Razboiul este fenomenul cu cea mai ampla functie distructiva, cu cel mai pronuntat caracter
homicid, cu cele mai adnci implicatii asupra prezentului si viitorului omenirii.
Fiind un fenomen social deosebit de complex, o stare a societatii care angajeaza, intr-o masura sau alta, toti factorii vietii sociale, razboiul poate fi abordat din unghiuri de vedere si in modalitati metodologice foarte diferite. Astfel, istoria il studiaza sub aspectul desfasurarii si succesiunii in timp, in ansamblul evolutiei diferitelor popoare, in diferite epoci, sociologia il studiaza ca fenomen integral, in cadrul structurilor sociale si al dinamicii acestora, politologia il cerceteaza sub aspectul determinarilor politice si al evolutiei relatiilor dintre state, iar stiinta militara il studiaza sub aspectul modului caracteristic de aplicare a legilor, principiilor, formelor si procedeelor luptei armate. In prezent, razboiul este definit ca o confruntare violenta in care sunt angajate componentele activitatii sociale: politica, economica, diplomatica, ideologica, psiho-morala, informationala, elementul definitoriu principal fiind confruntarea militara - lupta armata - ca instrument al promovarii intereselor statului. O definitie mai cuprinzatoare ar trebui sa includa determinari cu privire la partile angajate in conflictele militare, la caracterul puternic distructiv al luptei armate. Razboiul poate fi definit ca forma cea mai violenta de manifestare a conflictului social intre grupari mari de oameni (state, grupari de state, popoare, natiuni), organizate din punct de vedere militar care folosesc lupta armata pentru atingerea unor scopuri politice, ceea ce imprima acestui fenomen un puternic caracter distructiv. Analiza continutului, trasaturilor si consecintelor razboaielor in epoca contemporana presupune in mod necesar o abordare tipologica, deoarece astazi, mai mult ca aricnd, exista deosebiri importante intre diferite tipuri posibile de razboaie. In studiile politico-militare de specialitate se utilizeaza urmatoarele criterii dupa care sunt clasificate razboaiele: scopul politico-militaro-strategic urmarit si principalele obiective ale acestuia, care trebuie indeplinite; mijloacele (de lupta, lovire, actiune ) folosite; durata confruntarilor, in mod deosebit a luptei armate; motivatia politico-militara (ideologica) a confruntarilor de natura si valoare diferite; caracterul juridico-moral; fizionomia operationala a tipurilor de confruntare in toate domeniile pe care le presupune razboiul. Conflictele militare care s-au desfasurat dupa anul 1990 au oferit aspecte inedite in ceea ce priveste cauzele, pregatirea, desfasurarea, finalizarea si consecintele acestora. Toate acestea au pus in evidenta faptul ca razboiul, ca orice fenomen social, evolueaza att in plan conceptual, ct si actional, in functie de factorii de risc interni si externi din spatiul geopolitic respectiv. Pe baza acestor considerente, putem aprecia ca, in comparatie cu ceea ce a existat pna in ultimul deceniu, privind domeniul de manifestare a conflictului armat, exista, in prezent, elemente suficiente pentru a afirma ca un eventual razboi va fi unul modern prin toate componentele sale. Razboiul modern este caracterizat cel mai mult prin: praguri diferite de violenta; producerea diferita a confruntarilor din domenii si medii multiple; aplicarea unor legi si principii proprii; alternarea formelor si procedeelor de ducere a razboiului; organizarea specifica si specializarea stricta a fortelor si mijloacelor participante; limitarea actiunilor in timp si spatiu; respectarea unor reguli si norme juridice speciale. Cnd pierderile umane sunt limitate, razboiul imbraca forma unui conflictualitati ori amenintari politico-militare active. Se apreciaza ca, in viitor, noul razboi poate fi definit de urmatoarele elemente: confruntarea discreta, de multe ori banala", pe baza unei strategii adecvate, aplicate intr-un proces reglatoriu; va evidentia o stare de pace incordata, dura si fierbinte"; starea de pace si cea de razboi nu vor mai acea sensuri antimonice: pacea va coexista cu razboiul; ponderea mijloacelor si actiunilor nonviolente va creste considerabil; fortele si mijloacele majore se vor angaja mai mult in sfera informatiilor precum si a decriptarii si dejucarii (zadarnicirii) intentiilor adversarului; nu se va desfasura intre marile puteri, ci in spatiul zonelor de interes, controlate de acestea; durata confruntarilor poate creste considerabil, iar continuitatea actionala va fi evidenta; conceptia va fi in sfera gndirii si actiunii umane, decizia va fi de natura informationala, iar executia apartine mijloacelor ultraperfectionate, viabile, inteligente, colective si de mare randament; in cadrul larg de masa, perceptia razboiului este simtita si afecteaza, dar in plan actional victimele umane sunt reduse si nu se vede aproape nimic. Esenta viitorului razboi va fi marcata, fara indoiala, de revolutia tehnico-militara, tehnologiile avansate aparute schimbnd in profunzime mijloacele, modalitatile si tehnicile de actiune militara si modificnd substantial, caracterul si fizionomia razboiului viitor. Lupta armata si-a largit continutul si modificat fizionomia ca urmare a dezvoltarii mijloacelor de lupta, a participarii la actiunile militare a unor structuri diversificate si specializate, a imbogatirii teoriei si practicii militare. Astfel lupta armata a obtinut treptat dimensiuni si caracteristici noi care au determinat aparitia unor concepte ca: lupta moderna, lupta armelor intrunite, lupta integrata. Redimensionarea continutului si fizionomiei luptei armate sunt determinate de o serie de factori precum: caracterul dur al ciocnirii dintre parti, rezultat al intransigentei scopurilor care anima partile aflate in conflict; mijloacele folosite de adversar; diversitatea de forme si procedee de actiune militara; structura fortelor aflate in conflict. Continutul luptei armate, in aceste conditii va putea fi dat, in principal, de multitudinea si eterogenitatea fortelor si mijloacelor de lupta, care pot executa o gama foarte diversificata de actiuni militare, unele de tip armat clasic, altele de tip guerila, ce in ansamblu contureaza un tablou specific infruntarii armate cu agresorul. Are loc un proces de intensificare a frecventei luptelor in localitati; in paduri, in teren muntos, in conditii de vizibilitate redusa si pe timp de noapte, asigurndu-se posibilitatea folosirii unei mari diversitati de procedee de lupta in vederea obtinerii succesului asupra adversarului. Astazi apare in mod evident ca revolutia stiintifica si tehnica contemporana a imprimat luptei armate dinamism, mobilitate si o mare eficienta. Este de asteptat ca in viitor acestor trasaturi definitorii sa li se adauge altele, in special datorita amplificarii actiunilor pe verticala, din aer si sporirii performantelor armamentului". Privind demasificarea armatelor moderne - fenomenul se datoreaza faptului ca mijloacele de lupta dispun de o tot mai mare selectivitate in alegerea tintelor si o precizie mare in executarea loviturilor. Inlocuirea in lupta armata, a caracterului precumpanitor al dimensiunilor cantitative cu cel al dimensiunilor sale calitative implica accentuarea inaltei specializari prin crearea unor structuri operationale suple, dar avnd o mare putere de lovire, mobile si instruite ireprosabil. Sub influenta factorilor determinanti ai evolutiei luptei armate moderne, in fizionomia acesteia se manifesta o serie de tendinte, a caror principala caracteristica este dinamica lor accentuata. Cmpul de lupta al secolului XXI va fi unul extins in care nici o zona nu va fi ferita de atacurile precise nimicitoare. Anumiti specialisti militari prevad chiar ca batalia se va desfasura dupa modelul celei navale la 360 o . Extinderea cmpului de lupta in timp, spatiu si scop prin toate resursele disponibile, va permite: varietatea operatiilor terestre, aeriene si maritime, a operatiilor speciale, in timp si spatiu; demasificarea tintelor prin precizie si selectivitate care au determinat trecerea de la loviturile (focul) de suprafata la cele punctuale si rasfrngerea teatrului de operatii militare.