Academia Forțelor Terestre “ Nicolae Bălcescu “ Sibiu

Facultatea: Științe Militare

Specializarea: Științe Militare, Informații și Ordine Publică

Proiect pentru stagiu

Tema: Modalitati de manifestare ale caracteristicilor

organizatiei militare la nivelul unei subunitati militare

Realizat de: sd. sg. POPESCU Teodora

 Cuprins:

1. ORGANIZATIA MILITARA SI ACTIUNEA ACESTEIA…………………………….3

1.1. Definirea organizaţiei……………………………………………………….........3
1.2. Caracteristicile organizaţiei ……………………………………………………….3
2. Parte practica-Analiza modului de manifestare a caracteristicilor organizaţiei militare la
nivelul unei subunităţi…………………………………………………………….......5
Concluzii…………………………………………………………………………...........9

Infografie………………………………………………………………………………10

2
1. ORGANIZATIA MILITARA SI ACTIUNEA ACESTEIA
1.1. Definirea organizaţiei
Organizaţia, indiferent de forma concreta pe care o îmbracă, reprezintă cadrul social în care
se încadrează si integrează membri ai societăţii şi care se constituie cu scopul realizării unui grup
de obiective dinainte stabilite.
Entităţi raţionale ce urmăresc anumite scopuri: organizaţiile exista doar pentru ca îşi
ating scopurile, iar comportamentul membrilor lor este subordonat urmăririi raţionale a acestor
scopuri;
- Coaliţie de elemente puternice: ele sunt alcătuite din grupuri ce urmăresc satisfacerea
propriilor interese. Ele îşi folosesc puterea pentru influenţarea modului de distribuire a resurselor
in cadrul organizaţiei;
- Sisteme deschise: ele transforma intrările (informaţii, resurse materiale, financiare, umane)
in ieşiri (bunuri, servicii, informaţii), supravieţuirea lor fiind dependenta de mediul in care
acţionează;
- Instrumente de dominatie: ele îşi plasează membrii in spatii in care li se impune ce sa facă
si cu cine sa intre in relaţii;
- Uitaţi ce procesează informaţia: organizaţiile sii interpretează mediul, coordonează
activităţile si întocmesc elaborarea deciziei procesând informaţiile pe verticala si orizontala
structurilor ierarhice;

1.2. Caracteristicile organizaţiei

• entitate sociala - deoarece aceasta este compusa din grupuri de oameni care acţionează si
interacţionează după un model prestabilit;

• relativa autonomie – permiterea distingerii membrilor ei de cei a altor altor organizaţii si

in cadrul căreia sunt reglementate raporturile indivizilor cu organizaţia propriu-zisă;

• interacţiunea dintre membrii organizaţiei are loc printr-o conştienta coordonare;

3
• are un potenţial existenţial nelimitat, acest lucru însemnând, organizaţia in sine nu se
poate desfiinţa. Organizaţia poate exista dincolo de existenta oricăruia dintre membrii ei.
Personalul poate fi concediat sau poate părăsi voluntar organizaţia, fiind insa înlocuit, astfel încât
activitatea sa se poată derula continuu;

• organizaţia are întotdeauna unul sau mai multe obiective cunoscute, împărtăşite si
respectate de către membrii sai. In organizaţiile complexe se întrepătrund si intercondiţionează
mai multe obiective. In funcţie de mutaţiile intervenite, organizaţia sii ajustează unele obiective
şi-şi fixează altele noi.

Organizaţia militara apare in viaţa sociala evoluata. In modul cel mai general, ea poate fi
constituita din mai multe persoane care desfăşoară activităţi in comun in vederea îndeplinirii
unui obiectiv sau a mai multora stabilite. Pentru a raspunde cerinţelor este alcătuită, la randul ei,
dintr-o mulţime de subdiviziuni, de mărimi si importanta diferite, cu funcţionalităţi foarte bine
conturate. Practic, armata are forma unei piramide in care subdiviziunile se multiplica de la vârf
către baza.

Organizaţia militara este o entitate sociala specifica, in mod deliberat constituita dintr-un
număr suficient de indivizi ce deţin statute si îndeplinesc roluri bine definite, aceasta urmărind in
mod organizat realizarea cu succes a scopului pentru care a fost conceputa si anume acela al
apărării naţionale.

Analiza definiţiei oferă câteva elemente care ar fi de preferat a fi reţinute:

• existenta in organizaţia militara a unui număr suficient de mare de indivizi;
• caracterul conştient al creării organizaţiei militare;
• urmărirea susţinuta a unor scopuri precise si specifice;
• diviziunea activităţilor;
Misiunea de optimizare a activităţilor etc.

4
2. Parte practica-Analiza modului de manifestare a caracteristicilor organizaţiei militare
la nivelul unei subunităţi

Aceasta parte are drept scopul de a arata cum se manifesta caracteristicile acestei organizatii la
nivelul unei subunitati militare si nu numai.

Instituţia militară constituie o grupare umană cu tradiţii proprii, norme culturale specifice, cu
un anumit statut social, cu particularităţi de la o armă la alta dar, cu rigori şi privaţiuni deloc uşor
de înfruntat şi depăşit. Aceasta este armata, dar majoritatea covârşitoare o formează soldaţii,
tineri care sunt în plină identificare şi cristalizare a personalităţii lor, abia depăşind faza
adolescenţei cu toate avatarurile ei; pentru prima oară în viaţa lor se confruntă cu un mediu
potenţial frustrant, cu o limitare evidentă a libertăţii, cu răspunderi sociale însemnate, cu obligaţii
mari.

Numeroase şi însemnate înrâuriri asupra caracterului, atitudinilor şi conduitei militarilor

exercită modul în care sunt concepute, organizate, conduse şi desfăşurate toate activităţile din
perimetrul subunităţii şi unităţii militare, indiferent că este vorba de o şedinţă de tragere, de un
exerciţiu sau o aplicaţie tactică etc. 1Atunci când fiecare acţiune este organizată şi condusă în
strictă concordanţă cu prevederile regulamentelor, când acestea au stabilite obiective clare şi
solicită intens capacităţile intelectuale, psiho-morale şi fizice ale militarilor, când toate acestea
sunt percepute ca fiind acte raţionale, izvorâte din necesităţi reale, există certe premise şi pentru
un climat de ordine şi disciplina

Evoluţia în carieră a personalului militar presupune parcurgerea succesivă a stagiilor în grade

şi funcţii conferind, în principiu, tuturor, posibilitatea atingerii celor mai înalte trepte ale ierarhiei
militare. Profesiei militare îi este asociată o pregătire profesională temeinică precum şi
dobândirea competenţelor şi experienţei asociate posturilor ierarhice specifice carierei militare,
din momentul acordării primului grad şi încadrării în prima funcţie.

1
https://andreivocila.wordpress.com/2010/03/11/mediul-militar-%E2%80%93-caracteristici-si-influente-specifice-
2/ .

5
 Corectitudinea, transparenţa şi şansele egale de evoluţie în cariera militară constituie
principiile de bază pe care se articulează normele legale, regulamentele şi instrucţiunile interne
aferente domeniului managementului resurselor umane, în Armata României.

Una dintre caracteristicile organizaţiei militare este aceea ca in organizaţia militara

predomina relaţiile formale acest lucru fiind dat si de faptul ca regulamentele militare prescriu
comportamentul indivizilor, aflaţi pe diferitele trepte ierarhice si acestea, nu numai in problemele
de serviciu, ci si in afara acestora.

Spre exemplu, la nivelul unei subunităţi comportamentul se exprima prin simboluri

exterioare, ca de exemplu: ţinuta militara, grade militare, insemne, conduita etc., şi au ca scop
identificarea militarilor ca grup distinct, uniţi printr-o legătură formală ce generează putere,
influenţa şi autoritate. Predominanta legăturii formale este consecinţa statutarii stricte a normelor
impuse militarilor prin legi, ordine şi regulamente.

Privit astfel, aspectul formal, oficial al legăturilor sociale, capăta importanţa deosebită. Ceea
ce este specific grupului militar faţă de alte tipuri de grupuri, din punct de vedere al relaţiilor
formale, este faptul că forma principală (dar nu şi singură) pe care o îmbracă comunicarea în
relaţiile de serviciu o reprezintă ordinul. De aici decurg câteva consecinţe demne de reţinut:
ordinul presupune subordonarea necondiţionată a celui care-l primeşte faţă de cel care-l dă;
ordinul este însoţit de restricţia că nu poate fi comentat nici pe loc, dar nici ulterior. Iată de ce
relaţiile dintre militari se desfăşoară în forme prevăzute expres de regulamente militare, începând
cu anumite formule obligatorii de politeţe şi terminând cu manifestări complexe, cum ar fi, de
pildă, depunerea Jurământului militar.

Organizaţia militară este o instituţie birocratică cu structura ierarhica reprezintă

caracteristică care presupune subordonarea în exclusivitate pe vertical, desfăşurarea pe
principiul unităţii de comandă, creşterea rolului disciplinei şi al ordinii în realizarea coeziunii
organizaţionale, ierarhia funcţiilor şi gradelor.2

2
https://www.scribd.com/doc/49497283/MANAGEMENTUL-ORGANIZA%C5%A2IEI-MILITARE .

6
 Dintr-o asemenea perspectivă, organizaţia militară nu este constituită ca urmare a unor
opţiuni individuale, ci pe criterii riguroase care ţin seama de capacităţile, aptitudinile şi
disponibilităţile militarilor de a îndeplini diverse misiuni.

Ierarhia funcţiilor şi gradelor reprezintă o caracteristică cu reale şi evidente influente în

crearea unui cadru stimulativ, competitiv şi eficient.

O caracteristică la fel de importanta îl constituie şi faptul că este un mediu social cu un

sistem propriu de stratificare. Ierarhia militară se distinge de celelalte ierarhii prin aceea că, este
împărţită în diverse grupuri sociale. Distanţa socială dintre poziţiile ocupate de ofiţeri, maiştri
militari, subofiţeri şi militari angajaţi pe bază de contract da naştere la fenomene relevante,
cărora trebuie să li se acorde atenţia necesară.

Studii efectuate în unele armate modern la nivelul subunităţilor (SUA, Franţa, Germania,
Anglia, Italia), releva faptul că existenţa unei distanţe sociale mari între ofiţeri şi subofiţeri,
precum şi între aceştia şi trupa exercita influenţe negative asupra moralului celor din urmă.

Înţelegerea efectelor stratificării sociale din organizaţia militară presupune o abordare

complexă. Luarea în considerare numai a opiniei unei categorii sau alteia de militari, da naştere
la o imagine trunchiată a fenomenului şi de aici, concluzii şi decizii limitate.

Printre principalele caracteristici ale organizaţiei militare atât la nivelul subunităţii cât şi a
celorlalte nivele întâlnim şi educaţia specifică, generaţiile de tineri fiind pregătiţi nu numai
pentru ducerea pentru războiului dar şi ca buni cetăţeni, cu respect faţă de legi, bine, adevăr şi
dreptate.

Factorii educaţionali din armata îşi sprijină efortul pe trăsăturile specifice tinereţii:
exuberanta, dăruire, inventivitate, sacrificiu, dorinţa de afirmare etc.
Ca instituţie cu rol educativ, armata îi pregăteşte pe tineri pentru integrare şi adaptare la cerinţele
societăţii.

7
De asemenea implicarea organizaţiei militare în acţiuni care fac obiectul prezentului, dar mai ales
viitorului.În cazul misiunilor umanitare (cutremure, inundaţii, explozii, contaminări radioactive,
secete, dezechilibre ecologice majore etc.) rolul militarilor este de a monitoriza temporar zonă
calamitată, introducând rigorile militare şi asigurând astfel ca durata lichidării efectelor să fie cât
mai mică, iar populaţia să sufere cât mai puţin de pe urma acestora. Managementul crizelor
prevede că, în situaţia în care forţele de ordine (poliţie, jandarmi, pompieri) nu pot face faţă
situaţiei, pot fi folosite, în condiţiile legii, unităţi militare de reacţie rapidă, capabile să
deblocheze procesul destabilizator prin combaterea forţelor distructive.

8
Concluzii

Organizaţia trebuie văzută în complexiunea ei structurală, că o reuniune a diferitelor

tipuri de resurse în prezenţa relaţiilor umane. Fără oameni şi relaţiile dintre ei nu ar exista
organizaţia, iar fără existenţa diferitelor tipuri de resurse, organizaţia nu-şi poate atinge scopul.

Spre deosebire de celelalte fiinţe vii, care trebuie să se adapteze numai la condiţiile
naturale, omul este obligat, prin însăşi structura existenţei sale, să se adapteze şi mediului social.
În termeni generali se poate spune că adaptarea socială reprezintă un produs al acumulării şi
condensării în timp a reacţiilor de interdicţie interpersonală, un proces de integrare activă, a
persoanei în micro şi macrocolectivitatea în care trăieşte. Ea este în strânsă legătură cu conceptul
de sociabilitate. Capacitatea individului de a realiza raporturi pozitive cu ceilalţi (inclusiv cele de
convenienţă) reprezintă capacitatea de acomodare a acestuia la un mediu dat.

Mediul militar reprezintă în mod evident un grup esenţial sociologic, adică colectiv şi
instituţionalizat. Reprezintă un ansamblu de indivizi (soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri) ocupând spaţii
specifice (câmp de luptă, cazarmă, bază), desfăşurând misiuni cu caracter particular (luptă de
apărare sau în ofensivă), utilizând mijloace specifice (armament individual, maşini de luptă etc.)
şi recunoscând o organizare particulară (structuri ierarhice, împărţiri în grupe şi sub-grupe,
repartizare pe misiuni.

9
Bibliografie
 Iancu, Managementul organizatiei militare- Elemente fundamentale, Sibiu, Editura
Academiei Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu”, 2013;
 https://andreivocila.wordpress.com/2010/03/11/mediul-militar-%E2%80%93-
caracteristici-si-influente-specifice-2/ ;
 https://www.scribd.com/doc/49497283/MANAGEMENTUL-ORGANIZA%C5%A2IEI-
MILITARE ;
 http://psihologie-militara.econsultant.ro/sociodinamica-grupului-militar/particularitatile-
climatului-organizational-in-institutia-militara/ .

10