Academia Forțelor Terestre “Nicolae Bălcescu” din Sibiu

Facultatea Managementul Militar

Specializarea Managementul Organizației

LUCRARE DE LICENȚĂ
Caracteristicile acțiunilor de luptă
desfășurate în zonele urbane

Coordonator Științific : Col. Prof. univ. Neag Mihai

Absolvent: Lăcătuș Ionuț Alin

Sibiu, 2016
Cuprins

CAPITOLUL 1 : Abordari conceptuale privind desfasurarea actiunilor in mediul

urban
1.1 Mediul operational actual – caracteristici si trasaturi
1.2 Modalitati de manifestare a actiunilor militare in mediul urban
1.3 Retrospectiva istorica privind lupta in mediul urban

Capitolul 2: Particularitati ale operatiilor specific luptei armate in mediul urban

1
2.1 Rolul informatiilor in pregatirea si desfasurarea actiunilor in mediul urban
2.2 Structura operatiilor de lupta in mediul urban
2.3 Conducerea luptei in mediul urban
Capitolul 3 : Tendinte privind evolutia luptei in mediul urban . Studiu asupra
modului de pregatire si desfasurare a exercitiilor in mediul urban

Introducere

Din experiența războaielor rezultă că unitățile și marile unități au fost

puse deseori în situația de a duce acțiuni de luptă pentru cucerirea localităților.
În special marile așezări de tip urban joacă un rol și în conflictele armate
moderne, un rol important, uneori hotărâtor în ansamblul acțiunilor de luptă,
acestea reprezentând principalele centre în care se concentrează puterea politică,
economică și militară a țării, cucerirea lor având o mare influență asupra
deznodământului războiului.1
Dacă abordăm problematica luptelor desfășurate în mediul urban din
prisma evenimentelor petrecute în ultimele decenii, inclusiv mult prea
cunoscutele războaie mondiale, putem spune că luptele ce se desfășoară în
mediul urban sunt aducătoare de daune materiale și de vieți omenești colosale,
deoarece zonele urbane au fost caracterizate dintotdeauna de existența unui
număr foarte mare de oameni și implicit acest fenomen a condus la existența
unei multitudini de clădiri-locuințe, elemente de infrastructură, monumente,
clădiri administrative etc., a căror distrugere au generat costuri imense celor
1
“Lucian Stăncilă, Operațiile Ofensive în Apărarea Armată a Țării, Editura Sylvi, București,
2002, pp.251-252”
2
aflați în pierdere. Forțele armate care participă la un conflict desfășurat într-o
zonă urbană, trebuie ca la analiza misiunii să pună cel mai mare accent pe
siguranța civililor și a bunurilor deținute atât de aceștia cât și de administrația
publică.
Ultimele mișcări de urbanizare din secolul XXI și încercările tuturor
actorilor din întreaga lume de a ridica nivelul de trai al oamenilor au condus la
transformări pozitive ale lumii în care trăim. Mai exact, în urma unui studiu
demografic realizat de către specialiști, sa ajuns la concluzia că gradul de
urbanizare pe plan mondial la ora actuală este de 70-80% , ceea ce înseamnă că
doar două din șapte miliarde de oameni mai locuiesc în mediul rural până la
acest moment, iar restul se află în orașe. Având în vedere acest aspect, ne putem
da seama că trăim într-o epocă în care procesul de urbanizare este de mare
amploare și în continuă dezvoltare, iar analiștii militari și marii comandanți
trebuie sa acorde o mai mare importanță asupra studiului luptelor care se
desfășoară în mediul urban, astfel încât să poată instruii trupele temeinic în cazul
începerii unui astfel de conflict, deoarece iminența începerii unui război în
mediul urban crește direct proportional cu procentul de urbanizare pe plan
mondial. Așadar, putem spune că lupta în mediul urban poate fi apreciată ca
fiind războiul viitorului datorită gradului de urbanizare care se află în continuă
expansiune și datorită importanței cuceririi unor localități pentru realizarea unor
misiuni și mai ales importanța strategică a cuceririi capitalei unui stat. Este de
menționat faptul că majoritatea războaielor sau terminat prin cucerirea capitalei
a uneia dintre forțele combatante, deoarece acolo se află nucleul statului
respectiv.
Motivul pentru care mi-am ales această temă este faptul că lupta urbană
are rădăcini adânci, încă de pe vremea strămoșilor noștrii geto-daci. Ceea ce face
interesantă această temă este faptul că lupta în zonele urbane a fost practicată
încă din timpuri strămoșești și până în zilele noastre, dar totuși nu a suferit mari
mutații din punct de vedere al tacticilor folosite, deșii armamentul și tehnica de
luptă au evoluat foarte mult de atunci. Încă este o temă de actualitate ca urmare a
gradului de urbanizare actual și a intereselor economice și politice ale actorilor
statali, iar ceea ce o face și mai interesantă este faptul că lupta urbană se
desfășoară într-un mediu caracterizat de prezența unui număr foarte mare de
civili necombatanți și infrastructurii, care au o influență foarte mare asupra
operațiilor de luptă, deoarece siguranța populației civile, cooperarea cu aceștia și
folosirea terenului în avantajul propriu reprezintă unele din cele mai prioritizate
aspecte la analiza unei misiuni. Așadar, această temă, caracteristicile actiunilor
de luptă desfășurate în zonele urbane, reprezintă o temă de actualitate, cu o
lungă istorie și putem spune că este de interes general, deoarece mai mult din 3
sferturi din populația lumii locuiesc în orașe, iar pericolul începerii unui război
de acest gen poate bate la ușa oricărui stat.
Lucrarea de față este structurată pe trei capitole. În primele două capitole
sunt prezentate aspecte teoretice despre tema aleasă, iar în ultimul capitol este
prezentat un STX cu plutonul de infanterie în mediul urban.

3
 CAPITOLUL 1: CONCEPTE ALE ACȚIUNILOR MILITARE
DESFĂȘURATE ÎN ZONELE URBANE

2.1 Mediul operațional actual – caracteristici și trăsături

Pentru a înțelege mai bine condițiile în care se defășoară lupta în zonele

urbane trebuie să înțelegem conceptul de mediu operational. Conform DEX-ului
cuvântul “mediu” înseamnă totalitatea condițiilor în care trăiesc organismele și
cuvântul “operațional” se referă la un sistem care permite a efectua în condiții
optime unele operații. Deci putem spune că mediul operational se referă la
condițiile actuale în care se execută operațiile militare sau conform ediției a VII-
a a conferinței doctrinare a forțelor terestre care a apărut în anul 2009, “mediul
operațional reprezintă spațiul socio-cultural circumscris unui teritoriu în care
se manifestă interesele politico-militare ale actorilor politici implicați într-o
stare conflictuală sau în transformarea nonviolentă a acesteia”2
În ultimele decenii se observă o activitate de reanalizare a conceptelor
clasice de către gânditorii militari, deoarece mediul operațional ridică probleme
din ce în ce mai mari față de vremurile trecute legate de conflicte, criză etc.
Așadar, în urma unei analize generale a mediului operațional actual, analiștii
politico-militari, au adus următoarele aprecieri mediului operațional actual sau
trăsături definitorii:3
 Tensiune și neîncredere;
2
“Locotenent-Colonel inginer Eugen TAMBA, Influența mediului operațonal asupra scopurilor
operațiilor forțelor terestre, în: General-maior Dan Ghica-Radu(coord), General-maior dr. Ion
Pâlșoiu(coord.), Conferința Doctrinară a Forțelor Terestre Ediția a VII-a, Editura Centrului
Tehnic-Editorial al Armatei , București, 2009, p. 212”
3
“Locotenent-Colonel inginer Eugen TAMBA, loc.cit., p.208”
4
  Accentuarea decalajelor de ordin social și politic;
 Manifestarea ostilității între diferite grupări constituite legal sau ilegal;
 Amenințarea folosirii armelor de distrugere în masă;
 Existența acțiunilor violente, neorganizate și provocatoare;
 Încălcarea drepturilor fundamentale ale omului;
 Acreditare insuficientă a guvernelor de către oameni din cauza suspectării
de corupție și incapacitate de a acționa corespunzător la nevoie.
Există mai multe puncte de vedere asupra operațiilor din mediul urban,
există punctul de vedere vestic și cel estic. Dar cum acestea sunt niște teorii
aflate în contradicție, problematica trebuie analizată mai mult pe baza
evenimentelor care sau petrecut deja în acest mediu de luptă și comparate cele
două puncte de vedere. Teoriile sunt următoarele 4:
 Punctul de vedere vestic, favorizează apărătorul, consideră lupta în
localitate foarte costisitoare și un mediu încetinitor pentru ritmului
acțiunilor.
 Punctul de vedere estic, favorizează atacatorul, datorită faptului că
adversarul va fi mult stânjenit în acțiune de civilii necombatanți
Consider că punctul de vedere estic este mai aproape de realitate,
deoarece pe lângă faptul că mediul urban este un mediu complex de luptă, mai
avem și civilii necombatanți care trebuiesc feriți si fac ca acțiunile în mediul
urban să devină și mai delicate.Un alt dezavantaj care se regăsește în acest
context este faptul că militarii inamici se pot deghiza foarte ușor în civili și nu
mai pot fi distinși. Oricum ar fi, războiul în general aduce distrugere și pierderi
de vieți omenești ambelor părți. Războaiele sunt iminente în unele situații, astfel
fiecare parte trebuie să-și protejeze populația, teritoriul și bunurile de aceea eu
sunt de acord cu punctul de vedere estic pentru că în cele din urmă, principalul
scop al armatei este de a asigura securitatea populației, integritatea teritorială și
a bunurilor. Pierderile colaterale într-o astfel de luptă sunt inevitabile și pot creea
dezastre uriașe în orașele aflate în cauză.
“Mediul operaţional include unele elemente specifice teatrului de
operaţii, relativ stabile, cum ar fi populaţia locală şi cultura ei, şi elemente cu o
mobilitate accentuată, marcate prin prezenţa în teatrul de operaţii a diferitelor
agenţii şi organizaţii. Fiecare dintre aceste elemente are o bază de referinţă
comună tuturor operaţiilor militare, dar şi caracteristici şi detalii specifice
pentru fiecare tip de operaţie militară.”5
Atunci când comandanții/liderii militari examinează mediul de luptă în
care execută operații militare, este necesar ca aceștia să analizeze elementele
cele mai importante, adică, cele care își pun cel mai mult amprenta asupra
acțiunilor militare. În zonele urbane, cele mai importante elemente care
reprezintă o influență asupra operațiilor militare și trebuie să intre în acestă
analiză sunt următoarele: terenul, populația locală și infrastructura orașului.

4
“Locotenent-Colonel inginer Eugen TAMBA, loc.cit, p.218”
5
“Col. Constantin Th. Andrei, Operaţiile militare, factor principal de stabilizare în perioada
postconflict, în: Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I“, vol.1, 2014, nr.4, p.67”
5
 Terenul este primul aspect pe care militarii trebuie să-l cunoască temeinic
atunci când execută misiuni în mediul urban, deoarece pot găsi COA mai
avantajoase și pot anticipa posibilele COA ale inamicului cu o precizie mai
mare. Mediul urban este mai complex și diferit față de alte medii de luptă,
deoarece are natură multidimensională. Adică, este compus din elemente făcute
de mâna omului(clădiri, străzi asfaltate, poduri, etc.) și elemente
naturale(dezastre naturale), dar majoritare sunt cele făcute de mâna omului. În
zilele noastre se folosește sistemul IPB pentru cunoașterea spațiului de luptă. În
anexa 1 sunt prezentate aspecte referitoare la sistemul IPB.
Un pericol iminent care poate fi generat de lupta în mediul urban îl
reprezintă instaurarea stării de haos în rândul populației locale. Războiul a
reprezentat dintotdeauna unul din cele mai dezastruoase și sângeroase fenomene
care a existat pe acest pământ și creează efecte psihologice negative asupra
oamenilor. În consecință aceștia reprezintă un element important în analiza
desfășurării acțiunilor.
Populația locală a avut și va avea întotdeauna o influență importantă
asupra operațiilor desfășurate de militari în zonele urbane. Pentru a înțelege
comportamentul unei societăți, militarii, trebuie să cunoască aspecte legate de
elemente precum cultura, tradiția, religia, politica, normele etice și morale ale
acestora. Nu este nevoie ca militarii care operează în anumite zone să adopte
aceleași tradiții sau celelalte elemente enumerate, dar trebuie să respecte cu
desăvârșire convingerile și cutumele societății respective astfel încât să nu
genereze un conflict inutil cu aceștia. Populația va fi cooperantă cu militarii în
momentul când vor vedea că valorile le sunt apreciate și respectate și aceștia nu
reprezintă un pericol. Comandanții trebuie să ia în considerare și faptul că
acțiunile militare pe care le desfășoară pot avea influență negativă asupra relației
cu civilii. Operațiile de stabilitate și sprijin pentru civili joacă un rol foarte
important în relația dintre militari și populația locală, deoarece civilii pot deveni
mai toleranți cu militarii care desfășoară și alte tipuri de operațiuni în localitatea
respectivă6.
Infrastructura reprezintă ansamblul de elemente necesare pentru buna
funcționare a unei societăți7. Este foarte important pentru militari să protejeze
infrastructura unui anumit oraș, de aceea aceștia au ca interes menținerea și
uneori repararea anumitor elemente de infrastructură, deoarece pot reprezenta
puncte decisive pentru îndeplinirea unei misiuni. Uneori, forțele proprii sunt
nevoite să distrugă anumite elemente de infrastructură, atunci când inamicul
poate fi pus într-o poziție dezavantajoasă. Adică, aceasta este modalitatea prin
care inamiculului i se pot bloca căile de aprovizionare cu hrană și materiale și i
se limitează accesul la curent electric, apă și carburanți pentru tehnică. Există și
reversul medaliei atunci când distrugerea unor elemente de infrastructură poate
genera efectul de domino și poate afecta și alte elemente ce ar putea fi esențiale

6
F.M.3-06, Urban operations, Headquarters department of the army, Washington DC, 2006,
pp. 2-13-2-14
7
https://ro.wikipedia.org/wiki/Infrastructur%C4%83, accesat în data de 26.04.2016
6
pentru succesul misiunii. Liderii trebuie să analizeze foarte bine înainte de a lua
o decizie cu privire la distrugerea unui element de infrastructură, deoarece
această acțiune poate să aibă efecte negative atât asupra misiunii cât și asupra
relației cu populația locală, dar trebuie precizat și faptul că liderii militari
împreună cu trupele vor fi responsabili de readucerea la starea inițială a ceea ce
au distrus după terminarea acțiunilor militare. Mai există și posibilitatea de a
menține sub control aceste elemente de infrastructură astfel încât să nu mai aibă
inamicul acces la ele(drumuri, râuri, aeroporturi etc.). De asemenea, întreruperea
surselor de informare pentru inamic(tv, radio, internet etc.) poate întrerupe
legătura inamicului cu populația locală și nu va putea fi pus la curent cu ceea ce
se întâmplă.8
Mediul operațional reprezintă o problematică ce trebuie dezbătută
îndelung de către analiștii militari, deoarece o bună cunoaștere a acestuia poate
avea influențe pozitive asupra acțiunilor militare care se desfășoară în zonele
urbane. Probabilitatea de îndeplinire cu succes a misiunilor din mediul urban
este direct proporțională și cu nivelul de cunoaștere al liderilor militari despre
elementele care influențează mediul operațional, deoarece acesta impune o serie
de condiții ce vor avea efecte asupra deciziilor comandantului și asupra
capabilităților forțelor militare. Adică, în funcție de condițiile impuse de mediul
operațional actual, comandanții împreună cu trupele militare, își vor adapta
modul de a acționa pe câmpul de luptă.
Trăim într-o epocă în care au avut loc numeroase mutații ale lumii în care
trăim. Apariția tehnologiilor de grad înalt au efecte asupra modului de abordare
al liderilor militari în acțiunile militare, în sensul că aceștia caută să profite de
sistemele avansate pentru obținerea informațiilor despre teren și inamic, și de
folosirea unor arme și echipamente moderne pe câmpul te luptă. Mediul
operational actual influențează modul de operare ale trupelor militare fără
îndoială. Operațiunile trupelor militare se vor desfășura în funcție de
următoarele elemente: terenul, factorii politici, diplomatici, economici, juridici,
militari, tehnologici, resursele umane, logistica și informațiile.9
Arta militară este influențată de obicei de complexitatea și de amploarea
conflictelor ale evenimentelor petrecute în perioade apropiate zilelor în care ne
aflăm. De exemplu în zilele noastre arta militară este influențată de conflictele
militare de la sfârșitul secolului XX și cele potențiale pentru secolul XXI. Chiar
și la țările mai slab dezvoltate din punct de vedere financiar și tehnologic,
tendințele noi nu întârzie să apară, deoarece adaptabilitatea reprezintă o
caracteristică impetuos necesară pentru continuarea existenței oricărei entități.
Doctrinele militare trebuiesc adaptate la actualul mediu operațional, deoarece
lumea în care trăim evoluează foarte repede, mai ales din punct de vedere
tehnologic și apar noi amenințări. Un punct foarte important în arta militară îl

8
F.M. 3-06, op.cit., pp. 2-18-2-19
9
Drd. Lt.col. Cristinel Dumitru COLIBABA, Instruirea și evaluarea structurilor din forțele
terestre, În contextual participării acestora la operații de coaliție, Editura U.N.Ap., București,
2015, p.7
7
reprezintă cunoașterea spațiului de luptă. Desigur că structura unui munte sau a
unei câmpii este cunoscută din cele mai vechi timpuri, dar localitățile aduc
caracter de noutate în secolul XII, de exemplu apariția clădirilor înalte care
reprezintă posibilie puncte de tragere pentru inamic reprezintă un obstacol
pentru forțele terestre și creează efecte psihologice negative pentru militari. Este
valabilă și reciproca acestui punct important al artei militare, adică inamicul
trebuie să fie privat de aceste informații despre spațiul de luptă.10
Realitățile din epoca contemporană sunt influențate de procesele de
dezvoltare pe mai multe planuri: tehnologic, politic, social, informațional etc.
Bătălia pentru resurse reprezintă esența multor războaie, de exemplu al II-lea
război din Golf. Scopul pentru care americanii și forțele aliate au început acest
război a fost scoaterea de la putere a lui Sadam Hussein și a fiilor săi din cauza
regimului politic impus de acesta și faptul că în Irak se produceau arme de
distrugere în masă și erau adăpostite dispozitive teroriste. Desigur că aceste
scopuri sunt nobile și au rol pentru securitatea mondială, dar țin să menționez că
războiul este un consumator extraordinar de resurse și Irakul este o țară bogată
în petrol, iar pierderile de natură materială trebuiesc compensate cumva, iar
drept consecință putem spune că acest război a avut ca scop și obținerea de
resurse. În viziunea americană asimetria este dată pe de o parte de o axă a răului
și pe de altă parte existența unui eșalon al țărilor înalt tehnologizate. Al II-lea
război din Golf este o confruntare asimetrică, care reprezintă o realitate a zilelor
noastre11, deoarece confruntările asimetrice sunt caracterizate de diferențele de
capabilități ale statelor aflate în conflict, iar forțele Americane împreună cu
forțele aliate sunt față de forțele Irakiene un inamic net superior din punct de
vedere al capabilităților. Întotdeauna vor exista diferențe între armate, de
doctrină, de dotare tehnică, de personal etc. și armata care va fi mai bine dotată
și mai bine pregătită va porni cu un avantaj din start. Armata mai slab dotată
trebuie să găsească căi de acaparare a punctelor slabe pe care le are în fața
inamicului și să găsească căi inteligente de ripostă. 12În concluzie, putem spune
că trăim într-o lume a cărui punct forte nu este echilibrul pe plan mondial și
asimetria este generată de haos.
Ca și conluzie putem spune că lupta în mediul urban devine un subiect
foarte important de dezbătut, deoarece acest tip de război reprezintă viitorul
războiului și poate genera dezastre de mari proporții pentru statele aflate sub
agresiune.O soluție convenabilă este oprirea acestui conflict doar la discuțiile
diplomatice dintre liderii statelor aflate în conflict, deoarece un război urban ar
putea duce la pierderi uriașe de vieți omenești pentru statul aflat sub agresiune.
De obicei inevitabilul se produce, deoarece statele nu sunt de accord întodeauna
cu propunerile celorlalte state, deoarece aceștia sunt puși intr-o poziție

10
Locotenent-Colonel inginer Eugen TAMBA, loc.cit., p.213
11
“General dr. Mircea MUREŞAN, General de brigadă (r) dr. Gheorghe VĂDUVA, Războiul
viitorului, Viitorul războiului, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004,
p.50”
12
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/confl_asimetrice.pdf, accesat în data de 3.03.2016
8
dezavantajoasă, iar aceștia nu renunță la ideile, principiile și drepturile lor fără
război, astfel războiul fiind o continuare sau etapa imediat următoare a
discuțiilor diplomatice care au eșuat, deoarece războiul este un instrument al
politicii.

2.2 Modalități de manifestare ale acțiunilor militare în mediul urban

Pentru a înțelege mai bine concepția acțiunilor militare desfășurate în

mediul urban este necesar să evidențiem caracterul extrem al acțiunilor de luptă
în acest mediu pentru a evidenția complexitatea acestor operațiuni.
Caracterul extrem al acțiunilor de luptă din mediul urban este dat de
următorii factori13:
 prezența într-un număr mare a barajelor genistice.
 distructivitatea acțiunilor de foc asupra clădirilor și asupra infrastructurii care
generează blocaje pe căile de comunicații
 folosirea mijloacelor incendiare poate genera incendii și explozii de proporții
mari
 densitatea mare a clădirilor este un factor ce îngreunează misiunea de
cucerire a acestora, deoarece inamicul se poate adăposti în fiecare dintre
acestea, iar confruntarea cu acesta în lupta apropiată este iminentă
 lupta se desfășoară cu dispozitive mici și numeroase, iar coordonarea și
cooperarea între acestea este evident îngreunată, acest lucru poate genera
haos și imposibilitatea de sprijin între dispozitive.
 existența canalelor subterane, tunelurilor pentru metrou și alte spații de acest
tip pot constitui un avantaj pentru inamic, deoarece le poate folosi pentru
manevre subterane
 limitarea folosirii tehnicii blindate din cauza barajelor genistice
 riscul încercuirii de către inamic
 limitarea posibilităților de afluire cu resurse
Mediul urban ca și mediu de luptă reprezintă pentru comandanți o
provocare, atât la nivel strategic cât și la nivel tactic. Problematica cuceririi
localităților trebuie tratată în funcție de anumite procedee: din mișcare și din
contact nemijlocit. Dacă localitatea nu a putut fi cucerită din mișcare se va trece
Prof.univ.dr. Gheorghe UDEANU, Operații militare desfașurate în condiții acționale extreme,
13

Editura Academiei Forțelor Terestre “Nicolae Bălcescu”, Sibiu, 2015, pp.32-33

9
la cucerirea acesteia din contact nemijlocit. Organizarea atacului trebuie să
consume cât mai puțin timp, astfel timpul inamicului de a-și dezvolta un sistem
de apărare corespunzător va fi limitat și este foarte probabil ca acesta să eșueze
în crearea unei apărări complete, astfel șansele de îndeplinire a obiectivelor
trupelor aflate în ofensivă să crească. O slabă organizare a dispozitivului de
apărare al inamicului oferă pentru trupele aflate în ofensivă posibilitatea ca
aceștia să își desfășoare operațiunea cu minimum de resurse și pierderi umane,
ceea ce reprezintă un mare avantaj.
Traseul pentru cucerirea din mișcare a localităților începe pe căile de
acces către localitatea respectivă, astfel posibilitățile de retragere ale inamicului
sunt limitate, iar aceștia nu se pot retrage pe aliniamente de apărare pregătire în
jurul și în interiorul localității. Pentru împiedicarea inamicului de a se retrage,
comandantul concentrează eforturile artileriei și aviației de sprijin pentru
neutralizarea forțelor inamice care se retrag sau se apără pe căile de acces către
localitate și asupra trupelor inamice care pregătesc apărarea nemijlocită a
localității. Comandantul va folosi loviturile aviației și desantul aerian pentru
împiedicarea de afluire a resurselor pentru inamic. Astfel se creează efecte
psihologice asupra inamicului și se instaurează haosul în dispozitivul acestuia.
Trupele care acționează la flancurile grupării destinate pentru cucerirea
localității au misiunea de a izola localitatea de restul forțelor inamicului, astfel
se dezvoltă într-un ritm foarte rapid ofensiva în adâncime. Comandantul, trebuie
să se folosească de principiul surprinderii. Surprinderea se va realiza prin
trimiterea concomitent cu trupele care acționează la flancuri a detașamentelor
înaintate pentru cucerirea localității sau obiective importante. Pătrunderea în
adâncime se va face de către forțele din compunerea detașamentelor înaintate
prin folosirea efectelor de lovire a aviației și sprijinul artileriei, mai departe
aceștia interceptează căile de retragere ale inamicului și înaintează către
localitate după care pătrund in interior, dar fara a angaja lupta de durată.
Cucerirea marginii localității, facilitează pentru detașamentul înaintat
condițiile pentru pătrundere în interiorul acesteia, astfel își îndeplinește
misiunile de cucerire a obiectivelor stabilite. După ce un obiectiv stabilit a fost
cucerit sub conducerea comandantului detașamentului înaintat, acesta este
responsabil în continuare de organizarea consolidării obiectivului cucerit și
menținerea acestuia până la sosirea forțelor princpiale. Comandantul
detașamentului înaintat raportează în permanență date despre inamic, despre
situația curentă în care acesta se află împreuna cu detașamentul pe care îl are în
subordine și despre modul de organizare a localității pentru apărare.
Comandamentul marii unități este responsabil la rândul său de monitorizarea
permanentă a detașamentului înaintat, iar la nevoie îl sprijină cu focul artileriei
și loviturile aviației.
În urma detașamentului înaintat pătrund forțele principale către interiorul
localității într-un ritm foarte rapid, astfel încât sa ajungă la destinație în cel mai
scurt timp. După cucerirea localității, comandantul ia măsuri de eliberare a

10
localității de forțe inamice, iar forțele principale sunt utilizate pentru continuarea
dezvoltării ofensivei.14
După cum a fost specificat în paragrafele anterioare, în cazul în care lupta
pentru cucerirea din mișcare a unei localități nu a fost dusă la capăt cu succes, se
va trece la declanșarea unui atac din contact nemijlocit. Astfel pentru aceasta se
trupele armate aflate la ofensivă vor intensifica cercetarea obiectivelor pentru
obținerea de date necesare despre dispozitivul de apărare al inamicului, se lovesc
mijloacele de atac N.B.C. și rezervele inamicului din adâncime, stabilirea clară a
misiunilor tuturor structurilor, se distrug punctele de sprijin și se execută
regrupările necesare în cadrul marilor unități.15
Surprinderea reprezintă un element cheie pentru un atac, de aceea
atacurile se execută de regulă atunci când inamicul se așteaptă cel mai puțin.
Noaptea reprezintă cel mai avantajos moment pentru un atac, de exemplu la
bătălia de la Normandia, atacul a început în noaptea dintre 5 și 6 iunie în jurul
orei 3 a.m. cu lovituri ale aviației din partea Forțelor Aliate împotriva Forțelor
Germane Naziste. Astfel, pierderile trupelor aflate la ofensivă au fost minimizate
și au fost create condiții pentru debarcarea trupelor în condiții avantajoase.
Neutralizarea punctelor de sprijin aflate la marginea localității, respectiv
cele care vor urma sa fie atacate de către infanterie în mod nemijlocit, reprezintă
o etapă foarte importană pentru trecerea la ofensivă. Astfel, posibilitățile de
apărare ale inamicului sunt minimizate și trupele aflate la ofensivă nu vor suferi
pierderi foarte mari. Artileria inamicului reprezintă un factor de pericol
impetuos, astfel se vor lua măsuri de distrugere a acesteia. Artileria cu bătaie
mare va fi folosită în această problemă și cu ajutorul acesteia se va trece la
distrugerea artileriei inamice. Loviturile artileriei de mare bătaie trebuiesc
efectuate cu mare precizie, astfel încât inamicul să nu aibă timp să acționeze în
consecință. Aici au un rol foarte important informațiile pe care le are la
dispoziție comandantul, deoarece acesta trebuie să cunoască cu exactitate locul
unde se află inamicul. Obuzierele și aruncătoarele pot fi folosite pentru
realizarea acestei operațiuni, deoarece traiectoria lor curbă reprezintă un mare
avantaj în mediul urban. Astfel obstacolul clădirilor înalte este depășit și
loviturile obuzierelor și ale aruncătoarelor au probabilitate de lovire mai mare
asupra obiectivelor stabilite. Obiectivele importante și fortificare din adâncime
reprezintă misiunea aviației, deoarece acestea pot neutraliza țintele mult mai
ușor datorită capacității acestora de a ajunge cu rapiditate în orice zonă pe calea
aerului, dar există pericolul ca acestea să fie neutralizate la rândul lor de artileria
antiaeriană a inamicului când acesta dispune de aceasta.16
O caracteristică importantă pe care trebuie să o aibă militarii care
acționează în localitate este inițiativa. Curajul și o bună pregătire reprezintă
factorii care influențează inițiativa, deoarece un militar care cunoaște foarte bine

14
Lucian Stăncilă, OPERAȚIILE OFENSIVE în APĂRAREA ARMATĂ A ȚĂRII –Eseu de artă militară,
Editura Sylvi, București, 2002, pp.259-260
15
Ibidem p.260
16
Lucian Stăncilă, op.cit, p.261
11
procedurile de luptă și mediul în care se luptă îi va da încredere că ceea ce face
este corect. Inițiativa sau îndrazneala de a scotoci clădirile reprezintă un factor
de succes, deoarece prin aceasta militarii câștigă timp prin faptul că nu stau pe
gânduri și nu sunt blocați de frică. Comandantul are un rol foarte important
pentru moralul subordonaților, el este primul care trebuie să dea exemplu de
inițiativă, curaj și îndrăzneală. Astfel subordonații vor fi încurajați să-și urmeze
liderul în luptă fără a sta pe gânduri și într-un mod eficient.17
“ Ofensiva în interiorul localității se desfășoară cel mai adesea
neuniform; pe unele direcții au loc ciocniri și lupte cu caracter local, pentru
fiecare punct de sprijin.”18 Din citatul anterior, ne putem da seama că punctele
de sprijin au un rol foarte important pentru inamic, deoarece este un element
prin care inamicul poate sa țină sub control forțele atacatoare. Astfel forțele
aflate la ofensivă trebuie să elimine acest avantaj al forțelor aflate la apărare. Un
efect negativ ale acestor operațiuni de eliminare a punctelor de sprijin ale
inamicului este distructivitatea, deoarece de regulă clădirile sunt incendiate sau
distruse în vederea neutralizării inamicului care apără punctul de sprijin.
După cucerirea localității se procedează la fel ca atunci când este cucerit
un obiectiv mai mic, dar având în vedere spațiul mare care trebuie apărat
operațiunea este mult mai complexă. Astfel atacatorul este pus acum în poziția
de apărător pentru a împiedica eventualele încercări de recuperare a localității
ale forțelor inamice.19

2.3 Retrospectivă Istorică privind lupta în mediul urban

“ În întreaga istorie a războaielor sau conflictelor armate, localitățile au

reprezentat un obiectiv prioritar al majorității confruntărilor armate, multe
dintre acestea conferind denumirea unor operații de mare amploare, devenite
celebre prin consecințele pe care le-au determinat asupra desfășurării
ulterioare a ostilităților.”20
Al II-lea Război Mondial ne oferă numeroase exemple și sa ajuns la
concluzia că localitățile reprezintă un factor foarte important pentru
deznodământul războiului, deoarece prin cucerirea acestora și-au găsit finalitatea
multe războaie, acesta reprezentând obiectivul final. Pregătirea și desfășurarea
acțiunilor militare reprezintă un proces complex și există mulți factori care
influențează acest proces, dar localitățile mari și foarte mari reprezintă unul din
cele mai importante elemente.21
Lupta în mediul urban a avut loc încă de pe vremea geto-dacilor.
Războaiele daco-romane scot în evidență vrăjmășia cu care străbunii noștrii și-
au apărat teritoriile ținând cont și de faptul că aceștia erau atacați adesea de forte

17
Idem, p.262
18
“Ibidem”
19
Idem, p.264
20
Prof.univ.dr. Gheorghe UDEANU, op.cit., p.28
21
Ibidem
12
superioare din punct de vedere numeric și al armelor, aceștia abordau multe
tactici în lupta de rezistență împotriva invadatorilor, printre care și tactica
pământului pârjolit. Cu toate că pe timpul luptei de la Sarsmizegetusa dacii au
luptat până la ultima picătura de sânge, aceștia au fost învinși de romani și
capitala geto-dacilor a fost cucerită de către inamicul superior, ceea ce a
îndemnat ocupația de către romani a unei părți a teritoriului dac.
Strămoșii noștri au apărat dintotdeauna cu îndârjire vetrele străbune.
Astfel în anul 335 î.e.n Alexandru Macedon atacă cu o puternică armată
așezările străbunilor noștrii geto-daci, acest atac fiind printre primele de acest
gen, iar strabunii nostrii au ripostat și sau apărat. Alexandru Macedon sa
apropiat inteligent de așezările geto-dacilor pe timpul nopții, realizând
surprinderea. Chiar dacă au fost puși în dezavantaj, geto-dacii nu au renunțat la
luptă și l-au întâmpinat pe Alexandru Macedon și armata sa la Istru. Ambiția cu
care iși apărau pământurile geto-dacii și faptul că atacatorul devenise cel hărțuit
l-a îndemnat pe Macedon să adopte un dispozitiv neobișnuit pentru a evita
încercuirea care era inevitabilă, cu falanga “în formație pătrată”. Localitatea
pregătită de geto-daci pentru apărare se afla la 5.500 m de Istru, după cum
afirmă izvoarele istorice.22
Tactica care era aplictă de geto-daci a fost hărțuirea permanentă a
adversarului, retragerea pe aliniamente intermediare organizate din timp,
evacuarea populației și avutului etc. și a reprezentat una din trăsăturile esențiale
ale artei militare a strămoșilor noștrii, care au devenit tradiționale la români.23
Având ca exemplu pe străbunii noștrii geto-daci și modul lor de a acționa
atunci când era nevoie să-și apere așezările, putem spune că dintotdeauna
localitățile au reprezentat obiective importante foarte greu de cucerit, deoarece
apărătorii localităților polarizau forțe importante pentru apărarea acesteia.
Oamenii trebuiau îndemnați să ajute la apărarea localității, dacă nu făceau acest
lucru din proprie inițiativă și motivație. Uneori oamenii erau obligați să participe
la luptă și localnicii cu ce aveau la îndemnână. Deci nu era nevoie de pregătire
militară sau echipamente speciale pentru a participa la lupta pentru apărarea
localității, chiar dacă uneori asta însemna moarte sigură ci era nevoie ca omul să
conștientizeze că era și responsabilitatea sa să participe la blocarea unei
eventuale invazii.
În anul 1485 în Suceava avem un exemplu de organizare în timp scurt a
unei aparări puternice a localităților când turcii au profitat de absența lui Ștefan
cel Mare pentru a ataca și de a-l da jos pe acesta de pe tronul Moldovei.
Apărătorii cetății au acționat fără sa stea pe gânduri și au trecut la organizare
târgului pentru apărare, dar forțele turcești erau într-un număr foarte mare și i-au
îndemnat pe aceștia sa se retragă și au purtat lupte de stradă, înapoia zidurilor
cetății și turcii nu au mai putut să cucerească cetatea. După aflarea veștii, Ștefan

22
Maior Grigore ALEXANDRESCU, Maior Ioan PAȚĂ, Acțiuni de luptă în localități, Editura
Militară, București, 1986, pp.92-93
23
Maior Grigore ALEXANDRESCU, Maior Ioan PAȚĂ, op.cit, p.93 apud Cf. Istoria militară a
poporului român, vol. I, Editura Militară, București, 1984, pp. 68-69
13
cel Mare a revenit în Moldova cu ajutoare din partea Poloniei și a alungat
inamicul.24
Lumea este în continuă dezvoltare și dezvoltarea pe mai multe planuri
influențează și acțiunile militare. Revenind la al II-lea război mondial, putem
spune că a acesta este un suport mai apropiat de zilele noastre pentru obținerea
de învățăminte pentru lupta în mediul urban, deoarece așa cum spunea C. Wright
Mills “Istoria este tulpina științelor sociale.”. Pe timpul celui de al II-lea război
mondial au fost eliberate 3.831 de localități, dintre care 53 de orașe, iar de aici
ne putem da seama de amploarea operațiilor de acest tip. Numeroase exemple
din istorie ne-au demonstrat că luptele pentru cucerirea localităților încep de pe
căile de acces care duc spre interiorul localității, de exemplu Corpul 7 armată
român a luptat două luni pe căile de comunicații și au reușit să intre în oraș unde
au luptat de la 1 Ianuarie până la 15 Ianuarie 1945, adică aproape de sfârșitul
celui de al II-lea război mondial în lupta pentru eliberearea Budapestei. 25 Faptul
că lupta pe căile de acces a durat doua luni de zile ne demonstrează faptul că
apărătorul concentrează foarte mult dispozitivul de apărare pe acestea. Atunci
când forțele care tind să cucerească localitatea se infliltrează în interiorul
localității, aceștia căștigă deja o parte a confruntării și prezența acestora în acest
spațiu fragil reprezintă numai dezavantaje pentru apărător.
În perioada anilor 1941-1944 cuprinderea maselor largi de populație
reprezenta o necesitate pentru apărarea localităților împotriva forțelor hitleriste,
iar în anul 1941 “Presa Liberă” sublinia într-un articol publicat în luna August:
“Bărbați și femei din spatele frontului, români din toate colțurile țării cotropite
de nemți ! Strîngeți rîndurile, formați-vă militărește în trupe de partizani,
înarmați-vă, puneți mîna pe topor, pe coasă, pe orice aveți la îndemână și porniți
la luptă împotriva bestiilor fasciste”26
Conform cărților de istorie, după evenimentul de la 23 August 1944, când
România a trecut de partea Aliaților în cel de al II-lea război, trupele germane au
atacat din mișcare unele garnizoane românești în încercarea disperată de a trece
Dunărea către Bulgaria sau Munții Carpați către Transilvania. Acest act al
germanilor avea ca scop retragerea într-o zonă de siguranță. Pe traseul acestora
existau localități pe care le-au atacat, dar românii au opus rezistență. La data de
28 spre 29 August 1944, către orașul Slobozia se apropiau aproximativ 6.000 de
militari înzestrați cu echipamente și tehnică de luptă, iar la primirea informației
Regimentul 40 Infanterie a început pregătirea apărării orașului. La acest proces
au participat și localnicii care îi ajutau pe militari cu materiale și forță de muncă.
Lupta a început cu angajarea la luptă a elementelor înaintate din dispozitivul
german, însă românii nu au reușit să-i oprească iar germanii au înaintat. Trupele
germane au fost blocate în fața baricadei de la Poșta Veche, unde apărătorii
Sloboziei au luptat cu mult curaj și eficiență cu toate că inamicul era superior

24
Maior Grigore ALANDRESCU, Maior Ioan PAȚĂ, op.cit, pp.94-95
25
Lucian STĂNCILĂ, op.cit, p.252
26
Colonel Constantin DOBÎNDĂ, Colonel(r) dr. Pavel CIUHUREANU, Colonel Alexandru
CHELMEGEANU, Lupta de rezistență în mediul urban, Editura Militară, București , 1983, p.17
14
din punct de vedere tehnic și al armamentului. Totuși, germanii au reușit să
depășească momentul, dar cu numeroase pierderi și mult efort și au reușit să
ajungă la marginea de sud-est a orașului, unde românii i-au prins pe aceștia într-
o ambuscadă unde au neutralizat și luat ostatici mare parte din germani și au
capturat o cantitate mare de tehnică. Inamicul german avea intenția să
învăluiască localitatea și sa ajungă la pod, dar Românii au reușit să respingă
toate atacurile germanilor datorită apărării bine organizate pe căile de acces și la
punctele obligatorii de trecere. Operațiunea nu ar fi avut succes dacă localnici nu
ar fi avut spirit de cooperare cu oștirea țării și dorința de a-și apăra cu orice preț
pământurile.27
În concluzie putem spune că localitățile reprezintă viitorul războiului,
deoarece procesul de urbanizare este de mare amploare pe plan global și orașele
reprezintă centrele de greutate unde este concentrată puterea politică, militară și
economică a țării. Planificarea luptei, atât pentru apărător cât și pentru cuceritor
reprezintă un process complex, iar cursurile de acțiune trebuiesc analizate
temeinic înainte de a se trece la trecerea la acțiunea propriuzisă. În istorie am
avut numeroase exemple în care localnicii au jucat un rol important în
organizarea dispozitivului de apărare al localității, deci aceștia sunt un element
important pentru lupta de apărare, iar cooperarea cu aceștia este necesară mai
ales când timpul este limitat pentru organizarea apărării.

27
Maior Grigore ALEXANDRESCU, Maior Ioan PAȚĂ, op.cit, pp.97-100
15
Capitolul 2: Particularitati ale operatiilor specific luptei armate in
mediul urban

2.3 Rolul informațiilor în pregătirea și desfășurarea acțiunilor în mediul

urban

Primul pas pentru a înțelege rolul informațiilor în pregătirea și

desfășurarea acțiunilor de luptă în mediul urban este să înțelegem ce este
informația în sine și importanța acesteia, de aceea voi concentra o parte a acestui
subcapitol în acest scop. Prin urmare, conform DEX-ului, informația reprezintă
o comunicare, o veste sau o știre care ne ajută să cunoaștem realitatea
înconjurătoare.
Informația este suportul fără de care nimic nu poate exista și desfășura,
absolut orice acțiune din viața de zi cu zi și mai ales acțiunile militare sunt
bazate pe un suport informațional. Așadar informația poate fi considerată cea
mai importantă armă de care poate dispune un comandant în acțiunile militare,
iar superioritatea informațională reprezintă cel mai mare atu.28
Un lucru foarte important care trebuie conștientizat este că informația,
indiferent de mijloacele prin care este obținută, apare de obicei în formă brută.
Drept consecință, informațiile trebuiesc prelucrate și trecute printr-un proces de
analiză, deoarece nu toate informațiile pe care le obținem în legătură cu un
anumit subiect sunt complete, viabile sau compatibile.
În orice unitate militară, responsabilitatea actului decizional îi revine
șefului statului major. O decizie nu poate fi luată pur și simplu ci în spatele
procesului de luare a decizie au loc o serie de evenimente și procese. Astfel
activitatea șefului statului major presupune conducerea activităților de obținere a
informației. Responsabilitatea directă de planificare, gestionare și organizare îi
revine șefului informațiilor, care este subordonat șefului statului major. Așadar
ne putem da seama ca un rol foarte important al informației constă în procesul
de luare a deciziei. Deci ne putem da seama cât de important este ca informațiile

28
Prof.univ.dr. Sorin Mircea OPRESCU, Argument, în: Radu Dan Septimiu POPA, Războiul
Informațional și securitatea națională, Editura Militară, București, 2009, pp. 5-6
16
să fie corecte, de aceea trebuiesc trecute prin anumite procese de către șefii de
departamente, în caz contrar, cel mai probabil vor fi luate decizii bazate pe niște
erori informaționale ceea ce va duce probabil la pierderi de vieți omenești.29
Importanța informației este cunoscută de către actorii statali, mai ales că
trăim într-o lume care a evoluat semnificativ din punct de vedere tehnologic și al
sistemelor de comunicații. Problema actuală a armatelor NATO este reprezentată
de fundamentarea unui sistem prin care să se obțină informațiile necesare pentru
desfășurarea acțiunilor militare. La momentul actual există un concept numit
ISR(Informații, Supraveghere, Cercetarea/Reconnaissance), mai multe
informații despre componentele acestui concept se regăsesc în anexa 3. Acest
concept reprezintă un proces de obținere și prelucrare a informației desfășurat pe
etape.30
Indiferent de tipul de război, informația își păstrează rolul de cel mai
important element. Importanța informației poate fi evidențiată în operațiunile din
mediul urban, deoarece acesta este un mediu complex de luptă și trebuiesc
analizați mulți factori pe baza suporturtului informațional.
Așa cum am mai spus, mediul urban este un spațiu complex de luptă și
trebuiesc luate în calcul mai multe variabile la analiza acestuia, ceea ce face ca
furnizarea unor informații relevante, utile și în timp util să devină dificilă.
Principalul factor de succes pentru îndeplinirea misiunilor din mediul urban este
reprezentat de pregătirea informațională care vizează spațiul de luptă. Așadar
arma cea mai puternică a comandantului este cunoașterea temeinică a terenului
în care va opera, de aceea americani au creeat sistemul IPB, care se regăsește în
regulamentul american fm3-06 și este un proces sistematic de analiză a
amenințărilor și a terenului dintr-o anumită zonă geografică. Acest sistem
furnizează un suport informațional de bază și ajută comandantul în procesul de
luare a deciziei. Este un suport pentru stabilirea unui curs de acțiune în funcție
de riscuri și amenințări și constă în următorii pași31:
 Descrierea mediului de luptă
 Descrierea efectelor câmpului de luptă
 Evaluarea amenințărilor
 Determinarea cursurilor de acțiune ale inamicului
Rolul sistemului IPB este foarte important, deoarece comandantul
împreună cu subordonații săi pot fi nefamiliarizați cu mediul urban și
complexitatea acestuia. Un rol foarte important în această situație îl joacă
comandantul, deoarece el trebuie să înțeleagă cel mai bine o situație detaliată a
spațiului de luptă astfel încât să dea subordonaților săi misiuni posibil de realizat
și să profite de oportunitățile oferite de mediul respectiv. Există și situația în care
29
http://www.armyacademy.ro/biblioteca/CARTI/management/manci/a3.pdf, accesat în data
de 17.03.2016
30
Colonel Ionel IRIMIA, Locotenent-Colonel Răzvan MOFLEANU, Sistemele de informații,
supraveghere și cercetare – factor de bază a capacității de anticipare și acțiune proactivă a
structurilor de forțe, loc.cit., p.132
31
F.M.3-06, Urban operations, Headquarters department of the army, Washington DC, 2006,
p. B1
17
comandantul nu este bine informat și își conduce personalul în misiuni în
condiții de incertitudine, ceea ce le face imposibil de realizat. Așadar sistemul
IPB este important, deoarece este un instrument foarte util pentru comandant și
reduce incertitudinea și implicit efectele acesteia. Câteva aspecte generale
despre spațiul de luptă urban pot fi găsite în anexa 1 și în anexa 2.
Înțelegerea unei situații militare nu este suficient să fie sprijinită doar de
componenta informațională ci aceasta este înoțită de o serie de instrumente și
produse, mai ales într-un mediu operațional precum cel urban. Fiecare
comandant împreună cu trupele sale trebuie să se folosească de orice instrument
în vederea îndeplinirii cu succes a misiunii. Cel mai important este ca militarii să
aibă o viziune clară asupra terenului, iar mai jos urmează a fi prezentate câteva
din aceste instrumente care pot ajuta în această consecință32:
 Imagini
 Reprezentari 3D
 Matrici, diagrame sau grafice
 Anchete hidrografice
 Planuri de infrastructură
Așadar, putem spune că mediul urban reprezintă un spațiu de luptă
complex, ceea ce atrage de la sine sporirea dificultății în desfășurarea procesului
IPB. Deșii este un proces complex, importanța executării acestuia îi conferă
comandantului motivația pentru a-l duce la capăt. Importanța executării acestui
proces este dată de faptul că ducerea la capăt a acestuia în mod corect îi conferă
comandantului posibilitatea de a înțelege clar situația, să vizualizeze câmpul de
luptă, să ofere detalii despre câmpul de luptă și să-și îndrume subordonații la
luptă în mod corespunzător.

2.3 Structura operațiilor de luptă în mediul urban

Structura operațiilor militare trebuie adaptată la doctrinele militare și

capabilitățile armatei care acționează într-o anumită zonă de operații, astfel încât
să existe o bază fundamentală a desfășurării operațiilor de luptă. Este necesar
pentru comandanți să aibe o bază fundamentală de plecare atunci când întreprind
acțiuni de luptă, deoarece aceasta oferă o direcție fundamentată pe principii și
dezbateri teoretice ale analiștilor militari.
Marii comandanți ai armatelor care au misiuni în mediul urban își
desfășoară activitatea după o anumită structură funcțională. Ei identifică
porțiunile esențiale a zonei urbane esențiale pentru succesul misiunii și forma
zonei, concentrează efectele puterii de luptă cu precizie pentru dominarea
rapidă a zonei, protejează și consolidează obiectivele cucerite și apoi
tranzitează zona de responsabilitate către alte forte pentru a o controla. Această
structură este împărțită în 5 elemente esențiale: înțelegere, conturare, angajare,

32
Ibidem, p. B-14
18
consolidare, tranzitare. Aceste componente conceptualizează lupta în mediul
urban și ajută la exploatarea capabilităților forțelor.33
Structura operațiilor de luptă în mediul urban reprezintă pentru comandant
un suport care îl asistă pe acesta astfel încât sa aibă o viziune despre lupta în
această zonă de operații. Pentru o bună desfășurare a operațiilor comandantul
trebuie să combine structura operațională cu elemente precum: principiile
războiului, dogmele operațiilor militare, experiența fiecărui comandant,
componentele mediului operațional etc.34
Marile influențe asupra structurii operațiilor în mediul urban sunt
reprezentate de prezența populației și spațiul fizic. Pe lângă îndeplinirea
obiectivelor, forțele armate trebuie să protejeze cu orice preț populația locală și
acțiunile acestora să nu aibă efecte distructive asupra clădirilor, bunurilor și a
elementelor importante din localitate cum ar fi monumentele istorice. Acest
factor limitează posibilitățile comandantului, acesta fiind nevoit să găsească căi
prin care să nu distrugă anumite elemente ale localității sau să limiteze cât mai
mult fenomenul distrugerii, deoarece unele situații impun ca unele elemente în
care este adăpostit inamicul să fie distruse. De aceea este pus accentul pe lupta
pe căile de acces, deoarece inamicul este ținut la distanță și poate fi oprit să intre
în localitate, dar acesta este un caz fericit pentru apărători și situațiile de multe
ori evoluează într-un mod neconvenabil pentru apărători. Experiențele dobândite
în al II-lea război mondial ne-au demonstrat importanța organizării unei apărări
foarte bune pe căile de acces. Apărarea se organizează pe aliniamente
intermediare, iar în unele situații în fața localităților se organizează o fâșie de
asigurare, iar acțiunile se desfășoară pe baza unui cadru regulamentar specific.
Operațiile de luptă în mediul urban pot fi de mai multe feluri: operații
ofensive, operații defensive și operații de stabilitate și sprijin.

I) Operațiile ofensive
Orice operațiune ofensivă care se desfășoară în mediu urban trebuie să
treacă printr-un proces care consta în 3 etape: pregătirea pentru misiune,
desfășurarea acțiunilor și evaluarea acțiunilor. Desigur că fiecare etapă în
parte are o importanță deosebită pentru desfășurarea acțiunilor în mediul urban,
dar putem spune că factorul esențial pentru îndeplinirea misiunilor cu
probabilitate de succes foarte mare, atât în cadrul plutonului de infanterie cât și
la eșaloanele mai mari îl reprezintă planificarea cu meticulozitate a acțiunilor,
astfel încât orice potențial risc să fie minimizat prin anticipare și o bună
pregătire a trupelor pentru orice eventuală situație. Așadar, comandantul trebuie
să dispună de informații complete și la timp pentru realizarea unei bune
planificări și trebuie să realizeze o analiză temeinică a potențialelor cursuri de
acțiune și a tuturor factorilor din teren.
Operațiile ofensive în mediul urban sunt complexe și costisitoare, dar
ofensiva este principala formă de luptă de care depinde succesul sau eșecul

33
F.M.3-06, op.cit., p. 6-1
34
Ibidem
19
misiunii sau a războiului. Operațiile ofensive în general trebuiesc executate cu
într-un ritm alert, dar mediul urban împiedică acest lucru, deoarece nu este un
teren deschis, iar manevrele se execută într-un mod mai lent. Complexitatea
misiunilor ofensive în mediul urban este dată și de modul avantajos al
inamicului de a se apăra, care se folosește de densitatea clădirilor, barajele
genistice, tunelurile subterane, etc. Chiar dacă operațiunile ofensive ridică o
anumită dificultate, elemente precum înțelegerea spațiului de luptă și experiența
comandanților, pot aduce succesul misiunilor în acest mediu complex. Succesul
misiunilor în general constă în exploatarea de către comandanți a unor
caracteristici precum surpriza, concentrarea, tempo-ul și îndrăzneala.35
Surprinderea este un principiul al luptei armate, iar principalul scop al
surprinderii este acela de a creea efecte psihologice asupra inamicului astfel
încât acesta să nu reacționeze la întreaga sa capacitate, dar ideea principală este
ca inamicul să fie prins nepregătit pentru a reacționa. Realizarea surprinderii nu
este un proces ușor de realizat în mediul urban, deoarece densitatea clădirilor
limitează culoarele de mobilitate și trupele care acționează pot fi observate mult
mai ușor de către inamic, deoarece fiecare fereastră poate reprezenta un
pontențial factor de observare. Informațiile exacte și la momentul oportun
despre inamic este factorul principal care ajută la demararea acestui proces,
deoarece ajută la anticiparea unui probabil curs de acțiune(COA) al inamicului
și localizarea acestuia, astfel pot fi luate măsuri împotriva acestuia la momentul
oportun și într-un mod la care inamicul nu se așteaptă. Acțiunile offensive în
mediul urban trebuiesc executate în cea mai mare viteză astfel încât inamicul să
fie pus în incapacitatea de a reacționa în mod efficient și a provoca mari pierderi
împotriva forțelor aflate la ofensivă. Surprinderea poate fi privită ca și un bonus
pentru acțiunile militare din mediul urban, deoarece câștigurile obținute în raport
cu pierderile și efortul depus sunt foarte mari.36
Concentrarea efortului, constă în întrebuințarea forței pe direcțiile cele
mai importante/principale , astfel încât operațiunea să fie executată în mod
optim ceea ce asigură o probabilitate mare de succes pentru realizarea misiunilor
din mediul urban. Acest principiu derivă din necesitatea unui potențial suficient
de personal, tehnică și lovituri de foc pe o anumită direcție în vederea exploatării
succesului. Pentru realizarea acestui principiu cu succes trebuiesc luate în calcul
o serie de elemente precum37:
 Îndreptarea atenției asupra obiectivelor cele mai importane din localitate
care reprezintă puncte decisive pentru realizarea misiunii
 Necesitatea acționării unui număr cât mai mare de forțe și mijloace pe
direcția principală de efort
35
Ibidem, p. 7-1
36
General de brigadă (r) prof.univ.dr. Costică ŢENU, Colonel (r) prof.univ.dr. Lucian
STĂNCILĂ Locotenent colonel lect.univ.drd. Doru ENACHE, Fundamentele întrebuințării
forțelor terestre în acțiunile militare modern –Curs de artă militară-, Editura Universității
Naționale de apărare, București, 2005, p. 15
37
http://www.armyacademy.ro/biblioteca/anuare/2003/PRINCIPIUL.pdf, accesat în data de
22.03.2016
20
  Necesitatea unei bune coordonării a forțelor și într-un ritm alert
 Folosirea manevrelor și realizarea surprinderii și acționarea în mod
inteligent și eficient
Tempo-ul sau ritmul acțiunilor reprezintă un element important pentru
desfășurarea ofensivei, deoarece acțiunile de luptă și mai ales manevrele
trebuiesc executate într-un timp cât mai scurt astfel încât inamicul să fie pus într-
o situație dificilă și să nu poată reacționa la întreaga sa capacitate. Ritmul ridicat
al acțiunilor de luptă în mediul urban este un factor determinant în realizarea
surprinderii inamicului, dar acest factor necesită curajul, inițiativa, organizarea
și coordonarea acțiunilor trupelor. Lipsa elementelor enumerate anterior pot
duce la periclitarea acțiunilor de luptă și la haos, ceea ce va duce inevitabil la
eșecul misiunii și la mari pierderi pentru trupele aflate la ofensivă.
Îndrăzneala este o trăsătură pe care orice comandant trebuie să o aibă,
deoarece el este “creierul” operațiunilor și atitudinea lui va influența în mod
decisiv moralul trupelor și implicit desfășurarea acțiunilor. Având în vedere
complexitatea ducerii unor operații ofensive în mediul urban, îndrăzneala este
un element cheie pentru exploatarea succesului. Îndrăzneala este strâns legată de
curaj, iar curajul apare atunci când există destulă cunoaștere despre o anumită
situație. Așadar putem spune că o bună pregătire a comandantului poate duce
spre realizarea cu succes a misiunilor. Pătrunderea în clădiri și curățarea acestora
sau realizarea unor manevre sunt acțiuni de luptă ofensive care necesită
inițiativa, curajul și îndrăzneala comandantului și implicit aceeași atitudine din
partea trupelor.
Tipurile de operații ofensive care se pot realiza în mediul urban sunt
următoarele: înaintarea spre contact, atacul, exploatarea și urmărirea.
Înaintarea spre contact se materializează de plutonul de infanterie în
mediul urban prin tehnica de căutare și atac atunci când situația despre inamic
nu este clară și inițiază deplasările astfel încât să intre în contact cu inamicul, iar
atunci când intră în contact cu acesta se trece la lupta de întâlnire, dar ceea ce
face ca această operațiune să fie și mai complexă este limitarea capacității de foc
din cauza regulilor de angajare din mediul urban. Plutonul de infanterie are ca
principal obiectiv să localizeze cât mai rapid inamicul și să-l fixeze și în același
timp să obțină controlul asupra zonei de contact. Așadar comandantul trebuie să
îndrume plutonul de infanterie astfel încât la întâlnirea cu inamicul să execute
acțiunile cu mare rapiditate și precizie în vederea realizării surprinderii și
copleșirii acestuia.38
Cea mai cunoscută și violentă formă de ofensivă este atacul, iar modul de
planificare și executare a acestuia depinde de marimea structurii care îl execută.
Astfel ne v-om întâlni rareori cu situația în care structuri mari precum batalionul
sau mai mari decât acesta vor executa atacuri neplanificate temeinic. Cazurile
când se execută atacuri planificate sumar de aceste structuri sunt acelea când
inamicul nu are o defensivă meticulos pregătită sau pregătită în grabă. De obicei
astfel de atacuri se execută de către structurile de nivel pluton sau companie în
38
F.M.3-06, op.cit., p. 7-11
21
vederea obținerii unor avantaje de nivel tactic.39 Așa cum am mai spus, atacul
este o formă violentă de ofensivă ceea ce contravine cu condițiile de luptă din
mediul urban și fac ca această formă de ofensivă să devină foarte dificilă,
deoarece trebuie să se țină cont de regulile de angajare și principiile și legile
DIU.
Exploatarea, conform DEX-ului reprezintă punerea în valoare a unui
bun, astfel comandanții trebuie să analizeze elementele din teren pentru a
maximiza avantajele pe care acestea le pot oferii pentru desfășurarea acțiunilor,
de exemplu centrele urbane. După ce un atac a fost executat cu succes împotriva
inamicului și obiectivul a fost cucerit, acesta trebuie consolidat astfel încât
inamicul să nu aibă șansa să se reorganizeze și să aducă întăriri, iar acest aspect
trebuie prioritizat de majoritatea comandanților, deoarece subestimarea
capacității de reorganizare a inamicului poate genera eșecul.40
Urmărirea este o operațiune ofensivă în care forțele militare au ca scop
prinderea, capturarea și neutralizarea inamicului care încearcă să se retragă către
o zonă de siguranță. Un aspect foarte important și respectiv un factor de risc
major pe care îl ridică o astfel de operațiune este faptul că inamicul va încerca să
scape pe anumite itinerarii care pot fi ieșite din raza de supraveghere și din zone
care au trecut prin procesul de recunoaștere de către forțele militare aflate în
urmărire, ceea ce poate duce la întâlnirea cu posibilele întăriri ale inamicului și
eventual căderea într-o ambuscadă. Zonele urbane imprimă pentru acest tip de
operație o complexitate mai mare decât în alte zone, deoarece inamicul se poate
folosi de elemente precum densitatea clădirilor pentru a se ascunde și
multitudinea străzilor pentru a deruta forțele urmăritoare. Având în vedere acest
aspect, forțele care urmăresc inamicul trebuie să limiteze avantajele inamicului
conferite de mediul urban și să acționeze în cea mai mare viteză astfel încât
timpul de evadare al inamicului să fie cât mai limitat. Pentru aceasta trebuiesc
utilizate elemente precum aviația, deoarece inamicul poate fi ținut sub raza de
observare mult mai ușor și datele despre inamic devin mai precise, iar atacurile
aviației sunt unele din cele mai necruțătoare, atâta timp cât sunt executate cu
precizie și în mare viteză, și recunoașterile făcute din timp, deoarece pot fi
anticipate locurile pe unde poate scăpa și ascunde inamicul și eventualele
pericole din teren.41

II) Operațiile defensive

În urma unei analize a mai multor lucrări de artă militară, am concluzionat

că defensiva este o acțiune de luptă prin care se urmăresc oprirea, respingerea și
întârzierea atacurilor forțelor inamice astfel încât să se faciliteze condițiile
optime pentru trecerea la ofensivă și pentru recâștigarea inițiativei. Un alt aspect
important pe care țin să-l evidențiez este faptul că se trece la lupta în defensivă

39
Ibidem, pp. 7-11-7-12
40
Ibidem, p.7-12
41
Ibidem
22
atunci când inamicul este superior din punct de vedere tehnic și numeric astfel
încât acesta să fie slăbit de puteri și pentru câștigarea de timp.
Apărarea în zonele urbane începe de pe căile de acces, deoarece acestea
reprezintă zonele propice prin care inamicul poate executa manevra și poate
pătrunde către interiorul localității. Pe direcțiile de intrare a inamicului de pe
căile de acces pot fi organizate ambuscade, iar o situație favorabilă ar fi ca atacul
inamic să fie respins încă de pe căile de acces astfel încât acesta să nu mai poată
pătrundă către interiorul localității, dar acest lucru este greu de realizat având în
vedere superioritatea tehnică și numerică a inamicului, însă cauza nu este
pierdută dacă acesta pătrunde în localitate, deoarece zonele urbane oferă toate
facilitățile pentru a se organiza o apărare/defensivă puternică. Mai exact
apărătorul poate fasona cadrul câmpului de luptă astfel încât să amplifice
restricțiile naturale și obstacolele în detrimentul adversarului.
În apărarea pentru menținerea sub protecție a unei localități pot exista
momente în care forțele militare aflate în defensivă să fie încercuite de către
inamic, astfel forțele aflate în defensivă execută ripostele ofensive, de la cel mai
mic până la cel mai mare eșalon aflat în luptă. Așadar, prin ripostele ofensive
sunt garantate angajarea inamicului și menținerea unei porțiuni care favorizează
gruparea de contraatac. De asemenea, în operația de apărare a unei localități,
apărătorul se bucură de următoarele avantaje 42: posibilitatea de mascare a
militarilor, ocrotirea forțelor militare aflate în defensivă față de focul inamic,
potențialitate de observare pe intervale mari de teren, uzitarea cu eficiență a
tuturor categoriilor de armament etc.
Câteodată, dispozitivul de apărare nu poate fi afectat nici în cazul unor
lovituri de aviație, artilerie sau rachete, deoarece militarii se află sub adăpostirea
clădirilor și aceștia nu pot fi localizați foarte ușor, având în vedere faptul că au o
mascare foarte bună și clădirile favorizează și ascunderea forțelor. Așadar, putem
aprecia clădirile ca fiind piloni ai apărării în mediul urban, însă este dificil de
identificat direcția de unde sunt folosite mijloacele de foc din cauza faptului că
sunetul cauzat de gurile de foc se reflect, iar acest fenomen se întâmplă din
cauza modului de așezare a clădirilor. Însă, putem aprecia construcțiile din beton
ca fiind puncte de sprijin rezistente și sunt elemente rezistente la lupta în
încercuire. Un alt avantaj semnificativ pe care îl oferă mediul urban/orașele și
clădirile din interiorul acestora este posibilitatea de înmagazinare a
echipamentelor, cazare și odihnă a personalului, hrănire a personalului, toți
acești factori duc la creșterea moralului trupelor și implicit la buna desfășurare a
operațiilor defensive.43
De-alungul istoriei luptelor din mediul, am putut observa cazuri în care
populația locală a avut rol în desfășurarea organizării dispozitivului de apărare.
Așadar, trupele militare care acționează într-o anumită localitate trebuie să îi
câștige de partea lor pe localnicii rămași astfel încât aceștia să participle la
executarea unor lucrări și servicii, cum ar fi: adăposturi, tranșee, pregătirea

42
Maior Grigore ALEXANDRESCU, Maior Ioan PAȚĂ, op.cit., p.108
43
Ibidem
23
clădirilor pentru atacul ce va urma, înlăturarea incendiilor, curățarea
dărâmăturilor, refacerea căilor de comunicații etc.44
Comandantul care desfășoară acțiuni de luptă defensivă în mediul urban,
trebuie să aibă în vedere o sumedenie de factori pentru luarea deciziilor și
anume factorii METT-TC. Acești factori reprezintă un suport pentru a-l ajuta pe
comandant să analizeze tot ce este mai important pentru desfășurarea în condiții
optime a misiunii, acesta selectează și analizează fiecare factor în parte în etapa
de planificare a operației defensive.45
În mediul urban pot fi executate următoarele tipuri de defensivă:
apărarea mobilă, apărare zonală și retragerea.
Apărarea mobilă constă în neutralizarea inamicului printr-un atac
hotărâtor cu ajutorul unei forțe militare/echipe de asalt. Pentru realizarea unei
astfel de defensive este nevoie ca forțele aflate în apărare să dispună de o
mobilitate mai mare a decât a forțele atacatoare. În vederea obținerii unei
mobilități cât mai ridicate, forțele militare care apără orașul/localitatea trebuie să
se coordoneze foarte bine, să fie bine organizate pe sarcini și atribuțiuni și să știe
cum să se folosească de teren, ceea ce implică o cunoaștere foarte bună a
spațiului de luptă astfel încât toate elementele din teren să fie valorificate.
Apărarea mobilă funcționează dupa următoarea regulă/principiu46: o grupare de
nivel mic fixează inamicul și îl restrânge pe acesta astfel încât să nu mai poată
executa vreo manevră, iar în tot acest timp o forță de asalt execută cu cea mai
mare viteză un contraatac, care de obicei are ca finalitate neutralizarea
inamicului. Echipa de fixare trebuie să fie bine plasată în teren după obstacole,
atât naturale cât și arficiale, deoarece se va confrunta cu un inamic superior și în
acest fel capacitatea inamicului de a acționa la capacitatea sa maximă va fi
limitată. Mobilitatea inamicului poate fi îngreunată atunci când acesta este
echipat cu echipamente grele, cum ar fi armament de categorie grea și
echipamente de protecție fizică, iar în cazul în care s-ar lipsii de aceste
echipamente ar fi pus în dezavantajul de a nu avea mijloace de atac și protecție
adecvate.
Apărarea zonală sau apărarea unui perimetru în mediul urban este
operația defensivă cea mai des uzitată și cea mai potrivită formă de apărare în
raport cu particularitățile specifice orașelor. Trupele care abordează acest tip de
apărare în mediul urban își va focaliza toate forțele pentru a interzice accesul
inamicului în perimetrul apărat pentru o anumită perioadă de timp necesară
pentru facilitarea condițiilor de executare a unui contraatac sau pentru alte
scopuri. Apărătorul beneficiază de o poziție de apărare avantajoasă prin
intermediul căreia este ocrotit de focul inamicului și nu are ca obiectiv nimicirea
imediată a inamicului ci secarea de forțe, resurse și mijloace ale acestuia. Un al
scop al apărării zonale poate fi menținerea sub protecție a unui obiectiv ce
reprezintă un centru de greutate.47
44
Ibidem, p.109
45
http://metttc.com/, accesat în data de 7.04.2016
46
F.M.3-06, op.cit., p. 8-4
47
Ibidem
24
 Retragerea este o operație defensivă în care forțele militare aflate în
dispozitivul de apărare caută să rupă contactul cu inamicului astfel încât să
ajungă într-o zonă de siguranță. Localitățile oferă elemente de acoperire,
posibilități de ascundere pentru forțele care execută această acțiune militară și
inoportunitatea inamicului de a executa operațiuni de recunoaștere, ceea ce le va
limita considerabil șansa de a detecta forțele militare care încearcă să rupă
contactul și cu atât mai mult, nu vor putea întreprinde acțiuni de împiedicare a
acestora. Toți acești factori asigură condițiile optime și probabilitare mare de
reușită pentru executarea retragerii. Acțiunile inamicului vor fi îngreunate dacă
retragerea forțelor aflate la defenisvă s-a sfârșit cu succes și contactul a fost rupt,
deoarece inamicul va avea ca scop restabilirea contactului, dar atingerea acestui
obiectiv necesită timp, mai ales în cazul în care forțele care s-au retras reușesc să
se ascundă pentru un timp îndelungat. Timpul câștigat poate fi folosit de forțele
aflate la defensivă pentru refacerea forțelor și reorganizarea dispozitivului de
apărare, pentru așteptarea întăririlor în cazul în care inamicul este superior
numeric sau din punct de vedere al mijloacelor tehnice și al armamentului sau
pentru facilitarea condițiilor pentru executarea unui contraatac.48

III) Operațiile de stabilitate și sprijin

Operațiile de stabilitate și sprijin sunt concepute pentru a limita pe cât

posibil eventualitatea începerii unui război prin rezolvarea unor situații
tensionate în timp util, deoarece este mai bine să se prevină o astfel de situație
decât să se ajungă la consecințele grave ale războiului. Aceste operații sunt
esențiale în zonele urbane, deoarece acțiunile militare desfășurate pe teritoriul
unui oraș pot avea finalități dezastruoase atât pentru populația locală cât și
pentru teritoriul în care aceștia convietuiesc cu toate bunurile lor materiale. În
desfășurarea acestor operații se pune accent mai mult pe latura politică decât pe
cea militară, deoarece se urmărește rezolvarea situațiilor conflictuale prin
diplomație ci nu prin violență, dar la nevoie se recurge și la folosirea forței
militare daca situația nu poate fi rezolvată altfel.49
Orașele sau zonele urbane reprezintă nucleul populației, al religiei, al
politicii, etc. și sunt posibile ținte ale atacurilor teroriste. Forțele militare trebuie
să prevină acest risc iminent, deoarece în ultimii ani au avut loc mai multe
atacuri de acest gen, iar efectele din urma atacurilor au fost dezastruoase.
Atacurile au adus moartea unui număr foarte mare de oameni și au instaurat
sentimente de teamă, disperare și teroare în rândul oamenilor de rând. Actele de
terorism reprezintă un factor de instabilitate și de aceea există aceste operații de
stabilitate și sprijin în mediul urban, dar trebuie luat în calcul faptul că atentatele
teroriste pot fi prevenite foarte greu, deoarece se pot întâmpla oriunde și în orice
moment. Totuși, eforturile forțelor militare vor fi îndreptate întotdeauna pentru

48
Ibidem, p. 8-8
49
http://www.armyacademy.ro/reviste/3_2005/a33.pdf accesat în data de 11.04.2016
25
stabilirea sau restabilirea ordinii în general, pentru protejarea populației și pentru
a se preveni astfel de evenimente cataclismice.
Operațiile de stabilitate si sprijin pot fi desfășurate de forțele militare pe
timp de pace, pe timpul unui conflict de mică amploare sau pe timpul unui
război. Este interesant faptul că aceste operații capătă o altă structură în funcție
de condițiile în care se desfășoară(pace, conflict sau război). Astfel, atunci când
sunt executate pe timp de pace, cel mai important obiectiv este menținerea
acestei stări de echilibru. Elementul primordial pentru menținerea unei stări
netensionate este menținerea sub control a cetățenilor din zonele urbane.
Implicarea forțelor armate în această ecuație este esențială, deoarece forțele
armate pot induce în mințile oamenilor starea de securitate, ceea ce contribuie
foarte mult la starea de liniște a populației. Oamenii se pot convinge și mai ușor
că sunt ocrotiți dacă forțele militare desfășoară acțiuni militare de demonstrare a
capabilităților. Forțele militare pot interveni pentru a ajuta oamenii și în cazul
unor calamități(inundațiile, cutremurele, incendiile, etc.) pentru a limita pe cât
posibil pierderile de vieți omenești și pierderile materiale. Așadar, putem spune
că sarcinile armatei în operațiile de stabilitate și sprijin sunt menținerea unui
climat de pace și contribuirea la întărirea națională.50
Pe timpul unui conflict sau pe timpul unui război, operațiile de stabilitate
și sprijin capătă o altă nuanță față de cele desfășurate pe timp de pace, deoarece
sa ajuns deja într-o situație delicată. De-alungul timpului, războiul a fost descris
ca fiind cel mai distructiv fenomen generat de oameni. Operațiile de stabilitate și
sprijin sunt desfășurate pe timp de criză sau de război pentru a limita pe cât
posibil efectele distructive generate de acest fenomen sângeros. Forțele militare
care execută operații de stabilitate și sprijin în mediul urban trebuie să-și asume
rolul luat în primire și să-și ducă misiunea până la capăt, adică să protejeze
oamenii, să-i sprijine și să le asigure un climat de pace. Singura soluție pentru
limitarea efectelor distructive ale războiului asupra orașelor și a populației din
mediul urban este respingerea inamicului. Astfel, aceste forțe care au fost inițial
pacifiste devin apărătorii localității și luptă în vederea înfrângerii inamicului.
Operațiile de stabilitate sunt următoarele51:
 Operații de evacuare
 Operații de control al armelor
 Operații de sprijin pentru autoritățile locale
 Operații de asistență umanitară
 Operații de sprijin pentru Securitate
 Operații antidrog
 Operații de combatere a terorismului
 Operații de menținere a păcii
 Operații de sprijin pentru insurgență și contrainsurgență
 Operații de atac și raiduri
50
http://www.globalsecurity.org/military/library/policy/army/fm/17-98/appc.htm accesat în
data de 11.04.2016
51
Ibidem
26
 Demonstrații de forță

Prin desfășurarea operațiilor de stabilitate se pot obține următoarele

avantaje52:
 Descurajarea acțiunilor violente
 Revigorarea statelor slabe sau afectate grav de anumiți factori
 Echilibrarea unei zone în care populația prezintă un comportament neadecvat
sau ostil
 Păstrarea ori restabilirea unei stări detensionate sau și de echilibru
 La nevoie, primirea de forțe militare venite ca întărire la nevoie de la
membrii unei alianțe cu care sa semnat un tratat.

Operațiile de sprijin pentru civil reprezintă un factor foarte important

pentru protectia oamenilor și a spațiului în care aceștia trăiesc. Forțele armate
intervin în sprijinul populației locale atunci când dezastrele provocate de mâna
omului sau de natură nu sunt posibil de remediat de autoritățile locale. Forțele
militare intervin în sprijinul civililor din localități în următoarele situații:
 Incidente CBRN
 Uragan
 Stare de dezordine și perturbare a populației
 Inundații

Operațiile de sprijin pentru civili desfășurate de forțele militare vor trece

printr-un proces desfășurat pe 3 faze: faza de răspuns, faza de redresare și faza
de refacere/reconstituire. Mai multe detalii despre fiecare fază a acestui proces
sunt precizate în anexa 3.

2.3 Conducerea luptei în mediul urban

În vederea conducerii companiilor, plutoanelor sau a structurilor de nivel

mic la luptă în mediul urban, comandanții trebuie să urmeze împreună cu
militarii aflați în subordine o serie de etape, mai exact urmează procesul de
conducere al trupelor, adică TLP care constă în parcurgerea a opt pași. TLP este
un support pentru comandanți, deoarece îi ajută pe aceștia să întocmească un
plan în urma unei analize temeinice a misiunii, să se pregătească eficient pentru
îndeplinirea acesteia cu success și să folosească timpul avut la dispoziție în mod
optim. În regulamentele americane este descris acest proces, iar în acest capitol
voi scoate în evidență care sunt acești pași și voi descrie ce presupune fiecare
pas în parte. Pașii TLP, după cum urmează sunt următorii53:
1. Primirea și însușirea misiunii de către comandant
2. Emiterea de către comandant a WARNO
52
Ibidem
53
F.M. 5-0(FM 101-5), Army planning and orders production, Headquarters Departament of
the Army, Washington DC, 2005 , p. 4-1
27
 3. Întocmirea unui plan preliminar de acțiune
4. Inițierea deplasărilor
5. Executarea recunoașterilor în teren
6. Completarea planului de acțiune cu informațiile dobândite
7. Emiterea OPORD
8. Re-evaluarea planului și aplicarea corecturilor

1. Primirea și însușirea misiunii de către comandant

Întreaga operațiune începe cu primirea de către comandantul de pluton a

unui ordin de avertizare(WARNO) din partea eșalonului superior și mai există
cazuri când primește un OPORD. Imediat după primirea OPORD/WARNO,
comandantul de pluton, trebuie să aibă deja o viziune asupra întregii operațiuni
și să confirme faptul că a înțeles ceea ce are de făcut împreună cu subordonații
săi, iar în cazul unor neclarități este liber să pună întrebări. Imediat după ce
comandantul de pluton a confirmat eșalonului superior că a înțeles concepția
acestora asupra misiunii, respectivul începe o scurtă analiză a factorilor METT-
TC. Analiza factorilor respectivi au rolul de a-l ajuta pe comandant să cunoască
cât mai multe date despre factorii externi și să-și aloce timpul necesar pentru
pregătiri și antrenamente atât pentru el cât și pentru subordonații săi 54. Această
analiză inițială este esențială în ducerea acțiunilor de luptă în mediul urban,
deoarece este un mediu complex de luptă, iar o bună cunoaștere a tuturor
elementelor din teren sau a factorilor externi oferă claritate și încredere
comandantului, ceea ce ridică probabilitatea ducerii cu succes a acțiunilor de
luptă.
Aceasta este etapa cheie pentru întreg procesul TLP, deoarece este
destinată exclusiv pentru comandantul de pluton. Acesta trebuie să înțeleagă
perfect intenția eșalonului superior, deoarece în caz contrar întreaga operațiune
poate fi condusă într-o direcție nedorită.

2. Emiterea WARNO

Comandanții de plutoane emit WARNO imediat după analiza factorilor

METT-TC. Subordonaților li se prezintă în linii generale ceea ce au de făcut și
trebuie să înțeleagă concepția acțiunii, dar depinde de comandant cât de bine
structurează informația astfel încât să ofere potențial de înțelegere pentru
militari. Acest prim ordin de avertizare nu este decisiv, deoarece pe parcurs mai
pot fi transmise si alte WARNO pe măsură ce informațiile folositoare apar, dar
este important ca primul să fie transmis cu informațiile cele mai bune avute la
îndemână la acel moment, deoarece militarii vor avea un anumit nivel de
claritate asupra situației și vor acționa mai rapid și precis în următoarele etape
ale TLP. După transmiterea ordinului de avertizare, comandantul de pluton le

54
Ibidem, p. 4-5
28
oferă subordonaților posibilitatea de a-și începe propria planificare și pregătire
pentru misiune.55

3. Întocmirea unui plan preliminar de acțiune

Imediat după emiterea WARNO(pasul 2), comandantul de pluton

întocmește un plan preliminar de acțiune. Acest pas include următoarele
elemente care vor fi analizate și pe baza cărora va fi creat planul inițial56:
1. Analiza misiunii pe baza factorilor METT-TC
2. Dezvoltarea COA
3. Analiza fiecărui COA
4. Confruntarea a mai multor COA
5. Alegerea unui COA
În funcție de cursul de acțiune ales, comandantul va creea un plan de
acțiune orientativ, care va oferi o direcție pentru desfășurarea activităților ce vor
urma la următorii pași. Planul va fi îmbunătățit pe măsura ce apar noi informații
și situația misiunii devine din ce în ce mai clară.

4. Inițierea deplasărilor

Deplasările se vor executa pe baza planului preliminar întocmit de către

comandantul de pluton, adică pe baza unui suport informațional minim necesar.
Militarii se deplasează către locul unde o sa înceapă acțiunea militară.
În cadrul acestei etape, militarii care acționează în zonele urbane, sunt
liberi să-și pregătească armamentul pentru luptă, să-și rezolve nevoile
fiziologice, și să amenajeze pozițiile de tragere sau de luptă. Așadar, putem
spune că la acest pas, militarii, încep acțiunile de pregătire și antrenament pentru
misiune.

5. Executarea recunoașterilor în teren

Orașele sunt zone dificile de luptă, deoarece densitatea mare a clădirilor și

a străzilor pot favoriza ascunderea și mascarea inamicului. De aceea este necesar
pentru pluton să execute recunoașterile direct în teren, chiar dacă au harta la
îndemână, dar în lipsă de timp sau posibilități, recunoașterile se execută doar pe
hartă. Riscul de întâlnire cu inamicul pe timpul cât plutonul execută
recunoașterile în teren este mare, dar este important să fie executată, deoarece
militarii se pot acomoda mai ușor cu spațiul de luptă și pot descoperii elemente
în teren care nu sunt înscrise sau vizibile pe hartă. În funcție de recunoașterile
făcute direct în teren, comandantul, are posibilitatea să-și ajusteze planul de
acțiune în funcție de informațiile obținute.

55
Ibidem, p. 4-7
56
http://www.armystudyguide.com/content/army_board_study_guide_topics/survival/troop-
leading-procedures-3.shtml, accesat în data de 18.04.2016
29
6. Completarea planului de acțiune cu informațiile dobândite

Comandantul de pluton actualizează planul pe baza noilor informații

obținute în urma executării recunoașterilor. Acesta trebuie să fie atent să nu
devieze de la conceăția eșalonului superior ci trebuie doar să întărească cu
detalii toate aspectele planului. Planul de acțiune trebuie să conțină detalii
abundente când se oferă de comandantul de pluton către subordonați în forma sa
finală, deoarece spațiul de luptă urban implică numeroase elemente ce trebuiesc
cunoscute temeinic astfel încât inamicul să nu profite de necunoașterea forțelor
proprii și să realizeze surprinderea.

7. Emiterea OPORD

Acesta este pasul în cadrul căruia planul comandantului este finalizat și

transmis către subordonați, de obicei sub formă orală.
Comandantul de pluton trebuie să se asigure că fiecare militar în parte a
înțeles ceea ce are de făcut și că a înțeles concepția comandantului. De
asemenea, este necesar să clarifice orice aspect pe care îl consideră abstract sau
mai greu de înțeles pentru subordonați și să răspundă la toate întrebările ridicate
de către militarii aflați în subordine.

8. Re-evaluarea planului și aplicarea corecturilor

În cadrul acestei etape, comandantul de pluton execută inspecții asupra

militarilor astfel încât să observe dacă sunt nereguli legate de armament,
echipament, modul de însușire al misiunii de către subordonați, modul și stadiul
de pregătire pentru misiune. De asemenea, tot în cadrul acestei etape se uită din
nou peste plan astfel încât să observe dacă există nereguli și la nevoie să aplice
modificări. Timpul alocat pentru subordonați în cadrul căruia vor executa
pregătiri și antrenamente este de 2/3 din timpul total, iar pentru comandant în
vederea aplicării corecturilor asupra planului și asupra activităților desfășirate de
subordonați este de 1/3 din timpul total.57

57
F.M. 5-0(FM 101-5), op.cit., p. 4-14
30
 Capitolul 3: Tendinte privind evolutia luptei in mediul urban .
Studiu asupra modului de pregatire si desfasurare a exercitiilor in
mediul urban

3.1 Executarea unui STX cu plutonul de infanterie în lupta de apărare

desfășurată în zonele urbane.
NECLASIFICAT
Exemplar unic

APROB
COMANDANTUL ...............
(Cp.....)
.............
(gradul)

31
 .............. ...............................
(data) (nume și prenume)

PLAN DE DESFĂȘURARE LA INSTRUCȚIE TACTICĂ

(Desfășurarea unui STX cu plutonul de infanterie)

A. TEMA: Plutonul de infanterie în lupta de apărare în mediul urban

B. OBIECTIVE:
a. Pentru pluton:
- perfecționarea deprinderilor de luptă ale plutonului astfel încât într-o
situație reală să poată acționa rapid și eficient
- dezvoltarea coeziunii plutonului în vederea obținerii unei bune
coordonări și optimitate în realizarea acțiunilor de luptă
b. Pentru comandanții de grupă:
- perfecționarea deprinderilor individuale de luptă și cunoașterea
amănunțită a teoriei
- conducerea în mod eficient a grupei avută în subordine și aducerea la
cunoștina acestora a aspectelor teoretice necesare pentru buna desfășurare a
exercițiului/misiunii
- perfecționarea modului de acțiune în cadrul TLP
c. Pentru șefii de echipă:
- perfecționarea modului de coordonare și cooperare între echipe și
militari
- perfecționarea aspectelor teoretice și practice individuale
d. Pentru luptători:
- perfecționarea aspectelor teoretice și a abilității de coordonare cu ceilalți
militari
- creșterea capacității de rezistență la efort fizic -
creșterea toleranței la efortul psihic
C. DURATA: 5 ore (300 de minute);
D. LOCUL: Poligonul “Perii Dăii”
E. ASIGURAREA MATERIALĂ:
Fiecare militar: - ținuta de instrucție conform anotimpului
- armamentul corespunzător fiecărui militar
- cască metalică și vestă antischije
- complet anti-intemperii
- raniță
- mască contra gaze și costum CBRN

Fiecare grupă:
Muniție:

MUNIȚIE/categorii de CANTITATE x TOTAL MUNIȚIE

32
 armament NUMĂR TRĂGĂTORI
Cartuș cal. 7,62mm 180x6 1.080 buc.
scurt de manevră
Cartuș cal. 7,62mm 120x1 120 buc.
scurt de manevră
Cartuș cal. 7,62mm lung 120x1 120 buc.
de manevră
Cartuș de semnalizare 3 3 buc.

Alte materiale:

ALTE MATERIALE EXECUTANȚI OPFOR

Stații radio 3 3
Binoclu 1 1
Busolă 1 1
Pistol de semnalizare 1 1
Grenade defensive de 9 0
manevră
Plase de mascare 9 9

F. BIBLIOGRAFIE:
- Exercițiul tactic complex –Volumul 3-, Documentar preliminar destinat
studenților anului III de studiu, Sibiu, 2014
- Scenarii tactice, Sibiu, 2011
- PIM 1.3.a Programul de instucție pentru misiuni al plutonului de
infanterie, Făgăraș, 2006
- F.T./I.-7 Manualul pentru luptă al grupei de infanterie, Făgăraș, 2006,
pp.: 112-120;

Situația generală la 04.05.2016

1.1 Inamicul (OPFOR) – B. 1 I., va executa un atac pe direcția localității A

dinspre direcția Nord, unde va intra în contact cu cele trei grupe ale plutonului
pe aliniamentul PIN. Inamicul urmărește cucerirea localității A și la această dată
se află la 40 km Nord față de locul în care ne aflăm și se deplasează în marș pe
jos. Inamicul dispune de armament ușor de infanterie, blindate și poate solicita
sprijinul de lupă al aviației.
33
1.2 Forțele proprii (BLUEFOR) – Cp. 4 I., a obținut în urmă cu câteva ore
informații despre intenția inamicului și direcția de atac a acestuia și a trecut la
amenajarea dispozitivului de apărare a localității A. Cp. 4 I. a organizat apărarea
pe aliniamente intermediare până la intrarea în localitate, iar la intrarea în
localitate au amenajat un aliniament puternic de apărare, aliniamentul BRAD,
unde au amenajat baraje genistice și cea mai mare parte a tehnicii va fi
concentrată pe aliniamentul respectiv. Concomitent cu amenajarea dispozitivului
de apărare, militarii din Cp.4 I., se pregătesc psihic pentru atac și își pregătesc
materialele și armamentul pentru luptă.

Situația specială la 04.05.2016

1. Inamicul:
Cel mai probabil curs de acțiune al inamicului – În urma executării
atacului B. 2 I. asupra localității A, trupele proprii vor respinge atacul cu
succes, iar inamicul probabil se va retrage.
Cel mai periculos curs de acțiune al inamicului – În urma executării
atacului B. 2 I. asupra localității A, o mare parte a trupelor proprii vor fi
neutralizare, iar restul se vor retrage într-un raion de regrupare, iar localitatea
va fi cucerită.
2. Forțele proprii:
La 040800MAI16, Cp. 4 I. primește un OPORD în vederea executării
unei misiuni de apărare a localității A pe toate căile de acces către localitate.
Plutonul 4. I. care acționează în cadrul Cp. 4 I., primește sarcina de a
amenaja și de a executa apărarea pe aliniamente intermediare pe calea de
acces către localitate aflată pe direcția Nord începând cu 040820MAI16.
H. DESFĂȘURAREA EXERCIȚIULUI
I. SECVENȚA INTRODUCTIVĂ: (20 min)
- primesc raportul de la un subordonat, după care verific prezența, ținuta și
asigurarea materială.
- controlez armamentul militarilor.
- execut personal orientarea topografică și mă asigur că a fost înțeleasă de
fiecare militar în parte.
- precizez care este tema pe care o vom desfășura, ce obiective urmăresc a fi
îndeplinite în urma STX-ului și secvențele de instruire.
- verific cunoștințele militarilor dobândite anterior.
- execut prelucrarea NSSM specifice ședinței pentru lucrul cu armament și
elemente de muniție și normele specifice de protecția mediului.
- instalez atelierele și instruiesc OPFOR.
- dau ordin pentru începerea STX-ului.
II. SECVENȚA FUNDAMENTALĂ: (220 min)
- Conform părții tabelare și a fișelor ASIE anexate.
III. SECVENȚA FINALĂ: (60 min)

34
 - adun subunitatea, după care execut din nou controlul armamentului,
mijloacele de marcare a focului și asigurarea materială.
- Reamintesc conținutul temei.
- Fac aprecierei pozitive/negative asupra modului de îndeplinire a
obiectivelor propuse pentru STX.
- Fac aprecieri asupra modului de comportare a militarilor pe timpul
executării exercițiului.
- Anunț tema și bibliografia pentru ședința următoare.

ANEXA 1
Copia nr 1 din 1
copii
040800MAI16

ORDINUL DE OPERAȚII Nr. 01

AL COMANDANTULUI PLUTONULUI PL.4 I.

REFERINȚE: ORDINUL DE OPERAȚII nr. 01 al Cp. 4 I.

35
HĂRȚI: 1:25.000 L-35-75-A-C.
TIMP UTILIZAT: ORA LOCALĂ
ORGANIZAREA PENTRU MISIUNE: Gr.1, Gr.2, Gr.3
1. SITUAȚIA
1.1 Inamicul (OPFOR) - B. 1 I., va executa un atac pe direcția localității A
dinspre direcția Nord, unde va intra în contact cu cele trei grupe ale plutonului
pe aliniamentul PIN. Inamicul urmărește cucerirea localității A și la această dată
se află la 40 km Nord față de locul în care ne aflăm și se deplasează în marș pe
jos. Inamicul dispune de armament ușor de infanterie, blindate și poate solicita
sprijinul de lupă al aviației.
Cel mai probabil curs de acțiune al inamicului: Va executa marșul într-un
ritm rapid și în apropierea aliniamentului de plecare la atac vor amenaja un raion
de staționare pentru asigurarea odihnei militarilor și pentru pregătirea atacului
asupra localității. După perioada de odihnă, Cp. 1 I., va începe operațiunea
ofensivă către localitatea A.
Cel mai periculos curs de acțiune al inamicului: Cp.1 I. va
executa marșul într-un ritm normal astfel încât militarii să nu fie extenuați la
ajungerea în apropierea localității A și vor trece direct la recunoaștera terenului,
unde vor decide atacarea localității din mai multe părți, având în vederea
superioritatea numerică a acestora și posibilitățile oferite de teren.
1.2 Forțele proprii (BLUEFOR) – Cp. 4 I., a obținut în urmă cu câteva ore
informații despre intenția inamicului și direcția de atac a acestuia și a trecut la
amenajarea dispozitivului de apărare a localității A. Cp. 4 I. a organizat apărarea
pe aliniamente intermediare până la intrarea în localitate, iar la intrarea în
localitate au amenajat un aliniament puternic de apărare, aliniamentul BRAD,
unde au amenajat baraje genistice și cea mai mare parte a tehnicii va fi
concentrată pe aliniamentul respectiv. Concomitent cu amenajarea dispozitivului
de apărare, militarii din Cp.4 I., se pregătesc psihic pentru atac și își pregătesc
materialele și armamentul pentru luptă.
1.3 Terenul – vezi anexa.
1.4 Subordonări și resubordonări – nu sunt.
2. MISIUNEA
COMPANIA 4 I. începând cu 040800MAI16 a primit misiunea de a apăra
localitatea A pe toate căile de acces împotriva B 1 I. inamic aflat în deplasare
către localitate.
PLUTONUL 4 I. începând cu 040820MAI16 are misiunea de a amenaja și
executa apărarea pe aliniamente intermediare pe calea de comunicație dinspre
direcția Nord către localitatea A pe aliniamentele PIN-FAG-BRAD și mai apoi
apărarea localității cu toate forțele și mijloacele pe aliniamentul BRAD.
3. EXECUȚIA
3.1 Intenția comandantului Cp. 4 I. este de a amenaja un dispozitiv de apărare
solid astfel încât o mare parte din forțele B. 1 I. să fie neutralizate pe căile de
acces. A stabilit împreună cu eșaloanele superioare faptul că alegerea apărării pe
aliniamente intermediare este cel mai potrivit dispozitiv de apărare, deoarece în

36
acest fel inamicul nu mai poate să ajungă să lupte la întreaga capacitate în cazul
în care ajunge în localitate. Pe scurt, comandantul de companie are intenția de a
respinge atacul inamic fără ca acesta să creeze efecte negative asupra localității
și asupra populației locale și informarea populației locale despre ceea ce
urmează să se întâmple, cât și mobilizarea acestora astfel încât să nu se
instaureze groaza și haosul în rândul acestora. Esențial pentru această operație
este menținerea unui ritm ridicat al acțiunilor, astfel încât inamicul să nu aibă
timp să profite de punctele vulnerabile ale forțelor proprii, oricare ar fi acestea.
Sarcini cheie:
- executarea recunoașterilor în teren
- amenajarea barajelor genistice într-un timp foarte scurt
- amenajarea clădirilor pentru a fi protejate
- ocuparea raioanelor într-un timp foarte scurt
- neutralizarea inamicului
- mobilizarea populației
- pregătirea echipamentelor și a armamentului pentru luptă
Stare finală:
- inamicul venit dinspre direcția Nord a fost oprit spre a pătrunde în localitate și
de a cuceri-o și execută retragerea.
- Pl. 4 I. – consolidează aliniamentul pe care a executat apărarea și se pregătește
pentru un eventual nou atac din partea inamicului.
- Cp. 4 I. rămâne pe poziții o perioadă stabilită de timp în așteptarea unui nou
atac din partea inamicului.
3.2 Concepția operației – Această operație se desfășoară pe 3 faze.
Faza I – Deplasarea fiecărei grupe din pluton, către un anumit aliniament unde
se caută amenajarea apărării, respectiv Gr.1 pe aliniamentul BRAD, Gr.2 pe
alinamentul FAG, iar Gr.3 pe aliniamentul PIN. Deplasarea fiecărei grupe se va
executa în dispozitiv premergător de luptă săgeată.
Faza II – Amenajarea apărării(executarea barajelor genistice, amenajarea
clădirilor pentru luptă etc.). Militarii din Pl.4 I, vor ocupa poziții de apărare,
inițial, pe aliniamentul PIN, unde vor executa foc asupra inamicului atunci când
acesta apare.
Faza III – Se va face trecerea treptată de pe aliniamentul PIN pe aliniamentul
FAG, iar mai apoi de pe aliniamentul FAG pe aliniamentul BRAD(prin salturi
succesive de la un aliniament la altul, pe grupe, cu câte o singură grupă o dată
aflată în salt în timp ce celelalte grupe rămase execută protecția grupei aflată în
salt, urmând ca și acestea la rândul lor să execute saltul către înapoi). În
momentul când militarii au ajuns să lupte pe ultimul aliniament amenajat din
timp pentru luptă, aceștia vor trece la lupta de apărare cu Gr.1 și Gr.2 înafara
clădirilor, iar cu Gr.3 în clădire.
Protecția CBRN – Fără schimbări.
Mascarea – Militarii se vor camufla cu plasele de mascare, iar când vor ajunge
în localitate se vor dezechipa de acestea.
Sprijinul prin foc – Fără schimbări.

37
3.3 Schema de manevră
- Pe timpul pregătirii pentru apărare fiecare grupă de infanterie execută
PCC/PCI.
- După începerea atacului inamicului, se prioritizează identificarea și uciderea
comandanților de plutoane și grupă ale acestora și uciderea imediată a
trăgătorilor la Mtr. Cal. 7,62 și la AG-7(în cazul în care există guri de foc mai
puternice decât cele specificate, se prioritizează neutralizarea trăgătorilor la
acele arme).
- la ajungerea pe ultimul aliniament, Gr.1 și Gr.2, vor rămâne înafara clădirilor
pentru a lupta, dar după adăpostiri și cu suportul Gr.3 care va lupta din blocul cel
mai apropiat de aliniament pentru a ataca inamicul dintr-un mediu protejat foarte
bine și de la înălțime, astfel încât acestuia să-i fie distrasă atenția din mai multe
părți.
- În blocul din care va lupta Gr.3 care se află la 30 m. S de aliniamentul BRAD,
se va găsi 2 Mtr. Cal 7,62 mm la care vor trage comandantul de grupă și
comandantul EAB al Gr.3. Comandantul de grupă va primii un servant la
mitralieră de la EAP al Gr.3, iar comandantul EAB se va descurca cu servanții
de la AG-7. Comandantul EAB își va fixa Mtr. cal. 7,62 mm la geamul din
mijloc de la etajul 4 și se va descurca cu un singur servant. Pentru menținerea
siguranței a Gr.1 și Gr.2, toți trăgătorii la Mtr. cal 7,62 mm vor trage la distanța
minimă de 50 de m pentru evitarea fratricidului.
3.4 Sarcini pentru subordonați
1) Gr.1 I.:
- Ocupă o poziție de apărare între Gr.2 și Gr.3 pe aliniamentul PIN la
aproximativ 400m Sud de localitatea B; execută PCC/PCI.
- Dispunerea în linie pe aliniamentul de apărare PIN, observarea câmpului tactic
și așteptarea inamicului.
- La observarea primului element inamic, orice militar trebuie să raporteze
imediat distanța până la acesta, denumirea acestuia și descrierea
acestuia(favorabil este ca acest lucru să fie executat de comandantul de grupă).
- Neutralizarea inamicului
- La nevoie, coordonat cu celelalte echipe, execută retragerea pe aliniamentul
FAG și mai apoi pe aliniamentul BRAD.
- La ajungerea pe aliniamentul BRAD ocupă o poziție de apărare după o
adăpostire și cu toate forțele rămase respinge atacul inamicului.
2) Gr.2 I.:
- Ocupă o poziție de apărare în dreapta Grupei 1 pe aliniamentul PIN la
aproximativ 400m Sud de localitatea B; execută PCC/PCI.
- Dispunerea în linie pe aliniamentul de apărare PIN, observarea câmpului tactic
și așteptarea inamicului.
- La observarea primului element inamic, primul militar care observă trebuie să
raporteze imediat distanța până la acesta, denumirea acestuia și descrierea
acestuia(favorabil este ca acest lucru să fie executat de comandantul de grupă).
- Neutralizarea inamicului.

38
- La nevoie, coordonat cu celelalte echipe, execută retragerea pe aliniamentul
FAG și mai apoi pe aliniamentul BRAD în mod succesiv.
- La ajungerea pe aliniamentul BRAD ocupă o poziție de apărare după o
adapostire, în dreapta Gr.1 și cu toate forțele rămase respinge atacul inamicului.
3) Gr.3 I.:
- Ocupă o poziție de apărare în stanga Grupei 1 pe aliniamentul PIN la
aproximativ 400m Sud de localitatea B; execută PCC/PCI.
- Dispunerea în linie pe aliniamentul de apărare PIN, observarea câmpului tactic
și așteptarea inamicului.
- La observarea primului elementu inamic, primul militar care observă trebuie să
raporteze imediat distanța până la acesta, denumirea acestuia și descrierea
acestuia(favorabil este ca acest lucru să fie executat de comandantul de grupă).
- Neutralizarea inamicului.
- La nevoie, coordonat cu celelalte echipe, execută retragerea pe aliniamentul
FAG și mai apoi pe aliniamentul BRAD în mod succesiv.
- La ajungerea pe aliniamentul BRAD ocupă o poziție de apărare în clădirea
aflată la 30 m Sud de aliniamentul BRAD, unde va ocupa o poziție de apărare la
etajul 4 și va executa ceea ce am precizat că va executa Gr.3 la schema de
manevră.
3.5 Instrucțiuni de coordonare:
1) Ordinul intră în vigoare la 040820ZMAI16
2) Informații de importanță majoră ale comandantului(CCIR)
- La ce oră va ataca inamicul?
- Din ce direcție va ataca inamicul?
- Când poate utiliza sprijinul aerian inamicul?
3) Coordonarea grupelor se va face de către comandantul de pluton.
4) Fiecare militare trebuie să observe cu atenție câmpul tactic, iar la apariția
oricărui element suspect sau apariția propri-zisă a inamicului trebuie raportată
imediat de primul militar care observă.
5) Nu se execută nimic fără ordinul comandantului de pluton și toate activitățile
se vor coordona de către acesta.
6) Sarcini pe timpul deplasării – Ultimii doi militari de la fiecare grupă fac
siguranță spate pe timpul deplasării
7) Repere temporale:
- Executarea recunoașterilor și consolidarea căii de acces și a clădirilor –
începând cu 040820ZMAI16.
- Executarea repetițiilor – NMT 040850ZMAI16.
- Misiunea începe după ocuparea bazei de plecare la atac, NMT 040920ZMAI16
- Misiunea se termină după respingerea atacului inamicului.
- Gata pentru misiune NMT 040930ZMAI16
Militarii vor deține asupra lor modele de rapoarte;

4. SPRIJIN LOGISTIC

39
1) Alimente: fiecărui mlitar i se va distribui hrana necesară pentru o zi de luptă,
iar aceștia sunt responsabili să o introducă în raniță.
2) Apă: fiecărui militar i se vor distribui 2 litri de apă într-un pet de sticlă și
fiecare militar este obligat să aibă petul introdus în raniță cât și să raționalizeze
în limitele posibilului consumul de apă.
3) Răniții și bolnavii: vor fi evacuați la spitalul din localitatea A, iar prin
comandantul de pluton se cere sprijinul MEDEVAC.
4) Echiparea militarilor: cu ținuta de instrucție conform anotimpului, cască
metalică și vestă anti-schije, masca contra-gaze și raniță complet echipată pentru
luptă.
5) Militarii vor fi obligați să nu lase armamentul nici o secundă nesupravegheat,
asta însemnând că armamentul va trebui să se afle asupra lor pe tot timpul
desfășurării exercițiului.
5. COMANDA ȘI COMUNICAȚII
1) Punctul de comandă: Eu, în postura de comandant de pluton, mă voi regăsi în
cadrul Gr. 1, deoarece în acest fel voi putea fi dispus în centrul plutonului în
majoritatea timpului.
2) Înlocuitor la comandă: Cdt. Gr.1, Cdt. Gr.2, Cdt. Gr.3.
3) Indicative radio: Neschimbate.
4) Frecvențe radio:
a) de bază: 20000;
b) de rezervă: 30000;
c) MEDEVAC: 40000;
d) Artilerie: 50000;
5) Semnale de înștiințare: Fără schimbări.
6) Semnale de conducere: conform SOP/codului de semnale stabilit.

ÎNTOCMIT

Cdt. Pl. 4 I
LUAT LA CUNOȘTINȚĂ
Cdt. Gr. 1
Cdt. Gr. 2
Cdt. Gr. 3

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

40
 Expansiunea masivă și continuă a gradului de urbanizare pe plan global
influențează, dar nu în exclusivitate, domeniul militar. Putem aprecia faptul că
această mișcare de urbanizare a lumii moderne generează o serie de probleme
noi, chiar dacă lupta în mediul urban are rădăcini adânci, încă din vremuri
strămoșești. Apariția armelor de distrugere în masă și deținerea acestora de
anumiți actori, care sunt în stare să recurgă la folosirea acestora în orice moment
reprezintă un factor de instabilitate la adresa securității globale ca urmare a
efectului de distrugere colosal ale acestora și a radiațiilor aferente. Având în
vedere faptul că aceste arme sunt folosite mai mult pentru intimidare, ne putem
doar imagina ce efecte distructive ar putea avea folosirea unei astfel de arme
asupra unui oraș sau mai ales asupra unei capitale în cazul în care un actor ar
recurge la folosirea unei astfel de arme ca și măsură disperată de a obține
victoria, dacă ne îndreptăm atenția asupra exemplulului de la Hiroshima.
Dezvoltarea tehnicii militare terestră/aeriană/navală, armelor, echipamentelor și
a dispozitivelor sunt elemente ce aduc aspecte de noutate asupra luptei în mediul
urban. De aceea marii gânditori militari sau marii comandanți ale forțelor armate
trebuie să acorde o mare atenție asupra modului de adaptare al armatelor la noul
mediu operational, astfel încât să nu fie devansați în cunoaștere de alte forțe
armate și să ajungă la situații critice din cauza lipsei de dezvoltare și adaptare la
actualele împrejurări ale mediului de luptă.
Consider că gradul de urbanizare actual ridică probabilitatea ca lupta în
mediul urban să devină “războiul viitorului”, iar această afirmație poate fi
întărită și de mult prea cunoscutul adevăr că multe războaie și-au găsit
deznodământul atunci când capitala uneia dintre forțele combatante a fost
cucerită de către adversar, câștig de cauză având cuceritorul. Capitala unui stat
reprezintă nucleul economic, politic, social etc. al oricărui stat, iar acest aspect îi
acordă acesteia un rol deosebit în funcționarea statului respectiv și în același
timp reprezintă cea mai mare vulnerabilitate a statului respectiv în cazul în care
aceasta urmează a fi amenințată de către adversar.
Un aspect foarte important al luptelor desfășurate în mediul urban îl
reprezintă populația locală. Încă de la începutul unei operațiuni într-un anumit
oraș, militarii, trebuie să cunoască faptul că o atitudine necooperativă sau mai
ales ostilă a populației locale poate pune în pericol întreaga operațiune.
Consider că primul lucru pe care militarii trebuie să-l execute pentru a nu se
ajunge la reacții negative din partea populației locale este luarea tuturor
măsurilor existente pentru a-i face pe cetățenii acelui oraș să se simtă ocrotiți și
să-i facă să înțeleagă clar care este motivul prezenței în orașul respectiv. Tot aici
putem aduce în discuție și operațiile de stabilitate și sprijin, deoarece acestea pot
fi pilonii pentru creearea unei relații foarte bune cu populația locală, iar șansele
ca haosul în acel oraș să apară din cauza disperării și a fricii oamenilor pot fi
diminuate remarcabil.
Consider că lupta în mediul urban poate fi privită ca și “o sabie cu două
tăișuri” dacă facem referire la lupta în localitate din perspectiva forței aflate la
ofensivă sau la lupta în localitate din perspectiva forței aflată la apărare. Putem

41
spune că forțele care se află la ofensivă pornesc din start cu un dezavantaj,
deoarece localitățile pot fi recunoscute ca și forărețe pentru apărător, dar
camuflarea poate fi realizată mai ușor decât în celelalte medii de luptă, iar
forțele aflate la apărare pot fi induse foarte ușor în eroare, deoarece militarii
aflați la ofensivă se pot ascunde printre mulțimi de oameni, clădiri, tuneluri
subterane etc.. Mediul urban poate juca un rol favorabil pentru apărător în
contextul în care acesta știe să folosească terenul în avantajul său. Un mare
dezavantaj pentru apărător este faptul că terenul de luptă este reprezentat de o
suprafață teritorială foarte sensibilă, deoarece orașele găzduiesc un număr mare
de oameni împreună cu bunurile acestora, iar un atac asupra acestei suprafețe
poate aduce prejudicii serioase pe mai multe planuri pentru apărător.
Considerăm că luptele în mediul urban trebuiesc limitate pe cât este
posibil sau chiar reduse la zero, deoarece probabilitatea de a se ajunge la un
număr imens de victime colaterale este foarte mare. Chiar dacă acest lucru poate
părea imposibil de realizat din cauza tensiunilor actuale între state și a gradului
de urbanizare actual, putem spune că este realizabil, deoarece viața omului este
primordială, iar costurile aferente unui astfel de război sunt colosale. Având în
vedere dorința continuă de modernizare a lumii, putem spune că un pas
important ar fi oprirea conflictelor armate la discuțiile politice/diplomatice și
ajungerea la anumite consensuri fără violență, dar pentru aceasta este nevoie de:
- Realizarea unei armonii și a încrederii între state.
- Diminuarea decalajelor dintre state referitor la planul economic, social, politic
etc.
- Blocarea manifestării de ostilități între diferite grupări constituite legal sau
ilegal.
- Blocarea acțiunilor violente neorganizate.
- Respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
- Conștientizarea tuturor statelor a consecințelor aferente războiului

BIBLIOGRAFIE

42
1. Autori români:

1. Lucian STĂNCILĂ, Operațiile Ofensive în Apărarea Armată a Țării, Editura

Sylvi, București, 2002.
2. Drd. Lt.col. Cristinel Dumitru COLIBABA, Instruirea și evaluarea
structurilor din forțele terestre, În contextual participării acestora la operații de
coaliție, Editura U.N.Ap., București, 2015.
3. Prof.univ.dr. Gheorghe UDEANU, Operații militare desfașurate în condiții
acționale extreme, Editura Academiei Forțelor Terestre “Nicolae Bălcescu”,
Sibiu, 2015
4. Alexiu, D., Lupta în localităţi- unele aspecte ale desfăşurării conflictelor
militare moderne, în G.M.R.nr.4/2001, București, 2001
5. MOŞTOFLEI, C., Tendinţe în lupta armată, Studii de securitate şi apărare,
vol. 1, Ed. UNAp., Bucureşti, 2005.
6. Col. Constantin Th. Andrei, Operaţiile militare, factor principal de stabilizare
în perioada postconflict, în: Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare
„Carol I“, vol.1, 2014, nr.4.
7. General dr. Mircea MUREŞAN, General de brigadă (r) dr. Gheorghe
VĂDUVA, Războiul viitorului, Viitorul războiului, Editura Universității
Naționale de Apărare, București, 2004.
8. Prof.univ.dr. Sorin Mircea OPRESCU, Argument, în: Radu Dan Septimiu
POPA, Războiul Informațional și securitatea națională, Editura Militară,
București, 2009.
9. General de brigadă (r) prof.univ.dr. Costică ŢENU, Colonel (r) prof.univ.dr.
Lucian STĂNCILĂ Locotenent colonel lect.univ.drd. Doru ENACHE,
Fundamentele întrebuințării forțelor terestre în acțiunile militare modern –Curs
de artă militară-, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2005.

2. Dicționare:

1. *** Dicționarul Explicativ al Limbii Române, ediția a II-a, editura Univers

Enciclopedic, București, 1998.
2. Eugen PREDATU, Dicționar de termeni militari, Editura Centrului Tehnic-
Editorial al Armatei, București, 2006.
3. Richard,B., Dictionary of Military Terms a Dictionary of United States
Military Terms, Quantico, Virginia, 2004.

3. Documente și regulamente străine:

43
1. *** F.M.3-06, Urban operations, Headquarters department of the army,
Washington DC, 2006.
2. *** F.M. 5-0(FM 101-5), Army planning and orders production,
Headquarters Departament of the Army, Washington DC, 2005.
3. *** F.M.-100-5, Regulamentul de luptă al trupelor de uscat al armatei, SUA,
1997.
4. *** FM 90-8 Counterguerrilla operations, Headquarters, Department of the
Army, SUA, 2009.

4. Doctrine și regulamente românești:

1. General-maior Dan Ghica-Radu(coord), General-maior dr. Ion

Pâlșoiu(coord.), Conferința Doctrinară a Forțelor Terestre Ediția a VII-a,
Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2009.
2. F.T./I. 2.1, Manualul pentru luptă al unităților și subunităților de infanterie
în mediul urban, Făgăraș, 2010.
3. FT-1, Doctrina Operaţiilor Forţelor Terestre, Bucureşti, 2006.
4. FT/I-4.1, Manualul pentru luptă al plutonului de infanterie, Bucureşti, 2013.

5. Periodice:

1. Maior Grigore ALEXANDRESCU, Maior Ioan PAȚĂ, Acțiuni de luptă în

localități, Editura Militară, București, 1986.
2. Colonel Constantin DOBÎNDĂ, Colonel(r) dr. Pavel CIUHUREANU,
Colonel Alexandru CHELMEGEANU, Lupta de rezistență în mediul urban,
Editura Militară, București , 1983.
3. Colectiv, Lupta în oraşul global, Traducere din Jane’s International Rewiew,
nr.6/iulie 1998.

6. Surse bibliografice de pe internet:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Infrastructur%C4%83
2. http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/confl_asimetrice.pdf
3. http://www.armyacademy.ro/biblioteca/CARTI/management/manci/a3.pdf
4. http://www.armyacademy.ro/biblioteca/anuare/2003/PRINCIPIUL.pdf
5. http://metttc.com/
6.
http://www.armystudyguide.com/content/army_board_study_guide_topics/survi
val/troop-leading-procedures-3.shtml

44
 LISTA ABREVIERILOR

Abreviere Traducere
COA Curs de acțiune optim
TLP Proceduri de conducere a trupelor
IPB Pregătirea informațională a câmpului
de luptă
N.B.C Nuclear, Bacteriologic, Chimic
CBRN Chimic, Bacteriologic, Radiologic,
Nuclear
ISR Informații, Supraveghere, Recunoașteri
METT-TC Misiune, Inamic, Forțe proprii, Teren,
Timp și Considerații despre civili
OPORD Ordin de operație
WARNO Ordin preliminar/ Ordin de avertizare
NMT Nu mai tarziu de...
B. Batalion
Cp. Companie
Pl. Pluton
Gr. Grupă

45
LISTA ANEXELOR

46
 ANEXA 1
Cunoașterea mediului de luptă urban – tipuri de zone ale unui oraș

Având în vedere complexitatea spațiului de luptă urban și necesitatea

cunoașterii acestuia în amănunt, marii comandanți, sunt nevoiți să demareze
analiza acestui spațiu începând cu delimitarea clară a tipurilor de zone. Este
impetuos necesară această delimitare, deoarece fiecare tip de zonă implică noi
elemente față de celelalte zone (de exemplu: tipurile de străzi, tipurile de
construcții etc.). Oricărui oraș îi aparțin următoarele tipuri de zone:
- Zonă industrială
- Zonă rezidențială
- Periferia centrului orașului
- Centrul orașului
Caracteristica principală a unei zone industriale este prezența unei
multitudini de fabrici

47
48