CURS 1 Proprietăţile Sistemului Militar

Proprietăţile sistemului militar:

- Finalitatea;
- Funcţionalitatea;
- Structura;
- Integrare sub aspect structural şi funcţional;
- Coeziune internă;
- Stabilitate;
- Adaptabilitate;

Particularităţi manageriale ale Armatei

- Birocratic, bazat pe unitatea de comandă;
- Conducere de tip elitist, autoritate formală;
- Uniformitate, spaţiu redus pentru iniţiativă;
- Comunicare imperativă , de sus în jos prin ordine;
- Personal divers cu statut social , vârstă, pregatire;
- Intoleranţă pentru stările de incertitudine;
- Subordonare necondiţionată (conform legii);

Managementul Resurselor pentru Apărare

Este parte componenta a managementului militar, vizând aspectele
referitoare la administrarea – gestionarea resurselor alocate, incluzând alocarera
resurselor la timp.
- Apare ca un gen de gestiune bugetară – administrativă;
- Caracter interdisciplinar;

METODOLOGIA DE CERCETARE
Aplicarea principiului ceteris paribus potrivit căruia unele elemente ale
analizei stabile (aplicarea pp. logicii conform căreia interpretarea evoluției
fenomenului se face prin recunoaşterea unui punct stabil de referinţă).

SISTEME COMPLEXE DE PLANIFICARE

- Conţin nivelul strategic;
- Metode şi tehnici complexe de planificare;
- Este esenţială legatura permanentă între componente, evaluarea periodică
a stării şi corectarea deficienţelor;
- Fundamentarea planificării este un proces complex;

Proces- modalitatea prin care oameni, proceduri, metode, echipamentul şi

tehnologia sunt integrate în vederea producerii unui rezultat proiectat.

1
 TIPURI DE PLANIFICARE A APĂRĂRII
- bazat pe capabilităţi;
- bazat pe riscuri şi ameninţări;
- deliberată şi de cotingentă;

Capabilitatea este legată de aptitudinea de a face ceva, deci priceperea (de a

concepe, planifica) este condiţionată de existenţa mijloacelor, metodelor şi
procedurilor necesare pentru a transpune în practică acel ceva.
- Abilitatea necesară pentru a obţine un efect dorit în condiţiile şi
standardele definite, prin intermediul unei combinaţii de mijloace şi
căi de realizare a sarcinilor;

TEHNOLOGIE capturata PROCESE executate de oameni OAMENI

Prin

PLANIFICAREA APARARII IN CADRUL ALIANTEI

Este realizată pe baza unor documnete de nivel politic –militar:
 Conceptul strategic,
 Directiva politică generală,
 Directiva ministerială
 Declaraţiile miniştrilor apărării.

Domeniile planificării la nivel de Alianţă (Mircea Popa, Capabilități Org.)

Legea 473/2004
- A forţelor;
- A resurselor;
- Logistică;
- Nucleară;
- C3;
- A urgenţelor civile;
- Managementul traficului aerian;
- Planificarea armanetului;
- Standardizare;
- Informaţii;
- Suport medical;
- Cercetare şi tehnologie;

R.umane

Software Hardware
2
Structura din MApN este Departamentul pentru Politica de Apărare şi
Planificare.

DOMENIILE DE RESPONSABILITARE ALE DEPARTAMENTULUI

1. Politica de apărare;
2. Planificarea integrată a apărării;
3. Cooperarea internaţională în domeniul apărării;
4. Cercetare ştiinţifică în domeniul politicii de apărare şi istituţie militară;
5. Expertiză documente, activităţi internaţionale, de stat major şi RV.

Politica de Apărare a Ţării este menită să asigure apararea militară a ţării, prin
îndeplinirea a 2 sarcini independente.

1. Asigurarea coeziunii proceselor şi strategiilor de apărare ca bază

pentru reforma militară prin stabilirea priorităţilor politice în vederea
alocării fondurilor necesare şi promovarea la nivel guvernamental a
obiectivului militar;
2. Dezvoltarea cooperării militare internaţională, participarea la
iniţiativele politice militare multilaterale, exerciţii militare, ap. în
sprijinul păcii;

Obiectivul primordial al politicii de apărare este descurajarea oricărei

încercări de agresiune împotriva României şi apărarea intereselor naţionale
fundamentale, dacă este nevoie prin mijloace militare.
Documente la nivel national: Strategia Naţională de Aparăre şi
Programul de Guvernare;
Documente la nivel departamental: Carta Albă a Apărării, Strategia
Militară, Directiva de Planificare a Apărării, Programe Majore şi Planuri
Operaţionale de Întrebuinţare a Forţelor.
Planificarea integrată a apărării reprezintă procesul de coordonare a
dezvoltării şi menţinerii capabilităţilor specifice în scopul îndeplinirii
obiectivelor politicii de apărare.

3
 CURS 2 Resursele Organizaţiei Militare

TRANSFORMAREA ESTE:
- Un imperativ politic – război clasic la război asimetric;
- Un imperativ strategic – modelare şi influenţare de realităţile specifice
organizaţiei;
- Un imperativ tehnologic – tehnologiile în mediul militar avansează;
- Un imperativ economic – principiile economiei moderne sunt cele ale
determinismului dinamic complex, tratat de teoria haosului, în care
conteză unitatea şi reţeaua economică;

ETAPELE PROCESULUI DE REFORMĂ

1. Etapa finalizării restructurărilor de bază (2005-2007);
2. Etapa integrării operaţionale depline în Nato şi UE(2008-2015);
3. Etapa integrării tehnice depline în NATO şi UE(2016-2025);

RESURSA FINANCIARĂ
a) Elaborarea Bugetului apărării
Proces prin care sunt alocate resurse financiare pentru dotare, personal,
infrastructură si programele ministerului apărării.

Ca urmare a elaborării bugetului:

- Fondurile publice sunt destinate unor scopuri prioritate cunoscute;
- Fondurile sunt cheltuite în mod verificabil;
- Populaţia, statele vecine şi alţi actori interni sunt corect informaţi
despre intenţiile guvernului în problemele de apărare;

MANAGEMENTUL RESURSELOR FIANCIARE

Este comparat cu un lanţ a cărui calitate pe ansamblu nu depinde de
calitatea zalei celei mai puternice, ci de acea a zalei celei mai slabe.

PROCESUL DE ELAB A BUGETULUI TREBUIE SA TINA SEAMA DE

- Mediul strategic;
- Resursele financiare disponibile;
- Posibila participare la operaţiuni militare;

OBSERVAȚIE
1. Dezvoltarea capacităţilor de apărare durează mai mulţi ani,
deoarece achiziţionarea echipamentului și pregătirea personalului
necesită timp şi resurse;
2. La rândul lor, fluctuaţiile neprevăzute ale bugetului pot influenţa
nefavorabil

4
 RESURSA UMANĂ
Utilizator → Echipament → Loc de munca → Ambianta → Organizatie
Profesia este un tip de activitate socială ce se exercită pe baza unei
pregătiri profesionale a unei calificări
- Complexul de cunoştinţe teoretice si deprinderi dobândite de către
o persoană prin pregătire şi se exprimă prin meseria sau
specialitatea însuşită;
- Caracter permanent – asigurarea continuităţii în practicarea
profesiei o perioadă de timp dată de mărimea variabilă dar strict
delimitată ca durată;

Profesia militară
- Arie definită de competenţe bazate pe o cunoaştere specializată
(managementul violenţei);
- Un sistem de formare profesională continuă;
- Obligaţia/responsabilitatea faţă de societate, pe care trebuie să o
servească fară renumeraţie;
- Un cadru instituţional de funcţionare;
- Control asupra sistemului propriu de recuperare şi sancţiuni şi
control al calităţii tuturor celor care aderă la profesia militară.
- Un sistem de valori ce stabilesc o relaţie legitimă cu societatea.

Om
- Particularităţi antropometrice;
- Starea psihică;
- Pregătirea profesională;
- Aptitudini;

Maşină
- Demonstaţie constructivă;
- Parametri tehnici şi economici;
- Fiabiliate;

Mediu
- Ambianţă;
- Ambianţă psihică;

RESURSE INFORMAŢIONALE
Data– descrierea cifrică sau letrică a unor acțiuni, fapte, procese, fenomene
care privesc mediul intern sau extern al organizației;
Informaţia – reprezintă acele date care aduc beneficiarului un spor de
cunoaştere;

5
 Circuit informaţional – definit ca traseul parcurs de date, informaţii şi
decizie, de la emiţător la destinatar;
Flux informaţional – alcătuit din ansamblul datelor, informaţiilor,
deciziilor referitoare la una sau mai multe acţiuni specifice, vehiculate pe trasee
prestabilite cu o anumită viteză, frecvenţă, pe anumiţi suporţi informaţionali;
Procedura informaţională – reprezintă ansamblul elementelor prin care
se stabileşte şi utilizează modalităţi de culegere, înregistrare, prelucrare şi
transmitere a informaţiilor cuprinse în anumite circuite şi fluxuri
informaţionale;

CADRU INTEGRATOR
1. Perceperea şi inţelegerea informaţiilor din mediu pe baza unor filtre
mentale prestabilite din perspectiva alinierii la strategia companiei;
2. Dezvoltarea şi utilizarea unui sistem propriu de surse de informaţie;
3. Partajarea oportună şi cu integritate a informaţiilor de interes pentru
colegi şi decidenţi;
4. Organizarea informaţiei în hărţi mentale vizuale şi taxonomice;
5. Generarea de intelligence acţionabil – în termeni de consecinţe şi
recomandări pentru decizie;
6. Protejarea patrimoniului informaţional şi recunoaşterea acţiunilor de
culegere de informaţii;

INFRASTRUCTURA INFORMAŢIONALĂ
- Include mai mult decât facilităţi fizice utilizate pentru transmiterea,
numărarea, prelucrarea şi redarea vocii, datelor şi imaginilor, precum
şi pentru lucrul în reţele de calculatoare şi accesul la internet;
- Infrastructura informaţională privind securitatea naţională;
- Diplomaţie;
- Ordine internă;
- Servicii medicale;
- Reţele de energie;
- Petrol şi gaze;
- Reţele de transport şi comunicaţii;
- Mass-media;
- Sistem financiar bancar;
- Apărare;
- Servicii de informaţii;
- Organe de conducere şi administrare de stat;
Se bazează pe o colecţie largă de echipamente

Scopul activităţii de management informaţional:

- Asigurarea cu maximă operabilitate şi precizie a informaţiei şi datelor
necesare comandanţilor;

6
 RESURSE MATERIALE
Managementul achiziţiilor de apărare se derulează într-un sistem integrat,
modern, adaptabil la schimbările de practică şi doctrină.
Procesul de achiziţie începe cu identificarea nevoilor existente în cadrul
trupelor în scopul îndeplinirii misiunilor, nevoi ce pot fi satisfăcute prin soluţii
nemateriale.
Problemele de bază care se au în vedere atât pentru decizia de a începe un
nou program de achiziţie, cat şi pentru fiecare punct de decizie, sunt:
- Ameninţarea în care trebuie să facă faţă;
- Performanţele;
- Costurile de dezvoltare şi producţie;
- Interoperabilitate;
- Raport cost/ performanţă;
- Strategia de asigurare a resurselor în procesul de achiziţie;
- Constrângerile şi riscurile;

Sistemul integrat de management al achiziţiilor pentru apărare –

structurarea pe faze distincte a procesului:
1. Sistemul de emitere a cerinţelor tehnico-operaţionale coordonate de
către SMG prin consiliul de supraveghere a cerinţelor în activitatea de
decizie;
2. Sistemul de planificare, programare, bugetare şi evaluare coordonat
de către DPAP, prin consiliul de Planificare a Apărarii ca autoritate de
decizie;
3. Sistemul de Management Integrat al programului de achiziţii
coordonat de către Departamentul Armamentului prin Consiliul de
Achiziţii;

OBSERVAŢII
Un furnizor potenţial să satisfacă cerinţele de calificare şi selectie impuse
de autoritatea contractantă, inclusiv cele cu privire la certificarea sistemului de
management al calităţii şi să deţina avizul de securitate industrial.

7
 CURS 3 Diferenţe între resurse,capacităţi şi capabilităţi

Capabilitate– un ansamblu format din instrumente, caracteristicile

acestora şi capacitatea indivizilor de a pune în valoare instrumentele şi
caracteristicile lor pentru a-şi satisfice nevoile;

COMPONENTE
1. Structura de forţe;
2. Modernizarea;
3. Nivelul de operativitate – abilitatea de a asigura nevoile operaţionale;
4. Sustenabilitatea – abilitatea de a menţine nivelul şi durata necesară
activităţii operaţionale pentru realizarea obiectivelor (soluţii pe termen
lung);

Capabilităţi militare în SUA - se analizează în raport cu următoarele

dimensiuni, elemente generice DOTLMPF
- Doctrina;
- Organizaţie;
- Training;
- Leadership;
- Componenţa materială;
- Personal;
- Facilităţi;

În Australia, capabilităţile sunt considerate în dimensiuni similar denumite

Fundamentals Inputs To Capability
- Comanda şi managementul organizaţional;
- Organizarea;
- Sistemele majore;
- Personalul;
- Aprovizionarea;
- Suportul;
- Facilităţile;
- Instrucţia colectivă;

ETAPELE PROCESULUI DE DEZVOLTARE A CAPABILITATILOR

1. Analiza mediului strategic;
2. Indentificarea nevoilor de capabilităţi;
3. Determinarea cerinţelor capabilităţilor;
4. Analiza decalajelor şi a îndeplinirilor;
5. Identificarea şi selectarea soluţiilor posibile;
6. Implementarea;

8
 CRITERII DE CAPABILITATE
a) Unicitatea – nu poate fi substituită;
b) Limitarea resurselor;
c) Valoarea intrinsecă a resurselor implicate;
d) Costul imitării care cu cât este mai ridicat, cu atât va dura mai mult
până se va produce imitarea de alte sisteme similare;

CAPACITĂŢI VS. CAPABILITĂŢI

Capabilitatea este starea de manifestare la un nivel superior acţional al
capacităţii unei organizaţii.
- În situaţia în care la nivel organizaţional sunt definite capacităţile,
acestea pot fi potenţial dezvoltate în capabilităţi, şi deci pot realiza
efectele operaţionale urmărite. În această situaţie, se poate identifica o
distincţie între capacităţile existente; capabilitatea Cb este exterioară
capabilităţii Co, iar prin reunirea acestora se obţine efectul considerat E;
- Dacă atât capacitatea, cât şi capabilitatea aparţin organizaţiei, se poate
considera că suportul oferit de capacitate este valorificat în întregime sau
parţial prin intermediul capabilităţilor. Rezultă 2 situaţii posibile:
 Contopirea (congruenţa) capacităţii cu capabilitatea în sensul că
toate capacităţile sunt valorificate;
 Integrarea capacităţilor în capabilităţi, fapt care conduce la
operaţionalizarea capacităţilor;

9
 CURS 4 Sistemul de planificare, programare, bugetare şi evaluare

Reprezintă un ansamblu de măsuri şi acţiuni prin care se determină,

stabilesc, urmăresc şi controlează achiziţiile desfăşurate pentru constituirea,
pregătirea şi modernizarea structurilor armate, în raport cu misiunile ce le sunt
stabilite de către agendele constituţionale de decizie ale ţării şi resursele aflate la
dipoziţie.

Scopuri:
 Realizarea compatibilităţilor între obiectivele ce revin Armatei României
şi resursele alocate pe timp de pace;
 De a asigura planificarea şi programarea într-o concepţie unitară;
 De a întări răspunderea la toate eşaloanele armatei în îndeplinirea
programelor aprobate şi utilizarea cu eficienţă a resurselor.

PLANIFICAREA
Este activitate prin care se stabilesc volumul, structura şi modul de alocare
a resurselor naturale, umane, materiale şi financiare necesare materializării
obiectivelor fundamentale de securitate naţională şi apărării armate a României.
Se realiează pe baza opţiunilor şi deciziilor politice şi strategice ale
Parlamentului României, Preşedintelui şi Guvernului, precum şi a celorlalte
instituţii publie, care, potrivit legii au răspunderi în domeniul securităţii şi
apărării.

Din domeniul planificării fac parte:

 Planificarea forţei
 Planificarea armamentului
 Panificarea resurselor
 Planificarea logisticii
 Planificarea urgențelor civile
 Planificarea pentru C3

Documente:
a) Strategia de Securitate naţională a României
Este documentul de bază care fundamenteză planificarea apărării la nivel
naţional al cărei orizont de evaluare se întinde pe perioada unui mandat
prezidenţial şi o perspectivă pe termen lung, pe care Preşedintele o prezintă
Parlamentului spre apropbare în termen de 3 luni.
Acesta cuprinde:
 Definirea intereselor şi obiectivelor proprii de securitate;
 Evaluarea din punct de vedere militar a mediului internaţional de
securitate;
 Identificarea factorilor de risc şi ameninţări;

10
  Direcțiile de acțiune și principalele mijloace pentru asigurarea securității
naționale;
Aceste prevederi sunt elaborate de către Departamentul pentru Integrare
Euroatlantică şi Politica de Apărare prin serviciul Politicii de Apărare şi de
Securitate în colaborare cu MapN.

b) Carta Albă a Securităţii şi Apărării

Este documentul elaborat de Guvernul României pentru realizarea
prevederilor Strategiei de Securitate raţionale prin care se stabileşte pe baza
propunerilor tuturor celorlalte structuri centrale cu atribuţii în domeniul apărării
sunt următoarele:
- Măsurile şi acţiunile întreprinse de Guvern;
- Obiectivele şi sarcinile ce revin ministerelor şi instituţiilor publice cu
răspundere în domeniu;
- Resursele umane, materiale, financiare şi de altă natură ce sunt alocate în
acest scot;
Propuneri ale Ministerului:
- Politica de securitate şi apărare;
- Domenii de acţiune;
- Starea actuală a armatei;
- Concepţia de modernizare pe termen mediu şi lung;

c) Pe baza CA, PG şi SNS se elaborează Strategia Militară a României

Este elaborat de către SMG în colaborare cu structurile centrale ale MapN
şi se înaintează către Cartierul de Planificare a Apărării pentru avizare.
Vizează următoarele aspecte:
- Evaluarea consecinţelor riscurilor şi activităţilor la adresa securităţii
naţionale;
- Valorile naţionale ce trebuie protejate din punct de vedere militar;
- Obiectivele şi sarcinile structurilor centrale MapN;
- Structura şi modul de alocare al resurselor;
- Măsurile în plan militar necesare îndeplinirii angajamentelor de
cooperare;

d) Directiva de planificare a apărării

Document specializat care se referă la o perioadă de 6 ani şi cuprinde:
- Probleme generale;
- Evaluarea mediului internaţional;
- Scopurile şi obiectivele;
- Resursele, programele şi responsabilităţile;
Este elaborat de către Departamentul pentru Integrarea Euroatlantică

e) Elaborarea dispoziţiilor pe linie de planificare

11
 PROGRAMAREA
Reprezintă faza în care se stabilesc măsurile şi acţiunile concrete menite să
asigure modelarea structurilor militare în raport cu obiectivele, sarcinile şi
resursele care le sunt stabilite prin Directiva de planificare a apărării,
dispoziţiile şi precizările emise ierarhic. În esenţă, reprezintă un proces de
echilibrare şi integrare a resurselor în cadrul diferitelor programe, în funcţie de
priorităţi.
Documente:
- Planuri strategice şi operaţionale de întrebuinţare a forţelor;
- Programe de constituire, modernizare şi pregătire;

a) Planuri Strategice şi Operaţionale de întrebuinţare a forţelor

Elaborat de SMG în colaborare cu structurile din subordine și constituie
baza pentru elaborarea planurilor operative la nivelul tuturor structurilor din
componenţa SMG.
Cuprind:
- Misiunile categoriilor de forţe în condiţii de pace, criză şi război;
- Scenariile posibile;
- Modalităţi de acţiune pentru executarea acestora;

b) Programele de constituire, modernizare şi pregătire a Armatei

României cu rolul de a asigura o gestionare obiectivă a resurselor alocate
pentru îndelinirea misiunilor
Cuprind:
- Denumirea programului;
- Scopul;
- Obiectivele;
- Costurile;
- Achiziţii, indicatori şi costuri aferente;

Programe Majore:
- FT;
- FA;
- FN;
- SMG (Conducere Strategică);
- Administraţie Centrală şi Pensii;
- Informaţii pentru Apărare;
- Reprezentare Internaţională;

BUGETAREA
Conform Legii finanţelor publice, resursele financiare publice se
constituie şi se gestionează printr-un sistem unitar de bugete, şi anume:

12
 - Bugetul de stat;
- Bugetul asigurărilor sociale de stat;
- Bugetul fondurilor speciale;
- Bugetul trezoreriei statului;
- Bugetul instituţiilor publice finanţate integral sau parţial dintr-unul din
bugetele de mai sus;
- Bugetul instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
- Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate
de stat;
- Bugetul fondurilor externe nerambursabile.
Bugetarea reprezintă etapa în care costurile programelor, determinate pe
baza costurilor activităţilor incluse în acestea (personal, înzestrare, mentenanţă,
pregătire de luptă, infrastructură), se exprimă în titluri (categorii) de cheltuieli,
iar acestea, la rândul lor, se vor grupa pe subcapitole, capitole şi părţi de
cheltuieli, conform clasificaţiei bugetare.
În această etapă se elaborează două documente majore:
 Planul anual de modernizare şi pregătire a Armatei României
 Bugetul Ministerului Apărării Naţionale
Planul anual de modernizare şi pregătire reprezintă secţiunea din programele
de constituire, modernizare şi pregătire pe termen mediu şi lung,
corespunzătoare anului pentru care se elaborează.
-este analizat de Direcţia Planificare Integrată a Apărării în colaborare cu
directorii de program.
Procesul bugetar al apărării naţionale reprezintă totalitatea activităţilor
organizate şi desfăşurate intr-o succesiune logică potrivit cărora operaţiile şi
fenomenele economico-financiare săvârşite prin acestea au ca rezultat
satisfacerea nevoilor de apărare ale ţării.
Principalele faze ale procesului bugetar sunt:
- Elaborarea proiectului de buget;
- Aprobarea acestuia;
- Execuţia bugetului cu incheierea şi aprobarea contului de execuţie
bugetară (finanţarea propriu-zisă);
- Controlul bugetar.
Faza de bugetare, reprezintă transpunerea în termeni bugetari a veniturilor şi
cheltuielilor aferente programului adoptat.
Conform legislatiei în vigoare, MapN, întocmeşte anual următoarele
bugete:
- Bugetul cheltuielilor finanţate integral din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale pe anul respectiv;
- Bugetul cheltuielilor finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor
speciale;
- Bugetul cheltuielilor finanţate integral din veniturile proprii.
13
 EVALUAREA
- Consta in stabilirea alternativei optime a Programelor de consiliere,
modernizare si pregatire, care sa asigure capabilitatea maxima a fortelor,
pe fondul eficientizarii utilizarii resurselor aflate la dispozitie.

Scopul evaluarii este:

- De a avea un sistem eficient de alocare a resurselor;
- De a elabora alternative de alocare a resurselor;
- De a dezvolta un algoritm, pe baza acestuia fiind alocate resursele.

Algoritmul procesului de evaluare:

1. Unitatile subordonate si alte structuri implicate trimit directorilor de
programe rapoarte privind indeplinirea obiectivelor
2. Directorii de programe analizeaza rapoartele, identifica problemele si
recomanda solutii
3. Directorii de programe trimit la DPIA rapoarte privind indeplinirea
obiectivelor
4. Personalul desemnat de DPIA si SMG analizeaza rapoartele sosite de la
directorii de programe si propun masuri.
5. Raportul cu propunerile de solutionare este aprobat de ministru
6. Directorii de program indeplinesc deciziile ministrului.

14
 CURS 5 Managementul infrastructurilor critice

STĂRILE POSIBILE ALE SOCIETĂŢII

- Normalitate;
- De urgenţă (situaţie);
- Stare de urgenţă;
- De asediu;
- De razboi;

O infrastructură sau un asnamblu de infrastructuri pot fi considerate critice

datorită:
- Condiţiei unice dar şi complementarităţii, în cadrul infrastructurii unui
sistem sau process;
- Rolului important pe care îl indeplineşte în stabilitatea, fiabilitatea,
siguranţa, funcţionalitatea şi în special, securitatea sistemelor;
- Vulnerabilitatea sporită la ameninţările directe, precum şi la cele care
vizează sisteme / procese din care fac parte;
- Sensibilităţilor deosebite la variaţia condiţiilor şi, îndeosebi, la schimbări
bruşte ale situaţiei;

Evaluarea infrastructurilor critice se realizează după urmatoarele criterii:

1. Fizic / criteriul prezenţei – mărime, dispersie, anduranţă;
2. Funcţional / criteriul rolului – ce face infrastructura în cauză;
3. De securitate – rolul în siguranţă şi securitatea sistemului;
4. De flexibilitate – se pot transforma în critice şi invers;
5. De imprevizibilitate – unele dintre infrastructurile obişnuite sau special,
pot devini, contextual, critice;

Infrastuctura critică – 1996 de Bill Clinton

- ele reprezintă parte din infrastructura naţională care este atât de uitlă încat
distrugerea sau punerea ei în incapabilitate de funcţionare poate să
diminueze grav apărarea sau economia SUA;

Comisia Europeana sugerează 3 criterii esenţiale:

a) Întinderea sau suprafaţa – deteriorarea infrastructurilor este evaluată
în funcţie de regiunea geografică susceptibilă de a fi atinsă, de
dimensiunea internaţională, naţională sau locală;
b) Gradul de gravitate – incidenţa sau degradarea pot fi nule sau
minime, moderate sau ridicate. Criterii: incidenţa economică asupra
publicului, asupra mediului, incidenţă politică;
c) Efectul în timp – intervalul de timp după care consecinţele devin
majore sau grave. Indică momentul în care degradarea infrastructurii

15
 respective poate avea o incidenţă majoră sau efect grav (imediat, dupa
24-28 de ore, intr-o săptămână);

Din Punct De Vedere al Consiliul UE: 8.12.2008 directiva nr. 114

Infrastructura critica : un element, un sistem sau o component a acestuia,
aflat pe teritoriul țărilor membre, care este esențial pt menținerea functiilor
societatii vitale.
Infrastructura critica europeana : poate avea efecte semnificative a cel
putin 2 state membre.
Sectoare critice:
-sistem bancar si financiar
- guvern
- comunicaţii
- urgent
- energia
- servicii medicale
- transporturile
- alimentare cu apa

In procesul integrator de implementare a conceptului referitor la

infrastructuri critice europene se manifesta si unele dificultati determinate de:
- Viziunea diferita a statelor referitoare la sectoarele social-economice care
pot fi desemnate cu infrastructure critice;
- Neconcordanta dintre unele interese nationale si cele comunitare
- Nivelurile inegale de dezvoltare a infrastructurilor critice
- Expunerea diferita la pericole si amenintari potentiale
- Reticenta in comunicarea informatiilor clasificate
- Necesitatea adoptarii continue a legislatiei nationale la deciziile europene
in domeniu.
Hotararea Guvernului Romaniei nr 718/ 13.07.2011 pt aprobarea Stategiei
Nationale privind protectia infrastructurilor critice:
- Criminalitatea organizata – in special cea transformabila, a carei
escaladare poate fi potentiata de cresterea rolului Romaniei in mentinerea
politicilor international.
- Dezastre naturale
- Defectiuni tehnice –determinate de sectiunea mare a instalatiilor aflate in
functionare sau de ineficienta a activitatii de mantenanta
- Erori in actiunile umane
Proiectele infrastructurii critice cuprinde activitatile desfasurate succesiv pt:
- Identificarea infrastructurilor critice nationale si europene si desmnarea
acestora
- Evaluarea si analiza riscurilor
- Asigurarea protectiei informatiei clasificate in domeniu

16
 - Realizrea planurilor de securitate a operatiilor de infrastructura critica
- Stabilirea ofiterilor de legatura si a modului de realizare a comunicatiilor
- Realizarea exercitiilor, rapoartelor, reevaluarilor si actualizarilor
documentelor elaborate pe linia protectiei infrastructurii critice.

Etapele abordarii procesuale a asigurarii protectiei infrastructurii critice:

1. Selectarea elementelor ce fac parte din infrastructura critica

2. Identificarea tipurilor de pericole si amenintari
3. Evaluarea impactului pericolelor si amenintarilor
4. Analiza riscurilor
5. Alegerea si implementarea programelor de protective pt fiecare binom
6. Evaluarea rezultatelor pt realizarea feedback-ului

Interdependenta: o relatie bidimensionala intre 2 infrastructuri, prin care starea

unica a infrastructurii pe cealalta.
Analiza de risc are in vedere procesele utilizate pt evaluarea posibilitatilor de
prelucrare- unor evenimente si a consecintelor, precum si studierea modului de
implementare a estimarii in procesul decisional.
1. Care sunt efectele negative care se pot produce?
2. Care este probabilitatea de producere?
3. Care ar fi consecintele?

17
 CURS 6 Elemente de pregătire a economiei şi a teritoriului pentru apărare

Administraţia naţională a rezervelor de stat şi probleme speciale (ANRSPS)

PESTPP = ansamblu de măsuri stabilit pe timp de pace
Legea 417/2003

Rezervele de stat = se constituie pentru a interveni operativ în situaţii de

criză ce au ca scop apărarea populaţiei de fenomene speciale etc.

REZERVELE DE STAT + REZERVELE DE MOBILIZARE

Atribuţie guvern – organizează, coordonează şi controlează activitatea
ministerelor şi celorlalte autorităţi ale administraţiei publice
Planul de mobilizare al economiei naţionale pentru apărare = ansamblu de
măsuri pentru trecerea economiei de la starea de pace la starea de război.
Planul de pregătire a economiei pentru apărare = cuprinde obiective,
măsuri, resurse, priorităţi, publicaţii şi norme ce se stabilesc şi realizează din
timp de pace pentru îndeplinirea sarcinilor prezente în planul de mobilizare.
Capacităţi de apărare = liniile de producţie sau de prestări servicii
specializate; agenţii economici care deţin capacităţi pentru apărare au obligaţia
să notifice, în scris, ministerului de resort şi oficiului intenţia de a le schimba
profilul sau de a le dezafecta, cu 60 de zile înainte de aplicarea hotărîrii/deciziei.
În cazul concesionării capacităţilor pentru apărare, obligaţiile se păstrează.

Normele de mobilizare = materii prime, materiale, echipamente şi alte

produse deficitare sau cu ciclu lung de fabricaţie, necesare satisfacerii cererilor
instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării.

18
 CURS 7 Managementul riscurilor
RISC (definiție) – o problemă, situație, eveniment, care nu a apărut încă
(incertitudine), dar care poate apărea ulterior. Este incertitudinea în obținerea
rezultatelor, o combinație între probabilitate și impact.

RISC:

- Probabilitatea de materializare a riscului

- Impactul (consecința) – NEGATIV = Amenințare / POZITIV =
Oportunitate
- Materializarea riscului: din incertitudine în certitudine

 Evaluarea riscului
 Toleranță la risc
 Risc inerent – expunere, înainte de a fi luată vreo măsură de atenuare
 Risc rezidual – expunerea la risc, după ce au fost luate toate măsurile de
atenuare

Managementul riscurilor – identificarea, evaluarea, aprecierea, stabilirea

responsabilităților, luarea măsurilor de anticipare sau de atenuare, revizuirea
periodică, monitorizarea progresului.
Senzitivitatea – gradul în care transformarea parametrilor corpului extern
induc schimbări în interior.

Ce reprezintă
siguranța?

Ce se poate Ce are voie să

întâmpla? se întâmple?

Analiza risc Ce trebuie făcut? Evaluare risc

Amenințare vs. Vulnerabilitate vs. Risc

 Vulnerabilitate – la nivel de sistem

 Amenințările = externe sistemului

19
 Matricea de risc
F. ridicat FS * FR S * FR M * FR R * FR FR * FR

IMPACT
Ridicat FS * R S*R M*R R*R FR * R
Mediu FS * M S*M M*M R*M FR * M
Scăzut FS * S S*S M*S R*S FR * S
F. scăzut FS * FS S * FS M * FS R * FS FR * FS
PROBABILITATE
F. scăzut Scăzut Mediu Ridicat F. ridicat

Ce e sub linie, reprezintă toleranța la risc.

Etapele managementului riscurilor:

Control (atitudinea
față de risc)

Identificare Monitorizare,
revizuire
Evaluare

PROCES DE ÎNVĂȚARE

20
 CURS 8 Managementul Proiectelor

Proiect = set de activităţi desfăşurate într-o perioadă de timp determinată,

planificate şi controlate, care au ca scop: producerea unei schimbări în bine a
beneficiarilor.
Program = set de activităţi, fără un termen de încheiere precis, cu un
aspect dinamic, care constituie o abordare integrată.

Spre deosebire de proiect, un program:

 Vizează mai multe schimburi concomitente sau succesive
 Nu este în mod obligatoriu delimitat precis în timp
 Are în general o durată mai mare
 Poate include mai multe proiecte

Obiectivele sunt:
Specific: Ce schimbăm ? pentru cine ?
Măsurabile: gradul schimbării
Atins: rezultatul poate fi atins cu resursele de care dispunem ?
Realiste: în realitate poate să existe rezultatul propus ?
Timp: este specificat intervalul de timp de care avem nevoie pentru a
obţine rezultatul ?

Criterii pentru aprecierea succesului proiectului:

 Predarea livrabilelor (rezultate concrete)
 Obţinerea beneficiilor asociate proiectului
 Satisfacţia criteriului

PROIECTE VS. ACTIVITĂŢI

- Implică schimbări - Eventuale schimbări mici şi

semnificative repetate
- Scurt limitate ca amploare şi ca - Nu se sfârşesc niciodată
durată
- Unice - Caracter repetitiv
- Resurse temporare (pt. 36 luni) - Resurse permanente (stabilite)
- Sunt temporare - Sunt permanente
- Risc, incertitudine - Sentiment de stabilitate
- Managementul este orientat pe
divulgarea obiectivelor

21
Legea nr. 294/02.11.2007
NSIP = Programul NATO de Investiţii în Securitate, destinat finanţării
obiectivelor şi facilităţilor necesare pentru sprijinirea activităţilor
comandamentelor strategice ale NATO, recunoscute depăşind cerinţele în
domeniul apărării ale fiecărei ţări membre NATO.
 Fonduri financiare NSIP
 Contribuţii financiare NSIP
 Contribuţie naţională
 Proiect NSIP în România (derulate prin M.Ap.N.)

Ştiinţa pentru Pace şi Securitate (NATO SPS)

Este un mecanism de cooperare practică şi dialog ştiinţific între cercetători
ai ţărilor membre NATO şi ţărilor partenere, asupra subiectelor relevante
corelate diferitelor aspecte ale securităţii.
Exemple:
- Apărarea contra terorismului
- Proiectarea şi gestionarea noilor ameninţări pentru securitate globală
- Priorităţile statelor partenere
- Combaterea ameninţărilor CBRN

Modalităţi de cooperare:
a) Proiecte: multi anuale (SPS) care sprijină elaborarea în baza unor
proiecte de cercetare ştiinţifică oferind suport pentru acoperirea unor
cheltuieli: achiziţionare de echipament pentu laboratoare;
b) Instruire: şcoli de studii Avansate;
c) Ateliere: Ateliere de cercetare avansată;

Caracteristici Program Proiect

Anvergură: Componente de politică Iniţiative locale
naţională sau regională
Durată: De ordinul anilor Luni sau ani
Bugetul: Modificabil Buget fix, alocat cu
destinaţie precisă
Rolul echipei: Management Implementare
(planificare,
coordonoare, control)
Orientarea evluării: Asupra impactului şi Asupra performanţei
performanţei

Odată început proiectul, managerul de proiect trebuie să gestioneze şi să

ierarhizeze cu succes munca.

22
 Manager de proiect:
- Identifică, gestioneză, rezolvă probleme
- Diseminează proactiv informaţia
- Identifică, gestionează și contracarează riscurile
- Asigurarea calităţii
- Urmarea îndeaproape a scopului
- Definire, coordonare şi monitorizarea matricelor de lucru pentru a asigura
că rezultatele obţinute sunt calitative
- Gestionarea planului de lucru

Procese în cadrul proiectelor:

- Proiect de iniţializare
- Proiect de planificare
- Proiect de controlare
- Proiect de execuţie
- Proiect de încheiere

23