilor;
d) repartizează forţele şi mijloacele pentru realizarea sistemului de comunicaţii şi informatică ;
e) gestionează spectrul de frecvenţe repartizat şi îl planifică pe categorii de utilizatori;
f) coordonează operaţiile forţelor subordonate pe linia comunicaţiilor militare;
g) asigură managementul sistemului de comunicaţii şi informatic ;
h) organizează şi asigură funcţionarea reţelelor de comunicaţii ;
i) planifică şi asigură primirea şi expedierea documentelor;
j) propune raioanele favorabile pentru instalarea centrelor de comunicaţii ale punctelor de comandă ;
k) cooperează cu compartimentele S5 şi S4 pentru stabilirea posibilităţilor de sprijin al comunicaţiilor pe
plan local;
l) organizează şi conduce activităţile pe linia poştei militare;
m) analizează problemele de comunicaţii privind dispunerea punctelor de comandă şi a mijloacelor
specifice, precum şi utilizarea mijloacelor de comunicaţii pentru dezinformare;
n) cooperează cu compartimentul S2 pe linia nevoilor de informaţii;
 o) asigură compatibilitatea electromagnetică;
p) monitorizează utilizarea frecvenţelor radio pentru a reduce interferenţele şi perturbaţiile reciproce;
q) coordonează aplicarea măsurilor de protecţie a comunicaţiilor, inclusiv repartiţia, distribuţia şi utilizarea
echipamentelor specifice;
r) pregăteşte, întocmeşte şi prezintă estimări privind comunicaţiile şi informatica;
s) participă la întocmirea pe linia comunicaţiilor şi informaticii, a cursului operaţiilor militare;
t) întocmeşte documentele de conducere şi informare privind comunicaţiile şi informatica;
u) colaborează cu compartimentul operaţii, S3 pentru actualizarea şi acoperirea oportună a nevoilor de
comunicaţii;
v) monitorizează şi coordonează toate aspectele de comunicaţii privind comanda, controlul, comunicaţiile
şi calculatoarele, C4, în întregul sistem de comandă.
Atribuţiile structurii de informatică/ofiţerului cu automatizarea conducerii forţelor sunt:
a) cunoaşte situaţia, decizia comandantului şi starea unităţilor/subunităţilor de specialitate din subordine;
b) propune soluţii pentru toate problemele privind prelucrarea automată a datelor care influenţează procesul
de conducere ;
c) pregăteşte, întocmeşte şi prezintă şefului compartimentului comunicaţii şi informatică, S6, estimări
privind automatizarea conducerii;
d) coordonează activitatea modulelor de prelucrare automată a datelor;
e) întocmeşte documentele de conducere şi informare privind prelucrarea automată a datelor ;
f) coordonează prelucrarea automată a datelor, precum şi schimbul automatizat de informaţii ;
g) participă la întocmirea documentelor necesare compartimentului comunicaţii şi informatică, pentru
problemele structurii de informatică.
Atribuţiile structurii/ofiţerului cu activitatea de cifru sunt:
a) stabileşte concepţia şi organizează realizarea legăturilor cifrate cu eşaloanele subordonate;
b) asigură legăturile cifrate cu eşalonul superior, cu cele subordonate şi cele de cooperare;
c) organizează şi coordonează activitatea de securitate a informaţiilor prin protecţia şi accesul autorizat şi
ierarhizat la acestea;
d) asigură păstrarea, evidenţa şi utilizarea corectă a aparaturii şi mijloacelor de cifrare, codificare şi a altor
materiale specifice;
e) elaborează sau acordă sprijin pentru întocmirea materialelor de codificare şi participă la instruirea
persoanelor asupra regulilor de lucru cu acestea;
f) asigură transmiterea oportună a informaţiilor;
g) controlează respectarea măsurilor de securitate a utilizării aparaturii de cifrare, secretizare şi de calcul;
h) verifică respectarea securităţii informaţiilor procesate ori stocate în aparatura de calcul sau vehiculate
prin reţelele de calculatoare, telecomunicaţie şi sistemele de armament;
i) elaborează propuneri privind structura şi înzestrarea cu aparatură şi materiale de cifru, documentaţie şi
chei;
j) organizează transportul materialelor, mijloacelor şi aparaturii de cifru în condiţii de securitate;
k) cooperează cu structura de transmisiuni în vederea asigurării canalelor de comunicaţie necesare
realizării traficului cifrat;
l) coordonează activitatea modulelor de cifru subordonate şi urmăreşte respectarea disciplinei în muncă;
m) coordonează şi controlează respectarea regulilor privind elaborarea, multiplicarea, evidenţa, mânuirea,
distrugerea şi transportul documentelor militare;
n) cooperează cu structurile specializate în organizarea şi desfăşurarea activităţii de mascare, disimulare,
contraacţiune informaţională etc.;
o) controlează activitatea de protecţie a informaţiilor în activitatea de informare publică.
Raportul de informare pentru comunicaţii şi informatică:
Ce se înaintează eşalonului superior, este documentul pe baza căruia structurile subordonate informează
eşalonul superior despre realizarea şi funcţionarea legăturilor, principalele întreruperi şi cauzele acestora.

Raportul de informare cuprinde:

a) aprecieri asupra funcţionării legăturilor şi măsuri pentru asigurarea continuităţii acestora;
b) concepţia de realizare a sistemului de comunicaţii şi informatică, pentru pregătirea şi ducerea operaţiei;
c) raioanele favorabile pentru instalarea centrelor de transmisiuni şi direcţiile de deplasare a acestora;
d) situaţia unităţilor/subunităţilor de transmisiuni şi a structurilor de execuţie din domeniul informaticii;
e) timpul necesar pentru realizarea sistemului de comunicaţii şi informatică şi repartiţia lucrărilor pe
urgenţe;
f) procedeele tehnice folosite pentru acoperirea fluxurilor informaţionale;
g) situaţia traficului realizat pe ore şi căi de legătură;
h) datele obţinute prin executarea cercetării de transmisiuni;
i) pierderile în forţe şi mijloace;
j) materialele de comunicaţii şi informatică capturate şi propuneri privind folosirea acestora;
k) situaţia mijloacelor din rezerva de transmisiuni şi nevoile de completare cu materiale şi tehnică;
l) starea tehnicii de calcul;
m) influenţa viruşilor şi măsurilor antivirus adoptate;
n) acţiunile de virusare a mijloacelor de „Tehnologia Informaţiei” ale inamicului;
o) stabilitatea măsurilor de securitate hard şi soft;
p) cereri.

Estimarea de comunicaţii şi informatică.

Se întocmeşte în cadrul compartimentului comunicaţii şi informatică, S6 şi cuprinde:
* sinteza operaţiilor desfăşurate;
* nevoi de legătură;
* principalele misiuni ale comunicaţiilor şi informaticii;
* precizări privind evaluarea posibilităţilor forţelor şi mijloacelor;
* măsuri pentru elaborarea unor variante de satisfacere a nevoilor de legătură;
* estimări de procedee tehnice pentru acoperirea unor fluxuri informaţionale mai dificile;
* măsuri de pregătire pentru trecerea la îndeplinirea misiunii;
* programele existente în biblioteca militară de programe proprie;
* tipurile de atacuri informaţionale înregistrate în reţeaua extinsă de calculatoare.
Se semnează de către şeful modulului şi ofiţerul care a întocmit-o.

Ordinul pentru comunicaţii şi informatică/anexa “F”- comunicaţii şi

informatică la ordinul de operaţie.
Este documentul prin care se transmite eşaloanelor subordonate/modulelor G6/S6, detaliile necesare
organizării şi funcţionării comunicaţiilor şi informaticii în sprijinul operaţiei.
 Ordinul pentru comunicaţii şi informatică se elaborează în cadrul modulului comunicaţii şi informatică, pe
baza concepţiei operaţiei, se semnează de către şeful de stat major şi şeful compartimentului S6 şi cuprinde 5
puncte:
* situaţia;
* misiunea;
* execuţia;
* administrare/logistică;
* comanda şi comunicaţiile.
Situaţia:
* forţele inamicului;
* forţele proprii;
* terenul.
Forţele inamicului:
* activitatea şi/sau posibilităţile inamicului;
* o listă a posibilităţilor semnificative ale inamicului pe problemele războiului electronic care ar putea
afecta sistemele de comandă şi control;
* forţele şi mijloacele inamicului care, prin acţiunile lor, pot influenţa sistemul de comunicaţii
propriu.
Forţele proprii:
* situaţia comunicaţiilor de bază la data respectivă pentru conducere, cooperare şi înştiinţare;
* modul de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor de comunicaţii din compunerea unităţilor de
transmisiuni subordonate nemijlocit;
* precizarea forţelor şi mijloacelor de comunicaţii date ca întărire;
* măsurile de securitate luate pe linie de comunicaţii pentru contracararea posibilităţilor inamicului de a
destabiliza sistemul de comunicaţii propriu;
* sublinierea măsurilor de securitate pe linie de comunicaţii necesare a fi luate pentru contracararea
posibilităţilor inamicului de a folosi războiul electronic şi protecţia sistemelor C2;
* precizarea mijloacelor externe de comunicaţii care întăresc posibilităţile unităţilor de transmisiuni.
Terenul. Definirea aspectelor critice de teren care ar putea influenţa dispunerea sistemelor de comandă,
control şi comunicaţii.
Misiunea
Execuţia cuprinde:
* organizarea comunicaţiilor în sprijinul operaţiei;
* misiunile unităţilor subordonate;
* instrucţiunile de coordonare.
Organizarea comunicaţiilor în sprijinul operaţiei:
* organizarea comunicaţiilor fir, radio, radioreleu, prin mijloace mobile pentru conducere, cooperare şi
înştiinţare;
* organizarea sistemului informatic în vederea prelucrării automate a datelor, precum şi pentru realizarea
schimbului automatizat de informaţii/ stabilirea software-ului;
* locurile de dispunere şi termenele de intrare în funcţiune a centrelor de transmisiuni ale punctelor de
comandă, precum şi direcţiile probabile de deplasare a acestora;
* regimul de lucru al mijloacelor de transmisiuni;
* misiunile cercetării de transmisiuni;
* măsurile de asigurare a operaţiei şi protecţie a forţelor;
* organizarea asigurării cu tehnică şi materiale de transmisiuni;
 * termenele de înaintare a sintezelor, rapoartelor şi cererilor.
Misiunile unităţilor subordonate:
* stabilirea misiunilor de sprijin de transmisiuni pe care anumite elemente luptătoare trebuie să le
execute şi care nu sunt cuprinse în ordinul de operaţie de bază;
* precizarea numai a acelor misiuni ale unităţilor de transmisiuni aflate în sprijinul elementelor care
execută manevra, necesare realizării unităţii de efort.
Instrucţiunile de coordonare:
* precizarea principalelor instrucţiuni destinate transmisiunilor care nu sunt prevăzute în ordinul de
operaţie de bază;
* prezentarea timpilor cheie sau a evenimentelor critice pentru sistemul de informaţii şi procedurile de
control a reţelelor.
Sprijinul logistic:
* reparaţii;
* reaprovizionări;
* deplasări.
Comanda şi comunicaţiile:
* identificarea ierarhizării controlului sistemelor C2, pentru folosirea lor în comun în reţea;
* identificarea sistemului de management zonal a reţelelor, pentru utilizarea şi administrarea acestora.
La ordinul pentru comunicaţii şi informatică se pot anexa:
* tabele cu organizarea direcţiilor/reţelelor radio şi radioreleu;
* tabele cu caracteristici de lucru puse la dispoziţia subordonaţilor;
* tabele cu indicativele centrelor şi staţiilor de transmisiuni;
* extrase din graficele de expediere a documentelor;
* extrase din graficele expediţiilor poştale;
* tabel cu codificarea funcţiilor;
* memoratorul planului de numerotare;
* schema realizării sistemului informatic;
* tabele cu chei şi parole;
* anexe ajutătoare care detaliază procedeele tehnice de asigurare a legăturilor-scheme, grafice, tabele,
suporţi magnetici, schiţe, calcule etc.
În funcţie de cerinţele operaţiei, nivelul comandamentelor şi mediului operaţional şi celelalte module din
cadrul comandamentului, întocmesc anexe specifice domeniului funcţional respectiv, la ordinul de operaţie.

Activitatea compartimentelor statului major pentru

planificarea acţiunilor militare
Atribuţiile compartimentului S-6.Principii generale.
Etapele planificării S.C.I.Cmp.
Implementarea S.C.I.Cmp., de regulă, se desfăşura în cinci faze, şi anume:
a) Faza planificării, care va cuprinde planificarea şi pregătirea operaţiunii/acţiunii militare.
Aceasta este faza în care vor fi luate deciziile privitoare la utilizarea resurselor din zonă şi/sau a celor aflate
la dotarea unităţii/subunităţii de specialitate.
 Resursele de comunicaţii şi informatice din zonă sunt utilizate predominant pentru asigurarea respectării
termenului impus pentru realizarea S.C.I. Deşi disponibilitatea infrastructurii din zona unde se desfăşoară operaţia,
datorită acţiunilor militare existente în perioada respectivă, ar putea fi dificilă, utilizarea optimă a acesteia trebuie
luată în considerare.
b) Faza amplasării, care va cuprinde transportul în zona de acţiune atât a personalului cât şi a tehnicii.
Atenţie deosebită necesită asigurarea secretizării pe căile de comunicaţii realizate, în special pe cele
preluate din sistemul de telecomunicaţii teritorial (S.T.T.).
c) Faza de execuţie constă în amplasarea şi operaţionalizarea mijloacelor tehnice şi a personalului.
d) Faza de tranziţie,când o acţiune militară poate să dureze mai mult, şi va fi necesar înlocuirea forţei şi/sau
reconfigurarea punctului de comandă (P.C.).
Structura S.C.I.Cmp. trebuie să fie îndeajuns de flexibilă şi de expandabilă/expansibilă pentru a face faţă
acestor situaţii.
e) Retragerea, această fază finală ar putea reflecta două scenarii:
- deplasarea ordonată din zona de operaţii a tuturor forţelor şi mijloacelor, datorită executării cu succes a
misiunii;
- retragerea în timp ce în zona respectivă încă mai continuă acţiunile militare.
În cel de al doilea caz, planificarea S.C.I. va fi extrem de complexă, şi va fi influenţată de factorii existenţi
în momentul când se dispune retragerea.
Procesul de planificare al S.C.I.Cmp. este parte integrantă a procesului de planificare a operaţiei (Bg.) /
acţiunii (B.,Cp.,Pl.) militare şi reprezintă un ansamblu de activităţi, corelate, destinate să sprijine comandantul
unităţii/subunităţii, pe linia comunicaţiilor şi informaticii, în luarea deciziei.
Timpul avut la dispoziţie pentru planificarea operaţiei/acţiunii militare, de regulă, se calculează ţinînd cont
de următoarele aspecte:

De planificarea, inclusiv organizarea, conducerea realizării şi reconfigurarea S.C.I.Cmp., coordonarea,

comunicarea, înştiinţarea şi stabilirea modului de întrebuinţare a mijloacelor de comunicaţii şi informatice la toate
eşaloanele din subordine, răspunde structura specializată din statul major al unităţii/subunităţii - S6 comunicaţii şi
informatică (transmisiuni).
De realizarea şi exploatarea sistemului de comunicaţii şi informatic, planificat de către S6, în concordanţă
cu concepţia comandantului privind ducerea operaţiei/acţiunii militare respective, răspunde subunitatea de
comunicaţii şi informatică (transmisiuni), în continuare subunitatea de comunicaţii şi informatică, din cadrul
eşaloanelor tactice. Comandantul subunităţii date, suplimentar la cele menţionate, sprijină activitatea S6 pe timpul
organizării şi planificării S.C.I. prin participarea sa la procesul de luare a deciziei.
Planificarea sistemului de comunicaţii şi informatic constituie un atribut al conducerii, ce cuprinde şi
ansamblul activităţilor desfăşurate pentru elaborarea documentelor privind organizarea şi realizarea sistemelor de
comunicaţii şi informatice pentru forţele participante la operaţie.
Activitatea de planificare integrează obiective, măsuri, mijloace, procedee şi resurse, indicatori de
performanţă şi măsuri de realizare a acestora, bazându-se pe un ansamblu determinat şi coerent de informaţii,
structurate corespunzător şi actualizate în timp opartun.
 În esenţă, planificarea se compune dintr-un sistem de decizii cu privire la toate aspectele referitoare la
structura, organizarea, executarea, comanda şi controlul sistemelor de comunicaţii şi informatice, considerate în
unitatea lor organică şi trebuie să aibă caracter ştiinţific, colectiv şi prospectiv/previzional.

Condiţiile care influenţează planificarea sistemului de comunicaţii şi informatic depind de rolul şi funcţiile
comandamentului în care se găseşte structura (S6, comandantul subunităţii de comunicaţii şi informatică) ce
planifică, un rol principal având:
- amploarea operaţiei;
- intensitatea acţiunilor şi fazele operaţiei/acţiunii;
- caracteristicile traficului pentru schimbul de informaţii între unităţi/subunităţi în toate fazele executării
operaţiei (gruparea forţelor, desfăşurarea acţiunilor militare preconizate, înlocuirea forţelor şi deplasarea lor).
În orice situaţie planificarea trebuie să asigure un management eficient al informaţiilor destinate pentru
procesele de comandă şi control, astfel ca acestea să ajungă oportun, în volumul necesar şi cu autenticitate ridicată
la organele de conducere şi de execuţie antrenate la operaţii/acţiuni.
Activitatea de planificare a sistemelor de comunicaţii şi informatice impune respectarea următoarelor
cerinţe:
- realizarea continuă a diagnozei realităţii militare pe baza stării unităţii/subinităţii participante la
operaţie/acţiune;
- studiul evoluţiilor posibile ale acţiunilor militare din cadrul operaţiilor militare, aşa cum rezultă din
activităţile de prospectare şi prognoză;
- stabilirea obiectivelor principale ce urmează a fi îndeplinite pentru realizarea unui sistem de comunicaţii
şi informatic optim şi care dă orientarea fundamentală a întregului plan;
- formularea nivelurilor de performanţă organizatorice şi tehnice ce trebuie să fie satisfăcute de către
sistemul de comunicaţii şi informatic preconizat;
- stabilirea modalităţilor de realizare în timpul ordonat a sistemului planificat, care descriu resursele,
procedeele, metodele şi căile utilizate pentru îndeplinirea obiectivelor specificate în plan;
- determinarea cadrului organizatoric de comandă şi control ce necesită a fi adoptat pe timpul realizării şi
exploatării sistemului.
Planificarea S.C.I.Cmp. la eşaloanele tactice, atribut exclusiv al structurii S6 (comandantului subunităţii de
comunicaţii şi informatică), se execută pe baza ordinelor rezultate în urma procesului de planificare la nivelul
eşalonului superior (S6/G6/J6).
Procesul de planificare a sistemelor de comunicaţii şi informatice, în principiu, cuprinde următoarele
activităţi:
- analiza ordinelor privind operaţia/lupta ce urmează a se executa;
- aprecierea cerinţelor privind comunicaţiile şi informatica (reţele de calculatoare), mijloacele tehnice
necesare şi modul de asigurare a acestora;
- luarea în consideraţie a cerinţelor de protecţie a sistemelor planificate în toate fazele operaţiei militare;
- conducerea activităţii de planificare de către structurile de comunicaţii şi informatice din
comandamentul conducător al operaţiei şi asigurarea bazei informaţionale necesare;
- evaluarea condiţiilor de desfăşurare a operaţiei/acţiunii militare care determină structura şi
dimensiunile sistemului de comunicaţii şi informatic;
- stabilirea cursurilor de acţiune posibile care necesită a fi luate în calcul la organizarea şi funcţionarea
comunicaţiilor şi informaticii;
- analiza totalitară (din punct de vedere operaţional şi tehnic) şi selectarea variantei optime a sistemului
pentru operaţie.
S.C.I. se planifică, organizează şi realizează pe baza:
 - ordinului eşalonului superior (Anexa Comunicaţii şi informatică);
- deciziei comandantului;
- indicaţiilor şefului de stat major;
- analizei situaţiei din punct de vedere al comunicaţiilor şi informaticii.
La general, activităţile desfăşurate de către structurile de comunicaţii şi informatice în cadrul procesului de
planificare trebuie să fie axate pe elaborarea unor soluţii şi variante ale sistemelor de comunicaţii şi informatice
optime şi oportune, ţinînd cont de următoarele:

Pro
cesul de planificare al S.C.I. este parte integrantă a procesului de comandă şi control şi se derulează, în principiu,
respectând algoritmul celor 5 etape principale:
- iniţierea planificării;
- orientarea personalului implicat în planificare;
- elaborarea concepţiei operaţiei/acţiunii;
- elaborarea planului/ordinului de operaţii/acţiune;
- revederea şi actualizarea planului/ordinului de operaţii/acţiune.
Algoritmul activităţilor desfăşurate de către structura S6 şi comanda subunităţii de comunicaţii şi
informatică (transmisiuni) în procesul de planificare a S.C.I. este prezentat în tabelul de mai jos:
Organizarea şi atribuţiile structurilor specializate de comunicaţii şi
informatică.
În planificarea, organizarea, realizarea, exploatarea şi mentenanţa S.C.I. al unităţii/subunităţii sunt
implicate:
- persoanele cu funcţii de conducere din cadrul unităţii/subunităţii;
- structurile specializate de comunicaţii şi informatică;
- persoanele cu funcţii de execuţie din domeniul comunicaţiilor şi informaticii;
- personalul de serviciu din domeniul comunicaţiilor şi informaticii.
Persoanele cu funcţii de conduceredin organica unităţii/subunităţii, cu responsabilităţi în domeniul
comunicaţiilor şi informaticii, sunt:
- comandantul unităţii/subunităţii;
- locţiitorul comandantului;
- şeful de stat major.
Structurile specializate de comunicaţii şi informatică sunt:
- structura de conducere a comunicaţiilor şi informaticii – S6;
- structura de execuţie a comunicaţiilor şi informaticii – subunitatea de comunicaţii şi informatică
(transmisiuni).
Persoanele cu funcţii de execuţie pe linia comunicaţiilor şi informaticii, sunt:
- şefii centrelor de comunicaţii (CCPC, CCSprijin);
- şefii de elemente (şefii de autostaţii/grupuri de staţii, Cdt. Gr. CLC, şeful SAED etc.).
Personalul de serviciu din domeniul comunicaţiilor şi informaticii este numit din rândul personalului
specializat din cadrul S6 şi subunităţii de C.I. de către şeful comunicaţiilor şi informaticii/comandantul subunităţii
C.I. şi aprobat de şeful de stat major. Serviciile executate,în dependenţă de situaţie, de regulă, sunt:
- ofiţer de serviciu pe comunicaţii şi informatică/OSCI;
- ofiţer de serviciu pe centrul de comunicaţii/OSCC;
- operatori/şefi de ture ai elementelor de comunicaţii şi informatică.
Conducerea directă a activităţilor desfăşurate pentru organizarea, planificarea, realizarea, exploatarea şi
mentenanţa S.C.I. revine comandantului unităţii/subunităţii prin şeful de stat major şi şeful comunicaţiilor şi
informaticii.

S6 comunicaţii şi informaticăreprezintă structura de conducere a comunicaţiilor şi informaticii la nivelul

unităţii/subunităţii. Face parte, de regulă, din statul major al unităţii/subunităţii şi răspunde de organizarea,
planificarea, realizarea, exploatarea şi mentenanţa S.C.I.
Şeful S6(şeful comunicaţiilor şi informaticii) conduce, coordonează şi răspunde de întreaga activitate a
structurilor de comunicaţii şi informatică ale unităţii/subunităţii. Este principalul consilier al comandantului pe
linia comunicaţiilor şi informaticii.
Şeful S6 se subordonează nemijlocit şefului de stat major iar pe linie de armă şefului comunicaţiilor şi
informaticii de la eşalonul superior.
Şeful S6 împreună cu şeful S3 operaţii propune comandantului locurile de dispunere a punctelor de
comandă.
El pregăteşte estimări, elaborează propuneri specifice domeniului său de responsabilitate, pe care le
prezintă comandantului (direct sau prin şeful de stat major) şi coordonează activitatea subunităţii de C.I. pentru
instalarea, exploatarea şi mentenanţa S.C.I. al unităţii/subunităţii.
Structura s6 comunicaţii şi informatică
Structura S6comunicaţii şi informatică are următoarele responsabilităţi generale:
- planifică, organizează şi conduce realizarea, exploatarea şi mentenanţa S.C.I.;
- repartizează forţele şi mijloacele de comunicaţii şi informatică pentru realizarea S.C.I.;
- gestionează spectrul de frecvenţe repartizat de eşalonul superior şi îl aplică pe categorii de utilizatori;
- stabileşte măsuri de asigurare a compatibilităţii electromagnetice a mijloacelor de comunicaţii din
zona/raionul de responsabilitate;
- asigură managementul operaţional al S.C.I.;
- organizează şi coordonează comunicaţiile prin mijloace alternative-mobile, poştale şi de
semnalizare;
- stabileşte şi monitorizează aplicarea măsurilor de securitate a S.C.I..;
- planifică forţele şi mijloacele necesare reconfigurării S.C.I., în situaţia redislocării unităţii/subunităţii
şi structurilor subordonate acesteia pe timpul ducerii acţiunilor de luptă;
- pregăteşte, întocmeşte şi prezintă estimări privind comunicaţiile şi informatica;
- întocmeşte şi difuzează documentele de conducere şi informare privind comunicaţiile şi informatica;
- monitorizează şi coordonează toate aspectele privind comanda, controlul, comunicaţiile, computerele
şi informaţiile în întreg sistemul de comandă;
- colaborează cu S3 operaţii, pentru actualizarea şi acoperirea oportună a nevoilor de legătură;
- colaborează cu structurile S4 logistică pentru asigurarea sprijinului logistic a şi cu S1 pentru
completarea cu personal de comunicaţii şi informatică;
- stabileşte canale de comunicaţii pentru convorbirile personale ale militarilor în scopul menţinerii
stării psihomorale a efectivelor, în funcţie de durata şi specificul misiunilor;
- analizează, la sfârşitul zilei de luptă şi la schimbările situaţiei tactice, situaţia legăturilor şi
structurilor subordonate, stabilind măsurile necesare de restructurare;
- colectează datele şi informaţiile pe linie de armă şi pe linia activităţilor de comandament şi le
înaintează ierarhic în vederea elaborării lecţiilor învăţate.
Structura S6 comunicaţii şi informatică (la nivel de brigadă), poate avea în compunerea sa:
- structura de planificare şi conducere a S.C.I.;
- structura pentru organizarea sistemului de comunicaţii;
- structura pentru organizarea sistemului informatic;
- structura pentru securitatea informaţiilor/INFOSEC.
Aceste structuri sunt încadrate cu specialişti de comunicaţii şi informatică (ofiţeri, subofiţeri, sergenţi şi
soldaţi în termen şi în bază de contract) care trebuie să răspundă prompt cerinţelor şi misiunilor încredinţate în
acest domeniu.
Responsabilităţile detaliate ale acestora sunt stabilite, de regulă, în manualele de stat major şi în SOP-uri.

Documentele ce se întocmesc în cadrul compartimentului S-6.

Conţinutul documentelor.
Documente de conducere.
Documentele pentru conducere sunt acele acte elaborate de către comandament în care se materializează
actul de comandă pentru îndeplinirea unei misiuni. Din categoria documentelor pentru conducere fac parte:
- concepţia operaţiei/acţiunii;
 - planul de operaţie/acţiune;
- planul logistic;
- ordinul de operaţie/acţiune;
- planul de activitate;
- planul de control;
- planul de pază şi apărare a punctului de comandă.

S6 elaborează următoarele documente de conducere:

* anexa la Planul de operaţie/ acţiune - grafic;

* anexa la Ordinul de operaţie/acţiune - text;
* planul de activitate;
* planul de control;
* planul (schema) de pază şi apărare al C.C.P.C.

Concepţia acţiunii (operaţiei)este documentul de conducere, care realizează prefigurarea normativă a

(luptei) operaţiei şi pe baza căruia se întocmeşte planul de acţiune (operaţie). Se elaborează de către toate
comandamentele grafic, iar de la nivelul corpului de armată în sus, grafic şi text. Se întocmeşte pe baza misiunii
primite de la eşalonul superior şi estimărilor statului major.

Reprezintă materializarea grafică (text) a deciziei comandantului, luată pe timpul desfăşurării procesului
de planificare. Concepţia se materializează grafic pe hartă cu un eşalon mai jos.
La nivelul batalion (divizion), nu se întocmeşte, un astfel de document. Comandantul pe timpul procesului
de planificare precizează verbal statului major principalele elemente pe care le are în vedere pentru întocmirea
planului de (acţiune) operaţii.
Concepţia de acţiune (operaţiei) se semnează de către comandant şi şeful de stat major şi se aprobă de
către comandantul eşalonului superior.

Concepţia de acţiune (operaţiei) cuprinde :

- dispozitivul şi intenţiile probabile imediate şi ulterioare ale inamicului detaliat corespunzător formei
acţiunilor (operaţiilor) militare (scop, misiune, compunere, comanda, termene de realizare);
- misiunea primită de la eşalonul superior :
- scopul acţiunii (operaţiei);
- misiunea eşalonului superior;
- misiunea unităţii : - scop, forma operaţiii, timp, misiuni (obiective); (la brigadă detaliat pentru 1 zi şi
orientativ pentru ziua următoare; la corpul de armată, divizie detaliat pentru 2 zile şi orientativ pentru următoarele
3 zile), manevra, direcţia principală de efort şi dispozitivul (cu un eşalon mai jos pentru forţele subordonate sau cu
care cooperează).
- cu ce intervine eşalonul superior în sprijinul forţelor proprii;
- misiunile vecinilor;
- riscurile şi consecinţele (text).

Plan de operaţie acţiune

Planul de operaţie/acţiuneeste documentul de comandă folosit pentru conducerea operaţiilor militare. În el
se înscrie în detaliu modul de întrebuinţare a forţelor în vederea îndeplinirii misiunii şi reprezintă detalierea
concepţiei. Se întocmeşte de S3 operaţii, împreună cu celelalte S-uri, la nivelul tuturor eşaloanelor. Se
materializează sub formă grafică şi text, cu un eşalon mai jos.

Planul de acţiune cuprinde:

Şeful S6 asigură informaţiile specifice sprijinului de comunicaţii şi informatică pentru elaborarea şi
revizuirea tuturor documentelor de conducere (paragraful 5 Comanda şi comunicaţiile) întocmite la nivelul
celorlalte S-uri (structuri) din statul major al unităţii/subunităţii.
Paragraful 5 „Comanda şi comunicaţiile”trebuie să cuprindă:
a) structura sistemului de comandă şi control adoptat pentru forţele proprii participante la operaţia
militară şi direcţiile informaţionale necesare pentru executarea activităţilor aferente;
b) evaluarea fluxurilor de informaţii necesare pentru comanda şi controlul forţelor, diferenţiat pe
categorii de trafic, misiuni şi direcţii informaţionale;
c) schema cu structura S.C.I. al unităţii/subunităţii, precum şi a reţelelor componente ale acestuia;
d) calculul forţelor şi mijloacelor de comunicaţii şi informatică organice şi din zonă la dispoziţie şi
repartiţia acestora pentru realizarea S.C.I., în vederea asigurării legăturii unităţii/subunităţii în zona de dispunere,
pe timpul deplasării/transportului şi în zona de responsabilitate;
e) structura, organizarea, actualizarea şi modul de utilizare a reţelelor locale de calculatoare din punctele
de comandă ale unităţii/subunităţii;
f) organizarea reţelelor de comunicaţii pentru forţele participante la operaţie/acţiune;
g) organizarea comunicaţiilor prin mijloace mobile şi poştale;
h) compunerea şi modul de realizare a managementului sistemului de comunicaţii (tabele cu caracteristici
de lucru, indicative, numerele abonaţilor, parole, chei, calcule pentru atribuirea frecvenţelor etc.);
i) măsurile pentru asigurarea pazei, protecţiei şi securităţii elementelor S.C.I. al unităţii/subunităţii în
zona de concentrare, pe timpul transportului şi în zona de responsabilitate;
j) date privind desfăşurarea operaţiilor de război electronic;
k) stabilirea etapelor succesive de realizare a S.C.C. al unităţii/subunităţii;
l) măsuri pentru exploatarea optimă a reţelelor de comunicaţii în zona de concentrare, pe timpul
deplasării şi în zona de responsabilitate;
m) precizarea condiţiilor/standardelor privind realizarea interoperabilităţii S.C.C. al unităţii/subunităţii cu
sistemele celorlalte forţe participante la operaţia militară;
n) asigurarea tehnică şi materială de comunicaţii şi informatică;
o) semnale de înştiinţare utilizate de forţele participante la operaţia militară.
Aceste informaţii se pot regăsi într-o anexă separată denumită - Planul pentru comunicaţii şi informatică /
Anexa.... comunicaţii şi informatică la Planul de operaţie/acţiune care este documentul pentru conducerea
comunicaţiilor si informaticii, se întocmeşte pe baza concepţiei acţiunii, precizărilor şefului de stat major privind
organizarea comunicaţiilor şi realizarea legăturilor şi ordinului pentru comunicaţii şi informatică al eşalonului
superior, constituie suportul juridic şi organizatoric de bază care reglementează organizarea şi funcţionarea
comunicaţiilor şi informaticii în sprijinul conducerii acţiunilor planificate, cuprinde de regulă aceleaşi elemente de
structură ca şi planul de acţiune, se întocmeşte grafic, pe hartă (într-un singur exemplar) sau sub formă de scheme,
schiţe şi crochiuri însoţite de text acolo unde este necesar, se semnează de către şeful S6 şi şeful de stat major, se
ataşează la Planul de operaţii/acţiune şi se aprobă de către comandant.

Plan de operaţie acţiune

Planul de acţiune al S6 cuprinde:
 * elementele ce interesează din punct de vedere al comunicaţiilor şi informaticii din dispozitivul şi cursul
probabil al acţiunilor adversarului, precum şi cele ale dispozitivului propriu (aliniamente, linii de despărţire,
raioane de dispunere, direcţii de acţiune);
* elemente de comunicaţii şi informatică ale eşalonului superior, subordonaţilor şi eşaloanelor cu care se
cooperează, schemele transmisiunilor, locul de instalare şi termenele de intrare în funcţiune a centrelor de
comunicaţii ale punctelor de comandă;
* repartiţia caracteristicilor de lucru necesare funcţionării mijloacelor de comunicaţii (indicative,
frecvenţe, chei, parole, chei de cod pentru aparatura de secretizare, chei de salt-secretizare, etc.);
* calculul, repartiţia şi manevra forţelor şi mijloacelor de comunicaţii;
* organizarea controlului emisiunilor radioelectronice;
* locul de adunare a tehnicii, mijloacelor şi materialelor deteriorate şi măsuri pentru recondiţionarea,
repararea şi refolosirea acestora;
* datele care interesează din planul războiului electronic, al mascării şi de propagandă în rândul trupelor
inamicului;
* măsuri de asigurare şi protecţie a trupelor şi legăturilor;
* misiunile cercetării de transmisiuni;
* grafice pentru expedierea documentelor şi trimiterilor poştale;
* date referitoare la asigurarea materială şi tehnică de comunicaţii şi informatică;
* reţele de calculatoare care se realizează în cadrul punctului de comandă, interconectarea acestora,
programe la dispoziţie;
* constituirea, repartiţia şi dispunerea rezervei de comunicaţii şi informatică;
* măsuri pentru completarea şi actualizarea bibliotecii militare de programe;
* ritmul de efectuare al schimbului de informaţii în reţeaua extinsă de calculatoare;
* măsuri pentru asigurarea mentenanţei sistemului de comunicaţii şi informatică;
* misiunile ce revin centrelor (oficiilor) de calcul, birourilor de prelucrare automată a datelor;
* echipamente de calcul şi informatică suplimentare ce se pun la dispoziţie, locul şi data primirii lor
precum şi modul de folosire;
* situaţia centrelor (oficiilor) de calcul şi a unităţilor de service din fâşia de acţiune a marii unităţi
(unităţii) puse temporar la dispoziţie;
* termenul când trebuie să fie gata pentru a trece la lucrul în teleprelucrare, canalele de legătură pentru
transmiterea datelor şi modul de asigurare a acestora;
* termenele şi modul de înaintare a documentelor de informare.

După aprobare, planul pentru comunicaţii şi informatică poate fi modificat numai în situaţii bine justificate,
prin certificare de către persoana care l-a aprobat. Pe timpul desfăşurării acţiunilor de luptă, restructurările
necesare asigurării continuităţii legăturilor se materializează pe "harta" de lucru sau alţi suporţi care se constituie
ca anexe la planul de acţiune al comunicaţiilor şi informaticii.
În funcţie de eşalonul la care se întocmeşte, planul de acţiune al comunicaţiilor şi informaticii (planul
pentru comunicaţii şi informatică) poate cuprinde în întregime sau numai o parte din documentele prevăzute, el se
elaborează în detaliu pentru întreaga luptă. Când pentru anumite misiuni, acţiunile trupelor nu sunt precizate în
detaliu, planul pentru comunicaţii şi informatică va cuprinde, pentru perioada respectivă, numai prevederi de
principiu.
La unităţi şi subunităţi planificarea comunicaţiilor şi informaticii se face, de regulă, pe harta de lucru a
şefului S6 comunicaţii şi informatică.

Pe harta de lucru a şefului S6 se înscriu următoarele date:

 - forţele şi mijloacele inamicului care, prin acţiunile lor, pot influenţa S.C.I. propriu;
- limita dinainte a apărării forţelor proprii şi a inamicului (a aliniamentului de contact) liniile de despărţire
şi unele date strict necesare misiunile marilor unităţi (unităţi, subunităţi) de arme întrunite;
- locul de dispunere al C.C. ale P.C. proprii, ale eşalonului superior şi al unităţilor ( subunităţilor) vecine şi
cu care se cooperează;
- modul de asigurare al legăturilor pentru conducerea trupelor, cu eşalonul superior, cu subordonaţii,
eşaloanele cu care se cooperează şi cu vecinii, precum şi pentru înştiinţare-alarmare, precizându-se căile
secretizate şi cele destinate transmiterii de date;
- repartiţia caracteristicilor de lucru necesare funcţionării mijloacelor de comunicaţii şi informatice,
inclusiv cheile secretizate şi cele destinate transmiterii de date;
- calculul, repartiţia şi manevrarea forţelor şi mijloacelor de comunicaţii şi informatice, compunerea şi
dispunerea rezervelor de comunicaţii şi informatică;
- măsurile pentru asigurarea lucrului în secret al mijloacelor de comunicaţii şi informatice şi asigurarea
continuităţii legăturilor;
- misiunile, compunerea şi dispunerea elementelor de cercetare de comunicaţii inclusiv ale celor care
acţionează în folosul luptei radioelectronice, precum şi modul de asigurare a legăturii cu acestea;
- măsurile pentru protecţia unităţilor/subunităţilor şi a sistemelor de comunicaţii şi informatice împotriva
armelor de nimicire în masă, mijloacelor incendiare, dezinformării, bruiajului, acţiunilor grupelor de cc-diversiune
şi elementelor teroriste;
- organizarea controlului radioelectronic;
- măsurile pentru pregătirea unităţilor/subunităţilor de comunicaţii şi informatică (transmisiuni) în vederea
îndeplinirii misiunilor şi pentru asigurarea lor materială;
- locul de adunare a tehnicii, mijloacelor şi materialelor deterirate şi măsurile ce se iau pentru
recondiţionarea, repararea şi reutilizarea acestora.
Ordinul de operaţii/ acţiune se elaborează de către S3 operaţii pe baza planului de operaţii/acţiune şi se
transmite subordonaţilor în vederea planificării şi desfăşurării operaţiilor/acţiunilor, la care se anexează ordinele de
operaţii/acţiune specifice structurilor (S-urilor) şi comandamentelor.
Anexele sunt parte integrantă a ordinului de operaţii/acţiune şi se întocmesc în scopul reducerii conţinutului
structurii de bază a ordinului şi pentru a oferi informaţii suplimentare într-un anumit domeniu.

Toate ordinele de acţiune conţin 5 paragrafe:

1. SITUAŢIA
2. MISIUNEA
3. EXECUŢIA
4. SPRIJINUL LOGISTIC
5. COMANDA ŞI COMUNICAŢIILE

Deosebirea esenţială între Planul de operaţii/acţiune şi Ordinul de operaţii/acţiune constă în faptul că

primul statuează principalele prezumţii pe care se întemeiază un plan, iar ora punerii în aplicare nu este inclusă;
Planul de operaţii/acţiune devine Ordin de operaţii/acţiune, atunci când este determinată ora punerii în aplicare şi
toate condiţiile privind execuţia sunt finalizate.

Ordinul pentru comunicaţii şi informatică

Ordinul pentru comunicaţii şi informatică / Anexa … - Comunicaţii şi informatică la ordinul de
operaţii/acţiune Ordin
 este documentul de conducere destinat pentru a da informaţii asupra problemelor de comandă şi control şi
include date referitoare la dispunerea şi manevrele punctelor de comandă, aranjamentele privind legăturile,
instrucţiunile de recunoaştere şi identificare, codurile şi regulile generale privind utilizarea echipamentelor de
comunicaţii şi informatice. El asigură orientările comandantului pentru comandanţii formaţiunilor specializate pe
probleme de comunicaţii informatice şi se transmite structurilor subordonate ca anexă la ordinul de acţiune.
Prin acest document se transmit structurilor de comunicaţii şi informatică subordonate (subunităţii de
comunicaţii/transmisiuni, S6 al eşalonului inferior) detaliile necesare organizării şi funcţionării comunicaţiilor şi
informaticii în sprijinul operaţiei.
Un exemplar integral se înaintează, spre ştiinţă, eşalonului superior.
Ordinul pentru comunicaţii şi informatică se elaborează în cadrul S6, pe baza concepţiei/planului operaţiei,
se semnează de către şeful de stat major şi şeful S6, şi cuprinde:
1. Situaţia
a) Adversar:
- Terenul. Definirea aspectelor critice de teren care ar putea influenţa dispunerea sistemelor de comandă,
control, comunicaţii şi computere.
- Activitatea şi/sau posibilităţile adversarului. Cuprinde o listă a posibilităţilor semnificative ale
adversarului pe problemele războiului electronic care ar putea afecta sistemele de comandă şi control. Forţele şi
mijloacele adversarului care, prin acţiunile lor, pot influenţa sistemul de comunicaţii propriu.
b) Situaţia trupelor proprii:
- Situaţia comunicaţiilor de bază la data respectivă pentru conducere, cooperare şi înştiinţare.
Modul de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor de comunicaţii din compunerea unităţilor de
transmisiuni/comunicaţii subordonate nemijlocit.
- Precizarea forţelor şi mijloacelor de comunicaţii date ca întărire.
- Măsurile de securitate luate pe linie de comunicaţii pentru contracararea posibilităţilor adversarului
de a destabiliza sistemul de comunicaţii propriu.
- Sublinierea măsurilor de securitate pe linie de comunicaţii necesare a fi luate pentru contracararea
posibilităţilor adversarului de a folosi războiul electronic şi protecţia sistemelor C2.
- Precizarea mijloacelor externe de comunicaţii care întăresc posibilităţile unităţilor de
transmisiuni/comunicaţii.
2. Misiunea
3. Execuţia
a) Organizarea comunicaţiilor în sprijinul operaţiei:
- Organizarea comunicaţiilor fir, radio, radioreleu, prin mijloace mobile pentru conducere, cooperare
şi înştiinţare;
- Locurile de dispunere şi termenele de intrare în funcţiune a centrelor de transmisiuni ale punctelor de
comandă, precum şi direcţiile probabile de deplasare a acestora ;
- Regimul de lucru al mijloacelor de transmisiuni;
- Misiunile cercetării de transmisiuni;
- Măsurile de asigurare de luptă;
- Organizarea asigurării cu tehnică şi materiale de transmisiuni;
- Termenele de înaintare a sintezelor, rapoartelor şi cererilor.
b) Misiunile unităţilor subordonate:
- Stabilirea misiunilor de sprijin de transmisiuni pe care anumite elemente luptătoare trebuie să le execute
şi care nu sunt cuprinse în ordinul de operaţie de bază ;
- Precizarea numai a acelor misiuni ale unităţilor de transmisiuni aflate în sprijinul elementelor care
execută manevra, necesare realizării unităţii de efort.
 c) Instrucţiunile de coordonare:
- Precizarea principalelor instrucţiuni destinate transmisiunilor care nu sunt prevăzute în ordinul de operaţie
de bază;
- Prezentarea timpilor cheie sau a evenimentelor critice pentru sistemul de informaţii şi procedurile de
control a reţelelor.
 4. Sprijinul logistic
a) Reparaţii;
b) Reaprovizionări;
c) Deplasări;
5. Comanda şi comunicaţiile
a) Identificarea ierarhizării controlului sistemelor C2, pentru folosirea lor în comun în reţea;
b) Identificarea sistemului de management zonal a reţelelor, pentru utilizarea şi administrarea acestora.
La ordinul pentru comunicaţii şi informatică se pot anexa
Anexe la ordin
a) tabele cu organizarea direcţiilor (reţelelor) radio şi radioreleu;
b) tabele cu caracteristici de lucru puse la dispoziţia subordonaţilor;
c) tabele cu indicativele centrelor şi staţiilor de transmisiuni;
d) extrase din graficele de expediere a documentelor;
e) extrase din graficele expediţiilor poştale;
f) anexe ajutătoare care detaliază procedeele tehnice de asigurare a legăturilor (scheme, grafice, tabele, suporţi magnetici, schiţe, calcule, etc).

În funcţie de cerinţele operaţiei, nivelul comandamentelor şi mediului operaţional şi celelalte S-uri din cadrul comandamentului, întocmesc anexe
specifice domeniului funcţional respectiv, la ordinul de operaţie .

S6 transmite tuturor structurilor de comunicaţii şi informatică subordonate Extrase dinOrdinul pentru comunicaţii şi informatică / Anexa …- Comunicaţii
şi informatică la ordinul de operaţii cu misiunile detaliate privind sprijinul de comunicaţii şi informatică şi informaţiile care privesc fiecare din aceste structuri.
Comandantul subunităţii de comunicaţii şi informatică (transmisiuni) transmite comandanţilor de subunităţi (plutoane şi şefilor de elemente, autostaţii etc.
Ordine de acţiune/instalare în vederea îndeplinirii misiunilor.
 Apendice nr. 1
SCHEMA la anexa H
organizării comunicaţiilor radio
ORGANIZAREA RETELELOR RADIO ALE Bg. 33 I. Mo
Nr Statia control retea ( Master ) Cod Fv. Corespondentii Perioada
Mod de de
Rt. Tip Nr. (cheia de Adrese
Rd
Esalon
statie statie
Canal Adresa Domeniu Lucru
salt)
Esalon
utilizator functionare
HOP Bg33I.Mo. 31
1 Gr.F. „Nistru” RF5800H 1 01 21
HOP Bg.33I.Mo. 31
Bg.31I.Mo. 31
2 Gr.F. „Nistru” RF5800H 2 01-20 21 ALE Bg.32I.Mo. 32
Bg.33I.Mo. 33
HOP Bg.33I.Mo. 31
3 Gr.F. „Nistru” RF5800H 5 01 21
HOP Bg.33I.Mo. 31
Bg.31I.Mo. 31
4 Gr.F. „Nistru” RF5800H 6 20-50 21 ALE Bg.32I.Mo. 32
Bg.33I.Mo. 33
Bg.31I.Mo. 31
5 Gr.F. „Nistru” RF5800H 7 01 21 USB Bg.32I.Mo. 32
Bg.33I.Mo. 33
6 02 USB
7 03 USB
8 04 USB
Bg.31I.Mo. 31
9 Gr.F. „Nistru” PRC138 8 01-20 21 ALE Bg.32I.Mo. 32
Bg.33I.Mo. 33
Bg.31I.Mo. 31
10 Gr.F. „Nistru” PRC138 9 20-50 21 ALE Bg.32I.Mo. 32
Bg.33I.Mo. 33
Bg.31I.Mo. 31
11 Gr.F. „Nistru” PRC138 10 50-80 21 ALE Bg.32I.Mo. 32
Bg.33I.Mo. 33
Bg.31I.Mo. 31
12 Gr.F. „Nistru” PRC138 11 01 21 USB Bg.32I.Mo. 32
Bg.33I.Mo. 33
Nr Statia control retea ( Master ) Cod Fv. Corespondentii Perioada
Mod de de
Rt Tip Nr. (cheia de Adrese
Rd
Esalon
statie statie
Canal Adresa Domeniu Lucru
salt)
Esalon
utilizator functionare
Bg.33I.Mo. 31
21 COCMIL PRC138 1 01 11 USB
B.I./ Bg.33I.Mo. 55
15 Gr.F. „Nistru” PRC138 2 01 21 USB B.I./ Bg.33I.Mo. 56
B.I./
Bg.33I.Mo.
57
Bg.31I.Mo. 31
32 Gr.F. „Nistru” RF5800H 3 80-100 21 ALE Bg.32I.Mo. 32
Bg.33I.Mo. 33
Bg.31I.Mo. 31
33 Gr.F. „Nistru” RF5800H 4 80-100 21 ALE Bg.32I.Mo. 32
Bg.33I.Mo. 33
B.I./ Bg.33I.Mo. 55
34 Gr.F. „Nistru” RF5800H 5 80-100 21 ALE B.I./ Bg.33I.Mo. 56
B.I./ 57
Bg.33I.Mo.
B.I./ Bg.33I.Mo. 61
35 Gr.F. „Nistru” RF5800H 6 80-100 ALE
B.I./ Bg.31I.Mo. 62
B.I./ Bg.33I.Mo. 63
36 Gr.F. „Nistru” RF5800H 6 80-100 ALE B.I./
64
Bg.33I.Mo.
B.I./ Bg.32I.Mo.
44 Gr.F. „Nistru” PRC138 7 5 SSB
B.I./ Bg.33I.Mo.
 ORGANIZAREA RETELELOR RADIO ALE Bg. 33 I. Mo.. cu SUBORDONAŢII
Nr. Statia control retea ( Master ) Cod Fv. Corespondentii Perioada
Mod de de
Rt. Tip Nr. (cheia de Adrese
Rd
Esalon
statie statie
Canal Adresa Domeniu Lucru
salt)
Esalon
utilizator functionare
PCRz.
Bg.33I.Mo.
80
B.1I. Mo. 10
B.2I. Mo. 11
B.3I. Mo. 12
1 Bg.33 I.Mo RF5800H P.C.Mb. 1 31 HOP B.4I. Mo. 13
Dn.33Art. 14
Dn.33At 15
Dn.33A.A 16
B.33Log 17
PCRz.
Bg.33I.Mo.
80
B.1I.Mo. 10
B.2I.Mo. 11
B.3I.Mo. 12
2 Bg.33 I.Mo RF5800H P.C.Mb. 50-150 31 ALE B.4I.Mo. 13
Dn.33Art. 14
Dn.33At 15
Dn.33A.A 16
B.33Log 17
Dn.33Art. 14
Dn.33At 15
Dn.33AA 16
3 Bg.33 I.Mo PRC138 1 3 31 SSB Cp.33 Ge. 17
DAM 18
DMB 19
Cp.33NBC 20
Cp.2 Cc. 23
4 Bg.33 I.Mo RF5800V 1 1 31 VOC
Cp.2Trs. 24
Nr. Statia control retea ( Master ) Mod Cod Fv. Corespondentii Perioada
Rt. Tip Nr. de (cheia de Adrese de
Rd
Esalon Canal Adresa Domeniu Lucru salt)
Esalon functionare
statie statie utilizator
PCRz Bg.33Mc 80
B.33 Log. 17
Cp.med. 26
Pl. Log/B 1I.Mo 171
Pl. Log/B 2I.Mo 172
Pl. Log/B 3I.Mo 173
5 Bg.33 I.Mo RF5800H 2 100-200 31 ALE
Pl. Log/B 4I.Mo 174
Pl. Log/Dn33Art 175
Pl.Log/Dn33At 176
Pl.Log/Dn33AA 177

PCRz Bg.33Mc 80
B.33 Log. 17
Cp.med. 26
Pl. Log/B 1I.Mo 15
Pl. Log/B 2I.Mo 151
6 Bg.33 I.Mo PRC138 2 2 31 SSB Pl. Log/B 3I.Mo 152
Pl. Log/B 4I.Mo 153
Pl. Log/Dn33Art 154
Pl.Log/Dn33At 155
Pl.Log/Dn33AA 15
RATD 41
Pl. Deservire 42
7 Bg.33 I.Mo PRC138 3 5 31 SSB Cp. Medicala 43
Gr.Rp.Ev 44
P.O.Th. 45
PCRzBg.33Mc 80
8 Bg.33 I.Mo R130 MCSM 2 31 SSB
B.33Log. 17
Nr. Statia control retea ( Master ) Mod Cod Fv. Corespondentii Perioada
Rt. Tip Nr. de (cheia de Adrese de
Rd
Esalon
statie statie
Canal Adresa Domeniu Lucru salt)
Esalon
utilizator functionare
Pt.1Cc.NBC 46
Pt.2Cc.NBC 48
Pt.3Cc.NBC 49
P.O.NBC 50
RF-
10 Bg.33 I.Mo 5800V
2 3 31 FM POViz\B.1 I.Mo 51
POViz\B2 I.Mo 52
POViz\B3 I.Mo 53
POViz\B.4 I.Mo 54
SARNBC 55
PCRzBg.33Mc 80
Cp.33 Cc. 23
Pl.1Cc\B.1I Mo 231
11 Bg.33 I.Mo R130 MCSM 3 SSB
Pl.1Cc\B.2I Mo 232
Pl.1Cc\B.3I Mo 233
Pl.1Cc\B.4I Mo 234
Pt.1,2,Cc\Cp 2 I
331,332
Mo
Pt.3,4, Cc\ Cp. 2
333,334
12 Bg.33 I.Mo R123 MCSM 3 31 H I Mo
Pt.5,6,Cc/ Cp. 2 I
335,336
Mo
Pt.Cc. Ge. 339
Dn.33Art. 14
Bt.Ar./B 1I Mo 141
Bt.Ar./B 2I Mo 142
13 Bg.33I.Mo R130 MCSM 3 31 SSB
Bt.Ar./B 3I Mo 143
Bt.Ar./B 4I Mo 144

Dn.33Art. 14
Bt.Ar./B 1I Mo 141
14 Bg.33 I.Mo R123 MCSM 3 31 FM Bt.Ar./B 2I Mo 142
Bt.Ar./B 3I Mo 143
 Bt.Ar./B 4I Mo 144
Nr. Statia control retea ( Master ) Mod Cod Fv. Corespondentii Perioada
Rt. Tip Nr. de (cheia de Adrese de
Rd
Esalon
statie statie
Canal Adresa Domeniu Lucru salt)
Esalon
utilizator functionare
Dn33AA 15
Pl.RAA /B.1I Mo 151
15 Bg.33 I.Mo R130 MCSM 4 SSB Pl.RAA /B.2I Mo 152
Pl.RAA /B.3I Mo 153
Pl.RAA /B.4I Mo 154
Dn33AA 15
Pl.RAA /B.1I Mo 151
16 Bg.33 I.Mo R123 MCSM 4 31 FM Pl.RAA /B.2I Mo 152
Pl.RAA /B.3I Mo 153
Pl.RAA /B.4I Mo 154
Dn.33AA 15
S.R.C. Nr 1 16
17 Bg.33 I.Mo PRC-138 1 7 31 SSB S.R.C. Nr 2 151
BtAA/DnAA 152
BtAA/DnAA 153
B.1I.Mo. 10
B.2 I.Mo.. 11
B.3 I.Mo.. 12
PCRz./ B.4 I.Mo. 13
18 RF-5800H 1 3 80 HOP
Bg.33 I.Mo Dn.33Art. 14
Dn.33At. 15
Dn.33AA 16
B.33Log. 17

ŞEFUL S6 COMUNICAŢIILOR ŞI INFORMATICII

_____________________________________________
 SCHEMA Apendice nr. 2
la anexa H
organizării comunicaţiilor radioreleu

ARCAŞUL ALBINA VORNIC LIBELULA

DRR 396 DRR 391 DRR 334

409 409 409 409 409 409

1 1 1 1 1 1

2 2 2 2 2 2

3 3 3 3 3 3

DRR 335
4 4 4 4 4 4

5 5409 5 409
5
5 5

6 61 6 1
6
6 6

2 2

3 3

DRR 394
4 4

409 5 409 5

1 6 1 6

2 2

3 3

4 4

5 5
 6 6

Apendice nr. 3
la anexa H
SCHEMA
ŞEFUL S6 COMUNICAŢIILOR ŞI INFORMATICII
organizării comunicaţiilor cu fir

________________________________________ xx
Nistru
3
Bz

1
X
33
Rz Bz
DMB

P-296, P-274

P-274
P-274 P-274

X P-296, P-274
Bz 33
P-274 Rz. 12 Bz

P-274

P-274 P-274

DD

P-274

2
ŞEFUL S6 COMUNICAŢIILOR ŞI INFORMATICII

________________________________________
 Apendice nr. 4
la anexa H

TABEL
cu calculul fortelor şi mijloacelor

Locul
Existent PC PCRz Sub. Rz Total angajat
Denumire
RF-5800H 200W 1 1 - - 1
RF-5800H 4 2 1 1 3
RF-5800V 4 2 1 1 3
AN/PRC-138 6 3 2 1 5
AN/PRC-127(A) 130 25 10 70 25 105
R-142N 4 2 1 1 3
R-145BM 3 2 1 - 3
R-409MA 2 1 1 - 2
R-409MA (B.Trs.) 3 1 1 1 (B1I.Mo.) - 3
P-240TM 2 1 1 - 2
P-241TM 1 1 - - 1
P-238 1 - - 1 1
Ă-351A 1 1 - - 1
Ă-350 1 - 1 - 1
M-3M 2 1 1 - 2
P-390 1 1 - - 1

ŞEFUL S6 COMUNICAŢIILOR ŞI INFORMATICII

________________________________________
 Apendice nr. 5
la anexa H

MĂSURI DE MASCARE ŞI PROTECŢIE A COMUNICAŢIILOR

RADIO ŞI RADIORELEU

1. Împotriva cercetării
- lucrul în emisie al mijloacelor radio este interzis până la începerea ofensivei iar după aceasta se permite
lucrul acestora pe măsură ce legăturile prin celelalte categorii de mijloace devine inoportună;
- vor purta convorbiri prin radio persoane aprobate de către Şeful de Stat Major al brigăzii;
- respectarea disciplinei de comunicaţii şi a măsurilor de conducere în secret cu trupele;
- acordul staţiilor pe antena echivalentă;
- lucrul cu putere redusă a staţiilor, în special ale celor care cooperează la flancuri şi la contraatac;
2. Împotriva bruiajului
- împreună cu şeful S2 şi ofiţerul cu artileria vor fi descoperite şi distruse mijloacele de bruiaj radio ale
inamicului;
- folosirea pauzelor din bruiajul inamic pentru transmiterea informaţiilor proprii;
- trecerea la ordin pe caracteristicile de lucru de rezervă;
- descoperirea şi distrugerea emiţătoarelor de bruiaj cu o singură întrebuinţare, lansate de inamic în raionul
P.C.;
- lucrul cu antene directive (numai în direcţii radio);
3. Împotriva diversiunii şi dezinformării
- descoperirea şi contracararea încercărilor inamicului de a intra în legătură cu corespondenţi din reţelele şi
direcţiile proprii;
- folosirea parolelor de recunoaştere între corespondenţi;
- codificarea tuturor transmiterilor;
- aplicarea măsurilor privind securitatea personalului şi tehnicii;
- organizarea şi executarea pazei şi apărării apropiate a grupurilor de staţii radio şi a circuitelor de acţionare
cu militari din repaus;
4. Împotriva loviturilor inamicului
- instalarea dispersată a autostaţiilor radio şi executarea în volum complet a lucrărilor de amenajare
genistică;
- folosirea mijloacelor de mascare proprii şi cele oferite de proprietăţile naturale de protecţie ale terenului;
- instalarea autostaţiilor radio cu antene la înălţimi reduse;
- mutarea la ordin în raionul de rezervă;
5. Asigurarea compatibilităţii electromagnetice
- descoperirea surselor perturbatoare şi analiza situaţiei;
- repartizarea corectă a caracteristicilor de lucru radio;
- respectarea distanţelor între autostaţii, între grupuri de staţii, între acestea şi sursele perturbatoare;
6. Controlul traficului
- respectarea regulilor de lucru stabilite;
- obligativitatea staţiilor radio principale de a executa controlul traficului în reţelele şi direcţiile radio cu
respectarea strictă a regulilor serviciului de exploatare la staţii, a disciplinei de comunicaţii, a regulilor de
conducere în secret şi raportarea abaterilor.

MĂSURI DE MASCARE ŞI PROTECŢIE A COMUNICAŢIILOR FIR

- îngroparea circuitelor în raionul centrelor de comunicaţii de campanie, la o adîncime de 25-30cm;
- limitarea numărului de persoane care au dreptul sî poarte convorbiri în afara PC;
- folosirea proprietăţilor naturale de protecţie şi mascare ale terenului, la realizarea direcţiilor de comunicaţii
cu fir;
 - respectarea riguroasă a disciplinii de comunicaţii de către specialiştii în domeniu, a regulilor de conducere în
ascuns de către aceştea şi de persoanele care întreţin convorbiri în afara PC;
- păstrarea secretului asupra organizării, realizării şi funcţionării direcţiilor de comunicaţii cu fir;
- organizarea şi executarea riguroasă a pazei şi supravegherii direcţiilor de comunicaţii cu fir;
- atenţionarea şi pregătirea militarilor care vor realiza direcţiile de comunicaţii cu fir, pentru eventualele
întîlniri cu grupuri inamice;
- codificarea comunicărilor înainte de transmiterea acestora;
- executarea măsurătorilor circuitelor care întră-ies în/din CC PC, periodic, minim la 120 min.;
- secţionarea circuitelor utilizate, în direcţia spre care numai există utilizatori proprii.

MĂSURI DE PROTECŢIE A SISTEMULUI INFORMATIC

PROTECŢIA REŢELEI DE CALCULATOARE

- Realizarea unei dubluri a bibliotecii de programe şi a softurilor folosite în reţea.
- Accesul autorizat la baza de date conform tabelului aprobat de şeful de stst major, şi pe priorităţi, conform
precizărilor şefului comunicaţiilor şi informaticii.
- Schimbarea zilnică a parolelor de acces.
- Organizarea protecţiei antivirus şi stabilirea raporturilor de securitate dintre calculatoarele sursă şi reţeaua
locală.
- Realizarea unor markere de imprimare pe documentele realizate şi păstrarea în siguranţă a parolelor,
cheilor, codurilor şi procedeelor de autentificare precum şi a sistemelor criptografice destinate protecţiei
informaţiilor pe toate fazele procesării.
- Instalarea reţelei locale la o distanţă de min. 350m. de sursele de radiaţii compromiţătoare.
- Ştergerea memoriei interne după fiecare prelucrare a datelor cu salvarea ei pe suporţi magnetici.
- Dublarea surselor de alimentare cu surse neântreruptibile .
- Realizarea la fiecare 2 ore a unui bakup la fişiere cu caracter operativ.

PROTECŢIA SUPORŢILOR DE INFORMAŢII

- Marcarea fizică şi logică a suporturilor.
- Păstrarea suporţilor magnetici în magnetoteci care să asigure protecţia lor împotriva degradării lor
necontrolate sau a furturilor.
- Diferenţierea certă dintre suporţi magnetici destinaţi păstrării în formaţiilor şi cei de manevră.
- Executarea unui control strict privind modul de păstrare şi mânuire a suporţilor magnetici, inclusiv după
jurnalul de activităţi ai reţelei de calculatoare.
- Verificarea antivirus a oricării suport magnetic înainte de a fi accesate informaţiile.

SOFT UTILIZAT
DENUMIRE DESTINAŢIE
WINDOWS XP Pentru Sistemul de Operare
Office’03 Pentru lucrări de birotică uzuale
WINZIP 7 Pentru arhivarea fişierelor
PROCOM / NET Pentru comunicaţii de date
MITING
CITADEL Pentru criptarea şi decriptarea datelor
Backup Maker 2-0 Pentru realizarea backup-ului fişierelor operative.Pentru asistarea conducerii
militare
AVZ4 Securitate antivirus
Pentru protecţia împotriva accesului neautorizat. Pentru cibernetizarea
FIRE WALL 3 acţiunilor militare.

ŞEFUL S6 COMUNICAŢIILOR ŞI INFORMATICII

________________________________________
 Apendice nr. 7
la anexa H

TABELUL CU SEMNALE DE ÎNŞTIINŢARE ŞI CONDUCERE

Nr.crt. Semnalul Acţiunea notă

1. „Aer” Atac aerian

2. „Gaze” Atac chimic

3. „Nucleu” Atac nuclear

4. „Bacterie” Atac biologic

5. „Râs” Adunarea comandanţilor

6. „Văzduh” Începutul exerciţiului

7. „Ceaţă” Terminarea exerciţiului

8. „Răut 2” Începutul etapei 2

9. „Plop 1” Terminarea etapei 1

10. „Viscol” Adunarea conducerii

11. „Ozon” Pauză

12. „Vânt” Acţiunea grupei de imitare

13. „Stejar” Terminarea acţiunii grupei de imitare

14. „Linie ” Grupa de imitare la poziţia iniţială

15. „Pârău” Începutul deplasării

16. „Bloc ” Terminarea deplasăriui

17. „Apus” Inamicul din dreapta

18. „Răsărit” Inamicul din stânga

 ŞEFUL S6 COMUNICAŢIILOR ŞI INFORMATICII
________________________________________

Apendice nr. 8
la anexa H

TABEL CU PAROLE

v o
60 07 56 16 43 81 25 01 76 91
29 93 46 70 35 75 39 62 10 69
15 72 87 26 00 24 09 36 90 05
94 45 40 06 65 18 68 97 19 23
47 80 02 83 08 98 41 82 50 67
84 37 63 92 17 61 30 38 79 49
03 13 99 34 74 42 86 11 57 31
28 64 54 71 33 77 53 89 20 85
73 27 88 52 59 48 21 66 95 58
55 14 22 12 44 96 51 04 32 78

TABEL CU CHEI
 valabile pentru perioada ____________2012

Ziua Orizontale Verticale

BQ F9 WE VC VT WZ DH OY C6 D9 CI IZ PX XY IT PQ XS KK SI FV
VB SJ HS IH N8 TJ MV BF NI WM BM CE H3 OZ W4 LN TL GW NV VV
XL PG NP C2 TD EP AG GR KZ NF JR RP YR L5 T2 EY KX SW HB N8
PI PY PR TO VK JM WH H6 V8 M6 V9 IB K6 08 64 XA HK OH WJ F2

ŞEFUL S6 COMUNICAŢIILOR ŞI INFORMATICII

________________________________________

Apendice nr. 9
la anexa H

EXTRAS din

TABELUL CU CODIFICAREA FUNCŢIILOR

Funcţia Codificarea Funcţia Codificarea

Var.A Var.B Var.A Var.B
Preşedintele ţării 100 501 Şef secţie secretă 301 614
Prim ministru 103 515 Reprezentantul Av. 302 622
Ministrul Apărării 105 520 Reprezentantul MAI 309 628
ŞMSM 108 524 Reprezentantul PCv 313 630
Cdt. Gr.F. 114 528 Comandant batalion 317 635
Comandant brigadă 156 532 Comandant companie 323 640
Locţiitor 158 535 Comandant pluton 333 644
Şef de stat major 178 545 Comandant grupă 341 651
Consilier pr. jur 182 547 O.S.P.C. 354 663
Şef serv. financiar 184 548 Aj.O.S.P.C. 362 671
Şef S1 188 549 Şef C.C. 369 679
Şef S2 198 551 O.S.C.. 254 574
Şef S3 201 555 Şef P.A.E.D 267 583
 Şef S4 203 560 Operator radioreleu 283 589
Şef S6 232 565 Operator radio 290 597
Şef Art. 234 565 Operator date 296 598
Şef Ap.A.A. 236 566 Cdt.gardă 298 594
Şef A.Tc. 238 567 Centralist 370 685
Şef Cc. 240 568 Rezervă 381 689
Şef Ge. 242 569 Rezervă 385 690
Şef N.B.C. 244 561 Rezervă 388 693
Şef Pol.Mil. 246 562 Rezervă 391 695

ŞEFUL S6 COMUNICAŢIILOR ŞI INFORMATICII

________________________________________

Apendice nr.10

Extras din Tabelul la anexa J

indicativelor centrelor de comunicaţii

Nr. Indicativele
crt. Denumirea unităţilor militare centrelor de comunicaţii Notă
Varianta A Varianta B
1. Marele Stat Major AURUL INFORMAŢIA
2. Gruparea de forţe „NISTRU” LIBELULA GLADIATOR
3. PCBz. Bg.31 I.Mo MACUL LUPUL
4. PCRz. Bg.31 I.Mo BULDOZER TIMIDUL
5. PCBz. Bg.32 I.Mo MISTERUL BOIANUL
6. PCRz. Bg.32 I.Mo TEIUL OGLINDA
7. PCRz. Bg.33 I.Mo VULTUR ARŢARUL
8. PCBz. Bg.33 I.Mo ALBINA ARCAŞUL
9. B.1 I. Mo. ALBINA 1 ARCAŞUL 1
10. B.2 I. Mo. ALBINA 2 ARCAŞUL 2
11. B.3 I. Mo. ALBINA 3 ARCAŞUL 3
12. B.4 I. Mo. ALBINA 4 ARCAŞUL 4
13. Dn.33Art. ALBINA 5 ARCAŞUL 5
14. Dn.33At ALBINA 6 ARCAŞUL 6
15. Dn.33A.A ALBINA 7 ARCAŞUL 7
16. B.33Log ALBINA 8 ARCAŞUL 8
17. De rezervă ALBINA 9 ARCAŞUL 9
18. De rezervă ALBINA 10 ARCAŞUL 10
19. De rezervă ALBINA 11 ARCAŞUL 11
20. De rezervă TEZAUR COCOR
21. De rezervă STEJAR SOCOL

ŞEFUL S6 COMUNICAŢIILOR ŞI INFORMATICII

_______________________________________

Ordinul de acţiune/instalare se transmite verbal sau în scris şi cuprinde următoarele informaţii:

a) situaţia pe scurt a adversarului şi forţelor proprii;
b) misiunea plutonului/grupei/echipei/echipajului şi căile de legătură ce trebuie realizate;
c) caracteristicile de lucru ale mijloacelor de comunicaţii (tabele cu indicative, frecvenţe, numere de telefon,
adrese de e-mail, chei, parole etc.);
d) schema legăturilor prin fir şi a locurilor de instalare a abonaţilor în interiorul PC;
e) modul de aplicare a măsurilor de asigurare şi protecţie a forţelor (siguranţă, mascare, protecţie electronică,
protecţie CBRN, protecţie AA etc.);
f) procedura de urmat în cazul întreruperii legăturii;
g) termene de instalare şi programul de funcţionare a legăturilor radio;
h) informaţii privind sprijinul logistic;
i) informaţii privind comanda, controlul şi comunicaţiile în cadrul subunităţii de transmisiuni/comunicaţii.
Ordinele de acţiune/instalare sunt însoţite de următoarele documente auxiliare:
- tabele cu caracteristicile de lucru ale mijloacelor de comunicaţii,
- tabele cu numerele de telefon, adrese IP, adrese de e-mail,
- parole,
- chei,
- tabele cu codificarea unităţilor şi a funcţiilor etc.
Planul de pază şi apărare al P.C. se întocmeşte la toate eşaloanele de către S3 operaţii. Se pune în aplicare în
momentul instalării P.C. şi se actualizează ori de câte ori este nevoie.

El Cuprinde:
schema de dispunere a P.C. cuprinzând locurile de dispunere (lucru, odihna) ale personalului,
compartimentelor punctului de comandă, drapelului de luptă, C.C., subunităţile destinate pentru pază, comenduire,
C.I.C., personalul de serviciu, tehnica de transport, cantine, variante posibile de atac ale inamicului, denumirea şi
compunerea forţelor care acţionează pentru respingerea atacului inamicului, organizarea conducerii acestora si
variante probabile  de acţiune, măsurile de asigurare şi protecţie, compunerea şi misiunile  echipelor de stingere a
incendiilor şi de înlăturare a atacului, semnale de înştiinţare, alarmare şi recunoaştere, semnificaţia acestora şi
modul de acţiune a personalului din P.C.

Planul (schema) de pază şi apărare a C.C.P.C. plan, schema se întocmeşte ca extras din planul de pază şi
apărare al P.C. din care face parte. Planul de pază al centrelor şi staţiilor de comunicaţii izolate se întocmeşte de
şeful elementului respectiv şi are, în general, acelaşi conţinut.
Planul/Schema pazei şi apărării centrului de comunicaţii al P.C. al unităţii (subunităţii) / anexă la Planul de
pază al P.C. al unităţii(subunităţii)se întocmeşte de către şeful S6 (şeful centrului de comunicaţii al punctului de
comandă), se anexează la Planul de pază al P.C. şi cuprinde:
a) schema de dispunere a elementelor centrului de comunicaţii;
b) modul de organizare şi realizare a pazei apropiate a mijloacelor de comunicaţii cu variante probabile de
atac ale adversarului;
c) graficul cu rândul la serviciul;
d) sarcini din planul de pază al punctului de comandă;
e) semnalele de înştiinţare, alarmare şi recunoaştere, semnificaţia acestora şi modul de acţiune a
personalului punctului de comandă la acestea;
f) compunerea şi misiunile echipelor de stingere a incendiilor şi de înlăturare a urmărilor atacurilor cu
aviaţia şi ADMCBRN;
g) alte date necesare sau solicitate de şeful de stat major ori de către cel responsabil cu paza şi protecţia
punctului de comandă.
Planul de pază şi apărare a centrului de comunicaţii de sprijin este întocmit de şeful centrului de comunicaţii
de sprijin şi aprobat de şeful S6.
Planul de pază a punctului de comandă se elaborează de către S3 în scopul asigurării securităţii activităţilor
desfăşurate în punctele de comandă. Se pune în aplicare în momentul instalării punctului de comandă şi se
actualizează ori de câte ori este nevoie.

Ordinul pentru comunicaţii şi informatică

Planul de activitate al S6 comunicaţii şi informatică / Anexă la planul de activitate al comandamentului.

Plan de activitate

Este documentul de conducere care se elaborează de S6, pe baza datelor şi informaţiilor primite de la
eşalonul superior, în urma desfăşurării activităţilor de iniţiere a planificării şi de orientare a personalului implicat
în planificarea operaţiilor militare. Documentul se redactează sub formă de tabel de către şeful modulului, se
semnează de şeful de stat major şi se aprobă de către comandant.

Planul de activitate cuprinde principalele activităţi desfăşurate de către S6 şi subunitatea de comunicaţii şi

informatică (transmisiuni) pentru planificarea, realizarea şi exploatarea S.C.I. al unităţii/subunităţii, precum:

- analiza situaţiei;
- pregătirea şi prezentarea estimărilor;
- alegerea cursului optim;
- executarea recunoaşterilor;
- elaborarea documentelor de conducere şi de informare;
- organizarea sistemului de comunicaţii;
- transmiterea misiunilor la subordonaţi;
- coordonarea realizării sistemului de comunicaţii;
- îndeplinirea măsurilor pentru asigurarea operaţiilor şi protecţiei forţelor;
- coordonarea operaţiei forţelor;
- cine execută sau participă la activităţile de control;
- termenele la care se execută;
- alte activităţi ce trebuiesc executate în raport cu situaţia concretă.
Documente pentru informare.
Documentele pentru informare sunt acele acte elaborate de către comandamente pentru a se raporta
eşalonului superior, a-l documenta pe comandant (personalul din comandament) şi a-i informa pe subordonaţi sau
vecini (cu cei cu care se cooperează) cu privire la acţiunea militară.
Pe linia comunicaţiilor şi informaticii din această categorie fac parte:

a) Raportul de informare pentru comunicaţii şi informatică;

b) Estimarea de comunicaţii şi informatică .

A) Raportul de informare pentru comunicaţii şi informatică (anexă la Raportul de informare al unităţii)

Raport de informare
VARIANTĂ

RAPORTUL DE INFORMARE
PENTRU COMUNICAŢII ŞI INFORMATICĂ
28.06.2012, orele 15.00

1. Pe parcursul desfăşurării acţiunilor de luptă, funcţionarea legăturilor cu subordonaţii şi cu eşalonul

superior al B.3I. s-au desfăşurat la parametrii optimi, excepţie au făcut legăturile cu rezerva de geniu unde între
orele 21.00 şi 21.30 legătura radio nu a putut fi luată ca urmare a unei defecţiuni a staţiei R-107 de la CC al B.3I.
Defecţiunea a fost rezolvată în cel mai scurt timp.
Pentru aceasta am luat următoarele măsuri :
- am scos staţia R-107 a rezervei de geniu din uz ducând-o la atelierul de reparaţie a tehnicii de
comunicaţii aflat în localitatea Bălţata;
- am înlocuit staţia R-107 cu o staţie R-107 din rezerva plutonului transmisiuni ;
- am luat măsuri pentru a avea legătura prin mijloace de comunicaţii radio cu toţi subordonaţii, cu
eşalonul superior şi cu forţele primite ca întărire şi în sprijin, primind de la eşalonul superior, ca urmare a unui
raport înaintat, următoarele mijloace de comunicaţii: 2 R-107, 2 RF- 5800V, 1 R-130.
2. Elementele din cadrul S.C.I. sunt dispuse astfel :
- CC al PC B.3 I. – dispus la 250 m N-E de cota 520,4 .
- PC Cp. 1 I. – dispus la 750 m N-V de cota 424,0.
- PC Cp. 2 I. – dispus la 550 m V de cota 427,0.
- PC Cp. 3 I. – dispus la cota 482,1.
- PC Cp. 4 Tc. care se află în eşalonul II.
Cu forţele de sprijin se ţine legătura prin mijloace de comunicaţii cu fir şi prin mijloace de comunicaţii
radio cu R-107 şi RF-5800V. Cu plutonul logistic avem legătura radio pe UUS şi fir printr-un circuit închiriat din
RTT.
3. Pentru realizarea sistemului de comunicaţii şi informatică al B. 3 I. am nevoie de 3 ore şi 45 de minute.
4. Ca urmare a cercetării de transmisiuni efectuate am descoperit la circa 700 m V de limita dinainte a
apărării un emiţător de bruiaj lansat de către inamic ; emiţătorul a fost distrus.
În urma interceptării comunicaţiilor desfăşurate de către inamic cu staţia radio pe US am aflat că trupele
inamicului se pregătesc să rupă apărarea flancului stâng al trupelor noastre, pe la localitatea Căuşeni, unde se află
Cp. 3 I. a batalionului nostru. Datele interceptate le-am raportat statului major al B. 3 I. care, ca urmare a acestora,
a întărit flancul stâng al apărării noastre prin aducerea din eşalonul II în eşalonul I a Cp. 4 I.Mo.
5. În urma desfăşurării acţiunilor de luptă am pierdut 1R-107 care a fost capturată de către o echipă de
cercetare-diversiune a inamicului care a reuşit să pătrundă în dispozitivul de apărare propriu; staţia a aparţinut
plutonului 1 din Cp. 1I.
6. O echipă de cercetare-diversiune a B. 3 I. a pătruns în dispozitivul de luptă al inamicului capturând 2
RF- 5800V pe care propun să le utilizăm pentru a ţine legătura cu subordonaţii şi anume cu plutonul 1 din Cp. 1 I.
şi rezerva chimică.
 7. Ca urmare a pierderilor, deteriorărilor, capturărilor şi distrugerilor de mijloace de comunicaţii radio şi cu
fir avem neajuns de următoarele materiale şi tehnică de comunicaţii :
- 8 km cablu P-274 ;
- 2 R-107 sau 2 RF-5800V ;
- 1 R-130.
8. Tehnica de calcul se află în stare bună, nu s-au constatat defecţiuni în sistemele de transmiteri de date.
S-au luat măsuri de securitate hard şi soft a tehnicii de calcul.
9. Pentru protecţia S.C.I. propun următoarele măsuri :
- convorbirile să fie efectuate de un număr limitat de ofiţeri din statul major stabiliţi nominal ;
- să se utilizeze cu prioritate legătura cu fir iar celelalte numai când aceasta nu este disponibilă ;
- comunicaţiile să fie cât mai scurte iar cele prin radio să nu fie mai lungi de două minute ;
- interzicerea emisiunilor radio şi radioreleu până la 21.06 ora 03.30 .
10. Ca urmare a pierderilor, deteriorărilor, capturărilor şi distrugerilor de mijloace de comunicaţii avem
nevoie de următoarele materiale :
- 8 km cablu P-274 ;
- 2 R-107 sau 2 RF-5800V ;
- 1 R-130.

ŞEFUL S6 ______
____________________
cese înaintează eşalonului superior, este documentul pe baza căruia structurile subordonate informează
eşalonul superior despre realizarea şi funcţionarea legăturilor, principalele întreruperi şi cauzele acestora.
Raportul de informare cuprinde:
- aprecieri asupra funcţionării legăturilor şi măsuri pentru asigurarea continuităţii acestora;
- concepţia de realizare a sistemului de comunicaţii şi informatică, pentru pregătirea şi ducerea operaţiei
(luptei);
- raioanele favorabile pentru instalarea centrelor de comunicaţii şi direcţiile de deplasare a acestora;
- situaţia unităţilor (subunităţilor) de transmisiuni/comunicaţii şi a structurilor de execuţie din domeniul
informaticii;
- timpul necesar pentru realizarea sistemului de comunicaţii şi informatic şi repartiţia lucrărilor pe urgenţe;
- procedeele tehnice folosite pentru acoperirea fluxurilor informaţionale;
- datele obţinute prin executarea cercetării de comunicaţii;
- pierderile în forţe şi mijloace;
- materialele de comunicaţii şi informatică capturate şi propuneri privind utilizarea acestora;
- situaţia cu nevoile de completare cu materiale şi tehnică;
- starea tehnicii de calcul;
- influenţa viruşilor şi măsurilor adoptate;
- stabilitatea măsurilor de securitatea hard şi soft;
- cereride forţe şi mijloace de comunicaţii şi informatică.
B) Estimarea de comunicaţii şi informatică Estimare

Copia nr.____din_____copii
Eşalonul emitent ___________
Locul emitent ______________
Data şi ora semnării _______
Estimarea de comunicaţii şi informatică nr______
Referinţe:
a) hărţi şi schiţe
b) alte documente pertinente

1. Misiunea. Misiunea comandamentului, în întregime, luată din analiza misiunii făcută de comandant,
ghidul de planificare şi alte documente.

2. Situaţia şi consideraţii:
a) Caracteristicile ariei de operaţii. Sumar al datelor asupra ariei, luat din estimările de informaţii
sau din stadiul ariei, cu accent pe factorii care afectează activitatea sistemelor de comandă şi
control.
b) Forţele adversare
(1) Tăria şi dispozitivul. Referiri la estimările actuale de informaţii.
c) Capabilităţile adversarului. Analiza capabilităţilor adversarului, luate din estimările de
informaţii, cu accent pe acelea care au impact asupra activităţii sistemelor de comandă şi
control.
d) Forţele proprii
(1) Dispozitivul actual al elementelor importante. Include şi estimările tăriei acestora.
(2) Cursurile de acţiune proprii.
(3) Dezvoltarea probabilă a situaţiei. Prevederea dezvoltărilor majore şi pregătirile
sistemelor de comandă şi control necesare în toate fazele propuse ale operaţiilor.
e) Situaţia de personal. Situaţia de personal cunoscută care poate afecta situaţia sistemelor de
comandă şi control.
f) Situaţia logistică. Situaţia logistică cunoscută care poate afecta situaţia sistemelor de comandă
şi control..
g) Presupuneri. Presupunerile făcute despre situaţia sistemelor de comandă şi control pentru aceste
estimări. Pentru că, presupunerile de bază pentru operaţii deja au fost făcute şi vor apare în
ghidul de planificare şi în planul propriuzis, nu trebuiesc repetate aici. Presupunerile referitoare
numai la sistemelor de comandă şi control trebuie făcute în pregătirea acestor estimări şi numai
acelea trebuie statuate aici.
h) Trăsături speciale. Trăsăturile speciale care nu sunt acoperite nicăieri şi care pot influienţa
situaţia sistemelor de comandă şi control.
i) Comanda, controlul, comunicaţii şi sistemul informaţional. Concluziile trebuie să dea o direcţie
a comunicaţiilor şi punctele de comandă terestre mobile.
(1) Comunicaţii
(2) Comunicaţiile administrative
(3) Comunicaţiile de informaţii
(4) Comunicaţii de securitate
(5) Sprijinul de comunicaţii pentru operaţii/acţiuni
(6) Controlul comunicaţiilor şi sprijinul armelor de sprijin
(7) Cerinţele de comunicaţii pentru alte activităţi.

3. Analiza S.C.I. a cursurilor de acţiune proprii. Examinarea factorilor care influenţează cursurile de
acţiune proprii.
a) Analiza ficărui curs de acţiune din punct de vedere al comunicaţiilor şi informaticii. Detaliile de
analiză sunt determinate de nivelul comandamentului, scopul operaţiei/acţiunii şi urgenţa
nevoilor.
b) Factorii care pot influenţa realizarea S.C.I. sunt elementele ce se analizează la fiecare curs de
acţiune care este luat în considerare. Examinarea acestor factori relistic şi includerea
consideraţiilor privind vremea, hidrografia, timpul şi spaţiu, capabilităţile adversarului şi alţi
factori semnificativi care pot avea impact asupra situaţiei sistemelor de comandă şi control care
afectează cursurile de acţiune.
 4. Compararea cursurilor de acţiune proprii.
a) Ca în estimarea comandantului, determinarea avantajelor şi dezavantajelor pentru fiecare curs
de acţiune din punct de vedere al S6.
b) Utilizarea unei foi de lucru similare cu cea de la Estimarea Comandantului, dacă este necesar.

5. Concluzii.
a) Stabilirea dacă misiunea stabilită poate sau nu poate fi sprijinită de din punct de vedere al
comunicaţiilor şi informaticii.
b) Stabilirea care curs de acţiune poate fi cel mai bine sprijinit din punct de vedere al
comunicaţiilor şi informaticii.
c) Identificarea deficienţelor majore care trebuie să fie în atenţia comandantului. Include
recomandări pentru eliminarea ori reducerea efectelor acestor deficineţe.

Semnătura _________________________

se întocmeşte în cadrul S6, se semnează de către şeful S6 şi ofiţerul care a întocmit-o şi cuprinde:
- sinteza operaţiilor desfăşurate;
- nevoi de legătură;
- principalele misiuni ale comunicaţiilor şi informaticii;
- precizări privind evaluarea posibilităţilor forţelor şi mijloacelor;
- măsuri pentru elaborarea unor variante de satisfacere a nevoilor de legătură;
- estimări de procedee tehnice pentru acoperirea unor fluxuri informaţionale mai dificile;
- măsuri de pregătire pentru trecerea la îndeplinirea misiunii;
- programele existente în biblioteca militară de programe proprie;
- tipurile de atacuri informaţionale înregistrate în reţeaua extinsă de calculatoare.
Un model de analiză şi de estimare de comunicaţii şi informatică este prezentat –

Model estrimarecomunicaţii şi informatică

 Model estrimarecomunicaţii şi informatică

MODEL DE ESTIMARE DE COMUNICAŢII ŞI INFORMATICĂ

ÎNTREBĂRI/FACTORI CONSIDERAŢII/DEDUCŢII MISIUNI/CONSTRÂNGERI

1 2 3
ANALIZA MISIUNII
1 Intenţia comandantului eşalonului superior Evidenţiate toate elementele care influenţează SCI, provenite Toate rezultatele deducţiilor trebuie să fie
a) Intenţia ….. de la eşalonul superior direct sau prin deducţie şi analiză. însoţite de o rezoluţie.
b) Intenţia S-6 Deducţiile pot fi rezultatul analizei exclusive pe linia SCI sau
c) Deducţii, constrângeri, limitări rezultate provenite din analiza efectuată de statul major.
din estimarea generală Ex.: - în zona…. utilizarea canalelor telefonice din reţeaua publică
este nesigură pentru securitatea comunicărilor
Ex.: - nu vor fi utilizate U.Tcom. din
localităţile……..
2 Misiuni Implicaţii asupra SCI rezultate din misiunea generală a eşalonului Trebuie identificate toate misiunile care revin
a) Specifice şi cele provenite din Anexa de comunicaţii şi informatică la OPORD subunităţii de comunicaţii şi informatică
b) Implicite a eşalonului superior. ( transmisiuni) şi implicaţiile constrângerilor.
Implicaţii ce rezultă din prevederile diferitelor documente
(doctrine, regulamente, ordine etc.) şi devin concrete în situaţia dată. Ex. – C.C. al P.C. se va putea dispune într-un raion
Ex.: - Bg..I.Mo. permite interconectarea numai la C.C.S. nr… situat la cel mult …Km. de C.C.S. nr…./Bg..I.Mo.
3 Constrângeri, limitări
a) Timp timp total până la „gata de luptă”; timp de planificare; timpul
- pentru planificare pentru realizarea sistemului pe faze şi urgenţe; timpul
- axa timpului operaţional necesar revederii şi reconsidării iniţiale.
b) Spaţiu
- zona de acţiune Vor fi evidenţiate doar acele aspecte particulare care Pentru fiecare element identificat trebuie propusă
- dispunerea elementelor de trs. influenţează CIS (sau impusă) o rezolvare.
c) Resurse
- de la eş.sup.
- proprii
Reguli de angajare generale cu implicaţii asupra SCI; reguli
- din alte surse (militare, civile…) specifice. Ex. managementul spectrului de frecvenţe,
d) Reguli de angajare indicativa etc.
 1 2 3
4 4. Schimbări în mediul operaţional/tactic
ulterior primirii OPORD NU DA Misiunea este DA Planul e corect DA
schimbată radical? ?
Planul SCI
Planul SCI nu se Revederea planului sau a unor
nu se NU NU
schimbă părţi din acesta
schimbă
5 5. Intenţia şi precizările comandantului
a) ghidul de planificare
b) clarificări şi cerinţe privind SCI
c) alte cerinţe din partea satului major
EVALUAREA FACTORILOR
6 Mediu
a) teren
b) vreme
c) aspecte culturale şi religioase
d) utilizarea spectrului de frecvenţe
e) reţele publice de telecomunicaţii
f) alte aspecte
7 Forţele adversare
a) posibilităţile de acţiune asupra SCI
b) război electronic
c) ţinte fizice (P.C., staţii etc.)
d) NBC
8 Forţele proprii
a) structură
b) dispozitiv de luptă
c) posibilele ţinte vizate de adversar
d) cooperarea cu alte forţe aliate
e) cooperarea cu alte categorii de forţe
f) managementul spectrului de frecvenţe
g) logistică
- mentenanţă
- elemente critice pentru SCI
h) transporturi
9 Operaţii informaţionale
a) securitatea comunicaţiilor
b) securitatea operaţiilor
c) măsuri de protecţie electronică
d) securitate fizică
e) securitatea informaţiei
 f) criptare
10 Timp Se analizează timpul exclusiv pentru SCI, planificare, ordine,
realizare, exploatare etc.
11 Starea subunităţii de transmisiuni
a) mijloace – performanţe, date privind
compatibilitatea etc.
b) forţe – nivel de instruire
12 Comanda şi controlul sistemului de
comunicaţii şi informatic
a) structura
b) responsabilităţi
13 Managementul informaţiilor Dacă prin misiune şi precizările comandantului apar sarcini
suplimentare pentru S6 comunicaţii şi informatică sau pentru
subunităţile de comunicaţii şi informatică (transmisiuni).
14 Concluzii asupra misiunilor Misiunea: Resurse şi mod de rezolvare:
CONSIDERAŢII ASUPRA CURSURILOR DE ACŢIUNE
Cursul … Date şi elemente importante SCI: Concluzii:
Cursul … Date şi elemente importante SCI: Concluzii:
Cursul … Date şi elemente importante SCI: Concluzii:
Documente ajutătoare.
Documentele ajutătoare sunt documente redactate pe timpul desfăşurării procesului de planificare şi
conducere a operaţiilor şi constau în:

- crochiuri, schiţe, ciorne, însemnări de mână;

- grafice cu diferite situaţii;
- liste diferite, tabele, glosare cu termenii utilizaţi;
- standarde de interoperabilitate, documentaţii tehnice, statistici, dicţionare de termeni etc.
- liste de distribuire a documentelor;
- documente pentru desfăşurarea briefing-urilor.
Documentele ajutătore redactate de S6 sunt acele tabele, scheme, calcule justificative care ajută şi
fundamentează planificarea sistemului de comunicaţii şi informatic.

Ca documente ajutătoare ar putea fi enumerate:

- harta de lucru;
- graficul zilnic cu situaţia legăturilor;
- tabelul cu compunerea direcţiilor (reţelelor) radio şi caracteristicile de lucru radio şi radioreleu;
- schemele comunicaţiilor şi informaticii (cele care nu sunt trecute pe hartă);
- tabele de convorbiri;
- tabele de semnale;
- tabelul cu persoane admise a efectua convorbiri prin mijloace de comunicaţii şi priorităţile în realizarea
legăturilor;
- graficul de expediere a documentelor şi transmiterilor poştale etc.;
- graficul cu rândul la serviciul operativ pe line de comunicaţii şi informatică;
- graficul cu planificarea timpului de odihnă a personalului din cadrul S6;
- graficul cu repartitia sarcinilor in cadrul S6.

Harta de lucru a ofiţerului de serviciu (operativ) pe comunicaţii şi informatică cuprinde:

- aliniamemtul atins de trupele proprii ;

- liniile de despărţire ;
- centrele şi staţiile de comunicaţii şi destinaţia acestora;
- schema comunicaţiilor cu fir, radioreleu şi prin mijloace mobile;
- itinerarele de deplasare a mijloacelor mobile;
- elementele reţelei teritoriale angajate în sistemul de comunicaţii;
- posibilităţile de realizare a legăturilor ocolitoare;
- alte date strict necesare pentru îndeplinirea misiunii.
T