NESECRET

ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
Statul Major al Forţelor Terestre

NESECRET
Exemplarul nr. ___

F.T. / I. - 2

MANUALUL PENTRU LUPTĂ AL

BATALIONULUI DE INFANTERIE

Făgăraş
- 2011 -

1 din 376

Şeful colectivului de elaborare:
Colectivul de elaborare:
NESECRET
Colonel conf. univ. dr. Stelian PANTAZI
Locotenent colonel Gheorghe BANCIU
Locotenent colonel Ion GIB
Locotenent colonel Cecilia RAMBA
Maior Gabriel NICUŞAN
Maior Gligor VĂIDEAN
Maior Sorin BODA
Maior Neculai GUŢU
Căpitan Răzvan BARBU
NESECRET
2 din 376
 NESECRET
ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Exemplarul nr.
Statul Major al Forţelor Terestre

EVIDENŢA MODIFICĂRILOR
Efectuate în conţinutul F.T./I-2, Manualul pentru luptă al batalionului de infanterie

Capitolul, secţiunea, Structuri care au Autoritatea de

Nr. Data
paragraful, articolul avizat decizie care a Observaţii
crt. modificării
modificate modificarea aprobat modificarea

NESECRET
3 din 376
 NESECRET

- PAGINĂ ALBĂ -

NESECRET
4 din 376
 NESECRET

CUVÂNT INTRODUCTIV

„F.T./I.-2, Manualul pentru luptă al batalionului de infanterie”, oferă comandanţilor, statelor

majore de la nivel batalion şi liderilor militari o tratare unitară şi amplă a principiilor operaţiilor
specifice luptei armate, în strânsă concordanţă cu prevederile celorlalte manuale pentru luptă,
specifice eşaloanelor superioare batalionului. Respectând tradiţiile şi specificul naţional, la elaborarea
acestui manual s-au avut de asemenea în vedere şi anumite considerente privind abordarea flexibilă
a acţiunilor, în concordanţă cu cerinţele spaţiului de luptă modern, cu dotarea actuală specifică
infanteriei şi cu perspectivele apropiate de modernizare şi înzestrare.
Manualul pentru luptă al batalionului de infanterie particularizează, în conţinutul său,
anumite aspecte insuficient de bine înţelese până în prezent, beneficiind şi de aportul deosebit al altor
structuri din domeniul ştiinţei şi artei militare. Colectivul de autori a urmărit să cuprindă în conţinutul
manualului toate aspectele relevante şi semnificative referitoare la acţiunile de luptă ale batalionului
de infanterie, precum şi cele asociate acestora, fără a aborda specificul acţiunilor de stabilitate şi de
sprijin care vor face obiectul unui alt manual.
Acest manual se adresează în primul rând structurilor luptătoare pentru situaţia în care vor
desfăşura acţiuni specifice luptei armate, dar cu siguranţă normele, principiile, tacticile şi tehnicile
prevăzute în prezentul manual interesează şi celelalte arme şi specialităţi militare care desfăşoară
acţiuni împreună sau în sprijinul batalionului de infanterie. De aceea, acest manual se constituie într-
un adevărat ghid sau punct obligat de trecere în ceea ce priveşte actualizarea unor norme, metode,
forme şi procedee de ducere a acţiunilor de luptă.
Prevederile acestui manual trebuie să constituie un îndrumar şi un punct de referinţă în
abordarea acţiunilor de luptă, fără a limita însă capacitatea de analiză, sinteză, gândirea tactică şi
iniţiativa tuturor celor implicaţi în planificarea şi desfăşurarea acţiunilor batalionului de infanterie.
Realităţile şi provocările spaţiului de luptă actual pot fi deosebit de complexe şi vor solicita o mare
capacitate de adaptare şi flexibilitate din partea tuturor celor implicaţi.
Prevederile prezentului manual abrogă „F.T./I.-2, Manualul pentru luptă al batalionului de
infanterie”, ediţia 2005.

ŞEFUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

General de brigadă
Ariton IONIŢĂ

NESECRET
5 din 376
 NESECRET

- PAGINĂ ALBĂ -

NESECRET
6 din 376
 NESECRET
CUPRINS
Pag
CAPITOLUL I Principii generale ………………………………….…………….… 9
SECŢIUNEA 1 Caracteristicile spaţiului de luptă modern………………………….. 9
SECŢIUNEA a 2-a Batalionul de infanterie în acţiunile militare moderne…..…… 19
SECŢIUNEA a 3-a Puterea de luptă……………………………………………..….. 26
CAPITOLUL II Conducerea……………………………………………………...…. 39
SECŢIUNEA 1 Conducerea batalionului. …………………………………………... 39
SECŢIUNEA a 2-a Sistemul de conducere……..…………………………………… 64
CAPITOLUL III Ofensiva………………………………………………………….... 72
SECŢIUNEA 1 Generalităţi. ………………………………………………………… 72
SECŢIUNEA a 2-a Structura ofensivei........………………………………………... 84
SECŢIUNEA a 3-a Procedee de trecere la ofensivă ………………………………… 92
SECŢIUNEA a 4-a Acţiuni cu caracter ofensiv ……………………………………. 95
SECŢIUNEA a 5-a Particularităţi ale ofensivei ……………………………………. 97
CAPITOLUL IV Apărarea………………………………………………………….. 129
SECŢIUNEA 1 Generalităţi …………………………………………………...…….. 129
SECŢIUNEA a 2–a Structura apărării. …………………………………………….. 138
SECŢIUNEA a 3–a Procedee de trecere la apărare. ………………………………... 147
SECŢIUNEA a 4–a Acţiuni cu caracter defensiv…………………………………… 155
SECŢIUNEA a 5–a Particularităţi ale apărării…………………………………..… 157
CAPITOLUL V Încercuirea ………………………………………………………... 181
SECŢIUNEA 1 Acţiunile batalionului de infanterie la încercuire………………… 181
SECŢIUNEA a 2-a Acţiunile batalionului de infanterie în încercuire …………… 193
SECŢIUNEA a 3-a Acţiunile batalionului de infanterie pentru ieşirea din
încercuire. …………………………………………………………………………… 201
CAPITOLUL VI Acţiuni intermediare. …………………………………………… 205
SECŢIUNEA 1 Deplasarea.. ………………………………………………………… 205
SECŢIUNEA a 2-a Staţionarea ……………………………………………………... 213
SECŢIUNEA a 3-a Regruparea şi înlocuirea ……...………………………………... 221
SECŢIUNEA a 4-a Înaintarea spre contact ……………………………...…………. 234
SECŢIUNEA a 5-a Urmărirea ………………………………………………………. 238
SECŢIUNEA a 6-a Lupta de întâlnire ……………………..……………………….. 242
SECŢIUNEA a 7-a Joncţiunea ………………………………..……………………. 252
SECŢIUNEA a 8-a Retragerea …………………………………………………….... 260
CAPITOLUL VII Sprijinul de luptă……………………………………………….. 270
SECŢIUNEA 1 Sprijinul prin foc ………………………………………………….. 271
SECŢIUNEA a 2-a Sprijinul de informaţii ………………………………………… 281
SECŢIUNEA a 3- a Sprijinul de geniu şi EOD …………………………………….. 286
SECŢIUNEA a 4- a Sprijinul de apărare CBRN …………………………………… 291
SECŢIUNEA a 5- a Sprijinul de comunicaţii şi informatică ………………………. 294
SECŢIUNEA a 6- a Sprijinul aerian ………………………………………………... 295
SECŢIUNEA a 7-a Sprijinul naval …………………………………………………. 298
CAPITOLUL VIII Proceduri de control operativ. ……………………………….. 299
SECŢIUNEA 1 Iluminarea câmpului de luptă ……………………………………. 299
SECŢIUNEA a 2- a Managementul spaţiului de responsabilitate …………………. 301
SECŢIUNEA a 3- a Controlul distrugerilor ……………………………………… 303
CAPITOLUL IX Securitatea acţiunilor şi protecţia forţelor …………………. 306
SECŢIUNEA 1 Siguranţa …………………………………………………………… 307

NESECRET
7 din 376
 NESECRET
SECŢIUNEA a 2-a Evitarea fratricidului…………………………………………… 308
SECŢIUNEA a 3-a Protecţia electronică …………………………………………… 310
SECŢIUNEA a 4-a Contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului 310
SECŢIUNEA a 5-a Mascarea ……………………………………………………….. 311
SECŢIUNEA a 6-a Protecţia genistică ……………………………………………... 312
SECŢIUNEA a 7-a Protecţia EOD ………………………………………………….. 313
SECŢIUNEA a 8-a Protecţia antiaeriană …………………………………………... 315
SECŢIUNEA a 9-a Apărare chimică, biologică, radiologică şi nucleară ………… 317
SECŢIUNEA a 10-a Protecţia împotriva sistemelor incendiare …………………… 320
SECŢIUNEA a 11-a Protecţia informaţiilor ……………………………………….. 321
SECŢIUNEA a 12-a Protecţia mediului ……………………………………………. 321
SECŢIUNEA a 13-a Securitate şi sănătate în muncă ……………………………… 323
CAPITOLUL X Sprijinul cu servicii al luptei …………………………………… 323
SECŢIUNEA 1 Sprijinul logistic/SLOG ………………………………………….. 324
SECŢIUNEA a 2- a Activitatea de informare şi relaţii publice ……………………. 348
SECŢIUNEA a 3- a Asigurarea topogeodezică ……………………………………. 349
SECŢIUNEA a 4- a Asigurarea hidrometeorologică ………………………………. 350
SECŢIUNEA a 5- a Asigurarea cu resurse umane ………………………………… 350
SECŢIUNEA a 6- a Asistenţa juridică ……………………………………………… 351
SECŢIUNEA a 7- a Asistenţa religioasă ……………………………………………. 352
SECŢIUNEA a 8- a Asigurarea financiar-contabilă ……………………………..... 353
CAPITOLUL XI Dispoziţii finale ………………………………………………… 353
Anexa nr. 1 Glosar …………………………………………………………………. 354
Anexa nr. 2 Algoritmul pentru calculul marşului ..……………………………… 358
Anexa nr. 3 Transportul pe cale ferată…………………………………………… 360
Anexa nr. 4 Estimare de informaţii ……………………………………….……… 363
Anexa nr. 5 Batalionul de infanterie în ofensiva din contact nemijlocit cu
inamicul …………………………………………………………………………….. 367
Anexa nr. 6 Batalionul de infanterie în ofensiva din mişcare …………………. 368
Anexa nr. 7 Batalionul de infanterie în ofensiva din contact, prin regrupare… 369
Anexa nr. 8 Batalionul de infanterie în apărare …………………………………. 370
Anexa nr. 9 Acţiunile batalionului de infanterie la încercuire ………………… 371
Anexa nr. 10 Acţiunile batalionului de infanterie în încercuire …………………. 372
Anexa nr. 11 Acţiunile batalionului de infanterie pentru ieşirea din încercuire 373
Anexa nr. 12 Batalionul de infanterie în marş……………………………………. 374
Anexa nr. 13 Batalionul de infanterie în staţionare……………………………… 375
Bibliografie …………………………………………………………………………. 377

NESECRET
8 din 376
 NESECRET

CAPITOLUL I
Principii generale

0101. – Manualul este destinat batalionului de infanterie din compunerea brigăzilor

mecanizate, de infanterie, infanterie uşoară şi reglementează modul de pregătire şi desfăşurare a
acţiunilor militare, pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi revin, în situaţii de criză şi la război.

SECŢIUNEA 1
Caracteristicile spaţiului de luptă modern

1. Caracteristicile spaţiului de luptă modern

0102. – Spaţiul de luptă reprezintă acea parte a mediului operaţional, aleasă sau impusă,
delimitată în spaţiul fizic, în care se manifestă puterea de luptă a beligeranţilor.
0103. – (1) Spaţiul de luptă sau spaţiul acţional al confruntării armate, a suferit în timp o
serie de transformări. Concepţiei tradiţionale, potrivit căreia există un front şi o adâncime, îi urmează
una în care apare spaţiul de luptă extins, în care nici o zonă nu va fi exonerată de acţiuni specializate,
de un anume tip.
0104. – (1) Extinderea spaţiului de luptă nu este numai de tip spaţial, cuprinzând întreaga
varietate a mediilor fizice, ci şi de tip calitativ, cuprinzând spaţii acţionale mecano-energetice,
informatice, informaţionale, psihologice, parapsihologice, radioelectronice ş.a. Totodată, în sens
doctrinar, spaţiul de luptă incumbă abilitatea vizualizării zonei de operaţii în toate cele trei dimensiuni
şi modalităţile posibile de interacţiune a forţelor aflate în conflict, fie ele în luptă sau misiuni de
salvare cu caracter umanitar.
(2) Dimensiunea, forma şi densitatea spaţiului de luptă oferit unei unităţi variază şi sunt
influenţate de caracterul misiunilor primite, natura adversarului, precum şi trupele, terenul şi timpul
la dispoziţie.
0105. – (1) Sub impactul tendinţelor care se manifestă în evoluţia confruntărilor militare,
după opiniile specialiştilor militari, caracteristicile spaţiului de luptă la începutul mileniului al treilea
sunt: multidimensionalitaea, iniţiativa, rapiditatea, flexibilitatea, dinamismul, convergenţa,
discontinuitatea, omnidirecţionalitatea, automatizarea şi digitizarea.
(2) Multidimensionalitatea este o caracteristică ce derivă din influenţa combinată a două

NESECRET
9 din 376
 NESECRET
dintre tendinţele de evoluţie a confruntărilor armate moderne: noua manifestare a corelaţiei spaţiu-
timp – lupta armată şi diversificarea acţiunilor de luptă. De aceea, multidimensionalitatea spaţiului
de luptă modern nu poate fi redusă doar la tridimensionalitatea spaţiului fizic în care are loc
confruntarea militară, ea înglobând, deopotrivă şi următoarele tipuri de acţiuni şi conflicte:
informaţionale, cibernetice, psihologice, mediatice, economice, cosmice, culturale, genetice,
geofizice,1 acţiuni care dau conţinut dimensiunii calitative a acesteia.
(3) Iniţiativa stabileşte sau schimbă condiţiile luptei prin acţiune, induce un spirit ofensiv în
desfăşurarea tuturor acestora şi obligă inamicul să reacţioneze în loc să acţioneze şi să renunţe parţial
sau în totalitate la propriile opţiuni. Totodată, iniţiativa contribuie la câştigarea şi păstrarea libertăţii
de acţiune, la potenţarea capacităţii de a anticipa evenimentele de pe spaţiul de luptă şi a celei de a
surprinde pe adversar, precum şi la menţinerea la nivel înalt a moralului trupelor.
(4) Rapiditatea, caracteristică importantă a spaţiului de luptă modern, este conferită de viteza
de schimbare a situaţiilor şi de capacitatea forţelor de a acţiona sau reacţiona mai rapid decât inamicul,
fiind o consecinţă a tendinţei de sporire a caracterului decisiv al confruntării, dar şi a diversificării
procedeelor de acţiune utilizate de trupe. Ea este o condiţie esenţială pentru a prelua şi menţine
iniţiativa şi în acelaşi timp, un important factor care permite scoaterea forţelor proprii de sub loviturile
adversarului.
(5) Flexibilitatea constituie, de asemenea, una din principalele caracteristici ale spaţiului de
luptă modern, aceasta manifestându-se deopotrivă în planul conceperii acţiunilor cât şi al desfăşurării
lor şi presupune dezvoltarea capabilităţilor conceptuale a comandamentelor şi forţelor de a acţiona
sau reacţiona conform cerinţelor situaţiei, prin adaptarea rapidă şi eficientă a formelor şi procedeelor
de luptă, a manevrei şi focului, la realităţile în continuă schimbare din spaţiul de luptă. Flexibilitatea
este atributul unor forţe bine instruite, bine echipate şi bine conduse.
(6) Dinamismul este caracteristica imprimată spaţiului de luptă de tendinţa care se manifestă
în fizionomia luptei armate moderne de sporire a caracterului decisiv al confruntării, de dezvoltarea
continuă şi în ritm rapid a mijloacelor de luptă. Totodată, dinamismul spaţiului de luptă modern are
ca una din componentele sale principale mobilitatea gândirii comandanţilor şi statelor majore,
capacitatea intelectuală susţinută de o tehnologie adecvată, de a analiza, simultan sau succesiv, o
multitudine de parametri ai situaţiei şi de a adopta, fără ezitări, măsurile care se impun.
(7) Convergenţa exprimă în sinteză cerinţele derivate din tendinţa de integrare şi
sincronizare a acţiunilor unor categorii diverse de forţe şi mijloace, în vederea cumulării eforturilor
acestora, orientării lor asupra celor mai vulnerabile puncte sau sectoare ale inamicului şi obţinerii
rezultatelor dorite. Convergenţa stă la baza aplicării în practica ducerii acţiunilor militare moderne a

1
Cf. Mureşan Mircea, Stăncilă Lucian, Tendinţe în evoluţia şi teoria practicii războiului, Editura U.N.Ap. Bucureşti, 2006, p. 52.
NESECRET
10 din 376
 NESECRET
principiului concentrării eforturilor în locul decisiv şi la momentul potrivit. Chiar şi în situaţiile în
care acţiunile nu sunt convergente, sub aspectul poziţionării lor în spaţiu, caracteristica se manifestă
în planul determinărilor teleologice, exprimată prin convergenţa şi complementaritatea scopurilor
propuse.
(8) Discontinuitatea spaţiului de luptă modern, trăsătură recunoscută de majoritatea
doctrinelor, este o consecinţă firească a manifestării caracteristicii anterioare, convergenţa, în primul
rând a desfăşurării acţiunilor pe direcţii, cu intervale mari între grupările de forţe. Discontinuitatea
trebuie privită, însă, ca o caracteristică raportată la dimensiunea spaţială a acţiunii militare moderne,
pentru că, spre deosebire de aceasta, dimensiunea temporală este caracterizată, în cel mai înalt grad,
de continuitate.2
(9) Omnidirecţionalitatea acţiunilor este o consecinţă a manifestării unei noi corelaţii între
acţiunile militare moderne şi dialectica raporturilor spaţiu-timp-luptă armată. Ea are în vedere faptul
că, în spaţiul de luptă modern, datorită marii mobilităţi a trupelor şi posibilităţii de a plasa sisteme de
mijloace de lovire în toate mediile, inamicul poate fi pretutindeni: în faţă, în spate, la flancuri, în
spaţiul aerian sau în cel cosmic, astfel încât confruntarea cu acesta se extinde în mod corespunzător.
(10) Automatizarea şi digitizarea sunt caracteristici imprimate de tendinţele care se
manifestă în evoluţia fenomenului de luptă armată, datorate creşterii rolului informaţiei şi vitezei de
transformare a proceselor şi fenomenelor specifice domeniului militar. Digitizarea furnizează un
mediu complex de informaţii, integrat atât pe orizontală cât şi pe verticală. Acest mediu sprijină
sistemele de luptă şi asigură superioritatea actului de conducere. Intenţia este de a crea rapid o imagine
fidelă a spaţiului de luptă, diferenţiată şi adaptată fiecărui nivel de acţiune sau conducere. În aceste
condiţii, se poate vorbi de faptul că, în prezent, şi cu atât mai mult în viitor, creşte importanţa pe care
o are în deznodământul unui conflict armat a ceea ce specialiştii militari denumesc „cyberwar”.

2. Ameninţarea asimetrică

0106. – (1) În analizarea spaţiului de luptă modern trebuie adus în discuţie conceptul de
asimetrie. Asimetria reprezintă un dezechilibru de ordin ideologic, cultural, tehnologic sau militar în
contextul comparării elementelor de superioritate şi a vulnerabilităţilor unor forţe, a modului în care
este generată şi aplicată puterea de luptă sau a modului în care sunt concentrate efectele puterii de
luptă.
(2) În contextul spaţiului de luptă modern, asimetria sau ameninţarea asimetrică semnifică o
abordare adaptativă a inamicului pentru evitarea sau contracararea elementelor de superioritate ale

2
Ibidem, pp. 155-158.
NESECRET
11 din 376
 NESECRET
forţelor proprii, fără a le angaja direct, şi determinarea, angajarea şi exploatarea vulnerabilităţilor în
scopul îndeplinirii obiectivelor propuse. De exemplu, un inamic care nu dispune de mijloace de
artilerie sau rachete poate să utilizeze dispozitive explozive improvizate pentru a angaja forţele de
infanterie şi vehiculele militare pentru a realiza acelaşi efect distructiv.
0107. – În contextul actual comandanţii forţelor trebuie să fie pregătiţi pentru executarea
întregului spectru de misiuni, în diferite regiuni şi medii operaţionale unde se vor confrunta cu o gamă
variată de ameninţări. Aceste ameninţări pot îmbrăca forme diferite: pot fi ameninţări din partea
statelor naţiune sau a unei coaliţii de state, pot fi ameninţări din partea unor entităţi neconstituite ca
state cum ar fi mişcările insurgente, celulele teroriste, traficanţii de droguri şi alte organizaţii
criminale. Aceşti actori non-statali pot utiliza forţa armelor pentru a-şi apăra interesele şi a lupta
împotriva intereselor forţelor militare sau ale statelor naţiune. Ameninţările din partea actorilor non-
statali pot exista fie izolat, fie în combinaţie cu ameninţări venite din partea statelor naţiune.

3. Ameninţări de tip hibrid3

0108. – În limbajul militar, termenul hibrid este utilizat pentru a putea îngloba complexitatea
sporită a operaţiilor actuale şi multitudinea actorilor implicaţi. Capacitatea inamicului de a improviza,
fără a reprezenta un element de noutate, în condiţiile ameninţării de tip hibrid, solicită forţelor militare
să fie pregătite pentru a face faţă simultan unei game largi de posibile ameninţări. Apariţia unei
ameninţări de tip hibrid este favorizată de existenţa unor anumite condiţii, conjugate cu perpetuarea
stării conflictuale. Nivelul de violenţă este similar, fie că se discută de operaţii de luptă majore fie că
este vorba de confruntarea cu o forţă neregulată.
0109. – (1) Ameninţarea de tip hibrid reprezintă o combinaţie diversă şi dinamică de forţe
regulate, neregulate şi elemente criminale, reunite în scopul de a obţine avantaje reciproce.
(2) Ameninţarea de tip hibrid combină forţe regulate, a căror acţiune este guvernată de legea
internaţională, tradiţia militară şi obiceiurile războiului, cu forţe neregulate, a căror acţiune nu este
limitată de restricţii privind nivelul de violenţă şi ţintele angajate. Forţele neregulate pot include forţe
de miliţie, forţe teroriste, forţe de gherilă şi organizaţii criminale. Aceste forţe utilizează fără restricţii
tactici şi armament deopotrivă convenţionale şi neconvenţionale. Abilitatea de a tranzita fără restricţii
în utilizarea metodelor şi mijloacelor de război de factură convenţională şi neconvenţională dau
posibilitatea exploatării vulnerabilităţilor percepute, în scopul de a obţine avantaje efective.
0110. – (1) Aceste tipuri de forţe pot coopera în contextul realizării obiectivelor organizaţiei
pe care o reprezintă. De exemplu, elemente ale unei organizaţii criminale pot sustrage anumite bunuri

3
F.M. 3-0, C1, Operations, Department of the Army, Washington, DC, 22 February 2011
NESECRET
12 din 376
 NESECRET
în scopul de a le valorifica şi a obţine profit, compromiţând în acelaşi timp starea de operativitate a
sistemelor de luptă ale adversarului. Forţele de miliţie pot executa apărarea unui oraş cu o deosebită
eficacitate ca parte a unei reţele complexe de apărare.
(2) Ameninţările de tip hibrid pot folosi mijloace mass-media, tehnologie modernă şi
influenţa pe care o deţin în infrastructura politică, militară sau socială pentru propriul avantaj. Pentru
a angaja forţele militare în condiţii favorabile lor, forţele care utilizează ameninţarea de tip hibrid se
adaptează în mod creativ, combinând armamentul sofisticat, agresiunea pe linia comenzii şi
controlului, activităţile cibernetice şi acţiunea interarme.
(3) Tacticile utilizate sunt deseori schimbătoare; prin folosirea activităţilor de tip insurgent,
criminal, cibernetic, creează instabilitate şi limitează libertatea de acţiune forţelor convenţionale şi a
aliaţilor lor. Mai mult chiar, ameninţarea de tip hibrid face uz de reţelele globale de transmitere de
date şi informaţii pentru a influenţa percepţiile asupra conflictului în derulare şi a modela opinia
mondială.

4. Organizarea spaţiului de luptă

0111. – (1) Organizarea spaţiului de luptă reprezintă modul de dispunere a forţelor

subordonate pentru îndeplinirea misiunii potrivit scopului, timpului la dispoziţie şi spaţiului alocat.
(2) Comandantul batalionului vizualizează spaţiul de luptă şi hotărăşte modul de dispunere
a forţelor. Organizarea cadru a spaţiului de luptă după criteriul zonei de angajare se împarte în: zona
de contact, zona din adâncime şi zona din spate. Această abordare este utilizată cu precădere pentru
acţiunile liniare şi mai puţin în acţiunile neliniare, cum ar fi executarea acţiunilor de stabilitate sau de
sprijin a populaţiei civile.
0112. – Deşi ponderea acţiunilor de natură neliniară a crescut, pot exista situaţii în care
comandanţii abordează operaţiile decisive, de modelare şi de susţinere după criteriul zonei de
angajare. În mod normal, acţiunile liniare implică lupta convenţională şi concentrarea forţelor de
manevră. Zonele de operaţii ale unităţilor forţelor terestre sunt delimitate de linii de despărţire şi sunt
orientate împotriva unei forţe inamice organizată similar. În unele operaţii multinaţionale,
capabilităţile şi doctrina partenerilor pot impune organizarea după criteriul zonei de angajare a zonei
de operaţii. În asemenea situaţii comandanţii conduc simultan operaţii decisive, de modelare şi de
susţinere în zona de contact, zona din adâncime şi zona din spate.
0113. – (1) Zona de contact reprezintă spaţiul în care forţele proprii sunt în contact cu forţele
inamice şi unde are loc lupta dintre forţele angajate, inclusiv rezervele disponibile ale ambelor părţi
sau zona în care comandanţii estimează că se va purta lupta apropiată. Zona de contact a batalionului

NESECRET
13 din 376
 NESECRET
cuprinde, de regulă, suma zonelor de responsabilitate ale companiilor din eşalonul întâi.
(2) Comandanţii planifică executarea operaţiilor decisive prin utilizarea manevrei şi focului
în zona de contact şi poziţionarea celei mai mari părţi din forţele de manevră în această zonă. În cadrul
unei zone de contact o subunitate subordonată poate executa o operaţie decisivă în timp ce o alta
execută o operaţie de modelare.
0114. – (1) Zona din adâncime reprezintă zona din faţa zonei de contact pe care comandanţii
o exploatează pentru a modela forţele inamicului înainte ca acestea să fie angajate direct în zona de
contact. Zona din adâncime a batalionului se întinde, de regulă, de la limita zonei de contact până la
limita dinainte a zonei de responsabilitate a batalionului. Astfel, zona din adâncime relaţionează cu
zona de contact nu numai în termeni geografici, dar şi în termeni de scop şi timp.
(2) Extinderea zonei din adâncime depinde de mărimea zonei de unde se pot dobândi
informaţii şi lovi ţinte. Comandanţii pot amplasa forţele în zona din adâncime pentru a desfăşura
operaţii de modelare. Unele dintre acestea pot include lupta apropiată. Totuşi marea majoritate a
forţelor de manevră sunt menţinute în zona de contact. Abilitatea batalionului de a conduce operaţii
în adâncime este limitată de bătaia maximă a focului sistemelor din dotare şi a capacităţii sale de a
susţine forţele pătrunse dincolo de limita de acţiune a trupelor proprii. Pentru a desfăşura operaţii în
adâncime batalionul are nevoie de capabilităţi suplimentare de artilerie şi aviaţie.
0115. – (1) Zona din spate se întinde, de regulă de la limita dinapoi a zonei de contact până
în spatele zonei de responsabilitate a batalionului. Această zonă este desemnată în primul rând pentru
executarea funcţiilor de sprijin. Acţiunile desfăşurate în zona din spate asigură libertatea de acţiune,
continuitatea acţiunilor, susţinerea acţiunilor de luptă şi păstrarea libertăţii de manevră a forţelor
neangajate. Indiferent de acţiunile specifice de sprijin desfăşurate de o subunitate ce ocupă zona din
spate, concentrarea acestora pe altceva decât acţiunile de luptă va spori vulnerabilitatea acestora
comparativ cu cea a forţelor combatante.
(2) Există situaţii în care comandantul, din diferite considerente, de ordin geografic de
exemplu, desemnează zone din adâncime discontinue. În aceste cazuri, protecţia forţei dispusă în
zona din spate este mult mai greu de realizat datorită separării fizice de unităţile luptătoare care, în
alte condiţii, ar putea ocupa o zonă continuă.
0116. – (1) Grupele de activităţi strâns legate, care caracterizează acţiunile în interiorul unei
zone de responsabilitate sunt: acţiuni în adâncime, acţiuni la contact, acţiuni în spate.
(2) Acţiuni în adâncime. Scopul acestora este, în primul rând, de a descoperi şi fixa inamicul,
interzicându-i să îşi îndeplinească obiectivele şi îngrădindu-i libertatea de acţiune, realizându-se astfel
condiţii favorabile pentru acţiuni la contact. Sunt executate, în mod obişnuit, la distanţă mare şi pe o
perioadă de timp îndelungată. Acţiunile în adâncime sunt de natură ofensivă şi pot conduce la lupta

NESECRET
14 din 376
 NESECRET
de contact. Ele constituie un mijloc de reducere a posibilităţilor de manevră ale inamicului, prin
concentrarea asupra punctelor vulnerabile ale acestuia, făcându-l astfel incapabil să-şi exercite
puterea de luptă. Poate fi suficient să îl întârzii, să-l abaţi de la efortul său principal prin efectul
distructiv al armamentului modern, împreună cu sisteme de cercetare precise şi performante, ceea ce
face ca acţiunile în adâncime să contribuie direct la atacarea inamicului, pe lângă acţiunea de a-l
„fixa”.
(3) Acţiuni la contact. Scopul acestora este, în primul rând, angajarea inamicului prin utilizarea
unei varietăţi de mijloace şi au ca rezultat anihilarea sau capturarea forţelor şi mijloacelor acestuia, pentru
eliminarea unei părţi vitale a puterii sale de luptă. Acţiunile la contact sunt de obicei duse la distanţă mică,
în perioada de timp imediat următoare şi, de aceea, au drept scop câştigarea bătăliilor şi angajărilor curente
ale forţelor aflate în contact direct cu inamicul. Prin folosirea acţiunilor directe împotriva puterii de luptă
a inamicului, efectul lor este foarte probabil să devină imediat şi clar. Ele nu sunt desfăşurate numai de
forţele de manevră, ci includ şi activităţile subunităţilor de sprijin al luptei/CS şi de sprijin cu servicii al
luptei/CSS care acţionează în fâşia batalionului.
(4) Acţiuni în spate. Scopul acestora este de a asigura libertatea de acţiune prin protecţia
forţei, susţinerea acţiunilor de luptă şi păstrarea libertăţii de manevră a forţelor neangajate. Ele duc
atât la creşterea adâncimii totale a acţiunilor cât şi la asigurarea resurselor pentru modificarea
acţiunilor de luptă.
(5) Deşi activităţile de sprijin cu servicii al luptei/CSS, sunt o componentă importantă,
acţiunile în spate au un domeniu mult mai larg de cuprindere şi includ activităţi cum ar fi:
a) adunarea, deplasarea şi siguranţa rezervelor sau eşaloanelor următoare;
b) redesfăşurarea forţelor în afara contactului;
c) sprijinul naţiunii gazdă;
d) stabilirea şi protejarea unor baze operative sigure;
e) stabilirea liniilor de comunicaţii;
f) sprijinul şi protecţia civililor şi instalaţiilor civile;
g) cooperarea civil-militar/CIMIC inclusiv cooperarea autorităţilor naţionale;
h) controlul furnizării întăririlor, înlocuirile, reconstruirea şi regenerarea forţelor;
i) cooperarea cu forţele de securitate locale.
0117. – (1) Organizarea cadru a spaţiului de luptă, bazată pe scop, se concentrează pe operaţii
decisive, de modelare şi de susţinere. Scopul este criteriul de determinare a unităţii elementelor de
organizare a spaţiului de luptă, prin asigurarea unei direcţii comune pentru toate acţiunile.
(2) Forţele acţionează apoi în timp şi spaţiu pentru îndeplinirea acestui scop. Efectele
obţinute prin îndeplinirea scopurilor stabilite conduc la organizarea permanentă a câmpului de luptă

NESECRET
15 din 376
 NESECRET
din punctul de vedere al operaţiilor decisive, de modelare şi de susţinere. Eforturile principale sunt
identificate în cadrul operaţiilor decisive, de modelare şi de sprijin pentru activitatea pe care
comandantul o hotărăşte ca fiind cea mai importantă cerinţă la un moment dat, vezi figura 1.1.1.

Figura 1.1.1. – Organizarea cadru a spaţiului de luptă

0118. – (1) Ca forţă de luptă destinată întregului spectru de acţiuni, organizarea batalionului
de infanterie include capabilităţi specifice alocate pentru a răspunde cerinţelor specifice misiunii
batalionului.
(2) Organizarea batalionului permite comandantului să dimensioneze forţele în aşa fel încât
să poată integra unităţi sau elemente care nu fac parte din organica batalionului. Această flexibilitate
organizaţională permite batalionului să funcţioneze potrivit rolului său de bază ca forţă specializată
în acţiuni de luptă în cadrul brigăzii, ca parte a unei grupări de forţe de nivel tactic sau să servească
drept bază modulară de forţe în acţiuni de stabilitate. Atunci când batalionul se constituie dintr-o
grupare temporară de unităţi sub comandă unică în scopul îndeplinirii unei anumite misiuni devine
grupare de forţe/task force.
0119. – (1) Comandantul batalionului organizat pentru misiune îşi organizează forţele
potrivit scopului stabilit, determinând tipul operaţiilor fiecărei subunităţi, respectiv: decisivă, de

NESECRET
16 din 376
 NESECRET
modelare, de susţinere. Poate exista însă şi varianta alternativă a organizării forţelor prin destinarea
forţelor de pe direcţia principală de efort şi forţelor în sprijinul efortului principal.
(2) Comandantul alege tehnica potrivită de organizare a forţelor pentru a putea beneficia de
varianta cea mai bună de vizualizare, descriere şi conducere a acţiunilor la nivel tactic. Aceste decizii
stau la baza concepţiei operaţiei. De asemenea, comandanţii sincronizează acţiunile în timp şi spaţiu.
Aceste procese de concepţie sunt deosebit de utile în acţiunile de luptă cu caracter continuu, liniar, în
confruntarea cu un inamic clar definit.
0120. – (1) Operaţiile decisive îndeplinesc în mod direct misiunea şi intenţia eşalonului
superior.
(2) Operaţiile decisive duc la obţinerea rezultatului final al confruntării sau angajării. Există
o singură operaţie decisivă pentru fiecare fază a operaţiei la nivelul oricărui eşalon. Operaţiile decisive
pot include acţiuni multiple conduse simultan în întreaga adâncime a zonei de operaţii. Comandanţii
trebuie să stabilească un raport optim între efortul alocat operaţiei decisive şi cel alocat operaţiilor de
susţinere.
(3) Operaţia decisivă în ofensivă şi apărare, în mod normal, se concentrează pe executarea
manevrelor, aşa cum sprijinul logistic poate fi decisiv în etapele de mobilizare şi dislocare ale unei
acţiuni de luptă sau într-o operaţie de susţinere, îndeosebi dacă misiunea este de natură umanitară.
(4) Rezerva este o grupare de forţe menţinută în zona de spate sau neîntrebuinţată la
începutul luptei şi care este disponibilă pentru a fi utilizată în situaţii neprevăzute sau pentru sprijinul
operaţiilor decisive.
0121. – Operaţiile de modelare creează şi menţin condiţiile pentru a asigura succesul
operaţiei decisive. Operaţiile de modelare includ acţiuni deopotrivă letale şi neletale executate în
cadrul zonei de operaţii.
0122. – (1) Operaţiile de modelare se execută în sprijinul operaţiei decisive prin afectarea
capacităţilor şi forţelor inamicului sau prin influenţarea deciziilor sale.
(2) Operaţiile de modelare folosesc elementele puterii de luptă pentru a neutraliza sau reduce
capacităţile acestuia. Ele pot fi anterioare, simultane sau ulterioare operaţiei decisive şi pot fi
desfăşurate de orice combinaţie de forţe în întreaga zonă de operaţii.
(3) Indiferent de tipul acţiunii, comandanţii trebuie să prevadă situaţia în care o operaţie de
modelare care a avut succes se poate transforma într-o operaţie decisivă. În acest caz ei vor muta
efortul principal către noua operaţie decisivă prin transferarea unor elemente ale puterii de luptă
destinate altor operaţii de modelare. Concepţia operaţiei din planul/ordinul de operaţii trebuie să
descrie în mod clar modul în care operaţiile de modelare sprijină operaţia decisivă.
(4) Un exemplu de operaţii de modelare sunt acţiunile elementelor de siguranţă. Ele permit

NESECRET
17 din 376
 NESECRET
executarea operaţiei decisive de către eşalonul imediat superior şi asigură timpul şi spaţiul necesare
forţelor proprii pentru a reacţiona la acţiunile inamicului. De asemenea, ele descurajează acţiunile de
culegere de informaţii executate de inamic şi protejează forţele proprii de observarea şi focul direct
al acestuia.
0123. – (1) Operaţii de susţinere. Scopul acestor operaţii este de a genera şi a menţine
puterea de luptă. Ele includ următoarele elemente:
a) sprijinul cu servicii;
b) securizarea zonei de spate;
c) controlul deplasărilor;
d) managementul terenului/spaţiului.
(2) Sprijinul cu servicii cuprinde toate acele activităţi, executate la toate nivelurile, care
generează sau menţin puterea de luptă. Asigură capacităţile esenţiale şi execută toate funcţiunile,
activităţile şi sarcinile necesare susţinerii forţelor în teatrul de operaţii.
(3) Securizarea zonei de spate include măsuri executate pentru protejarea forţelor.
(4) Controlul deplasărilor presupune planificarea, stabilirea itinerarelor, încadrarea în timp
şi controlul deplasărilor personalului şi materialelor în, prin şi din zona de operaţii. Controlul
deplasărilor, menţinerea liniilor de comunicaţii deschise, operarea punctelor de recepţie şi
transbordare şi sprijinul naţiunii gazdă reprezintă elemente critice ale unei operaţii de susţinere.
(5) Managementul terenului/spaţiului presupune repartizarea terenului, stabilirea raioanelor
şi a locurilor de dispunere a unităţilor.
(6) Operaţiile de susţinere nu pot fi separate de cele de modelare şi decisive şi rareori pot fi
ele însele operaţii decisive. Totuşi, în acţiunile de stabilitate şi de sprijin, forţele logistice pot constitui
elementul decisiv al forţelor terestre. Operaţiile de susţinere determină ritmul de refacere a unităţilor
şi reprezintă un factor esenţial în stabilirea adâncimii până la care poate fi exploatat succesul. De
regulă, eşecul unei astfel de acţiuni duce la neîndeplinirea misiunii. Operaţiile de susţinere determină
ritmul de refacere a unităţilor şi un criteriu esenţial în stabilirea adâncimii până la care poate fi
exploatat succesul. La nivel tactic operaţiile de susţinere stabilesc ritmul tuturor acţiunilor şi fac
posibilă sau nu exploatarea fiecărei ocazii favorabile apărute.
0124. – (1) În organizarea spaţiului de luptă pentru operaţiile decisive, de modelare şi
susţinere comandanţii identifică sau schimbă efortul principal. Efortul principal constituie activitatea,
unitatea sau zona pe care comandantul o desemnează ca fiind cea mai importantă sarcină la un
moment dat. Comandanţii stabilesc priorităţile şi alocă resursele necesare concentrării pe efortul
principal.
(2) În operaţiile decisive şi operaţiile de modelare comandantul batalionului poate identifica

NESECRET
18 din 376
 NESECRET
efortul principal pentru fiecare acţiune, pe care însă îl poate schimba funcţie de circumstanţe şi
intenţie. În operaţiile decisive, subunitatea care este desemnată ca efort principal îndeplineşte în mod
direct misiunea şi intenţia batalionului.
(3) Efortul principal nu se schimbă pe parcursul unei faze. Schimbarea efortului principal,
în mod normal, nu necesită schimbarea sau ajustarea planului. Comandanţii anticipează schimbarea
efortului principal pe tot parcursul acţiunii de luptă. Spre deosebire de această situaţie schimbarea
operaţiei decisive stabilită prin plan necesită executarea unui nou plan sau a unor schimbări
secvenţiale.

SECŢIUNEA a 2-a
Batalionul de infanterie în acţiunile militare moderne

1. Destinaţie

0125. – (1) Batalionul de infanterie poate executa acţiuni militare în condiţii variate de teren
şi vizibilitate pentru întreg spectrul de acţiuni militare. Poate participa la:
a) acţiuni specifice luptei armate;
b) acţiuni de stabilitate şi de sprijin;
c) acţiuni intermediare.
(2) În condiţiile acţiunii tactice sau de instruire, batalionul de infanterie urmăreşte operarea
în condiţii de vizibilitate redusă în scopul amplificării efectelor capabilităţilor la dispoziţie. Condiţiile
de vreme nefavorabilă precum ceaţa, ploaia, căderile de zăpadă dar şi întunericul oferă acţiunii
batalionului oportunitatea maximizării abilităţilor de ordin tehnic şi tactic. Batalioanele de infanterie
sunt de asemenea potrivite pentru angajarea acţiunilor în mediu urban.
(3) Batalioanele de infanterie sunt extrem de eficiente în condiţiile acţiunii interarme,
atunci când se realizează integrarea în acţiuni de luptă a capabilităţilor de tancuri, artilerie, geniu, etc.
Această flexibilitate în organizare permite comandantului să aplice puterea de luptă la timpul şi locul
potrivit.

2. Organizare

0126. – Batalionul de infanterie este o structură tip unitate tactică interarme, care, în funcţie
de tehnica din dotare, transportoare amfibii blindate, maşini de luptă ale infanteriei, poate desfăşura
acţiuni militare de amploare diferită, de regulă, în cadrul brigăzii mecanizate, de infanterie, de

NESECRET
19 din 376
 NESECRET
infanterie uşoară sau independent.
0127. – Cucerirea obiectivelor şi îndeplinirea sarcinilor de către batalionul de infanterie sunt
condiţionate de funcţionalitatea structurilor organizatorice4:
a) elemente luptătoare;
b) elemente de sprijin - al luptei şi al conducerii;
c) elemente de sprijin cu servicii al luptei.
0128. – (1) Elementele luptătoare sunt acele elemente care angajează direct inamicul; ele
luptă, folosind într-un mod caracteristic armamentul cu foc direct - armamentul individual sau al
echipei. Elementele luptătoare ale batalionului de infanterie sunt companiile de infanterie.
(2) Elementele de sprijin al luptei sunt acele elemente care execută:
a) sprijinul prin foc;
b) apărarea antiaeriană;
c) supravegherea;
d) război electronic;
e) unele activităţi de poliţie militară;
f) activităţi pe linia CBRN.
(3) Elementele de sprijin al luptei la nivelul batalionului de infanterie sunt:
a) plutoanele de aruncătoare 120 mm;
b) plutoanele de rachete şi aruncătoare de grenade antitanc;
c) plutonul de rachete antiaeriene;
d) elemente de geniu;
e) unele elemente CBRN.
(4) Elementele de sprijin al conducerii sunt acele elemente care asistă comandantul în
exercitarea comenzii. Elementele de sprijin al conducerii la nivelul batalionului de infanterie sunt:
a) comandamentul;
b) plutonul comunicaţii şi informatică;
c) plutonul cercetare;
d) elemente de logistică.
0129. – Elementele de sprijin cu servicii al luptei sunt acele elemente care execută:
a) sprijinul logistic;
b) activitatea de informare şi relaţii publice;
c) asigurarea topogeodezică;
d) asigurarea hidrometeorologică;

4
Conform AJP-3.2.- Allied Joint Doctrine For Land Operations/ Annex 1A- Role And Composition Of Land Forces, 28 October 2009
NESECRET
20 din 376
 NESECRET
e) asigurarea cu resurse umane;
f) asistenţa juridică;
g) asistenţa religioasă;
h) asigurarea financiar contabilă.
0130. – Structurile organizatorice temporare se organizează şi funcţionează pe baza deciziei
comandantului în scopul creşterii eficienţei planificării şi desfăşurării acţiunilor militare, în locurile
şi în timpul stabilit; acestea nu scutesc statul major de îndeplinirea atribuţiilor specifice şi nu stabilesc
sau impun alte principii, ori reguli de funcţionare a activităţilor comandamentului.

3. Capabilităţi şi limitări

0131. – (1) Potrivit unui studiu privind dezvoltarea capabilităţilor în Armata României, elaborat
de Direcţia Planificare Strategică din Statul Major General în anul 2010, capabilitatea militară reprezintă
abilitatea de a furniza un efect operaţional cerut de standarde specifice într-un mediu nominalizat şi de a
susţine acel efect pentru o perioadă indicată de timp. Capabilitatea se realizează prin îndeplinirea unor
standarde specifice, de către o structură / echipament militar în următoarele domenii: pregătire, organizare,
doctrină, personal, echipament, interoperabilitate, infrastructură şi conducere – PODMIC.
(2) Capabilităţile de care dispune batalionul de infanterie sunt în legătură directă cu cele ale
brigăzii din care face parte sau în funcţie de cerinţele organizării pentru misiune. Pentru îndeplinirea
misiunilor batalionul de infanterie dispune de următoarele capabilităţi:
a) de a primi sprijin de luptă din partea unităţilor de artilerie, de geniu, cercetare, CBRN,
ISTAR şi EW/război electronic – B.I.Mc.;
b) de atac sau apărare sau executarea mişcărilor de retragere în coordonare cu alte batalioane
sau companii de sprijin cu sisteme de armament organice – B.I.Mc;
c) de a asigura sprijin apropiat forţelor blindate folosind puterea de foc, protecţia şi
mobilitatea proprie – B.I.Mc;
d) de a controla şi menţine porţiunile de teren cucerite şi de a pregăti poziţii de apărare –
B.I.Mc;
e) de a controla şi menţine porţiunile de teren cucerite – B.I.;
f) de a întreprinde acţiuni mobile agresive şi de manevră pe jos pentru a obţine concentrarea
de forţe, pentru a angaja forţele inamice cu focul direct şi indirect al armamentului de infanterie –
B.I.;
g) de a opera în mediul urban şi de a fi pregătite pentru executarea controlului mulţimilor,
evacuarea clădirilor şi patrularea în mediul urban – B.I.;

NESECRET
21 din 376
 NESECRET
h) de a executa misiuni de recunoaştere (patrule, cercetare, puncte de observare) în spatele
liniei înaintate a inamicului în cadrul spectrului de sprijin al artileriei – B.I.;
i) de a confirma şi identifica ţintele - inclusiv capabilitatea pentru precizia efectelor – B.I.;
j) de a detecta ţintele de la o distanţă de 24 Km şi de a le identifica de la o distanţă de 18
Km cu senzorii montaţi pe vehicule pe timp de zi/noapte, cu ţintire directă – B.I.;
k) de a desfăşura acţiuni de luptă expediţionare întrunite şi interarme la nivel tactic, în
condiţii de temperaturi extreme şi acţiuni de luptă în majoritatea tipurilor de teren în condiţii austere;
l) de a observa, interzice, ocupa şi apăra zone;
m) de a desfăşura acţiuni în contrainsurgenţă, în sprijinul păcii şi altele care implică folosirea
personalului, cum sunt preluarea sarcinilor de patrulare, controlul mulţimii, etc., în medii puţin
solicitante, cu pregătire suplimentară;
n) de a opera în mediu NNEC/NATO Network Enabled Capacity integrat;
o) de a se integra în sistem extins ISR întrunit/Joint Intelligence Surveillance
Reconnaissance/ JISR;
p) de a opera în timp real în BFSA / Blue Force Situation Awareness - utilizând Blue Force
Tracker – harta digitală de urmărire a forţelor proprii;
q) de a asigura COP /Common Operational Picture/ Imaginea Operaţională Comună prin
unităţile subordonate până la nivel grupă, chiar dacă sunt debarcate;
r) de a înregistra pe timp de zi, noapte şi în condiţii de vizibilitate redusă imagini ale obiectelor
sau activităţilor de interes şi să le distribuie centrelor desemnate pentru procesare/ exploatare în timp
oportun şi în condiţii de securitate; imaginile pot fi sub formă de fotografii sau imagini video;
s) de a aduce la zi, automat lanţul de comandă şi control al acţiunilor/logistică în ceea ce
priveşte muniţiile şi consumul de combustibil, ca şi pagubele din timpul şi din afara luptei;
t) de a opera fără sprijin sau reaprovizionare timp de 3 zile;
u) de a executa deminarea manuală a câmpurilor de mine şi distrugerea obstacolelor;
v) de a asigura un nivel corespunzător de protecţie CBRN pentru tot personalul şi
echipamentul;
w) de a asigura un nivel corespunzător de protecţie împotriva IED pentru tot personalul şi
echipamentul din organica unităţii;
x) de a asigura integral sprijinul medical şi logistic.
0132. – Batalionul de infanterie organizat pentru misiune aplică puterea de luptă pentru:
a) executarea acţiunilor de luptă ofensive;
b) executarea acţiunilor de luptă defensive;
c) executarea deplasării rapide şi a pătrunderilor limitate;

NESECRET
22 din 376
 NESECRET
d) exploatarea succesului şi urmărirea inamicului, ca parte a unei forţe mai mari;
e) executarea acţiunilor de siguranţă a unei forţe mai mari - avangardă, flancgardă sau
ariergardă;
f) executarea acţiunilor de stabilitate ca parte a unei forţe mai mari;
g) executarea acţiunilor intermediare;
h) executarea acţiunilor de stabilitate şi sprijin.
0133. – La nivelul batalionului de infanterie, care nu are în înzestrare TAB/MLI, poate fi
considerată drept limitare mobilitatea redusă după realizarea dislocării în zona de operaţii. Pentru
deplasarea trupelor în aceste condiţii, este necesară completarea cu mijloace de transport. În afară de
limitările legate de deplasare, un batalion de infanterie nu dispune de aceeaşi putere de foc sau
protecţie ca şi batalioanele care au în înzestrare MLI sau TAB. Pe timpul deplasării, batalioanele de
infanterie sunt vulnerabile la focul indirect al inamicului şi la atacurile CBRN. O altă limitare o
reprezintă perioada de timp în care batalioanele de infanterie pot să desfăşoare acţiuni independente,
cu resurse proprii, respectiv până la trei zile. Pentru desfăşurarea unor astfel de acţiuni de luptă este
necesară o planificare riguroasă a sprijinului cu servicii şi o sincronizare a planului de distribuţie cu
planul de manevră.
0134. – Batalioanele de infanterie care au în înzestrare MLI sau TAB necesită capabilităţi
sporite de transport aerian, pentru dislocarea în zona de operaţii. În zonele urbane, în teren cu culturi
înalte şi păduri, în teren greu accesibil, la traversarea unor cursuri de apă, numărul mare de vehicule
(de luptă, transport), limitează posibilităţile de executare a manevrelor şi a focului. O altă limitare o
reprezintă consumul sporit de materiale din clasele II, III, V.

4. Principii de întrebuinţare în luptă

0135. – Batalionul de infanterie desfăşoară acţiuni de luptă pe baza şi cu respectarea:

a) legilor luptei armate - concordanţa dintre scopuri, forţe şi mijloace; legea raportului de
forţe; dependenţa doctrinei, operaţiilor, tacticilor, tehnicilor şi procedurilor de nivelul dezvoltării
armamentului şi tehnicii de luptă; unitatea acţiunilor; amploarea crescândă a luptei armate şi
necesitatea ofensivei pentru obţinerea victoriei finale;
b) principiilor luptei armate - precizarea scopurilor/definirea clară a obiectivelor; unitatea şi
continuitatea operaţiilor; libertatea de acţiune; iniţiativa; flexibilitatea; concentrarea efortului în locul
decisiv şi la momentul potrivit; întrebuinţarea economică a forţelor şi mijloacelor; realizarea
surprinderii; evitarea surprinderii; organizarea şi executarea oportună a manevrei; realizarea şi
menţinerea rezervei de forţe şi mijloace; cooperarea; siguranţa şi protecţia; simplitatea planurilor şi

NESECRET
23 din 376
 NESECRET
ordinelor; menţinerea unui moral ridicat; sprijinul logistic;
c) cerinţelor generale pentru succesul operaţiilor – iniţiativa; agilitatea; adâncimea;
sincronizarea; multilateralitatea;
d) principiilor de drept internaţional umanitar stipulate în tratate, protocoale şi convenţii
internaţionale.
0136. – Acţiunile de luptă ale batalionului de infanterie trebuie să fie organizate pe baza unui
obiectiv şi a unei concepţii unitare, să se declanşeze prin surprindere şi să se desfăşoare continuu,
manevrier şi sincronizat, cu lovirea/angajarea simultană a tuturor elementelor de dispozitiv ale
inamicului, evitând pe cât posibil, loviturile frontale, angajarea de durată şi în condiţii dezavantajoase
cu grupări de forţe puternice ale acestuia, cu folosirea la maximum a avantajelor oferite de mediu, a
loviturilor aviaţiei, artileriei şi rachetelor, a acţiunilor de luptă electronică, informaţională şi
psihologică, cu măsuri multiple de securitate a acţiunilor, protecţie a forţelor şi de sprijin cu servicii.
0137. – Principiile de întrebuinţare a batalionului de infanterie în acţiuni de luptă sunt:
a) întrebuinţarea în toate tipurile de teren;
b) întrebuinţarea prin surprindere;
c) întrebuinţarea în acţiuni cu caracter decisiv;
d) întrebuinţarea în acţiuni manevriere, executate pe spaţii mari;
e) întrebuinţarea secvenţială;
f) sprijinul eficient şi oportun.
0138. – Întrebuinţarea în toate tipurile de teren este determinată de posibilităţile batalionului
de infanterie de a duce cu succes acţiuni în teren şes, cu lucrări de hidroamelioraţii,
mediu frământat, muntos, pe litoral şi în deltă.
0139. – Întrebuinţarea prin surprindere impune dispunerea şi acţiunea grupată şi rapidă a
structurilor din subordine, în locuri şi momente neaşteptate de către inamic. Prin realizarea
surprinderii se obţine succes moral şi material asupra acestuia, precum şi superioritate şi libertate de
acţiune.
0140. – Întrebuinţarea în acţiuni cu caracter decisiv constă în folosirea forţelor la dispoziţie
în momentele hotărâtoare. În ofensivă, batalionul de infanterie se foloseşte atât în cadrul eşalonului
întâi cât şi în eşalonul doi, pentru îndeplinirea celor mai importante misiuni.
0141. – Întrebuinţarea în acţiuni manevriere, executate pe spaţii mari constă în realizarea
grupării de forţe şi mijloace în locul şi la momentul potrivit, în scopul aplicării unor lovituri
hotărâtoare inamicului, respingerii acţiunilor sau sustragerii de sub loviturile acestuia. Acţiunea
manevrieră trebuie să fie simplă, să se execute în ascuns, rapid, prin surprindere şi să se încadreze în
planul eşalonului superior.

NESECRET
24 din 376
 NESECRET
0142. – Întrebuinţarea secvenţială constă în folosirea batalionului de infanterie doar în
situaţiile în care puterea de luptă îi permite să ducă acţiuni în forţă, într-un ritm rapid, pe adâncimi
variabile şi cu pierderi minime. Puterea de luptă a batalionului de infanterie este determinată de
limitele tehnice ale maşinilor de luptă, pierderile de personal, de limitele umane/scăderea capacităţii
fizice şi psihice a militarilor, consumurile de carburanţi, muniţie şi materiale.
0143. – Sprijinul eficient şi oportun implică pregătirea şi ducerea acţiunilor într-o concepţie
unitară şi menţinerea unei cooperări neîntrerupte între forţele participante.

5. Locul şi rolul

0144. – Batalionul de infanterie este unitatea tactică interarme organizată şi dotată să

desfăşoare acţiuni de luptă sau specifice, în cadrul unei brigăzi, în cadrul unei grupări de forţe de
nivel tactic sau independent, în situaţii de criză şi la război.
0145. – Batalionul de infanterie, în cadrul spaţiului de luptă, joacă mai multe roluri:
a) este angajat, de regulă, în acţiuni de luptă la contact cu inamicul sau poate organiza
raiduri/acţiuni de luptă în adâncime şi acţiuni de luptă în spate;
b) poate participa în acţiuni ca rezervă a unor grupări tactice;
c) poate fi angajat, ca desant aerian debarcat, în executarea acţiunilor de luptă în adâncime
pentru realizarea capetelor de pod, ocupării punctelor cheie din teren, etc.
0146. – În situaţiile de luptă apropiată, forţele batalionului de infanterie îndeplinesc
următoarele roluri:
a) atacă pe căi ce nu permit accesul forţelor blindate;
b) realizează pătrunderi în zone cu teren dificil, care să fie exploatate ulterior de forţele
mecanizate;
c) ocupă obstacolele existente şi terenurile dificile pentru a le folosi în executarea manevrei
tactice şi operative;
d) ocupă sau fac siguranţa zonelor cu construcţii sau păduri;
e) controlează itinerariile periculoase ce pot fi utilizate de alte forţe;
f) acţionează în special pe timp de noapte sau în alte perioade cu vizibilitate redusă;
g) sprijină forţele blindate atunci când acţionează ca desant.
0147. – În pofida tuturor avantajelor oferite de tehnologia militară, de nivelul de performanţă
al armamentului şi tehnicii militare, factorul determinant în îndeplinirea cu succes a misiunilor
primite rămâne luptătorul, cel care prin profesionalismul acţiunilor sale în cadrul subunităţii asigură
eficacitatea structurii de luptă.

NESECRET
25 din 376
 NESECRET
0148. – (1) Batalionul de infanterie acţionează în conflicte de intensitate mică, medie sau
mare, în majoritatea condiţiilor de teren şi vreme.
(2) Infanteria domină în conflictele de intensitate mică datorită posibilităţilor sale de
dislocare rapidă şi angajării cu succes a unui inamic cu valoare egală.

SECŢIUNEA a 3-a
Puterea de luptă

1. Elemente

0149. – Acţiunile de luptă moderne, desfăşurate în tot spectrul, necesită generarea continuă
a puterii de luptă, adesea pentru perioade îndelungate. Puterea de luptă a batalionului reprezintă
rezultatul însumării efectelor distructive şi constructive generate de forţele şi mijloacele de luptă şi
informaţionale ale structurilor pe care poate să le întrebuinţeze la un moment dat. Batalionul
generează putere de luptă prin transformarea potenţialului său într-o acţiune efectivă.
0150. – (1) Cele opt elemente ale puterii de luptă5 cuprind cele şase funcţiuni de luptă -
deplasarea şi manevra, informaţiile, sprijinul prin foc, sprijinul cu servicii, comanda misiunii şi
protecţia, multiplicate de capacitatea de conducere şi puse în valoare de sistemul informaţional.
(2) În scopul creşterii efectelor puterii de luptă, comandantul batalionului utilizează în mod
combinat şi integrat forţele şi mijloacele din organică şi forţele complementare sau primite ca întărire.
Prin adaptarea organizatorică a diferitelor elemente structurale, potrivit misiunii şi sarcinilor,
elementele componente ale batalionului pot fi ajustate potrivit misiunilor, realizând structuri
combinate ce se sprijină reciproc, pe diferite etape sau momente ale acţiunii de luptă.
0151. – Comandantul batalionului, asigură planificarea, într-o concepţie unitară a modului
de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor, iar prin capacitatea sa de conducere şi folosind sistemul
informaţional la dispoziţie asigură aplicarea celor şase funcţiuni de luptă, având ca rezultat
multiplicarea efectelor acestora şi realizarea puterii de luptă, figura 1.3.1.

5
Conform FM 3-0, C1.- Operations, Department of the Army Washington, DC, 22 February 2011
NESECRET
26 din 376
 NESECRET

Figura 1.3.1. Elementele puterii de luptă

0152. – Pentru desfăşurarea acţiunilor în întreg spectrul, fiecare unitate, indiferent de tip,
generează şi menţine puterea de luptă. Comandantul batalionului se asigură că forţele dislocate dispun
de suficientă putere de luptă pentru a combina elementele întregului spectru de acţiuni, într-un mod
adecvat condiţiilor în care se desfăşoară ostilităţile şi în scopul îndeplinirii misiunii. De asemenea,
poate dispune combinarea elementelor puterii de luptă pentru a se apăra împotriva inamicului şi a
depăşi situaţiile critice.
0153. – (1) Generarea şi menţinerea puterii de luptă pe toată durata desfăşurării unei acţiuni
constituie un element esenţial pentru obţinerea succesului.
(2) Comandantul batalionului dimensionează şi ajustează structura diferitelor elemente
componente ale forţei pentru a maximiza capacitatea forţelor introduse iniţial în acţiuni de luptă.
Comandantul combină şi realizează un echilibru între capacitatea de a produce efecte letale/neletale
cu necesitate de a deplasa şi sprijini subunităţile care produc aceste efecte, având în vedere, în acelaşi
timp, realizarea unui echilibru între necesitatea îndeplinirii rapide a misiunii imediate şi
capacitatea de a proiecta şi susţine misiunea următoare.
0154. – Unităţile introduse ulterior în luptă întăresc rezistenţa şi capacitatea de a opera în
adâncimea dispozitivului de luptă. Există mai mulţi factori care contribuie la generarea şi menţinerea
puterii de luptă, printre care:
a) întrebuinţarea rezervelor;
b) concentrarea pe sprijinul de luptă primit;
c) rotirea/ înlocuirea forţelor angajate;

NESECRET
27 din 376
 NESECRET
d) utilizarea mijloacelor de susţinere în scopul realizării şi menţinerii sincronizării acţiunii
diferitelor elemente de dispozitiv şi păstrările avantajului obţinut la un moment dat.
0155. – Înaintea declanşării unei acţiuni de luptă, puterea de luptă a oricărei structuri
reprezintă un potenţial nerealizat. Puterea de luptă a batalionului nu este o valoare numerică. Aceasta
poate fi exprimată dar nu poate fi cuantificată, fiind întotdeauna relativă şi are semnificaţie numai în
condiţiile existenţei unui inamic şi în funcţie de forţele şi mijloacele acestuia; are relevanţă numai la
momentul şi locul unde este utilizată. În plus, modul în care un inamic generează şi utilizează puterea
de luptă poate să difere fundamental de modul în care o fac trupele proprii şi este periculos să se
considere că inamicul deţine aceleaşi forţe şi mijloace, în oglindă, ca cele proprii.
0156. – Comandantul batalionului, prin capacitatea sa de conducere, realizează
transformarea acestui potenţial în acţiune. Informaţiile sunt integrate în procesul de planificare pentru
a modela mediul operaţional şi pentru a veni în sprijinul acţiunilor desfăşurate. Puterea de luptă a
batalionului devine decisivă pentru obţinerea succesului acţiunii de luptă, atunci când este utilizată la
momentul şi locul potrivit.

2. Capacitate de conducere

0157. – (1) Capacitatea de conducere /leadership este factorul care multiplică şi unifică
elementele puterii de luptă.
(2) Capacitatea de conducere a comandantului bazată pe încredere, competenţă şi informare,
intensifică eficienţa tuturor celorlalte elemente ale puterii de luptă prin formularea unor concepte
operaţionale valoroase, asigurând impunerea disciplinei şi motivarea forţelor. O conducere eficientă
poate compensa deficienţele existente în toate funcţiunile de luptă, întrucât reprezintă cel mai dinamic
element al puterii de luptă, în timp ce o capacitate de conducere slabă poate anula avantajul oferit de
aceste funcţiuni.
0158. – (1) Liderul militar, prin virtutea rolului asumat sau a responsabilităţii încredinţate,
inspiră şi influenţează subordonaţii pentru a îndeplini scopul comun.
(2) Caracteristicile esenţiale ale unui lider - caracter, prezenţă de spirit şi intelect - şi
competenţele necesare exercitării actului de comandă - a conduce, a dezvolta şi a realiza, se dezvoltă
prin permanenta învăţare, de-a lungul întregii cariere. Capacitatea de conducere în mediul operaţional
complex al conflictelor moderne realizează diferenţa dintre succes şi eşec.

3. Sistem informaţional

NESECRET
28 din 376
 NESECRET
0159. – (1) Sistemul informaţional reprezintă un factor important în mediul operaţional. În
conflictele moderne, în determinarea rezultatului acţiunilor de luptă, informaţiile au devenit la fel de
importante ca şi acţiunile letale. Fiecare luptă sau operaţie majoră cere operaţii informaţionale
suplimentare, atât pentru informarea publicului larg cât şi pentru a influenţa personalul din interiorul
zonei de operaţii. Acestea reprezintă o armă împotriva sistemului de comandă-control al inamicului
şi un mijloc de influenţare a moralului acestuia. Informaţiile sunt în acelaşi timp distructive şi
constructive.
(2) Comandantul batalionului şi statul major folosesc informaţiile pentru a înţelege,
vizualiza, descrie, conduce şi a creşte eficacitatea funcţiunilor de luptă.
0160. – (1) Toate părţile implicate într-un conflict folosesc informaţiile pentru a exprima
propriul mesaj către diferite ţinte de audienţă. Aceste ţinte pot fi forţele inamice, neutre precum şi
cele proprii.
(2) Informaţiile sunt decisive în acţiuni de stabilitate, unde populaţia reprezintă un factor
important în obţinerea succesului. Informaţiile pot fi proactive sau reactive.
(3) Inamicul manipulează informaţiile şi combină eficient mesajul şi acţiunea. A răspunde
mesajelor inamicului cu fapte şi mesaje proprii poate fi la fel de important precum acţiunea fizică a
trupelor.
0161. – (1) Toate structurile batalionului trebuie să dispună de sisteme informaţionale
moderne care să asigure comandanţilor informaţiile necesare întăririi şi concentrării efectelor
funcţiunilor de luptă.
(2) Actul de comandă bazat pe informaţii relevante face posibil ca un comandant să ia decizii
corecte privind folosirea optimă a puterii de luptă. Un bun exemplu în acest sens poate fi computerul
care, având afişată imaginea operaţională, furnizează comandantului de batalion datele actualizate,
prezentând într-un singur loc, pe ecran, o multitudine de informaţii care pot fi înţelese de un militar
profesionist dintr-o singură privire.
(3) Informaţiile diseminate prin sistemele de informaţii permit liderilor de la toate nivelurile
ierarhice să ia rapid cele mai bune decizii. De exemplu, informaţiile prelucrate corect, diseminate prin
sistemele de informaţii permit forţelor proprii să execute manevra, ocolind zonele de angajare directă,
simultan cu concentrarea efectelor puterii de luptă în locul decisiv şi la timpul decisiv. Acesta duce
la reducerea pierderilor proprii şi dă posibilitatea unei forţe mici să învingă o forţă inamică superioară.

4. Funcţiunile de luptă

0162. – (1) Comandantul batalionului utilizează funcţiunile de luptă în scopul exercitării

NESECRET
29 din 376
 NESECRET
comenzii acţiunilor militare.
(2) Funcţiunea de luptă reprezintă un grup de sarcini şi sisteme - personal, organizaţii,
informaţii şi procese - unite de un scop comun pe care comandantul le foloseşte pentru îndeplinirea
misiunilor sau obiectivelor.
(3) Operaţiile decisive, de modelare şi de susţinere combină toate funcţiunile de luptă pentru
a genera puterea de luptă. În cadrul batalionului, integrarea şi sincronizarea funcţiunilor de luptă se
execută atât pe orizontală cât şi pe verticală.
0163. – Funcţiunea de luptă comanda misiunii dezvoltă şi integrează activităţile care dau
posibilitatea comandantului să stabilească ponderea optimă între comandă şi control. Această
funcţiune de luptă înglobează rezultatele lecţiilor învăţate în ultimii ani, respectiv:
a) schimbarea rolului şi responsabilităţilor comandantului în condiţiile creşterii ponderii
operaţiilor / acţiunilor descentralizate;
b) cerinţele impuse comandanţilor de la toate eşaloanele de a coopera la crearea contextului
de desfăşurare a operaţiilor/acţiunilor;
c) importanţa lucrului în echipă şi a colaborării cu parteneri în context întrunit, internaţional,
interagenţii şi multinaţional;
d) necesitatea de a anticipa şi de a administra schimbarea pe timpul desfăşurării unei campanii.
0164. – Comanda misiunii amplifică capacitatea de conducere în operaţiile forţelor terestre,
explică responsabilitatea liderului de a înţelege, vizualiza, descrie, direcţiona, conduce şi evalua;
furnizează comandantului şi statului major baza de operare pentru acţiunea într-un mediu caracterizat
de incertitudine, în încercarea de a impune ordinea şi de a menţine controlul asupra situaţiei. Noţiunea
de comandă a misiunii identifică faptul că un lider exercită atribuţii de comandă nu numai asupra
forţelor direct subordonate dar şi asupra diverşilor parteneri din mediul internaţional,
al organizaţiilor non-guvernamentale şi ai naţiunii gazdă.
0165. – (1) Comanda misiunii susţine adaptabilitatea forţelor terestre în operaţiile
desfăşurate. Confruntarea cu ameninţările de tip hibrid – o combinaţie de forţe regulate, neregulate,
teroriste şi grupări criminale – într-un mediu operaţional complex impune prezenţa şi acţiunea unor
lideri capabili să se adapteze la realităţile operaţionale.
(2) Comanda misiunii dă posibilitatea unei forţe operaţionale adaptative, care are deopotrivă
autoritatea şi resursele necesare să opereze eficient la toate eşaloanele, în condiţiile emiterii unor
ordine de operaţii clare.
(3) Comanda misiunii impune înţelegerea aprofundată a mediului operaţional, identificarea
unor echipe adaptative capabile să anticipeze şi să administreze corect schimbările şi recunoaşterea
faptului că liderii de la eşaloanele implicate trebuie să împărtăşească riscul asumat pentru crearea de

NESECRET
30 din 376
 NESECRET
oportunităţi.
0166. – Comanda misiunii accentuează:
a) contribuţia esenţială a liderilor de la toate eşaloanele şi pleacă de la premiza că acurateţea
înţelegerii situaţiei depinde de datele furnizate de eşaloanele inferioare şi nu invers;
b) importanţa contextului şi a evaluării operaţionale la care îşi aduc contribuţia liderii
subordonaţi;
c) modul în care comandanţii eşaloanelor inferioare realizează tranziţia între acţiuni de luptă
ofensive, defensive şi de stabilitate precum şi între acţiuni de luptă centralizate şi descentralizate,
preluând iniţiativa, dar cu respectarea intenţiei comandantului eşalonului superior.
0167. – Termenul de comandă a misiunii este folosit pentru a desemna atât funcţiunea de
luptă cât şi pentru definirea în sens larg a actului de comandă. Comanda misiunii reliefează importanţa
factorului uman în raport cu dezvoltarea tehnologică, prin adaptarea tehnologiei la posibilităţile
umane limitate.
0168. – Funcţiunea comanda misiunii se concentrează pe următoarele sarcini:
a) integrarea capabilităţilor funcţiunilor de luptă în scopul îndeplinirii misiunii;
b) acordarea libertăţii de acţiune comandanţilor subordonaţi pentru dezvoltarea situaţiei şi
acţiunea decisivă în condiţiile dinamice ale spaţiului de luptă, dar cu respectarea intenţiei
comandantului eşalonului superior;
c) împuternicirea comandanţilor subordonaţi şi asigurarea cu informaţii în scopul facilitării
execuţiei descentralizate.
0169. – Comanda este atributul comandantului aplicat prin intermediul procesului de luare
a deciziei. În cadrul funcţiunii de luptă comanda misiunii comandantul îndeplineşte patru sarcini, vezi
figura 1.3.2.:
a) conducerea procesului operaţiei/acţiunii;
b) înţelegerea, vizualizarea, descrierea, coordonarea, conducerea şi evaluarea;
c) constituirea de echipe de lucru între structurile modulare din organică şi personalul
structurilor întrunite, partenerii din organizaţiile interguvernamentale, interagenţii, multinaţionale;
d) conducerea activităţilor de informare şi influenţare.

NESECRET
31 din 376
 NESECRET

Figura nr. 1.3.2. Comanda misiunii

0170. – Comandantul conduce executarea sarcinilor de către statul major utilizând controlul.
Controlul constă în totalitatea sistemelor şi procedurilor menite să pună în valoare înţelegerea situaţiei
de către comandant şi să sprijine îndeplinirea misiunii. Sarcinile implicite ale statului major sunt:
a) conducerea procesului operaţiei/acţiunii: planificare, pregătire, executare şi evaluare;
b) managementul conceptelor, instrumentelor operaţionale şi managementul informaţiilor;
c) activităţi de informare, influenţare şi activităţi cibernetice/electromagnetice.
0171. – Sistemele şi reţelele comenzii misiunii reprezintă utilizarea coordonată a resursei
umane, reţelelor, procedeelor, echipamentului şi facilităţilor, managementul conceptelor şi a
sistemului de management al informaţiilor esenţiale pentru conducerea acţiunilor de luptă de către
comandant. Aceste reţele şi sisteme capacitează comanda şi controlul. Designul operaţional este un
proces prin care se dezvoltă şi îmbunătăţesc ideile operaţionale.
0172. – (1) Înţelegerea aprofundată a mediului operaţional şi fundamentarea adaptabilităţii
operaţionale este determinată de utilizarea cu succes a comenzii misiunii.
(2) Adaptabilitatea operaţională reprezintă capacitatea de a ajusta condiţiile existente şi de
a răspunde eficient schimbărilor petrecute în mediul operaţional prin acţiuni adecvate, flexibile şi

NESECRET
32 din 376
 NESECRET
oportune. Adaptabilitatea operaţională reflectă calitatea liderilor şi a forţelor militare demonstrate în
momente cheie, comportamentul acestora în condiţii de ambiguitate şi nesiguranţă, dorinţa lor de a-
şi asuma riscuri şi abilitatea de a se adapta rapid în funcţie de rezultatele evaluărilor continue a
situaţiei.
(3) Comandanţii influenţează gradul de adaptabilitate operaţională a forţelor subordonate,
prin flexibilitatea de care dau dovadă, printr-o planificare participativă şi prin execuţie
descentralizată. Măsura adaptabilităţii operaţionale a echipelor este dată de:
a) înţelegerea mediului operaţional;
b) anticiparea schimbărilor şi adaptarea la schimbare;
c) acceptarea riscului în scopul creării de oportunităţi;
d) influenţa exercitată asupra părţilor implicate: proprii, neutre, adversare, inamice şi
partenerilor din organizaţiile interguvernamentale, interagenţii, multinaţionale.
0173. – Înţelegerea mediului operaţional. Comanda este o funcţie individuală. Ea combină
capacitatea imaginativă de a rezolva probleme, abilităţi de motivare şi comunicare şi o înţelegere
aprofundată a elementelor de dinamică a acţiunilor de luptă. Comanda pe timpul executării acţiunilor de
luptă implică cunoaşterea şi înţelegerea relaţiilor complexe şi dinamice dintre forţele proprii, inamic şi
mediul operaţional inclusiv populaţia. Înţelegerea corectă a situaţiei permite comandantului să vizualizeze
şi să formuleze intenţia comandantului şi să realizeze ghidul de planificare.
0174. – (1) Anticiparea schimbărilor şi adaptarea. Adaptabilitatea operaţională permite
liderilor să treacă cu uşurinţă de la o acţiune de luptă fundamentală la alta.
(2) Operaţiile de luptă majore pot degenera în confruntări neliniare sau în operaţii de pace.
Unităţile pot trece de la lupta ofensivă la lupta de apărare sau de la lupta de apărare la acţiuni de
stabilitate. Această schimbare implică transferul de responsabilitate către alte organizaţii cum ar fi
forţe partenere, autorităţi civile sau organizaţii internaţionale.
(3) Pe timpul etapei de planificare comandanţii trebuie să identifice potenţialele schimbări
şi trebuie să ţină seama de acestea pe timpul executării misiunii. Evaluarea continuă a situaţiei
permite comandantului înregistrarea progreselor obţinute către asemenea schimbări şi luarea de
măsuri pentru pregătirea şi executarea acestora.
0175. – (1) Acceptarea riscului în scopul creării de oportunităţi. Adaptabilitatea
operaţională contribuie la activitatea comandantului orientată spre crearea unui climat organizaţional
bazat pe asumarea calculată a riscului, pe o filozofie a câştigătorului mai degrabă decât aceea de a
evita înfrângerea.
(2) Un aspect cheie al comenzii misiunii îl constituie identificarea riscurilor, gradul de
asumare al acestora, diminuarea posibilelor efecte ale riscurilor asumate prin stabilirea unor măsuri

NESECRET
33 din 376
 NESECRET
de control. Statul major sprijină comandantul în identificarea riscurilor şi a măsurilor menite să
diminueze efectele asumării acestora.
0176. – (1) Comandantul ia în considerare variantele de acţiune în scopul obţinerii succesului
acţiunilor de luptă, protecţiei forţelor şi modelării mediului operaţional. Desfăşurarea jocului de
război facilitează evaluarea riscurilor pentru fiecare curs de acţiune de către comandant şi statul
major, precum şi stabilirea măsurilor de control corespunzătoare.
(2) Evaluarea riscurilor include reacţiile adverse din partea populaţiei şi a mass-mediei. După
evaluarea riscurilor se stabilesc eşaloanele la nivelul cărora se vor asuma o parte din acestea.
Comandanţii sunt responsabili de repartizarea resurselor necesare pentru diminuarea efectelor
riscurilor asumate la nivelul fiecărui eşalon.
0177. – (1) Influenţarea părţilor implicate: proprii, neutre, adversare, inamice şi
partenerilor din organizaţiile interguvernamentale, interagenţii, multinaţionale. Informarea şi
influenţarea părţilor implicate este responsabilitatea directă a comandantului, realizată prin
intermediul acţiunilor de sprijinire a obiectivelor propuse.
(2) Decizia finală în ceea ce priveşte conţinutul mesajelor şi produselor de informare şi
influenţare destinate populaţiei statelor neutre, adversare, inamice sau prietene, aparţine
comandantului. În scopul realizării stării finale dorite, comandantul trebuie să se asigure de
compatibilitatea conţinutului mesajelor şi produselor de informare şi influenţare cu acţiunile forţelor
proprii.
0178. – (1) Comanda misiunii implică luarea în calcul a modului în care acţiunile unităţilor
vor influenţa atât mediul operaţional cât şi modul în care aceste acţiuni sunt percepute de populaţie.
(2) Se pleacă de la presupunerea că inamicul va angaja în egală măsură operaţiile
informaţionale, într-o manieră activă şi agresivă, pentru obţinerea avantajului operaţional. Produsele
de influenţare utilizate de către inamic vor urmări crearea confuziei în rândul populaţiei, distorsionarea
faptelor şi interpretarea acestora într-o manieră proprie care le poate aduce beneficii.
0179. – (1) Funcţiunea de luptă deplasarea şi manevra se referă la cerinţele şi sistemele ce
asigură deplasarea forţelor în scopul ocupării unei poziţii avantajoase faţă de inamic.
(2) Funcţiunea de luptă deplasarea şi manevra include acele sarcini asociate cu angajarea
forţelor prin folosirea focului direct sau a focului de sprijin a manevrei, proiecţia forţei pe timpul
deplasării, mobilitatea şi contramobilitatea.
(3) Deplasarea şi manevra sunt mijloacele prin care comandantul batalionului concentrează
efectele puterii de luptă pentru realizarea surprinderii, şocului, oportunităţii şi dominării inamicului.
Această funcţiune nu se referă la mişcarea administrativă de personal şi materiale, acestea intră în
competenţa funcţiunii de luptă sprijin logistic.

NESECRET
34 din 376
 NESECRET
0180. – (1) Subunităţile luptătoare ale batalionului sunt cele care asigură distrugerea
inamicului, cucerirea şi menţinerea porţiunilor din teren sau sprijină acţiunea altor forţe; orice alte
elemente la dispoziţie sprijină manevra.
(2) Compania de infanterie este elementul de bază pentru manevra batalionului de infanterie;
ea asigură contactul cu inamicul şi îl poate distruge. Subunităţile de infanterie sunt mai eficiente în
lupta apropiată, atunci când vizibilitatea, observarea şi sectoarele de foc sunt limitate.
0181. – Elicopterele, în combinaţie cu infanteria, pot forma o forţă aero-terestră, fiind cele
mai eficiente elemente pentru realizarea manevrei; elicopterele de atac pot să execute misiuni de luptă
împotriva inamicului utilizând deplasarea şi manevra, dar sunt mai eficiente în lupta cu trupele
blindate. De asemenea, mijloacele de aviaţie pot să sprijine deplasarea şi manevra prin executarea
misiunilor de recunoaştere a terenului şi supravegherea dispozitivului de luptă al inamicului.
0182. – Tancurile, atunci când sunt la dispoziţia batalionului, sunt eficiente întrucât au
posibilitatea să se deplaseze şi să execute un foc rapid, precis şi direct; fiind dotate cu dispozitive de
vedere speciale - spectru infraroşu, cameră termică etc., pot să ducă acţiuni de luptă în condiţii de
vizibilitate redusă la fel de bine ca şi în condiţii normale.
0183. – (1) Batalionul de infanterie trebuie să fie antrenat şi pregătit să execute misiuni de
mobilitate, contramobilitate şi menţinerea capacităţii operaţionale cu sau fără sprijinul de geniu.
(2) Forţele luptătoare execută în cadrul protecţiei genistice obstacole, amplasamente pentru
tehnica de luptă din dotare, locaşe de tragere, tranşee şi adăposturi uşoare pentru personal, plantează
manual mine antiblindate, grupuri sau câmpuri de mine, creează culoare în câmpurile de mine,
execută repararea sumară în vederea uzului imediat a unor porţiuni de drum distruse, amenajează
itinerarii şi locuri de trecere prin vaduri, pe mijloace amfibii sau pe bărcile de asalt.
(3) Pentru executarea oricăror lucrări de mobilitate, contramobilitate şi menţinerea
capacităţii operaţionale care necesită forţe şi mijloace specializate, batalionului i se asigură, de către
eşaloanele superioare, sprijin de geniu conform necesităţilor misiunii.
0184. – Batalionul de infanterie poate fi sprijinit cu forţe de poliţie militară din organica
brigăzii, simultan cu îndeplinirea de către aceste forţe a misiunilor de bază. Compartimentul S3 al
batalionului poate să planifice, pentru forţele de poliţie militară, misiuni de monitorizare a rutelor de
evacuare a refugiaţilor şi a punctelor de control.
0185. – (1) Funcţiunea de luptă informaţii reprezintă sarcinile şi sistemele care facilitează
înţelegerea cadrului operaţional, a inamicului, terenului, precum şi a aspectelor civile ale acţiunii de
luptă.
(2) Este condusă de către comandantul batalionului şi include sarcini asociate cu sistemul de
culegere a informaţiilor, supraveghere şi cercetare. Fiind mai mult decât colectarea de date, reprezintă

NESECRET
35 din 376
 NESECRET
un proces continuu care implică analiza informaţiilor din toate sursele şi folosirea acestora în procesul
de planificare şi în conducerea acţiunilor de luptă.
0186. – Funcţiunea informaţii se concentrează pe următoarele sarcini:
a) sprijinul pentru înţelegerea situaţiei tactice;
b) sprijinul cu informaţii pentru acţiunile de luptă proprii şi operaţiile/acţiunile eşalonului
superior;
c) conducerea sistemului de culegere a informaţiilor, supraveghere şi cercetare;
d) asigurarea informaţiilor pe timpul procesului de management a ţintelor.
0187. – (1) La dispoziţia batalionului pentru obţinerea informaţiilor se găseşte plutonul de
cercetare, patrulele şi sistemele de avertizare timpurie ale subunităţilor, posturile de observare/ PO,
pândele şi elementele de cercetare ale artileriei.
(2) Subunităţile aflate în contact cu inamicul sunt o sursă importantă de informaţii. Toate
subunităţile trebuie să raporteze informaţiile obţinute pe timpul desfăşurării acţiunilor. Batalionul
poate să obţină din timp informaţii despre situaţie de la structurile de informaţii ale brigăzii sau a altor
eşaloane.
(3) De asemenea, de la eşaloanele superioare se pot obţine informaţii şi prin interogarea
prizonierilor de război, utilizarea radarelor terestre, a interceptoarelor de sunet sau a senzorilor de
mişcare.
0188. – (1) Informaţiile obţinute duc la înţelegerea situaţiei tactice de către comandantul de
batalion şi răspund la cerinţele prioritare de informaţii/PIR. Compartimentul informaţii - S2 este
răspunzător pentru culegerea, analiza şi difuzarea informaţiilor despre inamic şi zona de interes; S2
sprijină comandantul în luarea deciziei şi întocmeşte „Anexa pentru informaţii”/Anexa „E”.
(2) Înţelegerea situaţiei tactice şi superioritatea informaţională permit evitarea surprinderii
forţelor proprii, luarea rapidă a deciziilor, executarea deplasării şi manevrei şi obţinerea rezultatelor
dorite.
0189. – (1) Funcţiunea de luptă sprijin prin foc reprezintă sarcinile şi sistemele
interconectate care asigură folosirea colectivă şi coordonată de către forţe a focului indirect al forţelor
terestre, a focului întrunit şi a operaţiilor ofensive de informaţii. Include sarcini asociate cu integrarea
şi sincronizarea efectelor acestor trei tipuri de sprijin, cu alte funcţiuni de luptă pentru
îndeplinirea obiectivelor tactice.
(2) Loviturile letale şi neletale, inclusiv operaţiile ofensive de informaţii sunt integrate în
concepţia operaţiei pe timpul planificării şi ajustate pe baza criteriilor de stabilire a ţintelor.
(3) Cele trei componente ale funcţiunii de luptă sprijin prin foc sunt:
a) comanda şi controlul sprijinului prin foc;

NESECRET
36 din 376
 NESECRET
b) sistemele şi mijloacele de management a ţintelor;
c) mijloacele şi resursele de sprijin prin foc.
0190. – Funcţiunea de luptă sprijin prin foc cuprinde utilizarea colectivă şi coordonată a
tuturor mijloacelor specifice necesare pentru conducerea şi asigurarea sprijinului prin foc indirect a
schemei de manevră. Prin sistemul de sprijin prin foc se asigură:
a) angajarea ţintelor prin foc indirect sau direct;
b) sprijinul prin foc la timpul şi locul potrivit;
c) contralovituri precise şi oportune;
d) planificarea şi coordonarea sprijinului prin foc al forţelor terestre şi întrunit.
0191. – (1) Ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului/OSF ia la cunoştinţă, în cadrul
briefingurilor comandantului de batalion, despre sarcinile, scopul, metodele şi efectele dorite. După
aceea OSF planifică, coordonează şi realizează efectele dorite folosind mijloacele din organica
batalionului şi pe cele primite în sprijin.
(2) Fiecare subunitate de sprijin prin foc/FSE a batalionului are în subordine elemente de
asigurare date care furnizează date necesare sprijinului prin foc al companiei sprijin şi al companiilor
de infanterie. Elementele de asigurare date realizează legătura pentru toate mijloacele de sprijin prin
foc şi îl ajută pe comandantul companiei care execută manevra, la stabilirea ţintelor şi estimarea
efectelor.
0192. – Echipa de control aerian tactic este informată de ofiţerul responsabil cu sprijinul
aerian din cadrul compartimentului S3 asupra situaţiei tactice terestre şi despre orice măsuri de
coordonare şi control al sprijinului prin foc.
0193. – Ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului planifică şi coordonează sprijinul aerian
apropiat şi colaborează cu ofiţerul responsabil cu sprijinul aerian/ALO şi cu ofiţerul responsabil cu
apărarea antiaeriană/ADA.
0194. – Unele acţiuni de luptă ale batalionului de infanterie, care se desfăşoară terestru, lângă
coastă, în zone de litoral, în deltă sau în apropierea malurilor fluviale, pot include necesitatea
sprijinului prin foc naval, iar planificarea şi coordonarea acestuia se face de către OSF.
0195. – (1) Funcţiunea de luptă sprijin cu servicii reprezintă sarcinile şi sistemele care
asigură susţinerea şi serviciile necesare asigurării libertăţii de acţiune, extinderii capacităţii operaţionale
şi prelungirii duratei de rezistenţă a forţelor.
(2) Sprijinul cu servicii determină amploarea şi durata acţiunilor de luptă la care participă
batalionul. Sprijinul cu servicii reprezintă asigurarea logistică şi a serviciilor de personal necesare
executării acţiunilor de luptă până la îndeplinirea misiunii. Înhumarea, cartiruirea şi evacuarea
persoanelor reţinute cad tot sub incidenţa funcţiunii de luptă sprijin cu servicii şi includ elemente din

NESECRET
37 din 376
 NESECRET
toate cele trei funcţii subordonate.
0196. – Logistica este ştiinţa planificării şi executării transportului şi asigurării tuturor
elementelor necesare pentru forţele participante la acţiunea de luptă. În sens larg, asigurarea logistică
presupune acele aspecte ale acţiunii militare care sunt legate de: planificare, achiziţii, depozitare,
mişcare, distribuire, mentenanţă, evacuare şi punere la dispoziţie a materialelor; deplasarea,
evacuarea şi spitalizarea personalului; achiziţionarea sau construcţia, mentenanţa, operarea şi punerea
la dispoziţie a facilităţilor; achiziţia sau furnizarea de servicii.
0197. – Logistica integrează sprijinul strategic, operaţional şi tactic al forţelor dislocate,
concomitent cu planificarea mobilizării şi dislocarea de forţe şi materiale suplimentare. Funcţiunea
de luptă sprijin cu servicii include acele sarcini asociate cu:
a) aprovizionarea;
b) mişcarea şi transportul;
c) mentenanţa;
d) sprijinul medical;
e) infrastructura;
f) serviciile de campanie;
g) contractarea;
h) domenii conexe.
0198. – Serviciile de personal sunt acele funcţii ale sprijinului cu servicii legate de bunăstarea,
pregătirea pentru luptă şi calitatea vieţii militarilor. Serviciile de personal completează sprijinul logistic
prin planificarea şi coordonarea eforturilor care asigură şi susţin personalul. Acestea cuprind: asigurarea
cu resurse umane, asigurarea financiar – contabilă, asistenţa juridică, asistenţa religioasă.
0199. – Luând în considerare natura misiunilor batalionului de infanterie, structura de sprijin
logistic este adecvată pentru asigurarea nevoilor specifice în contextul cooperării elementelor de
sprijin cu servicii al luptei. Forţele şi mijloacele din organica companiei stat major asigură necesarul
de bunuri şi servicii pentru desfăşurarea continuă a acţiunilor de luptă. Şeful de stat major
coordonează activitatea de susţinere logistică împreună cu centrul de resurse al batalionului,
compartimentele S1 şi S4, şi comandantul companiei stat major.
01100. – Funcţiunea de luptă protecţia reprezintă sarcinile şi sistemele care asigură păstrarea
capacităţii acţionale a batalionului, astfel încât comandantul să poată folosi la maximum puterea de
luptă a acestuia. Păstrarea capacităţii forţelor cuprinde:
a) protecţia personalului - combatanţi şi necombatanţi;
b) protecţia mijloacelor de luptă şi materialelor;
c) protecţia informaţiilor proprii şi ale partenerilor.

NESECRET
38 din 376
 NESECRET
01101. – (1) Funcţiunea de luptă protecţia susţine capacitatea comandantului batalionului de
a menţine integritatea, puterea de luptă a batalionului. Protecţia determină gradul în care ameninţările
probabile pot afecta acţiunile de luptă şi asigură contracararea sau diminuarea pericolului reprezentat
de acele ameninţări.
(2) Accentul pe protecţie creşte pe timpul pregătirii şi continuă pe tot timpul desfăşurării
acţiunilor de luptă. Protecţia este o activitate continuă care integrează toate forţele şi mijloacele de
protecţie pentru menţinerea siguranţei bazelor, securizării căilor de comunicaţii şi protejării forţei.
01102. – Funcţiunea de luptă protecţie, la nivelul batalionului de infanterie, include acele
sarcini asociate cu:
a) siguranţa;
b) evitarea fratricidului;
c) supravieţuirea;
d) apărarea antiaeriană;
e) operaţii CBRN;
f) protecţia informaţiilor;
g) asigurarea sănătăţii forţelor.

CAPITOLUL II
Conducerea

0201. – Conducerea acţiunilor batalionului de infanterie reprezintă activitatea desfăşurată de

comandamentul batalionului pentru îndeplinirea sarcinilor primite/deduse.

SECŢIUNEA 1
Conducerea batalionului

1. Comanda

0202. – Conducerea batalionului de infanterie se referă la modul în care comandantul

batalionului exercită autoritatea cu care este investit asupra subordonaţilor săi pentru a sintetiza şi
aplica informaţiile culese de la toate nivelurile în cadrul procesului de conducere. Comandantul
utilizează concepţia de design pentru a trece prin toate aspectele comenzii misiunii.
0203. – (1) Comanda reprezintă autoritatea pe care un comandant o exercită, în mod legal,

NESECRET
39 din 376
 NESECRET
asupra subordonaţilor săi, în virtutea gradului sau funcţiei.
(2) Comanda include autoritatea şi responsabilitatea pentru utilizarea eficientă a resurselor
disponibile şi pentru planificarea angajării, organizării, direcţionării, coordonării şi controlului
forţelor în vederea îndeplinirii sarcinilor încredinţate. Include, de asemenea, responsabilitatea pentru
starea de sănătate, bunăstarea, moralul şi disciplina personalului.
0204. – Autoritatea se referă la dreptul şi capacitatea de a judeca, acţiona sau comanda.
Include responsabilitate, răspundere şi delegare. În procesul de aplicare a autorităţii comandantul se
bazează pe educaţie, experienţă, cunoştinţe şi raţiune, ia decizii - planifică modul de realizare a stării
finale - şi conduce - forţele subordonate pe parcursul etapelor de pregătire şi execuţie. Autoritatea
comenzii reprezintă baza exercitării controlului.
0205. – În cadrul procesului militar de luare a deciziei, întregul personal desemnat să
participe la această activitate îşi va concentra efortul pentru fundamentarea deciziei ce urmează a fi
luată de către comandant. A lua decizia înseamnă să ştii dacă să decizi, când să decizi, ce să decizi şi
să înţelegi consecinţele deciziei luate. Comandanţii folosesc vizualizarea, descrierea şi îndrumarea
pentru stabilirea şi comunicarea deciziei.
0206. – Capacitatea de conducere/leadership-ul reprezintă influenţa exercitată de comandant
asupra oamenilor, individual şi în grup, fiind focalizată preponderent asupra relaţiei specifice care se
stabileşte între acesta şi subordonaţii săi. Leadership-ul presupune:
a) asumarea responsabilităţii răspunderii;
b) loialitate faţă de subordonaţi;
c) direcţionarea forţelor şi resurselor repartizate către finalul dorit;
d) stabilirea unui climat de lucru în echipă, care să genereze succesul;
e) curaj fizic şi moral în faţa adversităţilor;
f) o viziune care focalizează şi anticipează cursul acţiunilor viitoare.
0207. – (1) Design. Prin colaborare şi dialog, comandantul utilizează designul pentru
vizualizarea şi descrierea acţiunii de luptă şi apoi pentru a reevalua continuu situaţia. Designul
reprezintă o metodologie de aplicare a gândirii creative şi critice cu scopul de a înţelege, vizualiza şi
descrie probleme complexe, greşit structurate şi de a dezvolta modalităţi de rezolvare a acestora.
(2) Prin prisma înţelegerii mediului operaţional, comandantul poate elabora intenţia
comandantului şi concepţia operaţiilor într-o manieră mult mai realistă. O viziune clară permite
unităţilor subordonate să preia iniţiativa. Comanda misiunii impune exprimarea clară a intenţiei
comandantului şi a concepţiei operaţiei.
0208. – (1) Designul vine în sprijinul sarcinilor comandantului de a conduce etapele de
planificare, pregătire, execuţie şi evaluare a acţiunii de luptă. Designul operaţional se realizează prin

NESECRET
40 din 376
 NESECRET
utilizarea conceptelor şi instrumentelor operaţionale şi orientează elaborarea concepţiei operaţiei şi a
documentelor detaliate de planificare.
(2) Instrumentele operaţionale utilizate pentru designul operaţional în vederea iniţierii
planificării sunt următoarele:
a) definirea mediului operaţional, prin răspunsul la întrebarea: care este contextul în care se
va plica designul?
b) definirea problemei, prin răspunsul la întrebarea: ce problemă constituie obiectul designului?
c) identificarea variantelor de rezolvare a problemei, prin răspunsul la întrebarea: ce
abordare largă, generală poate soluţiona problema?
0209. – Comandantul utilizează designul operaţional înainte, în paralel/sau ulterior procesului
militar de luare a deciziei. Atunci când se confruntă cu o problemă greşit structurată sau când dezvoltă
planuri iniţiale pentru acţiuni de mare amploare, comandantul iniţiază procesul de design înaintea
procesului militar de luare a deciziei. Această ordine îi ajută să înţeleagă mai bine mediul operaţional, să
contureze problema, şi să dezvolte o abordare corectă pentru iniţierea procesului de planificare.
0210. – În situaţia derulării în paralel a procesului de design cu cel de luare a deciziei
militare, o parte din membrii statului major desfăşoară analiza misiunii în timp ce comandantul
împreună cu alţi membrii ai statului major conduc activităţi din cadrul procesului de design.
Cunoştinţele rezultate, precum informaţiile obţinute în urma pregătirii informative a spaţiului de luptă
şi a estimărilor curente, contribuie la documentarea echipei de design în ceea ce priveşte mediul
operaţional. Ca urmare, comandantul poate desemna personal din cadrul statului major pentru a
concentra analiza misiunii asupra anumitor zone.
0211. – (1) Dacă timpul avut la dispoziţie este restrâns iar situaţia impune acţiuni imediate
sau dacă problema este corect structurată, comandantul poate conduce procesul militar de luare a
deciziei şi emite un ordin de operaţii fără a conduce procesul de design. Pe parcursul derulării acţiunii
de luptă, în măsura în care există timpul necesar, comandantul poate iniţia procesul de design pentru
vizualizarea corectă a situaţiei şi îmbunătăţirea planului iniţial elaborat prin utilizarea procesului
militar de luare a deciziei.
(2) Cu toate acestea, chiar dacă comandantul nu execută procesul de design la iniţierea
procesului de planificare, pe parcursul etapei de execuţie, acesta evaluează continuu situaţia pentru a
sesiza schimbările care survin în mediul operaţional şi care pot necesita redefinirea problemei.
0212. – Rolul comandantului în comanda misiunii. Comanda misiunii reprezintă atributul
comandantului de a exercita autoritatea şi orientarea, folosind ordinele de operaţii, pentru a permite
iniţiativa liderilor subordonaţi, potrivit intenţiei comandantului, prin delegarea de autoritate în
conducerea întregului spectru de acţiuni militare. Este un atribut al comandantului care îmbină

NESECRET
41 din 376
 NESECRET
comanda şi controlul cu scopul de a integra funcţiunile de luptă pentru îndeplinirea misiunii.
0213. – Rolul comandantului în comanda misiunii este de a coordona şi conduce
acţiunile începând cu etapa de planificare până la finalul etapei de execuţie, şi de a evalua
continuu. Pentru îndeplinirea misiunii în întregul spectru de acţiuni, comandantul:
a) conduce procesul operaţiei/acţiunii;
b) înţelege, vizualizează, descrie, direcţionează, conduce şi evaluează acţiunile de luptă;
c) constituie echipe de lucru între structurile modulare din organică şi partenerii din
organizaţiile interguvernamentale, interagenţii, multinaţionale, forţele de arme întrunite;
d) conduce activităţile de informare şi influenţare.
0214. – Conducerea procesului operaţiei/acţiunii. Comandantul conduce procesul
operaţiei/acţiunii, figura 2.1.1. În procesul operaţiei/acţiunii comandantul are rolul central în timp ce
personalul statului major îndeplineşte funcţii care au drept scop sporirea eficienţei acţiunilor de luptă.
Pentru transformarea deciziei în acţiune comandantul utilizează capacitatea de conducere/leadership
bazându-se pe experienţă, cunoaştere, educaţie, inteligenţă şi intuiţie.
0215. – Înţelegerea, vizualizarea, descrierea, direcţionarea, conducerea şi evaluarea acţiunilor
de luptă. Comandantul înţelege, vizualizează, descrie, direcţionează, conduce şi evaluează acţiunile de
luptă; vizualizează starea finală, precum şi natura şi designul acţiunii; descrie factorii timp, spaţiu, resurse,
scop şi acţiune; integrează funcţiunile de luptă; conduce şi evaluează continuu.

Figura 2.1.1. Conducerea procesului operaţiei/acţiunii

0216. – (1) Acest proces reprezintă modelul de aplicare a comenzii misiunii. Comandantul
aplică procesul de design pentru a obţine şi menţine o mai bună înţelegere a mediului operaţional şi
NESECRET
42 din 376
 NESECRET
a susţine procesul operaţiei/ acţiunii de luptă.
(2) Comandantul încearcă să vizualizeze starea finală şi abordarea acţiunii. Descrie
vizualizarea situaţiei pentru a se asigura de înţelegerea acesteia de către subordonaţi şi direcţionează
acţiunea în baza înţelegerii situaţionale. Conduce forţele subordonate şi forţele partenere pe parcursul
etapei de execuţie. Evaluează continuu progresul acţiunilor de luptă şi adaptează/redefinesc conform
cerinţelor.
0217. – (1) Comandantul conduce - planifică, pregăteşte, execută şi evaluează – acţiunile de
luptă. Planifică pentru a înţelege situaţia curentă şi a preconiza situaţia viitoare, şi, cu ajutorul statului
major stabileşte modalităţi eficiente de realizare a situaţiei viitoare. Comandantul direcţionează etapa
de pregătire a forţelor pentru îmbunătăţirea capacităţii de execuţie a acţiunilor de luptă de către
acestea şi de a stabili condiţiile care sporesc şansele de obţinere a succesului. Pe tot parcursul etapei
de execuţie, comandantul creează condiţii de preluare a iniţiativei. În cele din urmă, comandantul
evaluează continuu situaţia curentă şi progresul unei acţiuni de luptă, adaptează şi redefineşte
conform cerinţelor pentru a se asigura de îndeplinirea obiectivelor.
(2) Comandantul ia decizii oportune pe baza informaţiilor disponibile. Comandantul identifică
cerinţele importante de informaţii şi concentrează subordonaţii şi statul major asupra identificării
acestora.
(3) Odată transformate în acţiune, efectele deciziilor luate pot fi ireversibile. De aceea,
comandantul trebuie să anticipeze şi acţiunile care vor avea loc în urma aplicării deciziilor.
0218. – (1) Comandantul conduce procesul de design pentru a clarifica aspectele conceptuale
ale planificării respectiv înţelegerea, vizualizarea şi descrierea. După primirea sau în perioada
premergătoare primirii sarcinilor, comandantul poate începe procesul de design pentru a înţelege
mediul operaţional, a defini problema şi a dezvolta o abordare a acţiunii în vederea soluţionării
problemei.
(2) Comandantul vizualizează atât starea finală dorită cât şi modul în care condiţiile actuale
pot fi adaptate pentru a realiza starea finală. Comandantul descrie vizualizarea situaţiei prin
intermediul intenţiei comandantului, directivei de planificare şi concepţiei operaţiei.
0219. – (1) Comandantul conduce şi evaluează continuu. Ghidat de gândirea profesională
câştigată prin experienţă, cunoaştere, educaţie, inteligenţă şi intuiţie, comandantul conduce prin forţa
exemplului şi a prezenţei personale.
(2) Comandantul anticipează şi acceptă asumarea prudentă de riscuri pentru a crea
oportunităţi de a ocupa, reţine, exploata iniţiativa şi de a dobândi rezultate decisive.
(3) Procesul de evaluare sprijină comandantul să înţeleagă mai bine condiţiile actuale şi să
descrie pe larg condiţiile viitoare care definesc succesul.

NESECRET
43 din 376
 NESECRET
0220. – (1) Comandantul încurajează iniţiativa subordonaţilor prin intermediul comenzii
misiunii.
(2) Comandantul încurajează subordonaţii să îşi asume cu prudenţă anumite riscuri pentru a
crea oportunităţi, concomitent cu informarea acestora asupra intenţiei comandantului şi delegarea de
autoritate care să permită libertatea de acţiune şi libertatea de a hotărî.
(3) De asemenea, evidenţiază absenţa informaţiilor relevante precum nevoile esenţiale de
informaţii ale comandantului/CCIR. Direcţionarea este implicită în cadrul comenzii; comandantul
indică acţiunile directe în scopul obţinerii rezultatelor dorite şi conduce forţele pentru îndeplinirea
misiunii.
0221. – (1) Înţelegerea situaţională este esenţială pentru exercitarea rolului comandantului.
Înţelegerea implică analizarea şi interpretarea variabilelor operaţionale sau ale misiunii într-un mediu
operaţional. Derivă din analiza imaginii operaţionale comune prin prisma filtrului de cunoştinţe şi
experienţă ale comandantului.
(2) Înţelegerea include factori fizici - precum localizarea forţelor sau a centrelor de populaţie
- factori umani - precum religie sau moral - şi relaţiile dintre forţele proprii şi cele inamice, populaţia
locală şi alte aspecte ale mediului operaţional care ar putea reprezenta oportunităţi şi ameninţări
pentru forţele proprii.
(3) Înţelegerea corectă a situaţiei reprezintă baza realizării vizualizării situaţiei de către
comandant.
0222. – (1) Vizualizarea spaţiului de luptă de către comandant reprezintă procesul mental
prin care se realizează înţelegerea stării iniţiale a forţelor şi mijloacelor la dispoziţie în raport cu
forţele adverse şi mediul operaţional şi se proiectează momentul final dorit a fi îndeplinit.
(2) Pe parcursul etapei de planificare, vizualizarea comandantului asigură baza de elaborare
a planurilor şi ordinelor. Pe parcursul etapei de execuţie, ajută comandantul să stabilească dacă, când,
şi ce trebuie decis, pe măsură ce se adaptează condiţiilor aflate în permanentă schimbare.
Comandantul şi statul major evaluează continuu progresul acţiunilor de luptă către realizarea stării
finale. Aceştia planifică pentru a adapta acţiunile în funcţie de cerinţe, în scopul îndeplinirii misiunii.
0223. – (1) După primirea misiunii, vizualizarea spaţiului de luptă de către comandant se
concentrează pe elementele specifice acesteia. Deoarece acţiunile de luptă sunt în mod fundamental
dinamice, această vizualizare trebuie să fie continuă.
(2) Vizualizarea stării finale dorite impune comandantului să înţeleagă clar mediul
operaţional şi să analizeze misiunea. Comandantul are în vedere situaţia actuală şi realizează o analiză
a misiunii care se integrează în vizualizarea iniţială. Pentru vizualizarea corectă a spaţiului de luptă,
comandantul recurge la mai multe surse de cunoaştere şi informaţii relevante. Acestea includ:

NESECRET
44 din 376
 NESECRET
a) elemente ale tacticii;
b) materiale din partea statului major şi a altor comandanţi;
c) principii ale războiului;
d) teme operaţionale şi doctrina asociată;
e) estimările curente;
f) imaginea operaţională comună;
g) experienţă şi judecată;
h) experţi pe temele respective.

(3) Vizualizarea permite comandantului să-şi realizeze intenţia şi ghidul de planificare

pentru întreaga acţiune de luptă, nu doar pentru etapa iniţială a acţiunii.
0224. – Comandanţii subordonaţi, ai unităţilor de sprijin, ai unităţilor învecinate şi din cadrul
eşalonului superior comunică pentru a compara modul de percepere a situaţiei curente şi pentru a
avea o imagine comună a vizualizării spaţiului de luptă.
0225. – (1) Descrierea. Pe timpul procesului de planificare, comandantul îşi descrie propria
viziune asupra spaţiului de luptă prin formularea intenţiei, elaborarea ghidului de planificare,
stabilirea cerinţelor critice de informaţii şi a elementelor esenţiale ale informaţiilor despre forţele
proprii.
(2) În mod eficient, intenţia comandantului, ghidul de planificare, cerinţele critice de
informaţii ale acestuia, precum şi elementele esenţiale ale informaţiilor despre forţele proprii servesc
pentru o mai bună orientare şi concentrare a statului major şi a comandanţilor din subordine pentru
sprijinirea deciziilor şi comunicarea acestora în vederea executării.
(3) Comandanţii descriu acţiunea de luptă în termeni potriviţi cu natura misiunii şi propria lor
experienţă. Cu ajutorul cadrului operaţional, comandantul decide modul cum să combine şi să conducă
operaţiile decisive, de modelare şi de sprijin pentru îndeplinirea scopurilor acţiunii de luptă.
0226. – (1) Direcţionarea. Procesul de direcţionare ia diferite forme pe parcursul etapelor de
planificare, pregătire şi execuţie. Comandantul ia decizii şi direcţionează acţiunile în baza înţelegerii
situaţionale, pe care o actualizează prin executarea unei evaluări continue. Acesta utilizează măsurile de
control pentru a concentra acţiunea de luptă asupra obţinerii stării finale dorite.
(2) Comandantul direcţionează acţiunile de luptă prin:
a) pregătirea şi aprobarea de planuri şi ordine;
b) repartizarea şi adaptarea de sarcini şi misiuni, organizarea pentru misiune, aplicarea de
măsuri de control în funcţie de situaţie;
c) dispunerea subunităţilor pentru a maximiza puterea de luptă, anticiparea acţiunilor sau
crearea şi menţinerea opţiunilor de executare a manevrelor;
NESECRET
45 din 376
 NESECRET
d) poziţionarea persoanelor cheie pentru asigurarea observării şi supravegherii în momente
şi locuri esenţiale;
e) adaptarea priorităţilor de sprijin şi alocarea resurselor în baza analizei oportunităţilor şi a
ameninţărilor;
f) acceptarea riscului pentru a crea oportunităţi de a prelua, menţine şi exploata iniţiativa;
g) stabilirea de teme, şi uneori mesaje, pentru activităţile de informare şi influenţare;
h) angajarea rezervelor.
0227. – (1) Conducerea. După luarea deciziei, comandantul conduce forţele pe parcursul
etapei de execuţie. Având o perspectivă generală asupra întregii acţiuni comandantul decide locul
unde şi momentul când este necesară prezenţa sa.
(2) Prezenţa comandantului în mijlocul trupelor demonstrează dorinţa de a împărtăşi
pericolul. De asemenea îi permite să execute o evaluare proprie a condiţiei unităţii subordonate,
inclusiv a moralului comandanţilor subordonaţi şi a militarilor.
(3) Comandantul trebuie să conducă prin prisma exemplului, alături de militari. Avantajele
oferite de tehnologia moderne de comunicaţii şi legătură nu pot înlocui prezenţa comandantului.
0228. – (1) Evaluarea. Realizarea evaluării ajută comandantul să înţeleagă mai bine
condiţiile actuale şi să precizeze modul în care progresează acţiunea de luptă.
(2) Informaţiile pe care comandantul le primeşte din partea subordonaţilor adesea modelează
modul în care acesta identifică, defineşte şi soluţionează o problemă. Comandantul utilizează aceste
informaţii pentru stabilirea indicatorilor de măsurare a progresului pentru îndeplinirea misiunii.
Aceşti indicatori pot lua forma unor obiective imediate pe care subunităţile trebuie să le
îndeplinească pentru a realiza starea finală dorită.
0229. – (1) Comandantul evaluează progresul general pe fondul problemelor existente,
verificând constant dacă misiunea şi intenţia sa se aplică. Când evaluarea indică o diferenţă
semnificativă faţă de vizualizarea originală a comandantului, acesta redefineşte problema şi
elaborează un plan complet nou, conform cerinţelor.
(2) Evaluarea statului major direcţionează modul de exercitare a controlului şi reglare a
activităţilor subordonate. Comanda misiunii solicită ofiţerilor de stat major să-şi adapteze acţiunea în
funcţie de perspectiva comandanţilor subordonaţi; mai întâi se execută evaluarea progresului acţiunii
de luptă potrivit intenţiei comandantului şi apoi a măsurilor de control existente.
0230. – (1) Constituirea de echipe de lucru între structurile modulare din organică şi
partenerii din organizaţiile interguvernamentale, interagenţii, multinaţionale, forţele de arme
întrunite. Constituirea echipelor de lucru trebuie să se execute la începutul etapei de pregătire şi
continuă pe parcursul celei de execuţie.

NESECRET
46 din 376
 NESECRET
(2) Complexitatea mediului operaţional determină necesitatea coordonării şi conducerii
acţiunilor batalionului cu acţiunile altor organizaţii prezente în zona de operaţii. Astfel batalionul
acţionează în context întrunit, interagenţii, interguvernamental, multinaţional dar şi alături de
organizaţii nonguvernamentale. Comandantul batalionului organizat pentru misiune trebuie să
integreze toate capabilităţile acestora. Constituirea echipelor permite comandantului să modeleze
acţiunile de luptă în toate fazele derulării acestora.
(3) Comandantul batalionului alături de liderii organizaţiilor/forţelor care acţionează în zona
de operaţii studiază şi înţeleg capabilităţile şi limitările fiecărei organizaţii partenere. Această acţiune
asigură unitatea de efort. Înţelegerea acţiunii în contextele menţionate anterior se realizează printr-o
instruire comună, printr-o planificare continuă care să înglobeze capabilităţile partenerilor.
0231. – (1) Conducerea activităţii de informare şi influenţare. Eficienţa întregului spectru
de acţiuni de luptă impune comandantului să stabilească, sincronizeze şi integreze acţiunile cu temele
şi mesajele informaţionale pentru a realiza starea finală dorită.
(2) Integrarea acţiunilor, temelor, mesajelor ajută comandantul să asigure transmiterea de
mesaje consistente audienţei. Într-un mediu saturat cu informaţii, acţiunile, temele şi mesajele se
leagă în mod inevitabil, necesitând coordonare şi integrare atentă.
(3) Informaţiile, ca element al puterii de luptă, reprezintă un factor esenţial şi uneori decisiv în
cadrul acţiunilor de luptă. Eficient utilizate, informaţiile pot modela mediul operaţional şi multiplica efectele
succeselor forţelor proprii, în acelaşi timp dejucând eforturile informaţionale ale forţelor inamice.
0232. – La nivelul batalionului, comandantul, neavând la dispoziţie forţe şi mijloace de
informare şi influenţare, îşi va concentra efortul pentru sincronizarea şi integrarea acţiunilor
batalionului/subordonaţilor în concordanţă cu temele şi mesajele eşaloanelor superioare.

2. Controlul

0233. – (1) În timp ce comanda este o funcţie personalizată, controlul implică toate forţele.
Controlul, în contextul comenzii misiunii, reprezintă reglarea/aranjarea forţelor şi funcţiunilor de
luptă, în scopul îndeplinirii sarcinilor primite, în conformitate cu intenţia comandantului.
(2) Comandantul trebuie să deţină controlul pentru a putea conduce acţiunile de luptă.
Comandantul ajutat de statul major, exercită controlul asupra tuturor forţelor aflate în zona de
operaţii. Statul major coordonează, sincronizează şi integrează acţiunile, îl informează pe comandant
şi exercită controlul în numele comandantului/pentru comandant.
0234. – (1) Controlul include sistemele şi procedurile detaliate care permit sporirea gradului
de înţelegere a situaţiei de către comandant şi sprijină executarea misiunii batalionului. Comandantul

NESECRET
47 din 376
 NESECRET
şi statul major utilizează controlul pentru a depăşi constrângerile fizice şi psihice la care este expus
batalionul.
(2) Prin control, statul major şi comandantul vor înţelege aspectele care pot fi măsurate şi
analizate în cadrul acţiunii de luptă. Aceste aspecte includ atât capabilităţile şi limitările
organizatorice cât şi ale sistemelor forţelor proprii sau ale inamicului.
0235. – În aplicarea controlului, statul major îndeplineşte următoarele sarcini:
a) conducerea procesului operaţiei/acţiunii - planificare, pregătire, execuţie şi evaluare;
b) conducerea procesului de management al cunoştinţelor şi al informaţiilor;
c) conducerea acţiunilor de informare şi influenţare precum şi a activităţilor
cibernetice/electromagnetice.
0236. – Procesul operaţiei/acţiunii cuprinde principalele activităţi din cadrul comenzii misiunii,
care sunt realizate pe durata derulării acţiunii de luptă: planificare, pregătire, execuţie şi evaluare.
0237. – (1) Planificarea reprezintă procesul prin care comandantul şi statul major transformă
concepţia comandantului eşalonului superior într-un curs specific de acţiune, pentru pregătire şi
execuţie, concentrându-se pe rezultatele aşteptate.
(2) Planificarea începe cu analiza şi evaluarea condiţiilor existente în mediul operaţional,
punând accentul pe inamic, pentru a putea stabili relaţiile existente între diferitele variabile ale
misiunii. Planificarea implică înţelegerea şi încadrarea problemei precum şi stabilirea condiţiilor care
reprezintă rezultatul final dorit.
(3) Prin derularea MDMP şi a procesului de design, comandantul şi statul major obţin
elemente necesare privind aspectele conceptuale ale planificării.
(4) Pe baza orientării făcute de comandantul eşalonului superior, planificarea va include
formularea unuia sau mai multor COA/cursuri de acţiune, care să permită îndeplinirea misiunii. Un
plan bun pune accentul pe iniţiativă, ţine cont de incertitudini şi fricţiuni şi reduce riscurile.
0238. – (1) În scopul integrării activităţilor, pe durata procesului de planificare batalionul
utilizează următoarele proceduri doctrinare de planificare: design-ul, MDMP, pentru statul major şi
TLP pentru comandanţii de plutoane, companii.
(2) Înainte de primirea misiunii, comandantul poate începe creionarea designului mediului
operaţional, poate încadra corect situaţia tactică, poate realiza şi perfecţiona o abordare operaţională
care să conducă la rezolvarea situaţiei.
(3) Designul este punctul de plecare pentru realizarea unei planificări detaliate, care să
includă realizarea planurilor şi ordinelor folosind MDMP.
(4) MDMP oferă structura care sprijină comandantul şi statul major în realizarea unor
estimări, planuri şi ordine de operaţii. MDMP oferă secvenţa logică necesară pentru derularea corectă

NESECRET
48 din 376
 NESECRET
a procesului de luare a deciziilor, pentru interacţiunile dintre comandant şi statul major, dar în acelaşi
timp oferă cadrul general pentru realizarea planificării paralele.
(5) Designul, MDMP şi TLP se bazează pe abilitatea comandantului de a vizualiza şi de a descrie
acţiunea de luptă. Valoarea lor inerentă constă în rezultatele obţinute şi nu în procesul în sine.
0239. – (1) Pregătirea reprezintă totalitatea activităţilor realizate de către unitate în scopul
îmbunătăţirii capacităţii acesteia de a executa o acţiune de luptă. Pregătirea include dar nu se limitează
la perfecţionarea planului, repetiţii, cercetare militară, supraveghere şi recunoaştere/ISR, coordonare,
inspecţii şi deplasare.
(2) Etapa de pregătire creează condiţii favorabile şi oportunităţi pentru obţinerea succesului de
către forţele proprii. De asemenea, favorizează şi susţine tranziţia tuturor etapelor şi secvenţelor posibile.
(3) Pregătirea reprezintă acţiunile desfăşurate în ansamblu de către batalionul de infanterie,
statul major şi de către fiecare militar. Succesul misiunii este influenţat de activităţile desfăşurate în
etapa de pregătire şi în etapa de planificare. Prin executarea repetiţiilor, statul major, subunităţile şi
fiecare militar vor înţelege rolul pe care îl are fiecare în cadrul acţiunii de luptă care se va desfăşura.
De asemenea, prin executarea repetiţiilor se vor repeta sarcinile complexe, se va verifica
echipamentul şi funcţionarea corectă a armamentului.
(4) Activităţile specifice etapei de pregătire includ:
a) recapitularea şi revizuirea planului iniţial;
b) executarea repetiţiilor;
c) organizarea şi modelarea forţei pentru îndeplinirea misiunii primite;
d) executarea supravegherii şi recunoaşterilor;
e) instruirea şi antrenarea subordonaţilor;
f) executarea deplasării şi a manevrei de către subunităţi;
g) verificările şi inspecţiile premergătoare ducerii luptei;
h) executarea unor pregătiri intensive;
i) integrarea în structura batalionului a subunităţilor şi militarilor primite în completare sau
în întărire;
j) transmiterea misiunilor către subordonaţi şi verificarea modului de înţelegere de către
aceştia a misiunilor primite.
(5) Activităţile de pregătire încep pe durata etapei de planificare şi continuă pe durata etapei
de execuţie. De exemplu, forţele care nu sunt încă angajate în luptă se vor pregăti pentru situaţiile
neprevăzute identificate în unele etape posibile ale acţiunii de luptă. Subunităţile angajate în luptă îşi
vor îndeplini obiectivele iniţiale, după care vor trece la executarea de noi pregătiri, ocuparea de poziţii
defensive sau vor trece în rezervă.

NESECRET
49 din 376
 NESECRET
0240. – (1) Execuţia este etapa în care se pune în aplicare planul de operaţii prin:
a) aplicarea puterii de luptă a batalionului în scopul îndeplinirii misiunii;
b) înţelegerea situaţională pentru evaluarea progresului, ajustarea deciziilor şi a planului
iniţial.
0241. – (1) Etapa de execuţie se focalizează pe desfăşurarea de acţiuni concertate în scopul
cuceririi, menţinerii şi exploatării iniţiativei.
(2) Comandantul de batalion întrebuinţează comanda misiunii pentru a obţine maximum de
flexibilitate şi pentru a încuraja iniţiativa individuală.
(3) Pe măsură ce comandantul evaluează situaţia, el determină momentul când trebuie luată
o decizie. În mod normal, ordinele de operaţii identifică anumite puncte de decizie, dar acţiunile
neaşteptate ale inamicului sau apariţia anumitor condiţii, creează situaţii care impun luarea unor
decizii neanticipate. Comandantul acţionează în momentul în care luarea unei decizii este necesară.
0242. – (1) Pe durata etapei de execuţie comandantul se bazează pe experienţă, creativitate
şi intuiţie pentru a lua rapid o decizie. Statul major va sincroniza acţiunea forţelor şi funcţiunile de
luptă, mai rapid pe durata etapei de execuţie decât pe durata etapelor de planificare şi pregătire. Statul
major trebuie să realizeze această sincronizare în timp ce forţele se deplasează şi acţiunea de luptă
este în curs de desfăşurare.
(2) Pe durata etapei de execuţie comandantul va integra aspectele referitoare la următoarele faze
sau secvenţe ale acţiunii de luptă şi va vizualiza tranziţia de la acţiunea de luptă prezentă la cea viitoare.
(3) În baza acestei vizualizări, comandantul va direcţiona desfăşurarea acţiunilor pentru
realizarea tranziţiei forţelor. Pe măsură ce vizualizează implicaţiile evenimentelor şi soluţiile acestora,
comandantul va transmite concluziile sale către statul major şi comandanţii de subunităţi prin intermediul
cerinţelor de informaţii critice ale comandantului/CCIR şi elementelor de planificare.
(4) Aceste elemente de planificare se pot transforma în faze sau modificări ale acţiunii
efortului principal, în scopul exploatării succesului. În situaţiile în care comandantul trebuie să
realizeze modificări ale planului, va coordona acţiunile batalionului prin intermediul ordinelor
fragmentare/FRAGO.
0243. – (1) Evaluarea este etapa prin care se execută monitorizarea şi analiza continuă a
situaţiei tactice aflată în desfăşurare, în special a situaţiei forţelor inamicului şi a modului de evoluţie
al acţiunii de luptă.
(2) Evaluarea precede şi direcţionează activităţile procesului operaţiei/acţiunii şi
finalizează orice fază sau etapă a unei acţiuni de luptă. Evaluarea implică compararea
evenimentelor desfăşurate cu cele planificate şi include următoarele sarcini:
a) evaluarea continuă a reacţiilor şi a vulnerabilităţilor inamicului;

NESECRET
50 din 376
 NESECRET
b) monitorizarea continuă a situaţiei şi a evoluţiei acţiunii de luptă în funcţie de rezultatul
final dorit de comandant;
c) evaluarea acţiunii de luptă în funcţie de criteriile de eficienţă şi de performanţă.
0244. – Statul major monitorizează situaţia actuală pentru a observa succesul acţiunii de
luptă, eşecul acesteia sau desfăşurarea unor acţiuni neaşteptate de către forţele inamicului.
Comandantul şi statul major evaluează modul de desfăşurare a luptei, încercând să descopere
progresele, oportunităţile sau ameninţările. De asemenea, trebuie să îşi asume riscurile şi să
folosească oportunităţile identificate.
0245. – Criteriul de evaluare a performanţei confirmă sau infirmă dacă o anumită cerinţă a
fost executată corect. Sunt utilizate pentru a evalua acţiunile forţelor proprii întreprinse în scopul
realizării unei sarcini tactice. Un criteriu de evaluare a performanţei va răspunde la întrebarea
„Sarcina tactică sau misiunea a fost îndeplinită în conformitate cu intenţia comandantului?”.
0246. – (1) Criteriul de evaluare a eficacităţii este legat de evaluarea atingerii stării finale,
realizarea unui obiectiv sau producerea unui efect. Sunt utilizate pentru a estima modificările care au
loc în cadrul funcţionării sistemului, forţelor şi mijloacelor sau a mediului de operare. Criteriile de
evaluare a eficacităţii se vor concentra pe rezultatele sau consecinţele acţiunilor desfăşurate.
(2) Un astfel de criteriu poate răspunde la întrebarea „Forţele proprii execută acţiunile
corecte sau este necesar să desfăşoare acţiuni suplimentare sau alternative?”. Un criteriu de evaluare
a eficacităţii va oferi un etalon, care îi va permite comandantului să evalueze progresul înregistrat
comparativ cu îndeplinirea misiunii.
0247. – (1) Statul major va analiza situaţia tactică aflată în desfăşurare folosind variabilele
misiunii şi va face estimări ale situaţiei tactice curente. Estimarea curentă reprezintă o evaluare
continuă a situaţiei tactice în desfăşurare, pentru a determina dacă lupta curentă se desfăşoară în
conformitate cu intenţia comandantului şi dacă se pot desfăşura viitoarele lupte planificate.
(2) Statul major evaluează în mod continuu impactul pe care noile informaţii îl au asupra modului de
desfăşurare a acţiunilor de luptă. Pe baza estimărilor făcute, statul major actualizează permanent situaţia
curentă şi decide dacă este necesară modificarea modului de desfăşurare a acţiunii de luptă.
(3) Comandantul împuterniceşte statul major să execute modificările necesare, dacă aceste
modificări fac parte din aria de competenţă a statului major. Pentru a realiza aceste modificări, statul
major trebuie să determine elementele acţiunii de luptă care necesită decizia comandantului dar şi pe
cele asupra cărora comandantul a delegat controlul către statul major.
0248. – (1) Componenta de planificare din statul major utilizează imaginea operaţională
comună/COP, observaţiile emise de către comandant şi estimările curente pentru a compara modul
de desfăşurare al acţiunii de luptă cu misiunea, concepţia şi intenţia comandantului.

NESECRET
51 din 376
 NESECRET
(2) Vizualizarea spaţiului de luptă de către comandant reprezintă baza de plecare pentru procesul de
luare a deciziei pe parcursul derulării acţiunii de luptă. Estimările curente ale statului major oferă informaţii,
concluzii şi recomandări din perspectiva fiecărui compartiment al statului major. Aceste estimări îl ajută pe
comandant să-şi perfecţioneze COP şi să afle informaţii noi care încă nu au fost analizate.
0249. – (1) Pe durata evaluării, comandantul decide schimbarea cursurilor de acţiune în
momentul în care descoperă că s-au modificat condiţiile iniţiale sau dacă este imposibil să fie obţinute
aceste condiţii datorită abordării alese în cadrul acţiunii de luptă curente.
(2) Prin schimbarea cursului de acţiune, se obţine libertatea de mişcare pentru executarea unor
acţiuni, dincolo de limitele impuse de o perspectivă unică. Pe timpul execuţiei condiţiile se modifică.
Comandantul şi statul major se aşteaptă să apară astfel de modificări, deoarece forţele interacţionează în
mediului operaţional. Recunoaşterea şi anticiparea acestor modificări este fundamentală pentru designul
acţiunii şi în acelaşi timp este esenţială pentru a învăţa din propriile acţiuni.
0250. – (1) Sprijinirea procesului operaţiei/acţiunii. Pe timpul desfăşurării procesului
operaţiei/acţiunii, comandantul şi statul major vor dezvolta proceduri şi procese suplimentare pentru
executarea controlului.
(2) Procese integratoare. Pe timpul desfăşurării activităţilor specifice procesului
operaţiei/acţiunii apar anumite procese integratoare, figura 2.2.1. Comandantul sincronizează aceste
procese, unele cu altele şi le integrează în cadrul acţiunii de luptă, astfel:
a) pregătirea informativă a spaţiului de luptă/IPB;
b) managementul ţintelor/targeting;
c) sincronizarea ISR – cercetare, supraveghere şi recunoaştere;
d) managementul riscului;
e) managementul informaţiilor.
(3) Activităţi continue. Activităţile se desfăşoară continuu pe durata tuturor etapelor
procesului operaţiei/acţiunii. Comandantul sincronizează aceste activităţi unele cu altele şi le
integrează în cadrul acţiunii generale, astfel:
a) ISR – cercetare, supraveghere şi recunoaştere;
b) acţiuni de securitate;
c) protecţie;
d) coordonare şi stabilirea legăturilor;
e) managementul terenului;
f) managementul informaţiilor;
g) comanda şi controlul spaţiului aerian.

NESECRET
52 din 376
 NESECRET

Figura 2.2.1. - Procesul operaţiei /acţiunii extins

(4) Reţelele şi sistemele comenzii misiunii. Un sistem eficient de comandă a misiunii începe
cu personalul batalionului. Comandantul utilizează la maxim reţelele pentru a extinde conexiunile cu
eşaloanele superioare sau subordonate. Comandantul trebuie să se asigure că toate subunităţile au
acces la aceste reţele, înţeleg modul de utilizare/accesare şi pot realiza comunicarea şi schimbul de
informaţii în cadrul reţelelor proprii.
(5) În cadrul sistemelor de comandă a misiunii procedurile sunt cele care guvernează
acţiunile, pentru ca acestea să fie cât mai eficiente şi efective. Echipamentele şi instalaţiile militare
oferă sprijin şi creează un mediu de lucru pentru celelalte elemente ale sistemului de comandă a
misiunii.
(6) Cel mai important element din cadrul oricărui sistem de comandă a misiunii îl reprezintă
personalul bine pregătit. Acţiunile şi răspunsurile acestora asigură controlul acţiunilor de luptă,
începând de la tehnicile de deplasare şi de tragere până la respectarea prevederilor regulilor de
angajare/ROE. Pentru sprijinirea exercitării comenzii misiunii de către comandant, statul major poate
îndeplini următoarele funcţii:
a) oferă informaţii şi analize relevante;
b) actualizează estimarea curentă şi emite recomandări;
c) pregăteşte planurile şi ordinele de operaţii;
d) monitorizează acţiunile de luptă;
e) controlează acţiunile de luptă;
f) evaluează progresul acţiunilor de luptă.

NESECRET
53 din 376
 NESECRET
0251. – (1) Forme de control. Controlul permite comandantului să desfăşoare acţiunile de
luptă pentru a se putea conforma atât intenţiilor comandantului eşalonului superior cât şi modificărilor
situaţiilor tactice. Statul major oferă comandantului un sprijin important în ceea ce priveşte
exercitarea controlului. În funcţie de situaţie, comandanţii pot utiliza două forme de control:
procedural, pozitiv.
(2) Controlul procedural este o tehnică prin care se rearanjează forţele având la bază ordine,
regulamente, politici şi doctrine, inclusiv tactici, tehnici şi proceduri. În momentul în care este stabilit
controlul procedural, intervenţia eşalonului superior nu mai este necesară.
(3) Controlul pozitiv este o tehnică prin care se readaptează/ rearanjează/ reordonează
forţele, prin implicarea permanentă a comandantului şi a comandanţilor de subunităţi care să evalueze
în mod activ, să decidă şi să îndrume militarii subordonaţi. Utilizarea excesivă a controlului pozitiv
se poate transforma rapid în comandă detaliată.
0252. – (1) Măsuri de control. Comandantul exercită controlul procedural şi controlul pozitiv
prin intermediul măsurilor de control. Măsura de control este modalitatea de rearanjare a forţelor sau
a funcţiunilor de luptă.
(2) Măsurile de control sunt stabilite în cadrul autorităţii de comandă iar comandantul de
batalion îi poate autoriza pe liderii subordonaţi, ofiţerii din statul major sau comandanţi de subunităţi
pentru a stabili anumite măsuri de control.
(3) Comandanţii utilizează măsurile de control pentru a desemna responsabilităţi, a realiza
sincronizarea forţelor, a impune restricţii sau pentru a stabili limite care să reglementeze libertatea de
acţiune. De asemenea, comandanţii utilizează măsurile de control pentru a putea coordona acţiunile
subordonaţilor.
0253. – (1) Măsurile de control pot fi permisive sau restrictive. Măsurile de control
permisive creează posibilitatea apariţiei anumitor acţiuni specifice iar măsurile de control restrictive
limitează desfăşurarea anumitor acţiuni.
(2) Măsurile de control îi ajută pe comandanţi în conducerea acţiunilor de luptă prin
stabilirea responsabilităţilor şi a limitelor. Măsurile de control accentuează coordonarea şi cooperarea
dintre forţe, fără a restricţiona inutil libertatea de acţiune, luarea deciziilor şi iniţiativa individuală.
(3) Măsurile de control pot fi: detaliate, sub forma unui ordin de operaţii detaliat sau simple,
cum ar fi procedura pentru organizarea unui punct de control trafic. Măsurile de control includ, dar
nu se limitează numai la:
a) legi şi regulamente;
b) ghidul de planificare;
c) delegarea de autoritate;

NESECRET
54 din 376
 NESECRET
d) instrucţiuni specifice referitoare la planuri şi ordine, precum şi la elemente ale acestora;
e) cerinţele de informaţii.
(4) Elementele instrucţiunilor specifice referitoare la planuri şi ordine sunt:
a) intenţia comandantului;
b) misiunile şi sarcinile batalionului;
c) lista cu cerinţele critice ale comandantului/CCIR;
d) elementele esenţiale ale informaţiilor despre forţele proprii/EEFI;
e) organizarea batalionului în funcţie de sarcina primită;
f) concepţia operaţiei;
g) lista cu ţinte;
h) regulile de angajare/ROE;
i) planul de sprijin cu servicii;
j) măsurile de control grafic;
k) SOP-urile unităţii care permit controlul acţiunilor - raportarea evenimentelor la un anumit
interval sau ritmul ducerii luptei.
0254. – (1) Măsurile de control pot fi stabilite şi în formă grafică. Măsura de control grafică
este un simbol folosit pe o hartă, schemă, plan sau pe un afişaj electronic în scopul rearanjării forţelor
sau funcţiunilor de luptă. Întotdeauna măsurile de control grafice sunt prescriptive-bazate pe cutume.
Ele includ simbolurile pentru limite/graniţe, măsuri de coordonare a sprijinului prin foc, anumite
măsuri de control a spaţiului aerian, zonele de apărare AA sau zonele cu câmpuri de mine.
(2) Comandantul de batalion este cel care utilizează aceste măsuri de control grafic pentru a
reglementa manevrele, deplasarea, folosirea spaţiului aerian, executarea tragerilor şi alte aspecte ale
acţiunilor de luptă. În general, toate măsurile de control grafic sunt legate de forme de relief sau
construcţii artificiale uşor de identificat.
0255. – (1) Variabilele misiunii. Factorii MITF-TC reprezintă un acronim care ne ajută să
identificăm variabilele misiunii. Analiza misiunii descrie caracteristicile zonei de operaţii în termeni
de MITF-TC, concentrându-se asupra modului în care aceştia pot influenţa misiunea.
(2) Acest acronim are la bază următoarele elemente:
a) M- misiunea;
b) I- inamicul;
c) T- terenul şi vremea;
d) F- forţele proprii – inclusiv forţele de sprijin;
e) T- timpul disponibil;
f) C- consideraţii referitoare la civili.

NESECRET
55 din 376
 NESECRET
0256. – (1) Misiunea reprezintă sarcina tactică primită şi împreună cu scopul indică clar
acţiunile pe care trebuie să le execute batalionul şi raţiunea pentru care trebuie executate aceste
acţiuni. Comandantul va analiza misiunea în funcţie de sarcinile specificate, sarcinile implicite,
sarcinile deduse şi intenţia comandantului unităţii tactice cu două eşaloane mai sus.
(2) Enunţarea misiunii batalionului va răspunde la următoarele întrebări:
a) cine?
b) ce?
c) când?
d) unde?
e) de ce?
(3) Comanda misiunii impune ca fiecare comandant să specifice foarte clar scopul pentru
care se desfăşoară o anumită acţiune de luptă sau se execută o anumită sarcină, astfel încât fiecare
subordonat să înţeleagă acest scop.
(4) Când comandantul stabileşte misiunea batalionului, el se va asigura că fiecare dintre
sarcinile încredinţate subunităţilor sprijină atât operaţia decisivă cât şi intenţia comandantului
eşalonului superior. Comandantul trebuie să identifice scopul executării fiecărei sarcini tactice în
parte. De asemenea, trebuie să realizeze conexiunea dintre sarcinile încredinţate subunităţilor şi
operaţia decisivă. În cadrul comenzii misiunii, comandantul va stabili sarcinile fiecărei subunităţi în
parte, în termeni care vor accentua iniţiativa individuală.
0257. – (1) Inamicul este analizat în baza informaţiilor relevante referitoare la:
a) dispunerea, organizarea, efectivele, localizarea, amplasarea şi mobilitatea;
b) doctrina sau şabloanele de execuţie cunoscute;
c) obiceiurile, particularităţile şi aversiunile militarilor inamici;
d) echipamentele, capabilităţile şi vulnerabilităţile inamicului;
e) cursurile de acţiune probabile.
(2) Analiza inamicului include datele referitoare la forţele cunoscute ale inamicului şi
potenţialele ameninţări care pot influenţa succesul misiunii. Aceste ameninţări sunt reprezentate de
multiplii adversari cu diverse motivaţii de ordin: politic, religios, economic sau personal.
(3) Pentru a înţelege capabilităţile şi vulnerabilităţile inamicului, comandantul şi statul major
au nevoie de date de cercetare militară-intelligence detaliate, la timp şi precise. Dintre toate
informaţiile relevante, cele de tip intelligence sunt cele care conţin cel mai mare grad de incertitudine.
Comandantul va utiliza mijloacele de supraveghere şi de recunoaştere pentru a putea colecta cele mai
importante informaţii referitoare la ameninţare şi pentru a le putea procesa şi transforma în date de
intelligence.

NESECRET
56 din 376
 NESECRET
0258. – (1) Terenul şi vremea includ condiţiile naturale care vor influenţa în mod
semnificativ acţiunile de luptă.
(2) Variabila teren include formele naturale de relief - cursuri de apă, zone muntoase, etc.,
şi forme artificiale - oraşe, aeroporturi sau poduri. Terenul va influenţa în mod direct modul în care
un comandant selectează obiectivele, dispune, deplasează, controlează forţele şi va influenţa măsurile
de protecţie şi eficacitatea sistemelor de armament.
(3) Utilizarea eficientă a terenului reduce din efectele tragerilor executate de forţele
inamicului, măreşte eficacitatea tragerilor executate de forţele proprii şi facilitează apariţia
elementului surpriză.
0259. – Terenul şi vremea influenţează toate acţiunile. În planificarea unei acţiuni tactice,
comandantul trebuie să analizeze terenul folosind următoarele aspecte militare:
a) O-observarea şi zonele descoperite;
b) C-căi de apropiere;
c) O-sectoare de observare şi de foc;
d) K-poziţii sau puncte cheie din teren;
e) A-acoperirea şi mascarea.
0260. – (1) Condiţiile de vreme necesită cunoaşterea şabloanelor referitoare la: temperatură,
viteză a vântului, cantitatea de precipitaţii dintr-o zonă, într-o anumită perioadă a anului.
(2) Regimul climateric este un fenomen care poate fi mult mai uşor de prevăzut decât vremea
şi în acelaşi tip este mult mai potrivit pentru analiza la nivel operaţional. Compartimentul de
planificare al statului major se va focaliza asupra modului în care regimul climateric influenţează
acţiunile militare desfăşurate la scară largă într-o zonă geografică. Clima şi vremea influenţează
condiţiile şi capabilităţile militarilor şi sistemelor de armament, mobilitatea acestora, timpul necesar
amplasării obstacolelor şi performanţele muniţiei.
0261. – (1) Forţele proprii reprezintă numărul, tipul, capabilităţile, disponibilitatea forţelor
sau condiţiile în care se poate primi sprijin din partea forţelor de arme întrunite, interagenţii,
multinaţionale, a forţelor naţiunii gazdă, sprijinul oferit de populaţia civilă sau din partea unor
organizaţii comerciale sau particulare.
(2) Comandantul şi statul major actualizează informaţiile referitoare la forţele proprii, cu
două eşaloane mai jos, urmărind gradul de pregătire în vederea ducerii luptei de către subunităţi,
inclusiv mentenanţa, logistica, nivelul de instruire şi moralul personalului. Comandantul este cel care
stabileşte necesarul de subunităţi luptătoare şi de sprijin, necesar pentru îndeplinirea misiunii.
(3) Comandantul şi statul major analizează şi calculează necesarul de forţe proprii şi a celor
disponibile primite în sprijin şi stabilesc resursele necesare pentru îndeplinirea misiunii, făcând o

NESECRET
57 din 376
 NESECRET
analiză a forţelor pentru fiecare sarcină tactică primită.
(4) În situaţia în care resursele necesare pentru îndeplinirea misiunii nu sunt suficiente,
comandantul trebuie să solicite sprijin suplimentar din partea eşalonului superior.
(5) În situaţia în care resursele necesare pentru executarea unor acţiuni de luptă simultane
sunt suficiente, comandantul va ordona executarea secvenţială a acestora.
0262. – (1) Timpul disponibil. Controlul şi exploatarea timpului disponibil determină
obţinerea iniţiativei, a ritmului de ducere a luptei şi a momentului oportun pentru desfăşurarea
acţiunii. Prin exploatarea eficientă a timpului disponibil, comandantul controlează viteza de decizie
şi de acţiune, exercită o presiune constantă asupra forţelor inamicului şi epuizează forţele inamicului.
(2) După primirea ordinului de operaţii, comandantul trebuie să analizeze timpul disponibil
pentru realizarea etapelor de planificare, pregătire şi execuţie. În cadrul factorului timp este inclus şi
timpul necesar pentru adunarea, desfăşurarea şi executarea manevrelor tactice de subunităţi, în scopul
poziţionării acestora în locurile care permit comasarea puterii de foc şi obţinerea rezultatelor optime.
Comandantul analizează cantitatea de timp şi alocă timpul necesar subordonaţilor pentru ca aceştia
să planifice şi să pregătească propriile acţiuni de luptă.
(3) Comandantul trebuie să stabilească conexiuni între timpul disponibil şi inamic prin
prisma a două situaţii. În prima situaţie, comandantul estimează timpul de care dispun forţele proprii
pentru a-şi îndeplini misiunea ţinând cont de eforturile depuse de forţele inamicului care încearcă să
le înfrângă. În a doua situaţie, comandantul analizează timpul necesar pentru îndeplinirea
obiectivelor sau pentru modificarea situaţiei tactice actuale astfel încât să obţină
rezultate favorabile pentru îndeplinirea scopului final.
(4) Prin analiza timpului disponibil comandantul stabileşte viteza cu care poate planifica şi
perioada de timp pentru care poate realiza o planificare în avans a acţiunii de luptă. Timpul alocat
pentru perfecţionarea unui plan de operaţii poate să fie un avantaj oferit inamicului.
0263. – (1) Consideraţiile referitoare la civili reflectă influenţa pe care o au structurile
artificiale, instituţiile civile, atitudinile şi activităţile desfăşurate de populaţia civilă, liderii şi
organizaţiile civile situate în interiorul zonei de operaţii, asupra modului de desfăşurare a acţiunilor
militare. Comandantul şi statul major analizează consideraţiile referitoare la civili în termeni
exprimaţi prin acronimul ASCOPE, respectiv:
a) A- ariile sau zona de operaţii;
b) S- structura;
c) C- capabilităţile;
d) O- organizaţia;
e) P- persoanele;

NESECRET
58 din 376
 NESECRET
f) E- evenimentele.
(2) Comandantul analizează consideraţiile referitoare la civili şi determină care sunt variabilele
sociale, politice, culturale şi religioase din interiorul zonei de operaţii, precum şi modul în care acestea
vor influenţa misiunea batalionului. Înţelegerea relaţiilor existente între acţiunile militare pe de o parte
şi cultura, societatea şi populaţia civilă pe de altă parte, este un factor esenţial în ceea ce priveşte
desfăşurarea acţiunilor militare. Aceste consideraţii sunt strâns legate de efectele produse de celelalte
instrumente ale puterii naţionale şi asigură o conexiune vitală între acţiunile forţelor militare care
interacţionează cu populaţia locală şi rezultatul final care trebuie obţinut.
(3) Consideraţiile referitoare la civili sunt esenţiale pentru perfecţionarea unor planuri
eficiente pentru toate tipurile de acţiuni militare – nu numai pentru cele de stabilitate sau de sprijin.
Executarea acţiunilor militare implică stabilizarea situaţiei, asigurarea păcii, construcţia serviciilor
esenţiale ale unei naţiuni gazdă precum şi tranziţia autorităţii şi a controlului către civili. Executarea
acţiunilor influenţează în mod direct populaţia, infrastructura şi abilitatea forţelor de a realiza
transferul de autoritate către naţiunea gazdă. Procentul în care populaţia civilă sprijină sau se
împotriveşte acţiunilor forţelor proprii, influenţează designul acţiunilor de luptă ofensive sau
defensive.
0264. – Zona de operaţii reprezintă una dintre cele mai importante măsuri de control. În zona
de operaţii, comandantul integrează şi sincronizează executarea manevrelor, a tragerilor şi a zonelor
de interdicţie. Pentru a realiza integrarea şi sincronizarea, comandantul stabileşte priorităţile
procesului de management a ţintelor şi planificarea tragerilor.
0265. – (1) Zona de influenţă reprezintă spaţiul geografic în care comandantul poate interveni
în mod direct în desfăşurarea acţiunii prin utilizarea forţelor luptătoare sau a sprijinului prin foc aflate,
în mod normal, la dispoziţia sa. Zona de influenţă include zona de operaţii a batalionului. Comanda
misiunii autorizează comandanţii să creeze efectele necesare pentru îndeplinirea misiunii, în
conformitate cu ROE, în zona lor de operaţii.
(2) Comandanţii nu pot crea efecte în afara zonei lor de operaţii fără a obţine aprobarea
comandatului desemnat pentru zona de operaţii în care se vor produce acele efecte. Comandanţii
trebuie să controleze întreaga zonă de operaţii, inclusiv cea care nu a fost stabilită subunităţilor.
(3) În zona de operaţii stabilită pentru o unitate, comandantul are autoritatea să realizeze:
a) managementul terenului;
b) colectarea de date de informaţii;
c) desfăşurarea de activităţi specifice afacerilor civile;
d) controlul manevrelor aeriene şi terestre;
e) aprobarea executării tragerilor;

NESECRET
59 din 376
 NESECRET
f) acţiuni de securitate.
0266. – (1) Zonele de operaţii ale subunităţilor subordonate pot fi continue, discontinue sau
nerepartizate, figura 2.2.2.
(2) Zona de operaţii continuă este spaţiul geografic în care subunităţile sunt separate de o
graniţă sau o limită comună. Zona de operaţii discontinue este spaţiul geografic în care subunităţile
nu au graniţe sau limite comune. Zona nerepartizată este spaţiul geografic situat între două zone de
operaţii discontinue sau dincolo de zonele de operaţii continue. Eşalonul superior răspunde de
controlul zonelor nerepartizate aflate în propria zonă de operaţii. Stabilirea unei zone nerepartizate
indică faptul că acea zonă nu este repartizată nici unei subunităţi subordonate. Zonele nerepartizate
rămân în responsabilitatea statului major al eşalonului care deţine controlul.

Figura 2.2.2. Zona de operaţii

0267. – (1) Imaginea operaţională comună/COP reprezintă o imagine de ansamblu a mediului
operaţional care conţine informaţiile relevante despre zona de interes. Aceste informaţii sunt disponibile
pentru comandant şi sunt obţinute pe baza datelor şi informaţiilor generale colectate.
(2) Zona de interes reprezintă zona aflată în atenţia comandantului, incluzând zona de
influenţă şi spaţiul adiacent acesteia, care conţine elemente ce pot afecta desfăşurarea acţiunii şi
îndeplinirea misiunii. În cadrul acţiunilor de stabilitate şi a acţiunilor de sprijin, zona de interes poate
fi mult mai mare decât zona de operaţii pentru ofensivă sau apărare.
0268. – Conducerea procesului de management a cunoştinţelor şi de management a
informaţiilor. Personalul statului major aplică controlul în sprijinul realizării sarcinilor comandantului,
NESECRET
60 din 376
 NESECRET
prin conducerea procesului de management a cunoştinţelor şi de management a informaţiilor.
0269. – Managementul cunoştinţelor implică crearea, organizarea, aplicarea şi transferul
cunoştinţelor cu scopul de a facilita înţelegerea situaţională şi procesul de luare a deciziei.
Managementul cunoştinţelor are trei componente principale:
a) personalul – acele persoane atât din compunerea organizaţiei cât şi din afara acesteia care
creează, organizează, diseminează şi utilizează cunoştinţe precum şi liderii care facilitează crearea
unui mediu adaptativ ce favorizează procesul de învăţare;
b) procesele – metodele utilizate pentru a crea, capta, organiza şi aplica cunoştinţele;
c) tehnologia – sistemele de informaţii care ajută la colectarea, procesare, depozitarea şi
afişarea cunoştinţelor. Tehnologia ajută la crearea unui cadru organizat care să permită redarea
cunoştinţelor - produse şi servicii.
0270. – (1) Prin utilizarea în mod eficient a procesului de management a cunoştinţelor se pot
reduce breşele existente între cerinţele de informaţii ale comandantului şi informaţiile de care dispune
în mod real. Prin elaborarea planului de management a cunoştinţelor liderii militari pot să:
a) acceseze fluxul de informaţii şi cunoştinţe;
b) stabilească criterii de afişare a imaginii operaţionale comune;
c) acceseze şi filtreze informaţiile care provin din surse externe organizaţiilor militare;
d) vină în sprijinul înţelegerii situaţionale şi avertizării situaţionale;
e) favorizeze remedierea rapidă şi exactă a cunoştinţelor elaborate anterior pentru a satisface
noile cerinţe;
f) trimită produsele necesare, în formatul corespunzător, către persoanele care au nevoie de
acestea;
g) nu permită suprasaturarea cu informaţii a comandatului şi a statului major.
(2) Şeful de stat major este responsabil de procesul de management a cunoştinţelor.
0271. – Avertizarea situaţională. Primul pas al etapei de vizualizare, parcursă de către
comandant, începe cu avertizarea situaţională. Avertizarea situaţională reprezintă ansamblul
cunoştinţelor, furnizate în primă urgenţă, asupra condiţiilor de desfăşurare, a limitărilor geografice
şi de timp specifice acţiunii militare. La primirea sarcinilor comandantul începe să elaboreze
avertizarea situaţională pe baza informaţiilor şi a cunoştinţelor de care dispune - imaginea
operaţională comună şi estimările curente.
0272. – Înţelegerea situaţională. Pe parcursul etapei de analiză a misiunii comandantul foloseşte
raţionamentul propriu pentru înţelegerea situaţională plecând de la avertizarea situaţională. Înţelegerea
situaţională reprezintă produsul utilizării analizei şi raţionamentului asupra informaţiilor relevante,
pentru a putea stabili relaţiile existente între variabilele misiunii, facilitând astfel procesul de luare a

NESECRET
61 din 376
 NESECRET
deciziei. Înţelegerea situaţională se bazează pe actualizarea continuă a imaginii operaţionale comune şi
favorizează iniţiativa individuală prin reducerea, dacă nu eliminarea, incertitudinilor.
0273. – Managementul informaţiilor reprezintă modul de utilizare a procedurilor şi sistemelor
de informaţii în scopul colectării, prelucrării, depozitării, afişării, distribuirii şi protejării
cunoştinţelor, datelor şi informaţiilor. Managementul informaţiilor se centrează pe comandant şi pe
informaţiile necesare acestuia pentru a putea exercita comanda misiunii. Managementul informaţiilor
are două componente: sistemele de informaţii şi informaţiile relevante.
0274. – (1) Sistemele de informaţii. Un sistem de informaţii este compus din totalitatea
echipamentelor şi a facilităţilor care colectează, procesează, depozitează, afişează şi distribuie
informaţiile. Acestea includ: computerele – atât sistemele software cât şi hardware; sistemele de
comunicaţii; politicile şi procedurile referitoare la utilizarea acestora.
(2) Sistemele de informaţii reprezintă dimensiunea fizică a managementului informaţiilor.
Acestea realizează în mod automat: sortarea, filtrarea, stocarea şi distribuirea informaţiilor în
conformitate cu priorităţile stabilite de comandant. Comandantul utilizează sistemul de informaţii cu
precădere la momentul stabilirii cerinţelor de informaţii şi apoi concentrează activitatea statului major
şi organizaţiilor pentru a răspunde acestor cerinţe.
0275. – (1) Informaţiile relevante sunt reprezentate de toate informaţiile care sunt importante
pentru comandat sau pentru statul major în exercitarea comenzii misiunii. Pentru a fi relevante
informaţiile trebuie să fie precise, actuale, utile, complete, corecte, de încredere şi securizate.
Variabilele misiunii reprezintă o categorie de informaţii relevante.
(2) Toate informaţiile care sunt transmise către comandant trebuie să fie informaţii relevante.
Comandantul trebuie să primească numai informaţiile sau cunoştinţele de care are nevoie pe durata
exercitării comenzii misiunii. Valoarea informaţiei relevante este dată de modul în care poate fi
încadrată în vizualizarea spaţiului de luptă realizată de comandant.
(3) Pe de altă parte, vizualizarea spaţiului de luptă contribuie la stabilirea informaţiilor
necesare comandantului. Prin stabilirea CCIR comandantul pune accent pe cele mai importante
informaţii relevante. Pentru a putea oferi comandantului informaţiile necesare pentru luarea unor
decizii şi pentru menţinerea înţelegerii situaţionale este nevoie ca personalul statului major să
înţeleagă intenţia comandantului şi să cunoască CCIR.
0276. – Categorii de informaţii. Managementul informaţiilor plasează informaţiile într-una
din cele patru categorii: cerinţe specificate; cerinţe implicite; breşe de informaţii; informaţii care
distrag atenţia.
0277. – (1) Conducerea acţiunilor de informare şi influenţare precum şi a celor
cibernetice/ electromagnetice. În cadrul comenzii misiunii statul major aplică controlul în sprijinul

NESECRET
62 din 376
 NESECRET
sarcinilor comandantului, prin conducerea acţiunilor de informare şi influenţare precum şi a
activităţilor cibernetice/electromagnetice.
(2) Această sarcină a statului major nu se concentrează numai pe adversar, ci asupra întregii
audienţe din mediului operaţional - prieten, neutru, adversar şi inamic. Statul major trebuie să
integreze sarcina conducerii acţiunilor de informare şi influenţare precum şi de activităţi
cibernetice/electromagnetice - în procesul operaţiei/acţiunii.
0278. – Acţiunile de informare şi influenţare sunt definite drept totalitatea activităţilor integrate în
cadrul funcţiunilor de luptă ale comenzii misiunii, sincronizate cu acţiunile în sprijinul întregului spectru de
acţiuni militare, care asigură temele şi mesajele destinate informării audienţei publice interne şi influenţării
populaţiei externe amice, neutre, adversare sau inamice. Comandantul trebuie să stabilească modul în care
acţiunile de informare şi influenţare vor influenţa populaţia dar şi percepţiile acesteia, figura 2.2.3.

Figura 2.2.3. Linii de efort pentru activităţile de informare şi influenţare

0279. – Activităţile cibernetice/electromagnetice. Forţele militare depind din ce în ce mai
mult de spaţiul cibernetic; în interiorul spaţiului cibernetic unităţile folosesc spectrul electronic şi
electromagnetic pentru a depozita, modifica şi realiza schimbul de informaţii prin intermediul
sistemelor de reţele. Datorită dependenţei forţelor militare de spaţiul cibernetic dar şi de spectrul
electromagnetic, comandanţii trebuie să integreze pe deplin activităţile cibernetice/electromagnetice
în cadrul acţiunii generale, vezi figura 2.2.4. Activităţile cibernetice/electromagnetice urmăresc
câştigarea, menţinerea şi exploatarea avantajelor obţinute în spaţiul cibernetic şi în spectrul
NESECRET
63 din 376
 NESECRET
electromagnetic. În acest fel forţele militare îşi pot menţine libertatea de acţiune simultan cu
interzicerea libertăţii de acţiune a forţelor inamicului sau ale adversarilor.

Figura 2.2.4. Linii de efort pentru activităţile cibernetice/electromagnetice

SECŢIUNEA a 2-a
Sistemul de conducere

0280. – Sistemul de conducere constituie o componentă principală a dispozitivului de luptă

şi reprezintă ansamblul forţelor, mijloacelor, capacităţilor şi relaţiilor dintre acestea, utilizate pentru
pregătirea şi desfăşurarea acţiunii, în scopul îndeplinirii sarcinilor primite/deduse.

1. Organizare

0281. – Sistemul de conducere este constituit din:

a) subsistemul decizional, care, în baza principiului unităţii de comandă, este reprezentat de
comandant;
b) subsistemul operaţional, reprezentat de compartimentele structurale ale comandamentului
NESECRET
64 din 376
 NESECRET
participante la elaborarea şi fundamentarea deciziei comandantului;
c) subsistemul informaţional, constituit din ansamblul structurilor, formelor, metodelor,
tehnicilor, procedeelor, procedurilor şi mijloacelor prin care sunt culese, prelucrate, stocate,
transmise şi redate informaţiile;
d) subsistemul de securitate, compus din elementele care asigură protecţia structurilor
comandamentului şi a informaţiilor cu care se operează;
e) subsistemul de sprijin logistic compus din elementele destinate să asigure activitatea
comandamentului - echipare, hrănire, odihnă, asistenţă medicală, aprovizionare cu tehnică, armament
şi muniţie.

2. Puncte de comandă

0282. – (1) Punctul de comandă reprezintă locul/spaţiul din care comandantul şi statul major
exercită conducerea forţelor batalionului pentru îndeplinirea sarcinilor primite/deduse. În punctul de
comandă se organizează sistemul de conducere şi tot aici se organizează şi se desfăşoară procesul de
conducere.
(2) Punctul de comandă al batalionului îndeplineşte următoarele funcţii:
a) elaborează şi transmite ordine;
b) realizează managementul informaţiilor;
c) grupează recomandările statului major pentru luarea deciziilor;
d) execută controlul acţiunilor de luptă;
e) creează toate condiţiile necesare desfăşurării tuturor activităţilor într-un cadru optim.
0283. – (1) Pentru pregătirea şi desfăşurarea unei acţiuni de luptă, la nivelul batalionului se
organizează un număr de puncte de comandă, în funcţie de forma şi tipul acţiunii de luptă care se
desfăşoară.
(2) Batalionul organizează, de regulă, punct de comandă de bază şi punct de comandă de
rezervă.
(3) În unele situaţii, batalionul mai poate organiza punct de comandă înaintat, punct de
comandă ajutător şi punct de comandă mobil.
0284. – (1) Conducerea din aceste puncte de comandă se realizează succesiv/simultan/
alternativ, în funcţie de nevoile batalionului, specificul misiunii, compunerea comandamentului,
echipamentele şi personalul la dispoziţie.
(2) În momentele decisive ale luptei, în scopul unei conduceri oportune a forţelor,
comandantul se poate deplasa, însoţit de un număr restrâns de ofiţeri, în zona acţiunilor de luptă unde

NESECRET
65 din 376
 NESECRET
este absolut necesară prezenţa sa. Această grupă, cu mijloacele de comunicaţii necesare, precum şi
subunităţile de pază şi transport strict necesare constituie punctul de comandă înaintat, care
funcţionează până la rezolvarea situaţiei.
(3) În unele situaţii, când pe anumite direcţii unele forţe desfăşoară acţiuni militare cu un
grad de relativă independenţă, se organizează pentru conducerea acestora un punct de comandă
ajutător.
0285. – În punctul de comandă, personalul şi mijloacele tehnice aferente se dispun grupat în
următoarele structuri:
a) centrul de operaţii, compus din compartimentele S2 şi S3;
b) centrul de resurse, compus din compartimentele S1 şi S4;
c) centrul de comunicaţii, format de compartimentul S6;
d) reţeaua locală de comunicaţii;
e) subsistemul de securitate, compus din elementele care asigură protecţia şi securitatea
punctului de comandă;
f) subsistemul de sprijin logistic, compus din elementele care asigură condiţiile de lucru şi
de existenţă comandamentului.
0286. – Pe timpul desfăşurării acţiunii de luptă, punctele de comandă se deplasează, de
regulă, prin salturi, înapoia dispozitivului forţelor din eşalonul întâi, la o distanţă care să asigure
conducerea permanentă a forţelor din subordine.
0287. – (1) Manevra punctelor de comandă se execută în timpul cel mai scurt, în secret, în
mod organizat, asigurându-se condiţii de mascare şi inducere în eroare necesare. Executarea manevrei
nu trebuie să coincidă, în timp, cu momentele decisive din desfăşurarea acţiunii.
(2) Manevra punctelor de comandă se realizează în funcţie de misiuni, forţele şi mijloacele
la dispoziţie, caracterul terenului, trecerea de la o formă de luptă la alta, precum şi în cazul scoaterii
din funcţiune datorită acţiunilor inamicului. Aceasta presupune, concomitent cu asigurarea
continuităţii conducerii acţiunilor militare, redislocarea punctelor de comandă şi restructurarea
sistemului de conducere.
(3) Mutarea punctelor de comandă se realizează succesiv şi numai după ce în noul loc de
instalare s-a asigurat un minim de reţele de comunicaţii cu eşalonul superior, subordonaţi, forţele
cu care se cooperează şi cu vecinii.
(4) În cazul scoaterii din funcţiune, parţial sau total, a punctului de comandă de bază,
conducerea se preia din punctul de comandă de rezervă. În cazul scoaterii din funcţiune a tuturor
punctelor de comandă, conducerea se preia de către unul din punctele de comandă ale companiilor
subordonate. Preluarea conducerii din punctul de comandă de rezervă sau de către unul din punctele

NESECRET
66 din 376
 NESECRET
de comandă ale companiilor subordonate presupune stabilirea din timp a modalităţilor de realizare a
acesteia; asigurarea condiţiilor de continuitate a conducerii; asigurarea de resurse umane şi materiale,
în principal mijloace de transmisiuni, suficiente pentru asigurarea continuităţii conducerii.
0288. – (1) Lucrul în punctele de comandă se organizează şi se desfăşoară fără întrerupere.
În acest caz, personalul comandamentului trebuie repartizat în mod judicios în cadrul punctului de
comandă. Şeful de stat major răspunde direct pentru organizarea şi desfăşurarea lucrului în punctele
de comandă.
(2) În punctul de comandă se stabilesc următoarele tipuri de relaţii organizatorice: ierarhice;
funcţionale; de stat major; de cooperare; de control.

3. Sistemul de comunicaţii

0289. – (1) Comunicarea, în sens general, reprezintă utilizarea oricărui mijloc sau metodă
de transmitere a informaţiilor, de orice fel, de la o persoană la alta sau dintr-un loc în altul.
(2) Comunicarea permite efectuarea eficientă a managementului informaţiilor.
(3) Comunicarea se realizează cu ajutorul canalelor de comunicaţii.
(4) Canalul de comunicaţii reprezintă un tip suport de transmitere a informaţiei de la
expeditor către destinatar - mijloace radioreleu, cablurile de fibră optică, cablurile de campanie
metalice, canalele prin satelit.
0290. – (1) În cadrul batalionului de infanterie comunicarea se realizează prin următoarele
categorii de canale:
a) canalele de comandă, care sunt căi de transmisie a ordinelor prin lanţul de comandă şi
vehiculează informaţii privind activităţile de acest gen;
b) canalele de stat major, cele utilizate pentru legătura între statul major al batalionului şi
subordonaţi şi sunt destinate, în special pentru activităţi de control;
c) canalele tehnice, folosite între două structuri sau persoane care îndeplinesc funcţii tehnice,
asigurând expertiza specială; acestea nu sunt folosite pentru conducerea acţiunilor de luptă sau
sprijinul acţiunilor altei unităţi.
(2) Suma canalelor de comunicaţii, de acelaşi tip, utilizate în cadrul batalionului pentru a
realiza comanda şi controlul formează reţeaua de comunicaţii.
(3) Suma reţelelor de comunicaţii utilizate în cadrul batalionului pentru a realiza comanda
şi controlul formează sistemul de comunicaţii.
0291. – (1) Potrivit standardelor NATO şi EUROCOM, sistemul de comunicaţii digital al
unităţilor operative trebuie să cuprindă următoarele componente:

NESECRET
67 din 376
 NESECRET
a) reţelele de comunicaţii;
b) subsistemul de management al reţelelor de comunicaţii;
c) subsistemul de sprijin logistic;
d) rezerva de comunicaţii.
(2) În sistemul de comunicaţii digital trebuie organizate următoarele tipuri de reţele:
a) obligatorii - reţeaua de comunicaţii de sprijin; reţelele de comunicaţii ale punctelor de
comandă; reţele radio de campanie pentru legătura directă; reţele sol-aer; reţeaua de pachete radio;
b) opţionale - reţeaua pentru transferul mesajelor; Internet.
(3) Reţeaua de comunicaţii de sprijin, care se constituie la nivelul eşalonului superior al
batalionului, încorporează majoritatea mijloacelor tehnice grupate în centrele de comunicaţii de
sprijin şi liniile magistrale de comunicaţii dintre acestea, precum şi în reţelele radio ale abonaţilor
mobili. Având o structură cu topologie distribuită în întreaga fâşie de operaţii a marii unităţi operative,
această reţea constituie elementul integrator al sistemului de comunicaţii, fiind astfel concepută încât
să nu depindă de organizarea şi dispunerea în teren a dispozitivului operativ, în special de structura,
instalarea şi manevra sistemului de comandă a misiunii deservit.
(4) Reţeaua de comunicaţii de sprijin cu topologie distribuită se compune din: reţeaua
centrelor de comunicaţii de sprijin; reţelele radio ale abonaţilor mobili. Având în vedere nivelul şi
dotarea cu echipamente de comunicaţii ale batalionului de infanterie, reţeaua de comunicaţii de sprijin
se compune din centrul de comunicaţii şi reţelele radio ale abonaţilor mobili.
(5) Reţelele de comunicaţii ale punctelor de comandă, de bază şi de rezervă, sunt
componente ale sistemului de comunicaţii al batalionului care completează şi/sau cresc facilităţile
asigurate abonaţilor unui punct de comandă privind realizarea unor posibilităţi facile de schimb de
informaţii între diferite compartimente ale comandamentului, între acestea şi celelalte elemente ale
punctului de comandă propriu, precum şi cu cele din punctele de comandă ale eşalonului superior,
eşaloanele subordonate şi vecinilor.
(6) Structura tehnică a reţelei de comunicaţii a punctului de comandă cuprinde: centrul de
comunicaţii; reţeaua locală de calculatoare; punctul de acces radio care interconectează grupurile
interne de abonaţi; terminale cu interfeţe pentru toate tipurile de echipamente de comunicaţii şi de
calcul; aparatură de acces, opţional, la reţeaua de transmitere asincronă.
(7) Reţeaua radio de campanie este o componentă a sistemului de comunicaţii destinată
asigurării unor legături directe între centrele de comunicaţii ale punctelor de comandă, pentru
dublarea comunicaţiilor importante şi pentru asigurarea legăturii cu unii corespondenţi care nu pot
beneficia de serviciile reţelei de comunicaţii de sprijin cu topologie distribuită - grupuri izolate de
utilizatori.

NESECRET
68 din 376
 NESECRET
(8) Reţelele radio sol-aer din zona acţiunilor de luptă se organizează în cadrul acţiunilor
întrunite şi cuprind toate reţelele organizate în fâşia de operaţii întrunită pentru conducerea
mijloacelor aeriene ce acţionează în sprijinul şi în spaţiul aerian al marii unităţi întrunite, precum şi
legăturile prin sateliţi destinate conducerii aviaţiei.
(9) Reţeaua radio de transmitere a datelor sub formă de pachete este destinată pentru
asigurarea unui transfer fiabil de date utilizatorilor acesteia în spaţiul tactic, permiţând, prin rutarea
adaptivă, o bună conectivitate între abonaţii cu mare mobilitate într-un mediu ostil şi un spectru
electromagnetic în permanentă schimbare.

4. Documente de conducere

0292. – (1) Pentru exercitarea comenzii misiunii, comandamentul utilizează instrucţiuni.

(2) Instrucţiunile sunt:
a) instrucţiuni cu caracter permanent;
b) instrucţiuni cu caracter temporar.
0293. – (1) Instrucţiunile cu caracter permanent sunt acele documente de conducere pe care
comandamentul, cel mai frecvent statul major, le emite/pune la dispoziţie la începutul procesului
operaţiei/acţiunii şi de regulă au aplicabilitate până la finalul acesteia.
(2) Din această categorie de instrucţiuni fac parte:
a) mandatul;
b) conceptele militare;
c) doctrinele;
d) procedurile de operare/SOP;
e) alte documente.
0294. – (1) Instrucţiunile cu caracter temporar sunt acele documente necesare comenzii
misiunii pe care comandamentul le emite pe tot parcursul procesului operaţiei/acţiunii şi care se
adresează, în general, comandanţilor subordonaţi şi eşalonului superior.
(2) Aceste instrucţiuni sunt:
a) concepţia comandantului;
b) planul;
c) ordinul - de operaţii, de avertizare, fragmentar.
(3) Instrucţiunile cu caracter temporar trebuie să conţină, pe scurt: situaţia în care se
desfăşoară acţiunea, misiunea batalionului, execuţia - intenţia comandantului, concepţia luptei,
sarcinile structurilor subordonate, sarcinile structurilor de sprijin, instrucţiuni de coordonare -

NESECRET
69 din 376
 NESECRET
sprijinul cu servicii, comanda şi comunicaţiile.
0295. – (1) Concepţia comandantului este instrucţiunea emisă de statul major al batalionului,
pentru o anumită acţiune de luptă, prin care sunt transmise informaţiile referitoare la viziunea
comandantului asupra acţiunii de luptă şi trebuie să reflecte:
a) intenţia comandantului;
b) concepţia luptei sau schema de manevră aleasă/decisă.
(2) Intenţia comandantului cuprinde scopul acţiunii de luptă, sarcinile cheie şi starea finală.
Ea face legătura între misiune şi concepţia operaţiei, acestea toate fiind necesar a fi cunoscute cu două
eşaloane mai jos6.
(3) Comandantul trebuie să precizeze clar care trebuie să fie preocuparea centrală a tuturor
subunităţilor subordonate.
(4) Intenţia comandantului nu este un rezumat al concepţiei luptei.
(5) Scopul acesteia este de a concentra atenţia subordonaţilor asupra rezultatului final dorit,
asupra a ceea ce trebuie îndeplinit pentru a se obţine succesul, chiar şi în cazul în care nu se mai aplică
planul şi concepţia comandantului.
0296. – (1) Concepţia luptei sau schema de manevră reprezintă modalitatea sau schema prin
care forţele şi mijloacele aflate la dispoziţie sunt utilizate pentru îndeplinirea scopului acţiunii de
luptă.
(2) Concepţia comandantului stă la baza întocmirii planului şi a ordinului.
(3) Aceasta este autentificată de către comandant şi avizată de eşalonul superior.
0297. – (1) Planul de operaţii este instrucţiunea prin intermediul căreia comandamentul
batalionului planifică şi conduce nemijlocit acţiunile de luptă.
(2) La întocmirea planurilor de operaţii la nivel tactic trebuie avute în vedere următoarele:
a) planurile au la bază presupuneri explicite asupra aceea ce urmează să desfăşoare forţele
batalionului, pe baza evaluărilor efectuate de statul major; practica a demonstrat că foarte rar, unităţile
sunt conduse în conformitate cu planurile întocmite, datorită folosirii unor presupuneri inexacte;
b) planificatorii au tendinţa de a utiliza metode de planificare care conduc la o gândire
inflexibilă şi nepermisivă;
c) planurile de operaţii nu pot fi transformate în ordine de operaţii, deoarece un plan acoperă o
perioadă mai mare de timp; îndepărtarea de prezent presupune utilizarea exponenţială a presupunerilor;
d) de regulă, planurile nu se transmit comandanţilor subordonaţi, ci doar elemente ale
planificării, pe care aceştia le utilizează în propriile procese de planificare;
e) planurile de operaţii nu au o formă finală.

6
Cf. FM 5-0, Army Planning and Orders Production, January 2005, par. 3-15 şi 3-16.
NESECRET
70 din 376
 NESECRET
0298. – (1) Un plan bun trebuie să fie simplu şi flexibil.
(2) Planurile trebuie să fie atât de simple cât permite fiecare situaţie, pentru că în război chiar
şi planurile cele mai simple sunt dificil de îndeplinit. Este o diferenţă importantă, între simplu şi
simplist – ultimul referindu-se la ceva care este făcut mult prea simplu prin ignorarea complicaţiilor
naturale ale situaţiei. Planurile trebuie să facă faţă complexităţii; unele situaţii necesită planuri mai
complicate decât altele. Totuşi, nu se poate afirma că o situaţie complexă necesită în mod automat un
plan la fel de complicat. Unele probleme complicate pot avea soluţii surprinzător de simple.
(3) Flexibilitatea planului reprezintă capacitatea de adaptare a acestuia în funcţie de
modificările de situaţie apărute şi de capacităţile structurilor acţionale. Modificările de situaţie apar
atunci când una sau mai multe presupuneri care au stat la baza planificării au fost inexacte.
(4) Nivelul de flexibilitate într-un plan trebuie să fie direct proporţional cu nivelul de
incertitudine şi fluiditate al situaţiei, nivel stabilit de totalitatea impedimentelor prezentate anterior.
(5) Planul de operaţii este autentificat de către şeful de stat major şi şeful S3 şi avizat de
comandantul de batalion.
0299. – (1) Ordinul este instrucţiunea cu ajutorul căreia comandamentul batalionului
exercită comanda misiunii.
(2) La întocmirea ordinelor, la nivel tactic, trebuie avute în vedere următoarele:
a) ordinul trebuie să prezinte explicit momentul în care intră în vigoare sau condiţiile în care
poate fi aplicat;
b) presupune obligativitatea execuţiei;
c) poate fi înlocuit doar de către un alt ordin.
(3) Ordinul este autentificat de către şeful de stat major şi şeful S3 şi avizat de comandantul
de batalion.

CAPITOLUL III
Ofensiva

SECŢIUNEA 1
Generalităţi

0301. – Majoritatea acţiunilor de luptă ale batalionului de infanterie sunt acţiuni

ofensive; prin ofensivă batalionul trebuie să identifice punctele decisive ale apărării inamicului, să
NESECRET
71 din 376
 NESECRET
aleagă o formă de manevră pentru a evita punctele tari ale inamicului şi să-şi concentreze efectul
puterii de luptă în punctele slabe ale inamicului.

1. Scopul

0302. – (1) Scopul general al ofensivei este înfrângerea inamicului sau crearea condiţiilor
pentru succesul acţiunilor de luptă ulterioare - pentru încetarea ostilităţilor şi trecerea la acţiuni post-
conflict, prin aplicarea concertată a elementelor puterii de luptă a batalionului pe toată adâncimea
dispozitivului inamicului.
(2) Scopul ofensivei se realizează prin:
a) anihilarea, neutralizarea sau capturarea forţei vii;
b) neutralizarea sau distrugerea armamentului şi instalaţiilor inamicului;
c) ocuparea terenului/obiectivelor;
d) privarea inamicului de resurse;
e) obţinerea de informaţii;
f) inducerea în eroare a inamicului asupra direcţiei efortului principal;
g) fixarea inamicului pentru a preveni regruparea sau repoziţionarea forţelor acestuia;
h) executarea oportună a manevrei de foc, forţe şi mijloace pentru încercuirea, capturarea
şi anihilarea inamicului;
i) consolidarea aliniamentelor, zonelor, obiectivelor ocupate şi respingerea
contraatacurilor;
j) menţinerea cooperării permanente în cadrul batalionului, cu vecinii sau cu alte elemente
care acţionează în zona de responsabilitate;
k) sincronizarea acţiunilor forţelor, iar atunci când este cazul, simultaneitatea acestora;
l) securitatea acţiunilor de luptă şi protecţia forţelor;
m) conducerea neîntreruptă a structurilor subordonate;
n) dezorganizarea conducerii inamicului;
o) menţinerea permanentă a iniţiativei.

2. Factori care asigură obţinerea succesului

0303. – Factorii determinanţi în obţinerea succesului în ofensivă sunt:

a) surprinderea;
b) concentrarea efortului - forţelor şi mijloacelor;

NESECRET
72 din 376
 NESECRET
c) ritmul;
d) îndrăzneala /curajul.
0304. – (1) Surprinderea constă în rezultatul măsurilor luate astfel încât acţiunea întreprinsă,
locul, momentul şi mijloacele cu care se realizează să aibă un caracter neprevăzut pentru inamic.
(2) Prin surprindere se urmăreşte:
a) lovirea pe neaşteptate a inamicului;
b) provocarea panicii în rândurile inamicului;
c) paralizarea voinţei;
d) reducerea capacităţii de luptă;
e) dezorganizarea conducerii.
(3) Surprinderea se realizează prin:
a) cunoaşterea acţiunilor şi intenţiilor inamicului;
b) păstrarea secretului asupra acţiunilor proprii şi inducerea în eroare asupra acţiunilor reale;
c) realizarea rapidă a regrupărilor şi manevrei forţelor şi mijloacelor;
d) organizarea şi executarea corespunzătoare a mascării;
e) respectarea disciplinei în folosirea mijloacelor de comunicaţii;
f) schimbarea neaşteptată a ritmului acţiunilor proprii;
g) fermitatea în conducere.
(4) Deoarece surprinderea se manifestă pe o durată de timp relativ scurtă, batalionul de
infanterie trebuie să o exploateze rapid, interzicând inamicului câştigarea de timp şi restabilirea
echilibrului.
0305. – (1) Concentrarea efortului - forţelor şi mijloacelor batalionului de infanterie constă
în masarea în timp şi spaţiu a efectelor puterii de luptă.
(2) Realizarea concentrării efortului se materializează în:
a) stabilirea direcţiei efortului principal;
b) stabilirea celorlalte direcţii de efort;
c) alocarea corespunzătoare a resurselor;
d) stabilirea momentului şi a modului de schimbare a efortului principal, în vederea
exploatării unor oportunităţi sau evitării unor riscuri.
0306. – (1) Ritmul reprezintă capacitatea structurilor componente ale batalionului de
infanterie de a trece de la o stare la alta, de la o etapă la alta, a acţiunilor.
(2) Pentru subunităţile de manevră, de cele mai multe ori, ritmul constă în viteza cu care
acestea îşi îndeplinesc sarcinile.
(3) Ritmul acţiunilor batalionului de infanteriei este dat de:

NESECRET
73 din 376
 NESECRET
a) gradul de mobilitate al forţelor de manevră;
b) gradul de realizare a mobilităţii şi contra-mobilităţii realizate de forţele destinate în acest
sens;
c) gradul de mobilitate al mijloacelor de sprijin al luptei;
d) complexitatea şi eficienţa sistemului de comandă şi a misiunii;
e) flexibilitatea planurilor şi a ordinelor de operaţii;
f) oportunitatea, eficacitatea şi eficienţa sprijinului cu servicii;
g) gradul de avantaj existent în zona de desfăşurare a acţiunilor de luptă, în ceea ce priveşte
spaţiul aerian şi informaţional - superioritate, supremaţie, dominaţie;
h) nivelul de instruire şi coeziunea structurilor subordonate;
i) sprijinul aerian acordat;
j) eficienţa procesului de management a ţintelor/procesul de targeting;
k) gradul de participare /implicare a populaţiei civile;
l) gradul de accesibilitate al terenului;
m) condiţiile atmosferice şi clima.
(4) Ritmul acţiunilor se stabileşte în scopul menţinerii iniţiativei, realizării sincronizării
acţiunilor, realizării surprinderii, limitării libertăţii de acţiune a inamicului, protecţiei forţelor.
(5) Controlul şi modificarea ritmului acţiunilor sunt atribute ale comenzii batalionului. Ele
trebuie astfel gândite încât să ducă la controlul şi modificarea ritmului acţiunilor inamicului.
0307. – (1) Curajul reprezintă trăsătura prin care militarii îşi exprimă dorinţa de a-şi asuma
riscurile unor acţiuni, calculate în prealabil.
(2) Curajul este influenţat de:
a) coeziunea structurilor de conducere şi cele acţionale;
b) pregătirea psiho-morală;
c) justeţea şi legalitatea acţiunilor;
d) gradul de fundamentare a deciziilor;
e) dotarea cu tehnică şi sprijinul cu servicii;
f) gradul de pregătire a structurilor şi a militarilor pentru supravieţuire;
g) gradul de pregătire a militarilor în situaţia în care sunt capturaţi sau luaţi prizonieri.

3. Cadrul ofensiv în care acţionează batalionul

0308. – Batalionul execută acţiuni ofensive în una din următoarele situaţii:

a) în cadrul acţiunilor ofensive ale eşalonului superior, unde se poate afla în eşalonul întâi,

NESECRET
74 din 376
 NESECRET
eşalonul doi al brigăzii, rezervă a diviziei, detaşament înaintat sau de întoarcere;
b) în cadrul acţiunilor defensive ale eşalonului superior, astfel: pentru executarea unei riposte
ofensive a apărării, pentru îmbunătăţirea limitei dinainte a apărării a eşalonului superior, pentru
lovirea inamicului în faţa limitei dinainte a apărării;
c) ca desant aerian debarcat în executarea acţiunilor de luptă în adâncime, pentru realizarea
capetelor de pod, ocupării punctelor cheie din teren, etc.;
d) independent.

4. Integrarea acţiunilor de luptă

0309. – Acţiunile de luptă desfăşurate de batalionul de infanterie în spaţiul de luptă sunt

percepute ca o acţiune integrată şi unitară şi se structurează, după locul în care se desfăşoară, în acţiuni:
a) la contact;
b) în adâncime;
c) în spate.
0310. – (1) Integrarea şi sincronizarea acţiunilor în adâncime, la contact şi în spate sunt
activităţi complexe, ce presupun o înţelegere clară a intenţiei comandantului şi impune stimularea
iniţiativei, atât din partea comandantului, cât şi a subordonaţilor.
(2) Esenţa integrării acţiunilor în adâncime, la contact şi în spate o reprezintă rezultatul
procesului de management a ţintelor/targeting, care are ca efect sincronizarea acţiunilor forţelor.
(3) Realizarea integrării acţiunilor în adâncime, la contact şi în spate are un rol determinant
în atingerea obiectivului final stabilit.
0311. – (1) Acţiunile la contact ale batalionului de infanterie, pentru un moment dat, cuprind
acţiunile desfăşurate de către forţele ce se confruntă nemijlocit cu inamicul şi includ:
a) acţiunile companiilor din eşalonul întâi;
b) sprijinul de luptă pentru companiile din eşalonul întâi;
c) sprijinul cu servicii pentru companiile din eşalonul întâi.
(2) De regulă, acţiunile la contact se desfăşoară după sau concomitent cu acţiunile în
adâncime şi concomitent sau înaintea acţiunile în spate.
(3) În acţiunile ofensive ale batalionului de infanterie, liniare şi neliniare, zona de contact este
delimitată de suma zonelor de responsabilitate ale companiilor din eşalonul întâi, unde acestea se află
la un moment dat.
0312. – (1) Acţiunile în spate ale batalionului de infanterie cuprind acţiunile desfăşurate în
cadrul spaţiului dinapoia zonei de contact şi sunt desfăşurate de către forţele care se găsesc în această

NESECRET
75 din 376
 NESECRET
zonă, împotriva elementelor de cercetare diversiune şi în principal împotriva unităţilor aeromobile şi
aeropurtate ale inamicului.
(2) Scopul acestor acţiuni îl reprezintă susţinerea ritmului ofensivei forţelor de la contact.
0313. – De regulă, acţiunile în spate se desfăşoară ca răspuns la acţiunea inamicului, drept pentru
care ele se pot desfăşura concomitent, înainte sau după acţiunile în adâncime şi cele de la contact.
0314. – (1) Acţiunile în adâncime ale batalionului cuprind acţiunile duse împotriva
inamicului dispus dincolo de zona acţiunilor la contact.
(2) Ele se execută prin comandă, trageri şi manevră şi, în timp, extind spaţiul de luptă până
la limita maximă a posibilităţilor proprii, şi la nivelul batalionului de infanterie includ acţiunile
elementelor de cercetare în dispozitivul inamicului şi unele sisteme de bruiaj şi război electronic care
pot acţiona sub comanda comandantului de batalion.
0315. – Scopul acţiunilor în adâncime poate fi:
a) anihilarea puterii de foc a inamicului;
b) dezorganizarea conducerii;
c) împiedicarea aprovizionării;
d) slăbirea moralului;
e) întârzierea, divizarea şi diminuarea puterii de luptă a inamicului.

5. Sarcini specifice /sarcini implicite

0316. – (1) Prin ordinul de operaţii, batalionul de infanterie primeşte de la eşalonul superior
sarcini, în conformitate cu planul de operaţii al acestuia.
(2) Sarcina reprezintă rolul pe care eşalonul superior îl atribuie batalionului de infanterie
pentru îndeplinirea obiectivelor operative, exprimate în „efecte de produs”, identificate a fi realizate
pentru atingerea scopului urmărit într-un punct decisiv al acţiunii de luptă.
0317. – (1) De regulă, batalionul primeşte sarcini pentru o zi de luptă.
(2) Acţiunile de luptă ale batalionului de infanterie pot fi liniare sau neliniare.
(3) În situaţia în care batalionul de infanterie desfăşoară acţiuni de luptă liniare, fâşia de
ofensivă poate avea o dezvoltare frontală de 1-5 km.
0318. – (1) În condiţiile spaţiului de luptă clasic, caracterizat prin fronturi relativ continue,
când acţiunile se desfăşoară împotriva unui inamic relativ uşor de identificat, prin dispunerea liniară
a forţelor în teren, sarcinile batalionului, şi implicit ale companiilor, se descriu prin raportarea la
spaţiu, stabilindu-se anumite obiective.
(2) Astfel, batalionul din eşalonul întâi al brigăzii va primi obiectiv imediat şi o direcţie

NESECRET
76 din 376
 NESECRET
ulterioară. Obiectivul imediat:
a) ruperea apărării sau pătrunderea prin intervalele din dispozitivul inamicului;
b) respingerea contraatacului executat cu eşalonul doi al batalionului care se apără;
c) cucerirea /consolidarea unui aliniament situat la aproximativ 1-2 km.
Direcţia ulterioară - continuarea ofensivei în adâncimea apărării inamicului, către obiectivul imediat
al brigăzii/ eşalonului superior; în acest moment, batalionului i se precizează un nou obiectiv.
(3) Batalionul din eşalonul doi al brigăzii poate primi următoarele sarcini:
a) dezvoltarea ofensivei pe direcţia principală;
b) participarea la respingerea contraatacurilor inamicului;
c) înlocuirea subunităţilor din eşalonul întâi care au suferit pierderi mari;
d) nimicirea inamicului din punctele de sprijin rămase înapoia subunităţilor din eşalonul întâi
şi alte sarcini.
La introducerea în luptă pentru dezvoltarea ofensivei în adâncime batalionul din eşalonul doi poate
primi obiectiv imediat şi direcţie ulterioară de ofensivă ca în cazul batalionului din eşalonul întâi.
(4) Batalionul din rezerva diviziei nu primeşte sarcini şi se află la dispoziţia comandantului
diviziei.
(5) Batalionul ca detaşament înaintat poate primi următoarele sarcini:
a) ocuparea din mişcare a unui aliniament/raion favorabil, defileu/pasuri, treceri peste cursuri
de apă/canaluri, sectoare favorabile pentru forţare, noduri de comunicaţii;
b) realizarea joncţiunii cu desantul aerian.
(6) Batalionul ca detaşament de întoarcere poate primi următoarele sarcini:
a) întoarcerea şi cucerirea unui raion de apărare/punct de sprijin din adâncimea apărării
inamicului dispus pe direcţia loviturii principale a unităţilor care acţionează frontal;
b) ocuparea unei înălţimi dominante - nod orografic, nod de comunicaţii, pas, chei, defileu -
şi menţinerea acesteia până la realizarea joncţiunii cu trupele care acţionează frontal;
c) nimicirea unor puncte de comandă şi centre de comunicaţii ale inamicului;
d) ocuparea, în vederea preîntâmpinării distrugerilor de către inamic, a unor lucrări
hidrotehnice şi de artă importante - poduri, tuneluri, viaducte.
0319. – (1) În situaţia în care batalionul de infanterie desfăşoară acţiuni de luptă liniare, dar
cu o dispersare mare, fâşia de ofensivă se poate extinde până la 10 km şi chiar mai mult.
(2) În situaţia în care batalionul de infanterie desfăşoară acţiuni ofensive neliniare, sarcinile de
luptă constau în cucerirea simultană sau succesivă a unui număr de obiective, sau chiar a unui singur
obiectiv. Atât acţiunile de luptă ofensive liniare cât şi cele neliniare se desfăşoară fie într-o zonă de operaţii
continuă, fie într-o zonă de operaţii discontinuă sau într-o zonă în care alternează cele două tipuri.

NESECRET
77 din 376
 NESECRET
0320. – (1) În cazul acţiunilor de luptă liniare desfăşurate în zonă de operaţii continuă,
comandantul batalionului va stabili sarcini pentru toate subunităţi subordonate, în întreg spaţiul de
luptă - la contact, în adâncime şi în spate.
(2) În cazul acţiunilor de luptă liniare desfăşurate în zonă de operaţii discontinuă,
comandantul batalionului are responsabilitatea pentru porţiunea zonei de operaţii din afara zonelor
de operaţii ale subunităţi subordonate. Astfel, acţiunile batalionului de infanterie vor fi acţiuni
neliniare, iar ale companiilor subordonate, acţiuni liniare.
(3) Pentru aceasta, organizarea spaţiului de luptă al subunităţilor subordonate cuprinde cele
trei zone - adâncime, contact şi spate; acest lucru nu se întâlneşte şi la organizarea spaţiului de luptă
al batalionului.
0321. – În cazul acţiunilor de luptă neliniare în zonă de operaţie continuă, comandantul
batalionului va organiza acţiunile neliniare pe spaţii largi, separate, în urma unei analize atente a
dispunerii forţelor inamicului şi a posibilităţilor de acţiune ale vecinilor.
0322. – Pe timpul procesului de planificare, analizând situaţia, statul major al batalionului
poate identifica, pe lângă sarcinile de luptă primite, o serie de sarcini deduse, sarcini care sunt luate
în calcul la stabilirea misiunii batalionului.

6. Forme de manevră în ofensivă

0323. – Prin manevră se înţelege modalitatea prin care forţele şi mijloacele forţelor proprii
abordează/acţionează asupra dispozitivului de luptă al inamicului.
0324. – (1) De regulă, atacul batalionului de infanterie este îndreptat asupra frontului,
flancurilor sau spatelui dispozitivului inamicului.
(2) Principalele forme de manevră de forţe şi mijloace folosite de batalionul de infanterie în
ofensivă sunt:
a) lovitura frontală;
b) pătrunderea;
c) învăluirea - simplă sau dublă;
d) întoarcerea;
e) infiltrarea;
f) manevra pe verticală.
0325. – (1) Lovitura frontală reprezintă forma de manevră cea mai puţin avantajoasă,
datorită pierderilor mari în personal şi tehnică de luptă.
(2) Aceasta se execută de către batalionul de infanterie asupra frontului inamicului şi constă

NESECRET
78 din 376
 NESECRET
în producerea de pierderi cât mai mari acestuia prin ruperea apărării şi crearea de breşe în dispozitivul
de apărare al acestuia, care să asigure în continuare folosirea celorlalte forme de manevră în scopul
nimicirii pe părţi a acestuia şi dezvoltării în ritm rapid a ofensivei.
(3) Lovitura frontală se adoptă, de regulă, atunci când:
a) apărarea inamicului nu prezintă goluri şi flancuri descoperite;
b) apărarea inamicului este slab organizată;
c) există realizat un raport de forţe favorabil trupelor proprii pe direcţiile principale de
acţiune.
0326. – (1) Pătrunderea se execută de către batalionul de infanterie concomitent sau ca o
continuare a atacului frontal şi urmăreşte crearea unei breşe în sistemul defensiv al inamicului şi
dezorganizarea apărării acestuia prin concentrarea puterii de luptă necesare în sectorul de rupere,
astfel încât apărătorul să fie depăşit din punct de vedere numeric, tehnic şi tactic.
(2) Batalionul de infanterie execută ruperea, de regulă, în cadrul sectorului de rupere al
eşalonului superior.
0327. – (1) Învăluirea, simplă sau dublă, constă în folosirea unei părţi din forţele batalionului
de infanterie pentru a desfăşura acţiuni în flancul/flancurile inamicului care se apără, iar cu
majoritatea forţelor acţionează frontal, în scopul ocupării, distrugerii/neutralizării unor obiective cu
rol important în stabilitatea apărării inamicului.
(2) Adoptarea acestei forme de manevră impune existenţa sau crearea unui flanc vulnerabil,
sau a ambelor flancuri şi folosirea eficientă a forţelor aflate la dispoziţia comandantului de batalion
împotriva punctelor slabe ale inamicului.
0328. – Între acţiunile frontale şi cele de la flanc trebuie să existe cooperare neîntreruptă şi
legătură de foc permanentă.
0329. – (1) Întoarcerea constă în folosirea majorităţii forţelor şi mijloacelor batalionului
pentru acţiuni în flancul şi spatele dispozitivului inamicului pe o adâncime mai mare, iar cu o parte
din forţe acţionând frontal, cu scopul de a ataca eşalonul doi sau rezervele, intercepta comunicaţiile
şi de a-l obliga să ducă acţiuni de luptă şi pe alte direcţii decât pe direcţia frontului sau chiar să
întoarcă dispozitivul de luptă.
(2) Între subunităţile care execută acţiuni frontale şi cele care execută întoarcerea, în funcţie
de adâncimea la care acţionează, se realizează cooperarea continuă. O atenţie deosebită se acordă
cooperării şi sprijinului prin foc pentru anihilarea inamicului încercuit.
(3) Conducerea acţiunilor batalionului pentru manevra de întoarcere se realizează din
punctul de comandă /PC de bază, care se dispune în cadrul forţelor care execută manevra de
întoarcere; acţiunile forţelor care acţionează frontal sunt conduse din PC ajutător.

NESECRET
79 din 376
 NESECRET
0330. – (1) Infiltrarea. Scopul infiltrării este de a deplasa neobservat, dintr-un loc într-altul,
mai favorabil, o forţă capabilă să îndeplinească misiunea; aceasta este forma preferată de manevră a
infanteriei, deoarece permite folosirea în ascuns a unei forţe mici pentru atacul prin surprindere a unei
forţe mai mari sau a unei zone fortificate.
(2) Împreună cu alte subunităţi, o forţă infiltrată, atacă spatele sau flancurile poziţiei
inamicului, îndeplinindu-şi misiunea, cu scopul de a facilita pătrunderea unei forţe mai mari; de
asemenea ea poate ataca liniile de comunicaţii, instalaţiile administrative din spatele inamicului,
comandamentele, punctele de comandă, forţele de sprijin şi cele logistice.
(3) Infiltrarea se execută pentru:
a) cucerirea unor poziţii-cheie din teren;
b) distrugerea unor noduri de comunicaţie importante;
c) întârzierea refacerii puterii de luptă a inamicului;
d) îngreunarea, chiar oprirea, aprovizionărilor/reaprovizionărilor.
0331. – Infiltrarea se realizează prin unul din cele trei procedee:
a) infiltrarea terestră – pe jos, pe autovehicule;
b) infiltrarea pe apă;
c) infiltrarea pe calea aerului.
0332. – (1) Avantajele şi dezavantajele infiltrării terestre sunt următoarele:
a) avantaje - infiltrarea poate fi folosită când puterea de foc a inamicului descurajează
folosirea altor forme de manevră sau când o forţă uşoară este angajată împotriva unei forţe motorizate
sau mecanizate; infiltrarea poate produce panică şi dezorganiza un inamic orientat psihic şi mental
spre o luptă din faţă, aceasta poate cauza uneori retragerea inamicului chiar dacă acesta este mult prea
puternic pentru a fi învins prin alte metode;
b) dezavantaje - principalul dezavantaj al unei infiltrări este că elementele mici infiltrate pot fi
distruse pe părţi dacă forţele care se apără le descoperă sau dacă nu produc panică şi îşi folosesc puterea
de luptă la maximum; de asemenea o infiltrare pe uscat necesită timp; infiltrarea presupune capacităţi
deosebite de orientare a comandanţilor subunităţilor care se infiltrează; pentru ca infiltrarea să fie reuşită
toate forţele trebuie să păstreze legătura în spatele inamicului aşa cum a fost planificată.
(2) Cunoaşterea de către comandant a dispozitivului inamicului şi abilităţile batalionului de
a-şi ascunde planurile şi mişcările, permit acestuia să realizeze surprinderea.
(3) Conducerea unei infiltrări printr-un teren frământat, bine acoperit, împotriva unui inamic
dispersat sau a unui front iniţial poate reuşi, ţinând cont de următoarele condiţii:
a) locurile frământate, aproape inaccesibile, sunt cele mai bune pentru infiltrare;
b) întunericul şi condiţiile rele de vreme reduc şansele inamicului de a detecta infiltrarea;

NESECRET
80 din 376
 NESECRET
c) infiltrarea trebuie executată prin zonele neocupate sau neacoperite de inamic prin foc şi
supraveghere;
d) populaţia locală trebuie evitată, în afara persoanelor cunoscute ca fiind prietene; civilii,
care sunt confirmaţi ca fiind prieteni, pot ajuta infiltrarea şi pot fi folosiţi în calitate de călăuze;
e) dispozitivele electronice de supraveghere ale inamicului folosite pentru acoperirea
intervalelor trebuie neutralizate sau evitate, o cercetare activă şi agresivă oferă informaţii despre
puterea, vulnerabilităţile şi dispozitivul inamicului.
(4) În ceea ce priveşte pregătirea, instruirea luptătorilor, trebuie avut în vedere ca aceştia să
fie bine instruiţi înainte de a putea reuşi să se infiltreze, ţinând cont de următoarele:
a) zgomotele slabe sau sursele de lumină pot compromite întreaga forţă;
b) dacă sunt descoperiţi aceştia trebuie să rupă contactul şi îşi continuă misiunea;
c) ei au o gândire ofensivă şi sunt în măsură să-şi folosească iniţiativa, să fie eficienţi în
patrularea prin intervale şi exploatarea punctelor slabe ale apărării inamicului;
d) luptătorii iau cu ei doar echipamentul şi proviziile strict necesare.
(5) O infiltrare terestră este realizată în următoarele cinci faze:
a) patrularea - această fază este hotărâtoare în determinarea intervalelor în dispozitivul
inamicului prin care se poate executa infiltrarea subunităţilor, intervalele în dispozitivul inamicului
sunt descoperite prin pregătirea agresivă a cercetării spaţiului de luptă;
b) pregătirea - subunitatea începe procedurile de conducere a forţelor;
c) infiltrarea - subunitatea se infiltrează prin intervale evitând detectarea şi angajarea şi
ignorând focul ineficient al inamicului;
d) regruparea - subunitatea infiltrată în spatele inamicului se reconstituie, în unul sau mai
multe puncte de adunare după infiltrare şi se pregăteşte pentru îndeplinirea misiunii încredinţate;
e) execuţia - subunitatea îndeplineşte misiunea din poziţia avantajoasă câştigată în spatele
dispozitivului inamicului.
(6) Selectarea direcţiilor, una din cele mai importante decizii pe care comandantul trebuie să
o ia atunci când planifică infiltrarea, constă în a alege dacă să folosească o singură direcţie de infiltrare
sau mai multe; în selectarea direcţiilor se au în vedere următoarele:
a) batalionul selectează direcţiile de infiltrare bazându-se pe analiza terenului, pe intervalele
în dispozitivul de apărare al inamicului şi pe dispunerea elementelor de siguranţă ale acestuia;
b) direcţiile de infiltrare trebuie să asigure acoperirea şi mascarea, ele trebuie să ajute
luptătorii în evitarea detectării de către radare, senzorii de supraveghere şi dispozitive de vedere pe
timp de noapte ale inamicului; dacă posibilităţile de descoperire de către inamic sunt mari, se
întrebuinţează frecvent patrulările, care preced infiltrarea, în scopul inducerii în eroare a inamicului

NESECRET
81 din 376
 NESECRET
asupra intenţiilor batalionului;
c) senzorii de detecţie radio interconectaţi sunt bruiaţi;
d) batalionul foloseşte măsuri active de descurajare cum sunt focul artileriei în alte sectoare,
atacurile diversioniste, inducerea în eroare sau şiretlicurile.
(7) Drumurile de infiltrare - batalionul stabileşte un drum de infiltrare dacă are informaţii
precise despre dispozitivul inamicului; când informaţiile detaliate nu sunt disponibile se folosesc
direcţii de infiltrare în locul drumurilor de infiltrare.
(8) Folosirea uneia sau mai multor direcţii sau drumuri de infiltrare - numărul drumurilor
sau direcţiilor de infiltrare folosite, depinde de mărimea forţei ce urmează a se infiltra, de cantitatea
de informaţii detaliate despre dispozitivul inamicului, de teren, de timpul la dispoziţie şi de numărul
posibil de drumuri sau de direcţii.
(9) Batalionul infiltrează subunităţile sale, fără a demasca manevra, respectând următoarele
principii:
a) subunităţile infiltrate sunt cât mai mari posibile - este preferabil ca batalionul să infiltreze
subunităţi de valoare companie, dacă acestea pot rămâne nedescoperite, nedetectate, decât să
infiltreze subunităţi de valoare pluton;
b) în mod normal, subunităţile infiltrate sunt de nivel pluton, companie, dar infiltrarea se
face şi pe grupe, în funcţie de analiza factorilor MIFT-TC;
c) pentru asigurarea controlului, vitezei şi puterii de luptă eficiente, toate elementele
infiltrate, precum şi cele de sprijin, se deplasează împreună;
d) folosirea unui singur drum sau direcţii permite o deplasare şi adunare mai uşoară,
controlul mai bun al acesteia; această situaţie duce la micşorarea zonei despre care sunt necesare
informaţii detaliate.
(10) În planificarea corespunzătoare a infiltrării trebuie respectate şi alte măsuri de control,
astfel:
a) drumurile şi potecile sunt evitate, în cazul în care sunt folosite şi trebuie menţinută
siguranţa de flanc şi spate;
b) pe timpul infiltrării, staţiile radio se folosesc cu precauţie;
c) folosirea dispozitivelor de detecţie termică ajută forţa care se infiltrează să evite detecţia
şi contactul.
(11) Punctele de adunare sunt locuri identificate, unde subunităţile se adună şi reorganizează,
dacă sunt dispersate; în alegerea lor trebuie avute în vedere următoarele:
a) se aleg de-a lungul fiecărui drum sau direcţii ce oferă acoperire şi mascare;
b) punctul de adunare nu trebuie să pericliteze siguranţa infiltrării, pentru aceasta el se

NESECRET
82 din 376
 NESECRET
stabileşte în apropierea obiectivului;
c) înainte de fi ocupat punctul de adunare, subunitatea care îl ocupă trebuie să îl cerceteze
şi să îl asigure;
d) trebuie să fie suficient de mare pentru a permite desfăşurarea forţei infiltrate.
0333. – Manevra pe verticală se execută în scopul:
a) transportului detaşamentelor de întoarcere în apropierea obiectivelor de atac;
b) introducerea în luptă a rezervelor pe direcţii greu accesibile, când se urmăreşte învăluirea
şi întoarcerea unor rezistenţe ale inamicului;
c) completarea stocurilor subunităţilor ce luptă pe direcţii independente, în condiţii de
izolare;
d) protecţia grupărilor de manevră şi asigurarea aliniamentelor de introducere în luptă a
rezervelor şi a celor de pe care se resping contraatacurile executate de inamic;
e) consolidarea obiectivelor şi aliniamentelor cucerite.
0334. – Manevra pe verticală prezintă următoarele avantaje:
a) scurtează timpul de execuţie;
b) conservă capacitatea combativă a trupelor;
c) poate fi executată pe distanţe şi adâncimi mari;
d) sporeşte posibilitatea realizării surprinderii inamicului.

SECŢIUNEA a 2-a
Structura ofensivei

0335. – Structura ofensivei cuprinde:

a) dispozitivul de luptă;
b) sistemul de lovire;
c) amenajarea genistică.

1. Dispozitivul de luptă

0336. – Dispozitivul de luptă al batalionului de infanterie cuprinde:

a) sistemul de conducere;
b) gruparea de angajare;
c) sistemul logistic;

NESECRET
83 din 376
 NESECRET
d) rezerva.
0337. – Factorii care influenţează constituirea dispozitivului de luptă sunt:
a) sarcina/sarcinile primită şi concepţia luptei eşalonului superior;
b) procedeul de trecere la ofensivă adoptat;
c) valoarea, natura şi posibilităţile inamicului;
d) conţinutul şi adâncimea obiectivelor;
e) compunerea de luptă a batalionului;
f) caracteristicile terenului;
g) timpul avut la dispoziţie;
h) tehnica din dotare – autocamioane, TAB-uri, MLI-uri.
0338. – Dispozitivul de luptă al batalionului de infanterie trebuie să asigure vulnerabilitate redusă
faţă de loviturile şi focul inamicului, manevra de forţe şi mijloace, exploatarea rapidă a efectelor loviturilor
aviaţiei, focului de artilerie cu bătaie mare, intensificarea loviturii în adâncime şi, la nevoie, schimbarea
direcţiei de acţiune, evitarea surprinderii şi realizarea acesteia asupra inamicului.
0339. – (1) Sistemul de conducere al batalionului de infanterie în ofensivă este materializat
de punctele de comandă.
(2) În ofensivă batalionul de infanterie organizează:
a) PC de bază, dispus între eşalonul I şi II, la aproximativ 1,5-2,5 km faţă de contact, pe
direcţia efortului principal;
b) PC de rezervă, înapoi şi lateral faţă de PC de bază, la 3-4 km faţă de contact;
c) PC ajutător, în situaţia când batalionul de infanterie acţionează pe mai multe direcţii,
independente din punct de vedere tactic;
d) PC mobil, utilizat de comandant pentru conducerea acţiunilor de luptă importante sau pe
timpul schimbării PC.
0340. – (1) Gruparea de angajare, de regulă, cuprinde majoritatea subunităţilor din forţele
luptătoare şi de sprijin din subordine. Forţele grupării de angajare sunt eşalonate în adâncime, fiind
destinate să:
a) fracţioneze şi izoleze apărarea inamicului;
b) execute ofensiva în ritm rapid;
c) manevreze, să fracţioneze şi să distrugă/neutralizeze gruparea de forţe a acestuia din fâşia
ofensivă a batalionului de infanterie;
d) respingă contraatacurile;
e) cucerească şi să securizeze zona, raioanele, aliniamente sau obiective importante şi să
dezvolte ofensiva în adâncime, pentru îndeplinirea scopului luptei.

NESECRET
84 din 376
 NESECRET
(2) Gruparea de angajare a batalionului de infanterie se compune din:
a) elementele de manevră;
b) elementele de sprijin;
c) rezervele de armă.
0341. – Elementele de manevră sunt forţele cu care se realizează schema de manevră, pentru
îndeplinirea misiunii formulate la nivelul batalionului de infanterie.
0342. – (1) În funcţie de situaţie şi de misiunea formulată, gruparea de angajare a batalionului
de infanterie se constituie, de regulă, pe două eşaloane.
(2) În eşalonul întâi, se dispun 1-3 companii de infanterie, întărite cu tancuri, artilerie sau
pionieri. În anumite situaţii, pe unele direcţii, pot fi folosite/întrebuinţate ca elemente de manevră
subunităţi de artilerie, precum şi elemente de înlăturare a barajelor şi creare a culoarelor prin barajele
de mine ale inamicului.
(3) În eşalonul doi se dispun 2-1 companii de infanterie.
(4) De regulă, subunităţile din eşalonul doi acţionează neîntărite, până la introducerea
acestora în luptă.
0343. – Elementele de manevră care acţionează în eşalonul întâi, sunt destinate pentru:
a) ruperea apărării inamicului sau pătrunderea prin intervalele existente în dispozitivele
acestuia;
b) dezvoltarea ofensivei în ritm rapid, fracţionarea, distrugerea/neutralizarea grupării
principale de forţe a inamicului şi cucerirea obiectivelor încredinţate;
c) asigurarea aliniamentelor de introducere în luptă a eşalonului doi al batalionului de
infanterie;
d) consolidarea şi securizarea zonelor / aliniamentelor / obiectivelor importante din
adâncimea dispozitivului inamicului;
e) respingerea eventualelor contraatacuri ale inamicului.
0344. – Elementele de manevră care acţionează în eşalonul doi sunt destinate pentru:
a) intensificarea loviturii şi dezvoltarea ofensivei în adâncimea apărării inamicului, pe
direcţiile de ofensivă ale batalionului;
b) cucerirea/participarea la cucerirea unor obiective/zone/aliniamente importante;
c) participarea la respingerea unor contraatacuri;
d) încercuirea şi distrugerea/neutralizarea unor grupări de forţe ale inamicului rămase
înapoia elementelor de manevră din eşalonul întâi;
e) înlocuirea unor subunităţi din eşalonul întâi.
0345. – (1) Elementele de sprijin sunt destinate să susţină acţiunile elementelor de manevră

NESECRET
85 din 376
 NESECRET
pentru îndeplinirea obiectivelor ofensive şi cuprind subunităţi de armă şi detaşamente special
constituite.
(2) Elementele de sprijin se împart în:
a) forţe de sprijin de luptă;
b) forţe de sprijin al conducerii.
0346. – (1) Forţele de sprijin de luptă execută nemijlocit sprijinul acţiunilor elementelor de
manevră, în conformitate cu planul de sprijin al luptei.
(2) Din cadrul forţelor de sprijin de luptă fac parte:
a) plutoanele de aruncătoare 120 mm, dacă nu sunt incluse în planul de manevră;
b) forţa de intervenţie antiblindate;
c) plutonul CBRN;
d) plutonul rachete antiaeriene;
e) detaşamentul mobil de baraje;
f) detaşamentul de salvare-evacuare;
g) detaşamentul de asigurare a mişcării;
h) sistemele integrate ISTAR, elemente de război electronic, elemente de aviaţie - dacă sunt
puse la dispoziţie de către eşalonul superior.
0347. – (1) Subunităţile de aruncătoare calibru 120 mm ale batalionului de infanterie
organizează sprijinul de artilerie pentru companiile de manevră, pe una sau mai multe direcţii de
ofensivă, prin poziţii de tragere dispuse la 1-1,5 km faţă de contact.
(2) Acestea desfăşoară acţiuni pentru:
a) distrugerea/neutralizarea structurilor de artilerie şi rachete şi de apărare antiaeriană ale
inamicului;
b) participarea la distrugerea/neutralizarea elementelor sistemelor de cercetare-lovire de
înaltă precizie ale inamicului;
c) dezorganizarea conducerii şi lucrului elementelor subsistemului de comunicaţii şi
asigurare cu date ale inamicului;
d) distrugerea / neutralizarea personalului şi echipamentelor inamicului dispuse la contact şi
în adâncime;
e) acoperirea prin foc a flancurilor, intervalelor şi raioanelor lovite de inamic cu mijloace
CBRN;
f) anihilarea/ distrugerea/ neutralizarea personalului, echipamentelor şi rezervelor
inamicului în zonele de dispunere pe timpul apropierii, desfăşurării şi respingerii ripostelor ofensive
executate de acesta;

NESECRET
86 din 376
 NESECRET
g) sprijinul prin foc pe timpul introducerii în luptă a eşalonului doi şi/sau a rezervei;
h) interzicerea retragerii şi consolidării inamicului pe noi aliniamente de apărare în
adâncimea lui şi hărţuirea acestuia;
i) sprijinul prin foc al elementelor de manevră pentru securizarea aliniamentelor /zonelor/
obiectivelor cucerite;
j) lovirea elementelor de logistică;
k) distrugerea lucrărilor de fortificaţie de campanie şi permanente;
l) iluminarea terenului şi indicarea direcţiei/direcţiilor de acţiune/fâşii de ofensivă;
m) realizarea mascării cu aerosoli.
0348. – (1) Plutoanele antiblindate din organica batalionului, sau cele primite în întărire, se
constituie în forţa de intervenţie antiblindate/FIABl. Aceasta se repartizează forţelor ce acţionează pe
direcţia principală de efort, dispuse pe direcţiile favorabile atacului cu blindate ale inamicului. Forţa de
intervenţie antibindate se constituie numai dacă există direcţii accesibile atacului cu blindate.
(2) Acesta se dispune între eşalonul întâi şi doi, în raioane de dispunere/aşteptare.
0349. – (1) Artileria antiblindate se constituie ca forţă mobilă de intervenţie, aceasta
îndeplinind sarcini specifice letale şi neletale.
(2) Sarcinile specifice letale sunt:
a) distrugerea /neutralizarea blindatelor inamicului, îndeosebi a tancurilor acestuia în
diferite momente/etape;
b) securizarea unor aliniamente importante din teren;
c) asigurarea prin foc a flancurilor şi intervalelor.
(3) Sarcina specifică neletală constă în crearea unor perdele de fum în zonele de acţiune.
(4) Dacă batalionul nu dispune de subunităţi antiblindate, sarcinile specifice FIABl sunt
îndeplinite de către mijloacele antiblindate de pe tehnica din dotare/MLI.
0350. – Plutonul CBRN, în cadrul forţelor de sprijin de luptă, organizează:
a) PO CBRN, care este dispus în apropierea PC de bază;
b) PAMC/punct de adunare materiale contaminate, care este dispus în cadrul zonei
plutonului aprovizionare;
c) FS CBRN.
0351. – Plutonul de rachete antiaeriene îşi dispune grupele de lansare la o distanţă de 300-
800 m faţă de contact, pe înălţimile dominante ale terenului care oferă condiţiile optime pentru
observarea şi combaterea inamicului aerian care acţionează la înălţimi mici.
0352. – Detaşamentul mobil de baraje se organizează din elemente specializate de geniu
primite de batalion de la eşalonul superior. Se dispune, de regulă, între eşalonul întâi şi eşalonul doi,

NESECRET
87 din 376
 NESECRET
în apropierea FIABl, fiind în măsură să intervină pentru protecţia flancurilor, pentru interzicerea
direcţiilor de contraatac ale inamicului sau pentru consolidarea aliniamentelor cucerite. La nevoie,
pentru interzicerea unor direcţii probabile pe care inamicul ar putea încerca infiltrarea pe la flancurile
batalionului, comandantul de batalion poate destina şi subunităţi de infanterie care să planteze
câmpuri de mine sau mine izolate, urmărind ca acestea să se integreze în sistemul de obstacole şi să
fie acoperite cu foc.
0353. – Detaşamentul de salvare-evacuare se organizează din elemente din plutonul medical
şi plutonul mentenanţă şi, de regulă, se dispune înapoia eşalonului doi, într-o zonă care să-i permită
intervenţia promptă în întreaga fâşie de ofensivă a batalionului.
0354. – (1) Detaşamentul de asigurare a mişcării/DAM se organizează în ofensivă, de regulă de
către eşalonul superior, din subunităţi specializate de geniu şi mentenanţă. Comandantul eşalonului
superior care organizează un DAM ce acţionează în fâşia de ofensivă a batalionului de infanterie poate
dispune punerea acestuia sub controlul tactic al comandantului batalionului de infanterie.
(2) Batalionul de infanterie poate organiza propriul DAM din subunităţi specializate de geniu
primite în sprijin de la eşalonul superior. În această situaţie, acesta se dispune înapoia forţelor din
eşalonul întâi, fiind în măsură să intervină pentru eliminarea obstacolelor şi menţinerea viabilităţii
drumurilor de pătrundere din fâşia de ofensivă a batalionului.
0355. – (1) Forţele de sprijin al conducerii sunt acele forţe care îl ajută pe comandant în
exercitarea comenzii misiunii.
(2) Din cadrul acestor forţe fac parte:
a) plutonul de cercetare;
b) plutonul de comunicaţii şi informatică;
c) elemente de sprijin logistic şi de personal care asigură desfăşurarea activităţilor din
punctele de comandă.
0356. – (1) Rezervele de armă sunt elementele de dispozitiv pe care le are comandantul la
dispoziţie, pe linie de arme, pentru îndeplinirea sarcinilor primite, rămase la dispoziţia comandantului
după constituirea grupării de angajare şi a rezervei de manevră. Aceste rezerve se constituie din cadrul
structurilor organice ale batalionului sau din forţele şi mijloacele primite de la eşalonul superior.
(2) Din cadrul acestor rezerve fac parte:
a) rezerva de geniu;
b) rezerva CBRN;
c) rezerva de cercetare;
d) rezerva de comunicaţii şi informatică.
(3) Aceste rezerve se dispun, de regulă, în apropierea punctului de comandă de bază sau

NESECRET
88 din 376
 NESECRET
acolo unde consideră necesar comandantul.
0357. – (1) Sistemul logistic al batalionului de infanterie asigură sprijinul logistic al tuturor
activităţilor desfăşurate de acesta pentru îndeplinirea sarcinilor primite. În cadrul sistemului logistic
se constituie Linia de sprijin logistic a B.I., care cuprinde următoarele elemente principale: Plutonul
medical, Plutonul întreţinere şi Plutonul de sprijin logistic din organica Cp. Stat major din B.I. şi
Pct.Apr.L., Pct.Ad.Med. şi Pct.O.Th. din organica companiilor B.I.
(2) Plutonul medical organizează un Punct medical în cadrul zonei, care se dispune înapoia
eşalonului doi, la 4-6 km faţă de aliniamentul de contact.
(3) Plutonul întreţinere organizează Zonă de adunare a tehnicii deteriorate, care se dispune
înapoia eşalonului doi, la 6-8 km faţă de aliniamentul de contact.
(4) Plutonul de sprijin logistic se dispune într-o zonă situată la 8-10 km faţă de aliniamentul
de contact şi organizează următoarele depozite: armament şi muniţie, intendenţă şi CL, materiale
tehnice. Pct.Apr.L. şi Pct.Ad.Rnt ale Cp.I se dispun la 1-1,5 km faţă de aliniamentul de contact; pe
timpul ducerii ofensivei, distanţa de dispunere este de 1 km. Pct.O.Th. se organizează numai la nivelul
companiilor din eşalonul întâi al B.I. Acestea se dispun până la 1 km faţă de aliniamentul de contact.
La ofensiva din mişcare, după atac, distanţa se micşorează până la 0,5 km.
0358. – Rezerva este constituită din 1 Pl.I. /Tc. care nu primeşte sarcini şi care se află la
dispoziţia comandantului de batalion.

2. Sistemul de lovire

0359. – (1) Planul de sprijin prin foc stabileşte modul în care este alocat şi executat focul
pentru a sprijini manevra.
(2) Comandantul batalionului şi ofiţerul cu artileria integrează şi sincronizează puterea de foc
a artileriei terestre, aruncătoarelor şi sprijinul aerian apropiat, cu manevra subunităţilor luptătoare.
0360. – (1) Sistemul de lovire este constituit din focul tuturor mijloacelor din înzestrarea
batalionului, precum şi a celor primite de la eşalonul superior.
(2) Sistemul de foc al aruncătoarelor batalionului constituie baza sistemului de lovire al acestuia prin
care se asigură sprijinul direct al batalionului şi, la nevoie, celelalte misiuni tactice standard ale artileriei -
întărire, sprijin general şi sprijinul general şi întărire - în beneficiul altor unităţi ale eşalonului superior.
(3) La realizarea sistemului de foc al batalionului se va avea în vedere sprijinul direct al
subunităţilor din eşalonul întâi cu subunităţi de artilerie.
0361. – (1) La nivelul batalionului, mijloacele antiblindate organice reprezintă elementul de
bază al luptei împotriva tancurilor şi a celorlalte mijloace de luptă blindate inamice.

NESECRET
89 din 376
 NESECRET
(2) La realizarea sistemului de foc antiblindate se va avea în vedere, pe de o parte, întărirea
marilor unităţi din eşalonul întâi cu mijloace antiblindate, iar pe de altă parte, constituirea forţei de
intervenţie antiblindate şi a rezervei de forţe antiblindate.

3. Amenajarea genistică

0362. – (1) Amenajarea genistică a terenului este un element al structurii acţiunii de luptă şi
constă într-un complex de activităţi care urmăresc modificarea aspectului terenului conform
necesităţilor operative prin atenuarea sau accentuarea caracteristicilor terenului şi a detaliilor de
planimetrie, în vederea favorizării acţiunilor proprii şi dezavantajării inamicului.
(2) Amenajarea genistică a terenului în lupta ofensivă urmăreşte să asigure caracterul dinamic şi
continuu al ofensivei, ritmul rapid al acesteia şi un tempo al acţiunilor superior celui al adversarului.
(3) Amenajarea genistică în lupta ofensivă se concentrează pe lucrări care asigură:
a) posibilitatea executării manevrei de forţe şi mijloace;
b) dispunerea în ascuns a forţelor în raioanele de dispunere;
c) concentrarea forţelor pe baza de plecare la ofensivă şi în sectorul de rupere;
d) protecţia personalului, tehnicii şi a unor obiective împotriva efectelor loviturilor
inamicului;
e) întrebuinţarea eficace a armamentului şi mijloacelor proprii;
f) stabilitatea şi fermitatea dispozitivului;
g) protecţia flancurilor şi intervalelor;
h) inducerea în eroare a inamicului asupra dispozitivului de luptă şi acţiunilor de luptă
proprii;
i) consolidarea aliniamentelor şi obiectivelor cucerite.
0363. – (1) Amenajarea genistică se execută în strânsă legătură cu dispozitivul de luptă şi
sistemul de lovire, atât de către forţele de geniu, cu mijloace specializate, în cadrul sprijinului de
geniu, cât şi de către forţele de alte arme sau specialităţi, în cadrul protecţiei genistice.
(2) Amenajarea genistică cuprinde, în principal:
a) executarea fortificaţiilor, a barajelor genistice şi a distrugerilor;
b) deminarea terenului şi a obiectivelor;
c) executarea culoarelor prin barajele explozive proprii şi ale inamicului;
d) amenajarea poziţiilor de luptă şi a raioanelor de dispunere a forţelor;
e) amenajarea punctelor de comandă;
f) asigurarea viabilităţii drumurilor de luptă;

NESECRET
90 din 376
 NESECRET
g) amenajarea şi deservirea trecerilor peste obstacole;
h) executarea lucrărilor de mascare specifice executate prioritar pe direcţiile de acţiune.
(3) Amploarea lucrărilor de amenajare genistică a terenului este determinată de:
a) procedeul de trecere la ofensivă;
b) concepţia luptei;
c) sarcinile forţelor;
d) caracteristicile terenului;
e) cantitatea şi posibilităţile forţelor şi mijloacelor de geniu la dispoziţie;
f) timpul de pregătire de care se dispune.
0364. – (1) Amenajarea genistică a terenului realizată de către forţele batalionului în folosul
propriu în lupta ofensivă cuprinde:
a) plantarea manuală a minelor izolate şi a câmpurilor de mine antiblindate, pe flancuri şi în
intervalele dintre subunităţi sau pe drumurile de pătrundere, posibil a fi utilizate de inamic;
b) realizarea şi instalarea barajelor neexplozive pe direcţiile probabile de acţiune ale
inamicului;
c) distrugerea unor lucrări de fortificaţii ale inamicului sau a unor elemente ale sistemului
său de baraje, în special prin focul mijloacelor de luptă din înzestrare;
d) executarea manuală a unor culoare prin barajele explozive ale inamicului şi deminarea
parţială a terenului. Lucrările de deminare se execută numai dacă nu există posibilitatea ocolirii
zonelor minate şi dacă lipseşte sprijinul specializat de geniu;
e) executarea unor culoare în barajele neexplozive ale inamicului sau înlăturarea completă
a acestor baraje;
f) amenajarea poziţiilor de luptă ale tuturor mijloacelor din înzestrarea batalionului,
cuprinzând săparea, amenajarea şi mascarea locaşelor şi amplasamentelor de executare a focului, a
punctelor de observare, a adăposturilor uşoare pentru personal, precum şi a tranşeelor şi şanţurilor de
legătură în raioanele de plecare la ofensivă sau pe aliniamentele cucerite care trebuie consolidate,
executarea lucrărilor minimale de protecţie a forţelor şi mijloacelor din punctele de comandă dacă
acestea staţionează, respectiv adăposturi semi-îngropate şi lucrări de mascare;
g) amenajarea sumară a itinerariilor de deplasare necesare batalionului pentru desfăşurarea
forţelor în ofensivă, precum şi repararea sumară în vederea uzului imediat a unor porţiuni de drum
distruse din fâşia de ofensivă, dacă nu necesită lucrări sau echipamente specializate şi/sau dacă
sprijinul de geniu este insuficient;
h) amenajarea genistică sumară, fără folosirea unor mijloace specializate, a locurilor de forţare
şi a punctelor de trecere prin vad, pe gheaţă, înot, pe mijloace improvizate sau pe mijloace din zona

NESECRET
91 din 376
 NESECRET
acţiunilor de luptă;
i) executarea unor lucrări genistice false, combinate cu manevre ale forţelor, pentru
inducerea în eroare a inamicului.
(2) Pentru nevoi de amenajare genistică de mai mare anvergură, în special pentru executarea cu
mijloace specializate a culoarelor prin barajele de mine ale inamicului, pentru construcţia, repararea sau
amenajarea unor drumuri sau pentru amenajarea complexă a unor locuri de forţare/puncte de trecere,
pentru realizarea unor lucrări complexe de adăpostire a personalului sau tehnicii, în special a adăposturilor
de tip îngropat, precum şi pentru protecţia flancurilor şi intervalelor sau consolidarea aliniamentelor
cucerite prin instalarea de obstacole explozive cu mijloace specializate de către detaşamentul mobil de
baraje/DMB, comandantul batalionului solicită eşalonului superior sprijin specializat de geniu.
Subunităţile de geniu destinate pentru sprijin se pun, de regulă, sub comanda tactică a comandantului
batalionului în fâşia de ofensivă a căruia acţionează.

SECŢIUNEA a 3-a
Procedee de trecere la ofensivă

0365. – Batalionul execută acţiuni ofensive prin următoarele procedee:

a) din contact nemijlocit cu inamicul;
b) din mişcare.

1. Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul

0366. – (1) Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul se adoptă cu sau fără regruparea
subunităţilor care au dus acţiuni defensive sau prin înlocuirea celor aflate în contact cu inamicul. În
oricare dintre variante, ofensiva se desfăşoară cu ocuparea bazei de plecare la ofensivă.
(2) Baza de plecare la ofensivă a batalionului este fâşia din teren amenajată genistic, care are
o adâncime corespunzătoare dispozitivului de luptă ofensiv şi cuprinde:
a) poziţii de plecare la ofensivă ale companiilor din eşalonul întâi;
b) raioanele de dispunere ale subunităţilor din eşalonul doi, a detaşamentelor cu destinaţie
specială, a rezervelor;
c) raioanele poziţiilor de tragere a artileriei terestre şi antiaeriene;
d) lucrările punctelor de comandă;
e) drumuri pentru deplasarea rapidă şi mascată a trupelor, aprovizionare şi evacuare;
f) raioanele subunităţilor şi formaţiunilor de sprijin logistic.

NESECRET
92 din 376
 NESECRET
(3) Baza de plecare la ofensivă trebuie să asigure dispunerea în ascuns şi protecţia forţelor
împotriva mijloacelor de lovire ale inamicului.
(4) În cadrul bazei de plecare la ofensivă se folosesc la maximum lucrările genistice existente
şi elementele oferite de teren pentru adăpostire.
0367.– La ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul prin regrupare se au în vedere
următoarele:
a) număr cât mai mic de înlocuiri;
b) interdicţia manevrelor de-a lungul frontului;
c) regruparea către unul din flancurile dispozitivului defensiv;
d) subunităţile de tancuri declanşează acţiuni ofensive din poziţii de aşteptare, situate la
distanţă de 6-8 km faţă de limita dinainte a apărării inamicului.
0368. – (1) La ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul prin înlocuire se are în vedere
întocmirea planului înlocuirii, din care trebuie să reiasă:
a) ce subunitate înlocuieşte;
b) ce subunitate este înlocuită;
c) perioadele de timp în care se realizează înlocuirea;
d) itinerarele utilizate de subunităţile care se înlocuiesc şi cele înlocuite;
e) itinerare de varientare;
f) locurile raioanelor de plecare la înlocuire, pentru unităţile care înlocuiesc, şi a celor de
adunare după înlocuire.
(2) Având în vedere faptul că lupta ofensivă din contact nemijlocit cu inamicul se pregăteşte
concomitent cu ducerea acţiunilor în curs de desfăşurare şi/sau sub focul permanent al inamicului iar
posibilităţile de procurare/culegere a informaţiilor de către inamic sunt numeroase, adoptarea acestui
procedeu reprezintă o variantă/opţiune secundară, adoptată în ultimă instanţă.

2. Ofensiva din mişcare

0369. – (1) Ofensiva din mişcare se execută prin aducerea forţelor batalionului din adâncime,
din raioanele de concentrare, situate la o distanţă de 15-20 km.
(2) Batalionul realizează dispozitivul de luptă din mişcare, iar inamicul se atacă prin surprindere,
de regulă, cu infanteria îmbarcată pe mijloacele de luptă sau ca desant pe tancuri, fără oprire; în unele situaţii
se poate executa o scurtă oprire de 5-10 minute necesară precizării sarcinilor, în teren.
0370.– Pentru asigurarea deplasării organizate a subunităţilor şi executarea simultană, dacă
este cazul, a atacului se stabilesc:

NESECRET
93 din 376
 NESECRET
a) punctul iniţial;
b) aliniamente de desfăşurare pe coloane de companii;
c) aliniamente de desfăşurare pe coloane de plutoane;
d) aliniamente de debarcare a infanteriei de pe mijloacele de luptă;
e) aliniamentul de atac.
0371.– (1) Punctul iniţial se stabileşte la 1 km faţă de zona de plecare la ofensivă. Reprezintă
punctul în care forţele batalionului sunt pregătite să înceapă deplasarea către zona de contact.
(2) Aliniamentul de desfăşurare pe coloane de companii se stabilesc la 4-6 km faţă de
aliniamentul de atac în afara bătăii tunurilor şi tancurilor care execută foc concentrat prin trageri
directe peste distanţa loviturii directe.
(3) Aliniamentul de desfăşurare pe coloane de plutoane se stabilesc la 2-3 km faţă de
aliniamentul de atac în afara distanţei focului rachetelor antitanc, al tunurilor şi tancurilor care execută
trageri prin ochire directă.
0372.– (1) Când se impune ca infanteria, de pe transportoarele blindate sau maşinile de luptă ale
infanteriei, să atace pe jos se fixează un aliniament de debarcare. Acesta trebuie să fie ales cât mai aproape
de aliniamentul de atac, ferit de observarea şi focul inamicului executat prin ochire directă. Distanţa poate
fi de 1-1,2 km faţă de limita dinainte a apărării inamicului. După debarcare, ritmul de atac al tancurilor şi
infanteriei trebuie să rămână acelaşi până la realizarea ruperii apărării inamicului şi cucerirea
aliniamentului misiunii imediate, pentru a se menţine avantajele oferite de acţiunea în comun a celor două
categorii de forţe:
a) puterea de foc mare oferită de tancuri;
b) posibilitatea executării focului la distanţe mari asupra mijloacelor blindate ale inamicului
şi artileriei;
c) protecţia tancurilor împotriva vânătorilor de tancuri şi mijloacelor antitanc portabile.
(2) Aliniamentul de atac, în funcţie de caracteristicile terenului, se stabileşte cât mai aproape de
limita dinainte a apărării inamicului, de regulă, înapoia acoperirilor şi denivelărilor de teren care asigură
ascunderea subunităţilor şi adăpostirea lor faţă de focul executat prin trageri prin ochire directă. Pe acest
aliniament, subunităţile din eşalonul întâi trebuie să ajungă simultan, desfăşurate în dispozitiv de luptă.
Ora atacului limitei dinainte a apărării inamicului/ora „H” se comunică de către comandantul batalionului,
comandanţilor subunităţilor subordonate, din eşalonul întâi, cu 1-2 ore înainte de începerea deplasării, în
conformitate cu schema de manevră şi matricea de sincronizare.
0373.– (1) Pentru evitarea fratricidului în rândul forţelor proprii, se stabilesc aliniamente de
siguranţă, la o distanţă variabilă faţă de limita dinainte a apărării, pe care forţele nu au voie să le
depăşească decât după terminarea pregătirii de foc şi trecerea la sprijinul prin foc al ofensivei.

NESECRET
94 din 376
 NESECRET
(2) Deplasarea subunităţilor batalionului din zona de concentrare se execută într-o fâşie care
trebuie să asigure cel puţin un itinerar de deplasare pentru fiecare subunitate din eşalonul întâi, până
pe aliniamentul de desfăşurare pe coloane de companii, precum şi de 1-2 itinerare de rezervă şi
drumuri de rocadă.
(3) Comandantul batalionului ia toate măsurile pentru ca subunităţile din eşalonul întâi al
dispozitivului ofensiv să-şi asigure aliniamentele de atac, precum şi menţinerea permanentă a
contactului cu inamicul.
0374. – O atenţie deosebită, în pregătirea ofensivei se acordă siguranţei, rapidităţii şi fluenţei
deplasării forţelor către contact şi pe timpul ofensivei, prin:
a) organizarea de posturi de îndrumare a circulaţiei, patrule mobile;
b) montarea de semnale rutiere;
c) asigurarea controlului privind militarii rătăciţi, refugiaţii;
d) recunoaşterea şi supravegherea drumurilor de acces;
e) regularizarea circulaţiei pe rutele principale de aprovizionare.

SECŢIUNEA a 4-a
Acţiuni cu caracter ofensiv

0375. – Principalele acţiuni cu caracter ofensiv sunt:

a) cercetarea prin luptă;
b) raidul;
c) atacul fals;
d) atacul demonstrativ;
e) contraatacul;
f) lovirea inamicului în faţa limitei dinainte a apărării.
0376. – (1) Cercetarea prin luptă este un atac cu obiectiv limitat, executat de forţe suficient de
puternice pentru a-l obliga pe inamic la o reacţie concludentă, din care să rezulte suficiente informaţii.
(2) Cercetarea prin luptă se execută în scopul culegerii de date şi informaţii despre
dispozitivul de luptă şi sistemul de foc al inamicului, care nu au putut fi obţinute prin alte procedee
de cercetare sau acţiuni, precum şi de a verifica veridicitatea unor informaţii obţinute anterior.
(3) Cercetarea prin luptă poate fi folosită şi ca mijloc de a menţine inamicul sub presiune
prin cucerirea unor puncte decisive din teren.
(4) Comandantul batalionului planifică şi execută cercetarea prin luptă din proprie iniţiativă
sau ca urmare a ordinului eşalonului superior şi stabileşte restricţiile necesare pentru a evita o angajare

NESECRET
95 din 376
 NESECRET
decisivă.
(5) După atingerea obiectivelor, în funcţie de situaţie, forţele continuă să fie angajate, să
fixeze inamicul, să-l atace sau se retrag exploatând orice succes tactic obţinut.
0377. – (1) Raidul este un atac de scurtă durată, cu obiectiv limitat, desfăşurat într-un
spaţiu redus în teritoriul inamicului prin care se urmăreşte realizarea unui scop precis, altul decât
cucerirea sau ocuparea terenului, şi se bazează pe informaţii foarte exacte şi detaliate.
(2) Scopul raidului poate fi distrugerea unor instalaţii/obiective importante, capturarea sau
eliberarea de prizonieri şi dezorganizarea conducerii sau funcţiilor de sprijin al luptei inamicului.
(3) Raidul se poate executa cu o companie sau cu un pluton.
(4) Corespunzător, forţele participante la raid deţin resurse proprii limitate pentru sprijinul
prin foc şi aprovizionare, dar sistemul de lovire al batalionului trebuie să acţioneze în folosul lor, prin
reducerea sau neutralizarea capacităţii de reacţie a inamicului.
(5) După îndeplinirea misiunii, subunitatea care a executat raidul se retrage în dispozitivul
forţelor proprii, dacă nu a primit sarcina să rămână în spatele inamicului.
0378. – (1) Atacul fals este acţiunea prin care se urmăreşte distragerea, prin luptă, a atenţiei
inamicului de la direcţia principală de efort. El trebuie să fie suficient de puternic şi credibil pentru a
obţine reacţia dorită a inamicului.
(2) Comandantul care organizează atacul fals urmăreşte ca acesta să confirme aşteptările, să
apară ca o reală ameninţare pentru inamic, să se producă în momentul când acesta are o rezervă
importantă deja angajată în una din variantele plauzibile de acţiune. De regulă, atacul fals face parte
din planul de acţiune al eşalonului superior.
0379. – Atacul demonstrativ este o acţiune/demonstraţie de forţă executată pe o altă direcţie
pe care nu se urmăreşte obţinerea iniţiativei, în scopul inducerii în eroare a inamicului. Este similar
atacului fals, cu deosebirea că lipseşte contactul nemijlocit al forţelor luptătoare cu inamicul, acţiunile
constând, de regulă, în folosirea focului şi a fumului, a mijloacelor de război electronic şi tehnicii de
comunicaţii, precum şi a manevrei forţelor.
0380. – (1) Contraatacul se execută cu o parte din forţe sau cu toate forţele aflate în apărare,
pentru recucerirea terenului pierdut, izolarea şi/sau distrugerea/neutralizarea forţelor înaintate ale
inamicului.
(2) Obiectivul general al contraatacului este împiedicarea inamicului de a-şi îndeplini scopul
sau de a cuceri obiectivul propus.
(3) Batalionul de infanterie planifică executarea contraatacului cu eşalonul doi sau rezerva
la care participă şi elemente din eşalonul întâi, iar varianta concretă de executare a acestuia este
stabilită după ce inamicul a declanşat atacul şi s-a conturat cu claritate direcţia principală de efort şi/

NESECRET
96 din 376
 NESECRET
sau îşi expune unul din flancuri.
(4) În scopul sincronizării tuturor acţiunilor cu efortul general al apărării, comandantul
trebuie să manifeste rigoare maximă în stabilirea şi respectarea momentului şi modului de executare
a contraatacului.
(5) Contraatacurile anticipate, planificate şi executate în mod coordonat cu celelalte forţe
aflate în apărare sau atac şi în deplin acord cu planul eşalonului superior, sunt cele mai eficiente.
(6) Comandantul pregăteşte exploatarea succesului contraatacului prin folosirea tuturor
forţelor avute la dispoziţie.
0381. – (1) Lovirea inamicului în faţa limitei dinaintea apărării/LDA se execută cu scopul
de a dezorganiza atacul acestuia. Ea urmăreşte lovirea inamicului atunci când acesta este cel mai
vulnerabil – pe timpul pregătirii pentru atac, în raioanele de concentrare – sau atunci când este în
deplasare, înainte de a depăşi aliniamentul de atac.
(2) Batalionul de infanterie execută această acţiune cu caracter ofensiv, de regulă, în urma
unei pregătiri sumare, în timp scurt, dar uneori şi după o pregătire detaliată.

SECŢIUNEA a 5-a
Particularităţi ale ofensivei

1. Ofensiva în localităţi şi pe platforme industriale

0382. – Ofensiva în localităţi şi pe platforme industriale este influenţată de următorii factori:

a) dimensiunile şi configuraţia localităţilor;
b) caracterul terenului unde sunt dispuse localităţile;
c) calitatea şi densitatea construcţiilor;
d) existenţa lucrărilor subterane;
e) existenţa, în oraşe, a zonelor rezidenţiale şi a zonelor industriale;
f) infrastructura urbană;
g) prezenţa populaţiei civile;
h) existenţa insurgenţilor;
i) instabilitatea generală;
j) controlul distrugerilor şi al poluării;
k) importanţa politică şi economică a localităţilor.
0383. – (1) În ofensivă, de regulă, localităţile se ocolesc sau se blochează cu forţele strict
necesare, ele urmând a fi cucerite de către forţele din eşalonul doi. Localităţile care însă nu pot fi

NESECRET
97 din 376
 NESECRET
ocolite, îndeosebi cele situate la intrarea/ieşirea în defileuri/văi, care barează direcţii importante sau
constituie centre politico-economice vitale, devin obiective militare pentru forţele din eşalonul întâi
şi se cuceresc.
(2) Cucerirea localităţilor se poate face din mişcare sau din contact nemijlocit cu inamicul,
în ambele procedee folosindu-se forme variate de manevră, cum sunt:
a) manevra de învăluire /simplă sau dublă;
b) întoarcerea, combinată cu acţiuni frontale şi ale desantului aerian;
c) lovitura frontală, conjugată cu acţiunile desantului aerian sau al forţelor speciale.
0384. – (1) Fâşia de ofensivă a batalionului, în situaţia în care acţionează cu o parte din
forţe sau chiar cu toate forţele în mediu urban, trebuie să permită dispersarea şi concentrarea rapidă
a eforturilor, întrebuinţarea oportună a tuturor forţelor şi mijloacelor. De regulă, la ofensiva în mediul
urban, atât lărgimea fâşiei cât şi adâncimea la care se stabilesc obiectivele vor fi mai mici decât în
condiţiile ofensivei obişnuite.
(2) Ritmul ofensivei în mediul urban este mai scăzut în condiţii obişnuite, variind în raport
cu densitatea şi mărimea clădirilor, precum şi cu forţele şi mijloacele destinate să le apere, acesta
fiind cuprins între 1,5 - 0,5 km pe oră, sau chiar mai mic.
(3) Lovitura principală se execută, de regulă, pe direcţia care duce la fracţionarea grupării
principale de forţe a inamicului şi cucerirea unor obiective vitale, care asigură stabilitatea apărării,
alegându-se spaţiile cu construcţii joase, rare, în lungul arterelor principale, al parcurilor, grădinilor
şi locurilor virane.
0385.– (1) Dispozitivul de luptă al batalionului trebuie să asigure:
a) concentrarea forţelor pe direcţia principală;
b) posibilitatea atacului simultan din mai multe direcţii;
c) independenţa în acţiunile de pe o direcţie pe alta.
(2) Dispozitivul de luptă cuprinde, în principiu, aceleaşi elemente ca în ofensiva obişnuită,
având totuşi unele particularităţi.
0386. – Eşalonul întâi cuprinde subunităţi ale batalionului care constituie, pentru cucerirea
unor obiective, mai importante, detaşamente de asalt de valoare companie de infanterie şi grupuri de
asalt cu valoare pluton, întărite cu tancuri, artilerie, artilerie antitanc.
0387. – (1) Eşalonul doi se foloseşte pentru:
a) intensificarea loviturii în adâncime;
b) executarea de lovituri în flancul şi spatele dispozitivului inamicului, în scopul fracţionării
şi nimicirii acestuia pe părţi;
c) respingerea contraatacurilor sau pentru anihilarea eventualelor rezistenţe ale inamicului

NESECRET
98 din 376
 NESECRET
rămase înapoia eşalonului întâi;
d) preluarea şi cucerirea unor obiective mai puţin importante.
(2) Forţele din compunerea eşalonului doi pot fi introduse în luptă simultan sau succesiv, în
raport cu situaţia şi mijloacele de întărire; acestea pot constitui detaşamente şi grupuri de asalt.
0388. – (1) Majoritatea artileriei se dă ca întărire subunităţilor care vor constitui detaşamente
şi grupuri de asalt, acţionând asupra obiectivelor îndeosebi prin trageri directe.
(2) Plutonul de rachete antiaeriene ocupă poziţii de tragere, de regulă, în locuri deschise - la
periferie, în pieţe, parcuri - la distanţă de clădirile înalte.
(3) Elicopterele se folosesc pentru executarea manevrei pe verticală, debarcarea, în spaţii
deschise sau pe planşeele unor clădiri, a desantului aerian precum şi a grupurilor de asalt.
0389. – Pentru pregătirea şi desfăşurarea ofensivei în mediu urban, comanda batalionului are
în vedere următoarele:
a) modul cum este organizată localitatea şi caracteristicile clădirilor;
b) asigurarea pentru comandanţii de subunităţi a planului localităţii şi a hărţilor /planşelor la
scară mare cu cvartalele, obiectivele şi construcţiile importante;
c) deminarea zonelor/clădirilor cucerite, manevra şi deplasarea forţelor, consolidarea la timp
a obiectivelor şi clădirilor, executarea de baraje şi obstacole, precum şi marcarea cu semne uşor
vizibile a acestora;
d) asigurarea forţării/trecerii cursurilor de apă/canalelor, deblocarea străzilor, distrugerea
/înlăturarea baricadelor, executarea culoarelor prin baraje şi obstacole, deminarea zonelor cucerite,
stingerea incendiilor, amenajarea unor clădiri, construcţii subterane, repunerea în funcţiune a unor
uzine/instalaţii electrice, de apă şi de gaze;
e) organizarea pazei şi apărării celor mai importante obiective, clădiri şi opere de artă;
f) organizarea de detaşamente de salvare-evacuare, proprii, care să participe la înlăturarea
dărâmăturilor şi la acordarea primului ajutor răniţilor şi bolnavilor din rândurile forţelor şi populaţiei.

2. Ofensiva în teren muntos-împădurit

0390. – (1) Terenul muntos - împădurit exercită o influenţă deosebită asupra pregătirii şi
ducerii ofensivei, atât prin natura reliefului şi solului, cât şi datorită condiţiilor meteorologice
specifice acestuia, cum sunt:
a) compartimentarea accentuată a terenului;
b) caracterul accidentat şi greu accesibil al versanţilor;
c) existenţa unor acoperiri întinse;

NESECRET
99 din 376
 NESECRET
d) numărul mic al direcţiilor şi sectoarelor favorabile ofensivei;
e) lipsa unei reţele corespunzătoare de drumuri şi greutatea deplasării tancurilor şi
autovehiculelor, atât pe acestea cât şi în afara lor;
f) numărul mare al spaţiilor nevăzute şi al căilor de acces ascunse;
g) greutăţi în orientare, observare, indicarea obiectivelor şi corectarea focului;
h) modificarea frecventă a caracteristicilor cursurilor de apă;
i) existenţa pericolului surpărilor, avalanşelor, blocării drumurilor şi al producerii
incendiilor;
j) schimbarea bruscă a situaţiei meteorologice;
k) grosimea stratului de zăpadă, temperatura scăzută, timpul scurt de lumină;
l) greutate la conducerea trupelor, realizarea cooperării, executarea lucrărilor genistice şi
folosirea tehnicii de geniu;
m) ecranarea undelor electromagnetice;
n) reducerea puterii motoarelor şi creşterea consumului de carburanţi, etc.
(2) Compartimentarea accentuată a terenului şi caracterul accidentat şi greu accesibil al
versanţilor, fac ca acţiunile ofensive să fie canalizate pe direcţii, de regulă, în lungul văilor largi şi
platourilor, iar posibilitatea desfăşurării forţelor şi mijloacelor să fie limitată. Aceste direcţii devin
obligatorii şi au un pronunţat caracter de independenţă, iar batalionul duce acţiuni de lupă în condiţiile
existenţei unor mari intervale între subunităţi, având adesea unul sau ambele flancuri descoperite.
0391. – (1) Terenul puternic frământat, acoperirile abundente până la o anumită altitudine şi
căile de acces ascunse creează condiţii favorabile de mascare a forţelor, de executare prin surprindere
a manevrei cu subunităţi şi reduc efectul focului tuturor categoriilor de armament.
(2) Existenţa intervalelor în dispozitivul de apărare al inamicului, precum şi flancurile
descoperite, acoperirile, spaţiile moarte şi căile de acces ascunse uşurează realizarea surprinderii,
favorizează acţiunile duse de subunităţi în flancul şi spatele inamicului, mărind importanţa
manevrelor de învăluire şi întoarcere.
(3) Raioanele împădurite, pe cât posibil, se ocolesc, întrucât acestea reduc ritmul ofensivei
prin limitarea întrebuinţării tehnicii militare.
0392. – (1) Ofensiva în teren muntos–împădurit este determinată de următoarele condiţii:
a) cunoaşterea permanentă a situaţiei inamicului şi a caracteristicilor terenului;
b) fermitatea acţiunilor de luptă duse pentru cucerirea unor puncte/locuri obligatorii de
trecere, obiective şi raioane importante, noduri de comunicaţie şi orografice, precum şi a localităţilor;
c) realizarea surprinderii;
d) folosirea detaşamentelor înaintate şi de întoarcere, a desantului aerian, a elicopterelor;

NESECRET
100 din 376
 NESECRET
e) luarea măsurilor pentru realizarea/asigurarea viabilităţii itinerariilor, limitarea sau
stingerea incendiilor; capacitatea comandanţilor şi statului major de a pregăti şi executa manevre
îndrăzneţe de forţe şi mijloace pentru întoarcerea şi învăluirea grupărilor inamice şi cucerirea
obiectivelor importante din teren.
(2) Ofensiva în teren muntos – împădurit poate fi executată:
a) din contact nemijlocit cu inamicul;
b) din mişcare.
0393. – (1) Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul se execută, de regulă, împotriva unei
apărări pregătită din timp. Acest procedeu este impus de reţeaua redusă de comunicaţii, de
posibilităţile inamicului de a le închide cu uşurinţă, de avantajele oferite de terenul accidentat şi
acoperit, la ocuparea în ascuns a bazei de plecare la ofensivă.
(2) Ofensiva din mişcare împotriva apărării inamicului se poate executa atunci când aceasta
este organizată pe pantele de la intrarea în masivul muntos sau când există văi largi şi platouri întinse,
cu comunicaţii suficiente. De regulă, apărarea organizată în grabă de către inamic se rupe din mişcare.
(3) Procedeul combinat de trecere la ofensivă se foloseşte când terenul nu permite realizarea
simultaneităţii atacului limitei dinainte a apărării, iar dispunerea forţelor în teren favorizează
adoptarea acestui procedeu.
(4) Cele mai frecvente forme de manevră folosite în teren muntos-împădurit sunt:
a) învăluirea;
b) întoarcerea;
c) infiltrarea;
d) manevra pe verticală.
0394. – (1) Efecte deosebit de mari au acţiunile de infiltrare a subunităţilor prin intervalele
din dispozitivul inamicului, urmate de executarea unor lovituri în spatele acestuia - atacuri prin
infiltrare. Atunci când se foloseşte desantul aerian tactic, manevra de forţe şi mijloace se execută şi
pe verticală, concomitent cu celelalte forme de manevră.
(2) Batalionul de infanterie duce ofensiva în special în lungul drumurilor, văilor, platourilor,
culoarelor, zonelor defrişate, poienilor şi crestelor accesibile, combinând frecvent acţiunile frontale
cu cele de infiltrare, întoarcere, învăluire şi manevră pe verticală, executate de subunităţi, detaşamente
de întoarcere şi desantul aerian, în vederea lovirii permanente a inamicului în flanc şi spate.
(3) Subunităţile de tancuri se întrebuinţează, în cadrul batalionului de infanterie, numai pe
direcţii accesibile, pentru dezvoltarea ofensivei şi cucerirea unor raioane şi obiective importante din
adâncimea apărării inamicului dispuse în văi largi sau pe platouri întinse.
0395. – Subunităţile de vânători de munte pot fi subordonate, temporar, batalionului de

NESECRET
101 din 376
 NESECRET
infanterie din eşalonul întâi, folosindu-se, în principal, ca detaşamente de întoarcere pe o direcţie greu
accesibilă, pentru cucerirea unor obiective importante, în cooperare cu trupele care acţionează frontal.
0396. – (1) În munţi, fâşia de ofensivă a batalionului are o lărgime mai mare decât în teren
obişnuit. Ea se stabileşte, în funcţie de caracteristicile terenului, numărul sectoarelor în care se poate
acţiona cu trupe, cantitatea de forţe şi mijloace, natura şi caracteristicile apărării inamicului şi poate
ajunge până la 3-7 km şi mai mult.
(2) În fâşia de ofensivă a batalionului se stabilesc 1-2 direcţii de ofensivă dintre care una este
principală, pentru fiecare subunitate din eşalonul întâi, direcţii alese în aşa fel încât pe fiecare din ele
să existe cel puţin o comunicaţie de pătrundere pe întreaga adâncime a zonei muntoase, sau a
obiectivelor, cu posibilităţi de a se ieşi ulterior pe altă direcţie.
(3) Pot fi situaţii când, acţionând pe direcţii cu pronunţat caracter de independenţă,
subunităţilor nu li se mai stabilesc fâşii de ofensivă, precizându-li-se numai direcţii de ofensivă şi
aliniamente, raioane sau obiective de cucerit. Detaşamentele de întoarcere/înaintate primesc, de
regulă, numai direcţii de acţiune şi obiective de cucerit.
0397. – (1) Adâncimea la care sunt dispuse obiectivele batalionului în ofensivă în teren
muntos-împădurit este mai mică, influenţată de posibilităţile reduse de întrebuinţare a armamentului
şi a tehnicii, de accesibilitatea limitată a terenului şi de condiţiile meteorologice specifice anotimpului
respectiv, acestea determinând un ritm scăzut al ofensivei.
(2) Batalionul primeşte sarcini în detaliu pentru o zi de luptă şi orientativ pentru ziua a doua,
având în vedere că pe unele direcţii acţiunile de luptă au un pronunţat caracter de independenţă.
0398. – (1) Dispozitivul de luptă al batalionului se constituie în funcţie de situaţia creată,
procedeul de trecere la ofensivă, numărul şi capacitatea direcţiilor de ofensivă, posibilităţile de
executare a manevrei de foc, forţele şi mijloacele de pe o direcţie pe alta.
(2) El se compune din elemente asemănătoare celor din ofensiva în teren obişnuit şi se
caracterizează printr-o pronunţată grupare a forţelor şi mijloacelor pe direcţii şi o eşalonare mai mare
în adâncime, constituindu-se uneori chiar şi pe trei eşaloane. Pe lângă elementele obişnuite, în
compunerea dispozitivului de luptă mai intră detaşamentele de întoarcere de valoare pluton.
0399. – (1) Majoritatea aruncătoarelor se dau ca întărire subunităţilor care acţionează în
eşalonul întâi, astfel încât să se asigure independenţa în acţiune a acestora pe toată adâncimea
spaţiului de luptă.
(2) Subunitatea de rachete antiaeriene acţionează în special de-a lungul comunicaţiilor, pe
direcţiile accesibile, pentru apărarea antiaeriană a grupărilor de forţe şi mijloace care acţionează în
eşalonul întâi, pe văi, pe platouri largi şi în puncte obligatorii de trecere, a subunităţilor şi
formaţiunilor de servicii ce se deplasează pe căile de comunicaţie principale sau staţionează.

NESECRET
102 din 376
 NESECRET
(3) Subunităţile de geniu primite de la eşalonul superior se folosesc pentru înlăturarea
surpărilor de pe itinerare, consolidarea drumurilor, podurilor, amenajarea varientărilor, executarea
barajelor şi distrugerilor pe căile de acces ce duc spre flancurile şi spatele trupelor aflate în ofensivă,
localizarea şi stingerea incendiilor, amenajarea şi deservirea punctelor de aprovizionare cu apă
potabilă.
(4) Unităţile /subunităţile de aviaţie vânătoare-bombardament şi elicoptere de luptă duc
acţiuni pentru lovirea inamicului aflat în raioanele situate în afara bătăii artileriei şi dispus înapoia
crestelor, în defileuri şi în punctele obligatorii de trecere, interzicerea afluirii de noi forţe, precum şi
pentru executarea cercetării, corectarea şi conducerea focului artileriei.
(5) Subunităţile de elicoptere se întrebuinţează pentru executarea cercetării, sprijinul trupelor
în ofensivă, transportul şi sprijinul desantului aerian, asigurarea legăturii şi conducerii, aprovizionării
şi evacuării.
03100. – (1) Comanda misiunii, deşi unitară, se caracterizează prin descentralizarea ei pe
direcţii, apropierea punctelor de comandă de linia de contact şi organizarea unei reţele de puncte de
observare dispuse etajat pe înălţimile dominante.
(2) Conducerea trupelor se poate realiza şi din elicoptere, în special pentru legătura cu
unităţile care acţionează izolat sau în teren greu accesibil, cu desantul aerian tactic şi detaşamentele
de întoarcere.
(3) Punctul de comandă de bază al batalionului se va dispune şi deplasa mult mai aproape
de subunităţile din eşalonul întâi, în apropierea drumurilor şi crestelor, mascat, luându-se toate
măsurile pentru paza şi siguranţa acestuia.
(4) În momentele cele mai importante ale luptei, comandantul batalionului va conduce
acţiunile trupelor de la punctul de comandă înaintat. Pentru a putea conduce nemijlocit l upta,
punctele de comandă se vor schimba mai des decât în condiţii obişnuite.

3. Ofensiva pe litoral şi în deltă

03101. – (1) Ofensiva pe litoral şi în deltă cuprinde ansamblu de acţiuni desfăşurate pe uscat,
pe mare şi în aer, menite să nimicească gruparea principală de forţe a inamicului, prin conjugarea
eforturilor forţelor aparţinând forţelor terestre, marinei militare, aviaţiei precum şi celorlalte elemente
ale sistemului naţional de apărare.
(2) Ofensiva batalionului de infanterie pe litoral şi în deltă se va desfăşura simultan, spre mare,
în flancul şi în spatele grupării de forţe ale inamicului care a realizat unul sau mai multe capete de pod şi
de-a lungul litoralului, când inamicul se sprijină cu unul din flancuri pe ţărmul mării.

NESECRET
103 din 376
 NESECRET
(3) Pentru ofensiva pe litoral şi în deltă, batalionului i se stabilesc obiective aflate la distanţe
variabile faţă de plajă.
(4) În vederea cuceririi obiectivelor primite, batalionul poate utiliza desantul aerian tactic,
în cooperare cu desantul maritim, atunci când acesta este întrebuinţat.
03102. – (1) În cadrul pregătirii luptei ofensive pe litoral şi în deltă, o atenţie deosebită se
acordă organizării cooperării între subunităţile întrebuinţate, forţelor marinei militare şi ale aviaţiei.
(2) La organizarea cooperării se stabilesc:
a) modul de lovire a inamicului pe uscat şi pe mare;
b) debarcarea desantului aerian tactic şi a celui maritim;
c) formele şi procedeele de interzicere a debarcării a noi forţe de către inamic;
d) modalităţile de asigurare a joncţiunii între trupele care acţionează de front, desantul aerian
şi cel maritim;
e) măsurile necesare siguranţei spatelui şi flancurilor trupelor proprii;
f) semnalele de recunoaştere şi cooperare permanentă între forţele participante la acţiunile
militare;
g) modul de informare reciprocă şi oportună asupra situaţiei forţelor proprii;
h) organizarea unui sistem unic de înştiinţare şi alarmare despre inamicul aerian şi de pe
mare.
03103. – (1) Dispozitivul de luptă al batalionului de infanterie cuprinde în principiu, aceleaşi
elemente ca în ofensiva obişnuită.
(2) În deltă, ofensiva se duce de-a lungul canalelor navigabile, drumurilor şi grindurilor,
împreună cu infanteria marină. Pentru executarea manevrei de forţe şi mijloace, este necesar
asigurarea de mijloace de trecere, ambarcaţiuni, hidroglisoare şi elicoptere.

4. Ofensiva cu forţarea cursurilor de apă şi a canalelor

03104. – (1) Cursurile de apă şi canalele constituie obstacole naturale puternice care reduc
ritmul ofensivei, impunând o pregătire amănunţită a acţiunilor ofensive ale trupelor care execută
forţarea lor.
(2) Forţarea cuprinde totalitatea acţiunilor de luptă duse de forţele aflate în ofensivă pentru
trecerea unui curs de apă, sub acţiunea directă a focului executat de inamicul care se apără pe malul
opus.
(3) Pentru a asigura succesul forţării sunt necesare:
a) cercetarea permanentă a inamicului şi a cursului de apă/canalului şi identificarea locurilor

NESECRET
104 din 376
 NESECRET
favorabile de forţare;
b) luarea oportună a deciziei şi transmiterea la timp a sarcinilor;
c) interzicerea retragerii inamicului şi afluirii rezervelor din adâncime;
d) cucerirea prin surprindere şi menţinerea unor treceri permanente;
e) deplasarea oportună a mijloacelor de trecere, primite în sprijin, la cursurile de apă şi
manevra lor;
f) înlăturarea rapidă a barajelor şi obstacolelor;
g) distrugerea/neutralizarea inamicului de pe malul opus;
h) forţarea prin surprindere şi dezvoltarea rapidă a ofensivei pentru scoaterea de sub focul
mijloacelor cu ochire directă a locurilor stabilite pentru amenajarea punctelor de trecere pe mijloace
specializate;
i) asigurarea unei puternice apărări antiaeriene pe tot timpul forţării.
03105. – (1) Forţarea cursurilor de apă şi a canalelor se execută la începutul sau pe timpul
ofensivei, folosindu-se procedeul din mişcare, din contact nemijlocit cu inamicul sau, uneori,
combinat.
(2) Forţarea din mişcare se adoptă, de regulă, pe timpul dezvoltării cu succes a ofensivei în
adâncimea apărării şi urmăririi inamicului, când acesta nu a reuşit să organizeze apărarea pe cursul
de apă sau pe canal, este în curs de organizare sau a trecut în grabă la apărare cu forţe puţine.
(3) Forţarea din contact nemijlocit cu inamicul se execută după o pregătire în timp scurt, de
câteva ore, sau după o pregătire de durată, de 1-2 zile.
03106. – (1) Lărgimea fâşiei de ofensivă a batalionului pentru forţare este aceeaşi ca în
condiţii obişnuite.
(2) Forţarea se execută în cadrul unui sector de forţare7. Sectorul de forţare al batalionului
are lărgimea, de regulă, mai mică decât făşia de ofensivă şi este dat de sectoarele de forţare ale
subunităţilor din eşalonul întâi.
(3) Sectorul de forţare al batalionului trebuie să asigure:
a) 2-3 locuri de forţare8 pe transportoare amfibii blindate, de regulă, cel puţin unul pentru fiecare
companie din eşalonul întâi al batalionului;
b) 1-2 locuri de forţare pentru tancuri, prin vad sau pe sub apă;
c) 1-2 locuri de forţare pe bărci de asalt, pentru infanteria neîmbarcată/debarcată de pe TAB;
d) 1-3 locuri de forţare pe pod mobil de asalt, peste canale sau cursuri de apă cu lăţime mică;

7
Sector de forţare – porţiunea de teren considerată pe ambele maluri în care se organizează forţarea cursului de apă, având un front mai mic sau egal cu lăţimea fâşiei de
ofensivă a unităţii care execută forţarea şi cuprinzând toate elementele de dispozitiv implicate în organizarea şi desfăşurarea trecerii. De regulă, cuprindă: raioanele de plecare
la forţare, raioanele de adunare şi regrupare a forţelor, raioanele de dispunere a formaţiunilor de sprijin al forţării, precum şi reţeaua de drumuri şi itinerarii necesare.
8
Loc de trecere/forţare – loc adiacent cursului de apă, neamenajat sau sumar amenajat din punct de vedere genistic, stabilit de comandantul marii unităţi/unităţii pentru
executarea trecerii/forţării de către o unitate/subunitate. Acesta poate avea o dezvoltare frontală de până la 500 m, iar în cadrul său se pot amenaja genistic sau construi
unul sau mai multe puncte de trecere.
NESECRET
105 din 376
 NESECRET
e) minimum un loc de forţare de rezervă pentru fiecare categorie;
f) puncte de trecere false.
(4) După scoaterea locurilor de forţare de sub focul mijloacelor cu ochire directă ale
inamicului, în sectorul de forţare al batalionului din eşalonul întâi se amenajează 1-2 puncte de
trecere9 pe portiţe sau un pod din pontoane şi puncte de trecere pe ambarcaţiuni, conform planului de
trecere al marii unităţi care organizează acţiunea de luptă. Punctul de trecere pe portiţe/pod din
pontoane se amenajează de către subunităţi specializate asigurate şi repartizate de către eşalonul
superior. La cursurile de apă cu lăţimea de sub 100 metri nu se mai amenajează punct de trecere pe
portiţe, ci se realizează direct pod din pontoane. Ambarcaţiunile folosite pentru construcţia şi
amenajarea punctului de trecere pe ambarcaţiuni pot fi şi din zona acţiunilor de luptă.
(5) Când nu este posibilă trecerea tancurilor pe poduri, prin vad sau pe sub apă, realizarea
punctului de trecere pe pontoane devine o urgenţă. Acţiunea detaşamentului de asalt trebuie
concentrată spre scoaterea rapidă de sub focul inamic a sectorului cursului de apă în care se va realiza
punctul de trecere pe pod/portiţe de pontoane.
03107. – (1) După cucerirea capului de pod, sectorul de forţare al marii unităţi se
reconfigurează ca sector de trecere 10. Planificarea forţării şi a trecerii planificate ulterioare forţării se
face unitar, odată cu planificarea acţiunii de luptă, stabilindu-se toate elementele de dispozitiv din
sectorul de forţare/trecere.
(2) Numărul locurilor de forţare/punctelor de trecere se stabileşte în funcţie de forma de
ofensivă, procedeul de forţare, succesul acţiunilor de luptă, cantitatea de mijloace de trecere la
dispoziţie, existenţa locurilor favorabile amenajării acestora şi de necesitatea asigurării trecerii
simultane şi continue a trupelor pe front larg.
(3) Dezvoltarea frontală a locurilor de forţare/punctelor de trecere poate fi de 300-500 m, cu
intervale între acestea de 500 -1000 m. Între punctul de trecere pe pod şi cele vecine, intervalele nu
pot fi mai mici de 1500 m.
(4) Punctele de trecere pe pod pe suporţi ficşi, cele pe pod/portiţe de pontoane, pod mobil de
asalt sau pe bărci de asalt se construiesc/amenajează şi se deservesc de subunităţi specializate de
geniu. Celelalte puncte de trecere se amenajează, de regulă, de subunităţile de la contactul cu inamicul
sau, la ofensiva din mişcare, de subunităţile care le vor folosi.

9
Punct de trecere – loc amenajat pentru executarea trecerii pe un anumit mijloc de trecere. Poate fi pe pod fix, pod/portiţă de pontoane, prin vad sau
ambarcaţiuni, înot sau cu mijloace improvizate. În cadrul locului de trecere prin vad, se pot amenaja genistic unul sau mai multe puncte de trecere
incluzând rampele de intrare/ieşire, dar şi amenajări ale fundului vadului. În cazul locurilor de trecere pe ambarcaţiuni, pu nctele de trecere sunt
determinate de locurile ambarcaderelor/rampelor de acces la apă şi debarcaderelor/rampelor de ieşire pe malul opus.
10
Sector de trecere – porţiunea de teren considerată pe ambele maluri în care se organizează trecerea deliberată cursului de apă, având un front mai mic
sau egal cu lăţimea fâşiei de ofensivă/apărare a unităţii care execută trecerea şi cuprinzând toate elementele de dispozitiv implicate în organizarea şi
desfăşurarea trecerii. De regulă, cuprindă: zona de trecere, raioanele de aşteptare, adunare şi regrupare a forţelor, raioanele de dispunere a formaţiunilor
de sprijin al trecerii, precum şi reţeaua de drumuri necesare.

NESECRET
106 din 376
 NESECRET
(5) Punctele de trecere pe pod pe suporţi ficşi, cele pe pod/portiţe de pontoane se instalează
numai după scoaterea locurilor de trecere respective de sub focul cu ochire directă al inamicului. În
sectorul de trecere al brigăzii din eşalonul întâi se organizează un punct de trecere pe pod, iar
batalionul îl poate folosi conform planificării acesteia. Dacă nu este posibil, se organizează cel puţin
un punct de trecere pe pod pentru divizie.
(6) Trecerea pe podurile cucerite de la inamic se face numai după cercetarea lor la minare şi,
la nevoie, după deminarea lor.
(7) Alegerea locului punctelor de trecere, construcţia, amenajarea şi deservirea acestora se
face conform prevederilor manualului de trecere a forţelor peste cursurile de apă.
03108. – (1) Raioanele de plecare la forţare se fixează în locuri acoperite, la 3-5 km de cursul
de apă, câte unul pentru fiecare batalion care forţează. În teren frământat şi acoperit, acestea se aleg
mai aproape de cursul de apă, până la 1-3 km de acesta.
(2) Pentru forţarea cursului de apă/canalului pe timp de noapte, în afara activităţilor
obişnuite, este necesar să se stabilească:
a) măsuri pentru mascarea trupelor împotriva observării inamicului cu mijloace de vedere
pe timp de noapte;
b) direcţiile de deplasare prin repere vizibile către sectorul de forţare/punctele de trecere şi
direcţiile de atac pe malul opus;
c) modul de atac al limitei dinainte a apărării inamicului;
d) semnale de recunoaştere;
e) organizarea iluminării în sectorul de forţare/punctul de trecere;
f) măsuri pentru asigurarea trecerii de la acţiuni de luptă pe timp de noapte la cele pe timp
de zi.
03109. – (1) Documentul de bază pentru planificarea forţării/trecerii este planul trecerii
întocmit de statul major al batalionului pe baza extrasului din planul de trecere al marii unităţi care
organizează acţiunea.
(2) Pentru îndeplinirea cu succes a obiectivelor stabilite, într-o primă fază, batalionul va
urmări să realizeze un cap de pod sau va participa, prin cucerirea unor obiective şi preluarea
controlului asupra terenului, la realizarea capului de pod de către eşalonul superior.
03110. – (1) Artileria batalionului desfăşoară acţiuni în vederea sprijinului forţării. Pentru
continuitatea sprijinului pe timpul forţării şi al luptei forţelor din capul de pod, manevra artileriei de
pe un mal pe celălalt se execută succesiv. În funcţie de caracteristicile cursului de apă, mijloacele de
artilerie autopropulsate pot trece cursul de apă şi prin vad. Dacă acest lucru nu este posibil, artileria
trece cursul de apă pe portiţe sau pod de pontoane imediat după instalarea punctului de trecere.

NESECRET
107 din 376
 NESECRET
(2) Mijloacele antiblindate ale batalionului ocupă poziţii de tragere cât mai aproape de malul
propriu şi participă la asigurarea forţării.
(3) Subunităţile de rachete antiaeriene desfăşoară acţiuni pentru apărarea antiaeriană a:
a) detaşamentelor înaintate pe timpul cuceririi trecerilor permanente şi a capetelor de pod
pe malul opus;
b) subunităţilor de pontonieri şi de treceri - desant care se deplasează spre cursul de apă;
c) forţelor principale ale batalionului pe timpul aproprierii de cursul de apă şi îndeosebi al
forţării acestuia şi ducerii luptei în capul de pod;
d) trecerilor realizate sau în curs de construire.
03111. – (1) Manevra mijloacelor de trecere se organizează de statul major pe timpul
pregătirii luptei. Ea se execută atât din adâncime către front, cât şi de-a lungul cursului de apă/
canalului şi trebuie să asigure ajungerea oportună a mijloacelor la punctele de trecere.
(2) Când la unele puncte de trecere forţarea nu a reuşit, se execută manevra forţelor şi
mijloacelor de trecere spre punctele unde forţarea se desfăşoară cu succes.
(3) Când în cursul aceleiaşi zile de luptă se execută forţarea succesivă a mai multor cursuri
de apă/ canale, este necesară o eşalonare mai adâncă a mijloacelor de trecere şi o manevră adecvată
a acestora, care trebuie să asigure folosirea lor oportună de mai multe ori.
03112. – (1) În adâncimea apărării inamicului, dacă se prevede trecerea succesivă a mai
multor cursuri de apă, subunităţile de treceri-desant şi de pontonieri se deplasează între eşalonul întâi
şi doi sau în dispozitivul marilor unităţi din eşalonul întâi. Mijloacele de trecere necesare
detaşamentelor înaintate sunt repartizate de la început şi se deplasează în dispozitivul acestora.
(2) La urmărirea inamicului, dacă se prevede trecerea succesivă a mai multor cursuri de apă,
mijloacele de trecere se dau unităţilor din timp şi se deplasează împreună cu elementele de siguranţă.
Dacă se prevede construirea podului de la început, marea unitate trimite subunitatea de pontonieri
împreună cu detaşamentul înaintat.
(3) Conducerea forţării se execută de la punctul de comandă ce se instalează cât mai aproape
de cursul de apă/canal şi care trece pe malul opus după ce batalionul a realizat capul de pod. La
nevoie, se poate constitui un punct de comandă înaintat pentru conducerea forţării.

5. Ofensiva pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitate redusă

03113. – Ofensiva pe timp de noapte asigură:

a) anihilarea prin surprindere şi în timp scurt a inamicului;
b) hărţuirea permanentă a inamicului pe direcţii, la ore şi cu forţe de valori diferite;

NESECRET
108 din 376
 NESECRET
c) realizare cu mai mare uşurinţă a joncţiunii cu trupele încercuite;
d) manevra de forţe şi mijloace în ascuns;
e) reducerea posibilităţilor de ripostă precisă a inamicului.
03114. – Succesul ofensivei pe timp de noapte depinde de:
a) pregătirea minuţioasă şi în secret a luptei;
b) cunoaşterea în detaliu a terenului de pe direcţiile de ofensivă şi a dispozitivului
inamicului;
c) folosirea cu eficienţă a mijloacelor de iluminare şi de vedere pe timp de noapte;
d) pregătirea armamentului şi a tehnicii de luptă pentru ducerea acţiunilor în condiţii de
vizibilitatea redusă;
e) cooperarea neîntreruptă între elementele de dispozitiv;
f) folosirea pentru pătrunderea în adâncimea dispozitivului inamic a golurilor şi intervalelor;
g) inducerea în eroare a inamicului asupra direcţiei loviturii principale;
h) apărarea flancurilor şi evitarea surprinderii de către inamic.
03115. – (1) Scopul ofensivei pe timp de noapte constă în:
a) realizarea surprinderii;
b) realizarea unui ritm rapid al ofensivei;
c) lipsirea inamicului de timpul necesar pentru organizarea apărării pe noi aliniamente;
d) menţinerea sau cucerirea iniţiativei,
e) evitarea unor pierderi însemnate în personal şi tehnică de luptă;
f) hărţuirea permanentă a inamicului;
g) anihilarea unor forţe superioare în timp scurt şi cucerirea unor obiective importante.
(2) Situaţiile în care batalionul execută ofensiva pe timp de noapte sunt influenţate de scopul
urmărit, momentul declanşării acesteia, cantitatea de forţe şi mijloace cu care se atacă. În raport cu
aceste elemente ofensiva pe timp de noapte poate constitui o dezvoltare a acţiunilor din timpul zilei
sau poate să înceapă noaptea.
(3) În prima situaţie, mai frecvent, batalionul dezvoltă acţiunile de luptă pe timp de noapte
pentru:
a) îndeplinirea obiectivului stabilit pentru ziua respectivă;
b) cucerirea prin surprindere a unor obiective importante;
c) realizarea joncţiunii cu forţe care menţin raioane în dispozitivul inamicului.
(4) Atunci când ofensiva începe noaptea, aceasta poate fi dusă împotriva unei apărări ocupate
în grabă sau pregătite din timp.
(5) Batalionul trece la ofensivă pe timp de noapte, de regulă, din contact nemijlocit cu

NESECRET
109 din 376
 NESECRET
inamicul. Uneori, poate trece la ofensivă şi din mişcare sau combinat.
03116. – (1) Lărgimea fâşiei de ofensivă pe timp de noapte este egală sau mai mică decât în
ofensiva pe timp de zi, în funcţie de valoarea, importanţa şi adâncimea la care se găseşte obiectivul
de cucerit, cantitatea şi posibilităţile oferite de mijloacele de iluminare, gradul de cunoaşte a
terenului din zona acţiunilor de luptă.
(2) De regulă, la ofensiva pe timp de noapte, conţinutul şi adâncimea la care se găsesc
obiectivele ce trebuie cucerite sunt mai mici decât pe timp de zi, datorită:
a) ritmul mai redus al ofensivei;
b) posibilităţile limitate de iluminare;
c) efectul mai redus al focului;
d) greutăţilor întâmpinate în executarea focului şi a manevrei.
03117. – (1) Dispozitivul de luptă cuprinde aceleaşi elemente ca şi în ofensiva pe timp de zi.
Dacă ofensiva pe timp de noapte constituie o dezvoltare a acţiunilor din timpul zilei, dispozitivul de
luptă rămâne acelaşi, cu particularitatea că acţiunile se duc de către eşaloanele doi, introduse la
căderea serii sau de către detaşamentele înaintate ale acestora.
(2) În cazul în care ofensiva începe pe timpul nopţii, batalionul îşi constituie dispozitivul de
luptă pe două eşaloane, avându-se în vedere ca eşalonul întâi să dispună de forţe suficiente pentru
îndeplinirea obiectivelor pe timpul nopţii, fără a fi necesară introducerea eşalonului doi. Acesta din
urmă se introduce în luptă, de regulă, în zorii zilei pentru intensificarea loviturii şi dezvoltarea
ofensivei pe timp de lumină.
03118. – (1) La organizarea cooperării va trebui să se stabilească cu prioritate, în afară de
problemele cunoscute, modul de coordonare în timp şi spaţiu a iluminării cu acţiunile de luptă ale
trupelor. În acest scop la organizarea iluminării se prevăd:
a) modul de marcare a direcţiilor de ofensivă, drumurilor şi culoarelor prin baraje;
b) iluminarea obiectivelor pentru artilerie şi aviaţie în adâncimea apărării inamicului;
c) semnalele luminoase pentru recunoaşterea reciprocă, indicarea obiectivelor, menţinerea
cooperării şi marcarea liniei de contact şi a aliniamentelor cucerite;
d) măsuri pentru contracararea aparatelor de vedere pe timp de noapte ale inamicului.
(2) Iluminarea obiectivelor nu trebuie să îngreuneze folosirea de către trupele proprii a
aparatelor de vedere pe timp de noapte şi nici să nu demaşte trupele proprii.

6. Ofensiva în condiţii de temperaturi scăzute

03119. – (1) Ofensiva pe timp de iarnă este influenţată de o serie de factori specifici, cum

NESECRET
110 din 376
 NESECRET
sunt:
a) stratul de zăpadă;
b) temperatura scăzută şi variaţiile bruşte ale acesteia, care duc uneori la dezgheţ şi
formarea poleiului;
c) ninsorile şi viscolele;
d) timpul de lumină mic, iar cel de întuneric mare.
(2) Anotimpul de iarnă favorizează trecerea prin terenuri mlăştinoase, peste cursuri de apă
şi canale, ducerea acţiunilor prin surprindere, în acelaşi timp îngreunează amenajarea genistică a
terenului, întrebuinţarea eficientă a tehnicii militare şi decontaminarea acesteia şi a personalului,
executarea aprovizionărilor şi evacuărilor.
(3) Totodată stratul gros de zăpadă limitează manevra de forţe şi mijloace, măreşte
oboseala militarilor, uzează mai rapid tehnica, sporind consumul de carburanţi. În aceste condiţii
se accentuează caracterul de independenţă al acţiunilor de luptă duse de subunităţi pe direcţii,
impunând asigurarea acestora de la început cu tot ceea ce este necesar ducerii luptei.
03120. – (1) În scopul realizării surprinderii, se evită atacurile frontale de amploare,
folosindu-se intens manevra de întoarcere sau de învăluire, chiar de la începutul ofensivei.
(2) O însemnătate deosebită capătă în aceste condiţii următoarele activităţi şi măsuri:
a) amenajarea lucrărilor de adăpostire şi încălzire a personalului;
b) reducerea timpului de ocupare şi rămânere pe baza de plecare la ofensivă;
c) menţinerea în permanentă stare de funcţionare a armamentului şi tehnicii militare;
d) determinarea grosimii stratului de zăpadă şi stabilirea posibilităţilor de a acţiona pe
schiuri, precum şi a accesibilităţii terenului pentru acţiunile tancurilor şi celorlalte autovehicule;
e) vopsirea tehnicii în culoarea terenului şi asigurarea trupelor cu mijloace de mascare;
f) sporirea capacităţii de trecere a tancurilor, autovehiculelor şi artileriei;
g) deszăpezirea căilor de comunicaţii;
h) aprovizionarea trupelor cu echipament corespunzător şi a tehnicii cu antigel, cu mijloace
de izolare termică, de încălzire precum şi cu mijloace utilizate la pornirea motoarelor;
i) apropierea de trupe a unităţilor şi formaţiunilor de servicii.
03121. – (1) Realizarea dispozitivului de luptă prezintă unele particularităţi determinate de
timpul de iarnă, acesta este mai adânc şi are eşalonul doi mai puternic.
(2) De asemenea subunităţile se dispun pe spaţii mai restrânse, se accentuează caracterul de
independenţă al acţiunilor la fiecare eşalon, se întrebuinţează pe larg subunităţile pe schiuri,
detaşamentele de asigurare a mişcării sunt mai puternice şi dotate cu mijloace de deszăpezire şi mărire
a capacităţii de deplasare şi trecere, întrebuinţarea desantului aerian se face pe subunităţi, de valoare

NESECRET
111 din 376
 NESECRET
pluton, companie, simultan sau succesiv, la mai multe raioane, iar după debarcare poate acţiona pe
schiuri.
03122. – (1) Pe timp de iarnă, trecerea la ofensivă se execută, de regulă, din contact
nemijlocit cu inamicul. Atunci când terenul, căile de comunicaţii şi grosimea stratului de zăpadă
permit deplasarea tancurilor, transportoarelor amfibii blindate, maşinilor de luptă şi celorlalte
mijloace de luptă şi transport, ofensiva se poate executa şi din mişcare, în funcţie de caracterul apărării
inamicului.
(2) Ofensiva este precedată de pregătirea de foc, cu o durată mai mare decât în mod obişnuit.
Pe timp de viscol, ninsoare abundentă, ceaţă densă şi persistentă, trecerea la ofensivă se poate executa
şi fără pregătire de foc.
(3) Conducerea acţiunilor desfăşurate de batalion devine mai grea pe timp de iarnă datorită
particularităţilor acţiunilor de luptă şi a acelora determinate de starea vremii şi a terenului.
03123. – (1) Punctele de comandă se dispun mai aproape de contact şi pe cât posibil în
localităţi sau păduri, luându-se măsuri de mascare a drumurilor, de încălzire a personalului şi
prevenire a incendiilor.
(2) Pe timpul luptei, punctele de comandă se deplasează în salturi mici, acordându-se atenţie
deblocării drumurilor şi amenajării porţiunilor greu accesibile.

7. Ofensiva pentru ruperea aliniamentelor şi raioanelor fortificate

03124. – (1) Aliniamentele /raioanele fortificate, de regulă, se ocolesc, iar atunci când nu
este posibil, se rup din mişcare sau din contact nemijlocit.
(2) Ruperea din mişcare se execută atunci când o parte din lucrări au fost distruse pe timpul
apropierii de aliniamentul/ raionul fortificat.
(3) Când ruperea din mişcare nu este posibilă sau nu a reuşit, trupele ocupă baza de plecare
la ofensivă şi rup aliniamentul/raionul fortificat din contact nemijlocit cu inamicul.
(4) Ofensiva cu ruperea unui aliniament/raion fortificat constă în crearea breşelor prin
distrugerea lucrărilor de apărare, pătrunderea infanteriei şi a tancurilor, lărgirea rupturii către flancuri,
prin acţiuni de întoarcere şi învăluire, concomitent cu dezvoltarea ofensivei în adâncime.
03125. – (1) Sectorul de rupere se stabileşte pe direcţia unde densitatea lucrărilor sau
adâncimea aliniamentului/raionului fortificat este mai mică şi unde terenul poate oferi condiţii mai
bune pentru ducerea acţiunilor de luptă şi cooperarea forţelor.
(2) Ritmul de ofensivă este mai redus decât în ofensiva în teren obişnuit iar obiectivele de
cucerit au dimensiuni mai mici.

NESECRET
112 din 376
 NESECRET
(3) Dispozitivul de luptă al batalionului este adânc eşalonat, avându-se în vedere necesitatea
intensificării continue a loviturilor în adâncime şi pe flancuri. De regulă, batalionul îşi constituie
dispozitivul pe două sau trei eşaloane. Una din particularităţile dispozitivului de luptă o constituie
organizarea eşaloanelor de asalt, iar uneori şi a detaşamentelor înaintate.
(4) Subunităţile de tancuri intră în compunerea eşalonului doi sau trei şi se introduc în luptă,
de regulă, după ruperea aliniamentului fortificat. Uneori pot acţiona şi în eşalonul întâi, întărite cu
subunităţi de infanterie, dacă sistemul de foc antitanc al inamicului a fost puternic dezorganizat sau
când aliniamentul/zona conţine lucrări incomplete şi apărate cu forţe puţine, iar parte din subunităţile
sale pot intra în compunerea detaşamentelor sau grupărilor de asalt.
03126. – (1) Detaşamentele şi grupurile de asalt sunt destinate pentru blocarea şi distrugerea
lucrărilor de fortificaţii existente în sectoarele de rupere, care nu au fost prevăzute să fie distruse cu
loviturile aviaţiei şi focul artileriei. Valoarea acestora se stabileşte în funcţie de natura, densitatea,
tăria şi puterea de foc a lucrărilor de apărare.
(2) În compunerea lor intră: subunităţi de tancuri, tunuri, rachete antitanc dirijate,
aruncătoare, pionieri, aruncătoare de flăcări şi elicoptere.
(3) Atunci când se prevede ruperea din mişcare a aliniamentului /raionului fortificat, la
nivelul subunităţilor din eşalonul întâi se trimit detaşamente înaintate puternic întărite, în cadrul
cărora se constituie grupuri de asalt, sprijinite de artilerie şi aviaţie.
(4) Acestea sunt destinate pentru a pune stăpânire, singure sau în cooperare cu desantul
aerian, pe unele raioane neocupate sau slab apărate de inamic, blocarea şi distrugerea unor lucrări
importante de fortificaţie de tip permanent, ocuparea unor aliniamente din adâncime prin care interzic
afluirea rezervelor inamicului şi împiedicarea lor de a trece la apărare în anumite raioane fortificate
ori de a executa riposte ofensive.
03127. – (1) Desantul aerian se foloseşte pe subunităţi mici, în porţiuni de teren dispuse, de
regulă, înapoia punctelor de sprijin sau în spatele unei poziţii fortificate care să nu fie bătute cu foc
din cazemate.
(2) Debarcarea acestuia se face simultan cu începerea atacului frontal, fiind destinat pentru:
a) cucerirea în cooperare cu detaşamentele înaintate, de asalt şi de întoarcere a punctelor
de sprijin din adâncime;
b) blocarea şi distrugerea lucrărilor de fortificaţie de tip permanent şi de campanie;
c) interzicerea afluirii rezervelor.
(3) Pentru blocarea şi distrugerea unor lucrări de fortificaţie de tip permanent, în cadrul
desantului se constituie grupuri de asalt, special pregătite.
03128. – ( 1) Subunităţile de aruncătoare execută următoarele misiuni:

NESECRET
113 din 376
 NESECRET
a) cercetarea prin trageri;
b) distrugerea lucrărilor de fortificaţie de tip permanent şi de campanie prin trageri prin
ochire directă sau indirectă;
c) neutralizarea personalului şi mijloacelor de foc care acţionează din lucrări de fortificaţie;
d) realizarea mascării cu aerosoli în vederea ascunderii acţiunilor forţelor proprii;
e) crearea de culoare de trecere prin baraje şi obstacole;
f) executarea sprijinului prin foc pentru forţele de manevră ale batalionului.
(2) O parte din artilerie intră în compunerea detaşamentelor şi a grupărilor de asalt.
(3) Elicopterele de luptă participă la:
a) distrugerea lucrărilor de fortificaţie de tip permanent aflate în adâncimea apărării
inamicului;
b) neutralizarea forţelor şi mijloacelor care se apără în lucrări şi a rezervelor inamicului;
c) executarea cercetării din aer a aliniamentului/raionului fortificat, observarea şi
cercetarea focului artileriei;
d) sprijinul acţiunilor de luptă ale trupelor;
e) acoperirea forţelor împotriva atacului din aer al inamicului;
f) transportul şi sprijinirea desantului aerian.
03129.– (1) Ruperea unui aliniament/raion fortificat începe cu o pregătire de foc, a cărei
durată va fi mai mare decât în cazul ofensivei în condiţii obişnuite şi se stabileşte în funcţie de
caracterul apărării, natura lucrărilor şi posibilităţile de distrugere şi neutralizare a acestora de către
aviaţie, artilerie şi celelalte mijloace destinate să execute trageri prin ochire directă.
(2) Uneori, se poate stabili, suplimentar, o perioadă de distrugere preliminară a lucrărilor de
apărare permanente. Aceasta se prevede atunci când prin pregătirea de foc nu se poate asigura
dezorganizarea sistemului de apărare al inamicului.

8. Ofensiva în teren cu culturi înalte şi în păduri

03130.– (1) Ofensiva în teren cu culturi înalte este influenţată de întinderea, înălţimea şi
densitatea culturilor, precum şi de posibilităţile provocării unor incendii de mari proporţii.
(2) Forţele aflate în ofensivă sunt avantajate de existenţa unor condiţii care asigură mascarea
dispozitivului de luptă şi realizarea în ascuns şi prin surprindere a manevrei de forţe şi mijloace.
(3) În acelaşi timp sunt îngreunate observarea, orientarea, indicarea obiectivelor şi corectarea
focului, deplasarea şi manevra trupelor, în special pe timp de ploaie şi în caz de inundaţii, alegerea,
dispunerea şi siguranţa punctelor de comandă.

NESECRET
114 din 376
 NESECRET
03131.– (1) La realizarea dispozitivului de luptă al batalionului trebuie să se prevadă
constituirea unor detaşamente de salvare-evacuare mai puternice, iar uneori, atunci când
caracteristicile terenului permit, şi a unor detaşamente de întoarcere.
(2) De asemenea, se va acorda atenţie folosirii desantului aerian, asigurării flancurilor şi
luării măsurilor suplimentare de cercetare.
(3) Având în vedere posibilităţile de mascare ale inamicului, toate mijloacele de luptă
blindate trebuie să acţioneze în apropierea infanteriei sau chiar în dispozitivul acesteia.
(4) Se iau măsuri sporite pentru menţinerea direcţiilor de atac, pentru marcarea locului unde
se află trupele, orientarea continuă şi evitarea realizării surprinderii de către inamic.
03132.– (1) Creşte importanţa focului executat de la distanţe mici şi prin surprindere, precum
şi acţiunea elicopterelor, atât pentru observarea spaţiului de luptă cât şi pentru manevra de forţe şi
mijloace.
(2) Pentru oprirea contraatacurilor inamicului, atunci când starea de vegetaţie a culturilor, permite,
acestea se pot incendia, ţinându-se cont de direcţia vântului, pentru a nu periclita trupele proprii.
(3) Pentru asigurarea stabilităţii conducerii, punctele de comandă se dispun mai aproape de
trupe, luându-se măsurile necesare de pază şi apărare a acestora.

9. Ofensiva în deşert şi în condiţii de temperaturi ridicate

03133.– Succesul acţiunilor în deşert necesită adaptarea la mediu şi la limitările impuse de

teren şi climă. Echipamentul şi tacticile folosite trebuie modificate şi ajustate la condiţiile concrete,
unde temperaturile variază de la valori foarte ridicate la cele de îngheţ, iar gradul de vizibilitate se
poate schimba cu rapiditate.
03134.– (1) Cheia succesului în acţiunile de luptă în deşert este mobilitatea. Forma de
manevra dominanta este învăluirea rapidă pe la flancuri şi pe o zonă extinsă.
(2) Mobilitatea autovehiculelor şi posibilitatea de a traversa distanţe mari devin critice în astfel
de procedee. Mlaştinile pot constitui zone imposibil de traversat pe timpul anotimpului ploios. Nisipul
poate îngreuna traficul auto iar marşul pedestru poate deveni încet şi anevoios. Zonele montane, pietroase,
încetinesc şi ele ritmul deplasării. Carierele de piatră şi zonele miniere sunt alte obstacole. Adesea,
asemenea zone nu sunt indicate pe hartă şi atunci rămân imaginile oferite de satelit.
(3) În teren pietros, stâncos, cauciucurile autovehiculelor sunt lesne străpunse de pietre
ascuţite. Mişcarea poate fi rapid depistată datorită urmelor de praf ale coloanelor/ trupelor ceea ce
elimină efectul surprinderii inamicului. Deplasarea pe timp de noapte este de preferat, chiar dacă
reflecţia razelor lunii în oglinzi, sticlă, metal poate fi zărită de la 20 km.

NESECRET
115 din 376
 NESECRET
03135.– Realimentarea cu carburanţi şi reaprovizionarea presupun perioade în care forţele
trebuie să treacă la apărare dar numai temporar. Asta deoarece deşertul plat nisipos al Arabiei Saudite
nu oferă posibilitatea organizării unei apărări viabile în timp ce terenul pietros, stâncos, montan sau
în canioane poate oferi această posibilitate. Neglijarea măsurilor de siguranţă şi pază poate duce în
astfel de cazuri la dezastre.
03136.– (1) Aspecte militare ale terenului asupra observării şi corecţiei focului. Observarea
în deşert este foarte buna la distanţe mari.
(2) Terenul deşertic plat permite utilizarea focului direct al armamentului la distanţe maxime.
Vizibilitatea poate fi distorsionată de căldură. Este indicat să se utilizeze mijloacele mecanice şi
electronice la dispoziţie pentru indicarea corectă a ţintelor şi a rezultatului la acestea.
03137.– (1) În ofensivă, atacurile se vor iniţia pe cât posibil având soarele în spate pentru a
elimina umbrele care împiedică ghidarea optică şi care pot face dificilă observarea vizuală.
(2) Radarele pot fi folosite deoarece nu sunt afectate şi pot fi eficiente în special la amiază
când celelalte mijloace sunt influenţate de temperaturile ridicate.
(3) Mijloacele de detecţie pe baza diferenţei de temperatură pot fi folosite noaptea când
sunt mai eficiente.
(4) Observarea focului direct al tancurilor va fi făcută de observatorii de la flancuri datorită
norilor de praf produşi de lovituri.
03138.– (1) Aspecte militare ale terenului asupra mascării şi adăpostirii. Mascarea şi
adăpostirea sunt foarte dificile în deşert, de aceea vor fi folosite pe cât posibil dunele sau văile, însă
trebuie precauţie în ultima situaţie deoarece se pot forma oricând torente şi le pot inunda temporar.
(2) Dunele şi văile nu oferă protecţie împotriva observării aeriene. În teren muntos pot fi
folosite crevasele şi stâncile.
(3) Lumina şi zgomotul se propagă la zeci de kilometri, disciplina contribuind astfel în mod
decisiv la succesul mascării.
03139.– În deşert, puncte cheie pot fi trecătorile prin munţi, sursele de apă şi orice teren
înalt. Trecătorile sunt puţine iar oazele sunt importante pentru aprovizionare cu apă.
03140.– (1) În zonele deşertice aride nu sunt prestabilite căile de apropiere însă zonele vaste
ca întindere permit teoretic manevra în orice direcţie.
(2) Învăluirile largi sunt posibile iar tehnologia modernă a senzorilor, posibilităţile reduse
de mascare a acţiunilor, observarea executată corespunzător înlătură surprinderea.
(3) Limitarea majoră impusă de căile de apropiere este determinată de aprovizionarea cu
carburant. Distanţele considerabile pe care trebuie să le parcurgă o unitate destinată să atace din flanc
inamicul, necesită o cantitate considerabilă de carburant şi realimentarea poate fi anevoioasă.

NESECRET
116 din 376
 NESECRET
(4) În zonele montane şi cu văi, căile de apropiere sunt limitate şi, probabil, singurele
posibilităţi de înaintare sunt rutele prin pasuri sau prin fundul văii. Totuşi nici unul dintre
considerentele de mai sus nu trebuie să excludă varianta învăluirilor.
03141.– (1) Manevra trebuie să se desfăşoare la maximum de viteză permis de teren,
condiţiile de praf şi viteza medie de marş a celui mai încet autovehicul din coloana de marş.
(2) Este necesară acoperirea manevrei cu mijloace aeriene deoarece aviaţia inamică poate să
descopere cu uşurinţă mişcarea datorită norilor de praf care se formează la deplasare. În unele situaţii
deplasarea trebuie încetinită pentru a reduce formarea acestor nori de praf.
(3) Pentru a realiza surprinderea manevra trebuie să se desfăşoare în condiţii care împiedică
sau îngreunează observarea inamică, cum ar fi noaptea, după realizarea mascării cu aerosoli, pe timpul
furtunilor de nisip. În unele situaţii este posibil să nu existe nici o posibilitate de manevră datorită
terenului deschis şi posibilităţilor bune de observare ale inamicului. Atunci este necesar să se execute
deplasarea în cea mai mare viteză posibilă în timp ce, cu focul indirect, se lovesc liniile inamice.
Viteza, focul de anihilare, sprijinul aerian apropiat şi orice alt multiplicator al puterii de luptă trebuie
folosit împotriva inamicului.
03142.– (1) Mobilitatea tactică este cheia succesului în acţiunile de luptă în deşert. Multe
zone deşertice permit deplasarea nestingherită a trupelor. Din acest motiv există posibilitatea trecerii
prin liniile inamice după o prealabilă recunoaştere şi analiză a oportunităţii traversării acestora.
(2) Infanteria debarcată poate fi utilizată pentru a curăţa trecătorile şi defileurile şi pentru a
elimina poziţiile inamicului înainte ca elementele îmbarcate să treacă prin zonă.
03143. – (1) Recunoaşterile sunt foarte importante în mediul deşertic. Recunoaşterile sunt
misiuni executate pentru a obţine informaţii, vizual sau prin alte metode de detectare, despre
activităţile şi resursele inamicului, despre caracteristicile meteorologice, hidrografice sau geografice
ale unei zone anume. Mediul deşertic poate influenţa tehnicile de observare.
(2) Supravegherea este prima dintre misiuni pe timpul recunoaşterilor. Tehnicile uzitate sunt
prin observare vizuală, electronic, fotografiere, altele. Cercetaşii, tereştri sau aerieni, sunt principalii
colectori de informaţii. Aceştia trebuie dotaţi cu mijloace care să le permită executarea misiunii în
condiţiile deşertului.
03144.– (1) Efortul de a sincroniza funcţiunile de luptă ale spaţiului de luptă integrat pe timpul
procesului de planificare poate fi anulat de nereuşita efortului de a continua sincronizarea pe timpul
pregătirii fiecărei faze a misiunii. Comandantul trebuie să ştie ce poate să facă şi de cât timp are nevoie.
(2) Comandantul de batalion trebuie să conducă personal sincronizarea în zonele de angajare.
Barajele vor fi poziţionate, focul indirect ajustat şi focul direct repetat sub supravegherea personală a
comandantului.

NESECRET
117 din 376
 NESECRET
03145. – (1) Activităţile de control vor fi executate de către o echipă foarte mobilă de
comandă dispusă înaintat. Condiţiile mediului deşertic pot uneori reduce puterea semnalului radio şi
pot crea zone de tăcere radio chiar şi pentru elicopterele care zboară la joasă înălţime.
(2) Batalionul poate organiza fie un centru de conducere tactică /TOC mobil, fie staţii de
retranslaţie pentru a facilita comunicaţiile cu zonele de spate, presupunând că forţele de manevră nu
se află într-un singur loc prea mult timp.
(3) În cazul legăturilor fir, acestea se îngroapă la o adâncime de cel puţin 30 cm.
(4) Ofiţerii de legătură îmbarcaţi în mijloace aeriene sau în autovehicule pot fi folosiţi dacă
unităţile staţionează sau sunt în etapa de tăcere radio. Ei trebuie să aibă cunoştinţe de orientare şi să
fie bine echipaţi pentru a susţine planificarea paralelă.
03146.– (1) Identificarea clară a zonelor de angajare este necesară pentru a facilita
concentrarea focului. În absenţa reperelor de orientare în teren acestea vor fi create prin amplasarea
de autovehicule distruse sau avariate serios în locaţiile necesare la ordinul comandanţilor investiţi cu
responsabilităţi pentru respectivele zone de angajare. Mai pot fi folosite şi alte puncte de identificare
a ţintei, cum ar fi panouri de marcare vopsite cu vopsea vizibilă în infraroşu, steaguri, cartuşe sau
proiectile de iluminare.
(2) Steguleţe colorate cu semnificaţii prestabilite inscripţionate pot fi folosite de asemenea
în teren deşertic atât pentru echipe ce se deplasează terestru cât şi montate pe antenele autospecialelor
sau blindatelor.
03147.– (1) Deşertul oferă posibilităţi excelente pentru trageri cu tancurile şi artileria grea
antitanc. Acestea vor fi amplasate astfel încât să se profite la maximum de posibilităţile lor de tragere
precisă şi la distanţe mari.
(2) Identificarea ţintei trebuie să ofere posibilitatea diferenţierii între inamic, forţe proprii
sau neutru. Dacă se consideră necesar, sectoarele de tragere terestre se pot delimita prin stâlpi
amplasaţi la teren.
03148.– (1) Sprijinul de comunicaţii este afectat de temperaturile înalte. Căldura cauzează
anomalii în funcţionarea mijloacelor radio şi în general a tuturor transmisiilor electronice, scurtând
durata de funcţionare a bateriilor.
(2) Bătaia undelor radio este mai mică ziua decât noaptea, emisiile radio în unde ultrascurte
fiind reduse la 50% datorită temperaturilor înalte. De asemenea, propagarea undelor
radio pe unde scurte se reduce datorită solului nisipos uscat.
(3) Pe timp de noapte securitatea comunicaţiilor devine o problemă deoarece propagarea
undelor ultrascurte creşte foarte mult, practic se triplează faţă de caracteristicile tehnice, afectând
astfel comanda, controlul, colectarea informaţiilor şi diseminarea acestora.

NESECRET
118 din 376
 NESECRET
03149.– Batalionul care luptă în mediul deşertic trebuie să fie echilibrat în forţe de sprijin
de luptă şi forţe de sprijin logistic.
03150.– Sursele de colectare a informaţiilor pot diferi de la o zonă la alta şi prizonierii de
război trebuie interogaţi cât mai curând posibil pentru că altfel informaţiile şi-ar putea pierde din
actualitate. De asemenea, civilii care furnizează informaţii trebuie verificaţi iar informaţiile lor trebuie
coroborate cu cele obţinute din alte surse.
03151.– (1) În acţiunile în deşert artileria, de regulă, se deplasează în formaţie, înapoia
infanteriei şi blindatelor la 2 - 3 km, cu un vehicul conducător astfel încât imediat după oprire să fie
în măsură să execute foc în orice direcţie şi simultan să apere poziţia din orice direcţie, tot odată
beneficiind de protecţie din partea acestora. Întregul grup trebuie să se deplaseze într-o formaţie
compactă.
(2) Datorită naturii schimbătoare a acţiunilor de luptă în deşert şi a posibilităţilor excelente
de observare ale inamicului, sprijinul prin foc apropiat şi continuu este necesar la toate nivelurile
forţei.
(3) Forţele de artilerie trebuie să fie cel puţin la fel de mobile ca şi forţele pe care le
sprijină. Datorită permanentei ameninţări a focului de contrabaterie, subunităţile de artilerie trebuie
să fie în măsură să se redisloce rapid în altă poziţie.
(4) Subunităţile de artilerie trebuie să fie echipate cu cele mai performante mijloace de
supravieţuire posibile. Sistemele manuale sunt încete şi nu atât de precise afectând astfel angajarea
tactică şi mărind timpul de reacţie.
03152.– (1) Observarea aeriană poate fi anevoioasă şi atunci aceasta trebuie ajutată de
observatorii tereştri.
(2) Particularităţile activităţii observatorilor înaintaţi sunt următoarele:
a) determinarea locului de staţie este adesea diferită datorită faptului că hărţile cu
reprezentarea acestor zone conţin puţine detalii şi nu pot fi actualizate;
b) procedeul recomandat pentru determinarea coordonatelor este legarea topo-geodezică pe
urme luminoase;
c) observatorii înaintaţi pot aplica şi procedeul radierii inverse de la unul din punctele
marcate luminos;
d) se poate aplica intersecţia pe trei puncte caracteristice în teren identificate pe hartă; este
necesară utilizarea telemetrelor laser pentru că aprecierea distanţei în aceste zone se face cu dificultate;
e) observatorii înaintaţi au posibilitatea de a descoperii ţinte după praful lăsat în urmă de
inamic pe timpul deplasării;
f) norul de praf format în momentul producerii spargerii creează uneori dificultăţi în observarea

NESECRET
119 din 376
 NESECRET
ţintelor pe timpul reglajului;
g) este recomandat ca elementele pentru prima lovitură să fie determinate astfel încât să se obţină
o spargere lungă; pentru a descoperi cu uşurinţă elementele din dispozitivul inamicului, observatorul
înaintat poate crea în spatele lui mascarea cu aerosoli pe care să se proiecteze siluetele;
h) uniformitatea culorii din zonele de deşert creează dificultăţi în identificarea şi
descoperirea ţintelor; pe timp de noapte iluminarea realizată în spatele locului de dispunere a
inamicului sporeşte posibilitatea descoperirii ţintelor; pentru a îmbunătăţii observarea spaţiului de
luptă pentru observatorii înaintaţi se pot realiza platforme înălţate deasupra solului;
i) funcţionarea telemetrului laser poate fi influenţată de temperatura ridicată; deoarece
zonele de deşert oferă un spaţiu larg de manevră este necesară stabilirea punctelor iniţiale pentru
pregătirea tragerii asupra ţintelor în mişcare de către artilerie.
03153. – (1) Ţintele care se deplasează cu viteză mare se lovesc de către aviaţie şi
elicoptere. Condiţiile meteo trebuie calculate frecvent cât timp vremea este des schimbătoare şi
poate astfel afecta acurateţea loviturilor.
(2) Focurile se planifica la fel ca în climatul temperat. Când nu există suficiente repere în
teren focurile vor fi planificate folosind coordonatele.
(3) Se vor stabili/planifica ţinte în sprijinul acţiunilor batalionului, astfel:
a) la puncte obligatorii de trecere - cu proiectile cargou sau de plantat câmpuri de mine;
b) în zone care permit deplasarea – pentru a interzice manevra trupelor inamice; în contrapante
- se va executa tragere fuzantă;
c) în adâncimea dispozitivului inamic - se va executa tragere fuzantă;
d) pentru iluminarea terenului în scop de cercetare şi mascarea cu aerosoli;
e) în zonele unde este posibil ca inamicul să dispună puncte de observare;
f) în teren stâncos - se va executa tragerea cu proiectile explozive echipate cu focos
percutant; pentru lovirea mijloacelor de apărare antiaeriană a inamicului; pentru lovirea obiectivelor în
mişcare care se demască prin norul de praf lăsat în urmă.
03154. – (1) O forţă ce se deplasează prin deşert este în dezavantaj faţă de una care
staţionează datorită lipsei mascării şi a formării norilor de praf şi nisip. Apărătorul poate angaja
atacatorul cu rachete din direcţii neaşteptate sau după detalii din teren fără nic i o relevanţă.
Atacatorul trebuie să fie pregătit să schimbe rapid focul pentru a nimici ţintele neprevăzute.
(2) Aviaţia tactică poate fi folosită pentru a nimici sau distruge ţintele. Ţintele pentru aviaţia
tactică pot fi descoperite cu proiectile de iluminare cu fosfor alb sau cu proiectile fumigene trase prin
foc direct sau indirect.
(3) Identificarea amic-inamic în deşert este dificilă. În tot teatrul de operaţii vor exista

NESECRET
120 din 376
 NESECRET
numeroase sisteme de armament care vor fi similare ambelor părţi angajate în conflict. Militarul va
fi pus în faţa dificilei misiuni de a diferenţia amicul de inamic având la dispoziţie doar identificarea
după ţinută sau o piesă de armament. Aceasta este valabil atât pentru sistemele terestre cât şi pentru
cele de apărare aeriană. Această problemă este amplificată de existenţa spaţului de luptă ne-linear.
(4) Deşertul este un mediu foarte bun pentru angajarea aviaţiei. Fiecare unitate trebuie să fie
eficientă atât pentru apărarea aeriană pasivă cât şi pentru cea activă. La deplasarea în coloană sub atac
aerian marile unităţi trebuie să se deplaseze la cel puţin 40-50 de metri de drum/şosea.
03155. – (1) Batalionul de infanterie care duce acţiuni de luptă în deşert trebuie întărit cu
forţe suplimentare de apărare antiaeriană.
(2) Comandantul batalionului acordă o atenţie sporită stabilirii priorităţilor de apărare
antiaeriană, ţinând cont de lungimea liniilor de comunicaţii şi tendinţa de a manevra pe spaţii largi.
(3) Subunităţile de apărare antiaeriană se deplasează împreună cu structurile sprijinite
antiaerian, ceea ce necesită coordonarea atentă a mişcărilor.
03156. – (1) Acţiunile de luptă în deşert, din punct de vedere al sprijinului de geniu, sunt
similare celor din mediul temperat mai ales că sunt mai puţine obstacole naturale de trecut.
(2) Sarcinile ce revin unităţilor de geniu angajate în acţiuni de luptă în deşert sunt:
a) mobilitate/contramobilitate/supravieţuire, construirea barajelor, a facilităţilor logistice şi
a drumurilor, fortificaţii de campanie, teren de aterizare pentru aviaţie şi elicoptere;
b) aprovizionarea cu apă.
03157. – (1) Vastitatea întinderii deşertice face din mobilitate o primă problemă. Drumurile
sunt de obicei primitive şi rare. Traficul auto este mult îngreunat de nisipul moale, de zonele pietroase
şi de terenul mlăştinos.
(2) Geniştii sprijină manevra prin acţiuni de reducere a înclinării pantelor, nivelare a
terenului pietros, poduri peste râpe.
(3) Cercetarea de geniu are ca primă sarcină identificarea rutelor optime de deplasare,
obstacolelor naturale, barajelor şi câmpurilor de mine.
03158. – (1) Datorită mobilităţii specifice mediului deşertic obstacolele trebuie să fie extinse
şi folosite conjugat unul cu celălalt şi cu orice alt obstacol natural, precum şi acoperite prin foc direct
şi indirect.
(2) Obstacolele izolate sunt uşor de depăşit.
(3) Minele sunt uşor de plantat în deşertul nisipos iar vântul care împrăştie nisipul poate oferi
o mascare bună a câmpului de mine. Trebuie avute în vedere, totuşi, unele potenţiale probleme când
sunt plantate mine:
a) pentru eficienţă este necesar un mare număr de mine;

NESECRET
121 din 376
 NESECRET
b) nisipul poate cauza probleme în funcţionare;
c) deplasarea nisipului poate cauza mişcarea minelor;
d) acumularea excesivă a nisipului poate afecta performanţa minelor;
e) nisipul poate fi suflat şi minele pot fi expuse.
03159. – (1) Multe regiuni deşertice au o structură naturală a terenului care restricţionează
manevra cum sunt dunele de nisip, platouri stâncoase, munţi, văi. Aceste aspecte trebuie interpretate
rapid şi corect, apoi întărite cu obstacole pentru a fixa, întoarce sau dezorganiza mişcarea inamicului
conform planului comandantului.
(2) Câmpurile de mine şi şanţurile antitanc sunt primele mijloace care sunt utilizate în
crearea obstacolelor în deşert.
(3) Multe sate în deşert au lucrări de irigaţii care pot fi folosite în context tactic.
03160. – (1) În general, în mediul deşertic observarea este bună iar mascarea este dificilă.
(2) Deşertul oferă puţine oportunităţi de mascare şi adăpostire faţă de observarea terestră şi
mai puţine faţă de observarea din aer.
03161. – (1) Asigurarea cu apă este cea mai importantă sarcină a geniştilor în deşert.
Căutarea surselor de apă necesită recunoaşteri continue şi intense.
(2) Apa poate fi obţinută săpând în albiile secate ale apelor sau prin adâncirea puţurilor
secate.
(3) Odată găsită, apa trebuie epurată şi depozitată sau transportată.
03162. – (1) În ciuda efectelor neprevăzute ale terenului deşertic asupra spectrului
electromagnetic, existenţa mijloacelor de război electronic va oferi comandantului o mai mare
cantitate de informaţii şi îi oferă posibilitatea lovirii sistemelor de comandă şi control ale inamicului.
(2) Chiar dacă mijloacele de război electronic terestre sunt mai viabile pe termen lung decât
cele montate pe aparate de zbor acestea din urmă pot deveni mai utile datorită faptului că angajarea
lor faţă de ţintă, mult mai aproape decât cele terestre, le măreşte utilitatea.

10. Ofensiva cu întrebuinţarea desantului aerian tactic

03163. – Desantul aerian tactic este constituit de către batalion din subunităţi luate din cadrul
eşalonului doi/rezervei şi poate fi de 1-2 plutoane de infanterie întărite. În unele situaţii eşalonul
superior poate destina ca desant aerian tactic subunităţi de paraşutişti, care vor participa la
îndeplinirea misiunii de luptă a batalionului fără a se subordona acestuia.
03164. – Desantul aerian tactic este destinat pentru ducerea unor acţiuni în dispozitivul de
luptă al inamicului pe timp limitat, în scopul exploatării rapide a efectelor loviturilor aviaţiei şi al

NESECRET
122 din 376
 NESECRET
asigurării unui ritm rapid de înaintare al trupelor. El poate acţiona independent sau în cooperare cu
detaşamentele înaintate şi cele de întoarcere.
03165. – Desantul aerian tactic se transportă pe calea aerului, în dispozitivul de luptă al
inamicului, într-o singură cursă, de regulă, cu elicoptere, iar desantarea se realizează prin debarcare.
În funcţie de posibilităţile de transport şi de acţiunile de luptă din zona de debarcare, o dată cu forţele
luptătoare se debarcă şi subunităţi de asigurare.
03166. – (1) Misiunile principale care pot fi îndeplinite de desantul aerian tactic sunt:
a) distrugerea sistemelor de cercetare – lovire de înaltă precizie ale inamicului;
b) cucerirea unor capete de pod sau zone/obiective de importanţă tactică şi menţinerea lor
până la sosirea trupelor care acţionează frontal;
c) interzicerea afluirii rezervelor sau a retragerii trupelor şi zădărnicirea ocupării de către
acestea a unor zone/aliniamente favorabile de apărare;
d) scoaterea din funcţiune a unor obiective importante din dispozitivul de luptă al
inamicului;
e) dezorganizarea conducerii trupelor şi activităţii serviciilor inamicului;
f) devansarea inamicului în cucerirea unui raion/aliniament favorabil pentru desfăşurarea
forţelor care urmează să angajeze lupta de întâlnire;
g) participarea la încercuirea şi anihilarea inamicului în cooperare cu forţele care atacă
frontal, de flanc şi spate.
(2) În teren muntos – împădurit, desantul aerian tactic se întrebuinţează pentru cucerirea
trecătorilor, pasurilor, defileurilor, nodurilor de comunicaţie şi a altor zone importante, în vederea
asigurării trecerii trupelor ce se găsesc în ofensivă, precum şi pentru interzicerea retragerii inamicului
şi afluirii rezervelor lui din adâncime.
(3) Pentru cucerirea unei trecători/pas, desantul aerian tactic se debarcă pe ambii versanţi ai
acesteia şi execută atacul prin surprindere, pe mai multe direcţii, în flancurile şi spatele dispozitivului
inamicului.
03167. – Îndeplinirea misiunilor se realizează prin:
a) acţiuni de luptă obişnuite, desfăşurate pentru cucerirea şi menţinerea unor zone/ obiective
importante până la sosirea forţelor proprii;
b) acţiuni de hărţuire, organizate în scopul de a întârzia şi împiedica inamicul în
desfăşurarea acţiunilor sale, a-i produce pierderi şi a-l uza din punct de vedere material şi moral;
c) acţiuni de luptă speciale, executate în scopul distrugerii anumitor obiective ale
inamicului, capturării unor personalităţi, modele de tehnică nouă, răspândirii de manifeste şi altor
materiale specifice de propagandă specială.

NESECRET
123 din 376
 NESECRET
03168. – (1) Folosirea cu succes a desantului aerian tactic impune:
a) cunoaşterea posibilităţilor inamicului de a interveni în zonele de debarcare şi de ducere
a acţiunilor de luptă;
b) alegerea justă a momentului şi a zonei folosirii desantului aerian tactic şi întrebuinţarea
lui prin surprindere;
c) inducerea în eroare a inamicului în legătură cu zona reală de debarcare;
d) neutralizarea mijloacelor de apărare antiaeriană ale inamicului de pe traiectul de zbor şi
a celor care pot interveni în zona de debarcare;
e) constituirea dispozitivului de luptă astfel încât, după debarcare, să poată intra în acţiune
în timp scurt şi cu întreaga capacitate;
f) desantarea cât mai aproape de zonele unde forţele inamicului au fost puternic
neutralizate, folosindu-se loviturile aviaţiei;
g) ducerea unor acţiuni de luptă rapide şi hotărâte;
h) luarea măsurilor de siguranţă a acţiunilor de luptă pe timpul pregătirii, debarcării şi
luptei;
i) menţinerea unei strânse cooperări între desantul aerian tactic şi unităţile care acţionează
frontal, de flanc, spate;
j) asigurarea stocurilor de materiale necesare şi a unei conduceri ferme.
(2) Acţiunile desantului aerian trebuie să se desfăşoare prin surprindere, cu rapiditate, hotărât
şi în cel mai favorabil moment.
03169. – (1) Durata acţiunilor de luptă depinde de:
a) conţinutul şi importanţa misiunii;
b) adâncimea la care se acţionează;
c) natura şi valoarea inamicului;
d) ritmul de înaintare a forţelor proprii care acţionează frontal, de flanc, de spate;
e) posibilitatea asigurării sprijinului prin foc al aviaţiei şi artileriei;
f) gradul de asigurarea materială, tehnică şi medicală, în special cu muniţii, explozivi,
hrană şi medicamente.
(2) În principiu, acţiunile de luptă au o durată de 4-6 ore iar la nivel batalion chiar mai mult.
03170. – (1) Dispozitivul de luptă al desantului aerian tactic este variabil, în funcţie de
cantitatea de forţe şi mijloace avută la dispoziţie, conţinutul misiunii primite - acţiuni de luptă
obişnuite, de hărţuire sau speciale.
(2) De regulă dispozitivul de luptă al desantului aerian tactic se compune din:
a) eşalonul întâi;

NESECRET
124 din 376
 NESECRET
b) eşalonul doi /rezervă;
c) mijloacele de foc la dispoziţia comandantului;
d) elementele de siguranţă şi cercetare.
(3) În general, acesta trebuie să corespundă concepţiei luptei şi să asigure:
a) cucerirea în timp scurt a aliniamentului/zonei, obiectivului stabilit;
b) posibilitatea organizării unei apărări circulare, active şi stabile;
c) executarea atacului pe mai multe direcţii pentru lovirea inamicului în flanc şi spate;
d) folosirea avantajelor terenului;
e) siguranţa flancurilor şi intervalelor;
f) trecerea rapidă la executarea acţiunilor ofensive pentru realizarea joncţiunii cu trupele
proprii sau cu alte trupe aflate în adâncimea dispozitivului inamic.
(4) Dispozitivul de luptă al desantului aerian tactic trebuie să fie suplu, uşor de adaptat
oricărei situaţii şi să permită ducerea cu succes a luptei de apărare sau ofensive pentru îndeplinirea
misiunii primite.
03170. – Sistemul de lovire trebuie să asigure:
a) respingerea atacului inamicului din orice direcţie, în special cu tancuri;
b) sprijinirea subunităţilor de siguranţă;
c) concentrarea focului în timp scurt pe direcţiile ameninţate;
d) acoperirea cu foc a flancurilor şi intervalelor, a barajelor genistice şi a obstacolelor;
e) executarea focului de flanc şi încrucişat;
f) manevra rapidă a mijloacelor de foc.
03172. – (1) Amenajarea genistică trebui să asigure:
a) stabilitatea dispozitivului de luptă al desantului;
b) protecţia personalului împotriva efectelor loviturilor inamicului;
c) întrebuinţarea cât mai eficientă a tuturor categoriilor de armament din înzestrare;
d) inducerea în eroare a inamicului asupra dispozitivului adoptat.
(2) Amenajarea genistică începe imediat ce subunităţile au ajuns în zona destinată ducerii
acţiunilor de luptă şi se continuă până la terminarea misiunii.
03173. – În vederea pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă, desantul aerian tactic foloseşte
succesiv următoarele raioane:
a) de concentrare;
b) de plecare la desantare;
c) de debarcare;
d) de ducere a acţiunilor de luptă;

NESECRET
125 din 376
 NESECRET
e) de adunare după îndeplinirea misiunii.
03174. – (1) Raionul de concentrare se fixează la o distanţă de 30-40 km de linia frontului,
de regulă, pentru efectuarea pregătirii în vederea executării misiunii.
(2) În funcţie de situaţie şi de timpul la dispoziţie, uneori, această zonă nu se mai ocupă.
03175. – (1) Raionul de plecare la desantare cuprinde:
a) zonele/locurile de aşteptare;
b) terenurile de îmbarcare, care trebuie să permită adăpostirea personalului şi tehnicii
militare, dispersarea şi mascarea acestora.
(2) Raionul de plecare la desantare se alege la o distanţă de 20-30 km faţă de aliniamentul
de contact şi trebuie să asigure scoaterea desantului de sub focul artileriei inamicului.
(3) Unitatea de desant aerian trebuie să sosească în zona de plecare la desantare cu 2-3 ore
înainte de decolare.
03176. – (1) Raionul de desantare este locul din adâncimea dispozitivului de luptă al
inamicului unde desantul aerian tactic este debarcat şi trece la îndeplinirea misiunii de luptă.
(2) Desantul aerian tactic se debarcă, într-una sau mai multe zone, care pot fi situate la o
depărtare de până la 10 km, uneori şi mai mult, faţă de forţele proprii care acţionează frontal, de flanc,
de spate, în funcţie de valoarea acestuia, precum şi de posibilităţile de sprijin de către eşalonul
superior.
(3) Când se acţionează în teren muntos, batalionul se poate debarca pe companii în mai
multe raioane.
(4) Dimensiunile raionului de debarcare depinde de numărul elicopterelor, misiune,
caracteristicile terenului, condiţiile meteorologice şi timpul când se execută debarcarea. În principiu
acesta poate fi egal sau mai mic decât raionul de concentrare al subunităţii respective.
(5) În afară de raionul de debarcare stabilit, se mai fixează încă unu-două raioane de rezervă,
care trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi raionul de bază.
03177. – (1) Raionul de ducere a acţiunilor de luptă se stabileşte de către comandantul
batalionului şi cuprinde raionul/obiectivul de cucerit şi menţinut până la sosirea forţelor proprii care
acţionează frontal, de flanc şi de spate.
(2) În funcţie de situaţie şi de sarcinile primite, raionul de ducere a acţiunilor de luptă poate
să coincidă cu raionul de debarcare.
03178. – (1) Raionul de adunare este destinat pentru regruparea desantului şi recuperarea
acestuia după îndeplinirea misiunii de luptă. Când se prevede realizarea joncţiunii cu forţele proprii,
acest raion se stabileşte, de regulă, înapoia forţelor care au acţionat frontal, de flanc sau de spate.
(2) Dacă desantul aerian tactic urmează să se regrupeze cu elicopterele, raionul de adunare se va

NESECRET
126 din 376
 NESECRET
stabili la o depărtare de 3-5 km faţă de cel în care a dus acţiunile de luptă, iar uneori acestea pot coincide.
03179. – (1) Pregătirea desantării se execută, de regulă, în raionul de concentrare şi se
continuă în raionul de plecare la desantare. Când timpul la dispoziţie este scurt sau când se trece la
ofensivă din mişcare, pregătirea se execută în raionul de concentrare care, în astfel de situaţii,
constituie şi raionul de plecare la desantare.
(2) Pregătirea desantului aerian tactic, conducerea lui pe timpul desfăşurării acţiunilor de luptă,
precum şi recuperarea acestuia sunt atribuţii ale comandantului şi statului major al batalionului
în folosul căreia acţionează.
(3) Îmbarcarea corectă a desantului aerian tactic în aeronave, transportul şi desantarea
acestuia la timp în raionul stabilit revin comandantului unităţii de aviaţie care execută misiunea.
03180. – Pentru îndeplinirea sarcinilor primite, comandantului desantului aerian tactic i se
precizează:
a) date despre inamic;
b) raionul de plecare la desantare şi cel de debarcare / de bază şi de rezervă;
c) misiunile, mijloacele de întărire şi durata acţiunilor de luptă;
d) modul de întrebuinţare şi de recuperare a acestuia;
e) mijloacele de transport la dispoziţie;
f) ora decolării şi debarcării;
g) apărarea antiaeriană în raionul de plecare la desantare;
h) acoperirea aeriană pe timpul îmbarcării, transportului, debarcării şi în raionul de ducere
a acţiunilor de luptă;
i) misiunile unităţilor/subunităţilor de aviaţie, a altor mijloace care participă la pregătirea
şi sprijinul prin foc;
j) modul de cooperare cu unităţile/subunităţile de aviaţie, unităţile care atacă frontal/ flanc/
spate;
k) timpul aproximativ de realizare a joncţiunii cu forţele proprii;
l) măsurile pentru asigurarea materială, tehnică şi medicală;
m) organizarea conducerii;
n) timpul când trebuie să fie gata pentru plecarea la îndeplinirea misiunii.
03181. – (1) Pe baza sarcinilor primite, comandantul desantului aerian tactic pregăteşte lupta,
în detaliu, la macheta terenului sau pe o hartă la scară mare, folosind în acest scop şi fotografiile
aeriene, precum şi materialele cu descrierea zonei acţiunilor de luptă.
(2) Concepţia luptei desantului aerian tactic se aprobă de comandantul batalionului.
(3) Sarcinile de luptă pentru subunităţile desantului aerian tactic se dau verbal, înainte de

NESECRET
127 din 376
 NESECRET
plecarea în misiune, şi se precizează, în teren, imediat după debarcare.
03182. – (1) Organizarea cooperării între desantul aerian tactic şi unităţile care acţionează
frontal, aviaţia şi grupurile de cercetare în dispozitivul inamicului, când este cazul, se realizează de
comandantul batalionului care întrebuinţează desantul aerian. Acesta se face la macheta terenului în
care vor avea loc acţiunile de luptă sau folosind hărţile şi fotografiile aeriene ale zonei.
(2) La organizarea cooperării, comandantul batalionului precizează:
a) modul de acţiune al desantului aerian tactic şi al unităţii care atacă frontal, de flanc, de
spate precum şi aliniamentul pe care se realizează joncţiunea;
b) sprijinul prin foc al desantului aerian de către aviaţie şi artilerie;
c) semnale pentru cererea, transportul şi încetarea focului, indicarea obiectivelor,
recunoaşterea desantului aerian tactic de către unităţile/subunităţile de aviaţie şi forţele proprii,
precum şi alte semnale.
03183.– Având la bază decizia comandantului, statul major al batalionului, împreună cu
comandantul subunităţii de desant aerian tactic şi cu comandantul unităţii de aviaţie care execută
transportul, precum şi cu reprezentanţii unităţilor de alte arme care participă la asigurarea debarcării
şi la sprijinul acţiunilor de luptă ale acestuia, întocmeşte Planul întrebuinţării desantului aerian.
03184.– (1) O dată cu începerea debarcării desantului aerian tactic se continuă anihilarea
mijloacelor de foc nou descoperite.
(2) După debarcare, comandantul desantului aerian tactic stabileşte legătura cu eşalonul
superior şi cu subordonaţii, iar pe baza datelor primite de la elementele de cercetare, precizează
misiunile, asigură realizarea dispozitivului de luptă şi deplasarea subunităţilor pentru cucerirea
raionului/obiectivului stabilit.
(3) Unităţile/subunităţile de aviaţie execută acoperirea desantului aerian tactic împotriva
cercetării şi loviturilor din aer ale inamicului, neutralizează şi nimicesc mijloacele de foc şi forţele
acestuia care execută contraatacuri şi interzic apropierea rezervelor lui de zonei acţiunilor de luptă.
03185.– (1) Conducerea desantului aerian tactic se asigură de către comandantul
batalionului de la punctul de comandă.
(2) Legătura batalionului cu desantul aerian tactic în raionul de plecare la desantare se
realizează pe baza dispoziţiunilor statului major, prin mijloace de comunicaţii.
(3) Pe timpul zborului, legătura cu desantul aerian tactic se asigură prin mijloacele radio ale
unităţii de elicoptere, iar în perioada ducerii acţiunilor de luptă, prin mijloacele radio proprii. Cu
trupele care acţionează frontal, de flanc, de spate legătura se organizează în reţelele/direcţiile radio
de cooperare şi prin mijloace de semnalizare.

NESECRET
128 din 376
 NESECRET

CAPITOLUL IV
Apărarea

SECŢIUNEA 1
Generalităţi

0401. – (1) Pregătirea şi desfăşurarea luptei de apărare de către batalionul de infanterie

se execută în vederea menţinerii terenului, câştigării de timp, interzicerii accesului inamicului în
anumite zone şi opririi atacului acestuia.
(2) Apărarea presupune mai mult decât distrugerea/neutralizarea personalului şi tehnicii de
luptă ale inamicului, înainte ca acesta să le poată deplasa pe câmpul de luptă. Inamicul trebuie
împiedicat să-şi pună în aplicare planurile, să realizeze coeziunea şi sincronizarea forţelor sale, să
menţină un moral ridicat şi abilitatea de a lupta, de a observa spaţiul de luptă. Lupta de apărare trebuie
planificată şi executată cu spirit ofensiv, indiferent de scopul ei major. Prima provocare a oricărei
lupte de apărare este recâştigarea iniţiativei şi prin aceasta a posibilităţii de a o transforma într-o
acţiune de luptă ofensivă.

1. Scop

0402. – Scopul principal al apărării este de a opri atacul inamicului şi de a prelua

iniţiativa. Apărarea este o măsură temporară adoptată pentru a identifica slăbiciunile inamicului.
Batalionul trebuie să se apere agresiv pentru a îndeplini această sarcină. Batalionul se va apăra din
poziţii care se sprijină reciproc şi sunt eşalonate în adâncime.

2. Factori care asigură obţinerea succesului

0403. – Caracteristicile apărării care influenţează planificarea şi conducerea acţiunii de luptă

a batalionului de infanterie, sunt:
a) pregătirea;
b) fracţionarea;
c) concentrarea;
d) flexibilitatea.
0404. – (1) Pregătirea. Forţele batalionului trebuie să ocupe poziţii de apărare premergător

NESECRET
129 din 376
 NESECRET
sosirii forţelor inamice în spaţiul de luptă. Timpul la dispoziţie, până la sosirea inamicului, în funcţie
de constrângerile impuse, trebuie folosit pentru pregătirea apărării.
(2) Prin comparaţie cu acţiunile desfăşurate de inamic avantajele pregătirii apărării constau în:
a) pregătirea poziţiilor de apărare, executarea de obstacole şi mascarea dispozitivului de
luptă necesită o perioadă mai îndelungată de timp pentru observarea terenului, acţiune specifică
inamicului înainte de trecerea la ofensivă;
b) pentru descoperirea poziţiilor de apărare ale batalionului, inamicul trebuie să angajeze în
luptă forţele şi mijloacele, dezvăluind astfel capabilităţile de care dispune;
c) batalionul poate angaja inamicul din poziţii greu de descoperit şi care oferă acoperire
împotriva focului acestuia;
d) ritmul ofensivei inamicului poate fi redus în cazul în care acesta trebuie să reacţioneze la
focul executat din poziţiile de apărare; prin executarea focului din mişcare sau datorită necesităţii de
a găsi poziţii acoperite de executare a focului, ritmul atacului inamic poate fi încetinit;
e) identificând cele mai probabile cursuri de acţiune ale inamicului, batalionul poate realiza
planuri viabile de executare a focului, deplasare, comunicaţii şi logistice în timp ce inamicul execută
o acţiune planificată. Având mai multe opţiuni, batalionul poate exploata orice oportunitate apărută,
aplicând o altă variantă de acţiune care permite preluarea iniţiativei de către forţele proprii
şi dezorganizarea acţiunii ofensive a inamicului;
f) cunoaşterea organizării dispozitivului de luptă al inamicului, a posibilităţilor şi limitărilor
sistemelor de armament şi echipamentelor inamicului conduce la înţelegerea corectă a situaţiei de
către comandant şi luarea de măsuri în consecinţă;
g) batalionul îşi organizează apărarea bazându-se pe armamentul cel mai eficient care poate
fi folosit împotriva ameninţării principale; când se confruntă cu o forţă blindată, cea mai importantă
activitate este repartizarea şi poziţionarea armamentului antiblindate dar şi a celorlalte mijloace de
foc care au rolul de a sprijini focul antiblindat micşorând astfel vulnerabilitatea dispozitivului
propriu;
h) împotriva unei ameninţări a infanteriei, sistemele de armament antiinfanterie - mitraliere,
aruncătoare, artilerie, armament uşor şi obstacolele antipersonal pot fi folosite pentru a reduce ritmul
atacului inamicului şi pentru a-l distruge în faţa poziţiilor batalionului; eficienţa armamentului creşte
atunci când acesta este poziţionat pentru a asigura acoperirea şi mascarea forţelor luptătoare, reducând
sau neutralizând, astfel, efectele focului inamicului.
0405. – (1) Fracţionarea acţiunilor inamicului. Forţele batalionului trebuie să intervină pentru
a preveni sincronizarea acţiunilor de luptă ale inamicului, prin aceasta realizându-se limitarea
iniţiativei inamice şi prevenirea concentrării puterii de luptă împotriva unei singure părţi a apărării.

NESECRET
130 din 376
 NESECRET
(2) Subunităţile batalionului menţin siguranţa acţiunilor de luptă şi evită tiparele pentru a-şi
ascunde dispozitivul; trebuie împiedicate eforturile cercetării şi cercetarea prin luptă de către inamic,
prin acţiuni care să nu ducă la dezvăluirea schemei apărării.
(3) Forţa inamicului este determinată de ritmul de executare a atacului, numărul forţelor
luptătoare angajate şi sprijinul reciproc al manevrei şi elementelor de sprijin de luptă; batalionul poate
acţiona pentru fracţionarea sincronizării distrugând astfel sprijinul reciproc dintre elementele
luptătoare şi cele de sprijin ale inamicului. Acest lucru conduce la coordonarea şi concentrarea dificilă
a forţelor şi focului inamicului.
0406. – (1) Concentrarea. Pentru câştigarea superiorităţii într-o anumită zonă, batalionul
poate fi forţat să accepte anumite riscuri, în sensul economiei de forţe şi mijloace. Elementele de
cercetare şi siguranţă trebuie să fie în măsură să observe spaţiul de luptă, să transmită date în timp
util, reducând astfel riscurile.
(2) Înaintea începerii luptei, batalionul trebuie să concentreze mai degrabă efectele
armamentului decât cantitatea de armament.
(3) Comandantul, în urma stabilirii efortului principal al atacului inamicului, direcţionează
efortul principal al apărării spre contracararea acţiunilor inamicului, concentrează focul
armamentului, toate elementele şi facilităţile de sprijin ce susţin acest efort principal; la schimbarea
efortului principal al atacului inamicului, comandantul schimbă eficace concentrarea puterii de luptă
a forţelor şi mijloacelor proprii.
(4) Pentru întărirea efortului său principal comandantul va:
a) concentra planul contraatacului pentru a sprijini efortul principal;
b) reduce dimensiunile zonei efortului principal;
c) stabili priorităţi în pregătirea obstacolelor pentru efortul principal;
d) folosi prioritar focul indirect pentru efortul principal;
e) dispune rezerva aproape sau în spatele efortului principal.
(5) Comandantul integrează acţiunile mijloacelor la dispoziţie, astfel încât efortul combinat
al acestora să depăşească însumarea efectelor individuale.
0407. – Flexibilitatea derivă din pregătirea temeinică a apărării şi efectele comenzii misiunii. O
apărare flexibilă presupune contracararea sau evitarea atacului iar apoi o ripostă efectivă. Flexibilitatea
apare printr-o analiză detaliată şi o vizualizare corectă, prin agresivitatea culegerii de informaţii, prin
planificare detaliată, execuţie precisă şi prin acţiune oportună a rezervei.

3. Cadrul defensiv în care acţionează batalionul

NESECRET
131 din 376
 NESECRET
0408. – Batalionul execută acţiuni defensive în una din următoarele situaţii:
a) în cadrul acţiunilor defensive ale eşaloanelor superioare, unde se poate afla: în eşalonul
întâi sau doi al brigăzii, rezervă a diviziei, detaşament înaintat în fâşia de asigurare a diviziei;
b) în cadrul acţiunilor ofensive ale eşaloanelor superioare, unde se poate afla: în apărare,
pentru respingerea unui contraatac puternic al inamicului; în apărare, pentru consolidarea sau
menţinerea unui aliniament cucerit; în apărare, pentru menţinerea unui obiectiv important în
continuarea ofensivei;
c) independent.

4. Integrarea acţiunilor de luptă

0409. – În funcţie de cadrul operativ în care acţionează, în apărare batalionul de infanterie

poate desfăşura simultan acţiuni de luptă:
a) în adâncime;
b) la contact;
c) în spate.
0410. – Acţiunile în adâncime se execută împotriva elementelor inamicului care nu sunt încă
în contact cu forţele proprii. Acţiunile de luptă în adâncime previn concentrarea forţelor inamicului şi
creează premisele trecerii forţelor proprii la ofensivă. Acestea permit apărătorului să separe eşaloanele
de atac ale inamicului, să fracţioneze comanda misiunii acestuia, sprijinul de luptă şi cel de servicii şi
să încetinească timpul de înaintare succesivă a eşaloanelor. Batalionul poate participa la acţiuni de luptă
în adâncime în conformitate cu planurile eşalonului superior, prin acţiunea directă a forţelor rămase în
dispozitivul inamicului, datorită acţiunilor manevriere ale acestora.
0411.– (1) Acţiunile la contact includ acţiuni de luptă din zona de siguranţă, preluarea luptei
şi acţiuni de luptă din zona principală de luptă.
(2) Acţiunile de luptă din zona de siguranţă a batalioanelor brigăzii. Pe direcţiile unde nu
sunt organizate poziţii înaintate, batalioanele brigăzii mecanizate folosesc siguranţa de luptă, forţe de
valoare cel puţin pluton de infanterie întărit. Elementul de siguranţă al batalionului este destinat să
facă siguranţa apropiată a forţelor principale dispuse pe LDA, împotriva unui atac prin surprindere şi
cercetării inamicului. Forţele destinate să ducă lupta pe poziţiile siguranţei de luptă sunt conduse de
comandantul batalionului care le-a trimis.
(3) Preluarea luptei include transferul acţiunilor de luptă din fâşia/zona de siguranţă în zona
principală de operaţii. Inamicul nu trebuie să fie în măsură să descopere dacă acest transfer a fost
realizat. Problemele preluării luptei apar când, unde sau cum forţele de acoperire renunţă la luptă în

NESECRET
132 din 376
 NESECRET
zona principală. Aliniamentul de preluare a luptei şi punctele de contact din teren trebuie să fie clar
identificate, iar acţiunile de pe acestea să fie bine coordonate de ambele forţe.
(4) Comandamentul care stabileşte forţa de acoperire precizează şi aliniamentul de preluare
a luptei, precum şi punctele de contact pentru a asigura contactul dintre forţa de acoperire şi forţele
din zona principală de operaţii.
(5) Aliniamentul de preluare se materializează pe schema acţiunii, ca fiind limita unei etape
a luptei. El reprezintă locul unde controlul luptei este preluat de la comandantul forţei de acoperire
de către comandantul unităţii din zona principală de operaţii. Aliniamentul de preluare a luptei se află
la 2- 4 km în faţa LDA, acolo unde unităţile din zona principală de operaţii pot folosi focul direct sau
observă focul din poziţiile de tragere acoperite şi pot ajuta forţa de acoperire în întârzierea inamicului,
ruperea luptei şi trecerea liniilor. Preluarea luptei are loc la ora sau în timpul evenimentelor stabilite
între comandanţii celor două forţe şi poate fi condusă de locţiitorii acestora.
(6) Lupta în zona principală de operaţii. În cadrul zonei de operaţii comandantul batalionului
stabileşte zone de operaţii pentru fiecare companie. Organizarea iniţială a luptei în zonele de operaţii
sau pe poziţiile de luptă se bazează pe intenţiile sale sau pe estimarea situaţiei. Prin îngustarea fâşiilor
subunităţilor sau prin dispunerea mai multor forţe care să acopere zona, comandantul batalionului
poate întări efortul pe cele mai periculoase direcţii de acces ale inamicului. Aceasta impune folosirea
în sectoarele cu risc minim a unor forţe mai mici pentru manevre.
(7) Batalionul luptă decisiv în zona principală de operaţii. Comandantul acestuia îşi va
poziţiona forţele astfel încât să controleze sau să interzică pătrunderea inamicului. El angajează
rezervele pentru a opri atacul, pentru a distruge/neutraliza forţele inamicului care au pătruns şi pentru
a recâştiga iniţiativa.
0412. – (1) Scopul principal al rezervei este de a menţine flexibilitatea. Acesta include
întărirea succesului sau recâştigarea iniţiativei prin contraatac. Angajarea rezervei în punctul şi
momentul decisiv poate fi cheia succesului unei părţi.
(2) Comandantul trebuie să decidă de la începutul planificării mărimea, compunerea şi
misiunile rezervei, ţinând cont de tehnicile de apărare pe care le va utiliza. De regulă rezerva se
dispune aproape de cea mai probabilă zonă de angajare în luptă.
(3) Toate deplasările rezervei spre poziţiile de luptă, în timpul contraatacului sau luptei de
întâlnire, se fac pe drumuri care asigură protecţie împotriva focului direct şi mascare împotriva
observării terestre şi aeriene a inamicului.
(4) Rezerva trebuie să fie în măsură să:
a) blocheze orice pătrundere până când inamicul este distrus/neutralizat sau forţe
suplimentare sunt angajate în luptă;

NESECRET
133 din 376
 NESECRET
b) pregătească una sau mai multe poziţii pe direcţiile de apropiere cele mai puţin
periculoase;
c) sprijine o subunitate din faţă, când pierderile sau presiunea mare a inamicului reduce
puterea de luptă a acesteia;
d) contraatace pentru a câştiga poziţiile critice sau teren.
0413. – Acţiunile în spate. Multe elemente de comandă a misiunii, de sprijin şi de servicii
sunt dispuse în zona din spate. Importanţa şi menţinerea integrităţii lor, mobilitatea redusă, calibrul
relativ mic al armamentului fac din aceste elemente ţinte importante ale atacului în adâncime al
inamicului. Din această cauză forţe din batalion pot primi misiuni de protecţie şi pot executa acţiuni
de luptă în zona din spate, în adâncimea dispozitivului forţelor proprii, împotriva forţelor
convenţionale sau neconvenţionale ale inamicului.
0414. – Organizarea apărării în spate presupune şi stabilirea de către comandant a unor
măsuri/elemente de control a acţiunii de luptă, astfel:
a) liniile de despărţire;
b) aliniamentul de predare a luptei;
c) limita dinainte a apărării;
d) punctele de coordonare;
e) punctele de verificare;
f) măsurile de coordonare a sprijinului prin foc;
g) limita dinainte a forţelor proprii11;
h) aliniamentele/raioanele/zonele interzise pentru tragere;
i) distanţele minime de siguranţă;
j) măsurile de control a spaţiului aerian;
k) aliniamentele de coordonare a luptei;
l) raionul de adunare/concentrare/al rezervei;
m) zonele interzise pentru baraje şi distrugeri;
n) itinerarele controlate/obiectivele pregătite pentru distrugere.

5. Sarcini specifice/sarcini implicite

0415. – (1) În funcţie de locul şi rolul batalionului în concepţia eşalonului superior, sarcinile
acestuia pot avea diferite particularităţi.

11
Aliniamentul care indică cea mai avansată poziţie a forţelor proprii, în orice formă a luptei si în orice moment al acesteia; de regulă, ea indică
aliniamentul înaintat al forţelor de acoperire, dar nu numai; poate coincide cu aliniamentul de contact, sau nu; de asemenea poate coincide, poate fi
dincolo sau dincoace de limita dinainte a apărării.
NESECRET
134 din 376
 NESECRET
(2) Batalionul care acţionează în eşalonul întâi, pe direcţia principală de interzis a brigăzii
poate primi următoarele sarcini:
a) întârzierea, slăbirea puterii de luptă, desfăşurarea prematură a inamicului;
b) inducerea în eroare, prin acţiunile poziţiei înaintate şi siguranţei de luptă asupra traseului
LDA;
c) producerea de pierderi cât mai mari inamicului şi oprirea ofensivei acestuia în faţa LDA;
d) limitarea pătrunderii inamicului prin menţinerea aliniamentelor/zonelor, obiectivelor/
punctelor decisive stabilite de comandant;
e) distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns şi refacerea apărării pe limita dinainte, prin
executarea contraatacurilor şi prin participarea la cele executate de eşalonul superior;
f) hărţuirea permanentă a inamicului şi împiedicarea pătrunderii acestuia prin intervalele
cu vecinii şi dintre unităţi.
(3) Batalionul care acţionează în eşalonul întâi, pe o altă direcţie de interzis a brigăzii poate
primi următoarele sarcini:
a) inducerea în eroare a inamicului şi canalizarea acţiunilor acestuia pe direcţiile cele mai
favorabile apărătorului;
b) prevenirea şi întârzierea acţiunilor inamicului pe direcţia principală de efort;
c) fixarea forţelor inamicului pentru a facilita acţiunile de pe direcţia principală de efort;
d) distrugerea/neutralizarea forţelor inamicului care acţionează în flancurile şi spatele forţei
de pe direcţia principală de efort.
(4) Batalionul care acţionează în eşalonul doi al brigăzii poate primi următoarele sarcini:
a) distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns în fâşia de apărare, în punctele de sprijin şi
refacerea apărării pe limita dinainte prin executarea de contraatacuri;
b) pregătirea pentru apărare şi menţinerea cu fermitate a unui aliniament sau obiectiv
decisiv;
c) distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns pe la flancuri şi prin intervale, a trupelor
aeropurtate, a forţelor aeromobile, a elementelor de cercetare-diversiune şi a celor teroriste ale
inamicului, pătrunse/desantate/infiltrate în spatele dispozitivului de luptă;
d) înlocuirea unor unităţi din eşalonul întâi al brigăzii, care şi-au pierdut puterea de luptă sau
închiderea unor breşe create în dispozitivul de luptă prin folosirea ADMCBRN.
(5) Batalionul care constituie rezerva diviziei nu primeşte sarcini şi se află la dispoziţia
comandantului diviziei.
(6) Batalionul de infanterie ca detaşament înaintat în fâşia de asigurare a diviziei poate să
acţioneze în cadrul acesteia, la distanţă de 15-20 km, având următoarele sarcini:

NESECRET
135 din 376
 NESECRET
a) să întârzie acţiunile şi să producă pierderi cât mai mari inamicului, slăbindu-i continuu
capacitatea de luptă şi ritmul acţiunilor;
b) să-l oblige să se desfăşoare;
c) să-i canalizeze acţiunile pe direcţiile cele mai favorabile trupelor din apărare;
d) să precizeze natura, valoarea, gruparea şi direcţia lui de acţiune;
e) să creeze condiţii favorabile pentru pregătirea şi trecerea organizată la apărare a
subunităţilor şi să prevină atacul prin surprindere al inamicului.

6. Forme de manevră în apărare

0416. – (1) Scopul manevrei de forţe şi mijloace executată de batalion în lupta de apărare îl
constituie:
a) scoaterea subunităţilor de sub loviturile inamicului;
b) întărirea apărării pe direcţia ameninţată;
c) neutralizarea inamicului şi respingerea atacului acestuia;
d) schimbarea efortului de pe o direcţie pe alta;
e) închiderea unor breşe/intervale create în dispozitivul batalionului;
f) înlocuirea unor subunităţi care şi-au pierdut puterea de luptă.
(2) Formele manevrei în apărare sunt:
a) lovirea inamicului în faţa LDA prin manevre specifice ofensivei;
b) mutarea eforturilor de pe o direcţie pe alta, din spate spre front, precum şi dinspre front
spre spate;
c) ripostele ofensive ale apărării;
d) loviturile în adâncime.
0417. – (1) Lovirea inamicului în faţa LDA prin manevre specifice ofensivei se execută de
regulă cu eşalonul doi, întărit cu subunităţi de aruncătoare, mijloace antiblindate şi geniu, şi
urmăreşte:
a) zădărnicirea trecerii inamicului la ofensivă;
b) îmbunătăţirea aliniamentului limitei dinainte a apărării;
c) distrugerea sau neutralizarea unor obiective importante;
d) capturarea de tehnică şi modele noi de armament.
(2) Această formă de manevră se desfăşoară de regulă noaptea, fără pregătire de foc.
0418. – (1) Mutarea eforturilor de pe o direcţie pe alta vizează regruparea unor subunităţi
din raioanele neatacate/slab atacate şi folosirea acestora pentru întărirea apărării acolo unde s-a

NESECRET
136 din 376
 NESECRET
concentrat efortul ofensiv al inamicului sau în alte zone ori pe direcţiile ameninţate.
(2) Mutarea eforturilor din spate spre front se realizează prin aducerea din adâncime a
eşalonului doi/rezervei spre LDA pentru:
a) întărirea apărării pe direcţia ameninţată;
b) închiderea unor breşe realizate de inamic;
c) ocuparea unor aliniamente de apărare favorabile opririi ofensivei inamicului în adâncimea
apărării;
d) executarea ripostelor ofensive, înlocuirea unor subunităţi din eşalonul întâi care şi-au
pierdut puterea de luptă.
(3) Mutarea eforturilor dinspre front spre spate se execută în scopul:
a) scoaterii forţelor de sub loviturile puternice ale inamicului şi mutării apărării pe un
aliniament mai favorabil;
b) regrupării forţelor şi constituirii de grupări pentru executarea ripostelor ofensive pe alte
direcţii sau efectuării de subordonări/resubordonări;
c) distrugerea forţelor aeropurtate şi a forţelor aeromobile ale inamicului;
d) reconstituirii eşalonului doi/rezervei.
0419. – Ripostele ofensive ale apărării se desfăşoară pe timpul ducerii luptei de apărare, prin
intervenţia eşalonului doi/rezervei precum şi a forţelor şi mijloacelor regrupate din zonele care nu
sunt atacate. Aceste riposte, de regulă, sunt contraatacuri executate prin surprindere, pentru
distrugerea inamicului pătruns în adâncimea apărării, precum şi pentru refacerea apărării pe LDA sau
pe un alt aliniament favorabil.
0420. – Loviturile în adâncime vizează rezervele, elementele sistemului de lovire şi de
conducere, sursele de aprovizionare şi alte obiective ale inamicului dispuse în spatele dispozitivului
ofensiv al acestuia şi care pot influenţa desfăşurarea acţiunilor la contact.

SECŢIUNEA a 2-a
Structura apărării

0421. – Structura apărării cuprinde:

a) dispozitivul de luptă;
b) sistemul de lovire;
c) amenajarea genistică.

1. Dispozitivul de luptă

NESECRET
137 din 376
 NESECRET

0422. – Dispozitivul de luptă al batalionului, în apărare, trebuie să asigure:

a) mobilitatea şi stabilitatea apărării;
b) posibilitatea concentrării forţelor şi mijloacelor pe direcţia principală de interzis;
c) realizarea unui sistem de lovire eficace în faţa, în interiorul şi la flancurile fâşiei;
d) executarea unor manevre de forţe, foc şi mijloace eficiente;
e) posibilitatea realizării unor pungi de foc, ambuscade şi folosirea unor procedee eficiente
în lupta de apărare, pe întreaga fâşie.
0423. – Dispozitivul de luptă al batalionului de infanterie cuprinde:
a) sistemul de conducere;
b) gruparea de angajare;
c) sistemul logistic;
d) rezerva.
0424. – Factorii care influenţează constituirea dispozitivului de luptă sunt:
a) sarcina/sarcinile primită şi concepţia luptei eşalonului superior;
b) procedeul de trecere la apărare adoptat;
c) valoarea, natura şi posibilităţile inamicului;
d) conţinutul şi adâncimea fâşiei sau a obiectivului de apărat;
e) compunerea de luptă a batalionului;
f) caracteristicile terenului.
0425. – (1) Sistemul de conducere al batalionului de infanterie în apărare este materializat
de punctele de comandă.
(2) În apărare batalionul de infanterie organizează:
a) PC de bază, dispus între eşalonul I şi II, la aproximativ 2-3,5 km faţă de LDA, pe direcţia
principală de interzis;
b) PC de rezervă, înapoi şi lateral faţă de PC de bază, la 4-6 km faţă de LDA;
c) PC înaintat, în momentele decisive ale luptei, în scopul unei conduceri oportune a forţelor,
comandantul se poate deplasa, însoţit de un număr restrâns de ofiţeri, în zona acţiunilor de luptă unde
este absolut necesară prezenţa sa;
d) PC mobil, utilizat de comandant pentru conducerea acţiunilor de luptă importante sau pe
timpul schimbării PC.
0426. – (1) Gruparea de angajare este elementul principal al dispozitivului de apărare,
fiind destinată pentru îndeplinirea scopurilor apărării. Aceasta cuprinde majoritatea forţelor
subordonate care se grupează pe direcţiile/obiectivele principale, pe aliniamentele/raioanele

NESECRET
138 din 376
 NESECRET
favorabile, eşalonate în adâncime cu posibilităţi de executare a manevrei.
(2) Gruparea de angajare a batalionului de infanterie se compune din:
a) elementele de manevră;
b) elementele de sprijin;
c) rezervele de arme.
0427. – (1) Elementele de manevră sunt forţele cu care se realizează schema de manevră,
pentru îndeplinirea misiunii formulate la nivelul batalionului de infanterie.
(2) Din elementele de manevră fac parte companiile de infanterie, precum şi subunităţi de
artilerie şi rachete AA, în situaţia în care participă la realizarea schemei de manevră.
0428. – (1) În funcţie de situaţie şi de misiunea formulată, gruparea de angajare a batalionului
de infanterie se constituie, de regulă, pe două eşaloane.
(2) În eşalonul întâi se dispun 1-3 companii de infanterie, întărite cu artilerie sau pionieri. În
anumite situaţii, pe unele direcţii, pot fi folosite/întrebuinţate ca elemente de manevră subunităţi de
artilerie, precum şi elemente care realizează baraje de mine.
(3) În eşalonul doi se dispun 2-1 companii de infanterie, la 3-4 km faţă de limita dinainte a
apărării.
(4) Dacă batalionul dispune de o companie de tancuri, aceasta va fi folosită doar în eşalonul
doi al dispozitivului de luptă.
(5) De regulă, subunităţile din eşalonul doi acţionează neîntărite, până la introducerea
acestora în luptă.
(6) Din eşalonul doi se poate constitui poziţia înaintată, de valoare companie întărită, la
ordinul comandantului de brigadă dispusă la distanţa de 3-5 km în faţa limitei dinainte a apărării.
(7) Sarcinile pe care le poate primi poziţia înaintată sunt:
a) inducerea în eroare a inamicului asupra traseului real al LDA;
b) zădărnicirea acţiunilor de cercetare şi atacul prin surprindere al inamicului;
c) întârzierea şi producerea de pierderi inamicului;
d) obligarea inamicului să se desfăşoare prematur;
e) canalizarea acţiunilor inamicului pe direcţiile cele mai favorabile apărării;
f) determinarea naturii, valorii, grupării de forţe şi mijloace de pe direcţiile de ofensivă ale
inamicului;
g) acoperirea retragerii detaşamentelor care au dus lupta în fâşia de asigurare.
(8) Poziţia siguranţei de luptă se organizează în faţa limitei dinainte a apărării la distanţa de
1-2 km de către batalionul din eşalonul întâi pe direcţiile pe care nu se organizează poziţia înaintată.
Pentru apărarea acesteia se destină subunităţi de valoare pluton întărit cu mitraliere, aruncătoare,

NESECRET
139 din 376
 NESECRET
tancuri în scopul de a face siguranţa apropiată a batalionului dispus în eşalonul întâi împotriva unui
atac prin surprindere şi cercetării inamicului. Conducerea subunităţii din siguranţa de luptă revine
comandantului de batalion care a trimis-o, în care scop este obligat să-i sprijine acţiunile şi să menţină
în permanenţă legătura cu aceasta.
0429. – (1) Elementele de sprijin sunt destinate să susţină acţiunile forţelor de manevră pentru
îndeplinirea obiectivelor ofensive şi cuprind subunităţi de armă şi detaşamente special constituite.
(2) Elementele de sprijin se împart în:
a) forţe de sprijin de luptă;
b) forţe de sprijin al conducerii.
0430. – (1) Forţele de sprijin de luptă execută sprijinul nemijlocit al acţiunilor forţelor de
manevră, în conformitate cu planul de sprijin al luptei.
(2) Din cadrul forţelor de sprijin al luptei fac parte:
a) plutoanele de aruncătoare 120 mm, dacă nu sunt incluse în planul de manevră;
b) forţa de intervenţie antiblindate, dacă batalionul are în compunere plutoane antitanc;
c) plutonul CBRN;
d) plutonul rachete antiaeriene;
e) detaşamentul mobil de baraje;
f) detaşamentul de salvare-evacuare;
g) detaşamentul de distrugeri;
h) sistemele integrate ISTAR, elemente de război electronic, elemente de aviaţie, dacă sunt
puse la dispoziţie de către eşalonul superior.
0431. – (1) Subunităţile de aruncătoare calibru 120 mm ale batalionului de infanterie
organizează sprijinul prin foc pentru companiile de manevră, în special pe direcţia principală de
interzis, din poziţii de tragere dispuse la 1-1,5 km faţă de contact.
(2) Subunităţile de aruncătoare îndeplinesc următoarele sarcini:
a) distrugerea/neutralizarea structurilor de apărare antiaeriană ale inamicului, când acestea
sunt dispuse până la bătaia aruncătoarelor, fără schimbarea dispozitivului de luptă;
b) dezorganizarea conducerii şi a lucrului elementelor sistemului de comunicaţii şi asigurare
cu date ale inamicului;
c) distrugerea/neutralizarea personalului şi tehnicii inamicului, dispuse în zonele/ obiectivele de
cucerit - dincolo de aliniamentul de contact şi înapoia dispozitivului batalionului de infanterie;
d) acoperirea cu foc a flancurilor, intervalelor şi zonelor lovite de inamic cu ADMCBRN;
e) neutralizarea personalului şi mijloacelor de foc ale inamicului în zonele de dispunere, pe
timpul apropierii şi desfăşurării;

NESECRET
140 din 376
 NESECRET
f) respingerea atacului în faţa LDA;
g) distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns în dispozitivul de apărare al forţelor proprii;
h) sprijinul prin foc al contraatacurilor executate de batalion cu forţa de sprijin nemijlocit al
efortului principal;
i) hărţuirea inamicului;
j) realizarea de baraje în dispozitivul inamicului;
k) iluminarea terenului;
l) executarea mascării cu aerosoli;
m) participarea la bruiajul sistemului de comunicaţii al inamicului;
n) difuzarea de materiale tipărite în dispozitivul inamicului.
0432. – (1) Plutoanele antiblindate - dacă sunt în organica batalionului - se constituie în
forţa de intervenţie antiblindate/FIABl, dispunându-se iniţial într-un raion de aşteptare/dispunere,
între eşalonul întâi şi doi, pe direcţia principală de interzis. Lupta împotriva blindatelor, îndeosebi
a tancurilor inamicului, constituie baza apărării batalionului, organizându-se pe toate direcţiile
favorabile întrebuinţării de către inamic a blindatelor şi pe întreaga adâncime a fâşiei de apărare.
(2) FIABl îndeplineşte următoarele sarcini:
a) distrugerea/neutralizarea blindatelor inamicului, îndeosebi a tancurilor acestuia, în diferite
momente/etape;
b) securizarea unor aliniamente importante din teren;
c) asigurarea prin foc a flancurilor şi intervalelor.
0433. – Plutonul CBRN, în cadrul forţelor de sprijin al luptei, organizează: PO CBRN, care
este dispus în apropierea PC de bază; PAMC/punct de adunare materiale contaminate, care este dispus
în cadrul raionului plutonului aprovizionare.
0434. – Plutonul de rachete antiaeriene îşi dispune grupele de lansare la o distanţă de 300-
800 m faţă de contact, pe înălţimile dominante ale terenului care oferă condiţiile optime pentru
observarea şi combaterea inamicului aerian care acţionează la înălţimi mici.
0435. – (1) Detaşamentul mobil de baraje/DMB se organizează în apărare, de regulă de către
eşalonul superior, din subunităţi specializate de geniu din organica brigăzii mecanizate, întărite la
nevoie cu subunităţi primite de la eşalonul superior acesteia. Când acţionează în fâşia de apărare a
batalionului, DMB se poate afla sub controlul tactic al comandantului de batalion dar execută
misiunile stabilite de comandantul eşalonului care a ordonat constituirea lui.
(2) Comandantul batalionului de infanterie poate solicita eşalonului superior forţe
specializate de geniu pentru a organiza propriul DMB. În acest caz, forţele primite în sprijin vor fi
sub comanda tactică a comandantului batalionului de infanterie. DMB se dispune, de regulă, între

NESECRET
141 din 376
 NESECRET
eşalonul întâi şi eşalonul doi, în apropierea forţei de intervenţie antiblindate, fiind în măsură să
intervină rapid pe 1-2 direcţii şi pe 2-3 aliniamente, în intervalele dintre subunităţi şi pe căile de
pătrundere în fâşie.
0436. – Detaşamentul de salvare-evacuare se organizează din elemente din plutonul medical,
plutonul mentenanţă, plutonul CBRN şi, de regulă, se dispune înapoia eşalonului doi, într-o zonă care
să-i permită intervenţia promptă în întreaga fâşie de apărare a batalionului.
0437. – (1) Detaşamentul de distrugeri /DD se organizează din forţe specializate de geniu
asigurate de eşalonul superior şi puse sub comanda tactică a comandantului batalionului de infanterie,
întărite la nevoie cu subunităţi de infanterie şi, de regulă, se dispune înapoia forţelor din eşalonul
întâi, cu misiunea de a pregăti pentru distrugere obiectivele selectate sau cele indicate de eşalonul
superior, fiind în măsură ca, la ordin, să execute distrugerea acestora.
(2) Distrugerea obiectivelor importante, cum sunt lucrările de artă 12, aerodromuri, instalaţii
portuare etc., se face numai la ordinul comandantului marii unităţi la nivelul căreia se organizează
acţiunea de luptă, conform competenţelor legale şi a planului de control al distrugerilor.
(3) Când în fâşia de ofensivă a batalionului de infanterie acţionează un DD organizat de
eşaloanele superioare, comandantul eşalonului superior care organizează DD poate dispune punerea
acestuia sub controlul tactic al comandantului batalionului de infanterie în fâşia căruia acţionează.
0438. – Forţele de sprijin al conducerii sunt acele forţe care îl ajută pe comandant în
exercitarea actului de comandă. Din cadrul acestor forţe fac parte: plutonul de cercetare; plutonul de
comunicaţii şi informatică, precum şi elemente de logistică şi alte tipuri de personal care asigură
desfăşurarea activităţilor din punctele de comandă.
0439. – (1) Rezervele de arme sunt elementele de dispozitiv pe care le are comandantul la
dispoziţie, pe linie de arme, pentru îndeplinirea sarcinilor primite. Aceste rezerve se constituie din cadrul
structurilor organice ale batalionului sau din forţele şi mijloacele primite de la eşalonul superior.
(2) Din cadrul acestor rezerve fac parte:
a) rezerva de geniu;
b) rezerva CBRN;
c) rezerva de cercetare;
d) rezerva de comunicaţii şi informatică;
e) rezerva de informaţii.
(3) Aceste rezerve se dispun, de regulă, în apropierea punctului de comandă de bază sau
acolo unde consideră necesar comandantul.
0440. – (1) Sistemul logistic al batalionului de infanterie asigură sprijinul logistic al tuturor

12
Prin lucrări de artă se înţeleg: poduri, viaducte, tuneluri, ziduri de sprijin, baraje şi lucrări hidrotehnice.
NESECRET
142 din 376
 NESECRET
activităţilor desfăşurare de acesta pentru îndeplinirea sarcinilor primite. În cadrul sistemului logistic
se constituie Linia de sprijin logistic a B.I., care cuprinde următoarele elemente principale: Plutonul
medical, Plutonul întreţinere şi Plutonul de sprijin logistic din organica Cp.Spr. din B.I. şi Pct.Apr.L.,
Pct.Ad.Rnt. şi Pct.O.Th. din organica companiilor B.I.
(2) Plutonul medical organizează un Punct medical în cadrul raionului, care se dispune
înapoia eşalonului doi, la 6-8 km faţă de limita dinainte a apărării.
(3) Plutonul întreţinere organizează raion de adunare a tehnicii deteriorate, care se dispune
înapoia eşalonului doi, la 8-10 km faţă de limita dinainte a apărării.
(4) Plutonul de sprijin logistic se dispune într-un raion situat la 10-12 km faţă de limita
dinainte a apărării, şi organizează următoarele depozite: armament şi muniţie, intendenţă şi CL,
materiale tehnice. Pct.Apr.L.şi Pct.Ad.Rnt ale Cp.I, se dispun la 1,5-2 km faţă de limita dinaintea
apărării Pct.O.Th., se organizează la nivelul ambelor eşaloane ale B.I.. Acestea se dispun până la 1,5
km faţă de limita dinaintea apărării.
0441. – Rezerva este constituită dintr-un pluton de infanterie sau tancuri, care nu primeşte
sarcini şi care, de regulă, se dispune în apropierea punctului de comandă de rezervă, sau unde
consideră comandantul de batalion.

2. Sistemul de lovire

0442. – (1) Sistemul de lovire cuprinde structurile, mijloacele de foc, sistemele de baraje şi
alte elemente care angajează inamicul pentru distrugerea/neutralizarea acestuia pe timpul pregătirii,
apropierii şi executării atacului.
(2) La nivelul batalionului, baza sistemului de lovire o constituie focul aruncătoarelor,
mijloacelor de acţiune împotriva blindatelor şi tancurilor. Acesta se completează cu focul mijloacelor
de apărare antiaeriană, al transportoarelor blindate/maşinilor de luptă ale infanteriei şi armamentului
de infanterie, combinat cu sistemul de baraje şi distrugeri.
(3) Sistemul de lovire trebuie să asigure:
a) distrugerea/neutralizarea mijloacelor de atac aerian şi a grupărilor importante de forţe ale
inamicului;
b) sprijinirea forţelor care luptă pe poziţia înaintată/siguranţa de luptă;
c) respingerea atacurilor în special a blindatelor inamicului în faţa LDA;
d) realizarea barajului general;
e) distrugerea inamicului pătruns în adâncime, a forţelor aeropurtate, a forţelor aeromobile
f) şi de cercetare-diversiune;

NESECRET
143 din 376
 NESECRET
g) pregătirea de foc şi sprijinul contraatacurilor;
h) executarea manevrei de foc pe direcţiile ameninţate;
i) acoperirea prin foc a flancurilor, intervalelor, a barajelor genistice şi a obstacolelor
naturale/artificiale;
j) executarea focului pe timpul nopţii şi în condiţii de vizibilitate redusă.
(4) Mijloacele de foc se dispun astfel încât să asigure legătura de foc între poziţii/raioane şi
să poată executa focul în faţa LDA, la flancuri şi pe direcţia de pătrundere a inamicului, să creeze
pungi de foc în faţa dispozitivului de apărare şi în adâncimea acestuia, să realizeze o densitate
suficientă pe direcţia de interzis.

3. Amenajarea genistică

0443. – (1) Amenajarea genistică a terenului în lupta de apărare urmăreşte să asigure

caracterul ferm, stabil şi dinamic al apărării, îndeosebi împotriva blindatelor inamicului, protecţia
flancurilor şi intervalelor, executarea manevrei în vederea dispunerii optime a forţelor şi mijloacelor
în cadrul dispozitivului de apărare, la nevoie protecţia împotriva efectelor loviturilor cu ADMCBRN,
mascarea şi realizarea de lucrări false pentru inducerea în eroare a inamicului asupra dispozitivului
de luptă al forţelor proprii.
(2) Amenajarea genistică în lupta de apărare se concentrează pe lucrări care asigură:
a) protecţia forţelor împotriva focului tuturor mijloacelor inamicului, respectiv lucrări
genistice de fortificaţie şi adăpostire, lucrări de mascare;
b) contramobilitatea forţelor inamicului, respectiv lucrări de execuţie şi amplasare de
obstacole explozive şi neexplozive, precum şi lucrări de distrugeri;
c) mobilitatea forţelor proprii, respectiv lucrări de construcţie, reparaţie şi întreţinere a
drumurilor şi itinerarelor, a pistelor de aerodrom şi a helidromurilor, precum şi a punctelor de trecere
folosite de forţele proprii pentru manevră şi aprovizionare;
d) asigurarea cu resurse de geniu, respectiv cu apă, materiale de construcţii, energie electrică
etc.
(3) Amenajarea genistică este influenţată şi condiţionată de:
a) acţiunile probabile în timp şi spaţiu ale inamicului;
b) sarcinile batalionului, locul şi rolul acestuia în cadrul luptei de apărare;
c) procedeul de trecere la apărare;
d) concepţia comandantului pentru îndeplinirea misiunii, îndeosebi de direcţia principală de
interzis şi zona unde îşi grupează principalele forţe şi mijloace;

NESECRET
144 din 376
 NESECRET
e) dispozitivul şi manevra de forţe şi mijloace;
f) timpul, forţele şi mijloacele la dispoziţie;
g) condiţiile geoclimatice ale zonei;
h) capacitatea organizatorică şi de conducere a comandamentului;
i) gradul de pregătire şi experienţa forţelor;
j) nivelul sprijinului specializat de geniu.
(4) În cadrul amenajării genistice, se adaptează şi se pun în stare de operativitate lucrările
genistice speciale existente, precum şi alte lucrări de infrastructură adecvate, în conformitate cu
necesităţile situaţiei tactice/operative sau cu ameninţările estimate.
(5) Amenajarea genistică a terenului asigură caracterul ferm, stabil şi dinamic al apărării,
îndeosebi împotriva blindatelor inamicului, participarea la asigurarea flancurilor şi intervalelor,
executarea manevrei, dispunerea dispersată a forţelor şi mijloacelor, la nevoie protecţia împotriva
efectelor loviturilor cu ADMCBRN, realizarea de lucrări false, inducerea în eroare a inamicului
asupra dispozitivului de luptă al forţelor proprii.
0444. – (1) În fâşia de apărare a batalionului se amenajează genistic:
a) poziţia înaintată – de regulă la apărarea pregătită din timp în afara contactului cu inamicul;
b) 1 poziţie de apărare de regulă cu 4 tranşee;
c) 2 poziţii în bretelă – care fac legătura între poziţia de apărare a eşalonului întâi şi
poziţia de apărare a eşalonului doi, pe structura cărora se realizează aliniamente de contraatac;
d) raioanele de dispunere şi poziţii de apărare pentru subunităţile din eşalonul doi/
rezervelor/detaşamentelor cu destinaţie specială;
e) aliniamentele de tragere pentru tancuri;
f) aliniamentele, poziţiile şi raioanele antiblindate;
g) raioanele de dispunere pentru elementele de sprijin şi sprijin logistic;
h) raioanele punctelor de comandă;
i) raioanele şi poziţiile de rezervă şi false.
(2) La planificarea lucrărilor de amenajare genistică, comandantul batalionului va avea în vedere:
a) cantitatea, tipul şi posibilităţile de lucru reale ale forţelor specializate de geniu puse la
dispoziţie de eşalonul superior;
b) posibilitatea transportului echipamentelor grele de geniu în zonele în care este nevoie de
sprijin specializat şi a retragerii lor la timp, precum şi timpul necesar ajungerii acestor echipamente
în zona de acţiune;
c) folosirea forţelor de geniu, în conformitate cu specializarea lor, pentru executarea
lucrărilor de mare anvergură, respectiv adăposturi colective, în special a celor îngropate pentru

NESECRET
145 din 376
 NESECRET
personalul din punctele de comandă, a adăposturilor pentru tehnica din dotare, executarea
platformelor de decolare/aterizare pentru elicoptere, executarea platformelor pentru nevoi logistice,
executarea lucrărilor specializate de drumuri şi treceri, lucrări de mascare care presupun folosirea
unor mijloace specializate, executarea mecanizată a câmpurilor de mine, pregătirea pentru distrugere
a obiectivelor şi distrugerea lor numai în conformitate cu planul de control al distrugerilor al marii
unităţi care conduce acţiunea de luptă, precum şi asigurarea cu apă, energie electrică, lemn sau alte
resurse de geniu.
0445. – (1) Forţele luptătoare participă la realizarea amenajării genistice şi prin:
a) plantarea manuală a unor mine sau realizarea unor câmpuri de mine antiblindate, precum
şi realizarea şi amplasarea obstacolelor neexplozive în faţa LDA sau pe flancuri şi intervale;
b) amenajarea poziţiilor de luptă proprii;
c) repararea sumară a unor drumuri pentru uzul imediat fără folosirea mijloacelor
specializate şi amenajarea unor itinerarii necesare propriilor nevoi de deplasare;
d) amenajarea trecerilor improvizate peste văi uscate puţin adânci, porţiuni de teren
mlăştinoase sau nisipoase;
e) amenajarea fără folosirea unor mijloace specializate a accesului la malurile cursurilor de apă;
f) realizarea unor mijloace improvizate de trecere cu materiale din zona acţiunilor de luptă;
g) amenajarea sumară şi întreţinerea unor platforme de decolare-aterizare elicoptere,
platforme de parcare şi mentenanţă etc.
(2) Amenajarea poziţiilor de luptă ale tuturor mijloacelor din înzestrarea batalionului,
cuprinzând săparea, amenajarea şi mascarea locaşelor şi amplasamentelor de executare a focului, a
punctelor de observare, a adăposturilor uşoare pentru personal, precum şi a tranşeelor şi şanţurilor de
legătură, executarea lucrărilor individuale de protecţie a forţelor şi mijloacelor din punctele de
comandă, se execută de către forţele luptătoare în cadrul protecţiei genistice. Dacă forţele de geniu
primite în sprijin sunt suficiente şi dispun de echipamentele necesare, acestea vor participa la
realizarea sistemului de tranşee din cadrul poziţiilor de apărare şi a gropilor necesare executării
adăposturilor pentru tehnica batalionului aflată în raioanele de dispunere a forţelor.

SECŢIUNEA a 3-a
Procedee de trecere la apărare

0446. – Organizarea şi dotarea batalionului de infanterie îi permit acestuia să-şi

îndeplinească sarcinile primite prin adoptarea unuia din următoarele procedee:
a) apărarea pe poziţii;

NESECRET
146 din 376
 NESECRET
b) apărarea pe aliniamente intermediare/succesive.

1. Apărarea pe poziţii

0447. – (1) Apărarea pe poziţii se adoptă în scopul menţinerii ferme a fâşiei de apărare,
producerii de pierderi cât mai mari inamicului, respingerii ofensivei acestuia şi interzicerii pătrunderii
lui în adâncime.
(2) Acest tip de acţiune de luptă se bazează pe un sistem de poziţii combinat cu obstacole,
pe integrarea localităţilor, amenajarea judicioasă a terenului şi manevra rezervelor.
0448. – (1) În apărarea pe poziţii, accentul este pus pe menţinerea terenului ocupat, prin
atragerea inamicului într-o serie de poziţii în bretelă, din care poate fi distrus/neutralizat prin foc.
(2) Apărarea pe poziţii nu are ca obiectiv şi nici posibilitatea distrugerii complete a
inamicului, pentru aceasta fiind necesară executarea altor acţiuni simultane sau ulterioare pentru a se
obţine înfrângerea decisivă.
(3) Comandantul destină şi dispune majoritatea forţelor din subordine pentru apărarea unor
porţiuni de teren, prin folosirea unor combinaţii de poziţii de apărare, a rezervei şi forţelor de sprijin
mobile de valoare mică. El organizează lupta în interiorul cadrului oferit de poziţiile de apărare, căutând
să neutralizeze forţele inamicului pătrunse printre acestea, prin crearea zonelor de distrugere şi a
pungilor de foc, completate cu contraatacuri locale.
0449. – (1) Lupta în zona de apărare începe pe măsura apropierii inamicului de limita
dinainte a apărării.
(2) Batalionul acţionează pentru blocarea atacului cât mai departe cu putinţă, acţiunile în
adâncime constituind o condiţie obligatorie a succesului apărării. Ele încep înainte de realizarea
contactului, de la distanţa maximă de acţiune a mijloacelor de lovire avute la dispoziţie şi se execută
continuu, inclusiv asupra eşalonului doi - izolarea lor cât mai departe cu putinţă, prevenirea
introducerii rezervelor şi pregătirea condiţiilor de lovire ulterioară a acestora.
(3) Intervalele lăsate între baraje sunt păzite permanent şi se închid imediat după retragerea
forţelor de acoperire.
0450. – (1) Pe timpul pregătirii de foc a ofensivei de către inamic, forţele proprii iau măsuri
de protecţie, fără a înceta monitorizarea acţiunilor inamicului.
(2) Când inamicul întrebuinţează mijloacele CBRN se iau măsuri pentru protecţia
personalului şi tehnicii militare, intensificarea cercetării nucleare, biologice şi chimice, determinarea
zonelor contaminate RBC, închiderea breşelor şi restabilirea conducerii şi a dispozitivului de apărare.
(3) Breşele formate în zonele lovite nuclear sau chimic se închid cu focul artileriei, forţele

NESECRET
147 din 376
 NESECRET
de intervenţie antiblindate, detaşamentele mobile de baraje şi dacă situaţia impune, prin introducerea
în luptă a eşalonului doi sau a rezervei.
(4) Forţele din zonele cu debite mari ale dozei absorbite şi din cele ameninţate de pericolul
contaminării RBC se scot în afara acestora.
0451. – (1) Când inamicul a trecut la ofensivă, forţele proprii îşi ocupă imediat poziţiile
pregătite şi îl angajează prin focul executat cu toate categoriile de armament, acţionând asupra
eşalonului întâi al inamicului, cu precădere asupra blindatelor şi personalului care atacă, pentru a-l
obliga să renunţe la ofensivă.
(2) Pe măsura apropierii forţelor atacatoare de LDA a forţelor proprii, înaintarea inamicului
poate fi încetinită datorită canalizării şi aglomerării acestuia în culoarele de trecere prin
baraje/punctele obligatorii de trecere şi în sectoarele de rupere. În această fază a luptei, trebuie
realizată intensitatea maximă a sprijinului prin foc, atât cu mijloacele terestre, cât şi cu cele aeriene,
în scopul exploatării vulnerabilităţii crescute a inamicului.
0452. – (1) Apărarea împotriva blindatelor. Aceasta trebuie coordonată şi controlată
îndeaproape de către comandant, întrucât distrugerea oportună a blindatelor poate constitui o premisă
decisivă a succesului apărării.
(2) Toate mijloacele antiblindate sunt integrate în sistemul apărării antiblindate care trebuie
coordonat fără întrerupere, ziua şi noaptea.
(3) Organizând apărarea împotriva blindatelor, comandantul are în vedere următoarele
reguli:
a) apărarea antiblindate se concentrează pe căile probabile de acces, fără a neglija nici o
zonă/raion/sector/direcţie;
b) descoperirea oportună a valorii şi intenţiilor inamicului este de mare importanţă, aceasta
permiţând deplasarea forţelor şi mijloacelor antiblindate la timp pe direcţiile ameninţate;
c) coordonarea optimă a barajelor şi obstacolelor cu acţiunile mijloacelor mobile creşte
eficienţa luptei antiblindate prin canalizarea blindatelor inamicului pe direcţiile şi în zonele cele mai
favorabile pentru distrugerea acestora, prin focul artileriei şi rachetelor antiblindate, al tancurilor şi
elicopterelor primite în sprijin;
d) un rol aparte în lupta împotriva blindatelor revine forţelor de manevră, care se dispun în
aşa fel încât să poată participa eficient, cât mai devreme cu putinţă, la separarea tancurilor de
infanteria care le însoţeşte;
e) blindatele proprii au ca sarcină principală blocarea şi/sau executarea contraatacurilor
împotriva pătrunderilor realizate de către tancurile inamicului;
f) dacă blindatele inamicului reuşesc străpungerea primei poziţii, mijloacele antiblindate din

NESECRET
148 din 376
 NESECRET
adâncime acţionează pentru blocarea şi distrugerea acestora;
g) mijloacele rămase pe poziţia întâi pot fi menţinute în dispozitiv pentru a distruge
elementele blindate ale inamicului care sunt introduse în luptă ulterior;
h) elicopterele de sprijin, pot fi deosebit de eficiente pentru contracararea pătrunderilor
realizate prin surprindere; în utilizarea acestora, comandantul are în vedere limitele impuse de
condiţiile de vizibilitate din momentul atacului.
0453. – Lupta împotriva blindatelor inamicului cuprinde:
a) punctele de sprijin ale companiilor cu mijloacele antiblindate dispuse în interiorul
acestora;
b) sectoarele de tragere ale companiilor din eşalonul întâi şi doi;
c) forţa de intervenţie antiblindate şi tancurile cu raioanele lor de dispunere, cu aliniamentele
antiblindate şi aliniamentele de tragere;
d) aliniamentele de intervenţie ale detaşamentului mobil de baraje şi obiectivele pregătite
pentru distrugere;
e) aruncătoarele din poziţiile de tragere;
f) ambuscadele de tancuri şi de mijloace antiblindate;
g) aliniamentele de executare a focului antiblindate de către elicoptere - când acestea se
primesc;
h) sistemul barajelor genistice şi obstacolelor naturale/artificiale.

2. Apărarea pe aliniamente intermediare/succesive

0454. – Apărarea pe aliniamente intermediare/succesive se adoptă în situaţia în care

batalionul de infanterie, aflat sub presiunea inamicului cedează în mod progresiv terenul deţinut, în
vederea câştigării de timp, prin încetinirea ritmului de înaintare al inamicului şi producerea de pierderi
maxime acestuia, fără a se angaja în acţiuni decisive.
0455. – Batalionul adoptă acest procedeu din proprie iniţiativă sau ca parte a concepţiei
eşalonului superior, în una din următoarele situaţii:
a) ca forţă de acoperire, pentru asigurarea retragerii forţelor principale;
b) ca avangardă sau forţă de acoperire, la întâlnirea cu forţe superioare;
c) într-o acţiune de economisire a forţelor executată pentru a fixa sau limita un atac
d) inamic executat pe o direcţie de apropiere mai puţin importantă /secundară;
e) ca măsură de inducere în eroare pentru pregătirea unui contraatac;
f) ca forţă de fixare în apărarea mobilă.

NESECRET
149 din 376
 NESECRET
0456. – Scopul apărării pe aliniamente intermediare/succesive îl constituie întârzierea
acţiunilor inamicului în vederea creării condiţiilor necesare eşalonului superior pentru desfăşurarea
altei acţiuni de luptă, prin cedarea progresivă a terenului concomitent cu menţinerea flexibilităţii şi a
libertăţii de acţiune şi producerea de pierderi cât mai mari inamicului.
0457. – Obiectivele urmărite pot fi:
a) încetinirea ritmului înaintării inamicului prin dezorganizarea coeziunii dispozitivului
ofensiv al acestuia, în vederea câştigării de timp pentru pregătirea acţiunilor de luptă ulterioare;
b) canalizarea inamicului în zonele favorabile atacării/contraatacării acestuia, pentru
câştigarea/recâştigarea iniţiativei;
c) evitarea angajării luptei în condiţii nefavorabile, pentru a economisi forţele;
d) determinarea direcţiei principale de efort a inamicului.
0458. – Condiţiile în care se trece la apărarea pe aliniamente intermediare/succesive sunt, de
regulă, defavorabile trupelor proprii: situaţie aeriană dezavantajoasă; iniţiativa este de partea
inamicului; superioritatea numerică şi operativ - tactică a inamicului. De aceea, succesul este
condiţionat nemijlocit de mobilitate, flexibilitate, ingeniozitate, îndrăzneală şi agresivitate în
acţiune, în vederea preluării iniţiativei şi obligării inamicului de a se dispune în poziţii cât mai
favorabile acţiunilor proprii ulterioare, avute în vedere de eşalonul care ordonă întârzierea.
0459. – Apărarea pe aliniamente intermediare/succesive nu se încadrează precis într-o serie
de faze, ci cuprinde o succesiune de acţiuni coordonate de tip ofensiv şi defensiv, fiecare dintre ele
fiind întreruptă atunci când presiunea inamicului devine prea mare, riscând să ducă la o angajare
decisivă, ireversibilă a forţei de întârziere. Acţiunea se execută prin manevra forţelor şi angajarea
inamicului din poziţii pregătite din timp pe întreaga adâncime a zonei/fâşiei stabilite şi prin deplasarea
succesivă pe aliniamentele/poziţiile următoare înainte ca inamicul să poată concentra suficiente
elemente ale puterii sale de luptă, pentru a copleşi sau ocoli forţele proprii.
0460. – (1) Cu cât este mai mare mobilitatea batalionului în comparaţie cu cea a inamicului,
cu atât creşte probabilitatea succesului acţiunii de luptă.
(2) Comandantul batalionului poate realiza creşterea mobilităţii proprii prin:
a) recunoaşterea itinerarelor de deplasare şi a poziţiilor;
b) îmbunătăţirea stării drumurilor şi organizarea judicioasă a traficului;
c) folosirea tehnicilor şi procedurilor standard bine puse la punct prin instrucţie;
d) dispunerea forţelor de siguranţă şi a celor de apărare antiaeriană în punctele obligatorii de
trecere;
e) evacuarea refugiaţilor sau restricţionarea deplasării acestora pe drumurile neutilizate de
către forţele care se apără;

NESECRET
150 din 376
 NESECRET
f) evacuarea din timp a pierderilor umane şi a surplusului de resurse rămase.
(3) Pentru a micşora mobilitatea forţelor inamicului, comandantul batalionului are în vedere:
a) ocuparea şi controlul porţiunilor de teren şi a punctelor obligatorii de trecere, care
domină itinerarele probabile de apropiere a inamicului;
b) îmbunătăţirea obstacolelor naturale de pe itinerar şi acoperirea lor cu foc;
c) utilizarea tragerilor indirecte şi folosirea mascării cu aerosoli pentru a diminua
vizibilitatea inamicului şi a încetini ritmul de înaintare;
d) executarea de atacuri în faţa limitei dinainte, pentru a-l dezechilibra pe inamic şi a-l
obliga să reacţioneze.
0461. – (1) Nevoia de informaţii oportune şi precise este deosebit de mare, fiind determinată
de ritmul înalt al acţiunilor.
(2) Pe toată durata acţiunii de luptă, trebuie asigurat un flux continuu de informaţii cu privire
la intenţiile, posibilităţile în timp şi spaţiu şi vulnerabilităţile inamicului, folosindu-se sursele de
informaţii de la toate nivelurile de comandă.
0462. – (1) Avantajele terenului trebuie să fie exploatate la maximum de către forţele
batalionului.
(2) Terenul ales pentru executarea apărării pe aliniamente intermediare/succesive este
adecvat dacă:
a) prezintă obstacole naturale sau care pot fi îmbunătăţite cu uşurinţă şi permite canalizarea
acţiunilor inamicului;
b) asigură bune posibilităţi de observare şi tragere pentru forţele proprii;
c) permite desprinderea cu uşurinţă de inamic.
0463. – În calculul timpului, trebuie acordată o atenţie deosebită duratei totale a întârzierii
şi timpului necesar batalionului pentru pregătirea acţiunii de luptă, incluzând recunoaşterile,
dislocarea forţelor şi pregătirea poziţiilor/aliniamentelor de apărare şi a obstacolelor.
0464. – Adâncimea fâşiei repartizate batalionului care execută întârzierea trebuie să fie
suficient de mare pentru a permite desfăşurarea acţiunii de luptă pe durata de timp stabilită. Dacă
adâncimea fâşiei este prea mică se impun următoarele măsuri:
a) scurtarea corespunzătoare a duratei întârzierii;
b) întărirea unităţii care execută acţiunea de luptă;
c) acceptarea unor pierderi mari care pot determina angajarea decisivă a forţei ca întreg.
0465. – Menţinerea permanentă a libertăţii de acţiune este esenţială pentru succesul acţiunii
de luptă. În acest sens, se are în vedere repartiţia judicioasă a forţelor batalionului pentru:
a) misiuni de supraveghere neîntreruptă;

NESECRET
151 din 376
 NESECRET
b) întârzierea cu agresivitate a inamicului;
c) retragerea pe următoarea poziţie/aliniament;
d) rezervă.
0466. – Măsurile de securitate şi protecţie vizează, în special, evitarea surprinderii şi a
angajării decisive involuntare. Acestea se realizează prin:
a) folosirea la maximum a mascării, inducerii în eroare, securităţii comunicaţiilor;
b) protecţia punctelor obligatorii de trecere pentru executarea deplasărilor, precum şi a
defileurilor naturale şi a podurilor;
c) protecţia flancurilor şi intervalelor;
d) supravegherea zonelor neameninţate şi concentrarea majorităţii forţelor pe direcţia
principală de efort.
0467. – Compania de tancuri este utilizată în majoritatea tipurilor de teren. Tancurile îşi folosesc
puterea de foc pentru angajarea inamicului în mod eficace de la distanţe mari; mobilitatea îi permit să se
deplaseze rapid între poziţii sau pe flancuri iar protecţia oferită de blindaj uşurează desprinderea de inamic.
Aceste caracteristici le fac foarte adecvat pentru executarea contraatacurilor, atunci când este cazul.
0468. – Companiile de infanterie participă la executarea apărării pe aliniamente intermediare/
succesive, îmbarcate pe maşinile de luptă, întrebuinţarea lor pe jos fiind limitată la terenurile greu
accesibile, închise şi în zonele cu localităţi şi construcţii industriale sau cu obstacole numeroase. Ele
desfăşoară lupta printr-o succesiune de poziţii pregătite corespunzător pentru apărare forţându-l pe
inamic, în fiecare caz, să-şi concentreze forţele pentru atacuri pregătite, înainte de a se retrage către
următoarea poziţie. Lipsa lor de protecţie solicită precauţii suplimentare la dezangajare şi deplasarea
între poziţii, care se desfăşoară exclusiv sub protecţia sprijinului prin foc şi cu folosirea itinerarelor
ascunse şi a acoperirilor naturale.
0469. – (1) Subunităţile de aruncătoare pot avea o contribuţie majoră în apărarea pe
aliniamente intermediare/succesive, lovind inamicul cu foc concentrat la distanţe maxime.
Capacitatea de a lovi o varietate mare de obiective într-un timp scurt şi de a realiza câmpuri de mine,
nu trebuie folosită numai pentru a produce pierderi inamicului şi a-i slăbi potenţialul ofensiv, dar şi
pentru a crea situaţii care să permită manevra ofensivă a forţelor de manevră. Tragerile de interdicţie
împotriva forţelor din adâncimea dispozitivului inamicului pot asigura controlul forţelor inamice
angajate în lupta apropiată.
(2) Prin sprijinul prin foc imediat, precis şi eficient, artileria poate opri elementele înaintate
ale inamicului, prin trageri de neutralizare executate pe timpul dezangajării forţelor proprii, poate
împiedica apropierea inamicului de forţele care se apără.
0470. – Subunităţile de geniu primite în sprijin de către batalion sunt utilizate în mod special

NESECRET
152 din 376
 NESECRET
pentru:
a) pregătirea barajelor, câmpurilor de mine şi a distrugerilor;
b) refacerea, îmbunătăţirea şi întreţinerea căilor de acces, inclusiv amenajarea/ deservirea
punctelor de trecere peste cursurile de apă.
0471. – Elementele de cercetare stabilesc şi menţin din timp contactul cu inamicul, asigurând
fluxul continuu al informaţiilor privind axele principale de întărire ale inamicului, intenţiile,
posibilităţile şi slăbiciunile acestuia. Ele trebuie să fie suficient de puternice pentru a nu fi cu uşurinţă
neutralizate de către elementele înaintate ale inamicului. Pe măsura evoluţiei luptei, în funcţie de
situaţie, o parte din forţele de cercetare pot fi folosite pentru asigurarea flancurilor şi a intervalelor
dintre elementele principale ale batalionului.
0472. – (1) În zona de desfăşurare a acţiunilor de întârziere se dispun numai forţele şi
mijloacele logistice cu mobilitate şi protecţie adecvate. Celelalte elemente şi stocurile sunt evacuate
din timp. Deplasarea spre înapoi a resurselor de logistică trebuie să fie strâns integrată planului
general, pentru a asigura continuitatea, integritatea şi disponibilitatea sprijinului, inclusiv pe
aliniamentul următor.
(2) Transporturile prioritare sunt destinate deplasării forţelor luptătoare şi aprovizionării
acestora, evacuării materialelor, a răniţilor şi a tehnicii reparabile.
0473. – (1) Aliniamentele de apărare se aleg în aşa fel încât forţele care le ocupă să aibă, pe
cât posibil, flancurile asigurate, să includă forme tari de teren, localităţi şi obstacole naturale, iar
terenul din adâncime să dispună de acoperirile necesare desprinderii de inamic şi replierii în ascuns
a forţelor pe următorul aliniament de apărare.
(2) Numărul de aliniamente şi distanţa dintre acestea se stabilesc astfel încât, inamicul care
a reuşit să rupă apărarea organizată pe primul aliniament să fie obligat să pregătească un nou atac
pentru ruperea aliniamentului următor.
(3) De regulă, valoarea forţelor din eşalonul întâi este aproximativ egală cu valoarea
forţelor din eşalonul doi, în scopul asigurării manevrei alternative de forţe şi mijloace de pe un
aliniament pe altul.
(4) Ocuparea aliniamentului final se face succesiv, pe măsura replierii unităţilor de pe ultimul
aliniament intermediar.
0474. – Organizarea fâşiei întrebuinţate este similară cu cea a apărării. În mod normal,
întârzierea începe pe un aliniament stabilit prin sarcină şi se extinde înapoi până la un aliniament unde
responsabilitatea pentru inamic este încredinţată altor forţe sau până la aliniamentul unde procedeul
de apărare se schimbă. Aceasta este, în mod normal, limita dinainte a apărării, un aliniament
intermediar înaintat al acesteia sau posibilul aliniament de predare a luptei. De obicei, în fâşia

NESECRET
153 din 376
 NESECRET
repartizată batalionului de infanterie, se vor stabili linii de despărţire. Lărgimea frontului subunităţilor
este mai mare decât în apărare.
0475. – Pentru a răspunde nevoilor foarte frecvente de deplasare a forţelor şi mijloacelor, de
schimbare a modului de acţiune în situaţii aeriene neclare sau chiar nefavorabile, în condiţiile în care
inamicul este cel ce deţine iniţiativa, cel puţin în faza iniţială, se au în vedere următoarele:
a) menţinerea fermă a unităţii de comandă şi a coerenţei acţiunilor prin măsuri oportune de
revenire rapidă din situaţiile critice şi de câştigare a iniţiativei;
b) planificarea şi coordonarea centralizată şi controlul descentralizat al execuţiei;
c) planificarea şi coordonarea detaliată, şi înţelegerea clară a măsurilor de control pentru
predarea, preluarea luptei între subunităţile batalionului care trec de pe un aliniament pe altul şi între
unităţile care au executat apărarea pe aliniamente intermediare/succesive şi cele care preiau lupta pe
aliniamentul final.
0476. – Aliniamentul final de predare a luptei trebuie să asigure continuitatea acţiunilor
asupra inamicului şi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie dispus dincolo de aliniamentul de pe care inamicul poate angaja următoarea poziţie
defensivă, cu foc direct şi să permită protejarea locurilor de trecere şi acoperirilor utilizate
de forţele care rup contactul;
b) să poată fi apărat, cel puţin temporar;
c) să aibă, în spate, drumuri laterale bune, care să permită utilizarea punctelor alternative de
intrare;
d) să poată fi identificat cu uşurinţă, în teren;
e) să permită sprijinul predării luptei, cu foc direct şi indirect.

SECŢIUNEA a 4-a
Acţiuni cu caracter defensiv

0477. – Acţiunile cu caracter defensiv care pot fi executate de către batalionul de infanterie
sunt:
a) trecerea temporară la apărare pentru respingerea contraatacului;
b) trecerea la apărare pentru consolidarea obiectivului cucerit;
c) trecerea la apărare în cadrul luptei de întâlnire.
0478. – (1) Trecerea temporară la apărare pentru respingerea contraatacului pe timpul
desfăşurării ofensivei are loc atunci când forţele proprii de pe direcţia de contraatac sunt inferioare
numeric, calitativ şi/sau poziţional forţelor inamicului care contraatacă şi nu sunt în măsură să le

NESECRET
154 din 376
 NESECRET
respingă din mişcare.
(2) Comandantul alege un aliniament favorabil pentru a trece la apărare (din contact
nemijlocit cu inamicul) cu o parte din forţe, în scopul fixării grupării de contraatac, iar cu forţele de
pe direcţiile neafectate acţionează asupra flancurilor şi spatelui grupării de contraatac, concomitent
cu dezvoltarea ofensivei în adâncime.
(3) Dispozitivul forţelor trecute la apărare, de regulă, are o adâncime mică şi nu se constituie
eşalonul doi. Rezerva trebuie să fie suficient de puternică pentru a face faţă situaţiilor neprevăzute.
(4) Trecerea la apărare se transmite prin ordine scurte. Organizarea apărării se realizează în
grabă, în funcţie de timpul la dispoziţie, iar elementele de sprijin rămân în dispozitivul avut în
momentul luării deciziei de trecere la apărare.
0479. – (1) Pentru desfăşurarea luptei de apărare în sectorul de contraatac, comandantul care
conduce ofensiva coordonează acţiunile forţelor trecute la apărare şi ale celorlalte forţe din zona sa
de responsabilitate.
(2) În scopul fracţionării şi distrugerii/neutralizării grupărilor de contraatac oprite, se destină
numai forţele strict necesare, inclusiv din cele care s-au aflat în apărare, majoritatea urmând
a dezvolta ofensiva în adâncime.
0480. – (1) Trecerea la apărare pentru consolidarea obiectivului cucerit se planifică şi
desfăşoară pentru îndeplinirea următoarelor scopuri: asigurarea flancurilor şi spatelui forţelor; respingerea
contraatacurilor; interzicerea afluirii rezervelor inamicului; crearea condiţiilor favorabile pentru
continuarea ofensivei cu alte forţe; forţarea sau trecerea cursurilor de apă şi a canalelor; introducerea în
luptă a eşalonului doi/rezervei; refacerea resurselor necesare acţiunii de luptă.
(2) Forţele trec la apărare pe acest aliniament, din dispozitivul ofensiv, fără regrupări/
înlocuiri de amploare, constituindu-şi toate elementele de dispozitiv specifice.
(3) Ulterior trecerii la apărare şi imediat ce este posibil, comandantul trebuie să ia măsuri
pentru îmbunătăţirea dispozitivului şi a sistemelor de lovire şi de conducere realizate iniţial, scop în
care exploatează la maximum avantajele oferite de condiţiile de vizibilitate redusă. El nu trebuie să
piardă din vedere nici crearea condiţiilor necesare trecerii ulterioare la o nouă misiune cu caracter
ofensiv, dacă situaţia impune acest lucru.
0481. – Trecerea la apărare în cadrul luptei de întâlnire se execută în situaţia în care
inamicul a devansat în desfăşurare forţele proprii sau este superior în forţe şi mijloace. În acest caz,
forţele proprii trec în grabă la apărare pe aliniamentul atins sau pe alt aliniament favorabil.
0482. – Scopul principal al apărării în lupta de întâlnire îl constituie interzicerea posibilităţii
inamicului de a-şi îndeplinii obiectivul deplasării. În funcţie de situaţia concretă, comandantul
batalionului poate urmări şi alte obiective, respectiv: câştigarea de timp până la sosirea forţelor

NESECRET
155 din 376
 NESECRET
principale/a altor forţe cu care să treacă ulterior la anihilarea inamicului prin acţiuni ofensive;
producerea de pierderi cât mai mari inamicului; menţinerea terenului/obiectivului ocupat; fixarea
grupării principale a inamicului; continuarea deplasării cu forţele principale proprii în vederea
îndeplinirii scopului iniţial al misiunii.
0483. – Dispozitivul de apărare adoptat iniţial depinde de dispozitivul de deplasare avut în
momentul luării deciziei de trecere la apărare şi trebuie să corespundă întocmai scopului urmărit.
Dacă este necesar, dispozitivul iniţial se modifică pe timpul desfăşurării acţiunii de luptă.
0484. – (1) Având în vedere caracterul de independenţă al luptei de întâlnire, o atenţie
deosebită trebuie acordată protejării flancurilor şi evitării încercuirii, în care scop se va căuta, pe cât
posibil, sprijinirea acestora pe forme tari de teren.
(2) În funcţie de evoluţia situaţiei pe timpul desfăşurării luptei, forţele aflate în apărare
trebuie să fie în măsură să rupă lupta şi să treacă la retragere, să asigure aliniamentul de atac al forţelor
proprii sosite în sprijin, ori să treacă la ofensivă, împreună cu acestea sau independent.

SECŢIUNEA a 5-a
Particularităţi ale apărării

1. Apărarea în localităţi şi pe platforme industriale

0485. – Localităţile şi platformele industriale se integrează în structura apărării batalionului,

având o mare influenţă asupra desfăşurării acţiunii de luptă. De aceea, localităţile, obiectivele şi formele
de teren favorabile din sectoarele adiacente acestora, se pregătesc pentru apărare.
0486. – Apărarea localităţilor se organizează circular, iar pe căile de acces spre acestea se
amenajează fâşii, aliniamente şi poziţii de apărare, se planifică focul aruncătoarelor, se solicită acţiuni
ale aviaţiei şi se instalează baraje genistice de tot felul, pentru a asigura o apărare de lungă durată pe
poziţii.
0487. – În funcţie de condiţiile concrete, batalionul de infanterie poate primi sarcina să apere
o fâşie, de regulă, mai mică decât în teren obişnuit, ce include o anumită porţiune de teren, împreună
cu localităţile, obiectivele economice şi cele militare existente în interiorul ei. Fâşia de apărare
cuprinde mai multe poziţii, care includ localităţile existente, în funcţie de mărime şi diferite alte
obiective, amenajate pentru apărare circulară, precum şi puncte de sprijin independente.
0488. – În funcţie de concepţia luptei, de importanţa localităţii, de mărimea, forma şi
structura acesteia, de caracteristicile terenului, batalionul destinat să apere o localitate se poate
dispune:

NESECRET
156 din 376
 NESECRET
a) cu toate forţele în afara localităţii, pentru interzicerea direcţiilor de acţiune şi a căilor de
acces spre aceasta;
b) cu o parte din forţe în afara localităţii şi cu alta în interiorul acesteia;
c) cu toate forţele în localitate.
0489. – În localitate se organizează puncte de sprijin, într-o concepţie unitară, care includ
blocuri, cvartale, alte construcţii rezistente, acordându-se atenţie intersecţiilor străzilor, pieţelor,
parcurilor şi intrărilor în localitate. Fiecare punct de sprijin se amenajează pentru apărarea circulară,
având legătură de foc între ele şi cu vecinii. În intervalele dintre punctele de sprijin, pe străzi şi pe
drumurile de acces, se instalează baraje şi obstacole de tot felul şi se organizează foc de flanc,
încrucişat şi etajat.
0490. – Apărarea unei localităţi se organizează având în vedere menţinerea: ieşindurilor
cvartalelor, clădirilor izolate şi intrărilor în localitate; platformelor industriale şi celorlalte obiective
importante; încrucişărilor de străzi; podurilor peste cursuri de apă şi canale; pieţelor, parcurilor şi
locurilor virane; galeriilor subterane; staţiilor de metrou; aerodromurilor şi aeroporturilor,
platformelor şi terenurilor de aterizare, iar la litoral şi a porturilor, danelor şi digurilor. Existenţa
blocurilor mari, a halelor industriale prevăzute cu terase largi la acoperişuri impune apărarea lor
împotriva forţelor aeropurtate, aeromobile şi grupurilor de cercetare-diversiune ale inamicului,
debarcate din elicoptere.
0491. – (1) Dispozitivul de apărare adoptat pentru apărarea unei localităţi trebuie să asigure:
valorificarea avantajelor oferite de localitate; executarea eficace a focului cu toate categoriile de
armament; manevra de foc, de forţe şi de mijloace; hărţuirea continuă a inamicului; protecţia forţelor
şi a populaţiei împotriva loviturilor executate de inamic cu artileria şi aviaţia; ducerea apărării de
lungă durată în încercuire. Acesta cuprinde aceleaşi elemente ca în teren obişnuit, cu deosebirea că
se constituie un număr mai mare de elemente de sprijin de toate categoriile, de regulă, din forţe cu
valori mai mici, precum şi detaşamente de salvare-evacuare.
(2) Forţele din eşalonul întâi. În funcţie de situaţie, se dispun, în întregime sau parţial, pe
căile de acces spre localitate sau în aceasta şi sunt destinate pentru respingerea atacului inamicului,
interzicerea pătrunderii acestuia în localitate şi executarea manevrei de învăluire sau întoarcere.
(3) Forţele din eşalonul doi. În funcţie de situaţie, se dispun în afara localităţii sau în
interiorul ei şi se folosesc pentru executarea contraatacurilor, trecerea la apărare pe anumite direcţii,
anihilarea forţelor aeropurtate, forţelor aeromobile, grupurilor de cercetare-diversiune şi elementelor
teroriste. În interiorul localităţii, de regulă, eşalonul doi se dispune dispersat în parcuri, pieţe,
intersecţii de străzi, axate pe direcţiile de acţiune. Tancurile se folosesc pe subunităţi pentru
executarea contraatacurilor, distrugerea forţelor aeropurtate şi forţelor aeromobile. Parte din tancuri

NESECRET
157 din 376
 NESECRET
acţionează pe plutoane în ambuscade sau intră în compunerea punctelor de sprijin şi
detaşamentelor/grupurilor de asalt.
(4) Poziţiile de tragere ale plutoanelor de aruncătoare se aleg în afara sau în interiorul
localităţii, folosind parcurile, crângurile, grădinile, bulevardele largi, pieţele sau alte locuri, în măsură
să concentreze focul pe căile de acces spre localitate, în faţa şi în interiorul ei.
(5) Subunităţile antiblindate se folosesc pentru sprijinul companiilor de infanterie din
eşalonul întâi sau se constituie în forţa de intervenţie antiblindate. Forţa de intervenţie antiblindate se
dispune în apropierea intersecţiilor de străzi, în pieţe, parcuri, grădini şi curţi, fiind în măsură să
intervină oportun împotriva blindatelor inamicului. Aliniamentele antiblindate, de regulă, se aleg mai
aproape de LDA. O importanţă deosebită se acordă organizării luptei vânătorilor de tancuri, care intră
în dispozitivul subunităţilor de infanterie.
(6) Pe timpul apărării în localităţi şi pe platforme industriale plutonul de rachete antiaeriene
realizează apărarea antiaeriană a eşalonului întâi. În vederea asigurării unui câmp de observare
circular, care să permită combaterea eficace a inamicului aerian, grupele lansare pot ocupa poziţii de
tragere pe clădirile/construcţiile dominante din zona de operaţie.
(7) Elementele de sprijin şi detaşamentele cu destinaţie specială se dispun în locuri şi pe
direcţii care să le faciliteze intervenţia oportună în întreaga fâşie de apărare a batalionului.
0492. – Realizarea sistemului de lovire implică pregătirea şi executarea focului pe căile de
acces şi crearea barajului general, cu toate categoriile de armament, în faţa limitei dinainte, la flancuri
şi în interiorul localităţii, în strânsă legătură cu barajele şi obstacolele. Mijloacele de foc se dispun în
demisoluri, la parter, la diferite niveluri ale clădirilor şi deasupra acestora, în pieţe şi intersecţii sau
în amplasamente fortificate. O mare importanţă are focul pumnal, etajat şi încrucişat, precum şi
întrebuinţarea grenadelor de mână.
0493. – (1) Amenajarea genistică va ţine seama de necesitatea pregătirii pentru apărare a
unor aliniamente şi poziţii intermediare pe direcţiile principale de acces, iar în localitate, a unor
clădiri, cvartale şi platforme industriale, unităţi economice şi administrative şi de includere a lor în
dispozitivul batalionului.
(2) Pentru manevra de forţe şi mijloace se amenajează căile de acces în interiorul cvartalelor,
se folosesc pe scară largă lucrările subterane, care sunt întreţinute şi menţinute permanent în stare de
practicabilitate.
0494. – (1) Apărare începe pe căile de acces, urmărind interzicerea apropierii inamicului,
precum şi zădărnicirea încercuirii localităţii sau cuceririi acesteia din mişcare. Inamicul care încearcă
să execute manevra de încercuire a localităţii se distruge cu focul tuturor categoriilor de armament şi
prin contraatacuri.

NESECRET
158 din 376
 NESECRET
(2) De regulă, în localitate, apărarea se desfăşoară pentru menţinerea fâşiei de apărare, a
punctelor de sprijin, cvartalelor, clădirilor şi fiecărui etaj. Inamicul care încearcă să pătrundă în clădiri
folosind grupuri sau detaşamente de asalt se distruge/neutralizează cu focul armamentului individual,
folosind muniţiile de geniu, grenadele de mână şi prin lupta corp la corp.
0495. – Contraatacurile se execută cu subunităţi de valoare pluton. Acestea se pot desfăşura
fără pregătire de foc sau beneficiind de un sprijin minim prin foc de artilerie, parte din sarcinile
specifice acestora putând fi suplinite de tancurile, maşinile de luptă sau transportoarele amfibii
blindate din dispozitivul subunităţilor care contraatacă.
0496. – Se va acorda o deosebită atenţie luptei împotriva forţelor aeropurtate, a forţelor
aeromobile, grupurilor de cercetare-diversiune şi elementelor teroriste ale inamicului, paraşutate/
debarcate în interiorul/în apropierea localităţii.
0497. – (1) Conducerea trebuie să ţină seama de caracterul de independenţă al acţiunilor, de
vizibilitatea limitată, de posibilitatea folosirii sistemului de telecomunicaţii teritorial, de influenţa
clădirilor asupra propagării undelor electromagnetice.
(2) Punctele de comandă se dispun mai aproape de LDA, în lucrări subterane, subsoluri şi
demisoluri, cu posibilităţi de ieşire pe mai multe direcţii. În funcţie de situaţie, se pot folosi punctele
de comandă special amenajate, care dispun de legături radio şi fir, instalaţii de filtro-ventilaţie, surse
de energie electrică independente şi ieşiri de salvare.

2. Apărarea în teren muntos – împădurit

0498. – (1) Terenul muntos - împădurit se caracterizează printr-o accentuată

compartimentare, cu grad redus de accesibilitate, mari diferenţe de altitudine între puncte sau zone
apropiate şi o mare densitate a acoperirilor naturale. Obstacolele naturale combinate cu foc şi baraje
permit organizarea unei apărări puternice, cu forţe şi mijloace mai puţine ca în teren obişnuit.
(2) Lupta de apărare trebuie organizată pentru interzicerea ofensivei inamicului, îndeosebi
de-a lungul văilor, crestelor descoperite şi a platourilor înalte. Pe aceste direcţii apărarea trebuie să
fie adânc eşalonată, acordându-se atenţie deosebită trecătorilor, înălţimilor dominante, nodurilor
orografice şi de comunicaţie, luminişurilor, poienilor precum şi asigurării flancurilor şi intervalelor
dintre unităţi.
0499. – Apărarea se organizează circular, la toate eşaloanele. Ea trebuie să dispună de
rezerve puternice în măsură să contraatace în flancul şi spatele inamicului sau să limiteze pătrunderile
acestuia. Atât pe limita dinainte a apărării, cât şi în adâncimea dispozitivului se pregătesc ambuscade
şi capcane.

NESECRET
159 din 376
 NESECRET
04100. – (1) Lărgimea şi adâncimea fâşiei de apărare a batalionului, de regulă, sunt mai mari
decât în teren obişnuit şi sunt determinate de accesibilitatea masivului muntos, de numărul şi
importanţa direcţiilor de interzis.
(2) Batalionul de infanterie poate concentra efortul pe 1 - 2 direcţii, din care una este direcţia
principală de interzis.
04101. – (1) LDA se alege în funcţie de orientarea văilor, crestelor şi existenţa pădurilor,
fiind avantajos să treacă pe pantele orientate spre inamic, pe crestele înălţimilor, în faţa sau în
interiorul pădurilor. Ea trebuie să asigure o bună observare, executarea focului la distanţe mari, de
flanc, oblic, încrucişat, etajat, pumnal, precum şi realizarea pungilor de foc.
(2) În scopul inducerii în eroare a inamicului sau când acesta ocupă poziţii dominante, LDA
poate fi aleasă şi în contrapantă. În acest caz, pe pantele dinspre inamic se organizează siguranţa de
luptă, iar în faţa acesteia se amplasează baraje genistice acoperite cu foc puternic din sectoarele
vecine.
(3) Apărarea defileurilor se organizează la intrare sau la ieşire. În funcţie de situaţie, ele pot
fi apărate pe un aliniament în faţă, la o depărtare care să scoată defileul de sub focul artileriei
inamicului.
04102. – (1) Dispozitivul de apărare al batalionului de infanterie se caracterizează prin
concentrarea accentuată a forţelor şi mijloacelor pe direcţii şi poate fi dispus pe două aliniamente, iar
în unele situaţii pe trei aliniamente.
(2) Când fâşia de apărare este largă şi include două direcţii de interzis, despărţite de zone
greu accesibile, dispozitivul poate fi şi pe un aliniament, constituit din câte o grupare de forţe pe
fiecare direcţie, capabilă să rezolve în mod independent misiunile ce-i revin, reducându-se manevrele
de forţe şi mijloace de pe o direcţie pe alta.
(3) Eşalonul întâi poate fi compus din 2- 3 companii de infanterie. Direcţia secundară de
apărare se poate apăra şi cu alte forţe, constituite temporar în detaşamente tactice, întărite eventual cu
aruncătoare.
(4) Eşalonul doi are în compunere 2-1 subunităţi şi se dispune în puncte de sprijin amenajate
pentru apărarea circulară, acoperind cu foc drumurile, poienile şi potecile. Dispunerea acesteia este
condiţionată de comunicaţiile existente, posibilităţile de manevră pentru executarea contraatacurilor,
distrugerea/neutralizarea forţelor aeropurtate şi forţelor aeromobile, zădărnicirea manevrei de
învăluire şi întoarcere, ocuparea în timp scurt a poziţiilor de apărare, pentru închiderea pătrunderilor
inamicului pe anumite direcţii.
(5) Aruncătoarele ocupă poziţii de tragere în apropierea comunicaţilor, pe văi sau platouri,
astfel încât să poată executa o largă manevră de foc şi schimba în scurt timp, poziţiile de tragere.

NESECRET
160 din 376
 NESECRET
Acestea vor fi repartizate, în special, pentru sprijinul acţiunilor companiilor din eşalonul întâi, de pe
direcţia principală de efort.
(6) Subunităţile de mijloace antiblindate ale batalionului de infanterie, dacă acestea există,
de regulă, se repartizează subunităţilor din compunerea eşalonului întâi, care se apără pe direcţiile
favorabile atacului cu blindate. Forţa de intervenţie antiblindate se constituie numai dacă există
direcţii accesibile atacului cu blindate.
(7) Plutonul de rachete antiaeriene execută acţiuni pentru apărarea antiaeriană a forţelor şi
mijloacelor din eşalonul întâi care acţionează pe văi, pe platouri largi, în pasuri şi trecători.
04103. – (1) Aviaţia, în limita resursei repartizate batalionului, execută lovituri asupra
inamicului când acesta se găseşte în punctele obligatorii de trecere, defileuri şi pe drumuri de munte.
De asemenea, loveşte grupările inamicului în special artileria, aruncătoarele şi punctele de comandă
dispuse în contrapante şi în spaţii moarte.
(2) Elicopterele se folosesc pentru manevra de forţe şi mijloace, executarea cercetării aeriene,
corectarea focului artileriei, sprijinul cu foc, lupta împotriva blindatelor, executarea barajelor,
realizarea conducerii.
04104. – (1) Sistemul de lovire se organizează astfel încât să se realizeze densităţi maxime
pe direcţiile favorabile ofensivei inamicului, toate barajele, drumurile şi potecile să fie asigurate, iar
intersecţiile de drumuri şi poienile să fie acoperite prin foc încrucişat. Acesta trebuie să asigure
executarea focului etajat, încrucişat, oblic şi de flanc, în faţa limitei dinainte a apărării, la flancuri, în
intervalele şi în interiorul fâşiei de apărare, crearea pungilor de foc şi lovirea inamicului în spaţiile
moarte, manevra rapidă a focului de pe o direcţie pe alta.
(2) O atenţie deosebită trebuie acordată flancurilor descoperite şi intervalelor mari dintre
punctele de sprijin, care trebuie acoperite cu focul armamentului de toate categoriile, în special cu cel
al aruncătoarelor, precum şi cu barajele genistice.
(3) În lungul văilor se instalează baraje antiblindate, acoperite cu focul mitralierelor, tunurilor
de pe maşinile de luptă şi al tancurilor. De asemenea, pe aceste văi se organizează ambuscade, capcane
şi pungi de foc. Detaşamentul mobil de baraje poate îndeplini şi misiunile detaşamentului de distrugeri,
caz în care acesta va fi denumit „detaşament mobil de baraje-distrugeri”.
(4) În cazul întrebuinţării ADMCBRN de către inamic, se va ţine seama de particularităţile
terenului şi influenţa lor asupra efectelor acestora. În acest caz trebuie luate măsuri deosebite pentru
protecţia personalului, având în vedere pericolul izbucnirii incendiilor, producerii distrugerilor şi
dărâmăturilor, creşterii persistenţei agenţilor chimici de luptă şi menţinerii la nivel ridicat a debitului
dozei absorbite.
04105. – (1) Amenajarea genistică a terenului are în vedere volumul şi complexitatea

NESECRET
161 din 376
 NESECRET
lucrărilor de fortificaţie. Pentru pregătirea poziţiilor şi fâşiilor de apărare se folosesc la maximum
proprietăţile naturale ale terenului şi se amenajează adăposturi pentru protecţia personalului şi a
tehnicii împotriva efectelor loviturilor executate de inamic cu ADMCBRN.
(2) Aliniamentele de desfăşurare pentru contraatac se amenajează genistic, astfel încât să fie
folosite şi ca aliniamente de oprire a atacului inamicului.
(3) Sistemul de baraje se organizează sub forma aliniamentelor de baraje, a câmpurilor de
mine antiblindate - pentru închiderea pasurilor, defileurilor, trecătorilor - şi a obiectivelor pregătite
pentru distrugere la punctele obligatorii de trecere, pe comunicaţii.
04106. – (1) La pregătirea apărării în teren muntos-împădurit trebuie să ia în calcul
caracteristicile terenului, schimbările bruşte ale condiţiilor meteorologice, pericolul de producere a
surpărilor şi avalanşelor, creşterea rapidă a nivelului apelor, distrugerea barajelor şi extinderea cu
uşurinţă a incendiilor, particularităţile socio-economice ale zonei muntoase respective.
(2) Pentru elaborarea deciziei se vor folosi în mod frecvent monografiile, hărţile turistice,
fotogramele sau seturile de fotograme şi machete ale terenului, care oferă posibilitatea unei analize
amănunţite şi mai complete a caracteristicilor geografice, topografice şi socio-economice ale fâşiei
de apărare.
(3) La organizarea cooperării se au în vedere mai ales coordonarea acţiunilor forţelor care
acţionează pe direcţii independente. Cel mai adesea, aceasta se va organiza pe hartă sau la macheta
terenului şi se va urmări ca, cel puţin pe direcţia principală de interzis, această activitate să se execute
în teren.
04107. – (1) Menţinerea fermă a localităţilor, înălţimilor dominante trecătorilor/pasurilor
/defileurilor, pădurilor, nodurilor orografice şi de comunicaţie, fixarea şi distrugerea/neutralizarea
forţelor inamicului care execută manevre de întoarcere şi învăluire capătă o mare importanţă în
desfăşurarea cu succes a luptei de apărare.
(2) Contraatacurile se execută de către toate eşaloanele, chiar cu subunităţi mici, rapid şi prin
surprindere, de regulă, de sus în jos, pe platouri, de-a lungul crestelor şi văilor, din mai multe direcţii,
luându-se măsuri pentru asigurarea flancurilor şi spatelui dispozitivului.
(3) Contraatacul trebuie să fie decisiv şi să vizeze refacerea apărării pe limita dinainte sau
pe un aliniament mai în adâncime, concomitent cu încercuirea şi distrugerea/neutralizarea inamicului.
Uneori, se poate urmări despresurarea, deblocarea sau scoaterea din încercuire a unor forţe care au
menţinut raioane greu accesibile sau localităţi.
(4) Distrugerea/neutralizarea forţelor aeropurtate, forţelor aeromobile, grupurilor de
cercetare - diversiune şi elementelor teroriste se execută de către unităţile din cadrul forţei de sprijin
nemijlocit al efortului principal/rezerva, de regulă, cele aflate în apropierea zonelor unde inamicul a

NESECRET
162 din 376
 NESECRET
fost debarcat/paraşutat.
04108. – (1) Conducerea se asigură din punctele de comandă şi de observare instalate în
locuri greu accesibile care să permită mascarea împotriva cercetării inamicului şi stabilitatea
legăturilor. La nevoie se organizează puncte de observare etajate. O atenţie sporită se acordă pazei şi
apărării acestora împotriva grupurilor de cercetare-diversiune, elementelor teroriste cât şi a
detaşamentelor de întoarcere.
(2) Realizarea legăturilor implică un volum mare de forţe şi mijloace ca urmare a folosiri
frecvente a staţiilor intermediare, centrelor de comunicaţii ajutătoare şi dublării sau triplării
legăturilor pe aceeaşi direcţie. Creşte frecvenţa folosirii mijloacelor mobile şi a celor optice de
semnalizare. În aceste condiţii pot fi întrebuinţate elicoptere echipate cu staţii de retranslaţie.

3. Apărarea pe litoral şi în deltă

04109. – (1) Apărarea pe litoral şi în deltă încorporează un ansamblu de acţiuni de luptă ce

se desfăşoară pe uscat, pe mare, pe fluviu/canal şi în aer după o concepţie şi un plan unic, în scopul
respingerii desantului maritim şi aerian al inamicului, distrugerii/neutralizării forţelor aeropurtate sau
aeromobile şi menţinerii fâşiilor de apărare încredinţate.
(2) Batalionul de infanterie participă la apărarea pe litoral şi în deltă, de regulă, în cadrul
eşalonului superior, în cooperare cu Forţele Navale şi cele Aeriene.
04110. – (1) Fâşia de apărare a batalionului de infanterie, de regulă, are o lărgime mai mare
decât în teren obişnuit şi include sectoarele accesibile debarcării desantului maritim al inamicului. În
cadrul acesteia efortul principal se concentrează pentru menţinerea cu fermitate a porturilor, plajelor
şi sectoarelor accesibile debarcării desantului maritim al inamicului precum şi a obiectivelor
economice, administrative şi culturale, a nodurilor de comunicaţii, înălţimilor dominante şi altor
obiective importante de pe canalele navigabile.
(2) În sectoarele favorabile debarcării desantului maritim se pregătesc poziţii de apărare,
puncte de sprijin independente, zone şi aliniamente pentru elementele de sprijin şi detaşamentele cu
destinaţie specială, aliniamente de contact şi itinerare de deplasare pentru executarea manevrei.
(3) Pe porţiunile de litoral greu accesibile debarcării desantului maritim, iar în deltă pe
insule, ostroave şi grinduri se pregătesc puncte de sprijin independente, apărate sau supravegheate,
de regulă, de subunităţi de infanterie marină.
(4) Pentru creşterea stabilităţii apărării pe litoral, precum şi pentru protecţia personalului şi
mijloacelor de foc se vor folosi la maximum construcţiile din staţiunile balneoclimaterice şi lucrările
de fortificaţie permanente.

NESECRET
163 din 376
 NESECRET
04111. – (1) Limita dinainte a apărării, pe cât posibil se alege cât mai aproape de malul apei,
iar în sectoarele cu plaje întinse, pe un aliniament favorabil înapoia acestora, trimiţându-se la malul
apei siguranţa de luptă. Pe malurile care domină plajele/pe faleze se amenajează amplasamente pentru
tehnica de luptă - transportoare, maşini de luptă - şi mijloacele antiblindate.
(2) Limita dinainte va include toate construcţiile/staţiunile balneare, obiectivele economice
şi portuare de pe mal, care se vor amenaja cu poziţii de tragere, adăposturi şi posturi de observare. De
asemenea, porturile, digurile şi orice loc favorabil debarcării se vor apăra pe partea dinspre mare.
04112. – (1) Dispozitivul de apărare al batalionului de infanterie în apărarea pe litoral şi în
deltă, de regulă, este mai adânc, iar intervalele dintre subunităţi sunt mai mari. De regulă, acesta
cuprinde aceleaşi elemente ca în teren obişnuit.
(2) Eşalonul întâi se constituie din 2- 3 companii de infanterie/infanterie marină. Misiunea
principală a acestora este ca în cooperare cu unităţi ale Forţelor Navale să nu permită inamicului să
debarce la ţărm, iar în cazul în care a reuşit să debarce, să-i producă pierderi cât mai mari, să-l
distrugă/neutralizeze prin foc şi contraatacuri sau să limiteze pătrunderea lui în adâncime.
(3) Eşalonul doi se compune din 2-1 companii, inclusiv de tancuri, precum şi din alte forţe.
Ele se vor dispune în adâncime pe direcţiile probabile de debarcare şi de ofensivă ale inamicului şi se
folosesc pentru distrugerea/neutralizarea desantului maritim debarcat înainte de a se consolida la
teren, limitarea pătrunderii inamicului în adâncime, precum şi distrugerea/neutralizarea forţelor
aeropurtate, forţelor aeromobile şi a celor de cercetare - diversiune.
(4) Plutoanele de aruncătoare se folosesc pentru lovirea navelor de sprijin şi de debarcare pe
timpul trecerii prin culoarele executate în câmpurile de mine, apropierii de ţărm şi debarcării.
(5) Plutoanele antiblindate ocupă poziţii în apropiere de mal pentru distrugerea mijloacelor
de debarcare şi a blindatelor amfibii ale inamicului pe timpul apropierii acestora de mal.
(6) Plutonul de rachete antiaeriene se foloseşte pentru apărarea forţelor şi obiectivelor din
eşalonul întâi.
04113. – Aviaţia care sprijină lupta, în cooperare cu forţele navale execută: cercetarea
aeriană a activităţii inamicului în bazele maritime şi pe mare; distrugerea desantului maritim, a
navelor de luptă, de transport şi a mijloacelor de debarcare ale inamicului în bazele/porturile
maritime, pe timpul deplasării pe mare, apropierii de litoral şi debarcării; sprijinul nemijlocit al
acţiunilor batalionului; distrugerea forţelor aeropurtate şi forţelor aeromobile pe timpul transportului
aerian şi desantării.
04114. – Sistemul de lovire se organizează în mod unitar, astfel încât inamicul să poată fi
lovit pe timpul apropierii de malul propriu, debarcării şi ducerii ofensivei, precum şi al
paraşutării/debarcării forţelor aeropurtate şi forţelor aeromobile, având densitatea maximă pe

NESECRET
164 din 376
 NESECRET
direcţiile pe care se aşteaptă apropierea navelor de transport. În organizarea sistemului de lovire se
va avea în vedere şi armamentul dispus în lucrările de fortificaţie permanente.
04115. – Amenajarea genistică cuprinde atât lucrările de amenajare a terenului, cât şi cele de
apărare a porturilor, staţiunilor balneo-climaterice şi localităţilor. În sectoarele de litoral favorabile
debarcării forţelor aeromobile, se pregătesc poziţii şi puncte de sprijin independente, zone şi aliniamente
pentru elementele de sprijin şi detaşamentele cu destinaţie specială, aliniamente de contraatac şi itinerare
pentru executarea manevrei în porţiunile greu accesibile ale litoralului şi mai ales în deltă.
04116. – (1) La pregătirea apărării pe litoral şi în deltă, comandantul batalionului trebuie să aibă
în vedere: sectoarele cele mai accesibile pentru debarcarea desantului maritim; sistemul de observare,
recunoaştere şi legătură existent pe litoral; misiunile unităţilor forţelor navale; existenţa lucrărilor de
fortificaţie şi posibilitatea folosirii lor; varietatea forţelor şi mijloacelor participante la luptă; posibilităţile
folosirii forţelor aeropurtate şi a forţelor aeromobile ale inamicului în adâncimea apărării.
(2) Pe baza sarcinilor primite şi a deciziei luate, comandantul batalionului organizează
cooperarea pentru interzicerea apropierii desantului maritim de litoral sau deltă, respingerea şi
distrugerea acestuia în cazul când a debarcat, zădărnicirea îmbarcării şi retragerii lui, precum şi pentru
distrugerea/neutralizarea forţelor aeropurtate şi forţelor aeromobile.
04117. – (1) Pe timpul desfăşurării luptei, în scopul distrugerii/neutralizării desantului
maritim care se apropie de litoral sau deltă, statul major al batalionului, împreună cu reprezentanţii
forţelor cu care cooperează, ia următoarele măsuri: intensifică cercetarea şi serviciul de supraveghere
pentru a stabili valoarea forţelor, dispozitivul şi raioanele probabile de debarcare; execută focul
asupra navelor de sprijin şi eşaloanelor de transport ale desantului maritim; asigură deplasarea şi
desfăşurarea la timp a forţelor proprii, apărarea poziţiilor şi fâşiilor primite.
(2) Aruncătoarele batalionului, în cooperare cu mijloacele de foc ale forţelor navale, execută
focul asupra tancurilor, transportoarelor amfibii şi valurilor de desant, urmărind izolarea forţei de pe
direcţia principală de efort a inamicului, de navele de luptă care le sprijină. Unităţile forţelor navale,
în cooperare cu aviaţia, lovesc eşalonul doi al acestuia, în raioanele de transbordare.
(3) O atenţie deosebită trebuie acordată distrugerii/neutralizării scafandrilor autonomi şi
pionierilor din primele valuri de debarcare, destinaţi să înlăture barajele genistice şi să creeze culoare
prin câmpurile de mine.
(4) Batalionul de infanterie împreună cu mijloacele de foc ale forţelor navale, infanteria
marină şi celelalte forţe din zonă, continuă lupta în fâşia de apărare, folosind lucrările de fortificaţie,
localităţile şi zonele/platformele industriale, polarizând în jurul lor cât mai multe forţe ale inamicului.
(5) Subunităţile din eşalonul întâi interzic dezvoltarea şi unirea capetelor de pod realizate de
inamic şi debarcarea de noi forţe. Eşalonul doi execută contraatacuri, mai devreme decât în condiţiile

NESECRET
165 din 376
 NESECRET
obişnuite, pentru a nu permite inamicului să se consolideze la teren.
(6) Contraatacurile se execută asupra flancului grupării principale a inamicului, urmărindu-
se desprinderea acestuia de ţărm, izolarea de restul forţelor de pe mare, fracţionarea şi
distrugerea/neutralizarea lui, concomitent cu interzicerea debarcării forţei de sprijin nemijlocit al
efortului principal şi a rezervei.
(7) Când subunităţile din eşalonul întâi nu au reuşit să distrugă/neutralizeze desantul
maritim, se iau măsuri pentru limitarea pătrunderii acestuia în adâncimea apărării, menţinerea cu
fermitate a aliniamentelor favorabile intervenţiei eşalonului superior şi a localităţilor,
zonelor/platformelor industriale destinate apărării în încercuire.
(8) Când inamicul acţionează pe uscat concomitent cu debarcarea desantului maritim,
distrugerea/neutralizarea grupărilor respective se poate face atât simultan cât şi succesiv. În acest caz,
efortul principal se dirijează pentru distrugerea/neutralizarea acelor forţe care prezintă pericolul cel
mai mare pentru stabilitatea apărării.
04118. – (1) Pe timpul acţiunilor în deltă batalionul îşi concentrează efortul pentru
interzicerea întoarcerii apărării, cuceririi porturilor de către inamic, pentru menţinerea poziţiilor
fluviale întărite, a insulelor, ostroavelor, grindurilor, îngreunarea transporturilor şi a pătrunderii
inamicului pe canalele navigabile. În acest scop, se organizează un sistem unic de cercetare-
observare, acţiuni de hărţuire, se execută baraje de toate tipurile şi distrugeri sub apă. Acţiunile au un
pronunţat caracter de independenţă, uneori de izolare, baza constituind-o structurile de tip subunitate.
De regulă, sistemul de foc se organizează în lungul canalelor şi la punctele de intersectare a acestora
pentru interzicerea ocupării grindurilor.
(2) Pentru manevra de forţe şi mijloace, în cooperare cu forţele navale, se asigură transportul
efectivelor şi tehnicii de luptă cu mijloacele plutitoare rapide, precum şi cu elicopterele.
(3) În deltă, contraatacurile se execută simultan pe mai multe direcţii, cu subunităţi mici.

4. Apărarea pe un curs de apă şi în zone cu lucrări de hidroamelioraţii

04119. – Cursurile de apă/canalele şi zonele cu lucrări de hidroamelioraţii, prin valoarea lor

ca obstacole, îndeosebi împotriva blindatelor inamicului, permit organizarea unei apărări stabile, cu
forţe şi mijloace mai puţine şi pe un front mai larg decât în condiţii obişnuite, asigură creşterea
capacităţii forţelor proprii de a se apăra timp îndelungat împotriva unui inamic superior în forţe şi ca
înzestrare tehnică, sporesc caracterul de independenţă al acţiunilor batalionului de infanterie.
04120. – Lărgimea fâşiei de apărare este mai mare decât în condiţii obişnuite, fiind
determinată de caracteristicile cursului de apă/canalului şi, sau zonei cu lucrări de hidroamelioraţii,

NESECRET
166 din 376
 NESECRET
de natura şi valoarea inamicului, puterea de luptă a batalionului, anotimp şi starea vremii.
04121. – (1) Limita dinainte a apărării, de regulă, se stabileşte pe malul apei/canalului/
lacului de acumulare, cât mai aproape de acesta sau pe terasele care domină malul opus. Pe porţiunile
unde malul propriu este dominat de cel opus sau apărarea se organizează în aval de baraj şi există
pericolul inundării, limita dinainte a apărării se retrage în adâncime pe un aliniament favorabil. În
acest caz, pe malul apei se amenajează poziţia înaintată sau cea a siguranţei de luptă, iar între acestea
şi limita dinainte a apărării se instalează în mod obligatoriu, obstacole şi baraje.
(2) Pentru a se menţine anumite capete de pod dincolo de cursul de apă /canal, apărarea se
organizează pe ambele maluri.
(3) În zone cu lucrări de hidroamelioraţii, în funcţie de situaţie şi valoarea acestora, limita
dinainte a apărării poate fi stabilită la marginea dinspre inamic a zonelor, în interiorul sau în partea
opusă acesteia, de regulă, înapoia surselor principale de apă/canale de aducţiune sau de distribuţie.
Dacă acestea dispun de diguri sau drumuri în rambleu, limita dinainte a apărării se alege pe dig sau
pe drum, pentru a se putea organiza în faţa ei barajul general de foc, la bătaia eficace a armamentului.
04122. – (1) Dispozitivul de apărare se constituie în funcţie de situaţie şi de valoarea ca
obstacol a cursului de apă/canalului sau zonei cu lucrări de hidroamelioraţii, de existenţa digurilor şi
lacurilor de acumulare.
(2) Batalionul care trece la apărare pe un curs de apă/canal şi în zone cu lucrări de
hidroamelioraţii, de regulă, se dispune cu forţele principale în sectoarele favorabile forţării de către
inamic, în zonele probabile de luptă ale forţelor aeropurtate şi forţelor aeromobile, precum şi în
apropierea obiectivelor importante din fâşia de apărare.
(3) Eşalonul întâi trebuie să asigure o apărare puternică şi stabilă, îndeosebi în sectoarele
favorabile de forţare, să uşureze manevra de forţe şi mijloace în sectoarele ameninţate şi să permită
ducerea luptei împotriva forţelor aeropurtate şi aeromobile.
(4) Frecvent, eşalonul doi, elementele de sprijin şi detaşamentele cu destinaţie specială se
dispun în zonele situate pe direcţiile cel mai importante, astfel încât să asigure creşterea intensităţii
focului şi a rezistenţei forţelor de apărare, o vulnerabilitate cât mai redusă faţă de loviturile inamicului
şi să faciliteze executarea manevrei de forţe şi mijloace pentru a interveni în orice sector unde s-a
conturat forţarea cursului de apă/canalului.
(5) Pentru lovirea inamicului la distanţe cât mai mari, plutoanele de aruncătoare ocupă zone
ale poziţiilor de tragere cât mai aproape de cursul de apă. Subunităţile antiblindate, tancurile, maşinile
de luptă şi alte mijloace de foc care execută trageri prin ochire directă se dispun în apropiere de mal.
04123. – Subunităţile de infanterie participă la apărarea porţiunilor de mal greu accesibile
atacului cu blindate, a lucrărilor hidrotehnice, a intervalelor şi flancurilor, precum şi în lupta

NESECRET
167 din 376
 NESECRET
împotriva forţelor aeropurtate, forţelor aeromobile şi elementelor de cercetare-diversiune şi teroriste
ale inamicului.
04124. – (1) Sistemul de lovire trebuie astfel organizat încât să asigure distrugerea forţelor
inamicului în raioanele de plecare la forţare, pe căile de acces spre cursul de apă, pe aliniamentele de
desfăşurare, în sectoarele favorabile de forţare şi pe malul propriu. Pentru lovirea inamicului pe cursul
de apă, pe timpul forţării şi în faţa limitei dinainte a apărării se organizează focul de flanc şi încrucişat,
combinat cu obstacole şi baraje. Insulele şi ostroavele se ocupă de subunităţi sprijinite cu mijloace
antiblindate.
(2) Pe direcţiile şi în sectoarele favorabile trecerii blindatelor inamicului prin vad şi pe sub
apă, se măreşte densitatea mijloacelor şi a obstacolelor antiblindate, inclusiv a celor sub apă.
Intensitatea focului trebuie să fie maximă în zonele de plecare la forţare, în punctele de trecere şi pe
plajele de debarcare pentru a nu da posibilitatea inamicului să se consolideze la teren.
04125. – (1) Amenajarea genistică urmăreşte să mărească stabilitatea apărării şi valoarea ca
obstacol a cursului de apă/canalului sau sistemului de hidroamelioraţii, să asigure executarea rapidă
şi în ascuns a manevrei de forţe şi mijloace şi să reducă la minimum pierderile provocate de efectele
loviturilor executate de inamic cu ADMCBRN şi alte mijloace de foc.
(2) Majoritatea lucrărilor genistice şi a barajelor se grupează în punctele de sprijin organizate
pe direcţiile favorabile de forţare ale inamicului. Lucrările de fortificaţie necesare mijloacelor de foc
se execută cât mai aproape de malul apei sau chiar în taluzul malului/digului. Totodată se amenajează
genistic şi se apără insulele pentru a se evita cucerirea lor şi a se putea executa focul în lungul cursului
de apă.
(3) În porţiunile de pe mal, unde nivelul apelor freatice este ridicat, se execută lucrări de
fortificaţie de tip semi-îngropat sau în umplutură, iar la amplasarea şi executarea lucrărilor genistice
din zonele inundabile se va ţine seama de posibilitatea ridicării nivelului apei şi pânzei freatice.
04126. – (1) În desfăşurarea luptei de apărare pe un curs de apă/canal şi în zone cu lucrări
de hidroamelioraţii, o atenţie deosebită se acordă măsurilor ce trebuie luate pentru menţinerea
sectoarelor favorabile forţării şi apărarea lucrărilor hidrotehnice din fâşia de apărare, concomitent cu
descoperirea şi distrugerea forţelor aeropurtate, forţelor aeropurtate şi a grupurilor de cercetare-
diversiune.
(2) Pe timpul apropierii inamicului de LDA, acesta va fi lovit cu focul aruncătoarelor, iar
dacă este posibil şi situaţia impune, se vor distruge lucrările hidrotehnice, în scopul inundării sau
înmlăştinării unor zone aflate pe direcţiile de apropiere ale acestuia.
04127. – În lupta de apărare pe un curs de apă mare/canal navigabil, batalionul cooperează
cu forţele navale, îndeplinind următoarele misiuni: respingerea sau neutralizarea cercetării inamicului

NESECRET
168 din 376
 NESECRET
în fâşia fluvială; distrugerea navelor de luptă şi de transport ale inamicului; sprijinul prin foc al unor
poziţii fluviale întărite ale batalionului de infanterie; interzicerea pătrunderii inamicului la flancurile
batalionului, pe fluviu sau canalele navigabile prin minări, folosirea rachetelor şi aruncătoarelor;
debarcarea desantului fluvial tactic în spatele inamicului pătruns peste fluviu sau canalul navigabil;
cercetarea fâşiei fluviale şi a spaţiului aerian; asigurarea deplasării unor convoaie în folosul forţelor
terestre; executarea unor acţiuni de salvare - evacuare pe fluviu sau canalul navigabil.
04128. – (1) Inamicul care a reuşit să forţeze cursul de apă/canalul se neutralizează prin focul
tuturor categoriilor de armament prin riposte ofensive executate înainte ca acesta să se consolideze în
capul de pod şi să debarce noi forţe, urmărind refacerea apărării pe cursul de apă - limita dinainte.
(2) Contraatacurile se execută, de regulă, în flancuri şi la baza pătrunderii grupării de forţe
pentru a le desprinde de cursul de apă/canal, fracţiona şi distruge pe părţi. Concomitent, se interzice
cu foc trecerea forţelor de sprijin şi a rezervei şi se iau măsuri pentru distrugerea/neutralizarea forţelor
aeropurtate şi aeromobile.
(3) În zonele cu lucrări de hidroamelioraţii, contraatacul se execută mai frecvent pe direcţiile
unde densitatea acestora este mică, iar digurile şi canalele sunt orientate aproximativ paralel cu
direcţia de acţiune a forţelor proprii.
(4) După distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns şi restabilirea LDA, se vor lua măsuri
pentru reorganizarea dispozitivului de luptă, a sistemului de lovire şi cooperării, pentru refacerea
lucrărilor de amenajare genistică a terenului şi a barajelor care au suferit deteriorări, iar batalionul se
pregăteşte pentru respingerea unui nou atac.
(5) Pe direcţia pe care inamicul a pătruns cu forţe şi mijloace numeroase, iar contraatacul nu
mai este posibil se limitează pătrunderea şi se opreşte ofensiva acestuia în faţa unui aliniament
favorabil. Cu aprobarea eşalonului superior se acţionează instalaţiile hidroenergetice de la unul sau
mai multe baraje pentru înmlăştinarea unor porţiuni de teren în care se găsesc forţele inamicului.
04129. – De regulă, în apărarea pe cursurile de apă şi în zone cu lucrări de hidroamelioraţii,
tancurile se întrebuinţează în eşalonul doi, pentru a imprima acţiunilor acestora un caracter activ şi
stabil, asigurând distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns, precum şi a forţelor aeropurtate şi
aeromobile ale acestuia. În unele situaţii acesta poate fi folosit şi în eşalonul întâi.

5. Apărarea pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitate redusă

04130. – (1) Apărarea pe timp de noapte se caracterizează prin faptul că observarea terenului,
descoperirea şi indicarea obiectivelor, conducerea focului sunt îngreunate, eficacitatea focului tuturor
categoriilor de armament este mai mică, iar orientarea, conducerea subunităţilor şi menţinerea

NESECRET
169 din 376
 NESECRET
legăturii se realizează cu dificultate.
(2) În acelaşi timp, întunericul favorizează apropierea în ascuns a inamicului şi măreşte
posibilitatea de infiltrare a acestuia în dispozitivul propriu prin intervale şi pe flancuri. De aceea,
pentru prevenirea atacului prin surprindere se trimit patrule, posturi de pândă şi observare, înzestrate
cu aparatura de vedere pe timp de noapte.
04131. – (1) Batalionul trebuie să aibă planuri de acţiune atât pentru condiţii de vizibilitate
normală cât şi redusă. Ele sunt necesare cât timp inamicul poate ataca numai în condiţii de vizibilitate
normală sau el poate folosi focul din poziţii acoperite şi fumul de mascare. De asemenea, atacurile
executate în timpul zilei pot continua noaptea. Batalionul trebuie să fie în măsură să se deplaseze
repede din poziţiile de apărare de bază în cele adoptate în condiţii de vizibilitate redusă.
(2) Tehnologia a schimbat felul în care militarii luptă în condiţii de vizibilitate redusă.
Forţele folosesc aparatele de vedere pe timp de noapte şi dispozitivele de detectare termică pentru a
reduce avantajele inamicului în atacurile executate în condiţii de vizibilitate redusă. În ciuda acestui
lucru, condiţiile de vizibilitate redusă diminuează eficienţa angajării în acţiuni defensive. De aceea,
comandantul trebuie să se aştepte ca atacatorul să folosească condiţiile de vizibilitate redusă pentru a
cerceta armamentul, obstacolele, poziţiile şi deplasarea elementelor de sprijin ale apărătorului. În
plus, inamicul poate folosi caracteristicile de detecţie limitate pentru a se infiltra, a înlătura
obstacolele sau a-şi deplasa forţele prin intervalele dispozitivului apărătorului.
(3) Acţiunile de luptă defensive în condiţii de vizibilitate redusă, în special noaptea sunt des
utilizate. Apărătorul trebuie să fie în măsură să-şi adapteze rapid planurile şi să prevină impactul
condiţiilor de vizibilitate redusă asupra apărării. Pentru a soluţiona problemele în condiţii de
vizibilitate redusă, apărătorul trebuie:
a) să folosească echipament cu rază largă de detecţie - senzori, aparate de vedere pe timp de
noapte - pe căile de apropiere cele mai probabile ale inamicului;
b) să sporească supravegherea obstacolelor, a posibilelor poziţii de observare şi asalt ale
inamicului şi ale drumurilor spre acestea;
c) să repoziţioneze anumite categorii de armament de-a lungul căilor folosite cel mai
probabil de inamic pentru apropierea în condiţii de vizibilitate redusă;
d) să stabilească repere vizibile pe timp de noapte astfel încât forţele să-şi poată îndeplini
sarcinile din zona lor de angajare;
e) să folosească mai multe resurse, cercetare, infanterie, posturi de observare, patrule,
echipe de luptă antiblindate, pe rutele secundare de apropiere şi între poziţii pentru a detecta şi
încetini deplasarea inamicului, în special infiltrarea acestuia;
f) să întrebuinţeze elementele de cercetare pe cea mai probabilă cale de apropiere a inamicului;

NESECRET
170 din 376
 NESECRET
g) să folosească obstacolele în punctele cheie şi dispozitivele de avertizare timpurie de-a
lungul căilor de apropiere pe timp de noapte pentru a încetini inamicul şi pentru a alarma apărătorul
despre prezenţa inamicului;
h) să planifice şi antreneze subunităţile pentru deplasare şi pentru concentrarea focului;
i) să stabilească măsuri pentru executarea iluminării deasupra sau în spatele zonelor de
angajare, obţinând demascarea siluetelor inamicului şi păstrarea forţelor proprii în întuneric;
j) să înceapă deplasările către poziţiile defensive de noapte după lăsarea întunericului şi
terminarea întoarcerii pe poziţiile defensive de zi înaintea zorilor;
k) să folosească tehnici adiţionale pentru apărarea pe timp de noapte în condiţii de fum, praf,
ploi abundente, furtuni de zăpadă, ceaţă sau în alte condiţii care limitează folosirea echipamentelor
speciale de vedere; atunci când apar aceste condiţii, apărătorul se va deplasa pentru a executa
supravegherea cât mai aproape de căile de apropiere probabile; senzorii pot fi folositori şi radarele
pot detecta activităţile inamicului chiar şi în aceste condiţii.
04132. – (1) Pentru pregătirea apărării pe timp de noapte comandantul, statul major şi
reprezentanţii forţelor cu care se cooperează sunt obligaţi să prevadă:
a) misiunile şi modul de trecere de la acţiunile pe timp de zi la cele de noapte şi invers;
b) modificările ce urmează a se executa în dispozitivul de luptă;
c) măsurile pentru intensificarea cercetării proprii şi respingerea cercetării şi atacurilor prin
surprindere ale inamicului;
d) numărul mijloacelor de foc de serviciu;
e) menţinerea în stare de luptă a cel puţin jumătate din forţele dispuse pe poziţia înaintată,
poziţia siguranţei de luptă şi pe primele două poziţii de apărare de bază, pentru respingerea atacului
prin surprindere al inamicului;
f) modul de executare a unor acţiuni de luptă ofensive cu obiective limitate, incursiuni şi
raiduri în dispozitivul inamicului;
g) marcarea unor direcţii, itinerare şi drumuri necesare manevrei de forţe şi mijloace,
pentru aprovizionări şi evacuări;
h) procedeele de orientare, recunoaştere reciprocă şi indicare a obiectivelor;
i) măsurile pentru siguranţa, paza şi apărarea flancurilor, joncţiunilor, intervalelor şi a
punctelor de comandă;
j) măsurile de mascare;
k) modul de realizare a sprijinului logistic specific.
(2) De asemenea, aceştia trebuie să ia măsuri pentru verificarea pregătirii forţelor proprii în
vederea executării acţiunilor pe timp de noapte - iluminarea terenului şi distrugerea mijloacelor de

NESECRET
171 din 376
 NESECRET
iluminare ale inamicului; supravegherea barajelor proprii din faţa LDA şi din intervale; stabilirea
măsurilor pentru asigurarea odihnei forţelor.
04133. – (1) Pe timpul desfăşurării apărării, iluminatul se execută într-o concepţie
unitară, pe toată adâncimea dispozitivului inamicului, folosindu-se proiectile, mine, bombe
luminoase şi proiectoare.
(2) Grupurile mici ale inamicului se distrug/neutralizează de către mijloacele de foc de
serviciu şi cele dispuse în poziţii de tragere vremelnice, iar forţele lui principale se resping cu foc
executat prin surprindere cu toate categoriile de armament. Atenţie deosebită se acordă apărării căilor
favorabile apropierii inamicului, în special a blindatelor.
(3) Inamicul pătruns în fâşia de apărare se distruge/neutralizează prin foc şi contraatacuri
executate prin surprindere, de regulă, fără pregătire de foc. Pentru executarea acestora o atenţie
deosebită se acordă asigurării deplasării, ieşirii forţelor şi mijloacelor pe aliniamentele ordonate,
menţinerii direcţiilor de contraatac, precum şi iluminării terenului. Sprijinul contraatacului se execută
din poziţii de tragere vremelnice sau de rezervă, iar trecerea mijloacelor de foc în poziţiile de tragere
de bază se face înainte de a se lumina, în ascuns şi la ore diferite de la o zi la alta.

6. Apărarea pe timp de iarnă şi în alte medii/zone cu temperaturi scăzute

04134. – Apărarea desfăşurată pe timp de iarnă este influenţată de condiţiile climatice

dificile şi instabile caracterizate prin: existenţa şi grosimea stratului de zăpadă; temperatura scăzută
şi schimbarea continuă a acesteia, alternând îngheţurile cu dezgheţurile; viscole şi ceaţă; timpul scurt
de lumină. Acţiunea acestor factori influenţează în mod direct starea fizică şi psihomorală a
personalului, funcţionarea armamentului şi tehnicii militare, practicabilitatea drumurilor şi a
terenului. Pentru pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă pe timp de iarnă se iau măsuri care să
contracareze influenţa acestor factori.
04135. – (1) De regulă, în teren mediu frământat, a cărui accesibilitate este limitată de
condiţiile de iarnă, fâşia de apărare este mai largă decât în condiţii obişnuite.
(2) În funcţie de caracteristicile anotimpului, de teren şi de posibilităţile executării manevrei
de forţe şi mijloace, adâncimea fâşiei de apărare pe timp de iarnă este variabilă.
04136. – (1) Dispozitivul de apărare trebuie să asigure concentrarea forţelor şi mijloacelor
pe direcţiile accesibile inamicului.
(2) Eşalonul întâi se dispune astfel încât să asigure apărarea căilor de comunicaţie, a
crestelor, văilor largi şi localităţilor, în raport cu condiţiile concrete ale situaţiei şi caracteristicile
terenului. Acestea vor fi suficient de puternice, capabile să respingă ofensiva inamicului în faţa

NESECRET
172 din 376
 NESECRET
LDA, mai ales când terenul a devenit impracticabil datorită zăpezilor abundente sau dezgheţului.
(3) Eşalonul doi apără, cu prioritate, nodurile de comunicaţie din adâncime, fiind în măsură
să execute contraatacuri sau să întărească apărarea pe direcţiile ameninţate.
(4) Elementele de sprijin şi detaşamentele cu destinaţie specială se dispun în zone aflate în
apropierea căilor de comunicaţie, pentru a asigura intervenţia lor la timp. Detaşamentele de asigurare
a mişcării au o dotare şi o compunere adecvate înlăturării stratului de zăpadă şi deschiderii
comunicaţiilor sau amenajării unor drumuri. Pentru manevra oportună a eşalonului doi şi a
subunităţilor de sprijin de luptă, se iau măsuri de mărire a capacităţii de deplasare şi de trecere a
autovehiculelor.
04137. – (1) Sistemul de lovire se organizează după principiile şi regulile cunoscute, cu
următoarele particularităţi:
a) în faţa LDA şi pe căile de acces, focul se concentrează îndeosebi în lungul comunicaţiilor;
b) barajul general se organizează cu densitate maximă pe direcţiile pe care este posibil atacul
în forţă al inamicului;
c) pe direcţiile secundare, în intervale şi la flancuri, se prevede executarea unor misiuni de
foc pentru prevenirea infiltrării inamicului;
d) manevra de foc capătă un rol sporit în comparaţie cu manevra de forţe şi mijloace care
este condiţionată de starea de practicabilitate a drumurilor.
(2) Întregul armament trebuie pregătit să funcţioneze în condiţii de iarnă, cu temperaturi
scăzute şi schimbări bruşte de la o zi la alta.
04138. – (1) Amenajarea genistică prezintă unele particularităţi determinate de terenul
îngheţat sau acoperit cu zăpadă. Acestea impun executarea de baraje şi obstacole pe unele direcţii
care, în urma îngheţului devin accesibile, precum şi amenajarea unor locuri de refugiu pe comunicaţii.
(2) Traseele poziţiilor de apărare, inclusiv LDA se aleg în aşa fel încât să includă obstacole
greu accesibile, localităţi şi păduri. Când acestea se află pe un curs de apă/canal care este îngheţat se
prevede distrugerea gheţii în scopul îngreunării acţiunilor inamicului. Tranşeele, şanţurile de
comunicaţie şi alte lucrări de apărare se execută în majoritatea cazurilor, de tip semi-îngropat. Pe
unele direcţii unde stratul de zăpadă permite se pot executa lucrări numai din zăpadă şi gheaţă.
(3) Pe căile de acces se instalează câmpuri de mine antiblindate şi alte baraje genistice, se
pregătesc distrugeri şi se planifică focul principalelor categorii de armament.
(4) În condiţiile dezgheţului, în afara măsurilor obişnuite este necesar să se prevadă raioane
de dispunere pentru subunităţi în afara zonei inundabile, consolidarea taluzurilor, lucrări pentru
prevenirea surpărilor, eroziunilor şi avalanşelor, asigurarea autovehiculelor cu mijloace pentru
mărirea capacităţii de deplasare şi trecere, crearea stocurilor suplimentare de materiale şi

NESECRET
173 din 376
 NESECRET
aprovizionarea forţelor pe calea aerului.
(5) Pentru prevenirea degerăturilor se organizează puncte de încălzire şi se execută
înlocuirea periodică a subunităţilor care acţionează în eşalonul întâi, în misiuni de siguranţă sau de
cercetare şi se iau măsuri pentru asigurarea personalului cu îmbrăcăminte şi încălţăminte călduroase, cu
costume de mascare, cu hrană caldă şi ceai.
04139. – (1) Pregătirea apărării este influenţată de condiţiile meteorologice, timpul scurt de
lumină la dispoziţie, greutatea deplasărilor, posibilitatea inamicului de a acţiona prin surprindere,
necesitatea menţinerii în permanentă stare de funcţionare a armamentului şi tehnicii de luptă.
(2) O atenţie deosebită trebuie să se acorde măsurilor de securitate a acţiunilor în scopul
zădărnicirii acţiunilor prin surprindere ale inamicului şi organizării luptei împotriva forţelor
aeropurtate, a forţelor aeromobile, elementelor de cercetare – diversiune şi teroriste.
04140. – Desfăşurarea apărării pe timp de iarnă ridică probleme de mare complexitate. Când
aceasta se organizează în afara contactului cu inamicul, pe direcţiile unde nu acţionează detaşamente
înaintate, se trimit subunităţi mici, pe schiuri, destinate hărţuirii acestuia. Distrugerea/neutralizarea
inamicului pătruns în interiorul apărării se realizează prin contraatacuri la care pot participa subunităţi
pe schiuri, îndeosebi la flancurile acestora.

7. Apărarea pe un aliniament şi în raioane cu lucrări de fortificaţii

04141. – (1) Batalionul de infanterie poate trece la apărare într-o fâşie în care există lucrări
de fortificaţie permanente, construite înainte sau pe timpul pregătirii luptei, aliniamente, zone şi
puncte de sprijin fortificate, dispuse atât în zona de frontieră, cât şi în adâncimea teritoriului. Prin
natura şi modul de construcţie, lucrările de fortificaţie permanente asigură o protecţie mărită forţelor
şi o putere de luptă sporită. Pregătirea luptei de apărare se execută într-un timp scurt şi cu forţe puţine.
(2) Aliniamentul fortificat se compune din mai multe raioane şi poziţii cu lucrări de
fortificaţie permanente, completate cu lucrări de fortificaţie de campanie, baraje şi obstacole de
toate tipurile. Flancurile aliniamentului fortificat trebuie să se sprijine pe obstacole naturale.
(3) Raionul fortificat este format prin gruparea de-a lungul frontului şi în adâncime, a mai
multor puncte de sprijin fortificate, care să se susţină reciproc prin foc, fiind protejate cu obstacole şi
baraje împotriva infanteriei, tancurilor şi altor tipuri de blindate. Raioanele fortificate pot fi
independente sau reunite în poziţii fortificate, fiind completate, după caz, cu lucrări de fortificaţie de
campanie şi raioane de apărare care includ mijloace blindate - tancuri, transportoare amfibii blindate,
maşini de luptă ale infanteriei.
(4) Punctul de sprijin fortificat se compune din mai multe lucrări de fortificaţie permanente

NESECRET
174 din 376
 NESECRET
destinate apărării. În compunerea acestuia se mai găsesc şanţuri de comunicaţie pentru legătura dintre
cazemate, tranşee şi lucrări pentru paza apropiată, baraje şi obstacole. El poate face parte dintr-un
raion fortificat sau poate fi independent.
(5) Fortificaţia permanentă/cazemata este o lucrare de apărare construită din beton, beton
armat, blindaje sau prefabricate, destinată pentru mijloace de foc, puncte de comandă/observare,
adăpostirea personalului şi tehnicii de luptă.
(6) Apărarea împotriva blindatelor, aviaţiei de bombardament şi elicopterelor de luptă
reprezintă ca şi în condiţii obişnuite, elementul principal al apărării pe aliniamente şi în zone cu lucrări
de fortificaţie permanente.
(7) În raport cu dezvoltarea zonei cu lucrări de fortificaţie permanentă, batalionul poate fi
dispus în întregime în aceste lucrări sau numai cu o parte din forţe, folosind la maximum avantajele
oferite de acestea.
04142. – (1) Dispozitivul de apărare al batalionului trebuie să asigure o mare stabilitate
apărării, realizarea unui sistem de lovire eficace în faţa limitei dinainte, în adâncimea apărării şi în
intervale, manevra rapidă şi în ascuns a forţelor şi mijloacelor, vulnerabilitate redusă faţă de loviturile
inamicului şi posibilitatea atragerii acestuia în pungi de foc pregătite din timp, cooperarea între toate
forţele existente în fâşia de apărare.
(2) Eşalonul întâi se dispune cu parte din subunităţi în lucrări de fortificaţie permanente, iar
cu celelalte în lucrări de fortificaţie de campanie.
(3) Pentru a mări stabilitatea apărării, în intervalele dintre lucrările de fortificaţie şi la
flancurile subunităţilor se dispun tancuri, autotunuri, mijloace antiblindate şi aruncătoare.
(4) În funcţie de adâncimea aliniamentului fortificat, eşalonul doi se poate dispune în lucrări
de fortificaţie permanente, în lucrări de fortificaţie de campanie sau combinat.
04143. – Sistemul de lovire trebuie să asigure: lovirea detaşamentelor şi grupurilor de asalt,
a sistemelor incendiare, tancurilor şi celorlalte mijloace blindate ale inamicului pentru a le interzice
apropierea de lucrările de fortificaţie; distrugerea mijloacelor de foc destinate executării tragerilor
prin ochire directă asupra lucrărilor de fortificaţie; acoperirea cu foc a flancurilor şi intervalelor dintre
zonele şi punctele de sprijin fortificate. Focul armamentului din lucrările de fortificaţie se
completează cu cel al armamentului dispus în afara acestora şi se combină cu sistemul de baraje şi
obstacole.
04144. – Amenajarea genistică a fâşiei de apărare constă în completarea lucrărilor existente
cu lucrări noi de fortificaţie permanente şi de campanie, cu baraje, cu lucrări de mascare a podurilor,
drumurilor şi altor obiective, formând împreună un sistem unitar.
04145. – (1) Pe timpul pregătirii apărării, pe baza sarcinilor primite/deduse şi a deciziei

NESECRET
175 din 376
 NESECRET
comandantului, în cadrul subunităţilor se recunosc toate cazematele şi se precizează: subunităţile care
ocupă punctele de sprijin şi fiecare cazemată, precum şi sistemul de lovire; subunităţile care se dispun în
lucrările de fortificaţie de campanie, stabilindu-se măsurile de apărare a intervalelor dintre cazemate,
acoperirea cu foc a acestora, lucrările genistice ce urmează să se execute şi repartiţia forţelor pe adăposturi;
poziţiile de tragere ale tancurilor şi ale mijloacelor antiblindate; raioanele de dispunere ale rezervelor;
barajele ce se execută, cu ce forţe şi mijloace, cine le apără cu foc; punctele de comandă; manevra de
forţe şi mijloace pentru distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns.
(2) În toate situaţiile se întocmesc acte de luare în primire a tuturor lucrărilor de fortificaţie
permanente.
04146. – (1) Desfăşurarea apărării pe aliniamente şi în zone cu lucrări de fortificaţie
permanente prezintă numeroase particularităţi. Astfel, dacă inamicul a reuşit să pătrundă în zonele cu
lucrări permanente, cu detaşamente şi grupuri de asalt, acestea se distrug/neutralizează prin acţiunile
subunităţilor care se apără în afara lucrărilor de fortificaţie permanente, cu focul aruncătoarelor, al
tancurilor şi mijloacelor antiblindate dispuse între aceste lucrări. Un accent deosebit se pune pe lupta
împotriva elicopterelor inamicului care au posibilitatea să lovească, cu precizie, lucrările de
fortificaţie. Împotriva acestora acţionează subunităţile ce se apără în afara lucrărilor permanente, care,
prin focul lor combinat cu cel al mitralierelor de pe transportoarele amfibii blindate/maşinile de luptă
ale infanteriei şi de pe tancuri, pot asigura acoperirea şi respingerea atacului inamicului cu aceste
mijloace.
(2) Pentru a face faţă atacurilor pe timp de noapte, se asigură iluminatul tehnic al diferitelor
obstacole şi se organizează în mod corespunzător sistemul de foc şi contraatacul.
04147. – (1) Inamicul pătruns în cadrul punctelor de sprijin, între cazemate, în intervale sau
la flancuri, se distruge/neutralizează cu focul întregului armament, trecându-se imediat la respingerea
lui prin contraatacuri executate cu subunităţi mici.
(2) De regulă, contraatacul se execută cu eşalonul doi şi cu alte subunităţi din apărare care
nu sunt dispuse în lucrări de fortificaţie permanente ori care s-au retras din eşalonul întâi, folosind în
special tancurile, prin surprindere şi din direcţii diferite, vizând flancul şi spatele grupării pătrunse.
În cadrul forţelor care contraatacă se constituie detaşamente şi grupuri de asalt pentru recucerirea sau
distrugerea cazematelor puse în stare de apărare de către inamic.
(3) După executarea contraatacului şi refacerea apărării, se iau măsuri pentru consolidarea
lucrărilor de fortificaţie, reorganizarea sistemului de lovire, barajelor şi obstacolelor, evacuarea
răniţilor şi completarea stocurilor de materiale, în special la muniţii şi carburanţi - lubrifianţi.

8. Apărarea în teren cu culturi înalte

NESECRET
176 din 376
 NESECRET

04148. – (1) Terenurile cu culturi înalte (porumb, floarea-soarelui, cânepă, plantaţii de

pomi fructiferi şi viţă de vie şi alte culturi care depăşesc înălţimea de 1,5 m) influenţează apărarea
batalionului de infanterie prin dimensiunile, natura, densitatea şi stadiul de vegetaţie al culturii,
anotimpul şi starea vremii, cantitatea de precipitaţii şi umiditatea solului, configuraţia terenului (şes
sau deal), gradul de hidroameliorare sau de terasare a suprafeţei respective, numărul şi starea de
accesibilitate a comunicaţiilor.
(2) În apărare, culturile înalte avantajează mascarea dispozitivului de luptă, favorizează
realizarea în ascuns a manevrei de forţe şi mijloace, îndeosebi cu subunităţi mici, înlesnesc
desfăşurarea prin surprindere a contraatacurilor, uşurează crearea pungilor de foc, ambuscadelor şi
capcanelor, precum şi executarea aprovizionării şi evacuărilor pe timp de zi.
(3) În acelaşi timp, zonele cu vegetaţie şi culturi înalte îngreunează observarea şi orientarea,
conducerea focului, indicarea direcţiilor pentru deplasarea forţelor şi mijloacelor, dispunerea şi paza
punctelor de comandă.
(4) O atenţie deosebită trebuie acordată măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor,
precum şi de protecţie a personalului, întrucât persistenţa agenţilor chimici de luptă este mai mare în
aceste zone şi se menţine la nivel mai ridicat contaminarea radioactivă.
04149. – De regulă lărgimea şi adâncimea fâşiei de apărare a batalionului de infanterie sunt
mai mari decât în teren mediu frământat şi neacoperit. În general, lărgimea fâşiei de apărare se măreşte
pe seama creşterii intervalelor dintre subunităţi, iar adâncimea prin adoptarea unui dispozitiv adânc
eşalonat.
04150. – Limita dinainte a apărării se stabileşte pe marginea sau în interiorul culturilor,
potrivit configuraţiei terenului pe care se află acestea. În cazul când limita dinainte se alege în
interiorul culturilor, la marginea acestora se trimite siguranţa de luptă, iar în faţa LDA, culturile vor
fi defrişate pe direcţiile importante de interzis, pe o adâncime de cel puţin 400 m.
04151. – (1) Culturile înalte oferă condiţii bune pentru adoptarea unui dispozitiv de apărare pe
front larg, cu intervale mai mari între subunităţi, permiţând realizarea economiei de forţe şi mijloace
necesare pe alte direcţii, în teren descoperit. Existenţa intervalelor mari şi a flancurilor descoperite impun
măsuri suplimentare pentru evitarea acţiunilor prin surprindere din partea inamicului. În cazul în care fâşia
de apărare a batalionului se suprapune pe o suprafaţă cu o mare întindere cultivată, interzicând mai multe
direcţii, dispozitivul de luptă este indicat să se constituie pe un aliniament cu o rezervă. Dacă întinderea
suprafeţelor cultivate este mică şi între laturi sunt intercalate, spre adâncimea fâşiei, terenuri necultivate
sau recoltate, atunci dispozitivul se constituie pe două aliniamente.
(2) Eşalonul întâi are o compunere variabilă în raport cu lărgimea fâşiei de apărare, numărul

NESECRET
177 din 376
 NESECRET
şi capacitatea direcţilor de interzis, valoarea şi posibilităţile celorlalte forţe luate în subordine, iar
sarcinile acestora sunt ca în teren obişnuit.
(3) Eşalonul doi se dispune dispersat în interiorul culturilor şi se amenajează căi de ieşire
rapidă către aliniamentele de contraatac sau spre zonele probabile de întrebuinţare a forţelor
aeropurtate şi forţelor aeromobile de către inamic.
(4) Celelalte elemente ale dispozitivului de luptă sunt aceleaşi ca la apărarea în teren
obişnuit, cu unele deosebiri în ce priveşte compunerea şi modul de folosire. Forţele şi mijloacele se
grupează pe direcţiile principale de acţiune ale inamicului, organizând puncte de sprijin, unele din ele
cu caracter de independenţă.
04152. – (1) Sistemul de lovire constă în pregătirea tragerilor aruncătoarelor şi a celorlalte
categorii de armament pe căile de acces, în cadrul barajului general, în faţa LDA, la flancuri şi în
adâncime, precum şi concentrarea rapidă a focului în sectoarele şi pe direcţiile ameninţate.
(2) Pe direcţiile favorabile atacului cu blindate, se instalează un dezvoltat şi adânc sistem de
baraje şi obstacole, care va fi acoperit cu focul mijloacelor antiblindate. Înapoia barajelor se
organizează ambuscade şi capcane pentru tancuri, combinate cu acţiunile independente ale
vânătorilor de tancuri.
04153. – Amenajarea genistică se execută în situaţii mai avantajoase decât în teren obişnuit,
datorită condiţiilor naturale de mascare oferite de culturile înalte şi de natura solului afânat care
uşurează efectuarea lucrărilor. Din punct de vedere genistic baza apărării o constituie punctele de
sprijin independente.
04154. – Pregătirea acţiunii de luptă nu se deosebeşte, în general, de cea desfăşurată în teren
obişnuit, intervenind doar unele particularităţi în conţinutul şi modalităţile de executare a unor măsuri,
activităţi şi acţiuni impuse de existenţa culturilor înalte, un accent deosebit punându-se pe
hărţuirea inamicului.
04155. – (1) În desfăşurarea apărării, posibilităţile limitate de observare impun sporirea
numărului elementelor de cercetare şi siguranţă la toate eşaloanele, folosindu-se în acest scop atât
subunităţile specializate, cât şi cele de infanterie care cunosc bine terenul din zonă.
(2) Încercările inamicului de a pătrunde în suprafeţele cultivate se resping cu focul organizat
al întregii apărări.
(3) Inamicul pătruns în adâncimea apărării se distruge/neutralizează prin focul concentrat al
tuturor categoriilor de armament, executat prin surprindere şi prin contraatacuri desfăşurate de
subunităţile batalionului, din mai multe direcţii şi simultan.
(4) Pentru oprirea ofensivei inamicului, cu aprobarea eşalonului superior, se produc inundaţii
şi incendii.

NESECRET
178 din 376
 NESECRET

9. Apărarea în deşert şi în alte medii/zone cu temperaturi ridicate

04156. – (1) Batalionul trece la apărare în deşert şi în condiţii de temperaturi ridicate ca în

condiţii obişnuite, avându-se în vedere faptul că vizibilitatea este mărită, fronturile sunt lărgite şi
există o multitudine de căi de apropiere.
(2) Comandantul batalionului şi statul său major trebuie să ia măsuri în vederea organizării
apărării în adâncime şi menţinerii unei rezerve mobile suficient de mari.
04157. – (1) Sistemul de lovire constă în pregătirea tragerilor aruncătoarelor şi a celorlalte
categorii de armament pe căile de acces, în cadrul barajului general, în faţa LDA, la flancuri şi în
adâncime.
(2) Subunităţile de aruncătoare trebuie să fie echipate cu mijloace moderne de cercetare.
Descoperirea şi determinarea obiectivelor precum şi a elementelor la dispoziţie sunt dificile din cauza
reperelor. Pentru executarea corectării focului se recomandă utilizarea observatorilor aerieni.
Posibilitatea schimbării bruşte a condiţiilor atmosferice creează nevoia recalculării frecvente a
corecţiilor meteorologice.
(3) Nevoia de mijloace de apărare antiaeriană este mai mare datorită lipsei acoperirilor
naturale. Probabilitatea mare a atacurilor aeriene, obligă comandanţii să analizeze foarte atent orice
deplasare în afara spaţiului protejat antiaerian.
04158. – (1) Amenajarea genistică se execută în situaţii mai puţin avantajoase decât în teren
obişnuit, datorită condiţiilor naturale oferite de teren.
(2) Mascarea forţelor este mai dificilă fiind îngreunată de întinderile mari de nisip şi a
zonelor fără denivelări şi lipsa zonelor uşor de apărat.
(3) Zonele importante pentru apărare pot fi porturi; instalaţi logistice; drumuri; căi ferate;
staţii de pompare a apei; aerodromuri; fântâni; trecători montane şi alte puncte cheie din teren.
04159. – Pregătirea luptei de apărare nu se deosebeşte, în general, de cea desfăşurată în teren
obişnuit, intervenind doar unele particularităţi. O atenţie deosebită trebuie acordată descoperirii la timp
a direcţiei principale de efort a inamicului, pentru a asigura posibilitatea repoziţionării şi concentrării
oportune a forţelor în contraatacuri executate împotriva flancurilor inamicului.
04160. – (1) În desfăşurarea luptei de apărare trebuie avut în vedere că cea mai bună metodă
de a distruge/neutraliza inamicul fără a suferi pierderi mari o constituie manevra agresivă, la toate
nivelurile.
(2) De asemenea, este recomandat să se constituie o rezervă puternică şi mobilă care să fie
în măsură să acţioneze pe mai multe direcţii. Ea trebuie să fie dispusă central şi după întrebuinţare să

NESECRET
179 din 376
 NESECRET
se reconstituie urgent.

CAPITOLUL V
Încercuirea

0501. – (1) Încercuirea este situaţia tactică sau operativă în care unul dintre beligeranţi
urmăreşte să-l nimicească pe cel încercuit, acesta din urmă intenţionând să se apere sau să rupă
încercuirea.
(2) Acţiunile batalionului de infanterie în situaţia încercuirii pot avea următoarele forme:
a) lupta la încercuire - acţiuni desfăşurate pentru anihilarea/capturarea inamicului încercuit;
b) lupta în încercuire - acţiuni desfăşurate pentru menţinerea forţelor proprii în perimetrul
încercuirii;
c) lupta pentru ieşirea din încercuire - acţiuni desfăşurate pentru scoaterea forţelor proprii
din încercuire.

SECŢIUNEA 1
Acţiunile batalionului de infanterie la încercuire

0502.– (1) Anihilarea sau capturarea inamicului în acţiunile de luptă ofensive se execută
prin combinarea diferitelor forme de manevră.
(2) Cel mai adesea, capturarea grupărilor de forţe ale adversarului se realizează după ce în
prealabil acestea sunt izolate spaţial de restul forţelor sau de bazele de aprovizionare, fiind puse în
imposibilitatea de a mai opune rezistenţă organizată sau să se întreprindă acţiuni pentru „salvarea”
acestora.
(3) Lupta la încercuire reprezintă o acţiune deosebit de complexă, dar care duce la obţinerea
victoriei cu pierderi reduse şi într-un timp relativ scurt.
0503. – (1) Încercuirea este un procedeu folosit cu scopul de a pătrunde în flancul şi spatele
grupării inamice, de a-i tăia comunicaţiile de retragere şi de a o nimici sau de a o sili să capituleze.
(2) Încercuirea poate avea loc atât ca urmare a loviturilor frontale date în mai multe sectoare,
cât mai ales a învăluirii şi întoarcerii apărării inamice.
(3) Raportul de forţe, în general, nefavorabil, distanţa uneori mare până la trupele proprii ale
inamicului, cât şi necesitatea de a străpunge două „bariere” - una de pe cercul interior, iar cea de a
doua de pe cercul exterior - limitează şansele trupelor inamice de a ieşi din încercuire, mai ales că în
majoritatea situaţiilor, iniţial, aceasta este lăsată pe seama lor.
NESECRET
180 din 376
 NESECRET
0504. – O confruntare armată modernă, între doi beligeranţi în care forţa aflată în ofensivă
va dispune, de la început, de posibilităţi sporite de a străpunge apărarea, de a pătrunde în ritm rapid
pe diferite direcţii în adâncimea apărării adversarului, va duce la încercuirea unor mari grupări de
forţe de valoare diferită.
0505. – (1) În cadrul războiului modern, ca şi în trecut, cel mai frecvent, trupele vor fi
încercuite în lupta de apărare şi pe timpul retragerii, acesta fiind rezultatul manevrelor de învăluire
sau de întoarcere executate de forţa aflată în ofensivă în cooperare cu desantul aerian şi trupele
aeromobile.
(2) Pot fi încercuite nu numai forţele care se află în apărare, dar şi cele aflate în ofensivă, sau
în lupta de întâlnire, atunci când nu se iau măsuri corespunzătoare de contracarare a acţiunilor de
reacţie ale inamicului.
0506. – Pe timpul ducerii acţiunilor de luptă în adâncimea tactică a apărării, pot fi încercuite
grupări de forţe de valoare redusă, subunităţi sau chiar unităţi, care se apără în eşalonul doi sau care
apără zone importante etc. Încercuirea şi anihilarea acestora se realizează, de regulă, cu parte din
forţele marilor unităţi din eşalonul întâi, forţele principale ale acestora fiind destinate pentru
dezvoltarea ofensivei în adâncime.
0507. – (1) În funcţie de valoarea forţelor încercuite şi spaţiul ocupat de gruparea încercuită,
încercuirea poate fi operativă sau tactică.
(2) Încercuirea tactică se realizează atunci când gruparea adversarului încercuită se găseşte
în întregime sub focul artileriei şi aruncătoarelor şi în consecinţă este lipsită de posibilitatea de a
manevra, iar trupele care încercuiesc stabilesc între ele legătura prin focul infanteriei, precum şi o
strânsă cooperare tactică.
0508. – Pentru încercuirea inamicului sunt folosite următoarele forme de ducere a acţiunilor
de luptă la încercuire:
a) executarea loviturilor pe direcţii convergente;
b) ruperea apărării inamicului pe mai multe direcţii, cu ieşirea în flancul şi spatele grupării
principale de forţe aflată în apărare;
c) executarea loviturilor în flancurile grupării inamicului aflat în apărare cu unul din
flancuri pe un obstacol natural puternic, în scopul izolării de forţele principale;
d) lovitura frontală la unul din flancuri, cu executarea manevrelor de învăluire şi întoarcere
în scopul încercuirii grupării de forţe a inamicului, în cooperare cu vecinii;
e) încercuirea inamicului prin folosirea desantului aerian;
f) încercuirea unei grupări aflate în ofensivă prin executarea loviturilor în flancuri şi spate;
g) încercuirea unor forţe aflate în retragere, prin ieşirea în flancul şi spatele grupării;

NESECRET
181 din 376
 NESECRET
h) încercuirea inamicului care a fost devansat în desfăşurare, pe timpul luptei de întâlnire,
prin executarea loviturilor în flanc şi spate.
0509. – (1) Executarea loviturilor pe direcţii convergente este situaţia când se execută
lovituri în câteva sectoare, pe direcţii convergente în fâşia de acţiune a batalionului, concomitent cu
sau fără întrebuinţarea desantului aerian sau a trupelor aeromobile în scopul de a fracţiona
dispozitivului inamicului, de a-l încercui şi nimici pe părţi.
(2) Inamicul trecut la apărare sau în curs de a realiza dispozitivul de luptă, poate fi izolat în
fâşiile/zonele de apărare sau în localităţi, ca urmare a pătrunderii forţelor atacatorului prin intervale,
sectoare mai slab apărate, sau prin breşele create după ruperea apărării şi executarea manevrelor de
învăluire şi întoarcere în scopul încercuirii acestuia.
0510. – (1) Ruperea apărării inamicului pe mai multe direcţii cu ieşirea în flancul şi spatele
grupării principale de forţe aflată în apărare se execută, de obicei, de către eşaloanele operative şi
strategice, dar în unele cazuri şi la nivel tactic, prin executarea ruperii apărării inamicului pe mai
multe direcţii şi ulterior executând manevre de învăluire şi întoarcere se execută încercuirea
inamicului în unul sau mai multe zone.
(2) Valoarea inamicului încercuit poate fi diferită.
0511.– (1) Batalionul aflat în ofensivă execută lovituri puternice în flancurile inamicului
aflat în apărare care are unul din flancuri pe litoral, în scopul izolării lui de restul forţelor, folosind
un obstacol natural puternic.
(2) Această acţiune de luptă de încercuire trebuie să se execute în cooperare cu forţele navale,
care vor bloca inamicul dinspre mare. Dacă forţele care execută încercuirea nu deţin controlul mării,
atunci este necesară izolarea inamicului dinspre mare.
0512. – Lovitura frontală la unul din flancuri cu executarea manevrelor de învăluire şi
întoarcere în scopul încercuirii inamicului se execută prin cooperarea între două batalioane vecine,
care după ruperea apărării inamicului execută manevre de învăluire şi întoarcere în scopul încercuirii
în comun a inamicului.
0513.– (1) Încercuirea inamicului prin folosirea desantului aerian presupune folosirea unor
subunităţi aeromobile în adâncimea tactică a inamicului, în scopul interceptării căilor de comunicaţii,
şi izolarea grupării încercuite de către forţele principale - folosirea manevrei pe verticală.
(2) Unităţile inamicului pot fi încercuite chiar de la declanşarea ofensivei, în zone importante
din punct de vedere politic, militar sau economic, ca urmare a folosirii de către acesta a desantului
aerian şi a trupelor aeromobile.
0514.– (1) Încercuirea inamicului aflat în ofensivă prin executarea loviturilor în flancuri şi
spate se obţine prin executarea contraatacurilor asupra inamicului pătruns pe una din direcţii în

NESECRET
182 din 376
 NESECRET
adâncimea dispozitivului propriu, fără să-şi asigure suficient flancurile şi spatele.
(2) Cel mai frecvent, încercuirea inamicului aflat în ofensivă se poate produce ca urmare a
contraatacurilor concentrice executate de forţele care execută încercuirea asupra trupelor pătrunse
adânc în dispozitivul apărării sau în capetele de pod de peste un curs de apă.
0515.– (1) Încercuirea unor forţe aflate în retragere prin ieşirea în flancurile şi spatele acestuia
se poate realiza atunci când ritmul urmăririi realizat cu trupele aflate în ofensivă este mai mare decât cel
de deplasare al inamicului care se retrage. Prin combinarea urmăririi paralele cu folosirea desantului aerian
sau a trupelor aeromobile, pentru ocuparea unor noduri de comunicaţii, puncte obligatorii de trecere peste
obstacolele naturale de pe căile de retragere, trupele proprii reuşesc să iasă în flancul şi spatele grupării
respective, să-i intercepteze toate comunicaţiile şi s-o izoleze.
(2) Cel mai adesea, la începutul retragerii sau pe timpul desfăşurării acesteia, sunt încercuite
subunităţile de acoperire care, de obicei, reuşesc cu greu să rupă lupta şi să se desprindă de adversar,
iar forţele ce urmăresc, folosind intervalele mari existente între comunicaţiile de retragere, prin
manevrele executate, le izolează de forţele principale, încercuindu-le.
0516.– (1) Încercuirea inamicului care a fost devansat în desfăşurare pe timpul luptei de
întâlnire, prin executarea loviturilor în flanc şi spate se poate produce când forţa care atacă a
devansat în desfăşurare forţele principale ale inamicului.
(2) Se execută prin executarea de lovituri asupra coloanelor în marş sau pe aliniamentele de
introducere în luptă a trupelor inamicului, iar prin manevre de învăluire şi întoarcere s-a reuşit ieşirea
în flancurile şi în spatele acestora, interceptându-le toate comunicaţiile terestre cu forţele principale.
0517.– Pentru încercuirea inamicului, de regulă, acţiunile de luptă ofensive se vor
desfăşura în următoarele etape:
a) prima etapă – ruperea apărării grupării adversarului;
b) etapa a doua – dezvoltarea ofensivei în adâncime, anihilarea sau urmărirea rezervelor
inamicului, respingerea ripostelor ofensive, intensificarea ofensivei în adâncimea apărării adversarului;
c) etapa a treia - încercuirea şi anihilarea/capturarea inamicului.
0518.– (1) Succesul iniţial al luptei ofensive depinde, de cele mai multe ori, de modul în
care s-a reuşit ruperea apărării adversarului pe direcţiile de ofensivă. Acţiunea de rupere propriu-
zisă a apărării se execută de către subunităţile din eşalonul întâi şi constă în anihilarea şi neutralizarea
forţelor şi mijloacelor adversarului, într-un anumit spaţiu, prin utilizarea focului şi loviturilor
aruncătoarelor, rachetelor, blindatelor de la contact şi a aviaţiei (vânătoare-bombardament şi
elicoptere de luptă), în care inamicul este scos din luptă într-un procent foarte mare, după care
subunităţile de infanterie trec la ofensivă.
(2) Ruperea apărării inamicului are o foarte mare importanţa, deoarece produce primele

NESECRET
183 din 376
 NESECRET
„fisuri” în sistemul defensiv.
0519.– (1) După ruperea apărării urmează străpungerea acesteia pe adâncimi cât mai mari,
având ca scop dezvoltarea succeselor iniţiale pe fiecare direcţie. Aceste acţiuni nu trebuie privite ca
o ofensivă metodică în adâncimea adversarului, ci ca rezultat al exploatării golurilor şi intervalelor
din dispozitivele apărării şi valorificării efectelor focului şi loviturilor forţelor.
(2) Finalizarea străpungerii apărării inamicului se poate realiza prin: întrebuinţarea succesivă
a desantului aerian şi trupelor aeromobile pe direcţiile de lovitură; angajarea cu maximă eficienţă,
sub formă de grupări, a tancurilor şi celorlalte blindate; introducerea succesivă a rezervelor;
ameninţarea cu încercuirea a grupărilor adverse, care opun o rezistenţă îndârjită; deschiderea unor
noi direcţii de lovitură.
0520.– (1) Străpungerea dispozitivelor de apărare a inamicului cuprinde un ansamblu de
acţiuni de luptă ofensive, de foc şi lovituri ce asigură continuarea pătrunderii, prin anihilarea rapidă
a rezistenţei opuse de acesta, pe direcţiile de lovitură şi realizarea unor intrânduri în adâncimea
apărării, până la atingerea aliniamentului de cucerit sau pentru încercuirea grupării inamicului.
(2) Cele două acţiuni şi succesul pe fiecare direcţie de ofensivă sunt legate de înfrângerea
apărării şi anihilarea rezervelor apropiate ale inamicului.
0521.– (1) Pentru desfăşurarea ruperii apărării inamicului se folosesc diferite tehnici şi
procedee, în funcţie de raportul de forţe şi mijloace, caracterul apărării inamicului, condiţiile
geografice.
(2) Ruperea apărării inamicului este una din cele mai grele misiuni ale ofensivei. În funcţie
de apărarea organizată de inamic, ruperea apărării se executa de obicei cu subunităţile din eşalonul
întâi.
(3) Pentru ruperea apărării inamicului se organizează sectoare de rupere, unde marile unităţi
vor primi fâşii de ofensivă mai mici, de obicei jumătate din cele repartizate în condiţii normale. În
sectoarele de rupere batalionul de infanterie şi de tancuri va primi o fâşie cu lărgimea de 1 km. În
sectoarele de rupere vor fi concentrate majoritatea forţelor şi mijloacelor batalionului. Forţele de
manevră vor fi sprijinite de majoritatea forţelor de artilerie şi de aviaţie.
0522.– (1) Ruperea apărării se poate executa prin două procedee.
(2) În cazul primului procedeu, companiile din eşalonul întâi al batalionului execută ruperea
apărării inamicului, iar companiile din eşalonul doi se introduc în luptă pentru dezvoltarea succesului.
(3) Conform celui de-al doilea procedeu companiile din eşalonul întâi execută ruperea
apărării şi continuă dezvoltarea ofensivei, iar companiile din eşalonul doi asigură acoperirea
flancurilor, iar ulterior dezvoltă ofensiva pe direcţia flancurilor.
0523.– (1) Executarea cu succes a ruperii apărării şi dezvoltarea succesului în adâncime

NESECRET
184 din 376
 NESECRET
depinde de folosirea corectă a puterii de luptă a companiilor şi introducerea la momentul oportun în
luptă a forţelor care execută manevra.
(2) Ruperea apărării inamicului depinde în mare măsură şi de planificarea, organizarea şi
conducerea corectă a trupelor, de asemenea de cooperarea între diferite arme.
0524.– (1) Etapa a doua - dezvoltarea ofensivei în adâncime, anihilarea sau urmărirea
rezervelor inamicului, respingerea ripostelor ofensive, intensificarea ofensivei în adâncimea apărării
adversarului.
(2) Aceasta etapa va cuprinde trei sub-etape:
a) lupta împotriva rezervelor inamicului şi respingerea ripostelor ofensive ale apărării;
b) întrebuinţarea desantului aerian pentru dezvoltarea ofensivei în adâncime, dacă este
posibil;
c) intensificarea ofensivei în adâncime.
0525.– (1) Lupta împotriva rezervelor inamicului şi respingerea ripostelor ofensive ale
apărării începe cu introducerea în luptă a eşalonului doi al batalionului, în scopul nimicirii sau
urmăririi rezervelor inamicului, ca ulterior să se execute manevre de învăluire şi întoarcere pentru
încercuirea inamicului cu formarea cercului interior, concomitent cu cucerirea unui aliniament pentru
formarea cercului exterior al încercuirii.
(2) Crearea premizelor pentru obţinerea succeselor tactice este dependentă de câştigarea
luptei împotriva rezervelor inamicului.
0526.– Respingerea ripostelor ofensive ale apărării inamicului şi anihilarea într-un timp
scurt a forţelor acestuia presupune ca batalionul să execute:
a) trecerea în grabă la apărarea pe poziţii, cu forţele necesare;
b) organizarea apărării antiblindate adânc eşalonate;
c) continuarea ofensivei pe direcţiile mai puţin ameninţate;
d) lovirea puternică a rezervelor adversarului;
e) participarea cu o parte din forţe şi mijloace, elemente ale dispozitivului de lupta, la
întărirea apărării pe direcţiile ameninţate;
f) introducerea unei părţi din rezerve în ofensiva pe direcţii învecinate celei pe care
înaintarea trupelor a fost oprită sau deschiderea, prin surprindere, a unei noi direcţii.
0527.– În acest moment se desfăşoară o acţiune decisivă a luptei ofensive care trebuie
finalizată prin respingerea şi anihilarea rezervelor inamicului. În acest caz, reluarea ofensivei
presupune fie dezvoltarea unei lovituri, care corelată cu o alta de pe o direcţie învecinată să ducă la
încercuirea inamicului, fie trecerea la ofensivă cu flancurile exterioare ale grupării de apărare,
întărită cu parte din rezervele situate pe direcţia respectivă, încercuirea rapidă şi anihilarea ulterioară

NESECRET
185 din 376
 NESECRET
a grupării de contraatac a inamicului.
0528.– (1) Esenţial pentru succesul luptei ofensive este continuarea loviturilor pe
celelalte direcţii şi ameninţarea permanentă a adversarului cu aplicarea manevrei învăluitoare, simplă
ori dublă.
(2) Totodată, este necesară intensificarea bruscă a forţei loviturilor, pentru ca inamicul să nu
poată face faţă desfăşurării acţiunilor ofensive de maximă intensitate pe principalele direcţii de
pătrundere în adâncimea dispozitivului său.
0529.– (1) În lupta ofensivă de încercuire, atât la început, cât şi pe toată durata desfăşurării
acesteia se pot întrebuinţa trupe de desant, formate din unităţi de paraşutişti, unităţi aeromobile şi
unităţi ori subunităţi de infanterie/infanterie moto, deplasate pe calea aerului, de regulă, cu
elicopterele de transport.
(2) Elementul caracteristic al luptei ofensive moderne îl reprezintă anihilarea forţelor şi
mijloacelor inamicului pe toate direcţiile de ofensivă şi rezolvarea situaţiilor limită, prin intensificarea
loviturilor executate cu grupările de izbire.
0530.– La baza intensificării ofensivei în adâncimea apărării adversarului stă dezvoltarea
oportună a succeselor în luptă, prin introducerea succesivă a rezervelor. Ca modalitate practică, este
vorba de a combina armonios focul, lovitura şi manevra la nivelul fiecărui eşalon şi grupare acţională
de pe orice direcţie de ofensivă.
0531.– În dinamica luptei ofensive, intensificarea loviturilor trebuie să evidenţieze distinct
două aspecte:
a) creşterea treptată a amplorii acţiunilor ofensive pe fiecare direcţie de pătrundere în
dispozitivul inamicului;
b) sporirea bruscă a intensităţii şi densităţii acţionate în ansamblul spaţiului de ducere a
acţiunii de luptă.
0532.– Pentru introducerea în lupta ofensivă a rezervelor se au în vedere următoarele:
a) identificarea momentului favorabil, necesar sau impus, în cadrul desfăşurării acţiunilor
ofensive;
b) asigurarea aliniamentului de introducere a forţelor şi mijloacelor;
c) stabilirea procedeului de introducere a rezervelor în momentele principale ale luptei
ofensive.
0533.– Momentele favorabile intensificării ofensivei vor fi:
a) după ruperea apărării adverse pe direcţiile de ofensivă;
b) pe timpul străpungerii dispozitivelor inamicului corespunzătoare formei de manevră
adoptate;

NESECRET
186 din 376
 NESECRET
c) pe timpul sau după respingerea unor puternice riposte ofensive ale apărării;
d) după cucerirea unor capete de pod peste cursurile de apă sau a unor aliniamente dincolo
de unele „bariere naturale” situate pe direcţiile de ofensivă;
e) după încercuirea unor grupări ale adversarului pentru îndepărtarea rapidă a cercului
exterior al blocării inamicului.
0534. – Pentru introducerea rezervelor se vor folosi următoarele procedee:
a) prin depăşirea rapidă a trupelor de la contact, în vederea intensificării forţei loviturilor
importante;
b) prin intervalele dintre subunităţile de la contact, ceea ce duce la sporirea amplorii pe
direcţii şi în ansamblul luptei ofensive;
c) pe la un flanc al batalionului, ceea ce echivalează cu deschiderea în timp scurt a unei noi
direcţii de ofensiva.
0535.– (1) Etapa a treia - încercuirea şi anihilarea inamicului. După anihilarea rezervelor
inamicului, forţele de manevră execută manevre de întoarcere şi învăluire pentru încercuirea
inamicului. Restul forţelor ocupă un aliniament favorabil pentru formarea cercului exterior.
(2) În cazul când inamicul, după ruperea apărării, se retrage, gruparea de manevră trece la
urmărire, căutând să cucerească căile de retragere ale inamicului, pentru a-l încercui.
(3) Pentru urmărirea inamicului se foloseşte unul din cele trei procedee: urmărirea frontală,
paralelă şi combinată.
(4) Pe timpul luptei la încercuire, îndeosebi pe timpul urmării, vor fi des angajate şi luptele
de întâlnire cu grupările inamicului care vor executa riposte ofensive.
0536.– Potrivit concepţiei de ducere a luptei la încercuire, pe timpul desfăşurării acesteia,
încercuirea inamicului se poate realiza astfel:
a) în mod succesiv, pe măsura înaintării subunităţilor pe direcţii, în diferite zone situate
oriunde în spaţiul acţiunii de luptă;
b) prinderea ca într-un „cleşte” a grupării principale de forţe şi mijloace ale inamicului, în
urma executării a două lovituri puternice în flancurile şi adâncimea acesteia, la care participă cea mai
mare parte a forţelor aflate în ofensivă.
0537.– (1) Prima situaţie prezintă următoarele dezavantaje:
a) fărâmiţează gruparea adversă, ceea ce poate duce la „lupta de uzură”;
b) consumă o mare cantitate de forţe şi mijloace;
c) poate reduce ritmul mediu de înaintare;
d) sporeşte durata luptei ofensive;
e) creează o permanentă grijă înapoia forţelor aflate în ofensivă, care continuă acţiunile către

NESECRET
187 din 376
 NESECRET
aliniamentul final.
(2) Cea de-a doua situaţie are avantajul că odată cu încercuirea inamicului, o parte din forţele
şi mijloacele participante la acţiunea de luptă ating aliniamentul final al ofensivei, trec la consolidarea
acestuia şi ulterior la anihilarea grupării încercuite.
0538. – Pentru lichidarea grupării încercuite a inamicului se vor folosi următoarele metode:
a) înaintarea ultimatumului pentru încetarea rezistenţei;
b) anihilarea grupării încercuite;
c) blocarea îndelungată a grupării încercuite.
0539.– (1) Pentru reducerea pierderilor grupării încercuite, de obicei, acestora li se dă un
ultimatum, pentru a înceta rezistenţa şi a depune armele. De obicei, ultimatumul se elaborează de
statul major al batalionului şi este înmânat trupelor încercuite de reprezentanţi ai statului major.
(2) Înainte de trimiterea reprezentanţilor săi, statul major anunţă forţele încercuite, despre
itinerarul de deplasare, locul şi timpul de transmitere a ultimatumului. Dacă trupele încercuite nu
acceptă ultimatumul se trece la anihilarea/capturarea grupării încercuite.
0540.– (1) Anihilarea grupării încercuite se execută după terminarea luptei de încercuire,
sau imediat după ce gruparea inamicului a fost încercuită.
(2) De obicei, pentru anihilarea grupării încercuite se foloseşte procedeul de fracţionare a
grupării încercuite şi anihilare pe părţi a inamicului.
0541.– Pentru anihilarea grupării principale de forţe şi mijloace ale inamicului, în general
se poate acţiona astfel:
a) se stabileşte gruparea de ofensivă care continuă înaintarea până la aliniamentul final;
b) se organizează gruparea care menţine la încercuire inamicul, aceasta concentrându-şi
eforturile pe direcţiile favorabile ieşirii din încercuire;
c) se constituie gruparea de anihilare a forţelor adverse care trece la ofensivă adoptând din
mai multe procedee pe cele mai adecvate.
0542.– Pentru anihilarea inamicului încercuit se vor folosi următoarele procedee:
a) prin acţiuni ofensive concentrice;
b) prin acţiuni ofensive de secţionare succesivă în zone cu o suprafaţă din ce în ce mai mică;
c) prin acţiuni ofensive de fracţionare în cât mai multe părţi a grupării încercuite şi
anihilarea lor ulterioară.
0543.– Dacă nu se reuşeşte anihilarea grupării încercuite prin forţă sau nu se urmăreşte
scopul de a nimici inamicul încercuit prin forţă, atunci inamicul se blochează pe o perioadă
îndelungată de timp, întrerupându-se lanţul de aprovizionare din exterior, până la momentul când va
înceta rezistenţa şi se va preda.

NESECRET
188 din 376
 NESECRET
0544.– Structura luptei ofensivei la încercuire cuprinde următoarele elemente:
a) dispozitivul de luptă;
b) sistemul de lovire;
c) amenajarea genistică.
0545.– Dispozitivul de luptă a marilor unităţi care vor desfăşura lupta la încercuire se va
constitui din:
a) sistemul de conducere;
b) gruparea de angajare;
c) sistemul logistic;
d) rezerva.
0546.– Constituirea dispozitivului acţiunii de luptă poate fi influenţată de următorii
factori:
a) misiunea primită şi concepţia operaţiei la încercuire;
b) valoarea, natura şi posibilităţile inamicului;
c) conţinutul şi adâncimea obiectivelor primite;
d) compunerea de luptă a batalionului;
e) caracteristicile terenului.
0547.– Dispozitivul adoptat la începutul lupei ofensive la încercuire nu rămâne acelaşi pe timpul
acţiunii de luptă. În raport de situaţie şi condiţiile de teren, dispozitivul realizat iniţial poate fi schimbat pe
timpul ducerii ofensivei, până la îndeplinirea sarcinilor primite.
0548.– Sistemul de conducere în lupta ofensivă la încercuire se realizează astfel încât să
asigure continuitatea conducerii în orice situaţie şi menţinerea unei legături sigure şi permanente cu
eşalonul superior, trupele subordonate, vecinii şi cu cei care se cooperează.
0549.– (1) Pentru conducerea trupelor, în lupta ofensivă la încercuire se organizează puncte
de comandă de bază, puncte de comandă de rezervă şi puncte de comandă înaintate.
(2) Punctele de comandă se dispun în cadrul grupării de angajare pe direcţia loviturii
principale, avându-se în vedere alegerea ca loc de dispunere de preferinţă a localităţilor, zonelor
împădurite şi al altor zone care oferă condiţii favorabile de mascare şi protecţie, existenţa
comunicaţiilor necesare manevrei punctului de comandă, precum şi situarea la depărtarea optimă faţă
de aliniamentul de contact, atât pentru a îngreuna descoperirea şi lovirea de către inamic, cât şi pentru
exercitarea operativă a actului de conducere.
(3) Ţinând seama de aceste cerinţe şi de valorile care definesc amploarea acţiunii de luptă
punctele de comandă se dispun ca şi într-o luptă ofensivă obişnuită.
0550. – (1) Ca şi în lupta ofensivă obişnuită, în funcţie de situaţie şi de mijloacele la

NESECRET
189 din 376
 NESECRET
dispoziţie, batalionul constituie uneori puncte de comandă de rezervă, iar în momentele cele mai
importante din desfăşurarea acţiunii de luptă, pentru conducerea nemijlocită a acţiunilor şi punct de
comandă înaintat.
(2) Punctele de comandă de bază şi de rezervă, precum şi cel înaintat, atunci când se
constituie, schimbă prin alternanţă locurile de dispunere după cum o cere evoluţia situaţiei.
Schimbarea locului de dispunere a punctului de comandă de bază se face cu aprobarea eşalonului
superior, iar a punctelor de comandă de rezervă şi ajutător, cu a comandantului batalionului,
informându-se despre acest lucru eşaloanele interesate.
0551.– Sistemul de legături necesar pentru executarea conducerii luptei ofensive de
încercuire presupune realizarea unui sistem de transmisiuni unic şi stabil, bazat pe o reţea de sprijin,
folosindu-se toate categoriile de forţe şi mijloace de comunicaţii din înzestrarea batalionului.
0552.– Gruparea de angajare în lupta la încercuire constituie elementul principal al
dispozitivului şi cuprinde majoritatea forţelor şi mijloacelor din subordine, având o organizare
similară cu cea a ofensivei obişnuite.
0553.– (1) Sistemul logistic. În lupta ofensivă la încercuire, sistemul logistic constituie un
element al dispozitivului acţiunii de luptă cu un rol deosebit de important.
(2) Sistemul logistic îndeplineşte misiuni pentru: aprovizionare cu materiale din toate
clasele, executarea mişcării şi transporturilor, realizarea sprijinului medical, asigurarea căilor de
comunicaţii, cartiruirea forţelor, etc.
(3) Structura şi funcţionarea sistemului logistic în lupta ofensivă sunt influenţate în special
de:
a) situaţia în care se trece la ofensivă;
b) acţiunile inamicului asupra trupelor proprii;
c) compunerea de luptă a batalionului;
d) existenţa, dispunerea şi dotarea surselor de aprovizionare din teritoriu şi a celor
aparţinând eşaloanelor superioare;
e) starea şi orientarea drumurilor de aprovizionare şi evacuare din fâşia de ofensivă;
f) caracteristicile terenului, anotimpul şi starea vremii.
0554.– Elementele de sprijin logistic în lupta la încercuire sunt aceleaşi ca şi în lupta
ofensivă obişnuită.
0555.– Amenajarea genistică a terenului în lupta la încercuire urmăreşte să asigure:
a) dispunerea în ascuns a forţelor în raioanele de dispunere;
b) concentrarea forţelor pe baza de plecare la ofensivă şi în sectorul de rupere;
c) uşurarea înaintării forţelor prin mărirea capacităţii de trecere şi asigurarea viabilităţii

NESECRET
190 din 376
 NESECRET
itinerarelor/drumurilor şi podurilor;
d) asigurarea mobilităţii trupelor pe timpul luptei ofensive la încercuire;
e) participarea la respingerea ripostelor ofensive ale inamicului şi introducerea în luptă a
eşalonului doi/rezervei;
f) neutralizarea lucrărilor permanente;
g) consolidarea aliniamentelor şi ţintelor cucerite.
0556.– Lucrările pentru amenajarea genistică a terenului se execută într-un spaţiu cu o
adâncime ce include întreaga fâşie de ofensivă, la care se adaugă spaţiul dintre aceasta şi raionul de
concentrare, specific procedeului ofensivei din mişcare, precum şi spaţiul pe care este preconizată
urmărirea inamicului care se retrage.
0557.– (1) Asigurarea mobilităţii trupelor este o misiune destul de importantă a structurilor
de geniu, pentru asigurarea succesului luptei ofensive la încercuire.
(2) Pentru asigurarea mobilităţii trupelor, atât pe baza de plecare la ofensivă, cât şi în
adâncimea apărării inamicului, din punct de vedere genistic concură cel puţin patru elemente, în
cadrul cărora lucrările genistice sunt deosebit de complexe şi pot fi realizate numai de subunităţi
specializate de geniu, prin sprijin de geniu.
(3) Aceste misiuni sunt:
a) verificarea la minare şi deminare a terenului;
b) amenajarea şi întreţinerea drumurilor;
c) executarea culoarelor prin barajele de mine;
d) amenajarea şi deservirea punctelor de trecere peste cursurile de apă.
0558.– Sistemul de lovire în lupta ofensivă la încercuire este constituit din focul tuturor
mijloacelor din înzestrarea batalionului. În sectorul de rupere, se recomandă a se concentra
majoritatea mijloacelor din sistemul de lovire.
0559. – Se pune un accent deosebit pe luarea tuturor măsurilor necesare evitării fratricidului,
prin stabilirea aliniamentelor de încetare a focului, a aliniamentelor de siguranţă, precum şi a
măsurilor de identificare a personalului şi tehnicii inamicului.

SECŢIUNEA a 2-a
Acţiunile batalionului de infanterie în încercuire

0560. – Pe timpul ducerii luptei de apărare, încercuirea se poate produce în următoarele

situaţii caracteristice:
a) când batalionul din compunerea eşalonului întâi al brigăzii din eşalonul întâi a fost izolat

NESECRET
191 din 376
 NESECRET
spaţial de forţele proprii, ca urmare a loviturilor inamicului executate asupra flancurilor dispozitivului
său de apărare, pătrunderii acestuia prin fâşiile vecinilor în sectoarele mai puţin apărate sau prin
breşele create, interceptându-se astfel toate căile de legătură terestră cu trupele proprii, datorită
neluării la timp a măsurilor pentru prevenirea încercuirii;
b) când ofensiva inamicului a fost respinsă pe direcţia principală de interzis a batalionului,
dar acesta a reuşit să pătrundă în adâncimea apărării trupelor proprii pe alte direcţii, concomitent cu
debarcarea în adâncimea dispozitivului defensiv a desantului aerian sau a trupelor aeromobile, izolând
forţele şi mijloacele, dintre direcţiile respective, de restul forţelor;
c) când batalionul din compunerea grupării de contraatac a brigăzii pătrunde în adâncimea
dispozitivului inamic fără să-şi asigure suficient flancurile şi spatele, iar acesta a reuşit să oprească
contraatacul şi, dezvoltând ofensiva pe la flancuri, a interceptat comunicaţiile din adâncime şi a izolat-
o de restul trupelor;
d) când batalionul a ajuns în situaţia de a-şi asigura flancurile şi spatele dispozitivului pe un
obstacol inaccesibil sau greu accesibil, înapoia căruia sunt trupe inamice, iar pe restul frontului se
află în contact nemijlocit cu acesta;
e) pe timpul retragerii, când ritmul urmăririi de către inamic este mai înalt decât cel de
retragere al trupelor proprii, iar acesta, prin urmărirea paralelă şi folosirea desantului aerian sau a
trupelor aeromobile a reuşit să intercepteze căile de retragere a forţelor batalionului.
0561.– (1) Pe timpul luptei ofensive:
a) când batalionul a pătruns adânc în dispozitivul inamicului şi s-a depărtat mult de forţele
principale şi ca urmare a contraatacurilor concentrice executate de inamic concomitent cu
întrebuinţarea desantului aerian sau trupelor aeromobile, precum şi din cauza faptului că nu au fost
luate la timp măsuri de asigurare a flancurilor, inamicul interceptează comunicaţiile terestre, izolând
şi încercuind forţele batalionului de restul forţelor brigăzii;
b) pe timpul luptei de întâlnire, încercuirea se poate produce atunci când inamicul a reuşit
să devanseze trupele proprii în executarea loviturilor cu foc, iar prin manevre de învăluire şi întoarcere
iese în flancurile batalionului, interceptându-i căile de comunicaţii.
(2) Pentru toate aceste situaţii se diferenţiază două aspecte care influenţează hotărâtor
apărarea în încercuire:
a) acceptarea încercuirii premeditat în zone şi obiective alese din timp, cu forţe şi mijloace
stabilite anterior, în raport cu sarcinile ce urmează să se îndeplinească;
b) încercuirea impusă, ca urmare a desfăşurării nefavorabile a luptei cu forţele superioare
ale inamicului şi datorită imposibilităţii luării măsurilor de prevenire a încercuirii sau insuficienţei
acestor măsuri.

NESECRET
192 din 376
 NESECRET
0562. – Atunci când se realizează „premeditat”, are loc apărarea în încercuirea de lungă
durată. În caz contrar, când se realizează „impus”, se produce încercuirea clasică, lupta desfăşurându-
se atât pentru menţinerea zonei, raionului, obiectivului şi polarizarea forţelor inamicului, cât şi pentru
ieşirea din încercuire.
0563. – Scopul apărării în încercuire poate fi:
a) menţinerea unei zone libere suficient de mare care să polarizeze forţe importante ale
inamicului;
b) executarea unor riposte ofensive decisive în cooperare cu forţele din exterior;
c) diminuarea efortului inamicului pe direcţiile tactice şi operative principale.
0564. – În majoritatea situaţiilor zona luptei în încercuire este cel rezultat atât ca urmare a
acţiunilor manevriere ale inamicului, cât şi a măsurilor luate de comandament şi trupe pentru
prevenirea realizării de la sine a cercului.
0565. – Durata apărării în încercuire depinde de următorii factori:
a) cantitatea de forţe şi mijloace din zona încercuită şi mărimea acesteia;
b) gradul de asigurare materială, în special cu muniţie şi carburanţi-lubrifianţi;
c) resursele locale;
d) depărtarea de teritoriul liber şi posibilităţile de sprijin din partea brigăzii, forţelor
aeriene/navale;
e) anotimpul şi starea vremii;
f) cantitatea de forţe şi mijloace destinate de inamic pentru anihilarea grupării încercuite;
g) caracterul acţiunilor desfăşurate de forţele principale ale eşalonului superior.
0566. – În funcţie de aceşti factori, durata apărării în încercuire a batalionului poate fi de la
câteva ore, la câteva zile sau chiar săptămâni.
0567. – La realizarea dispozitivului trupelor concură o serie de factori, dintre care cei mai
importanţi ar putea fi:
a) organizarea pentru luptă a batalionului;
b) cantitatea şi calitatea resurselor umane şi materiale;
c) conţinutul sarcinilor primite;
d) scopurile propuse şi concepţia operaţiei derivată din cea a eşalonului superior;
e) valoarea, natura, posibilităţile şi concepţia probabilă de acţiune a adversarului;
f) caracteristicile spaţiului în care urmează să se constituie dispozitivul şi să se desfăşoare
acţiunile militare;
g) timpul la dispoziţie;
h) anotimpul şi influenţele specifice ale acestuia;

NESECRET
193 din 376
 NESECRET
i) gestionarea fluxului informaţional;
j) dinamica acţiunilor în curs de desfăşurare şi a celor viitoare.
0568. – Dispozitivul de luptă în încercuire decurge, de cele mai multe ori, din
desfăşurarea acţiunilor anterioare, se realizează succesiv încă de pe timpul luării măsurilor de
prevenire a încercuirii şi trebuie să asigure:
a) menţinerea cu fermitate a aliniamentului ocupat de trupe;
b) vulnerabilitate mică faţă de loviturile inamicului;
c) anihilarea forţelor adversarului care acţionează pentru fracţionarea dispozitivului;
d) posibilitatea adaptării lui pentru ieşirea din încercuire fără regrupări complicate.
0569. – Dispozitivul de luptă al batalionului de infanterie în încercuire cuprinde:
a) sistemul de conducere;
b) gruparea de angajare;
c) rezerva;
d) sistemul logistic.
0570. – Sistemul de conducere trebuie să asigure:
a) posibilităţi de mascare a personalului şi tehnicii militare;
b) dispunerea corespunzătoare a elementelor ce îl compun;
c) drumuri de acces pe orice vreme.
0571.– (1) Gruparea de angajare are unele particularităţi în ceea ce priveşte elementele ce
o compun şi dispunerea spaţială a acestora, în cazul apărării în încercuire. Astfel, în compunerea
eşalonului întâi al batalionului pot fi folosite companii de infanterie care se pot apăra pe un eşalon,
cu rezerva, contribuind astfel la o mărire corespunzătoare a cercului încercuirii.
(2) Companiile din eşalonul întâi se întăresc cu mijloace antitanc şi antiaeriene, forţe şi
mijloace de geniu. Sectoarele de teren greu accesibil, unde inamicul este obligat să ducă acţiuni de o
amploare mult mai redusă sau numai de cercetare, vor fi supravegheate cu forţe şi mijloace de
cercetare sau infanterie.
0572.– (1) Eşalonul doi se constituie din subunităţi de infanterie, tancuri, care se dispun central,
pe direcţii, şi se folosesc pentru executarea contraatacurilor, limitarea pătrunderii
inamicului, îndeosebi prin intervalele dintre companiile din eşalonul întâi, pentru întărirea apărării acestora
sau pentru capturarea grupurilor de cercetare-diversiune infiltrate în dispozitivul de apărare în încercuire.
(2) Companiile din eşalonul doi mai pot fi folosite, de asemenea, pentru acţiuni de uzură şi
hărţuire a inamicului prin executarea de riposte ofensive în faţa limitei dinainte a apărării, organizarea
de raiduri, sonde, ambuscade, acţiuni ofensive demonstrative sau acţiuni de zădărnicire a atacului
inamic.

NESECRET
194 din 376
 NESECRET
(3) Orientativ, considerând dispozitivul de luptă pentru apărarea în încercuire de formă
circulară, şi având în vedere cantitatea de forţe încercuite un batalion care organizează lupta în
încercuire, folosind, atunci când situaţia o permite formele de teren care pot sprijini apărarea poate
folosi o suprafaţă cu raza cuprinsă între 1,5-3 km
0573.– (1) O atenţie deosebită se acordă creării forţelor de sprijin care se dispun dispersat
în interiorul zonei apărării în încercuire, pentru a fi în măsură să intervină pe direcţiile pe care
inamicul a pătruns în scopul fracţionării dispozitivului trupelor proprii.
(2) În sprijinul batalionului care organizează şi duce apărarea în încercuire, eşalonul superior
poate aloca resursă de aviaţie şi elicoptere. Acestea vor executa, pe lângă misiunile obişnuite,
aprovizionarea trupelor încercuite cu diverse materiale şi muniţii, precum şi evacuarea bolnavilor
şi răniţilor care nu pot fi trataţi în zonă.
(3) Uneori, batalionul poate primi în sprijin elicoptere pentru misiuni de legătură, conducerea
şi corectarea focului artileriei, observare-cercetare, instalarea barajelor antitanc, folosirea aerosolilor
de mascare, etc.
0574.– (1) Rezerva se constituie din 1-2 plutoane de infanterie/tancuri.
(2) Întrebuinţarea rezervei pentru rezolvarea unor situaţii neprevăzute şi în momentele de
criză ale luptei, precum şi compartimentarea terenului impune, cu prioritate, dispunerea ei pe
direcţiile unde nu sunt subunităţi din cadrul eşalonului întâi sau doi, sau acolo unde aceasta poate
interveni cu succes pentru rezolvarea sarcinilor primite de la comandant în vederea evitării
surprinderii din partea inamicului.
(3) Rezerva trebuie să aibă în compunere forţe şi mijloace suficiente şi adecvate care să-i confere
un grad sporit de autonomie şi libertate de acţiune în ansamblul concepţiei comandantului de batalion.
0575. – Sprijinul logistic în apărarea în încercuire este influenţată de:
a) compunerea de luptă a batalionului ce duce lupta în încercuire şi dotarea acestuia cu
armament şi tehnică de luptă;
b) mărimea zonei în care se organizează apărarea în încercuire;
c) situaţia economică a zonei în care se duce lupta în încercuire;
d) gradul de asigurare cu materiale a trupelor în momentul încercuirii;
e) caracteristicile terenului;
f) existenţa drumurilor şi acoperirilor;
g) condiţiile de anotimp şi stare a vremii.
0576.– (1) Pe baza concepţiei comandantului privind conducerea apărării în încercuire, se
raţionalizează consumurile astfel încât pentru ieşirea din încercuire să se asigure un minim de muniţie,
carburanţi-lubrifianţi, alte materiale şi hrană, necesare până la realizarea joncţiunii cu trupele proprii

NESECRET
195 din 376
 NESECRET
din afara încercuirii.
(2) Pentru aceasta se instituie un regim sever de consum al materialelor, inclusiv pentru
populaţia din zonă, iar în situaţii mai dificile raţiile de hrană se pot reduce la jumătate şi mai mult.
0577. – În încercuire, subunităţile şi formaţiunile de logistică se dispun central în cadrul
dispozitivului de apărare, iar raioanele de dispunere se amenajează genistic cu lucrări de protecţie şi
pentru apărarea circulară folosindu-se la maximum posibilităţile oferite de teren.
0578.– (1) Sistemul de lovire, componentă de bază a structurii apărării în încercuire, se
organizează potrivit concepţiei operaţiei şi cuprinde acţiunile tuturor sistemelor de armament şi ale
altor mijloace de lovire, executate în scopul producerii de pierderi, diminuării puterii de luptă şi
anihilării inamicului.
(2) Sistemul de lovire integrează barajele de toate felurile şi distrugerile, precum şi efectele
acţiunilor de război electronic, informaţional şi psihologic.
0579. – Sistemul de lovire trebuie să materializeze, în plan acţional, principiile luptei, în
principal economia de forţe şi mijloace, concentrarea efortului în locul decisiv şi la momentul
potrivit, surprinderea inamicului şi securitatea acţiunilor şi protecţia trupelor proprii.
0580.– (1) Amenajarea genistică are ca scop asigurarea stabilităţii şi fermităţii apărării,
protecţia personalului, tehnicii de luptă şi a unor obiective din interiorul raionului de apărare în
încercuire împotriva cercetării terestre şi aeriene a inamicului, a efectelor loviturilor acestuia, precum
şi întrebuinţarea eficace a mijloacelor de lovire.
(2) Totodată, amenajarea genistică trebuie să faciliteze manevra de forţe şi mijloace, să
contribuie la inducerea în eroare a inamicului asupra disponibilităţilor şi acţiunilor reale ale trupelor
proprii, precum şi să îngreuneze desfăşurarea acţiunilor inamicului.
0581.– (1) Planificarea apărării în încercuire reprezintă un proces coordonat al
comandamentului pentru stabilirea modului optim de îndeplinire a misiunii.
(2) Aceasta poate fi o „planificare deliberată”, având la bază sarcinile deduse de comandant
ca urmare a analizei situaţiei şi anticipării locului şi rolului pe care batalionul îl va avea în acţiunea
viitoare a eşalonului superior, sau o „planificare de execuţie”, având la bază ordinul de operaţii al
eşalonului superior.
0582. – Planificarea deliberată oferă o mai mare stabilitate apărării în încercuire, reduce
efectele negative ale surprinderii de către inamic şi duce la realizarea cu succes şi maximă eficienţă
a scopurilor propuse.
0583. – Planificarea apărării reprezintă un proces complex de analiză şi evaluare a situaţiei
inamicului, trupelor proprii, vecinilor, condiţiilor de teren, anotimp şi stare a vremii, precum şi a
misiunii primite şi de a determina, pe această bază, modalităţile de realizare a obiectivelor.

NESECRET
196 din 376
 NESECRET
0584. – Planificarea apărării în încercuire se va executa, de regulă, concomitent cu
conducerea acţiunilor de luptă în curs de desfăşurare, în situaţii complexe - apărarea pe aliniamente
intermediare şi retragerea pe unele direcţii, asigurarea flancurilor şi spatelui dispozitivului de apărare
al batalionului, executarea unor riposte ofensive, anihilarea grupurilor de cercetare-diversiune,
respingerea atacurilor aeriene etc.
0585. – În situaţia în care timpul de pregătire al luptei în încercuire este scurt, situaţia cea
mai frecventă în pregătirea luptei în încercuire, se va adopta procedeul de transmitere succesivă a
sarcinilor, pe măsura definitivării concepţiei apărării în încercuire şi elaborării planului de operaţii.
0586.– (1) Pe timpul luptei de apărare în încercuire se impune menţinerea cu fermitate a
punctelor tari incluse în zona de apărare, de a căror păstrare depinde stabilitatea acesteia.
(2) După realizarea dispozitivului, ducerea luptei constă în apărarea fermă, fără intenţia de
retragere a unor aliniamente, zone şi localităţi, combinată cu manevra permanentă a forţelor din
adâncime sau de-a lungul frontului, în scopul concentrării oportune a focului şi forţelor pe direcţia/
direcţiile ameninţată.
0587. – Forţele şi mijloacele din compunerea eşalonului întâi trebuie să-şi concentreze
întregul efort pentru menţinerea limitei dinainte a apărării circulare, apărarea flancurilor şi blocarea
puternică a comunicaţiilor, localităţilor, pentru a nu permite pătrunderea inamicului în dispozitivul
apărării şi fracţionarea acestuia.
0588.– (1) Pe timpul pregătirii de foc a ofensivei de către inamic forţele proprii se
adăpostesc şi se iau măsuri pentru determinarea precisă a efectelor loviturilor inamicului, înlăturarea
urmărilor atacurilor, înlocuirea forţelor şi mijloacelor surprinse de loviturile inamicului şi executarea
unor măsuri de protecţie psihologică generală.
(2) De asemenea, se determină natura, valoarea, intenţiile şi posibilităţile în timp şi spaţiu
ale grupării inamicului, luându-se măsuri pentru respingerea atacului în faţa limitei dinainte a apărării
circulare prin executarea manevrei de foc, forţe, mijloace şi baraje.
(3) La reluarea atacului de către inamic, se execută foc cu intensitate maximă, se concentrează
focul mijloacelor antiaeriene asupra elicopterelor de sprijin ale inamicului, iar al mijloacelor
antitanc asupra blindatelor acestuia.
(4) Toate aceste manevre şi concentrări de foc se vor corela cu manevra de baraje în cazul
pătrunderii inamicului în cadrul punctelor de sprijin ale subunităţilor din eşalonul întâi.
0589. – Când inamicul, cu forţe reduse, a reuşit să cucerească aliniamente sau obiective din
cadrul punctelor de sprijin ale companiilor din eşalonul întâi, se iau măsuri de limitare a pătrunderilor
inamicului, de zădărnicire a manevrei eşalonului doi sau rezervei şi, întrebuinţându-se eşalonul doi sau
rezerva ori alte forţe de pe direcţiile neatacate, se contraatacă, cu scopul de a nimici/captura inamicul

NESECRET
197 din 376
 NESECRET
pătruns şi de a recuceri şi consolida apărarea aliniamentului şi obiectivelor pierdute.
0590.– (1) Deoarece cantitatea de aruncătoare şi muniţia aferentă sunt limitate, se impune
folosirea acesteia într-un mod raţional şi eficient, bine planificat, interzicându-se dispersarea focului,
utilizându-se numai concentrarea acestuia asupra grupărilor cele mai periculoase ale inamicului.
(2) Limitarea cantitativă a forţelor şi mijloacelor primite pentru apărarea unei zone - care ar
necesita o cantitate mai mare de forţe şi mijloace, obligă la destinarea unor forţe de valoare echivalent
mai mică pentru supravegherea unor intervale sau porţiuni de teren greu accesibile.
0591. – Succesul şi realizarea scopurilor propuse prin ducerea luptei de apărare în încercuire,
pentru menţinerea unor zone sau obiective importante, nu sunt posibile decât în condiţiile unei apărări
active şi folosirii cu măiestrie, îndrăzneală şi prin surprindere a forţelor şi mijloacelor proprii pentru
lovirea inamicului într-o dimensiune multiplă diferită - timp, spaţiu şi acţiune - cu scopul bine definit şi
conturat de a-i uza şi epuiza până la neîntrebuinţare potenţialul său ofensiv, folosind pentru aceasta
condiţiile favorabile pe care le oferă terenul, sistemul de lovire realizat, amenajarea genistică, valoarea
şi capacităţile barajelor şi obstacolelor naturale şi artificiale create.
0592.– (1) Suprafaţa relativ mică a zonei apărării în încercuire va impune executarea, de
către toate eşaloanele, a unor contraatacuri repetate, de regulă mai devreme decât în celelalte situaţii
ale apărării.
(2) Acest aspect trebuie, însă, compensat prin hărţuirea permanentă a inamicului, executarea
unor atacuri prin surprindere, fără pregătire de foc, în condiţii deosebit de vitrege, în zone aparent
inaccesibile, prin infiltrare sau pătrundere pe calea aerului sau pe canale în spatele
dispozitivului inamicului şi atacuri cu obiectiv limitat în faţa limitei dinainte a apărării circulare.
(3) Deşi noaptea şi ceaţa nu mai sunt obstacole grele pentru inamic, acesta fiind dotat cu
aparatură individuală de vedere, orientare şi executare a focului în condiţii de vizibilitate redusă, cu
luarea unor măsuri suplimentare de mascare împotriva cercetării din aer şi folosind cu eficienţă
maximă terenul, acţiunile enumerate anterior nu numai că vor avea succes, dar vor stârni panică în
rândurile inamicului şi încredere în trupele proprii.
0593. – Despre acţiunile desfăşurate în dispozitivul inamicului trebuie păstrat un secret
desăvârşit, acestea trebuie cunoscute de către factorii de conducere în mod diferenţiat, numai în părţile
care-i privesc strict.
0594.– (1) Cooperarea forţelor şi mijloacelor care îndeplinesc o misiune comună este un
element deosebit de important pentru conducerea lor.
(2) Aceasta trebuie bine concepută, controlată şi menţinută continuu între forţele care acţionează,
elementele de cercetare în dispozitivul inamicului şi populaţia din zonă rămasă în teritoriul ocupat de
acesta, dar fidelă cauzei pentru care luptăm.

NESECRET
198 din 376
 NESECRET
0595.– (1) De o amploare diferită în ceea ce priveşte forţele destinate, sarcinile încredinţate
acestora, spaţiul de desfăşurare şi durata lor, ca modalităţi de manifestare a formelor de luptă de bază
sunt incursiunea şi raidul.
(2) Acestea se diferenţiază una de alta prin următoarele particularităţi:
a) cantităţile de forţe şi mijloace;
b) durata deplasării;
c) mărimea intervalului pentru infiltrare;
d) durata acţiunilor;
e) adâncimea şi conţinutul sarcinilor;
f) fizionomia acţiunilor.
0596. – Formele manevrei, în cazul apărării în încercuire executate de către batalion sunt:
a) lovirea inamicului în faţa limitei dinainte a apărării circulare, în special pe timpul
acţiunilor de prevenire a încercuirii, şi executarea acţiunilor în dispozitivul acestuia în vederea
hărţuirii lui permanente;
b) mutarea simultană sau succesivă a eforturilor de pe o direcţie de interzis pe alta;
c) mutarea eforturilor apărării dinspre frontul încercuirii spre adâncime şi invers;
d) anihilarea inamicului pătruns prin contraatacuri;
e) anihilarea grupurilor de cercetare-diversiune din interiorul zonei de apărare.

SECŢIUNEA a 3-a
Acţiunile batalionului de infanterie pentru ieşirea din încercuire

0597.– (1) Ieşirea din încercuire este o acţiune de luptă ofensivă prin care se realizează
scoaterea prin luptă a forţelor batalionului încercuit de către inamic. Aceasta se execută într-un
dispozitiv adecvat, în scopul ruperii frontului încercuirii într-unul sau mai multe sectoare, distrugerii
inamicului de pe direcţia respectivă, creării unui culoar pentru scoaterea şi evacuarea forţelor şi
mijloacelor şi realizării joncţiunii cu forţele proprii situate în afara încercuirii.
(2) Ieşirea din încercuire se realizează prin trei metode:
a) scoaterea din încercuire – acţiune de luptă ofensivă executată de eşalonul superior, din
afara încercuirii;
b) ruperea încercuirii – acţiune de luptă ofensivă executată de forţele încercuite;
c) combinarea celor două metode.
0598. – (1) Scoaterea din încercuire. Planificarea acestor acţiuni intră în responsabilitatea

NESECRET
199 din 376
 NESECRET
comandantului care coordonează acţiunea generală. Deoarece raportul de forţe nu poate fi la fel de
favorabil ca în situaţiile unui atac obişnuit, surpriza este de cea mai mare importanţă.
(2) Planul trebuie coordonat cu forţele încercuite, în special cu privire la timp şi spaţiu,
precum şi la necesitatea menţinerii efectului surprinderii.
(3) Efectivul şi componenţa forţei care execută scoaterea din încercuire depind de planurile
acţiunilor ulterioare.
(4) Comandantul batalionului trebuie să-şi pregătească efectivele, astfel încât acesta să poată
acorda sprijin oportun pentru acţiunile forţelor proprii/aliate din afara încercuirii.
0599.– (1) Ruperea încercuirii. Responsabilitatea principală privind planificarea acţiunilor
de rupere revine comandantului batalionului de infanterie care este încercuit, fapt pentru care, toate
acţiunile desfăşurate în sprijinul ruperii încercuirii trebuie să se încadreze în concepţia acestuia.
(2) În timpul ruperii, este creată o breşă în dispozitivul inamicului, care este menţinută
deschisă pentru a permite ieşirea subunităţilor.
(3) Pe parcursul acţiunii de luptă, este esenţial să se menţină ritmul şi integritatea întregului
batalion.
(4) Sectorul de rupere şi itinerarul de deplasare ulterioară trebuie să fie alese cu atenţie. Calea
cea mai directă poate să nu fie şi cea mai bună. Trebuie exploatate punctele slabe ale inamicului şi
trebuie încercată evitarea angajării acestuia, prin folosirea rutelor indirecte şi a terenului greu
accesibil, în condiţii de întuneric sau de vizibilitate redusă.
(5) Dacă există altă alternativă, se execută ieşirea fără luptă/exfiltrarea, pentru planificarea
căreia se acordă atenţie deosebită următoarelor aspecte:
a) organizarea subunităţilor;
b) sincronizarea acţiunilor;
c) dispunerea tehnicii şi materialelor;
d) planurile privind pierderile şi prizonierii de război.
05100.– Ruperea încercuirii presupune:
a) desemnarea subunităţilor şi asigurarea cu efective suficiente pentru a executa ruperea în
direcţia dorită;
b) asigurarea forţelor de acoperire;
c) organizarea eşaloanelor următoare cum ar fi sprijinul de luptă, sprijinul logistic şi
elementele de comandă;
d) desemnarea elementelor de siguranţă de flanc şi spate;
e) dacă se constată imposibilitatea ieşirii din încercuire prin luptă, atunci ieşirea din
încercuire se realizează în ascuns prin teritoriul ocupat de inamic.

NESECRET
200 din 376
 NESECRET
05101.– (1) Scoaterea din încercuire. Atacurile pentru scoaterea din încercuire organizate
din afara încercuirii sunt executate în acelaşi mod ca şi acţiunile ofensive obişnuite, surpriza şi viteza
fiind de importanţă deosebită.
(2) De obicei, acestea sunt executate ca un atac pe front redus al elementelor avansate, cu
misiunea de a înainta cât mai rapid posibil, în timp ce forţele din eşalonul următor asigură siguranţa
flancurilor pentru a menţine coridorul deschis.
(3) Forţa încercuită sprijină prin foc atacul forţelor destinate scoaterii din încercuire şi, dacă este
posibil, caută să devieze sau imobilizeze forţele inamicului prin realizarea de acţiuni ofensive locale.
05102.– În vederea ieşirii din încercuire, forţele încercuite sunt reorganizate, fiind necesară
o pregătire minuţioasă.
05103. – (1) Dispozitivul de luptă pentru realizarea ruperii luptei cuprinde:
a) sistemul de conducere;
b) gruparea de angajare;
c) rezerva;
d) sistemul logistic.
(2) Sistemul de conducere - punctul de comandă se dispune între eşalonul întâi şi doi al
grupării de rupere, uneori, dacă spaţiul permite, se poate organiza punct comandă de rezervă.
(3) Gruparea de angajare se constituie din:
a) gruparea de rupere - reprezintă forţa constituită pentru realizarea acţiunilor ofensive pe
direcţia de înaintare către forţele proprii. Gruparea de rupere în funcţie de compunere – pe un eşalon
sau două eşaloane – poate acţiona într-un sector de rupere cu o dezvoltare frontală cuprinsă între 1-3
km. Celelalte elemente ale grupării de rupere sunt similare organizării ofensivei din contact;
b) elementele de acoperire - sunt destinate pentru menţinerea punctelor de sprijin organizate
de companiile din eşalonul întâi. Sunt formate din plutoane de infanterie, câte unul pentru fiecare
companie;
c) elementele de siguranţă - realizează siguranţa dispozitivului de luptă şi a acţiunilor
grupării de rupere pe întreaga adâncime a dispozitivului acesteia, pe măsura înaintării către forţele
proprii. Sunt organizate din plutoane de infanterie sprijinite cu intervenţii ale FIABl, DMB;
d) elementul care execută acţiuni demonstrative - se organizează pentru inducerea în eroare
asupra direcţiei de rupere precum şi a momentului de realizare al acesteia. Se organizează cu forţe de
valoare pluton întărit corespunzător cu forţe de sprijin al luptei, de regulă pe o singură direcţie, în
vederea credibilizării acţiunii.
(4) Rezerva se constituie conform acţiunilor ofensive.
(5) Sistemul logistic este organizat pentru acţiunile ofensive ale grupării de rupere dar şi în

NESECRET
201 din 376
 NESECRET
folosul celorlalte componente ale grupării de angajare. Normele tactice se adaptează situaţiei concrete.
05104. – (1) Ruperea încercuirii trebuie să surprindă inamicul şi este similară unui atac cu
ocuparea bazei de plecare la ofensivă.
(2) Apărarea circulară trebuie menţinută până când forţele creează breşa în dispozitivul
inamicului. Ritmul trebuie să fie menţinut şi după crearea breşei.
(3) Elementele de cercetare sunt desfăşurate în avans, pentru a permite comandantului să
evite poziţiile tari ale inamicului. Acestea înaintează cât mai rapid posibil, iar elementele de
siguranţă de flanc şi de spate asigură protecţia forţei.
(4) Elementele de sprijin de luptă şi cele de sprijin logistic sunt integrate în cadrul forţelor
de pe direcţia principală de efort pentru a le asigura protecţia.
(5) Ultimele elemente care menţin apărarea perimetrului rup lupta, de obicei, la ordin. În
cazul în care se intenţionează ieşirea din încercuire fără luptă/exfiltrarea, prin teritoriul inamicului,
sunt folosite forţele blindate pentru a executa o breşă iniţială sau un atac fals. Succesul acţiunii poate
fi obţinut numai în condiţii corespunzătoare de teren şi vizibilitate.
05105.– Pentru scoaterea din încercuire şi ruperea încercuirii, se au în vedere următoarele
particularităţi:
a) cercetarea prin luptă asigură date informative importante şi ajută la reducerea pericolului
reprezentat de inamic, efectuându-se de-a lungul itinerarelor forţei care execută scoaterea/ruperea;
b) sprijinul prin foc al mijloacelor proprii este limitat, în anumite etape ale acţiunii de luptă, din
cauza manevrei, fapt ce trebuie compensat prin asigurarea sprijinului prin foc din afara forţei încercuite.
05106.– Elicopterele de sprijin sunt utilizate pentru:
a) aprovizionarea materialelor;
b) transportul tehnicii de luptă şi a personalului;
c) evacuarea aero-medicală.
05107.– Apărarea antiaeriană. Mobilitatea limitată a forţelor încercuite le face vulnerabile
la atacul aerian. De aceea, ele se bazează foarte mult pe apărarea antiaeriană. Neajunsurile capacităţii
organice de apărare antiaeriană trebuie compensate prin acţiuni ale apărării antiaeriene zonale.
05108.– (1) Sprijinul genistic. Pe timpul apărării sunt valabile misiunile normale, dar se
pune un accent deosebit pe contramobilitate. Există nevoi crescute pentru executarea lucrărilor de
protecţie şi pentru utilizarea rezervei de geniu, în vederea combaterii pericolelor neaşteptate din
partea inamicului.
(2) Pe timpul scoaterii din încercuire sau ruperii încercuirii, sprijinul genistic este utilizat în
lupta împotriva obstacolelor inamicului şi în executarea culoarelor în barajele proprii. În timpul
ruperii încercuirii, acolo unde este posibil, unele resurse genistice acţionează în ariergardă pentru a

NESECRET
202 din 376
 NESECRET
executa misiuni de contramobilitate.
05109.– La scoaterea din încercuire, relaţiile de comandă dintre comandantul forţelor
încercuite şi comandantul forţei care execută scoaterea din încercuire trebuie să fie clar exprimate,
incluzând perioada de timp când ele devin efective.
05110.– (1) Comunicaţiile stabilite trebuie să asigure comanda misiunii tuturor elementelor
forţelor încercuite.
(2) Măsurile pentru realizarea comunicaţiilor includ asigurarea legăturii între forţele
încercuite şi comandantul forţelor de pe direcţia principală de efort care deţine responsabilitatea
asupra forţelor din încercuire.
05111.– (1) Aprovizionarea. Aprovizionarea forţei încercuite intră în responsabilitatea
statului major al eşalonului superior, dar este necesar controlul strict al materialelor în perimetrul
încercuit.
(2) Dacă situaţia permite, aprovizionarea poate fi realizată pe calea aerului.
05112.– Distrugerea echipamentului şi a materialelor. Pe timpul ruperii încercuirii, toată
tehnica şi materialele care nu pot fi evacuate sunt distruse sau făcute neoperative.

CAPITOLUL VI
Acţiuni intermediare

SECŢIUNEA 1
Deplasarea

0601.– (1) Deplasarea trupelor este o acţiuni militară care se desfăşoară în timp de pace, în
situaţii de criză, la război precum şi în perioada post-conflict.
(2) Aceasta precede, însoţeşte sau urmează acţiunilor de luptă.
(3) Importanţa ei rezultă din faptul că aproximativ 2/3 din durata războiului sau campaniei
sunt deţinute de acţiunile de deplasare şi staţionare.
0602. – În activitatea comandamentului şi a statului major al batalionului, planificarea,
organizarea, coordonarea şi controlul deplasării trupelor ocupă un loc important.
0603. – Deplasarea reprezintă acţiunea prin care batalionul este dislocat dintr-un loc în altul,
pentru intrarea în luptă sau pentru efectuarea unei manevre, cu păstrarea completă a capacităţii de
luptă, în vederea îndeplinirii unor sarcini.
0604. – Condiţiile în care pot avea loc deplasările batalionului sunt diferenţiate de:

NESECRET
203 din 376
 NESECRET
a) caracteristicile terenului - şes, mediu frământat, muntos, cu traversarea unor obstacole
importante – lanţuri muntoase, cursuri de apă mari şi mijlocii etc.;
b) anotimp şi starea vremii - vara, iarna, primăvara, toamna, precipitaţii sub formă de ploaie,
lapoviţă, ninsoare, ceaţă etc.;
c) existenţa sau absenţa posibilităţii întâlnirii cu inamicul/adversarul terestru sau aerian.
0605.– În funcţie de situaţiile şi condiţiile în care se execută deplasarea, scopul acesteia,
timpul afectat, starea comunicaţiilor şi existenţa mijloacelor de transport, batalionul se deplasează
folosind următoarele procedee:
a) marş /pe autovehicule;
b) transport /pe mijloace rutiere, feroviare, aeriene ori navale;
c) combinat /prin marş şi transport.
0606. – Procedeul de deplasare se adoptă în funcţie de:
a) situaţia concretă;
b) scopul, distanţa şi timpul afectat deplasării;
c) starea căilor de comunicaţie;
d) cantitatea şi capacitatea mijloacelor de transport.
0607.– Batalionul de infanterie execută, de regulă, deplasarea combinat în special când
aceasta se execută pe distanţe mari care nu presupun introducerea în luptă.
0608.– (1) Marşul este procedeul de bază pentru deplasarea batalionului în spaţiul de luptă.
(2) Prin marş se înţelege deplasarea organizată a trupelor, în coloană, dintr-o zonă în alta,
ori pentru intrarea în luptă, folosind mijloacele de transport din înzestrare.
(3) Acesta se execută, de regulă, noaptea sau în condiţii de vizibilitate redusă şi numai în
situaţii de urgenţă pe timp de zi.
0609.– (1) Marşul va fi adoptat de către batalion la deplasarea pe distanţe scurte, până la o
etapă de marş. În situaţia când timpul pentru deplasare este relativ mic, este posibilă întâlnirea cu
inamicul. Marşul va fi adoptat atunci când căile de comunicaţii feroviare au fost blocate/întrerupte,
iar timpul necesar restabilirii circulaţiei pe acestea este mai mare decât cel impus de nevoile operative,
precum şi atunci când scopul deplasării îl reprezintă introducerea în luptă ori pentru desfăşurarea altor
acţiuni militare urgente.
(2) Marşul poate fi normal sau forţat, în funcţie de urgenţa impusă de situaţia tactică şi de
viteza de deplasare.
0610. – Marşul normal se execută cu viteze medii de deplasare, la distanţe mari de zonele
acţiunilor de luptă, când nu este posibilă întâlnirea cu forţe importante ale inamicului, folosind cele
mai bune drumuri pentru a menaja trupele şi tehnica.

NESECRET
204 din 376
 NESECRET
0611.– (1) Marşul forţat se adoptă atunci când batalionul urmează să intre în timp scurt în
luptă, se prevede posibilitatea angajării luptei de întâlnire, pe timpul urmăririi inamicului ori în
retragere.
(2) Acesta se execută, de regulă, pe distanţe mici, cu viteza maximă permisă de tehnică,
teren şi condiţiile meteorologice.
(3) Marşul forţat presupune eforturi deosebite din partea personalului, în special a
conducătorilor de autovehicule, iar tehnica este supusă unor solicitări dure. Trupele trebuie să fie gata
de acţiune, capabile să se desfăşoare rapid pentru a intra în luptă.
0612. – În funcţie de direcţia generală de desfăşurare, marşul se poate executa dinspre spate
spre front, dinspre front spre spate, oblic sau paralel cu frontul.
0613.– (1) Transportul se va executa, preponderent, pe căile de comunicaţie feroviare.
(2) În funcţie de situaţia concretă, batalionul poate folosi:
a) transportul pe comunicaţiile rutiere - tehnica grea sau agabaritică;
b) transportul pe căile de comunicaţii fluviale /navale, maritime;
c) transportul pe comunicaţiile aeriene, pentru personalul subunităţilor, al
comandamentului, etc.
0614.– La nivelul batalionului se va folosi, de regulă, transportul combinat, executat
simultan sau succesiv, folosind căile de comunicaţii rutiere, feroviare, maritime /fluviale şi aeriene,
în special pentru trupele care urmează a fi dislocate în teatrul de acţiuni militare, la mare distanţă de
ţară, în acţiuni de stabilitate şi de sprijin, în acţiuni de luptă specifice luptei armate, etc.
0615. – Deplasarea combinată, la nivelul batalionului constituie procedeul de bază folosit,
deoarece răspunde atât criteriilor de eficienţă economică - consumuri mai mici de piese de schimb,
carburanţi şi lubrifianţi, uzură mai mică a tehnicii etc., cât şi criteriilor de operativitate impuse de
situaţia operativă care reclamă executarea acestei acţiuni.
0616. – În funcţie de existenţa mijloacelor de transport şi a căilor de comunicaţie, batalionul
se poate deplasa combinat, simultan sau succesiv, în teatrul de operaţii, astfel:
a) marş combinat cu transport pe comunicaţiile feroviare;
b) marş combinat cu transport pe comunicaţiile rutiere;
c) marş combinat cu transport pe comunicaţiile rutiere şi feroviare;
d) marş combinat cu transport pe comunicaţiile feroviare şi /sau rutiere şi aeriene;
e) marş combinat cu transport pe comunicaţiile navale/fluviale sau maritime;
f) marş combinat cu transport pe comunicaţiile rutiere, feroviare, aeriene şi navale.
0617. – Deplasarea batalionului include, în conţinutul său, următoarele elemente
caracteristice:

NESECRET
205 din 376
 NESECRET
a) etape de marş;
b) itinerare de marş;
c) raioane ale odihnei de zi /noapte;
d) halte mici /mari;
e) viteza de marş;
f) direcţii de transport;
g) eşaloane de transport ce se constituie;
h) raioane de aşteptare, de îmbarcare, de debarcare, de adunare şi de concentrare /în cazul
deplasării prin transport sau combinate.
0618. – Deplasarea batalionului va cuprinde un număr variabil de etape de marş, acesta fiind
determinat de următorii factori:
a) caracteristicile situaţiei operative;
b) distanţa maximă de parcurs;
c) numărul itinerarelor de marş, al direcţiilor de transport şi caracteristicile acestora;
d) compunerea de luptă a batalionului şi caracteristicile tehnicii militare din înzestrare;
e) anotimpul şi starea vremii;
f) procedeul de executare a marşului;
g) condiţiile în care se execută acesta /dacă se execută pe timp de zi sau pe timp de noapte etc.
0619.– (1) Mărimea unei etape de marş rezultă din următorul calcul:
a) viteza medie care se poate realiza în coloană, de către autovehicule, poate fi de 20-30 km/h;
b) posibilităţile fizice ale conducătorilor de autovehicule sunt, în medie, de 10-12 ore pe zi;
c) rezultă: 20 x (10 la 12 ore)= 200 la 240 km.
(2) În condiţii optime de stare a vremii şi căilor de comunicaţii rutiere/în special pe autostrăzi
distanţa parcursă într-o etapă de marş poate fi mai mare.
(3) Când se traversează zone muntoase sau un curs de apă mare, peste care nu sunt treceri
permanente ori acestea au fost distruse, iarna şi în alte condiţii meteorologice nefavorabile /ceaţă, polei,
ploi torenţiale etc., distanţa parcursă într-o etapă de marş se micşorează, putând fi de 120-150 km.
0620.– (1) În mod concret, pentru deplasare, batalionului i se stabileşte un itinerar de bază
şi unul de rezervă.
(2) Deplasarea unui batalion pe mai mult de un itinerar nu este recomandată, având în vedere
timpul necesar concentrării acestuia şi angajării în acţiune.
0621.– Pe timpul marşului trupele se opresc în halte mici şi mari în scopul ajustării
echipamentului, verificării şi întreţinerii tehnicii, odihnei şi revigorării fizice şi psihice a personalului,
în special a conducătorilor de autovehicule /şoferi şi mecanici conductori.

NESECRET
206 din 376
 NESECRET
0622.– (1) Haltele mici, în cazul deplasării pe autovehicule, se fixează astfel: prima după 1-
2 ore de marş, iar următoarele, după fiecare 2-3 ore de marş, iarna după 1-1,5 ore de marş şi au durata
de 20-30 minute.
(2) Când marşul se execută pe jos, prima haltă se fixează după 30 minute de la începerea
acestuia, iar următoarele din 50 în 50 minute şi au o durată de 10 minute.
0623.– (1) Halta mare se fixează la sfârşitul primei jumătăţi a etapei de marş şi are o durată
de 2 - 4 ore, numai atunci când deplasarea se execută ziua, lucru care trebuie evitat, de regulă, în
situaţie de război.
(2) Când distanţa de parcurs este mai mică decât o etapă de marş, noaptea şi iarna pe geruri
puternice, de regulă, nu se fixează haltă mare.
0624.– Pe timpul haltei mari se serveşte hrana şi se completează plinurile la autovehicule,
se verifică armamentul şi tehnica militară, se execută întreţinerea tehnică a autovehiculelor, iar în
funcţie de rulajul transportoarelor amfibii blindate /maşinilor de luptă ale infanteriei se fac reglajele
dispozitivelor de comandă.
0625.– (1) Viteza de marş este media vitezelor care se realizează de coloana batalionului pe
diferite porţiuni de itinerar, în funcţie de caracteristicile căilor de comunicaţie rutiere şi ale tehnicii
de transport, condiţiile de timp şi stare a vremii, precum şi antrenamentul conducătorilor de
autovehicule.
(2) Aceasta se stabileşte de statul major şi se comunică trupelor prin ordinul de marş.
0626.– (1) Pentru constituirea coloanei de marş şi restabilirea ordinii în cadrul acesteia se
stabilesc punctul iniţial, la aproximativ 1 km pe itinerarul de marş şi puncte de coordonare, acestea
din urmă după fiecare 2-3 ore de marş.
(2) Atât haltele mici cât şi aliniamentele de coordonare se stabilesc după 2-3 ore de marş,
ceea ce înseamnă că după fiecare haltă este necesar un aliniament de coordonare pentru a pune
coloanele în ordine, la distanţele fixate prin plan, precum şi pentru menţinerea ritmului deplasării.
0627. – (1) După fiecare etapă de marş, trupele vor staţiona în raioane ale odihnei de
zi/noapte, ieşind în afara comunicaţiilor şi dispersându-se în mod corespunzător.
(2) Odihna de zi /noapte se fixează după executarea unei etape de marş.
(3) Pentru haltele mari şi odihna de zi/noapte se aleg zone care oferă condiţii favorabile de
protecţie şi mascare şi dispun de suficiente surse de apă.
0628. – (1) Pe timpul haltei mari şi în raionul odihnei de zi/noapte subunităţile părăsesc
drumul şi se dispun în zonele stabilite, astfel încât să fie permanent gata de luptă şi să poată continua
în timp scurt marşul.
(2) Pe timpul odihnei de zi /noapte se pot schimba elementele de siguranţă a marşului.

NESECRET
207 din 376
 NESECRET
0629. – În raioanele odihnei de zi/noapte se vor executa următoarele activităţi principale:
completarea plinului la carburanţi-lubrifianţi şi a stocurilor de materiale; verificarea şi întreţinerea
tehnicii; distribuirea hranei calde; odihna personalului şi pregătirea pentru reluarea marşului.
Algoritmul pentru calculul marşului se regăseşte în Anexa nr.2.
0630. – În cazul transportului, respectiv al deplasării combinate, se stabilesc şi direcţii de
transport, pentru un batalion fiind necesară o direcţie.
0631. – (1) Pentru a se executa transportul pe calea ferată a batalionului de infanterie, astfel
ca acesta să aibă capacitatea de luptă asigurată, este necesar ca statul major să ia următoarele măsuri:
a) subunităţile batalionului să fie în permanenţă pregătite pentru transport;
b) personalul să fie instruit pentru îmbarcarea şi debarcarea tehnicii militare în timp scurt;
c) organizarea securităţii acţiunilor de luptă şi protecţiei forţei în raioanele de
îmbarcare/debarcare şi pe timpul transportului.
(2) Transportul batalionului de infanterie pe calea ferată este detaliat în Anexa nr. 3.
0632.– (1) Un dispozitiv de deplasare eficient este determinat de procedeul de deplasare a
trupelor, scopul acesteia, numărul itinerarelor de marş şi al direcţiilor de transport, precum şi de
condiţiile în care se desfăşoară.
(2) El trebuie să asigure ajungerea batalionului în raionul de concentrare sau pe aliniamentul
de angajare în acţiune cu puterea de luptă completă.
(3) În practică s-au stabilit chiar unele norme pentru constituirea dispozitivului de deplasare.
Acesta trebuie să corespundă concepţiei deplasării şi acţiunilor viitoare, să ofere posibilitatea
respingerii eventualelor atacuri ale inamicului cu trupele terestre sau cu aviaţia, să evite aglomerarea
trupelor în punctele obligatorii de trecere şi să asigure protecţia lor.
0633. – Constituirea dispozitivului de marş se face astfel încât acesta să asigure:
a) conducerea neîntreruptă şi deplasarea forţelor în timpul stabilit şi cu întreaga putere de
luptă;
b) trecerea rapidă la dispozitivul premergător şi de luptă şi desfăşurarea acţiunii în condiţii
favorabile;
c) vulnerabilitate redusă faţă de loviturile inamicului;
d) deplasarea cu viteza stabilită pentru fiecare porţiune a itinerarului de marş.
0634. – În situaţia în care batalionul se deplasează prin marş, dispozitivul acesteia va
cuprinde:
a) elemente de cercetare şi de siguranţă de cap şi spate şi elemente de asigurare a marşului;
b) coloana forţelor principale;
c) subunităţile de sprijin logistic.

NESECRET
208 din 376
 NESECRET
0635. – (1) Elementele de cercetare vor cuprinde patrule şi echipe de cercetare grupă –
echipă.
(2) Acestea vor acţiona în faţa elementelor de siguranţă până la 5 km, respectiv 1 km. Astfel
batalionul va trimite o patrulă de cercetare independentă constituită dintr-un pluton de cercetare pe
transportoare amfibii blindate, o echipă de cercetare CBRN, precum şi o echipă de cercetare de geniu.
0636. – (1) Aceste distanţe pot fi mai mari sau mai mici, în funcţie de caracteristicile
terenului în care se execută marşul şi cele ale tehnicii din dotarea trupelor, precum şi de condiţiile
de anotimp şi stare a vremii.
(2) Uneori, elementele de cercetare pot acţiona nemijlocit în faţa subunităţilor din siguranţa
marşului.
0637. – Elementele de siguranţă se trimit în faţa, în spatele şi la flancul trupelor care se deplasează,
precum şi în aer, în scopul asigurării fluidităţii deplasării şi securităţii coloanei forţelor principale.
0638.– (1) Pentru siguranţa în faţă, pe itinerarul de marş se trimite pichet mobil de cap, de
valoare companie de infanterie sau pluton, în funcţie de posibilitatea întâlnirii cu inamicul.
(2) Acesta va acţiona la o depărtare de 10 km faţă de coloana forţelor principale cărora le fac
siguranţa, pentru a asigura timpul şi spaţiul necesar acestora să se desfăşoare din dispozitivul de marş
în cel de luptă.
0639. – La flancul ameninţat, siguranţa se face prin pichete mobile /fixe de flanc de valoare
grupă-pluton, care se trimit la o depărtare de 5 km de coloana forţelor cărora le face siguranţa.
0640.– (1) Aceste norme sunt orientative.
(2) La stabilirea lor, statul major va ţine seama de condiţiile concrete în care se va executa
deplasarea:
a) viteza medie de marş;
b) natura, valoarea şi posibilităţile de luptă ale inamicului terestru şi aerian;
c) caracteristicile terenului din zona probabilă de întâlnire cu adversarul;
d) timpul minim necesar pentru precizarea misiunilor subordonaţilor în cazul întâlnirii cu
inamicul terestru.
0641.– (1) Siguranţa de spate se realizează prin pichete mobile de spate de valoare pluton-
grupă întărite, atunci când deplasarea trupelor se face în vederea introducerii lor în acţiuni militare.
(2) În situaţia în care batalionul primeşte resursă de elicoptere de luptă, pentru asigurarea
deplasării se va realiza siguranţa în aer cu patrule de elicoptere, care vor acţiona pe direcţia de marş
a forţelor principale, cu misiuni de cercetare şi de sprijin a elementelor de siguranţă terestre, precum
şi pentru lupta cu elicopterele de atac ale inamicului.
(3) Acestea vor fi întrebuinţate numai în momentele critice ale marşului, la traversarea

NESECRET
209 din 376
 NESECRET
cursurilor de apă şi după debuşarea în zona de operaţii.
0642.– Când deplasarea se execută pe timp de pace sau de criză, elementele de siguranţă şi
de cercetare vor avea valoarea minimă /uneori pot chiar să lipsească, iar distanţele la care vor acţiona
vor fi stabilite în funcţie de traficul existent pe comunicaţiile respective.
0643.– Elementele de asigurare a marşului se constituie în scopul creării condiţiilor necesare
pentru executarea marşului fără întreruperi, cu viteză optimă, în ritm constant şi pentru asigurarea
ocolirii porţiunilor de itinerar distruse ori pentru efectuarea manevrei de pe drumurile de bază pe cele
de rocadă şi de rezervă sau invers.
0644. – Forţele principale ale batalionului se constituie din coloanele companiilor şi ale
subunităţilor de batalion.
0645.– (1) Atunci când marşul are ca finalitate concentrarea batalionului în vederea angajării
ulterioare în luptă, coloana de marş a forţelor principale se va constitui din subunităţi organice,
eventual pe categorii de autovehicule, în funcţie de caracteristicile tehnice ale acestora.
(2) Tancurile, tractoarele şi alte autovehicule pe şenile, precum şi cele cu viteză mai mică
vor forma coloane şi se vor deplasa separat, dacă nu sunt transportate pe comunicaţiile feroviare.
(3) În situaţia în care este posibilă întâlnirea cu inamicul sau la introducerea în luptă, coloana
forţelor principale va fi alcătuită ţinând seama de concepţia acţiunilor viitoare, în funcţie de
succesiunea angajării lor în luptă, precum şi de dispozitivul tactic ce urmează a fi adoptat pentru
aceasta.
0646.– Subunităţile de sprijin logistic se deplasează în partea dinapoi a coloanei batalionului.

0647. – Executarea deplasării potrivit planului presupune conducerea fermă a trupelor

subordonate prin urmărirea continuă a evoluţiei situaţiei tactice, pentru a se putea interveni oportun
pentru corectarea planului.
0648. – Având în vedere importanţa conducerii, în cadrul acţiunii de deplasare a trupelor, în
vederea angajării lor în luptă, ori în alte acţiuni militare, aceasta va fi preocuparea principală atât a
comandamentului acestuia cât şi a eşalonului superior.
0649. – (1) Conducerea nemijlocită a batalionului de infanterie se exercită de comandamentul
acesteia. Aceasta trebuie să fie oportună, neîntreruptă, fermă şi să se realizeze în secret.
(2) Aceasta impune stabilirea modalităţilor de constituire şi de deplasare a punctului de
comandă, precum şi a locului de dispunere a acestuia în raioanele odihnei de zi şi în zona finală de
concentrare.
0650. – Stabilirea punctului de comandă, a locului lui în cadrul dispozitivului de deplasare
şi în raionul final de concentrare se face ţinându-se seama de următorii factori:

NESECRET
210 din 376
 NESECRET
a) procedeul de deplasare şi distanţa de parcurs;
b) existenţa şi felul mijloacelor de legătură, precum şi caracteristicile acestora;
c) intensitatea acţiunilor de război electronic;
d) caracteristicile terenului în care se execută deplasarea.
0651. – Pentru conducere, batalionul organizează: punct de comandă de baza şi punct de
comandă de rezerva. Pe timpul staţionării în raioanele odihnei de zi /noapte, punctele de comandă
instalează elementele strict necesare, de regulă în localităţi sau în apropierea acestora, pentru a se
putea exploata cu uşurinţă sistemul de telecomunicaţii teritoriale.
0652.– (1) În raionul final de concentrare, punctele de comandă se dispun central, între cel
de bază şi cel de rezervă păstrându-se distanţe care să nu permită lovirea lor simultană.
(2) Atât pe timpul deplasării cât şi în raioanele de staţionare, punctele de comandă se apără
antiaerian, destinându-se mijloacele corespunzătoare.
(3) Totodată, în raioanele de dispunere a acestora se organizează paza şi apărarea lor împotriva
atacurilor terestre ale inamicului, în mod deosebit împotriva grupurilor de cercetare-diversiune.

SECŢIUNEA a 2-a
Staţionarea

0653.– (1) Forţele se pot găsi în staţionare înainte sau după executarea unor acţiuni de luptă
ori pe timpul opririlor de durată mai mare pentru odihna personalului, în urma deplasării acestora prin
marş pe distanţe mari.
(2) Staţionarea are ca scop asigurarea condiţiilor necesare forţelor pentru pregătirea în
vederea îndeplinirii unei noi misiuni, refacerea puterii de luptă, reluarea sau executarea marşului.
(3) Staţionarea batalionului de infanterie se poate executa într-un raion unitar, de cele mai
multe ori, sau în zone disparate, pe subunităţi.
0654.– (1) În funcţie de situaţie, batalionul poate staţiona în raioane de mobilizare, de
concentrare, de dispunere, de regrupare, de aşteptare, de adunare şi al odihnei de zi /noapte.
(2) Acestea pot fi de bază şi de rezervă.
0655.– (1) Raionul de mobilizare este acea zonă în care se dispune batalionul la
declararea mobilizării pentru a se completa cu personal, tehnică şi materiale potrivit statelor de
organizare şi normelor de înzestrare la război.
(2) După completare, batalionul va executa activităţi de pregătire pentru luptă în scopul
operaţionalizării. De regulă, aceste zone cuprind cazărmi şi alte construcţii civile rechiziţionate
potrivit legii, deoarece operaţionalizarea poate avea o durată mai mare, 30 până la 180 de zile.

NESECRET
211 din 376
 NESECRET
0656.– Raionul de concentrare este acel raion în care se grupează trupele înainte de
executarea unei acţiuni de luptă sau manevre.
0657.– Raionul de dispunere este raionul ocupat de trupele care se află în compunerea
eşalonului doi înainte de a fi angajate în acţiuni de luptă.
0658.– Raionul de regrupare este acela în care se adună trupele care au desfăşurat o acţiune
de luptă ori o manevră, în vederea executării altei acţiuni de luptă.
0659. – (1) Raionul de plecare este acel raion care se ocupă de trupe înainte de a desfăşura
unele acţiuni, cum ar fi înlocuirea sau plecarea la desantare.
(2) În cazul întrebuinţării unui batalion de infanterie ca desant aerian tactic/forţă aeromobilă,
acesta ocupă un raion de plecare la desantare la o distanţă de 20-30 km faţă de aliniamentul de contact.
Acesta se ocupă cu 2-3 ore înainte de îmbarcare. În cadrul său sunt amenajate locuri de aşteptare şi terenuri
de aterizare pentru elicoptere înainte de îmbarcarea batalionului.
0660.– Raionul de aşteptare este raionul în care se dispun trupele înainte de a se îmbarca pe
mijloacele de transport feroviar, naval sau aerian, ori de a executa o misiune.
0661.– (1) Raionul de adunare este acela în care se adună, spre exemplu, trupele de desant
aerian după paraşutare sau debarcare, în vederea deplasării către obiectiv, ori după ce au îndeplinit
misiunea, în vederea recuperării şi transportului în dispozitivul propriu.
(2) De asemenea, trupele folosesc raioane de adunare după ce au fost înlocuite, pentru a se
regrupa.
0662.– (1) Raionul odihnei de zi/noapte este acela în care trupele care se deplasează prin
marş staţionează între două etape succesive, pentru a se reface.
(2) Pentru odihna de zi /noapte se stabilesc zone situate în afara itinerarelor de marş şi în
apropierea acestora, care oferă condiţii favorabile de asigurare şi protecţie, surse de aprovizionare cu
apă şi posibilităţi de aprovizionare şi mentenanţă.
(3) Staţionarea în fiecare din aceste raioane prezintă particularităţi determinate de scopul
acţiunii, durata şi condiţiile specifice de teren, anotimp şi stare a vremii.
(4) În funcţie de aceşti factori şi de concepţia probabilă a acţiunilor viitoare, pe baza datelor
obţinute de grupele de recunoaştere, la nivel de batalion se stabilesc:
a) limitele raionului de staţionare;
b) gruparea forţelor şi mijloacelor în cadrul raionului;
c) locurile de dispunere a punctelor de comandă;
d) fâşiile de siguranţă, elementele pentru siguranţa staţionării - detaşamentele de pază,
pichetele de pază independente şi elementele de cercetare;
e) subunităţile de intervenţie;

NESECRET
212 din 376
 NESECRET
f) raioanele pentru serviciul de comenduire şi îndrumare a circulaţiei;
g) măsurile de securitate a acţiunilor şi protecţie a forţelor;
h) modalitatea de realizare a sprijinului logistic.
0663. – (1) Raionul de staţionare trebuie să asigure, după caz:
a) posibilitatea ieşirii rapide şi în mod organizat a batalionului din raion;
b) dispunerea dispersată şi în ascuns a forţelor; protecţia forţelor împotriva loviturilor
inamicului;
c) drumuri de acces pentru mijloacele de transport;
d) posibilitatea adunării rapide a forţelor în caz de pericol şi deplasarea acestora pe direcţiile
ameninţate;
e) condiţii de odihnă şi adăpostire;
f) stare sanitară epidemiologică corespunzătoare; surse locale de aprovizionare cu diferite
materiale şi, în special, cu apă potabilă;
g) terenuri de aterizare pentru elicoptere;
h) posibilităţi de mentenanţă a tehnicii şi de asistenţă medicală;
i) folosirea sistemului de telecomunicaţii teritorial.
(2) După stabilirea raioanelor de staţionare, comandantul asigură cercetarea şi recunoaşterea
acestora, precum şi legătura cu organele administraţiei publice locale, iar intrarea forţelor este precedată
de instalarea elementelor de conducere, comenduire şi îndrumare a circulaţiei, cercetare, siguranţă terestră
şi aeriană.
(3) Staţionarea trupelor poate avea loc în cantonament, în bivuac, în tabără/camp.
0664.– (1) Prin cantonament se înţelege staţionarea vremelnică a trupelor în localităţi,
respectiv locul unde sunt instalate trupele cantonate. Activitatea de pregătire a intrării trupelor în
cantonament poartă denumirea de cartiruire.
(2) Prin bivuac se înţelege staţionarea temporară a trupelor în afara localităţilor sau a
taberelor, fie în corturi, fie sub cerul liber.
(3) Tabăra/camp-ul este un spaţiu unde staţionează trupele timp mai îndelungat în vederea
efectuării de exerciţii practice în teren cu efective.
0665.– (1) Relieful raionului repartizat pentru staţionare constituie un aspect care poate
influenţa acţiunile batalionului.
(2) Zonele de şes sunt dezavantajoase din punct de vedere al executării în secret a unor
activităţi ce se derulează pe timpul pregătirii şi realizării staţionării, cum ar fi: concentrarea şi
realizarea în acelaşi timp a dispersării forţelor şi mijloacelor; executarea mascării şi a manevrei în
ascuns impune luarea unor măsuri suplimentare datorită lipsei acoperirilor; amenajarea genistică

NESECRET
213 din 376
 NESECRET
impune un timp mai mare, aceasta executându-se, de regulă, pe întuneric sau în condiţii de vizibilitate
redusă; deplasarea forţelor şi mijloacelor este îngreunată datorită servituţilor impuse de posibilităţile
mari de cercetare şi observare ale inamicului.
(3) Regiunile deluroase şi de podiş cuprinse între 200-800 m favorizează concentrarea, mascarea
subunităţilor, a tehnicii militare şi accesul relativ uşor al acestora. Asigură o bună protecţie împotriva
efectelor armelor CBRN folosite de inamic în raionul de staţionare.
0666.– (1) În regiunile deluroase şi de podiş, manevra şi deplasarea subunităţilor şi a tehnicii
în/din raionul de staţionare al batalionului se desfăşoară cu dificultate. Aceasta este impusă de
creşterea unghiului de pantă, existenţa văilor adânci sau largi ale râurilor, ori de distrugerile pe care
le poate produce inamicul în punctele obligate de trecere.
(2) Terenul muntos împădurit este accidentat, cu diferenţe mari de altitudine între puncte
relativ apropiate, comunicaţiile sunt puţine şi greu accesibile pentru majoritatea categoriilor de
tehnică militară, ceea ce impune ca raionul de staţionare al batalionului să fie ales în aşa fel încât să
satisfacă o bună cercetare, cunoaştere şi împărţire corespunzătoare a suprafeţelor de responsabilitate
ale subunităţilor; repartiţia optimă, de la început, a forţelor şi mijloacelor pentru a evita manevrele
inutile de pe o direcţie pe alta.
0667.– (1) În teren muntos împădurit batalionul staţionează în apropierea drumurilor şi
culoarelor pentru a asigura ieşirea rapidă a subunităţilor şi tehnicii pe direcţiile de acţiune, precum şi
desfăşurarea în vederea respingerii unor eventuale atacuri ale inamicului.
(2) Este interzisă staţionarea în zonele unde sunt posibile inundări, avalanşe de pietre, stânci
şi zăpadă. Pentru protecţia împotriva incendiilor şi prevenirea extinderii acestora se pregătesc variante
de ieşire din zona respectivă.
0668.– (1) În localităţi şi zone industriale, staţionarea batalionului se organizează pe cvartale
şi cartiere, iar ocuparea acestora de către trupe se face numai după repartizarea lor pe subunităţi. Pe
timpul staţionării se folosesc şi parcurile.
(2) Pentru localizarea şi stingerea incendiilor, limitarea efectelor provocate de dărâmături şi
inundaţii, batalionul constituie elementele de salvare – evacuare necesare.
0669.– (1) La dispunerea în localităţi, batalionul trebuie să aibă în vedere unele
particularităţi, astfel, pentru a evita cartiruirea militarilor în mod individual sau în grupuri mici, ceea
ce ar duce la răspândirea acestora pe o suprafaţă mare, este necesară dispunerea trupelor în primul
rând în localurile cu destinaţie comună: şcoli, case de cultură, săli de spectacole.
(2) Trebuie să se ţină seama că o companie poate fi cartiruită într-un bloc sau grup de case,
iar un batalion într-un sat mai mare sau în 3-4 blocuri mijlocii.
0670.– (1) În zonele de deşert, condiţiile de staţionare a trupelor sunt deosebit de dificile.

NESECRET
214 din 376
 NESECRET
(2) Staţionarea în zonele de deşert trebuie să ţină seama de caracteristicile deşertului şi
condiţiile de temperaturi ridicate. De altfel, staţionarea trupelor poate avea ca scop aclimatizarea lor,
dar şi instruirea, antrenarea acestora pentru a desfăşura, ulterior, acţiuni de luptă în asemenea condiţii.
(3) Pentru a staţiona în asemenea condiţii, mai ales o perioadă mai lungă de timp, necesită
amenajări deosebite: corturi speciale; surse de apă; protecţie împotriva furtunilor de nisip etc.
0671.– (1) Raionul de staţionare al batalionului, de regulă, se stabileşte de către statul major
al eşalonului superior şi se comunică acesteia prin ordinul de operaţii.
(2) Când nu este posibil ca raionul de staţionare să fie recunoscut din timp, pentru această
activitate se destină o grupă de recunoaştere. Odată cu grupa de recunoaştere a comandamentului
batalionului se deplasează în raionul de staţionare şi grupele de recunoaştere ale subunităţilor din
subordine, inclusiv de logistică sau primite ca întărire/în sprijin.
0672.– (1) Atunci când forţele se dispun în zone care au fost ocupate anterior de către inamic,
înainte de ajungerea forţelor batalionului în astfel de locuri statul major desfăşoară următoarele
activităţi:
a) organizează cercetarea terestră, CBRN şi de geniu şi deminarea zonelor;
b) organizează adunarea, evidenţa şi paza tehnicii militare şi a materialelor părăsite de
inamic;
c) stabileşte posibilităţile de consum a apei şi a alimentelor;
d) stabileşte posibilităţile de utilizare a diferitelor categorii de muniţii, armamentului,
explozivilor şi a materialelor rămase după părăsirea zonei de către inamic.
(2) Rezultatele recunoaşterilor vor fi raportate comandantului de batalion pentru a fi incluse
în planul / ordinul de operaţii şi a fi luate măsurile impuse de situaţia concretă, care nu au putut fi
soluţionate de grupele de recunoaştere.
0673.– (1) Dispozitivul de staţionare. Ca orice acţiune, staţionarea presupune o anumită
ordonare a forţelor pentru a satisface nevoile de siguranţă şi posibilitatea de a intra rapid în luptă,
dacă situaţia o cere.
(2) Dispozitivul de staţionare se compune din:
a) elementele de cercetare;
b) elementele de siguranţă;
c) forţele principale;
d) sistemul de conducere;
e) sistemul logistic.
0674.– (1) Elementele de cercetare descoperă forţele inamicului care au posibilitatea
executării unor atacuri prin surprindere, capturează sau nimicesc grupurile de cercetare-diversiune,

NESECRET
215 din 376
 NESECRET
precum şi elementele teroriste ale acestuia, observă permanent drumurile de intrare/ieşire în/din raion,
determină porţiunile de drum distruse sau contaminate şi posibilităţile de varientare, determină starea
elementelor sistemului teritorial de comunicaţii şi descoperă noi surse de apă.
(2) Elementele de cercetare se constituie într-un sistem alcătuit din punctele de observare şi
patrulele de cercetare independente care acţionează în faţa elementelor de siguranţă, pe direcţiile
cele mai probabile de acţiune ale inamicului.
0675.– (1) Elementele de siguranţă au rolul de a preveni forţele principale împotriva unor
atacuri prin surprindere ale inamicului, de a întârzia acţiunile acestuia, a asigura intrarea organizată
în luptă a forţelor şi mijloacelor destinate nimicirii inamicului care atacă şi de a împiedica pătrunderea
unor elemente de cercetare, cercetare-diversiune şi teroriste, precum şi a unor persoane civile
neautorizate spre raionul de staţionare al forţelor principale.
(2) Valoarea elementelor de siguranţă, distanţa la care se trimit, precum şi fâşia ori sectorul
în care acţionează depind de: distanţa dintre raioanele de staţionare şi aliniamentul pe care se duc
acţiuni de luptă şi tipul acestora; specificul misiunii forţelor aflate în staţionare; importanţa direcţiilor
pe care se execută siguranţa; caracteristicile terenului; situaţia tactică în zonă; atitudinea populaţiei.
0676.– (1) Forţele aflate în staţionare organizează siguranţa nemijlocită, iar când există
pericolul de a fi atacate de inamic şi siguranţa staţionării.
(2) Siguranţa nemijlocită se organizează de fiecare subunitate din cadrul batalionului şi se
compune din posturi de pază /luptă independente şi patrule. Postul de pază /luptă independent are
valoarea unei grupe şi se trimite la o distanţă de până la 1,5 km faţă de perimetrul exterior al raionului
de staţionare.
(3) Siguranţa staţionării se organizează de către batalion atunci când acesta staţionează într-
o zonă bine delimitată şi se realizează prin: detaşamente de pază şi pichete de pază /independente.
0677.– (1) Fiecare subunitate subordonată îşi organizează propria siguranţă nemijlocită,
pentru care constituie: detaşamente de pază, pichete de pază /independente, posturi de pază
/independente, patrule, pânde, posturi de observare.
(2) Detaşamentul de pază poate fi de valoare companie de infanterie/tancuri. Acesta se
organizează pe direcţia cea mai probabilă de acţiune a inamicului. Acestuia i se stabilesc: fâşia de
responsabilitate, aliniamentul pentru apărare, aliniamentul până la care se execută cercetarea.
(3) Fâşia de responsabilitate a detaşamentului de pază poate avea o dezvoltare frontală de
până la 5 km pentru detaşamentul de valoare companie întărită. Depărtarea la care se trimit este de
până la 15 km.
0678.– (1) Pichetul de pază sau pichetul de pază independent, de valoare pluton, ocupă şi
pregăteşte un punct de sprijin cu o dezvoltare frontală de 500-1000 m, primeşte o fâşie de

NESECRET
216 din 376
 NESECRET
responsabilitate cu o lărgime de până la 2 km şi poate fi trimis la o distanţă de până la 5 km faţă de
batalionul căruia îi face siguranţa.
(2) Postul de pază independent sau postul de pază are valoarea unei grupe de infanterie şi
poate acţiona independent sau în cadrul plutonului care se constituie în pichet de pază /independent.
Acesta se trimite la o distanţă de 1,5 km - 2 km atunci când acţionează pe transportor amfibiu blindat
/maşina de luptă a infanteriei sau până la 1 km, când acţionează pe jos.
(3) Postul de pază organizează o poziţie de apărare cu o dezvoltare frontală de până la 200
m şi primeşte o fâşie de responsabilitate cu o lărgime de până la 600 m.
0679.– (1) Elementele de siguranţă părăsesc raionul/aliniamentul, poziţia sau se retrag la
ordinul sau cu aprobarea comandantului eşalonului care le-a trimis.
(2) Toate elementele de siguranţă, indiferent de mărimea lor, amenajează genistic poziţii de
apărare, lucrări de observare şi poziţii de tragere pentru armamentul principal, precum şi lucrări
pentru protecţia personalului şi a tehnicii.
0680.– (1) În faţa elementelor de siguranţă şi pe căile de acces spre locurile de cantonare a
trupelor se vor instala diferite obstacole şi baraje împotriva elementelor teroriste care pot folosi
maşini-capcană sau terorişti sinucigaşi.
(2) Aceste măsuri sunt absolut necesare, mai ales în teritorii care nu au fost securizate ori se
manifestă rezistenţă armată.
0681.– (1) Forţele principale se dispun în raionul de staţionare într-o anumită ordine, în aşa
fel încât ieşirea din propriul raion să se facă rapid pentru a se putea constitui oportun grupările de
forţe şi mijloace în cadrul dispozitivului operativ sau de luptă.
(2) Se va ţine seama de:
a) situaţia tactică;
b) scopul staţionării;
c) condiţiile geografice ale zonei;
d) compunerea de luptă;
e) caracterul probabil al acţiunilor militare ce se vor desfăşura în continuare.
0682.– Pentru dispunere, subunităţilor li se vor repartiza zone care vor avea, în principiu,
următoarele dimensiuni:
a) pentru fiecare batalion/divizion – 30 km²;
b) pentru fiecare companie – 5 km².
0683.– (1) Sistemul de conducere se instalează, de regulă, către centrul raionului de
staţionare al batalionului şi, dacă situaţia permite, în localităţi sau păduri, cu respectarea strictă a
regulilor de mascare.

NESECRET
217 din 376
 NESECRET
(2) Punctul de comandă de bază al batalionului se dispune într-o poziţie centrală în cadrul
raionului de staţionare, de regulă într-o localitate care oferă condiţii de cartiruire, de lucru, legătură, pază
şi mascare cât mai bune pentru personalul comandamentului, inclusiv pentru cel de pază şi deservire.
(3) Punctul de comandă de rezervă se va dispune la o distanţă de 2-3 km faţă de cel de bază,
în condiţii similare.
0684.– (1) Pentru legătură se vor folosi mijloacele cu fir şi mobile, în special cele din
sistemul de telecomunicaţii teritorial.
(2) O parte din resursa de elicoptere va fi folosită pentru legătura prin mijloace mobile.
(3) Legăturile prin mijloace radio se vor folosi numai în situaţia în care transmiterea
ordinelor şi semnalelor prin alte mijloace nu este oportună. Acestea vor funcţiona pe recepţie
permanentă, fiind gata să intre în orice moment în emisie pentru transmiterea semnalelor de înştiinţare
şi alarmare, precum şi a ordinelor foarte urgente.
0685.– În interiorul raionului de staţionare şi pe principalele căi de acces, precum şi pe căile de
deplasare spre raionul de staţionare de rezervă, se organizează serviciul de comenduire şi îndrumare a
circulaţiei.
0686.– (1) Dispunerea la teren a elementelor liniei de sprijin logistic al batalionului se
realizează ţinându-se seama de specificul şi condiţiile staţionării.
(2) Subunităţile şi formaţiunile de sprijin logistic se dispun în apropierea căilor de
aprovizionare şi evacuare către latura raionului opusă direcţiei celor mai puternice acţiuni probabile
ale inamicului, în raioane care să asigure condiţii de dispersare, de mascare, de pază şi de protecţie a
diferitelor elemente de logistică, precum şi accesul mijloacelor de transport în şi din acestea.
(3) Plutonul de sprijin logistic, Plutonul medical şi structura de execuţie a mentenanţei SEM
(Pluton mentenanţă / întreţinere) se dispun în cadrul raionului Cp. Stat Major. Plutonul mentenanţă
organizează şi îşi desfăşoară activitatea în R/LAED.
0687.– Schimbarea zonelor de staţionare de bază cu cele de rezervă ori cu altele se
execută cu aprobarea eşalonului superior, iar în situaţii de urgenţă, din proprie iniţiativă,
raportându-se despre aceasta.
0688.– (1) Activităţi desfăşurate în raionul de staţionare. Forţele care staţionează desfăşoară
un complex de activităţi care vizează, în esenţă, pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de luptă
următoare ori refacerea puterii de luptă: completarea cu resurse umane şi materiale, odihna
personalului, mentenanţa tehnicii militare, pregătirea pentru luptă etc.
(2) Activităţile care au loc pe timpul staţionării se desfăşoară cu respectarea strictă a
cerinţelor şi normelor de mascare.
(3) Deplasarea personalului şi a tehnicii se execută, de regulă, pe timp de noapte sau în

NESECRET
218 din 376
 NESECRET
condiţii de vizibilitate redusă, mai ales în condiţii de campanie. Excepţie reprezintă activităţile
desfăşurate în cadrul acţiunilor de stabilitate ori pentru sprijinul păcii, precum şi în cele post-conflict,
când activităţile, inclusiv deplasările se execută şi pe timp de lumină.
0689. – Când forţele se găsesc în raionul odihnei de zi/noapte, pe timpul deplasării prin marş,
transporturile logistice se fac numai pentru completarea cu resursele materiale absolut necesare,
pentru refacerea plinurilor de carburanţi-lubrifianţi, asigurarea hrănirii efectivelor şi executarea
asistenţei medicale de urgenţă.
0690.– (1) Amenajarea genistică a raionului de staţionare, de regulă, începe imediat ce
acesta a fost ocupat.
(2) Se vor amenaja genistic:
a) poziţiile de apărare pentru subunităţile din siguranţă;
b) lucrările de observare; adăposturile pentru personal şi tehnică;
c) terenurile de aterizare pentru elicoptere;
d) punctele de comandă; drumurile etc.
0691.– Staţionarea în tabere/camp-uri, specifică perioadelor de pace sau în acţiunile de
stabilitate ori pentru sprijinul păcii prezintă unele particularităţi, determinate tocmai de contextul în care
se desfăşoară acţiunile de luptă respective în afara localităţilor, folosind corturi ori alte construcţii, cu
dotări speciale care asigură condiţii de trai decente – locuri de odihnă, locuri pentru pregătire şi întâlniri,
locuri de recreere, locuri de îngrijire a spiritului-capele militare, apă curentă, duşuri, WC. etc.

SECŢIUNEA a 3-a
Regruparea şi înlocuirea

0692. – Având în vedere specificitatea războiului modern, caracterizat prin schimbarea

rapidă a dispozitivelor şi a fizionomiei acţiunilor, prin marea mobilitate a trupelor, dinamism şi
imprevizibilitate, regruparea şi înlocuirea, ca elemente de sine stătătoare în multitudinea acţiunilor
militare, capătă o importanţă crescândă, ele contribuind nemijlocit la optimizarea raportului de forţe
şi la compensarea unei posibile inferiorităţi numerice şi tehnice faţă de adversar.
0693. – Pentru conflictele militare care se desfăşoară în spaţiul de luptă modern, regrupările
şi înlocuirile au o frecvenţă ridicată şi o durată cu tendinţă de scădere, chiar şi pentru eşaloanele mari,
aceste acţiuni se execută deseori sub loviturile inamicului, ca rezultat al întrebuinţării tehnicii
moderne şi a trupelor specializate pentru lupta în dispozitivul inamicului.
0694.– (1) Regruparea forţelor este acţiunea prin care trupele proprii se deplasează dintr-
o zonă în alta sau de pe o direcţie pe alta, în vederea constituirii unui dispozitiv adecvat situaţiei

NESECRET
219 din 376
 NESECRET
existente la un moment dat, în scopul creării unei noi grupări de forţe şi mijloace, pentru trecerea la
o nouă formă de luptă, mutării efortului în cursul luptei în scopul reabilitării, întăririi grupării de
forţe existente, suplimentării efortului pe anumite direcţii, deplasarea forţelor şi mijloacelor în
vederea scoaterii lor de sub loviturile inamicului, schimbarea raionului de dispunere a militarilor şi
noilor unităţi/grupărilor de forţe tactice interarme.
(2) Prin regrupare se obţine, astfel, schimbarea dispozitivelor de luptă anterioare în alte zone
şi desfăşurarea unor acţiuni de luptă pe alte direcţii faţă de cele dinainte.
0695.– (1) Înlocuirea, ca acţiune intermediară, reprezintă scoaterea din linia frontului sau
din dispozitiv a unor forţe, pentru a le deplasa în ascuns spre înapoi sau de-a lungul frontului,
concomitent cu ocuparea poziţiilor pe care acestea le-au deţinut de alte forţe aduse din spate sau din
altă zonă.
(2) Această acţiune cuprinde un ansamblu de măsuri şi acţiuni, ce se execută, de regulă,
noaptea, în ascuns, pentru a preda unele fâşii/raioane altor trupe în vederea continuării acţiunilor de
luptă. Forţele care se înlocuiesc se regrupează în raioane dinainte stabilite şi urmează să primească
noi sarcini de luptă sau alte întrebuinţări.
0696. – Regruparea şi înlocuirea trupelor sunt factori de succes ai acţiunilor militare. Nici o
luptă nu poate fi concepute în afara existenţei unor regrupări sau înlocuiri de trupe, fie înainte de
declanşarea acţiunilor de luptă propriu-zise, fie pe timpul desfăşurării acestora.
0697. – Pentru a fi un factor de succes al acţiunii, regruparea şi înlocuirea trebuie să
îndeplinească următoarele cerinţe:
a) să fie oportune;
b) să se desfăşoare în secret şi, pe cât posibil, să asigure surprinderea;
c) să valorifice pe deplin capacităţile oferite de ansamblul unei situaţii date - meteo, teren,
comunicaţii, timp la dispoziţie, pregătirea trupelor şi comandamentelor.
0698. – Situaţiile în care batalionul execută regrupări pot fi identificate prin evidenţierea
unor seturi sau grupe de situaţii, in funcţie de următoarele criterii:
a) etapa de desfăşurare a războiului/conflictului armat;
b) momentul sau etapa acţiunilor militare;
c) fâşia sau zona în care se execută regrupările;
d) presiunea exercitată de inamic şi gradul de periculozitate al acţiunilor acestuia;
e) utilizarea sau nu a mijloacelor CBRN.
0699. – În funcţie de etapa de desfăşurare a războiului/conflictului armat, regrupările pot
avea loc în următoarele etape ale războiului:
a) în perioada iniţială a războiului;

NESECRET
220 din 376
 NESECRET
b) pe timpul desfăşurării acestuia.
06100. – În prima etapă se pot distinge mai multe situaţii:
a) regrupările executate în vederea trecerii la acoperire;
b) regrupările reclamate de realizarea, de la început, a apărării în zona frontierei de stat;
c) regrupările impuse de necesitatea angajării luptei cu forţe puternice de desant aerian şi
aeromobile ale agresorului, precum şi cu forţe paramilitare ostile autohtone;
d) regrupări de forţe şi mijloace dintr-o zonă de operaţii în alta, subordonate scopurilor
urmărite în perioada iniţială a războiului.
06101. – Celei de-a doua etape a războiului îi sunt caracteristice:
a) regrupările de forţe şi mijloace dintr-o zonă de operaţii în alta;
b) regrupările la sfârşitul unei acţiuni de luptă.
06102. – Dacă în desfăşurarea operaţiei strategice, între faza de apărare şi cea ofensivă se
interpune o perioadă de stabilizare sau reorganizare a zonei de operaţii şi, implicit, de o reorganizare
a acţiunilor, caracteristice pentru această perioadă sunt:
a) regrupările realizate pentru anihilarea unor grupări de forţe ale inamicului pătrunse pe
anumite direcţii sau care acţionează în anumite zone;
b) regrupări realizate pentru concentrarea forţelor necesare îndeplinirii scopurilor pe
anumite direcţii considerate hotărâtoare pentru deznodământul acţiunii de luptă;
c) regrupări determinate de resubordonarea unor unităţi sau mari unităţi;
d) regrupări determinate de restructurarea dispozitivului în vederea trecerii la ofensivă.
06103. – În funcţie de al doilea criteriu – momentul/etapa acţiunii militare – se disting
următoarele situaţii:
a) regrupări executate în perioada de pregătire a acţiunii de luptă;
b) regrupări executate pe timpul desfăşurării acţiunii de luptă;
c) regrupări executate după încheierea acţiunilor de luptă.
06104.– (1) În funcţie de rolul ce i se atribuie batalionului după îndeplinirea unei sarcini, la
nivelul ei se va produce o regrupare specifică. După ajungerea pe aliniamentul stabilit prin sarcină,
batalionul poate continua ofensiva pe aceeaşi direcţie ori pe alta, poate fi destinat să consolideze acel
aliniament sau să acopere flancul grupării principale de forţe care acţionează pe direcţia de efort, mai
poate fi angajat la încercuirea şi anihilarea unor forţe ale inamicului sau poate fi înlocuit de alte forţe
pentru a primi o altă sarcină.
(2) Indiferent de caracterul şi conţinutul noii sarcini, batalionul îşi modifică dispozitivul
propriu la sfârşitul acţiunii, toate acestea presupunând regruparea forţelor.
06105.– (1) În funcţie de al treilea criteriu – fâşia/raionul în care se execută regruparea –

NESECRET
221 din 376
 NESECRET
se pot distinge:
a) regrupările executate în propria fâşie /raion de acţiune;
b) regrupările executate în propria fâşie dar şi cu angajarea unei părţi din fâşia vecinului;
c) regrupările executate dintr-o fâşie în alta, cu schimbarea totală a fâşiei/raionului de
acţiune /responsabilitate.
(2) În raport cu acest criteriu se pune în evidenţă amploarea spaţiului în care se execută
regruparea, raportată la fâşia/raionul iniţial, şi se pot studia particularităţile ce sunt imprimate
regrupării de către fiecare situaţie în parte. Se are în vedere în acest caz, cu prioritate, o regrupare prin
care doar se modifică structura de referinţă a eşalonului regrupat.
(3) Tot în funcţie de spaţiul în care se desfăşoară, se evidenţiază şi regrupările executate în
adâncimea dispozitivului eşalonului superior. Acestea, de regulă, sunt regrupări ample, care se
desfăşoară pe spaţii mari, în adâncimea operativă sau chiar strategică.
06106. – În funcţie de cel de al patrulea criteriu – presiunile exercitate de inamic şi gradul
de periculozitate al acţiunilor acestuia – se disting:
a) regrupările executate în contact nemijlocit cu inamicul şi sub presiunea puternică a
acestuia;
b) regrupările executate în afara contactului nemijlocit cu inamicul, mai des întâlnite în
spaţiul operativ şi în cel strategic;
c) regrupările care au loc în adâncimea dispozitivului inamicului - desantul aerian, forţele
destinate executării raidurilor de amploare mare, unităţi care duc lupta în încercuire sau pregătesc
ieşirea din încercuire, precum şi în cazul forţelor care păstrează zone libere.
06107.– (1) În funcţie de cel de al cincilea criteriu – utilizarea mijloacelor CBRN de către
inamic – se pot distinge următoarele situaţii:
a) regrupările de trupe în condiţiile întrebuinţării de către inamic a mijloacelor CBRN;
b) regrupările de trupe în condiţiile neîntrebuinţării de către inamic a mijloacelor CBRN.
(2) Este utilă folosirea acestui criteriu deoarece, chiar dacă în prezent folosirea acestui tip de
muniţii şi îndeosebi a celei nucleare este adusă în discuţie din ce în ce mai rar, încă nu există un sistem
internaţional oficial instituit în vederea garantării protecţiei împotriva acestui pericol şi asemenea
mijloace pot fi utilizate ca factor de descurajare.
(3) Chiar şi atunci când nu se întrebuinţează armele de distrugere în masă şi nici nu există
un pericol iminent de trecere la utilizarea lor, pe timpul regrupărilor de trupe în care se realizează
concentrări şi aglomerări de forţe şi mijloace, se iau toate măsurile de protecţie necesare împotriva
mijloacelor CBRN.
06108.– (1) Diversitatea situaţiilor în care va avea loc regruparea trupelor determină

NESECRET
222 din 376
 NESECRET
procedee specifice de executare.
(2) Se aplică patru procedee distincte de regrupare:
a) din spate spre front;
b) dinspre front spre spate;
c) de-a lungul frontului;
d) combinat.
06109.– (1) Astfel, regruparea trupelor din spate spre front constă în deplasarea spre
aliniamentul de contact/spre front a forţelor şi mijloacelor implicate în regrupare. Simpla deplasare,
mişcare spre înainte a eşalonului doi sau rezervei, a rezervelor de armă şi detaşamentelor cu diferite
destinaţii, nu înseamnă neapărat o regrupare executată după procedeul „din spate spre front”.
(2) Regruparea după acest procedeu intervine doar atunci când deplasarea unor elemente de
dispozitiv, cum sunt cele enumerate mai sus ori numai părţi din acestea, induce o modificare esenţială
ori chiar restrânsă în modul de structurare şi dispunere în teren a forţelor şi mijloacelor, în vederea
continuării luptei.
06110.– (1) Regruparea dinspre front spre spate angajează, de regulă, forţe aflate în contact
nemijlocit cu inamicul, diverse rezerve şi detaşamente, subunităţi de aruncătoare etc.
(2) Procedeul se regăseşte în regrupările executate ca urmare a presiunilor puternice
exercitate de inamic, mai ales pe timpul desfăşurării luptei de apărare şi în retragere. Regruparea
dinspre front spre spate este frecvent provocată, între alţi factori, de restrângeri ale fâşiei de acţiune.
(3) Micşorarea fâşiei de ofensivă a batalionului aflat în ofensivă va determina o regrupare
de forţe şi mijloace a cărei esenţă nu se va limita la aducerea forţelor şi mijloacelor rămase în afara
fâşiei de ofensivă, printr-o deplasare spre înapoi, în spate, ci angajează, de multe ori, o parte
importantă a forţelor batalionului.
06111. – (1) Regruparea executată după procedeul de-a lungul frontului reprezintă
mişcarea de translaţie de-a lungul frontului ce o execută forţele şi mijloacele supuse procesului de
regrupare. Procedeul comportă riscuri suplimentare, mai ales în cazul regrupărilor executate în
contact nemijlocit cu inamicul, pe timpul zilei şi la o distanţă mică faţă de aliniamentul de contact.
(2) Frecvent, ca şi în cazul procedeului anterior, regruparea de-a lungul frontului este
determinată de modificarea fâşiei de acţiune, de această dată în sensul extinderii ei sau atunci când se
mută efortul trupelor pe altă direcţie şi în rezervă nu sunt forţe suficiente pentru a fi angajate în acest
spaţiu ori acestea primesc alte destinaţii.
06112. – Regruparea prin procedeul „combinat” presupune aplicarea concomitentă, în
cadrul aceleiaşi regrupări, a cel puţin două procedee din cele prezentate mai sus, în esenţa lor, sau
doar în unele aspecte specifice acestora. Rezultă, deci, o regrupare în care deplasările, redislocările,

NESECRET
223 din 376
 NESECRET
mişcările, în general, pe care le execută forţele angajate în regrupare au loc în sensuri diferite; din
spate spre front, combinate cu cele de-a lungul frontului; din spate spre front, de-a lungul frontului şi
dinspre front spre spate.
06113. – Regruparea trebuie să fie simplă şi realistă, pregătită minuţios, să se desfăşoare
rapid şi în secret, de regulă pe timp de noapte sau în alte condiţii de vizibilitate redusă, şi să se execute
pe baza unei bune cunoaşteri a situaţiei operative şi tactice. În anumite condiţii regruparea se poate
executa şi pe timp de zi.
06114. – Pentru pregătirea şi desfăşurarea regrupării, comandantul are în vedere:
a) scopul şi finalitatea regrupării - dintr-un raion în alt raion; dintr-un dispozitiv de luptă în
altul; dintr-un raion în dispozitiv de luptă; cu sau fără înlocuirea forţelor;
b) felul deplasărilor - marş, transport, deplasare combinată;
c) tipul de acţiune în curs de desfăşurare şi a celor viitoare;
d) acţiunile inamicului;
e) caracteristicile terenului şi condiţiile meteo.
06115. – Pe timpul regrupării, forţele trebuie să-şi menţină puterea de luptă la un nivel care
să-i permită trecerea la îndeplinirea oricăror sarcini.
06116. – Regruparea unităţii din contact cu inamicul este precedată, de regulă, de înlocuirea
ei, şi se execută în vederea constituirii unui nou dispozitiv sau când aceasta şi-a pierdut puterea de
luptă.
06117. – Pentru unităţile care se regrupează, se stabilesc raioane de adunare care, în
principiu, sunt dispuse între eşalonul întâi şi eşalonul doi ale eşalonului superior, avându-se în vedere
existenţa drumurilor de acces, posibilitatea deplasării în ascuns, mascarea activităţilor şi elementelor
de dispozitiv şi posibilitatea dispunerii dispersate a forţelor.
06118. – Regrupările din fâşia/raionul/sectorul batalionului se execută potrivit concepţiei
comandantului acestuia, iar cele care se desfăşoară prin fâşiile vecinilor sau în zona de spate a
eşalonului superior se organizează pe baza ordinului comandantului acestuia.
06119. – Pentru pregătirea regrupării, în principiu, se desfăşoară următoarele activităţi:
a) studierea şi elaborarea cursurilor acţiunii;
b) transmiterea ordinelor preliminare către subordonaţi;
c) elaborarea documentelor necesare ieşirii din raioanele/aliniamentele ocupate, constituirii
dispozitivului de deplasare şi desfăşurării acţiunii în zona finală; transmiterea ordinului de operaţii,
pe măsura elaborării şi pe urgenţe; organizarea recunoaşterilor de-a lungul itinerarelor de deplasare
şi în raionul /pe aliniamentul final;
d) organizarea acţiunii şi a cooperării;

NESECRET
224 din 376
 NESECRET
e) stabilirea şi aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii şi protecţiei forţelor pe timpul
executării regrupării.
06120. – Studierea şi elaborarea cursurilor acţiunii au la bază analiza situaţiei şi estimările
compartimentelor din comandament, ale ofiţerilor de armă şi/sau ale comandanţilor subunităţilor de
sprijin şi presupun:
a) stabilirea celor mai favorabile itinerare de deplasare pentru ieşirea din dispozitivul de
acţiune şi ocuparea noilor aliniamente de către unităţile organice şi cele primite ca întărire;
b) executarea recunoaşterilor;
c) culegerea şi verificarea ultimelor informaţii despre: situaţia inamicului şi caracterul
acţiunilor sale, atât pe aliniamentul iniţial şi de-a lungul itinerarelor de deplasare cât şi pe aliniamentul
final; amenajarea genistică a terenului şi existenţa posibilităţilor de varientare a punctelor obligatorii de
trecere; liniile de comunicaţii fir construite, starea acestora, capacitatea şi posibilităţile lor de lucru;
caracteristicile itinerarelor de deplasare - lungimea, capacitatea şi starea lor.
06121. – Regruparea se consideră încheiată atunci când comandantul batalionului raportează
eşalonului superior că toate forţele de care dispune sunt în raionul sau dispozitivul ordonat.
06122. – Situaţiile în care se pot executa înlocuirile sunt:
a) înlocuiri executate pe timpul luptei ofensive;
b) înlocuiri executate pe timpul luptei de apărare.
06123. – În ofensivă, înlocuirea se execută în următoarele situaţii:
a) când forţele care atacă sunt aduse din spate şi ocupă baza de plecare, preluând raioanele/
sectoarele forţelor din contact;
b) când forţele din contact îşi restructurează dispozitivul în vederea trecerii la ofensivă, în
acelaşi timp are loc şi o regrupare;
c) când o parte din unităţi şi-au pierdut puterea de luptă pe timpul desfăşurării ofensivei, iar
pentru continuarea acesteia sunt necesare forţe proaspete, din eşalonul doi/rezervă.
06124. – În apărare, înlocuirea unui batalion de infanterie poate avea loc când:
a) şi-a pierdut puterea de luptă;
b) trece la îndeplinirea unor noi sarcini pe o altă direcţie;
c) eşalonul superior îşi reconstituie eşalonul doi/rezerva care a fost introdusă anterior în
luptă.
06125. – Indiferent de tipul acţiunii de luptă, înlocuirea la nivel de batalion trebuie să se
facă în timp scurt, de regulă în aceeaşi noapte.
06126. – Activităţile şi acţiunile desfăşurate pentru realizarea înlocuirii trebuie să asigure
îndeplinirea următoarelor cerinţe:

NESECRET
225 din 376
 NESECRET
a) reducerea timpului de înlocuire prin optimizarea relaţiei posibilităţi-necesităţi;
b) devansarea şi surprinderea inamicului prin eficientizarea activităţilor de cercetare,
păstrarea secretului, mascarea acţiunilor şi inducerea în eroare a acestuia;
c) simplitate şi realism în executarea acţiunii;
d) exercitarea unei conduceri continue suple şi active.
06127. – Pe timpul înlocuirii, comandanţii forţelor care înlocuiesc şi a celor înlocuite trebuie
să aibă în vedere contracararea unor factori de risc, cum ar fi:
a) concentrarea forţelor într-un spaţiu restrâns;
b) posibilitatea apariţiei confuziei datorită funcţionării simultane a două sisteme de comandă
într-o singură zonă;
c) prezenţa simultană a forţelor care înlocuiesc şi a celor înlocuite în acelaşi spaţiu.
06128. – Înlocuirea forţelor se execută prin următoarele procedee:
a) înlocuirea forţelor dintr-un raion/fâşie/zonă de operaţii cu alte forţe care preiau misiunea
celor înlocuite;
b) trecerea către înainte prin dispozitivul forţelor aflate la contact în vederea desfăşurării
luptei ofensive;
c) trecerea către înapoi prin dispozitivul forţelor care ocupă o fâşie/raion/poziţie de apărare.
06129. – Pentru pregătirea şi desfăşurarea înlocuirii comandantul batalionului trebuie să aibă
în vedere:
a) securitatea acţiunilor şi protecţia forţelor;
b) stabilirea din timp a legăturii;
c) executarea cercetării pentru stabilirea posibilităţilor de acţiune ale inamicului în
fâşia/raionul/poziţia preluată;
d) realizarea unui schimb detaliat de informaţii referitoare la situaţia operativă actuală;
e) ordinele şi planurile de operaţii în vigoare;
f) delimitarea fâşiei, dispunerea elementelor de dispozitiv şi existenţa căilor de comunicaţie;
g) stabilirea itinerarelor de deplasare;
h) stabilirea fâşiilor/raioanelor/aliniamentelor subunităţilor subordonate, inclusiv cele de
concentrare şi de desfăşurare;
i) sincronizarea;
j) sprijinul prin foc executat de către subunităţile aflate în dispozitiv în folosul celor care se
deplasează;
k) organizarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaţiei;
l) succesiunea şi termenele de înlocuire;

NESECRET
226 din 376
 NESECRET
m) misiunile, itinerarele şi procedeele de deplasare;
n) ora trecerii pe la punctele /aliniamentele iniţiale şi cele de coordonare;
o) reducerea vulnerabilităţii prin deplasarea pe timp de noapte sau în condiţii de vizibilitate
redusă.
06130. – Când înlocuirea se execută prin trecerea către înainte prin dispozitivul de luptă al
forţelor aflate la contact se stabilesc, în plus: aliniamente şi zone de coordonare şi control; momentul
începerii atacului; durata şi perioada în care forţele aflate la contact asigură sprijinul atacului; cerinţe
specifice de cercetare; relaţiile de comandă.
06131. – Când înlocuirea se execută prin trecerea către înapoi prin dispozitivul forţelor care
se apără în spate, se mai stabilesc: măsuri pentru asigurarea trecerii din timp a elementelor care nu
sunt implicate în acţiunile în curs de desfăşurare (în special subunităţi logistice, unele rezerve), pentru
reducerea densităţii forţelor din raion; itinerare pentru deplasare; aliniamentul de predare a luptei;
punctele de pătrundere prin dispozitivul forţei din apărare şi semnalele de recunoaştere; zona în care
se deplasează /adună forţele care se înlocuiesc.
06132. – Pentru unităţile care se înlocuiesc, se stabilesc raioane de adunare, iar pentru cele
care înlocuiesc, raioane de plecare.
06133. – În funcţie de situaţia existentă şi posibilităţile armamentului de artilerie al
inamicului, la stabilirea raioanelor se are în vedere scoaterea forţelor din raza de acţiune a acestuia,
precum şi existenţa drumurilor de acces care trebuie să asigure desfăşurarea acţiunilor în ascuns şi
dispersarea forţelor.
06134. – Înlocuirea trebuie să se execute astfel încât unităţile înlocuite să ajungă până în zori
în raioanele de adunare.
06135. – În unele situaţii, forţele care înlocuiesc pot ocupa baza de plecare, fără a mai intra în
raioane de plecare, iar cele înlocuite, după începerea ofensivei, îşi constituie din mişcare coloanele
de marş şi se deplasează direct către zonele viitoarelor acţiuni, fără a mai ocupa raioane de adunare.
06136. – Planificarea înlocuirii presupune ca următorii factori să fie luaţi, în mod deosebit,
în considerare:
a) siguranţa şi protecţia: intenţia de a executa o înlocuire trebuie să fie mascată faţă de
inamic; măsurile de inducere în eroare trebuie să includă continuarea activităţilor normale; datorită
vulnerabilităţii crescute în timpul unor astfel de acţiuni pot fi impuse măsuri suplimentare de
protecţie;
b) stabilirea din timp a legăturii; coordonarea şi cooperarea nemijlocită sunt necesare la toate
nivelurile şi executate din timp între trupele aflate în poziţii şi cele care se deplasează; trebuie realizată
o cercetare cât mai detaliată a situaţiei de către forţele care realizează înlocuirea;

NESECRET
227 din 376
 NESECRET
c) stabilirea itinerarelor de deplasare;
d) stabilirea fâşiilor / raioanelor: aceasta va include stabilirea raioanelor de concentrare şi de
desfăşurare;
e) sincronizarea: calculul timpului pentru executarea acţiunii va fi făcut pe baza indicaţiilor
date de către comandantul întregii operaţii/acţiuni de luptă;
f) sprijinul prin foc: forţele aflate în poziţii vor asigura întotdeauna sprijinul prin foc pentru
forţele care se deplasează.
06137. – La înlocuirea forţelor trebuie acordată atenţie la:
a) acordarea de timp suficient la toate nivelurile pentru un schimb detaliat de informaţii
referitoare la situaţia tactică actuală, ordine şi/sau planuri de operaţii în vigoare, organizarea fâşiei de
acţiune şi dispunerea instalaţiilor şi căilor de comunicaţii;
b) momentul transferului comenzii/responsabilităţii între forţele care se înlocuiesc către
cele care au efectuat înlocuirea;
c) reducerea vulnerabilităţii prin deplasarea pe timp de noapte sau în condiţii de vizibilitate
redusă.
06138. – Pentru trecerea spre înainte prin dispozitivul trupelor aflate la contact,
comandantul acţiunii va stabili, în mod normal, cel puţin următoarele elemente:
a) aliniamentele şi zonele /raioanele de control;
b) momentul începerii atacului;
c) durata sprijinului pentru atac de către forţele aflate în poziţii, în contact cu inamicul;
d) cerinţele specifice de cercetare;
e) relaţiile de comandă.
06139. – Planul de operaţii al forţei care execută depăşirea aliniamentului de contact are
prioritate.
06140. – (1) Pentru trecerea spre înapoi prin dispozitivul unei unităţi este necesar să se aibă
în vedere că trebuie asigurată trecerea din timp a elementelor care nu sunt folosite pentru acţiunile
curente (în special logistica), pentru a reduce densitatea forţelor în raion.
(2) Comandantul acţiunii va stabili:
a) itinerare suficiente pentru deplasarea forţei;
b) aliniamentul de predare a luptei;
c) zona în care se deplasează / adună sau se desfăşoară.
06141. – Executarea înlocuirilor se va face ţinându-se cont că:
a) înlocuirea forţelor depinde în mod deosebit de timpul disponibil şi condiţiile locale. Ea
poate avea loc simultan în întreaga fâşie sau poate fi realizată pe etape în funcţie de timp şi spaţiu.

NESECRET
228 din 376
 NESECRET
Dacă forţele sunt înlocuite simultan în întreaga fâşie timpul cerut este mai scurt, dar capacitatea de
apărare este considerabil redusă, inamicul având şanse mai mari să descopere acţiunea datorită
amplorii deplasărilor. Din contră, o înlocuire treptată are loc într-o perioadă de timp mai îndelungată,
dar o mare parte a elementelor din cadrul forţei din apărare este gata de luptă în orice moment, iar
mascarea este mai uşor de realizat;
b) forţele de sprijin al luptei nu ar trebui înlocuite în acelaşi timp cu forţele luptătoare;
c) în general vor fi exploatate, pentru înlocuire, noaptea şi condiţiile de vizibilitate redusă,
mai ales când inamicul este aproape. Dacă este posibil, elementele înaintate ale unităţii care execută
înlocuirea vor face o cercetare în cursul zilei. Dacă acest lucru nu este posibil sau dacă unitatea care
execută înlocuirea are nevoie de ajutor suplimentar pentru a se familiariza rapid cu condiţiile locale,
elementele de spate ale unităţii înlocuite vor realiza orientarea;
d) comunicaţiile trebuie să fie menţinute, fără a fi modificate, permanent, dacă este posibil,
pe întreaga durată a înlocuirii;
e) forţele de sprijin logistic ale unităţii înlocuite vor fi trimise înapoi cât mai curând posibil.
Materialele comune pre-poziţionate şi materialul pentru baraje vor fi preluate în mod normal de către
forţa care realizează înlocuirea.
06142. – Trecerea spre înainte prin dispozitivul trupelor aflate la contact se va executa
ţinându-se cont de faptul că forţa care se deplasează va exploata avantajul protecţiei asigurate de către
forţa aflată în poziţii pentru a se desfăşura în vederea atacului. Întreaga deplasare dinspre înapoi către
forţele aflate în dispozitiv şi peste aliniamentul de atac ar trebui să se desfăşoare ca o singură mişcare
continuă pentru a preveni aglomerarea forţelor.
06143. – La trecerea spre înapoi prin dispozitivul unei unităţi a trupelor proprii se va ţine
cont de următoarele:
a) înainte ca acţiunea să înceapă, răniţii, vehiculele de importanţă secundară, echipamentul
şi materialele trebuie evacuate din timp astfel încât căile de comunicaţie să fie menţinute libere pentru
deplasarea forţelor principale;
b) deplasarea peste aliniamentul de predare a luptei, acolo unde responsabilitatea se
schimbă, trebuie să se desfăşoare fără întrerupere;
c) elementele de siguranţă din fâşie trebuie să fie suficient de puternice pentru a executa
apărarea temporară până când trecerea prin dispozitivul de luptă al trupelor proprii este completă;
d) în timpul trecerii prin dispozitivul de luptă, poate fi necesar ca elementele forţei care se
deplasează să fie trecute sub controlul operativ al forţei aflată în fâşie, pentru a face faţă împreună
situaţiei dificile cauzată de către acţiunea inamicului.
06144. – (1) Folosirea forţelor de sprijin al luptei este de o mare importanţă.

NESECRET
229 din 376
 NESECRET
(2) Aruncătoarele. Poziţiile de luptă ale aruncătoarelor care sosesc în fâşie trebuie să fie
dispuse astfel încât să nu fie necesară o nouă dispunere în viitorul apropiat. În cazul trecerii spre
înainte prin dispozitivul trupelor aflate la contact, subunităţile de sprijin prin foc ale forţei aflate în
fâşie, de obicei, nu ar trebui repoziţionate atâta timp cât ele pot asigura sprijinul de pe poziţiile lor.
(3) Sprijinul aerian. Superioritatea aeriană locală va reduce vulnerabilitatea forţelor în timpul
perioadelor când aglomerarea forţelor nu poate fi evitată în teren. Pentru înlocuirea forţelor vor fi
situaţii în care sprijinul aerian ofensiv asigurat de către avioanele de luptă aflate în alertă poate să
ajute la îndeplinirea cu succes a acţiunilor.
(4) Aviaţia. Elicopterele pot fi solicitate pentru a economisi timp la desfăşurarea grupurilor
de legătură şi de cercetare. În alte situaţii ele sunt utilizate conform destinaţiei.
(5) Trupele de geniu. Misiunile lor vor include:
a) înlocuirea forţelor: ajutor acordat prin misiuni de menţinere a capacităţii de a supravieţui
şi prin cele de preluare a planului de baraje existent;
b) trecerea spre înainte prin dispozitivul trupelor în contact: deschiderea şi menţinerea căilor
de comunicaţie, incluzând trecerea unor obstacole;
c) trecerea spre înapoi prin dispozitivul unei unităţi al trupelor proprii: menţinerea căilor de
comunicaţie şi misiuni de contramobilitate, incluzând închiderea căilor de comunicaţie şi distrugerea
punctelor de trecere pentru a împiedica înaintarea inamicului;
d) în momentul în care se execută trecerea spre înainte sau trecerea spre înapoi în dispozitiv,
forţa aflată pe poziţii are responsabilitatea să asigure mobilitatea unităţii care execută înlocuirea de-a
lungul căilor de comunicaţie sau coridoarelor care trec prin sectoarele sale. Crearea culoarelor de
trecere prin barajele unităţilor aflate în fâşie necesită aprobarea comandantului forţei care este atât
comandantul forţei care staţionează cât şi al celei care se deplasează.
(6) Apărarea antiaeriană. Inevitabila aglomerare a unităţilor în timpul acţiunilor de
înlocuire vor mări vulnerabilitatea la atacul aerian. Aceasta poate solicita modificarea stării de
pregătire a apărării antiaeriene.
(7) Unităţile de apărare CBRN. Unităţile de apărare CBRN vor supraveghea unităţile care
revin în dispozitivul trupelor proprii din punct de vedere al contaminării şi vor executa acţiuni de
decontaminare în vederea reducerii răspândirii contaminării.
06145. – Conducerea:
a) înlocuirea forţelor: Comandantul unităţii înlocuite este responsabil pentru apărarea fâşiei
sale până la predarea comenzii. Momentul când comanda va fi predată este determinat prin acord
scris între comandanţii celor două unităţi şi aprobarea comandantului superior. Cei doi comandanţi
trebuie să fie dispuşi în acelaşi loc pe parcursul acţiunii. După preluarea comenzii, comandantul

NESECRET
230 din 376
 NESECRET
unităţii care execută înlocuirea îşi va asuma comanda operativă a tuturor elementelor unităţii înlocuite
care nu au fost încă înlocuite. Predarea/schimbarea comenzii va fi raportată comandantului superior.
b) trecerea spre înainte prin dispozitivul trupelor aflate la contact şi controlul acţiunii
trebuie exercitate de statul major al eşalonului superior forţelor implicate. De obicei, comandantul
forţei care atacă îşi asumă responsabilitatea pentru conducerea acţiunii dincolo de aliniamentul de
plecare la atac în momentul începerii atacului.
c) trecerea spre înapoi prin dispozitivul unei unităţi şi controlul deplasării elementelor
forţelor aflate în mişcare se va face în conformitate cu indicaţiile comandantului eşalonului superior
şi, de obicei, va fi responsabilitatea forţei aflate în fâşie. Transferul efectiv al responsabilităţii va fi
convenit de obicei, între cei doi comandanţi care execută acţiunea. Acesta poate fi realizat cu mai
multă eficienţă dacă aceşti comandanţi vor fi dispuşi în acelaşi loc. Când este cazul, pe măsură ce
acţiunea progresează, comandanţii nivelurilor inferioare pot fi de asemenea dispuşi în acelaşi punct.
Schimbarea responsabilităţii este raportată de către comandantul forţei aflate în fâşie. Comandantul
forţei care se deplasează va raporta când revenirea în dispozitiv a forţelor sale este completă.
06146. – Coordonarea. Statul major al eşalonului superior care coordonează acţiunea va
stabili următoarele detalii care prezintă importanţă în acţiunile de înlocuire:
a) perioada în care acţiunea va fi executată;
b) desemnarea aliniamentelor de control şi a itinerariilor;
c) măsurile pentru realizarea legăturii, cercetării şi constituirea grupurilor de recunoaştere;
d) sprijinul prin foc;
e) sprijinul aerian tactic al operaţiilor terestre;
f) planurile de inducere în eroare;
g) măsurile de control al spaţiului aerian;
h) apărarea antiaeriană;
i) sprijinul logistic al luptei, care include şi criterii pentru predarea tehnicii de luptă şi a
materialelor.
06147. – (1) Comunicaţiile. Pentru a masca prezenţa altei forţe faţă de inamic, planul
comunicaţiilor trebuie să sprijine planul de inducere în eroare.
(2) Planul comunicaţiilor ar trebui să includă toate acele detalii pe care cele două forţe
implicate le vor solicita pentru o acţiune coordonată. Incompatibilitatea echipamentului va fi depăşită
prin folosirea echipelor de legătură.
06148. – (1) Sprijinul logistic al luptei. În timpul acţiunii de înlocuire, forţa care staţionează
ar trebui să ajute, când este posibil, la evacuarea răniţilor, adunarea şi evacuarea vehiculelor,
combustibilului şi muniţiei. Forţa care preia responsabilitatea pentru acţiunile viitoare trebuie să aibă

NESECRET
231 din 376
 NESECRET
stocurile complete.
(2) Stocurile trebuie să fie verificate pentru interoperabilitate înainte de orice astfel de
acţiune, deoarece aceasta poate afecta îndeplinirea misiunii.

SECŢIUNEA a 4-a
Înaintarea spre contact

06149.– (1) Prin înaintarea spre contact batalionul caută să realizeze sau să restabilească
legătura cu inamicul în condiţiile cele mai favorabile pentru forţele principale.
(2) Cercetarea, atât cea terestră cât şi cea aeriană, are un rol deosebit pentru a câştiga şi
menţine iniţiativa în situaţia deplasării pentru a stabili contactul cu inamicul.
(3) Elementele de siguranţă ale inamicului vor fi capturate, nimicite sau neutralizate, astfel
încât să nu fie împiedicată deplasarea forţelor principale. Totodată, este necesar să se ia măsuri
eficiente pentru siguranţa flancurilor forţelor principale împotriva eventualelor atacuri ale inamicului.
06150.– (1) Înaintarea spre contact este întotdeauna executată în vederea desfăşurării acţiunii de
luptă şi este încheiată în momentul când forţele principale sunt dispuse în teren în conformitate cu planul
comandantului. De cele mai multe ori aceasta semnifică desfăşurarea forţelor pentru realizarea
dispozitivului de luptă, care poate fi o etapă a acţiunii de luptă de ansamblu a grupării de forţe.
(2) Deplasarea spre contact cuprinde:
a) anihilarea sau determinarea retragerii elementelor de mică valoare ale inamicului -
elemente de cercetare, siguranţă / acoperire ori destinate acţiunilor de întârziere;
b) cucerirea terenului de importanţă tactică.
06151.– Situaţiile în care ar putea avea loc deplasarea pentru luarea contactului cu inamicul
sunt următoarele:
a) pentru trecerea la ofensivă din mişcare, împotriva trupelor de desant aerian, aeropurtate
şi aeromobile ori terestre inamice pătrunse prin surprindere în zona de operaţii;
b) după deplasarea în teatrul de operaţii şi intrarea în zona de responsabilitate;
c) după desfăşurarea forţelor în zona de operaţii pentru trecerea la ofensivă împotriva
grupărilor de forţe inamice;
d) pe timpul dezvoltării ofensivei în adâncime, pentru urmărirea inamicului care se retrage,
când s-a pierdut contactul cu acesta;
e) pentru anihilarea ori pentru interzicerea manevrei trupelor aeropurtate şi aeromobile ori
altor forţe inamice pătrunse în spate/inclusiv forţe de desant maritim în zonele de coastă, atât în luptele

NESECRET
232 din 376
 NESECRET
de apărare cât şi în cele ofensive / pentru executarea acţiunilor de luptă în spate.
6152. – Complexitatea teatrelor şi zonelor de operaţii, precum şi diversitatea situaţiilor în
care vor acţiona trupele determină şi mulţimea de situaţii în care batalionul va exec uta deplasări
pentru a lua contactul cu inamicul.
06153.– Pe timpul deplasării, ritmul de înaintare se schimbă în funcţie de situaţia concretă.
Acţiunea rapidă, îndrăzneaţă trebuie combinată cu menţinerea echilibrului şi controlului, astfel încât
reacţia inamicului şi schimbările din teren să poată fi depăşite fără probleme.
06154.– Deplasarea pentru luarea contactului cu inamicul se încheie atunci când misiunea
planificată este îndeplinită sau când acţiunea inamicului cere desfăşurarea şi concentrarea efortului
forţelor principale ale batalionului.
06155.– Batalionul va executa deplasarea spre contact în cadrul eşalonului superior sau
independent. Pentru realizarea deplasării se organizează elementele caracteristice deplasării prin
marş, în condiţiile existenţei pericolului întâlnirii cu inamicul.
06156.– Elicopterele de atac şi trupele blindate asigură mobilitatea şi flexibilitatea necesare,
precum şi cercetarea oportună pe timpul deplasării.
06157.– (1) Forţele principale constituie puterea principală de luptă a batalionului.
(2) Subunităţile batalionului sunt dispuse în coloană, astfel încât să permită folosirea
manevrabilităţii maxime în timpul deplasării sau când contactul cu inamicul a fost realizat.
(3) Dispunerea forţelor principale faţă de elementele de cercetate şi cele de siguranţă
constituie un element foarte important al deciziei comandantului. Observarea, supravegherea şi
strânsa coordonare cu cercetarea aeriană contribuie la securitatea forţelor principale.
06158.– Planificarea trebuie făcută prin cea mai bună utilizare a informaţiilor din toate
sursele, incluzând recunoaşterea aeriană, aceasta fiind de o importanţă deosebită.
06159.– (1) Întrebuinţarea în luptă a elementelor de siguranţă şi a forţelor principale depinde
de numărul de comunicaţii accesibile.
(2) Ritmul de înaintare este diferit de-a lungul frontului, în funcţie de caracteristicile
terenului, descoperirea din timp a dispunerii şi valorii poziţiilor inamicului corelată cu posibilitatea
ocolirii acestora.
06160.– Dispunerea diferitelor elemente din compunerea forţelor principale – forţe
luptătoare şi de sprijin - trebuie să fie suficient de flexibilă pentru a permite acestora:
a) să preia misiunea elementului de siguranţă, pe altă direcţie de deplasare, în cazul când
acesta a fost angajat cu forţe ale inamicului;
b) să schimbe direcţia sau itinerarul oricăruia din elementele forţei principale fie pentru a
ocoli poziţiile inamice, fie pentru a folosi unele căi de comunicaţii care sunt mai avantajoase pentru

NESECRET
233 din 376
 NESECRET
continuarea deplasării;
c) să acţioneze împotriva inamicului care a fost ocolit sau care stânjeneşte deplasarea
forţelor principale, pentru a fi capturat ori nimicit.
06161.– (1) La realizarea contactului, viteza, manevra şi iniţiativa sunt condiţii care pot asigura
elementului de siguranţă şi forţelor principale învingerea inamicului înainte ca el să poată reacţiona.
(2) Succesiunea acţiunilor la luarea contactului cu inamicul poate fi următoarea:
a) acţiunea executată de elementele de siguranţă pentru a nimici sau a fixa inamicul în timp
ce el este ocolit;
b) manevra imediată şi de amploare pentru a verifica rezistenţa inamicului şi a găsi intervale
sau puncte slabe în dispozitivul acestuia.
06162.– (1) Menţinerea unui ritm înalt de înaintare este extrem de importantă.
(2) Comandantul poate ordona ca rezistenţele inamicului să fie fixate de către forţele care iau
contactul cu acestea - elementele de cercetare sau de siguranţă, uneori chiar elemente din cadrul forţelor
principale - şi să fie ocolite de către forţele principale, urmând ca anihilarea lor să se realizeze de către
forţele eşalonului doi.
06163.– Aruncătoarele asigură sprijinul prin foc imediat pentru angajarea inamicului şi
menţine libertatea de acţiune pentru a ocoli sau pentru a ataca forţele acestuia. Focul intens reduce
nevoia de a desfăşura trupele la realizarea contactului cu inamicul. Din aceste motive artileria se va
deplasa împreună cu elementele de siguranţă.
06164.– Sprijinul aerian tactic este destinat pentru:
a) a ajuta la protejarea unităţilor înaintate de atacul aerian al inamicului;
b) a asigura date şi informaţii despre inamic înainte de realizarea contactului cu acesta;
c) a asigura sprijin aerian nemijlocit pentru a completa focul artileriei, în special atunci când
nu este posibil ca aceasta să-şi concentreze focul;
d) a interzice unităţilor inamice să se retragă sau să fie întărite;
e) reaprovizionarea şi evacuarea aero-medicală.
06165.– (1) Elicopterele de luptă sunt folosite, în special, pentru următoarele misiuni:
a) cercetarea şi supravegherea căilor de apropiere de inamic şi a flancurilor expuse;
b) angajarea în luptă a tancurilor inamice;
c) exercitarea comenzii şi a controlului în timp oportun de către comandant şi statul major;
d) sprijinirea elementelor înaintate în acţiunile pentru cucerirea punctelor şi obiectivelor
importante din teren.
(2) Resursa de aviaţie de vânătoare – bombardament şi de elicoptere de luptă va fi alocată
de eşalonul superior.

NESECRET
234 din 376
 NESECRET
06166.– (1) Apărarea antiaeriană însoţeşte permanent înaintarea forţelor batalionului,
structurile specifice având prioritate de deplasare între elementele înaintate şi forţele principale.
(2) Misiunile probabile ale plutonului de rachete antiaeriene includ acoperirea punctelor
vulnerabile la atacurile inamicului aerian în timpul deplasării pe căile de acces şi în cazul unor acţiuni
importante cum ar fi:
a) un atac asupra elementelor înaintate sau poziţiilor inamicului;
b) traversarea unui râu;
c) ruperea apărării;
d) pătrunderea prin intervale şi ocolirea poziţiilor de apărare ale inamicului etc.
06167.– (1) Subunităţile de geniu primite de la eşalonul superior au un rol important în
deschiderea şi menţinerea accesibilităţii căilor de comunicaţie prin folosirea tehnicii de geniu. De
asemenea, ele au ca sarcini să sprijine trupele din elementele de siguranţă să treacă peste obstacole
prin consolidarea trecerilor permanente - poduri şi podeţe - sau construirea de puncte de trecere cu
mijloacele din dotare, să execute acţiuni de deminare şi să protejeze flancurile ameninţate.
(2) Geniştii şi echipamentul lor greu trebuie să fie astfel dispuşi în coloana de marş încât să
se poată desfăşura rapid atunci când este necesar. Un element de cercetare genistică trebuie să se
deplaseze cu capul colonei/elementele înaintate, iar mijloacele genistice pot fi dispuse spre partea din
faţă a acesteia.
06168.– Plutonul de apărare CBRN are un rol important în descoperirea zonelor
contaminate, stabilirea modalităţilor de ocolire sau de traversare a lor, precum şi în luarea măsurilor
de decontaminare a căilor de comunicaţie, personalului şi echipamentului în cazul în care inamicul
recurge la folosirea mijloacelor CBRN ori au avut loc accidente chimice sau cu substanţe radiologice.
06169.– (1) Comandanţii se dispun cât mai înaintat cu putinţă, astfel încât să poată intra în
luptă imediat şi să poată folosi cu maximum de eficienţă posibilităţile ivite.
(2) Relaţiile de comandă stabilite sunt influenţate de distanţe şi deplasarea rapidă. Ele trebuie
să fie stabilite dinainte de a începe deplasarea pentru luarea contactului cu inamicul.
(3) Deoarece forţa principală se deplasează, de regulă, fără legături radio, problema
menţinerii coordonării de-a lungul căilor de comunicaţii va cere pregătiri speciale şi poate cauza o
limitare a utilizării mijloacelor de apărare aeriană.
(4) Se vor folosi intens ofiţerii de legătură care se vor deplasa cu diferite mijloace de
transport, cele mai eficiente fiind elicopterele.
(5) Coordonarea cu Forţele Aeriene de sprijin presupune rezolvarea unor aspecte specifice:
a) modalităţi de solicitare a sprijinului;
b) indicarea obiectivelor;

NESECRET
235 din 376
 NESECRET
c) recunoaşterea de către mijloacele de apărare antiaeriană etc.
06170.– (1) Se stabilesc, de la început, responsabilităţile de comandă pentru fiecare
comunicaţie şi pentru controlul circulaţiei pe acestea.
(2) Sistemul de control al circulaţiei trebuie să fie apt să realizeze următoarele măsuri şi
acţiuni:
a) să schimbe cu uşurinţă ordinea de marş a subunităţilor;
b) să îmbunătăţească măsurile necesare pentru a menţine comunicaţiile deschise pentru
deplasare;
c) să ajute la fluidizarea circulaţiei, sprijinind batalionul să ajungă la destinaţie în timp util.
06171.– Se vor lua în considerare măsurile de control a deplasării:
a) itinerarul de marş;
b) punctul iniţial şi punctele de coordonare în timp şi spaţiu;
c) aliniamente de desfăşurare;
d) puncte de control a traficului.
06172.– (1) Sprijinul logistic trebuie planificat atât pentru cerinţele deplasării, cât şi pentru
cerinţele preconizate ale oricărei misiuni următoare.
(2) Problema sprijinului în deplasarea pentru luarea contactului cu inamicul este aceea a
lungirii permanente a liniilor de aprovizionare determinate de continua deplasare a forţelor. Deoarece,
în astfel de situaţii, mijloacele de transport sunt rareori suficiente, trebuie făcut un calcul
atent al cerinţelor preconizate şi este necesar să fie stabilite priorităţile de aprovizionare.
(3) Înainte de începerea mişcării, subunităţile batalionului trebuie să aibă plinurile realizate,
iar formaţiunile logistice să fi făcut pregătirile necesare pentru a fi în măsură să execute
reaprovizionarea cu combustibil pe timpul deplasării forţelor principale.
06173.– Este important ca mijloacele de întreţinere şi reparaţii a drumurilor să fie astfel
dispuse pentru a menţine deschise comunicaţiile şi a ajuta subunităţile să se deplaseze fluent, pentru
a ajunge în timp util pe aliniamentele sau în zonele planificate.
06174.– (1) Formaţiunile medicale trebuie să se deplaseze împreună cu forţele principale ale
batalionului. Ele trebuie să fie apte pentru a asigura tratament imediat, în timpul deplasării.
(2) Elicopterele specializate în transport sanitar sunt folosite pentru evacuarea cazurilor
medicale urgente pe măsură ce liniile de comunicaţie se extind.

SECŢIUNEA a 5-a
Urmărirea

NESECRET
236 din 376
 NESECRET
06175. – (1) Urmărirea este acţiunea desfăşurată de batalionul de infanterie împotriva unei
forţe a inamicului care se retrage.
(2) Ea se desfăşoară în urma unui atac executat cu succes sau ca urmare a exploatării succesului,
atunci când inamicul nu mai este în măsură să se apere în mod organizat şi începe să se retragă.
06176. – Rezultatul final al urmăririi implică concretizarea unor scopuri parţiale cum sunt:
a) interzicerea acţiunilor desfăşurate de inamic pentru ruperea luptei;
b) distrugerea/neutralizarea cu rapiditate a rezistenţelor opuse succesiv de către inamic;
c) interzicerea manevrei de sustragerea a inamicului de sub loviturile trupelor proprii şi a
organizării luptei în condiţii avantajoase.
06177. – Trăsăturile specifice urmăririi sunt:
a) ieşirea în flancul şi pe căile de retragere ale inamicului;
b) schimbările bruşte ale situaţiei şi caracterul de scurtă durată a luptelor ceea ce imprimă o
dinamică deosebită dispozitivelor, manevrei şi acţiunilor prin foc;
c) desfăşurarea acţiunilor pe mari adâncimi, pe front larg şi cu ritm înalt, cu participarea
tuturor forţelor din structurile ce au trecut la urmărirea inamicului;
d) angajarea succesivă în acţiune a forţelor şi mijloacelor;
e) complexitatea conducerii, a organizării şi menţinerii cooperării;
f) apariţia disfuncţionalităţilor de natură logistică.
06178.– (1) Urmărirea se execută neîntrerupt, în ritm rapid, ziua şi noaptea, în orice condiţii
de timp şi stare a vremii.
(2) În funcţie de situaţie, urmărirea poate fi:
a) frontală;
b) paralelă;
c) din aer;
d) combinată.
06179.– (1) Urmărirea frontală constă în înaintarea rapidă şi continuă a forţei de pe direcţia
principală de efort a batalionului, pe aceleaşi itinerare pe care se retrage inamicul, în scopul de a
interzice desprinderea acestuia de forţele proprii.
(2) Acest procedeu se adoptă mai frecvent la începutul retragerii inamicului, sau în teren
muntos - împădurit, mlăştinos, pe timp de iarnă şi când reţeaua de drumuri nu este dezvoltată.
(3) Forţele care execută urmărirea frontală distrug/neutralizează sau ocolesc elementele de
acoperire/siguranţă şi folosind intervalele pătrund spre gruparea principală pentru a îngreuna
retragerea acesteia şi a asigura subunităţilor care execută manevra de întoarcere/învăluire posibilitatea
de a ieşi în flancul şi spatele inamicului.

NESECRET
237 din 376
 NESECRET
06180.– (1) Urmărirea paralelă se realizează prin înaintarea în ritm rapid a forţelor trecute
la urmărire pe căi de pătrundere paralele cu direcţiile de retragere ale inamicului, astfel încât să-l
devanseze în ocuparea unor aliniamente şi zone favorabile din teren, lovind forţele care se retrag în
flanc şi în spate.
(2) Această modalitate/procedeu este mult mai eficientă/eficient decât urmărirea frontală.
06181.– (1) Urmărirea din aer a inamicului se execută cu ajutorul aviaţiei. Acest procedeu
se foloseşte atunci când se dispune de resursă de aviaţie/elicoptere şi inamicul împiedică, prin diferite
mijloace acţiunile terestre ale forţelor batalionului.
(2) Ea presupune hărţuirea continuă a inamicului, întârzierea şi chiar interzicerea retragerii
precum şi producerea de pierderi însemnate acestuia.
06182.– (1) Urmărirea combinată constă în folosirea simultană de către batalion a cel puţin
două procedee de urmărire.
(2) Dacă rezistenţa inamicului a fost complet neutralizată şi acesta părăseşte spaţiul de luptă,
se trece la urmărirea generalizată.
(3) Urmărirea presupune o descentralizare pe scară largă a conducerii şi deplasarea rapidă a
forţelor în spaţiul de luptă.
06183. – Urmărirea generalizată foloseşte breşele realizate sau/şi succesul atacurilor în sectorul de
apărare al inamicului. Ea trebuie să continue spre adâncimea sectorului de apărare al inamicului.
06184. – (1) Urmărirea poate începe când inamicul se retrage datorită presiunii forţelor
asupra flancurilor sale. Inamicul va încerca să se retragă imediat, cel mai probabil în timpul nopţii,
astfel încât sub acoperirea ariergărzii sale să ocupe o poziţie mai avantajoasă pentru apărare.
(2) Urmărirea începe sau continuă de regulă noaptea deoarece inamicul va încerca în mod
normal să mascheze retragerea prin deplasări după lăsarea întunericului.
06185. – (1) Urmărirea trebuie să fie rapidă, dar viteza batalionului nu trebuie să depăşească
viteza inamicului.
(2) Batalionul poate obţine rezultate decisive doar prin distrugerea/neutralizarea forţelor
principale ale inamicului.
(3) Odată ce urmărirea a început, batalionul va folosi toate mijloacele avute la dispoziţie pentru
a menţine continuitatea atacului şi va exercita o presiune fermă şi continuă asupra inamicului.
06186. – Pentru a păstra ritmul, rezervele sunt introduse în luptă cu regularitate în timpul
urmăririi. Batalionul va urmări inamicul continuu, zi şi noapte. Forţele de urmărire trebuie să prevină
pierderea contactului cu inamicul şi să nu-i permită acestuia să-şi reorganizeze apărarea.
06187. – (1) În timpul unei urmăriri comandanţii cunosc puţin despre situaţia inamicului sau
a forţelor proprii, din cauza distanţelor şi a situaţiilor des schimbătoare. Din acest motiv, ordinele de

NESECRET
238 din 376
 NESECRET
operaţii tipizate sunt necesare pentru a oferi subordonaţilor suficientă flexibilitate pentru îndeplinirea
misiunii lor.
(2) Măsurile de control pot fi limitate la a stabili distanţa până la obiectivele de pe direcţia
de atac, a axelor de înaintare, drumurilor sau zonelor de acţiune.
(3) Desfăşurarea pe etape va uşura controlul.
06188. – (1) Urmărirea necesită descentralizarea comenzii. Pentru a simplifica procedurile
de conducere, punctul de comandă va urma îndeaproape forţele înaintate. Comandantul batalionului
va acţiona împreună cu grupul de comandă. Dacă terenul permite vor fi folosite vehicule pentru a
avea viteza şi flexibilitatea necesară.
(2) Deplasându-se în salturi, punctul de comandă de bază şi grupul de comandă vor coordona
aprovizionarea, evacuarea prizonierilor şi alte activităţi administrative.
(3) Forţele de urmărire vor primi instrucţiuni generale prin mijloacele radio de la grupurile
de comandă.
06189. – (1) Urmărirea necesită doar măsurile de siguranţă care măresc mobilitatea şi viteza.
Nu se va încerca verificarea fiecărui defileu, sat, grup de dealuri sau obiective izolate din teren.
Siguranţa flancurilor nu va fi accentuată. Totuşi comandantul poate mări dispersarea pentru a preveni
ambuscadele sau pentru a induce în eroare pe inamic cu privire la lungimea şi compunerea
coloanelor. El trebuie să se asigure că retragerea inamicului este reală.
06190.– (1) Urmărirea trebuie să fie rapidă. Viteza sa de înaintare depinde de obicei de
activitatea pionierilor şi a geniştilor. Geniştii înaintează împreună cu elementele înaintate, curăţă
drumurile şi repară podurile sau trecerile distruse.
(2) Pentru a se asigura că forţele pot să-şi schimbe itinerarele sau că reparaţiile au fost
executate rapid, informaţiile trebuie raportate operativ comandamentului eşalonului superior.
06191. – (1) O urmărire eficientă depinde de facilităţile forţelor care pot cuceri puncte cheie
din teren sau să ocupe o poziţie în spatele dispozitivului inamicului.
(2) Elicopterele de atac şi sprijinul aerian apropiat se folosesc împotriva obiectivelor a căror
distrugere contribuie cel mai mult la succesul urmăririi.
(3) Aceste obiective pot fi puncte critice ale drumurilor/itinerarelor de deplasare, coloane în
retragere şi rezerve ale inamicului, care încearcă să restabilească aliniamentele de apărare.
06192. – (1) Sprijinul logistic al urmăririi se poate baza pe mijloacele de transport aerian.
Aceste mijloace ajută la evacuarea răniţilor, aprovizionarea cu muniţii şi carburanţi a forţelor
înaintate.
(2) Vehiculele care nu mai sunt în stare de funcţionare sunt lăsate în spate pentru a fi
recuperate de forţele de însoţire.

NESECRET
239 din 376
 NESECRET
(3) Hrana va consta în raţii de luptă.
(4) Atâta timp cât locul forţelor se schimbă repede şi stocurile, în special de carburanţi, sunt
consumate rapid, coordonarea aprovizionării necesită o legătură apropiată între modulele S.3 şi S.4.

SECŢIUNEA a 6-a
Lupta de întâlnire

06193.– (1) Lupta de întâlnire este o acţiune ce se produce pe neaşteptate între trupele aflate
în marş din direcţii opuse, atunci când se întâlnesc.
(2) Lupta de întâlnire se caracterizează prin aceea că are loc într-un spaţiu limitat, fără
suficiente informaţii despre adversar şi din această cauză adesea va avea un caracter neprevăzut, de
surprindere pentru ambii adversari sau cel puţin pentru unul din aceştia, ceea ce duce la dezvoltarea
spontană a acţiunilor de luptă, transformându-se, ulterior, în luptă de durată.
06194.– (1) Datorită dezvoltării tehnicii militare şi în mod deosebit a mijloacelor de foc,
trăsăturile, metodele de organizare şi procedurile de ducere a luptei de întâlnire au evoluat
corespunzător.
(2) Datorită înzestrării trupelor cu tehnică militară perfecţionată şi cu mare putere de
distrugere, precum şi creşterii posibilităţilor de cercetare în toate mediile, acţiunile militare sub forma
luptei de întâlnire se produc cu o frecvenţă mai scăzută, atât la eşaloanele operative cât şi la cele
tactice.
06195.– Performanţele tehnologiei informaţiei sunt atât de mari încât se poate considera
lupta de întâlnire ca o acţiune foarte puţin probabilă în viitor. Chiar şi aşa, specificul luptei de întâlnire,
diversitatea acţiunilor desfăşurate în cadrul acesteia şi varietatea situaţiilor în care se poate produce
întâlnirea sunt numai câteva din motivele pentru care acest tip de acţiune de luptă trebuie înţeleasă şi
studiată.
06196.– Atunci când unul din adversari renunţă la ofensivă pentru realizarea scopurilor
propuse, acţiunile celor două părţi vor avea alt conţinut decât cel iniţial, al luptei de întâlnire. Prin
urmare, unul din adversari, cel care pierde iniţiativa, va trece în grabă la apărare sau se va retrage, iar
celălalt va continua ofensiva printr-un atac rapid, din mişcare, împotriva unei apărări organizate în
grabă, ori va trece la urmărirea inamicului care se retrage.
06197. – Forţele care decid să angajeze lupta de întâlnire trebuie să aibă în comun
următoarele:
a) o putere de luptă sensibil egală deşi, iniţial, lupta se poate angaja şi între forţe cu putere
de luptă diferită;
b) mişcarea, pe cât posibil folosind aceleaşi căi de comunicaţii;
NESECRET
240 din 376
 NESECRET
c) direcţia - opusă;
d) voinţa de a acţiona ofensiv.
06198.– Lupta de întâlnire se poate produce în următoarele situaţii:
a) când o forţă care se deplasează, fie tactic, fie în coloană de marş, ia contact cu inamicul
despre care forţele aliate nu au sau au foarte puţine informaţii;
b) întâmplător sau când cercetarea nu a dat rezultate;
c) când ambele părţi sunt conştiente una faţă de cealaltă şi decid să atace fără întârziere în
încercarea de a obţine avantaje de poziţii, a câştiga teren de importanţă tactică, a menţine ritmul
ofensivei sau a determina supremaţia asupra inamicului;
d) când o forţă se desfăşoară rapid pentru apărare în timp ce alta se pregăteşte să-l împiedice.
06199. – Specificul luptei de întâlnire a batalionului reiese din analiza trăsăturilor definitorii
ale acesteia, care sunt:
a) luarea deciziei şi organizarea luptei în timp scurt, concomitent cu conducerea acţiunilor
în curs de desfăşurare;
b) varietatea pronunţată, în timp şi spaţiu, a dispozitivului batalionului, trecând succesiv de
la dispozitivul de marş la dispozitivul premergător de luptă, apoi la dispozitivul de luptă propriu-zis;
c) deznodământul luptei de întâlnire este influenţat în mod hotărâtor de prevederea şi
iniţiativa manifestate de comandant;
d) situaţii insuficient de clare în momentul angajării forţelor în luptă şi schimbări bruşte ale
acestora;
e) luptă îndârjită pentru câştigarea de timp, dar şi a iniţiativei, precum şi pentru menţinerea
acesteia;
f) desfăşurarea luptei în ritm rapid şi pe front larg, cu angajarea succesivă a forţelor;
g) posibilităţi mari de manevră;
h) existenţa flancurilor descoperite şi a intervalelor mari între diferitele elemente ale
dispozitivului batalionului;
i) manifestarea iniţiativei şi libertăţii de acţiune a comandanţilor subordonaţi în concordanţă
cu intenţia eşalonului superior.
06200.– (1) Manevra tactică presupune întotdeauna manevră de foc şi manevră de forţe şi
mijloace.
(2) Manevra de foc în lupta de întâlnire presupune concentrarea simultană sau succesivă a
focului tuturor categoriilor de armament, în special al artileriei, fără schimbarea poziţiilor de tragere,
precum şi a loviturilor aviaţiei şi elicopterelor asupra coloanelor inamicului, pentru a-i produce
pierderi însemnate, a-i întârzia acţiunile, a-l împiedica să angajeze lupta la timp şi în mod organizat.

NESECRET
241 din 376
 NESECRET
Eficacitatea acestei manevre se realizează prin executarea focului în mod continuu, devansând
inamicul în executarea loviturilor cu aviaţia, cu focul artileriei, precis masat, prin surprindere, în
zonele unde trupele inamicului sunt vulnerabile - puncte obligatorii de trecere, aliniamente de
desfăşurare etc.
06201.– (1) Pe măsura apropierii forţelor principale ale inamicului de aliniamentul de
introducere în luptă şi apoi pe timpul angajărilor în luptă are loc manevra loviturilor aviaţiei şi
rachetelor asupra acestora.
(2) Apoi urmează manevra loviturilor elicopterelor de atac asupra blindatelor şi tancurilor
inamicului pe aliniamentele de desfăşurare, ulterior manevra focului artileriei care va creşte în
intensitate, pe măsura intrării trupelor inamicului în bătaia eficace a materialului de artilerie.
(3) Manevra de foc va continua pe timpul sprijinului acţiunilor ofensive ale trupelor proprii.
06202.– Manevra de forţe şi mijloace în lupta de întâlnire poate fi extinsă foarte mult şi
poate avea componente şi un conţinut specific şi anume:
a) manevra de apropiere;
b) luarea contactului /angajarea în luptă;
c) manevra propriu-zisă - specifică ofensivei – învăluirea, întoarcerea, lovitura frontală;
d) manevra pentru dezvoltarea ofensivei în adâncime;
e) manevra pe verticală.
06203.– (1) Manevra de apropiere constă într-un ansamblu de acţiuni şi măsuri prin care
forţele principale execută deplasarea organizată şi rapidă din adâncime într-un dispozitiv iniţial de
marş, în vederea punerii trupelor într-o situaţie favorabilă, înaintea angajării în luptă.
(2) Această manevră se consideră că se execută de către forţele principale ale batalionului
din momentul când primele elemente, de cercetare sau de siguranţă, au luat contact cu inamicul şi
până când acestea au intrat în raza de acţiune a mijloacelor de atac ale inamicului.
06204.– (1) Luarea contactului /angajarea în luptă cuprinde un complex de acţiuni şi măsuri
prin care forţele principale se desfăşoară şi se introduc în luptă, în mod organizat şi rapid, după
executarea manevrei de apropiere.
(2) Aceasta presupune în prealabil lupta forţelor înaintate, sprijinul luptei acestora de către
forţele principale, desfăşurarea succesivă a forţelor principale, introducerea în luptă şi atacul forţelor
principale ale inamicului pe cât posibil când acestea sunt în coloane de marş.
(3) Aceste acţiuni vor fi deosebit de rapide, violente, sprijinite prin foc, în special cu focul
artileriei şi alte lovituri ale aviaţiei, asupra rezervelor inamicului aflate în coloane de marş, precum şi
prin loviturile elicopterelor de atac asupra tancurilor şi blindatelor inamicului aflate în coloană sau în
dispozitiv de luptă.

NESECRET
242 din 376
 NESECRET
06205.– Învăluirea, ca formă de manevră specifică ofensivei, constă în combinarea
acţiunilor frontale desfăşurate de elementele înaintate cu acţiunea grupării de manevră care loveşte
unul sau ambele flancuri, pătrunderea în adâncimea dispozitivului inamicului prin golurile existente
sau prin intervalele care s-au creat între forţele inamicului, atacând puternic coloanele acestuia.
Această manevră nu se execută izolat, ci în strânsă cooperare cu trupele care acţionează frontal şi cu
legătură de foc între grupări.
06206. – Întoarcerea se poate aplica cu mult succes în lupta de întâlnire. Ea constă într-un
ansamblu de acţiuni executate de gruparea de fixare a inamicului frontal, iar acţiunea principală se
execută de cele mai multe ori cu întreaga grupare de manevră, în flancul şi spatele inamicului, pe o
adâncime mai mare, interceptându-i comunicaţiile, obligându-l să lupte pe două fronturi.
06207. – La manevra de întoarcere se pot angaja şi detaşamente de întoarcere, care vor
acţiona în sprijinul luptei grupării de fixare sau, de cele mai multe ori, a grupării de manevră. Acest
mod de acţiune este specific zonelor cu teren frământat şi acoperit sau muntos-împădurit.
06208. – Lovitura frontală trebuie, pe cât posibil evitată, chiar dacă vizează crearea unor
breşe în dispozitivul inamicului care să asigure, în continuare, folosirea celorlalte forme de manevră.
Dacă factorul timp presează şi situaţia impune adoptarea ei, succesul se poate obţine în acest caz prin
devansarea inamicului în desfăşurarea forţelor principale, lovirea directă a coloanelor în mişcare şi
pătrunderea între acestea, separarea şi anihilarea ulterioară pe părţi.
06209. – Manevra pentru dezvoltarea ofensivei în adâncime conţine un complex de acţiuni
şi măsuri care se realizează de către forţele principale în sensul punerii lor într-o situaţie avantajoasă
faţă de trupele inamicului, în vederea intensificării ofensivei şi străpungerii dispozitivului inamicului
pe toată adâncimea lui, prin introducerea în luptă a eşalonului doi/ rezervei.
06210.– (1) Această manevră se desfăşoară pe spaţii mai mari şi la executarea ei participă toate
forţele şi mijloacele care nu sunt încă angajate nemijlocit cu inamicul, ci se găsesc în coloane de marş
şi se deplasează în vederea desfăşurării pe aliniamentul stabilit pentru introducerea în luptă, cât şi
forţele care asigură şi ulterior sprijină acţiunea respectivă - aviaţia, elicopterele, artileria,
detaşamentul de asigurare a mişcării, forţele şi mijloacele de apărare A.A.
(2) Concomitent cu acţiunile de sprijin prin foc se vor intensifica şi măsurile de securitate a
acţiunilor şi protecţie a forţelor precum: cercetarea - în special pe direcţia de introducere în luptă - ,
apărarea antiaeriană, mascarea etc.
06211. – Utilizarea manevrei pe verticală, deşi reprezintă una din formele de manevră
complexe, este riscantă în sprijinul luptei de întâlnire, având în vedere numeroasele mijloace care
sunt angajate la executarea ei: subunităţi de infanterie, aviaţia de vânătoare, aviaţia de transport/
elicoptere, elicoptere de atac/sprijin, artileria cu bătaie mare, elemente înaintate şi de siguranţă etc.

NESECRET
243 din 376
 NESECRET
Riscul rezultă şi din distanţa relativ mică la care ar urma să fie folosit desantul aerian de aliniamentul
trupelor de contact.
06212. – În cazul desfăşurării simultane a forţelor principale ale ambilor adversari, numai
alegerea formei de manevră cea mai eficientă şi sprijinul prin foc al trupelor pot hotărî de partea cui
va fi succesul în lupta de întâlnire.
06213.– (1) Lupta de întâlnire este determinată, de cele mai multe ori, de întâlnirea produsă
întâmplător cu forţe ale inamicului care se deplasează din sens contrar.
(2) Organizarea forţei pentru lupta de întâlnire va fi influenţată de compunerea dispozitivului
de marş şi numărul de itinerare pe care aceasta se deplasează.
06214.– Dispozitivul de luptă pentru lupta de întâlnire este astfel conceput încât să asigure:
a) vulnerabilitate redusă faţă de loviturile inamicului;
b) capacitate de manevră prin articularea forţelor în adâncime şi frontal;
c) posibilitatea adoptării rapide a acesteia în funcţie de schimbările produse în situaţia
tactică;
d) intrarea în luptă potrivit concepţiei comandantului;
e) exploatarea rapidă a efectelor loviturilor aviaţiei şi elicopterelor şi focului artileriei;
f) rapiditatea în desfăşurarea forţelor principale;
g) manevra de foc, forţe şi mijloace pentru menţinerea unui raport de forţe favorabil;
h) intensificarea loviturilor în adâncime şi, la nevoie, schimbarea direcţiei de acţiune;
i) evitarea surprinderii şi realizarea surprinderii asupra inamicului.
06215. – Totodată, o grupare de forţe şi mijloace constituită pentru lupta de întâlnire are
anumite particularităţi. Aceasta trebuie să fie suplă, creată la timp, cu destinaţii multiple, pregătită
de modificări ori de câte ori situaţia o cere.
06216. – (1) Dispozitivul de luptă are elemente componente specifice luptei de întâlnire
pentru că forţele şi mijloacele se vor grupa într-un sistem acţional ce diferă de ofensiva propriu-zisă,
dar şi de apărare, cuprinzând, de la început, toate forţele şi mijloacele care vor fi angajate succesiv
sau simultan în luptă şi în mod organizat.
(2) Fizionomia dispozitivului de luptă se stabileşte prin concepţia comandantului
batalionului şi se detaliază în planul de operaţii pe baza sarcinilor primite, compunerii de luptă,
eventual şi a forţelor şi mijloacelor date ca întărire sau în sprijin şi în raport cu caracteristicile
terenului şi comunicaţiilor, apoi a formei de manevră care se va aplica, în funcţie de concepţia
probabilă de acţiune a inamicului, de conţinutul şi adâncimea misiunilor de luptă.
06217.– (1) Specificul luptei de întâlnire constă în faptul că elementele de dispozitiv sunt:
a) sistemul de conducere;

NESECRET
244 din 376
 NESECRET
b) gruparea de acoperire, dacă se constituie;
c) gruparea de fixare;
d) gruparea de manevră;
e) rezerva;
f) sistemul logistic.
(2) Având în vedere faptul că toate forţele şi mijloacele vor intra în compunerea acestor
grupări, ele nu se mai constituie în elemente separate de dispozitiv.
(3) În ceea ce priveşte rezerva, ea trebuie constituită şi menţinută la dispoziţia
comandantului pentru a fi folosită pentru rezolvarea momentelor critice, acestea fiind destul de
numeroase în lupta de întâlnire.
06218. – Pentru conducerea trupelor în lupta de întâlnire se va organiza un punct de comandă
de bază, un punct de comandă de rezervă şi uneori un punct de comandă înaintat.
06219.– (1) Conducerea trupelor pe timpul marşului până la angajarea în luptă a forţelor
principale se execută de la punctul de comandă de bază, care se va deplasa pe itinerarul şi în
coloana stabilită de comandant, de regulă pe itinerarul principal, spre capul coloanei forţelor
principale.
(2) În această situaţie punctul de comandă de rezervă se va deplasa pe celălalt itinerar.
06220. – (1) Pe timpul marşului, legătura se va asigura prin mijloace radio şi mobile.
(2) Legătura radio va fi organizată şi pentru executarea marşului, însă mijloacele radio se
pot folosi în emisie numai la ordin, staţiile rămânând permanent pe recepţie de serviciu.
(3) Prin radio vor lucra elementele de cercetare, gruparea de acoperire la angajarea în luptă,
aviaţia şi elicopterele de sprijin, cu mesaje scurte, secretizate, folosind mijloacele cu bătaie limitată.
06221.– (1) Conducerea trupelor pe timpul angajării şi ducerii luptei de întâlnire se
va realiza tot din punctul de comandă de bază care se va dispune înapoia eşalonului întâi al
grupării de manevră, iar punctul de comandă de rezervă înapoi şi lateral faţă de cel de bază.
(2) În funcţie de situaţie, mijloacele la dispoziţie şi nevoile de conducere ale trupelor în lupta
de întâlnire pentru conducerea luptei grupării de acoperire şi pichetului mobil de cap se poate
organiza un punct de comandă înaintat.
06222.– (1) Gruparea de fixare se constituie în principal din gruparea de acoperire sau
din pichetul mobil de cap, elemente de siguranţă trimise de subunităţi, iar în unele cazuri şi din
desantul aerian tactic.
(2) Ca loc, pe timpul marşului, gruparea de fixare se găseşte în faţa forţelor principale, fiind
unul din elementele destinate să angajeze/să fixeze inamicul frontal, respectiv majoritatea forţelor
acestuia.

NESECRET
245 din 376
 NESECRET
(3) În compunerea grupării de fixare vor intra aproximativ 1/4 - 1/3 din forţele care angajează
lupta de întâlnire.
(4) Elementele dispozitivului de luptă al grupării de fixare vor fi specifice apărării, iar
misiunile vor fi îndeplinite prin procedee de luptă specifice acestei forme de luptă.
06223.– (1) Gruparea de manevră cuprinde majoritatea forţelor şi mijloacelor sau, altfel
spus, forţele principale vor fi constituite din timp, în vederea luptei de întâlnire, într-o grupare de
manevră.
(2) Fiind elementul de forţă/de manevră şi de lovire, prin acţiunile sale va hotărî
deznodământul luptei şi va cuprinde 3/4 - 2/3 din totalul forţei. Prin urmare, gruparea de manevră a
batalionului ar putea fi constituită din 2-3 companii de infanterie şi mijloace de întărire şi sprijin.
(3) Locul grupării de manevră este bine stabilit în ansamblul luptei de întâlnire, aceasta
acţionând în locul şi momentul hotărâtor, în vederea nimicirii sau capturării trupelor inamicului
din gruparea principală aflate în coloană pe itinerare ori în curs de desfăşurare.
06224.– (1) Gruparea de manevră adoptă, de regulă, un dispozitiv de luptă pe un
eşalon.
(2) Toate elementele dispozitivului de luptă al grupării de manevră sunt specifice luptei
ofensive ca valoare, destinaţie şi mod de acţiune.
06225.– Având în vedere fizionomia deosebită a luptei acestei grupări, succesul ei depinde
în mare măsură de priceperea cu care vor fi executate acţiunile în cadrul următorului algoritm:
a) devansarea forţelor principale ale inamicului în executarea loviturilor cu aviaţia, rachetele
şi artileria;
b) executarea unor lovituri hotărâtoare asupra forţelor inamicului din compunerea grupării
de fixare;
c) pătrunderea în flancul şi spatele inamicului şi interceptarea căilor de afluire a rezervelor
sale;
d) fracţionarea şi anihilarea forţelor principale ale inamicului în cooperare cu gruparea de
fixare, desantul aerian, formaţiuni de rezistenţă sau forţe care acţionează în încercuire;
e) dezvoltarea ofensivei, cucerirea zonelor, obiectivelor importante care vor permite
continuarea cu succes a acţiunilor viitoare.
06226.– (1) Rezerva se dispune în teren astfel încât să nu incomodeze acţiunile celorlalte
elemente de dispozitiv.
(2) Rezerva va fi folosită de comandant pentru rezolvarea situaţiilor de criză care apar pe
timpul luptei de întâlnire.
06227.– Sistemul logistic şi linia de sprijin ale batalionului de infanterie în lupta de

NESECRET
246 din 376
 NESECRET
întâlnire conţin aceleaşi elemente ca şi pentru celelalte forme de luptă.
06228.– (1) Raioanele de dispunere ale structurilor de sprijin logistic se vor stabili în
afara direcţiei principale de acţiune a inamicului, locurile acestora fiind raportate eşalonului
superior.
(2) Pe timpul angajării luptei de întâlnire subunităţile şi formaţiunile de sprijin logistic
aflate în deplasare vor părăsi itinerarele şi se vor opri la distanţe corespunzătoare luptei de apărare,
începând să funcţioneze în raport cu sprijinul logistic necesar trupelor.
(3) În urma desfăşurării favorabile a luptei de întâlnire, subunităţile şi formaţiunile de sprijin
logistic se vor deplasa şi dispune la distanţele corespunzătoare pentru lupta ofensivă.
06229. – Atunci când o parte din forţele batalionului rămân în contact cu inamicul, în afara
direcţiei principale de efort, fără a participa la lupta de întâlnire, se va constitui un modul de sprijin
logistic corespunzător, pe direcţia respectivă, care cuprinde şi elemente de mentenanţă şi medicale de
la eşalonul superior. Forţele principale de sprijin logistic ale batalionului se vor deplasa şi dispune pe
direcţia grupării destinate pentru a angaja lupta de întâlnire.
06230.– (1) Deoarece lupta de întâlnire va fi rareori prevăzută, de cele mai multe ori
producându-se întâmplător, nu va fi posibilă planificarea în detaliu a acestui gen de acţiuni.
(2) Luarea în considerare a posibilităţii producerii luptei de întâlnire are loc în contextul
planificării unui alt tip de acţiune de luptă – apărare sau ofensivă, ori pe timpul desfăşurării acestor
acţiuni de luptă.
(3) De asemenea, planificarea luptei de întâlnire se va desfăşura în timp scurt. Aceasta va
însemna că nu vor fi parcurse toate etapele şi paşii standard ai procesului militar de luare a deciziei.
06231. – Comandanţii trebuie să studieze, în mod deosebit, terenul, starea vremii şi harta
pentru a prevedea orice zonă în care ar putea avea loc lupta de întâlnire. În plus, ei trebuie să acorde
o atenţie deosebită celor mai recente rapoarte de cercetare.
06232. – Specific luptei de întâlnire sunt următoarele:
a) planificarea luptei se execută din momentul primirii misiunii şi se continuă până în
momentul angajării luptei de către primele elemente de dispozitiv;
b) planificarea se execută în condiţii complexe - situaţii des schimbătoare, date şi informaţii
puţine şi incomplete;
c) comandantul va preciza decizia chiar dacă dispune de date sumare asupra situaţiei;
d) revederea şi actualizarea continuă a planului.
06233.– Cele mai importante căi prin care se realizează succesul în lupta de întâlnire sunt:
a) cunoaşterea în permanenţă a situaţiei tactice de ansamblu şi pe direcţiile de acţiune a
forţelor inamicului;

NESECRET
247 din 376
 NESECRET
b) crearea condiţiilor necesare pentru apropierea, desfăşurarea şi executarea loviturii de
către forţele principale;
c) interzicerea acţiunilor forţelor inamicului pe direcţia introducerii în luptă a forţelor
noastre principale.
06234. – Având informaţii pertinente şi veridice despre situaţia inamicului din întreaga zonă
a acţiunilor de luptă, comandantul poate lua decizii juste privind angajarea forţelor sale în luptă,
stabilind cu un grad mai mare de realism:
a) direcţia loviturii principale;
b) aliniamentul de introducere în luptă;
c) forma de manevră;
d) conţinutul şi adâncimea misiunilor de luptă;
e) momentul desfăşurării forţelor pe aliniamentul stabilit şi modul cum va acţiona.
06235. – Pe baza informaţiilor primite de la cercetarea proprie, cea a eşalonului superior, de
la vecini, despre inamic - direcţia de deplasare, numărul de itinerare şi de coloane, elementele
înaintate şi de siguranţă, forţele principale - comandantul va stabili aliniamentele şi momentul
întâlnirii cu elementele înaintate /de siguranţă ale inamicului şi cu forţele lui principale.
06236.– Detaşamentul de asigurare a mobilităţii/DAM, ca element de dispozitiv specializat în
asigurarea deplasării coloanelor forţelor principale în vederea introducerii lor în luptă va asigura deplasarea
şi apropierea coloanelor forţelor principale de viitorul raion al luptei de întâlnire prin misiuni specifice ca:
înlăturarea obstacolelor, repararea şi amenajarea drumurilor şi a itinerarelor de deplasare etc.
06237.– (1) Elementul de siguranţă de marş va lupta cu elementele de siguranţă /înaintate
ale inamicului, va pătrunde spre forţele principale ale acestuia, le va angaja frontal ocupând un
aliniament favorabil pentru apărare, le va opri pe aliniamentul cucerit, asigurând astfel desfăşurarea
şi introducerea în luptă a grupării de manevră.
(2) Lupta pichetului mobil de cap va fi condusă de comandant, iar pe baza evoluţiei luptei
pichetului, acesta îşi va preciza decizia pentru angajarea forţelor principale.
06238.– (1) Asigurarea aliniamentului de introducere în luptă a grupării principale de forţe
se va realiza pe măsura precizării deciziei de către comandant.
(2) Statul major va transmite imediat misiunile de luptă la gruparea de fixare, structurilor
antitanc/AT şi la detaşamentul mobil de baraje/DMB, precum şi grupării de acoperire.
06239.– (1) Dacă aliniamentul pentru introducerea în luptă a grupării de manevră nu a fost
ocupat din timp de către gruparea de acoperire sau de pichetul mobil de cap, el va fi cucerit prin luptă
şi organizat pentru apărare de gruparea de fixare, în vederea interzicerii desfăşurării forţelor
principale ale inamicului.

NESECRET
248 din 376
 NESECRET
(2) În acelaşi scop, mijloacele AT şi DMB vor întări apărarea pichetului mobil de cap sau a
grupării de fixare, pregătind aliniamente antitanc şi baraje pe direcţiile probabile de atac cu tancuri şi
blindate ale inamicului.
06240. – Artileria va participa la asigurarea aliniamentului executând foc de baraj şi foc
concentrat în faţa şi la flancurile aliniamentului, lovind artileria şi punctele de comandă ale
inamicului.
06241. – Aviaţia de sprijin şi elicopterele de atac vor executa acţiuni de luptă în adâncime,
lovind coloanele forţelor principale şi rezervele lui în deplasare, pe timpul apropierii şi desfăşurării
de raionul luptei de întâlnire.
06242. – Gruparea de fixare participă la cucerirea şi menţinerea aliniamentului de
introducere în luptă a grupării de manevră.
06243. – Concomitent, se iau măsuri pentru întărirea siguranţei flancurilor, acoperirea
intervalelor dintre grupări, împotriva unor eventuale infiltrări sau atacuri prin surprindere din partea
inamicului asupra coloanelor trupelor proprii.
06244. – Interzicerea acţiunilor forţelor principale ale inamicului pe direcţia de introducere
în luptă a forţelor principale constituie una din cele mai importante măsuri care permit crearea
cadrului favorabil introducerii în luptă a forţelor principale.
06245. – Pe baza rezultatelor luptei pichetului mobil de cap, comandantul îşi definitivează
planul luptei şi transmite imediat misiunile de luptă la subordonaţi /elementele de dispozitiv.
06246.– (1) În situaţia în care forţele principale ale inamicului intenţionează să părăsească
itinerarele şi să se desfăşoare în vederea lovirii principalelor forţe proprii, comandantul ia toate
măsurile pentru contracararea planului inamicului.
(2) În acest scop, se va folosi de aviaţia de vânătoare-bombardament şi elicopterele de atac
pentru lovirea coloanelor inamicului pe itinerarele de deplasare către aliniamentul de introducere în
luptă, le va produce pierderi, le va întârzia deplasarea, eventual le va determina să-şi schimbe direcţia
/itinerarele de deplasare sau chiar concepţia privind manevra iniţială.
(3) Pe măsura apropierii coloanelor inamicului, artileria proprie acţionează în scopul opririi
înaintării coloanelor şi interzicerii desfăşurării şi executării manevrei de către acestea.
06247.– (1) În acest moment, trebuie avută în vedere contribuţia însemnată pe care o are
rezultatul luptei pichetului mobil de cap.
(2) Aceasta deoarece ele pot să asigure condiţii favorabile apărării luptei de întâlnire, mai
ales atunci când lupta lor se desfăşoară cu succes, interzicând desfăşurarea trupelor inamicului pe
direcţia de introducere în luptă a principalelor forţe proprii.
06248. – Lupta acestor elemente va fi sprijinită cu aviaţia, elicopterele, artileria, DMB, care

NESECRET
249 din 376
 NESECRET
vor interzice desfăşurarea trupelor inamicului şi manevra acestora, obligându-le să renunţe fie la
manevra preconizată, fie la acţiunea ofensivă, trecând temporar la apărare pe un aliniament impus de
trupele noastre.
06249.– (1) În acest context, comandantul va câştiga libertatea de acţiune necesară în
finalizarea cu succes a luptei de întâlnire.
(2) Astfel, deplasează gruparea de manevră în ordine, pe itinerarele fixate, cu viteza maximă
admisă de teren, o apropie de zona acţiunilor de luptă, apoi o introduce în luptă din mişcare, de pe
aliniamentul şi pe direcţia cele mai favorabile, lovind în flanc coloana forţelor principale ale
inamicului, surprinsă în coloană de marş, fracţionând dispozitivul acestuia iar ulterior încercuindu-l
şi nimicindu-l pe părţi, îndeplinind astfel scopul luptei de întâlnire.
06250. – În lupta de întâlnire, coordonarea acţiunilor se execută de comandant pe direcţii,
misiuni, aliniamente, obiective şi în timp, pe toată adâncimea luptei de întâlnire şi, în detaliu, pentru
îndeplinirea misiunii imediate a grupării de manevră.
06251.– (1) La baza coordonării stă cerinţa ca efortul tuturor forţelor participante la
lupta de întâlnire să fie dirijat în interesul forţelor care îndeplinesc misiunea principală.
(2) Cel mai adesea, în lupta de întâlnire coordonarea se organizează pe hartă şi se va
preciza în teren, ori de câte ori situaţia va permite.
(3) Cu alte cuvinte, timpul este factorul care condiţionează în mare măsură locul unde se va
organiza această activitate pe hartă, în punctul de comandă sau în teren.
06252. – Coordonarea se va organiza între forţele principale, respectiv gruparea de manevră
şi gruparea de fixare, în timp pentru îndeplinirea misiunii imediate şi misiunii următoare, concentrând
eforturile şi coordonând acţiunile, într-o concepţie unică, pentru îndeplinirea misiunilor de luptă
primite.
06253. – Pe baza organizării coordonării şi prin menţinerea permanentă a acesteia pe timpul
luptei de întâlnire, trupele au posibilitatea să îndeplinească, la timp şi în mod organizat sarcinile.

SECŢIUNEA a 7-a
Joncţiunea

06254. – Desfăşurarea acţiunilor de luptă ofensive, mai ales, dar şi a celor defensive, va
necesita, deseori, ca unele forţe care pătrund din direcţii diferite în dispozitivul inamicului/ în
acţiunile de luptă în adâncime să se întâlnească în anumite zone din teritoriul controlat de acesta.
Joncţiunea are loc atunci când forţele proprii urmează să se întâlnească în teritoriul controlat de
inamic.

NESECRET
250 din 376
 NESECRET
06255.– (1) Joncţiunea constă în stabilirea contactului dintre două sau mai multe unităţi
sau formaţiuni proprii, care pot avea misiuni similare (spre exemplu: atacul şi cucerirea unor
obiective situate în apropiere; acţiunile ofensive a două grupări de forţe care materializează manevra
de învăluire sau de întoarcere dublă) ori misiuni diferite (o misiune ar putea fi apărarea unui obiectiv
în încercuire - fie de o forţă încercuită, fie de o forţă de desant aerian sau aeromobilă – altă misiune
- ofensiva pentru a scoate din încercuire forţa respectivă).
(2) În derularea acestei acţiuni de luptă, uneori poate fi necesară anihilarea inamicului aflat
între forţele care urmează să se întâlnească, înainte de stabilirea contactului între ele.
(3) Joncţiune nu poate fi o acţiune de luptă de sine stătătoare.
06256.– (1) Misiunea/sarcina de realizare a joncţiunii va fi dată, întotdeauna, în contextul unei
alte misiuni pentru forţele implicate în desfăşurarea luptei de apărare sau ofensive a eşalonului superior.
(2) De regulă, aceasta presupune stabilirea locului sau a căii de comunicaţie pe care urmează
să aibă loc joncţiunea.
(3) De cele mai multe ori trebuie să se stabilească şi un reper de timp pentru aceasta, necesar
pentru a se putea coordona acţiunile celor două forţe care urmează să se întâlnească.
06257.– (1) Situaţiile când poate avea loc joncţiunea forţelor sunt:
a) definitivarea încercuirii unei grupări de forţe inamice;
b) sprijinul acordat unei grupări de forţe ce luptă pentru ieşirea din încercuire;
c) realizarea contactului cu o grupare de forţe ce acţionează în adâncimea apărării
inamicului;
d) când are loc întâlnirea dintre două grupări de manevră, în special în manevra de învăluire
sau de întoarcere dublă.
(2) Joncţiunea urmăreşte realizarea următoarelor scopuri:
a) definitivarea manevrei de învăluire sau întoarcere pentru încercuirea unei forţe inamice;
b) sprijinirea ieşirii din încercuire a unei forţe proprii;
c) realizarea joncţiunii unei forţe de atac cu alta aflată în adâncimea dispozitivului
inamicului;
d) încercuirea inamicului pătruns în zona de responsabilitate a apărării prin contraatacuri
executate pe direcţii convergente;
e) fracţionarea unei grupări de forţe inamice de desant aerian sau încercuite pentru a fi
nimicită / capturată pe părţi.
06258.– (1) Joncţiunea forţelor este, de regulă, o acţiune cu un caracter ofensiv.
(2) Mărimea şi componenţa forţei este determinată atât de condiţiile concrete ale joncţiunii cât
şi de cele ale misiunii pe care urmează să o îndeplinească ulterior.

NESECRET
251 din 376
 NESECRET
06259.– (1) Necesitatea realizării joncţiunii poate fi o parte a concepţiei operaţiilor. De
asemenea, joncţiunea poate deveni necesară în cursul desfăşurării acţiunii de luptă şi trebuie să fie
planificată atunci când situaţia o cere.
(2) În orice împrejurare detaliile planurilor şi ordinelor trebuie să fie transmise tuturor
celor interesaţi în timp oportun, fără periclitarea acţiunii de luptă/operaţiei de ansamblu, precum
şi a celei de joncţiune.
06260. – În procesul de planificare a joncţiunii forţelor este necesar să se acorde atenţie
deosebită următoarelor aspecte:
a) coordonarea manevrei forţelor implicate şi asigurarea cooperării între ele;
b) stabilirea clară a relaţiilor de comandă;
c) realizarea şi menţinerea legăturilor;
d) stabilirea şi aplicarea măsurilor de control.
06261.– Planificarea joncţiunii se referă, în principal la:
a) alegerea locului;
b) semnale de recunoaştere;
c) trageri prin ochire indirectă;
d) trageri prin ochire directă.
06262. – Alegerea locului. Este necesară identificarea atât a locului de realizare a joncţiunii
de bază, cât şi a celui de rezervă. Acestea trebuie să fie uşor de găsit pe timp de noapte, să ofere
posibilităţi de acoperire şi mascare. De asemenea, trebuie să fie uşor de apărat pentru timp scurt şi să
ofere căi de acces şi de evacuare.
06263.– (1) Semnalele de recunoaştere apropiată şi de la distanţă sunt necesare pentru a
împiedica forţele aliate să execute foc unele împotriva celorlalte.
(2) Deşi unităţile care participă la realizarea joncţiunii cunosc frecvenţele radio şi
indicativele telefonice ale tuturor participanţilor, ele trebuie să evite comunicaţiile radio ca un mijloc
de recunoaştere cât mai mult posibil. În locul acestora vor fi prevăzute semnale de recunoaştere
vizuale şi prin voce.
06264.– (1) Prin planificarea tragerilor prin ochire indirectă se sprijină deplasarea, se
hărţuieşte şi se induce în eroare inamicul.
(2) Se planifică sectoare de tragere de-a lungul direcţiei de infiltrare şi la locul de realizare
a joncţiunii pentru sprijinirea prin foc în cazul contactului cu inamicul.
06265. – (1) Planificarea tragerilor prin ochire directă trebuie să prevină fratricidul.
(2) Aliniamentele de restricţionare a focului sunt folosite pentru a controla focul la locul de
realizare a joncţiunii.

NESECRET
252 din 376
 NESECRET
(3) Se impun următoarele măsuri de control:
a) direcţiile de înaintare care trebuie să fie menţinute şi/sau cucerite;
b) obiectivele care trebuie să fie menţinute şi/sau cucerite;
c) punctele în care va fi stabilit contactul între cele două forţe;
d) sincronizarea acţiunilor forţelor implicate;
e) aliniamentele de interzicere a focului şi aliniamentele de coordonare a sprijinului prin foc;
f) ordinul de operaţii - referitor la joncţiunea forţelor.
06266.– Procedurile standard de operare sau anexele referitoare la joncţiune din ordinul de
operaţii trebuie să conţină următoarele:
a) informaţii despre inamic înainte, pe timpul şi după realizarea joncţiunii;
b) relaţiile de comandă înainte, pe timpul şi după realizarea joncţiunii;
c) executarea sprijinului prin foc;
d) stabilirea traseelor spre punctele de joncţiune;
e) stabilirea punctelor de joncţiune de bază şi de rezervă;
f) semnale de recunoaştere şi procedurile de comunicaţii;
g) cât timp se aşteaptă la locul de realizare a joncţiunii;
h) ce se execută dacă unele elemente nu realizează joncţiunea.
06267.– (1) Executarea joncţiunii are loc sub imperativul vitezei de acţiune, necesare pentru
reducerea posibilităţilor de reacţie ale inamicului şi micşorării perioadei de vulnerabilitate a forţelor.
(2) Pentru a asigura mişcarea/deplasarea forţei de joncţiune, acţiunea poate necesita atacuri
planificate sau, dacă împrejurările permit, executarea rapidă a marşului pentru luarea contactului.
06268. – Atunci când între forţele care trebuie să realizeze joncţiunea există forţe ale
inamicului care se opun este necesar să fie nimicite prin atacuri planificate sau prin atacuri rapide, în
funcţie de situaţie. Exemplu concludent, în acest sens, îl reprezintă ofensiva unei grupări de forţe
pentru a scoate forţe proprii rămase în încercuire pentru a menţine un obiectiv important ori care s-
au infiltrat în dispozitivul inamicului şi au cucerit un asemenea obiectiv. În aceste cazuri este evident
că între gruparea încercuită şi cea care urmează să realizeze joncţiunea există forţe ale inamicului
care vor trebui nimicite.
06269.– (1) În ultima fază a acţiunii de realizare a joncţiunii, viteza de înaintare a forţelor
trebuie să fie atent controlată, pentru a asigura simultaneitatea ajungerii lor în locul/punctul, raionul
de realizare a contactului, iar elementele de cercetare trebuie să stabilească legătura cu celelalte forţe
în cel mai scurt timp posibil, pentru obţinerea de informaţii suplimentare, pentru a confirma sau
adapta planurile iniţiale.
(2) Joncţiunea se realizează prin două procedee:

NESECRET
253 din 376
 NESECRET
a) între două forţe, din care una staţionează, iar cealaltă se află în deplasare spre prima;
b) între două forţe care se află în deplasare, una spre cealaltă.
06270.– (1) Joncţiunea între o unitate care staţionează şi una care înaintează. Forţa care se
deplasează are desemnată o limită de înaintare în apropierea unei alte forţe care staţionează (în sensul
că nu se deplasează fiind, de regulă încercuită de inamic) şi realizează joncţiunea într-un punct de
contact dinainte stabilit; ulterior cele două forţe îşi vor coordona acţiunile viitoare.
(2) Comandantul, de obicei, stabileşte punctul de realizare a joncţiunii în apropierea limitei
de înaintare.
(3) Punctele de realizare a joncţiunii sunt poziţionate în apropierea elementelor de securitate
ale forţei care staţionează.
(4) Forţele care staţionează ajută la executarea joncţiunii, realizând culoare în câmpurile de mine,
breşe sau schimbând poziţia anumitor obstacole, asigurând îndrumători şi stabilind zone de adunare.
06271.- (1) Joncţiunea între două unităţi care înaintează. În acest caz, forţele care se
deplasează continuă să înainteze şi execută recunoaşteri la distanţă prin staţii radio sau alte mijloace,
oprindu-se doar când iau contact direct cu cealaltă forţă.
(2) Comandantul care coordonează acţiunile celor două forţe stabileşte o limită de înaintare
pentru a preveni fratricidul.
(3) El stabileşte punctele de realizare a joncţiunii de bază şi de rezervă pentru forţele care
înaintează în apropierea limitei de înaintare.
(4) Elementele de conducere ale fiecărei forţe trebuie să facă schimb de echipe de legătură
şi să fie în aceeaşi reţea radio.
06272.– (1) Joncţiunea constă în parcurgerea a trei etape:
a) semnalul de recunoaştere de la distanţă;
b) coordonarea;
c) deplasarea către punctul de realizare a joncţiunii şi joncţiunea propriu-zisă.

(2) Semnalul de recunoaştere de la distanţă. Pe timpul acestei etape, unităţile sau elementele
implicate în realizarea joncţiunii, trebuie să stabilească, dacă este posibil, legătura înainte ca ei să
atingă distanţa de la care este posibilă executarea focului direct.
(3) Coordonarea. Înaintea începerii deplasării către punctul de realizare a joncţiunii, forţele
trebuie să coordoneze informaţiile tactice necesare, incluzând următoarele: situaţia cunoscută a
inamicului; numărul şi tipul autovehiculelor folosite de forţele proprii; dispunerea forţelor care
staţionează, dacă este cazul; căile de deplasare către punctul de realizare a joncţiunii; semnalul/
semnalele de recunoaştere apropiată; informaţiile pentru realizarea legăturilor; informaţii referitoare
la sprijinul prin foc; responsabilităţi şi proceduri de sprijin logistic; locul final al punctului de realizare
NESECRET
254 din 376
 NESECRET
a joncţiunii; orice măsură de coordonare specială, ca de exemplu instrucţiuni pentru executarea
mascată a manevrei sau necesităţi de sprijin medical.
(4) Deplasarea către punctul de realizare a joncţiunii şi joncţiunea propriu-zisă. Toate
unităţile sau elementele implicate în acţiunea de realizare a joncţiunii trebuie să aplice măsuri stricte
de control a executării focului, pentru a preveni fratricidul; punctele de realizare a joncţiunii şi
aliniamentele de interzicere a focului trebuie să fie uşor de recunoscut de către forţele care realizează
joncţiunea.
06273.– (1) Elementele care realizează joncţiunea desfăşoară următoarele activităţi: execută
recunoaşterea de la distanţă folosind staţiile radio; execută recunoaşterea apropiată folosind semnalul
stabilit; realizează apărarea apropiată a punctului de realizare a joncţiunii; execută alte activităţi
suplimentare pentru coordonarea şi realizarea joncţiunii.
(2) Acţiunile ulterioare trebuie să fie lansate cât mai rapid posibil, pentru a putea exploata
succesul obţinut prin realizarea joncţiunii. Acestea sunt determinate de planul general al operaţiilor,
corelat cu rezultatele concrete ale joncţiunii, care pot să necesite anumite corective la planul iniţial.
06274.– (1) Sprijinul prin foc prin trageri din poziţii acoperite şi prin trageri directe trebuie
ţinut sub un control foarte atent pentru a evita pierderile determinate de tragerile proprii.
(2) Forţele de joncţiune vor folosi măsurile normale de control al focului, totuşi, trebuie
stabilită o coordonare specifică pentru fiecare etapă, atunci când focul unei forţe poate afecta acţiunile
altei forţe.
(3) De asemenea, este necesară cooperarea între două forţe care acţionează din direcţii opuse,
în sensul de a se putea sprijini reciproc cu foc, dincolo de aliniamentul de joncţiune, dacă situaţia o
cere. Repartizarea clară a obiectivelor este absolut necesară.
06275.– (1) Sprijinul aerian tactic este cerut în realizarea joncţiunii spre contact pentru:
a) executarea controlului în zona dintre forţe;
b) asigurarea de date şi informaţii despre inamic;
c) asigurarea sprijinului aerian nemijlocit, pentru a completa focul artileriei.
(2) Sprijinul cu elicoptere este folosit, în special, pentru următoarele misiuni:
a) cercetare şi supraveghere;
b) angajarea în luptă a tancurilor inamice;
c) exercitarea conducerii;
d) cucerirea punctelor şi obiectivelor importante din teren;
e) reaprovizionare şi evacuare medicală.
06276.– Sprijinul genistic acordă atenţie deosebită realizării mobilităţii forţelor. Curăţarea
itinerarelor şi îndepărtarea obstacolelor inamicului este esenţială pentru îndeplinirea la timp a

NESECRET
255 din 376
 NESECRET
misiunii.
06277.– Apărarea antiaeriană. Se stabilesc măsuri de coordonare şi de interzicere a focului
pentru apărarea antiaeriană pe fiecare aliniament, pe măsura suprapunerii celor două forţe. Sistemele
de apărare antiaeriană trebuie să-şi coordoneze misiunile pentru acoperirea spaţiului dintre cele două
forţe. Pe timpul joncţiunii ambele forţe trebuie să-şi coordoneze acoperirea antiaeriană a sectorului
în care sunt dispuse forţele.
06278.– Utilizarea războiului electronic trebuie să fie atent coordonată pentru a evita
interferenţa reciprocă şi dublarea misiunilor.
06279. – (1) Comanda forţelor care execută joncţiunea în momentul contactului în zona de
joncţiune poate prezenta probleme specifice, care necesită numirea unui singur comandant în zonă.
La fel se procedează, de regulă, şi când există diferenţe semnificative privind mărimea celor două
forţe, care iau parte la acţiune.
(2) Comandantul unic trebuie stabilit dinainte, astfel încât să existe timpul necesar
planificării acţiunilor concertate ale forţelor.
(3) Momentul şi condiţiile preluării comenzii unice trebuie stabilite cu claritate.
(4) Comandantul care ordonă realizarea joncţiunii stabileşte:
a) situaţia pentru toţi cei implicaţi;
b) relaţiile de comandă, responsabilităţile forţelor şi coordonarea sprijinului prin foc înainte,
pe timpul şi după realizarea joncţiunii, incluzând şi măsurile de siguranţă;
c) metoda de realizare a joncţiunii;
d) semnale apropiate şi depărtate de recunoaştere şi procedee de comunicare;
e) acţiuni ce se vor desfăşura după realizarea joncţiunii.
06280. – Măsurile de control care se iau pun accentul pe:
a) direcţiile de înaintare sau liniile de despărţire pentru joncţiune;
b) obiectivele care trebuie să fie menţinute şi/sau cucerite de către fiecare forţă participantă;
c) punctele în care va fi stabilit contactul între cele două forţe;
d) sincronizarea acţiunilor forţelor implicate;
e) aliniamentele de încetare a focului şi aliniamentele de coordonare a sprijinului prin foc.
06281.– (1) Menţinerea legăturii dintre forţele participante şi comandant este foarte
importantă. De regulă, se menţin numai comunicaţiile radio.
(2) Majoritatea detaliilor referitoare la legături şi comunicaţii sunt prevăzute în planul
general al comandantului. Dacă acest lucru nu este posibil, problema este lăsată în modul cel mai
judicios cu putinţă la latitudinea comandanţilor forţelor ce execută joncţiunea.
06282.– Măsurile pe linie de comunicaţii includ:

NESECRET
256 din 376
 NESECRET
a) echipe de legătură;
b) parole şi însemne de identificare vizuală;
c) aliniamente de raportare şi puncte de referinţă;
d) frecvenţele de comunicare, procedee şi coduri de identificare radio.
06283.– (1) Consideraţiile privind sprijinul logistic sunt, în principiu, aceleaşi ca pentru
ofensivă, cu particularitatea că, pe lângă luarea în calcul a necesităţilor referitoare la acţiunea de
joncţiune a propriei forţe, comandantul operaţiei/acţiunii de luptă trebuie să ia în calcul necesitatea
susţinerii logistice a forţei cu care urmează să realizeze joncţiunea.
(2) Misiunea principală a structurilor de sprijin logistic o reprezintă asigurarea condiţiilor
necesare pentru realizarea joncţiunii, atât pentru forţele aflate în mişcare cât şi pentru cele staţionare.
(3) Pentru menţinerea ritmului de realizare a joncţiunii se pot constitui, prin grija eşalonului
superior, elemente avansate de asigurare, aprovizionare şi evacuare, care să menţină permanent
capacitatea operaţională a unităţilor de manevră şi de sprijin.
06284.– Pe timpul realizării joncţiunii pot fi executate toate măsurile de securitate a
acţiunilor şi de protecţie a forţelor.
06285.– Pe timpul ducerii acţiunilor în vederea realizării joncţiunii, eforturile cercetării sunt
concentrate îndeosebi pentru:
a) determinarea direcţiilor mai slab apărate de inamic, a flancurilor şi intervalelor în
dispozitivul acestuia;
b) stabilirea valorii inamicului de pe direcţia de ofensivă, precum şi a momentului în care
vigilenţa lui e mai scăzută;
c) descoperirea la timp a manevrei rezervelor inamicului în vederea executării
contraatacurilor sau pentru pregătirea unor aliniamente/bariere de zădărnicire a realizării joncţiunii
cu trupele proprii;
d) menţinerea legăturii cu forţele proprii care atacă din sens opus;
e) cercetarea terenului până la trupele proprii.
06286.– (1) Siguranţa pe toată durata acţiunilor de luptă, se realizează de către elementele
de siguranţă şi va fi organizată de fiecare comandant care acţionează pentru realizarea joncţiunii.
(2) Se iau măsuri pentru organizarea siguranţei flancurilor şi intervalelor, pentru paza şi
apărarea punctului de comandă.
06287.– Mascarea, pe timpul ducerii acţiunilor de realizare a joncţiunii, presupune luarea
de măsuri privind inducerea în eroare a inamicului asupra direcţiei de ofensivă a forţelor şi pentru
păstrarea secretului acţiunilor planificate privind realizarea joncţiunii.
06288.– Protecţia psihologică pe timpul realizării joncţiunii are un rol deosebit în

NESECRET
257 din 376
 NESECRET
menţinerea stabilităţii psihice a luptătorilor. Evitarea fratricidului este una din cele mai importante
măsuri de protecţie şi se desfăşoară pentru înlăturarea cauzelor sau acţiunilor care pot duce la uciderea
sau rănirea personalului din subordine sau a vecinilor, în special pe timpul ajungerii pe
aliniamentul de joncţiune, precum şi a distrugerii tehnicii din dotare sau a vecinilor.

SECŢIUNEA a 8-a
Retragerea

06289. – Retragerea este o formă de luptă care se adoptă, temporar, pentru scoaterea
trupelor şi formaţiunilor de apărare de sub loviturile forţelor mult superioare ale inamicului şi
punerii lor într-o situaţie avantajoasă în spate, ocuparea unor aliniamente/raioane favorabile
ducerii luptei sau regruparea acestora pe anumite direcţii în vederea îndeplinirii altor misiuni.
06290.– (1) Retragerea se execută atât pe timpul apărării, cât şi pe timpul desfăşurării
acţiunilor ofensive în adâncimea dispozitivului inamic, ca urmare a schimbării bruşte a raportului
de forţe pe anumite direcţii şi în anumite momente ale acţiunii de luptă; preponderent, însă,
retragerea se adopta pe timpul desfăşurării luptei de apărare.
(2) Retragerea se executa, de regulă, cu scopul de a evita pierderile inutile în personal şi
tehnică militară sau chiar anihilarea/capturarea grupării de forţe ameninţate cu încercuirea,
scoaterea acesteia de sub loviturile puternice ale inamicului şi punerea ei într-o situaţie favorabilă
continuării luptei; uneori, retragerea se executa şi cu scop de diversiune, pentru a atrage partea
adversă într-o cursă, a o abate de la direcţia principală de acţiune, pe o direcţie favorabilă
apărătorului, fără ca inamicul să intuiască acest lucru.
(3) Retragerea se adoptă şi în scopul întăririi trupelor de pe anumite direcţii ameninţate
prin scoaterea unor subunităţi din sectoare mai puţin active ori în scopul scurtării liniei frontului
care are o configuraţie nefavorabilă ducerii acţiunilor de luptă, precum şi pentru crearea de
rezerve.
06291. – (1) Sunt două modalităţi/procedee de executare a acesteia: retragerea prin
luptă şi retragerea cu ruperea luptei.
(2) În primul caz, unităţile îşi păstrează capacitatea de luptă, dar se retrag ca urmare a situaţiei
de ansamblu creată pe direcţia respectivă, opun o rezistenţă succesivă, limitată, pe mai multe
aliniamente din adâncime, în scopul de a produce pierderi cât mai mari inamicului, a-l hărţui
continuu, a-i reduce ritmul de înaintare şi, în final, a-i opri ofensiva pe un aliniament natural
puternic şi pregătit din timp.
(3) În cel de-al doilea caz, unităţile, de regulă nu îşi păstrează capacitatea de luptă ori

NESECRET
258 din 376
 NESECRET
sunt puse într-o situaţie deosebit de grea, în care continuarea luptei nu mai este posibilă decât cu
riscul unei înfrângeri totale. Ca urmare, ele trebuie să rupă lupta independent sau sub acoperirea
altor forţe şi să se retragă în adâncime, pe un aliniament favorabil continuării luptei. În acest caz,
prin retragere se asigură sustragerea forţelor principale de sub loviturile inamicului, libertatea de
manevră pentru regruparea acestora în adâncime şi ocuparea aliniamentului de apărare în mod
organizat.
06292.– (1) Comandamentul eşalonului superior trebuie să hotărască la timp retragerea
trupelor ameninţate, astfel ca acestea să fie în măsură să se regrupeze, să-şi constituie dispozitivul
de luptă şi să realizeze sistemul de lovire pe noul aliniament.
(2) Scopul principal al retragerii este scoaterea forţelor principale de sub focul
inamicului şi deplasarea lor în adâncime, fie pentru a le pune în ordine, în vederea trecerii la
apărare pe un nou aliniament, fie pentru îndeplinirea unei noi misiuni sau pentru refacerea
capacităţii de luptă.
06293.– Conceptual, retragerea presupune, de regulă, mişcarea spre înapoi pe o anumită
distanţă, precedată de ruperea luptei de către majoritatea forţelor, urmată de un marş cu sau fără
desfăşurarea forţelor principale, până pe aliniamentul final sau în raionul de regrupare.
06294.– Ruperea luptei şi desprinderea de inamic a forţelor principale reprezintă ansamblul
de măsuri şi acţiuni ce au loc la începutul retragerii şi prin care trupele, la adăpostul elementelor de
acoperire, întrerup contactul cu acesta, părăsind aliniamentul ocupat anterior, printr-o mişcare spre
înapoi, efectuată cu aprobarea eşalonului superior, în mod organizat, repede şi în ascuns. Acţiunea
trebuie să se facă prin surprindere, în condiţii de vizibilitate redusă sau chiar ziua, în condiţii de
vizibilitate bună, sub presiunea exercitată de inamic. În acest ultim caz, vor fi luate măsuri de lovire
cu foc şi acţiuni ofensive cu obiectiv limitat executate cu forţele la dispoziţie.
06295. – (1) Sunt situaţii în care, pentru temporizarea acţiunilor inamicului, retragerea se
execută sub acoperirea pichetului mobil de spate, cu desfăşurarea acestuia pe mai multe aliniamente
intermediare.
(2) Desfăşurarea totală sau parţială a forţelor principale este permisă numai pentru
executarea unor lovituri asupra inamicului care a reuşit să intercepteze căile de retragere, anihilarea
forţelor de desant aerian sau a forţelor aeromobile întrebuinţate de inamic pe direcţiile de retragere.
06296.– (1) În condiţiile actuale şi de perspectivă în desfăşurarea unor conflicte militare
armate, valoarea forţelor care se retrag poate fi de subunitate, unitate şi, în mod excepţional, mare
unitate tactică.
(2) Odată cu acestea, se vor retrage şi celelalte forţe subordonate, cu excepţia celor care
rămân înapoia dispozitivului inamicului pentru menţinerea unor localităţi, platforme industriale sau

NESECRET
259 din 376
 NESECRET
a altor obiective importante.
06297.– Retragerea poate fi executată în următoarele situaţii:
a) pentru a evita lupta în condiţii tactice nefavorabile;
b) dacă obiectivele acţiunii nu au fost realizate şi forţele proprii sunt ameninţate să fie
înfrânte sau dacă obiectivul misiunii a fost îndeplinit şi nu există o necesitate în vederea menţinerii
contactului pentru a atrage inamicul într-o situaţie nefavorabilă cum ar fi extinderea liniilor sale de
comunicaţii;
c) pentru a se conforma cu deplasarea trupelor proprii învecinate;
d) pentru a permite utilizarea forţei sau a părţilor unei forţe în altă parte;
e) inamicul a rupt apărarea pe un front larg şi pe o mare adâncime reuşind să pătrundă cu
forţe superioare în flancurile grupării principale de forţe a batalionului şi ameninţă spatele acesteia;
f) când se acţionează în fâşia de apărare a batalionului cu forţe superioare, îndeosebi cu
blindate, iar raportul de forţe este mult superior în favoarea inamicului;
g) pe timpul ofensivei forţelor proprii când inamicul execută contraatacuri puternice;
h) în cazul desfăşurării nefavorabile a luptei de întâlnire;
i) din motive de sprijin logistic.
06298.– (1) Scopurile, misiunile forţelor şi amploarea retragerii. Având în vedere
diversitatea şi complexitatea situaţiilor în care se poate adoptă retragerea, abordarea scopurilor se va
face mai ales având în vedere fizionomia luptei şi operaţiei.
(2) Retragerea se poate adopta, temporar, pentru:
a) scoaterea unităţilor de sub loviturile forţelor mult superioare ale inamicului şi punerii
lor într-o situaţie avantajoasă în adâncime;
b) ocuparea unor aliniamente/raioane favorabile;
c) regruparea acestora pe anumite direcţii în vederea îndeplinirii altor misiuni;
d) atragerea inamicului pe direcţii nefavorabile desfăşurării forţelor sale principale, mai
ales a celor blindate şi pentru anihilarea lor ulterioară.
(3) În aproape toate situaţiile, atingerea altor scopuri depinde de realizarea retragerii la
timp, în mod organizat, în ascuns şi cu rapiditate, ea îmbrăcând aspectul manevrei de forţe şi
mijloace pentru mutarea, simultană sau succesivă, a efortului din faţă către adâncime.
06299.– (1) Misiunile forţelor depind de situaţia, scopurile şi condiţiile concrete în care
se desfăşoară retragerea, precum şi de modul de pregătire a acţiunii.
(2) Sarcina comandantului este de a-şi dezangaja forţele. În cazul în care se acţionează la
intenţia deliberată a comandantului superior, sarcina va fi inclusă într-un ordin de operaţii complet.
În alte situaţii, dacă decizia a fost luată de comandant în situaţii nefavorabile care l-au forţat să adopte

NESECRET
260 din 376
 NESECRET
acţiunea, ordinul de retragere nu trebuie să conţină mai mult decât permisiunea de retragere şi să dea
minimum de indicaţii.
06300.– (1) Amploarea spaţio-temporală se exprimă prin:
a) lărgimea fâşiilor;
b) adâncimea pe care se execută;
c) durata acesteia;
d) ritmul mediu de retragere a trupelor.
(2) Analiza fiecărui element prin care se manifestă amploarea retragerii poate conduce la
stabilirea unor parametri, chiar şi orientativi, ai acesteia.
(3) Parametrii/normele privind amploarea retragerii nu pot fi generali, ei referindu -se
întotdeauna la forţele implicate în executarea sa.
06301.– Amploarea retragerii este determinată de:
a) concepţia operaţiei eşalonului superior;
b) caracterul acţiunilor inamicului;
c) cantitatea de forţe şi mijloace participante la retragere;
d) lărgimea şi adâncimea fâşiei de retragere;
e) ritmul şi durata acesteia;
f) numărul şi lungimea itinerarelor de marş;
g) caracteristicile terenului şi starea vremii în zona în care se execută retragerea.
06302.– (1) Lărgimea fâşiilor de retragere şi adâncimea pe care se execută aceasta sunt
determinate de situaţia tactică concretă şi scopurile urmărite.
(2) Ca spaţiu, retragerea se execută până la acel aliniament ori zonă pe care poate fi rezolvată
situaţia nefavorabilă şi sunt create condiţii pentru continuarea luptei în condiţii avantajoase.
(3) În cazul retragerii cu desfăşurarea pichetului mobil de spate pe mai multe
aliniamente intermediare, distanţa dintre aliniamente se stabileşte astfel încât pentru cucerirea
fiecăruia, inamicul să fie nevoit să schimbe poziţiile de tragere ale artileriei şi să pregătească
din nou ofensiva.
06303.– (1) Batalionului i se stabileşte fâşie de retragere rezultată din prelungirea liniilor
de despărţire ale fâşiei iniţiale spre înapoi până la aliniamentul final.
(2) Executarea retragerii în cadrul aceleiaşi fâşii este impusă de acţiunea inamicului, de
aplicarea cerinţelor principiilor concentrării şi dispersării forţelor, a unităţii acţiunilor de luptă şi al
cooperării, atunci când batalionul care se retrage duce lupta încadrat de alte forţe care şi ele se vor
retrage concomitent cu acesta sau mai târziu.
06304.– (1) Retragerea pe direcţii sau în fâşii se va face astfel pe 1-2 itinerare/direcţii.

NESECRET
261 din 376
 NESECRET
(2) Direcţiile de retragere pot fi orientate spre înapoi sau către flancuri, iar manevra de
forţe şi mijloace din faţă către adâncime, în toate situaţiile este însoţită de executarea unor
acţiuni temporare de apărare de către ariergardă şi de lovirea cu foc a inamicului.
(3) Retragerea are loc propriu-zis în afara spaţiului destinat ducerii acţiunilor de luptă
în curs de desfăşurare, ceea ce conduce la concluzia că adâncimea pe care se execută îl exclude
pe acesta, iar noul spaţiu trebuie să permită încolonarea şi marşul eşalonului executant spre
aliniamentul/raionul final.
06305.– (1) Ritmul mediu al retragerii trupelor reprezintă raportul dintre spaţiul în care
se desfăşoară acţiunea dată şi timpul necesar pentru desfăşurarea acestora, considerat ca sumă
a timpilor consumaţi pentru executarea diferitelor acţiuni şi activităţi componente.
(2) Totodată este foarte important ca viteza de retragere a forţelor principale să depăşească
ritmul de deplasare a inamicului care a trecut la urmărirea frontală sau la urmărirea paralelă.
06306.– (1) Dispozitivul pentru ruperea luptei şi de retragere. Dispozitivul de retragere este
influenţat în mod direct de:
a) situaţia tactică şi operativă concretă care a determinat retragerea;
b) procedeul probabil de urmărire adoptat de inamic;
c) concepţia operaţiilor viitoare;
d) fizionomia retragerii.
(2) Având în vedere factorii de influenţă, în special fizionomia retragerii, dispozitivul de
retragere se poate compune din:
a) elementele de acoperire;
b) elementele de cercetare;
c) elementele de siguranţă;
d) forţele principale constituite în coloane de marş;
e) detaşamentul înaintat/când se constituie.
06307.– (1) Elementele de acoperire sunt destinate pentru acoperirea ruperii luptei de către
forţele principale.
(2) În acest scop, se destină din cadrul batalionului o companie ca subunităţi de acoperire.
Ea se întăreşte cu mijloace antiblindate şi aruncătoare.
(3) Pentru conducerea subunităţilor de acoperire se numeşte un comandant unic, care se
subordonează comandantului batalionului care se retrage şi ţine legătura cu acesta.
06308.– (1) Elementele de cercetare pe timpul retragerii se deplasează, de regulă, în faţa
coloanelor şi la flancurile acestora, în scopul de a stabili caracteristicile terenului, îndeosebi a
comunicaţiilor, şi influenţa acestora asupra executării marşului, de a descoperi la timp inamicul şi

NESECRET
262 din 376
 NESECRET
de a preveni trupele proprii asupra întâlnirii, prin surprindere, cu acest a.
(2) Elementele de cercetare se trimit pe toate itinerarele pe care se prevede retragerea.
(3) Misiunea acestora este de a descoperi şi raporta oportun:
a) starea de practicabilitate a comunicaţiilor pe care se va executa retragerea;
b) existenţa punctelor de trecere obligatorii şi posibilitatea ocolirii acestora;
c) accesibilitatea terenului în afara comunicaţiilor;
d) obstacolele, barajele şi posibilităţile de trecere sau de ocolire a acestora;
e) apariţia primelor elemente ale inamicului;
f) itinerarele de deplasare, valoarea, compunerea şi viteza de marş a coloanelor
inamicului, precum şi ora când acestea depăşesc diferite aliniamente;
g) raioanele de paraşutare /debarcare şi de acţiune ale desantului aerian al inamicului,
a trupelor aeromobile şi a grupurilor de cercetare-diversiune.
06309.– (1) Valoarea elementelor de cercetare ce se trimit pe fiecare itinerar este de
echipă sau patrulă de cercetare. Acestea pot fi:
a) de cap;
b) de flanc;
c) de spate.
(2) Echipa de cercetare pe autovehicule acţionează la o distanţă de până la 2 km de
trupele proprii, iar patrula de cercetare pe autovehicule până la 5 km.
06310.– (1) Elementele de siguranţă a retragerii sunt similare celor specifice siguranţei
marşului.
(2) Ca pichet mobil de spate se destină, de regulă, o companie de infanterie.
(3) Sarcina de baza a pichetului mobil de spate constă în întârzierea ofensivei
inamicului, câştigarea timpului necesar pentru regruparea batalionului şi punerea acestuia în
marş, asigurarea retragerii forţelor principale.
(4) Primul aliniament al pichetului mobil de spate se stabileşte în faţa raioanelor de
dispunere a eşalonului doi al batalionului.
(5) Pe timpul retragerii, distanţa la care se deplasează pichetului mobil de spate înapoia
forţelor principale ale batalionului este de cel mult 5 km.
06311.– (1) Pichetul mobil de flanc şi/sau pichetul fix de flanc pot avea valori de pluton întărit
cu mijloace antiblindate, având misiunea de a evita un atac prin surprindere din partea inamicului ce a
trecut la urmărire paralelă, interzicând pătrunderea acestuia spre forţele principale.
(2) Distanţa la care acţionează faţă de forţele principale este de cel mult 5 km.
06312.– (1) Pichetul mobil de cap are rolul de a face siguranţa împotriva inamicului ce a

NESECRET
263 din 376
 NESECRET
interceptat căile de retragere, creând condiţii favorabile pentru intrarea în luptă în mod organizat
a forţelor principale aflate în marş.
(2) Pichetul mobil de cap are valoare de pluton întărit.
06313.– (1) Elementele din siguranţă ale retragerii trebuie să ducă acţiuni de luptă active,
astfel încât să întârzie înaintarea inamicului şi blocarea retragerii până la momentul ordonat de
eşalonul care le-a trimis.
(2) Pe fiecare itinerar de retragere se pot constitui detaşamente de distrugeri, de valori
diferite. La ordin, ele pot trece la distrugerea sau deteriorarea podurilor şi a unor porţiuni de drum
de pe căile de retragere şi să instaleze baraje genistice.
(3) Căile de comunicaţii - drumuri, căi ferate, etc.-, sunt indispensabile pentru sprijinul
logistic. Prin distrugerea acestora pe timpul retragerii, se va încetini aprovizionarea inamicului şi,
implicit, ritmul de înaintare al acestuia.
06314.– (1) Forţele principale se constituie în coloană de marş de-a lungul itinerarului
de deplasare.
(2) Dispunerea diferitelor forţe şi mijloace din compunerea forţelor principale trebuie să
asigure:
a) deplasarea subunităţilor la timp şi cu întreaga capacitate de luptă în raionul/pe
aliniamentul stabilit;
b) desfăşurarea rapidă în dispozitiv premergător de luptă sau de luptă şi realizarea
manevrei; păstrarea capacităţii combative;
c) conducerea fermă şi neîntreruptă a forţelor.
06315.– (1) Mijloacele de întărire se dispun în cadrul coloanelor subunităţilor, în locurile
care le asigură condiţii optime de intrare în luptă.
(2) Subunităţile de tancuri /dacă nu intră în compunerea pichetului mobil de spate, se
încolonează şi se deplasează în capul coloanelor forţelor principale atunci când inamicul poate
întrebuinţa desant aerian pentru interceptarea căilor de comunicaţii pe care se execută retragerea
sau când elemente înaintate ale inamicului pot pătrunde pe căi paralele, interceptând forţele care se
retrag în punctele obligatorii de trecere.
(3) Atunci când presiunea de front a inamicului este puternică, blindatele pot să acţioneze
în coada coloanelor, intervenind în sprijinul elementelor de siguranţă.
06316.– La stabilirea dispozitivului de retragere se va ţine seama nu numai de procedeele
de constituire şi compunere a fiecărui element ci, în egală măsură, se va urmări şi posibilitatea
adaptării rapide a acestuia la situaţiile noi ce se pot ivi pe timpul executării retragerii.
06317.– (1) Forţa care se retrage trebuie constituită, în mod normal din:

NESECRET
264 din 376
 NESECRET
a) elemente de siguranţă care acoperă retragerea;
b) forţa principală autoprotejată de pichet mobil de cap;
c) pichet mobil de spate;
d) pichet mobil de flanc.
(2) Sarcina ulterioară a forţei care se retrage va influenţa organizarea şi succesiunea
retragerii.
(3) Forţele care nu sunt implicate în acţiuni imediate, cum ar fi elemente ale sprijinului
logistic şi răniţii trebuie să fie dislocate din timp pentru a menţine libere itinerarele pentru retragere.
06318.– Planificarea. Planul retragerii trebuie să acopere întreaga acţiune, fiind necesar să
se acorde o atenţie deosebită următoarelor aspecte:
a) trebuie să fie simplu pentru a permite flexibilitate;
b) gruparea pentru retragere rămâne aceeaşi, dacă este posibil, pe toată durata acţiunii;
c) surprinderea şi inducerea în eroare să includă pe cât posibil atenuarea zgomotului prin
folosirea focului artileriei;
d) utilizarea maximă a mijloacelor de mascare şi camuflare pentru realizarea ascunderii;
e) stabilirea itinerarelor şi a unui sistem corespunzător de control al circulaţiei;
f) pregătirea distrugerilor şi a altor obstacole situate de-a lungul comunicaţiilor de retragere
trebuie realizate cât mai din timp posibil; aceasta prezintă importanţă mai ales pentru distrugerile
preliminare, care trebuie să fie atent coordonate cu planul de retragere a forţelor;
g) măsurile de interdicţie trebuie pregătite cât mai curând posibil, iar executarea lor să fie
atent coordonată cu planul de retragere a forţelor;
h) pe liniile de despărţire, măsurile de interdicţie trebuie coordonate de către comandantul
eşalonului superior, iar executarea lor trebuie realizată atent şi în conformitate cu planul forţei de
retragere;
i) decizia finală de executare a oricăror misiuni de interdicţii va fi adoptată de către cel mai
înalt comandant, după consultarea cu comandanţii vecini.
06319.– Aviaţia. Este important de subliniat faptul că astăzi nu se mai poate vorbi de o
acţiune de luptă desfăşurată fără participarea aviaţiei şi elicopterelor. Coordonarea operaţiilor
terestre cu cele aeriene este esenţială pentru succesul operaţiilor întrunite, ceea ce presupune
schimbul de echipe de legătură între componenta terestră şi cea aeriană.
06320.– (1) Sprijinul aerian ofensiv poate juca un rol important în lovirea şi hărţuirea
inamicului trecut la urmărire sau care încearcă să ocolească ori să depăşească forţele care se retrag.
(2) Ofiţerii de la punctele înaintate de dirijare a aviaţiei tactice vor fi folosiţi alături de
elementele de siguranţă. Efortul apărării antiaeriene poate fi necesar pentru protecţia împotriva unui

NESECRET
265 din 376
 NESECRET
atac executat de mijloacele aeriene de atac la sol ale inamicului.
06321.– (1) Elicopterele de transport pot fi folosite pentru a intensifica viteza de executare
a retragerii, iar elicopterele cu rol de cercetare vor fi folosite pentru observarea activităţii inamicului
în cursul retragerii.
(2) De asemenea, elicopterele pot fi utilizate la evacuarea forţelor rămase în spatele
inamicului.
06322.– (1) Apărarea antiaeriană. Deoarece, probabil, nu vor fi suficiente resurse de apărare
antiaeriană capabile să asigure o acoperire amplă a întregii zone de operaţii, este necesar să se
stabilească prioritatea misiunilor.
(2) Planul de dispunere a plutonului de rachete AA ar trebui să asigure eficacitate în
perioadele importante ale luptei, pentru a acoperi zonele unde forţele care se retrag ar putea deveni
vulnerabile, pe care inamicul le poate alege ca locuri de aterizare pentru forţele transportate.
06323.– Geniştii vor fi întrebuinţaţi intens în retragere pentru:
a) pregătirea distrugerilor şi obstacolelor pe comunicaţii;
b) asigurarea sau menţinerea viabilităţii comunicaţiilor pentru retragere;
c) sprijinirea elementelor de siguranţă cu misiuni de reducere a vulnerabilităţii lor;
d) sprijinul deplasării forţei principale şi a elementelor eşalonului din spate prin acţiuni de
întârziere folosind obstacolele neprevăzute în timpul retragerii - acţiuni de forţare, de trecere peste
obstacole.
06324.– Războiul electronic. Mijloacele de război electronic vor fi folosite în special
pentru executarea planului de inducere în eroare a inamicului şi în acţiuni de dezorganizare a
comunicaţiilor de conducere.
06325.– Conducerea. Măsurile de control, care au o importanţă deosebită în retragere, sunt:
a) elemente de legătură;
b) itinerare / direcţii de deplasare;
c) aliniamente de coordonare;
d) măsurile de control a circulaţiei;
e) puncte de control;
f) aliniamentul de coordonare a focului de sprijin şi măsurile pentru reglajul tragerii;
g) sincronizarea acţiunilor pentru etapele importante.
06326.– (1) Comunicaţiile. Funcţionarea comunicaţiilor este esenţială, iar metodele de
transmitere prin radio şi interdicţia de folosire a mijloacelor radio trebuie să fie stabilite cu claritate.
(2) Mijloacele de legătură, metodele de exploatare şi intensitatea traficului trebuie să rămână
neschimbat cât mai mult timp posibil, pentru a evita divulgarea, către inamic, a intenţiei de a rupe

NESECRET
266 din 376
 NESECRET
lupta.
(3) Realizarea traficului radio de către forţele care rămân în contact va contribui la inducerea
în eroare, în totalitate, a inamicului.
(4) Forţele care au rupt lupta, de obicei, vor primi ordin să nu folosească mijloacele radio.
06327.– (1) Sprijinul logistic al luptei. Planul de sprijin logistic al luptei trebuie să asigure
satisfacerea nevoilor de sprijin ale forţei care se retrage şi prevenirea capturării materialelor, în special
a combustibilului, de către inamic.
(2) Evacuarea stocurilor poate lua un timp considerabil.
(3) Trebuie să fie asigurată aprovizionarea cu muniţie a elementelor de siguranţă şi a
armamentului greu de infanterie.
(4) Inamicul trebuie să fie împiedicat să folosească tehnica şi materialele trupelor proprii, cu
excepţia echipamentului şi materialelor medicale.
06328.– Întreţinerea este bine să fie concentrată pe pregătirea materialelor solicitate pentru
executarea acţiunii. Echipamentul de adunare şi evacuare a tehnicii deteriorate trebuie să fie dirijat în
puncte cheie pentru a menţine comunicaţiile deschise şi a recupera toate materialele posibile.
06329.– Înainte de a începe deplasarea spre spate, stocurile înaintate vor fi reduse prin
încetarea aprovizionării atunci când este posibil. Trebuie stabilite puncte mobile de distribuire pentru
a satisface necesităţile urgente şi schimbările în planul de operaţiie.
06330.– O atenţie specială trebuie dată evacuării răniţilor. Dovada vizibilă că evacuarea
răniţilor este eficientă va ajuta la menţinerea moralului forţelor.
06331.– Distrugerea echipamentelor şi stocurilor trebuie să fie coordonată cu elementele de
timp folosite în planul de acţiune, astfel încât să nu fie prejudiciată siguranţa tactică. Planul trebuie
să prevadă distrugerea tehnicii sau depozitelor care nu pot fi evacuate.
06332.– Subunităţile companiei de sprijin, care nu sunt necesare pentru asigurarea
nemijlocită a luptei, se retrag din timp în raioanele ce le-au fost repartizate, concomitent cu evacuarea
tehnicii militare deteriorate, a răniţilor şi bolnavilor.
06333.– În cadrul forţelor luptătoare rămân numai stocurile de materiale necesare, precum
şi o parte din mijloacele de reparare – evacuare şi din formaţiunile medicale. Pentru evacuarea la timp
a răniţilor şi bolnavilor, formaţiunile medicale care deservesc pichetele mobile de spate se întăresc,
la nevoie, cu mijloace de transport.
06334.– Retragerea este o acţiune deosebit de complexă, dificil de planificat şi desfăşurat,
care necesită o conducere fermă dar flexibilă în acelaşi timp.

NESECRET
267 din 376
 NESECRET

CAPITOLUL VII
Sprijinul de luptă

0701. – (1) Sprijinul de luptă se coordonează de către comandantul de batalion şi se

integrează în planul de acţiune.
(2) Sprijinul de luptă asigură pe timpul desfăşurării acţiunilor batalionului:
a) sprijinul manevrei;
b) sprijinul conducerii;
c) asistenţa operaţională.
(3) Prin sprijinul manevrei şi sprijinul conducerii batalionul de infanterie utilizează forţele
şi mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru îndeplinirea misiunii.
(4) Prin asistenţa operaţională se înţelege sprijinul conducerii şi sprijinul manevrei acordat
de eşalonul superior.
0702. – (1) Elementele de sprijin îmbunătăţesc puterea de luptă a elementelor de manevră;
elementele de sprijin pot fi ataşate sau alocate elementelor de manevră pe timpul desfăşurării
acţiunilor de luptă.
(2) Cunoaşterea capacităţii de luptă a forţelor, caracteristicile tehnico-tactice ale mijloacelor
de sprijin, stabilirea misiunilor corespunzătoare şi controlul acţiunilor de sprijin de luptă generează o
putere de luptă superioară care poate fi folosită la momentul oportun şi în locul decisiv.
(3) Acţiunile desfăşurate de subunităţile de sprijin de luptă sunt sprijinite de celelalte
elemente de luptă ale batalionului; modul de utilizare a elementelor de sprijin în acţiuni de luptă este
decis de comandantul batalionului, conform estimării statului major; controlul centralizat al
elementelor de sprijin organice, alocate sau ataşate, în acţiunile de luptă ale batalionului de infanterie
se face prin emiterea de ordine specifice şi prin stabilirea priorităţilor de sprijin.

SECŢIUNEA 1
Sprijinul prin foc

1. Generalităţi

0703. – (1) Asigurarea sprijinului prin foc/SF de către forţele de sprijin ale batalionului este
determinată de factorii MIFT-TC şi posibilităţile de sprijin logistic.

NESECRET
268 din 376
 NESECRET
(2) Evaluarea posibilităţilor mijloacelor de sprijin prin foc şi modul de utilizare al acestora
se stabileşte de ofiţerul cu sprijinul prin foc/OSF care prezintă comandantului batalionului
posibilităţile de foc ale artileriei.
(3) Misiunea executării sprijinului prin foc este de a distruge, degrada sau întrerupe acţiunile
de luptă inamice în sprijinul elementelor de manevră a batalionului; mijloacele de sprijin prin foc
neutralizează personalul şi mijloacele de foc, distrug lucrările de apărare sau dezorganizează acţiunile
inamicului.
(4) Aruncătoarele constituie mijloacele organice principale de sprijin prin foc a forţelor
luptătoare din cadrul eşaloanelor companie şi batalion. Focul lor se integrează cu focul celorlalte
elemente de sprijin prezente în zona de responsabilitate a unităţii.
0704. – (1) La planificarea sprijinului prin foc, comandantul de batalion şi ofiţerul cu
sprijinul prin foc integrează şi sincronizează puterea de foc a artileriei primite în întărire şi a
sprijinului aerian apropiat, cu acţiunile elementelor de manevră.
(2) Comandantul întocmeşte planul pentru întrebuinţarea grupării de angajare şi decide cum
să folosească eficient resursele pentru sprijinul prin foc. OSF trebuie să înţeleagă cerinţele
comandantului privind sprijinul prin foc. Comandantul stabileşte priorităţile privind sprijinul prin foc
în zona de operaţii şi asigură sprijinul prin foc la momentul şi în zonele critice.
0705. – Pentru asigurarea sprijinului prin foc, comandantul de batalion:
a) întocmeşte planuri simple;
b) anticipează împreună cu statul major şi OSF, dinamica în spaţiul de luptă şi se pregăteşte
pentru orice reacţie sau contrareacţie a inamicului;
c) cunoaşte posibilităţile tuturor mijloacelor de foc şi se sigură că sprijinul prin foc este
planificat eficient şi oportun;
d) stabileşte modul de începere a luptei, modalităţi de executarea a focului, pentru a limita
posibilităţile de reacţie ale inamicului şi pentru a realiza surprinderea acestuia;
e) stabileşte priorităţi pentru angajarea ţintelor care îi sunt alocate de către brigadă şi
priorităţile şi misiunile tactice pentru artileria organică;
f) obţine superioritate de foc prin dispunerea mijloacelor de foc astfel încât să deschidă focul
imediat asupra inamicului, după ce acesta a fost descoperit;
g) restricţionează misiunile de foc pentru evitarea fratricidului.
0706. – OSF analizează elementele necesare sprijinului prin foc conform „F.T./A.-4.1,
Manualul pentru luptă al plutonului de artilerie”, ediţie 2007, capitolul II, „Activitatea în poziţia de
tragere acoperită” şi capitolul III, „Executarea tragerii”.
0707. – (1) Limitarea posibilităţilor de acţiune ale inamicului se obţine prin combinarea mai

NESECRET
269 din 376
 NESECRET
multor tactici, tehnici şi proceduri.
(2) Tacticile, tehnicile şi procedurile de întrebuinţare a artileriei în luptă sunt prezentate în
„F.T./A.-3.1, Manualul pentru luptă al bateriei de artilerie”, ediţie 2007, capitolul III, „Conducerea
bateriei de artilerie în operaţii”.
0708. – (1) OSF colaborează pentru planificarea şi coordonarea sprijinului prin foc al
batalionului cu senzorii de asigurare date şi responsabilul cu aviaţia, atunci când există, precum şi cu
ofiţerii cu sprijinul prin foc de la celelalte celule/grupe de sprijin prin foc care acţionează în fâşia
batalionului.
(2) Ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului este coordonatorul sprijinului prin foc la acest
nivel, conduce grupa de sprijin prin foc şi este consilierul comandantului de batalion pe probleme de
sprijin prin foc.
(3) Grupa de sprijin prin foc se dispune în punctul de comandă al batalionului.
(4) Compunerea grupei de sprijin prin foc este prezentată în tabelul nr. 7.1.1.
Funcţie Grad Nr. persoane
Ofiţer cu sprijinul prin foc Maior 1
Subofiţer cu sprijinul prin foc Plutonier 1
Specialist cu sprijinul prin foc Caporal 2
Tabelul nr. 7.1.1.
(5) Pentru a îmbunătăţi şi spori eficienţa coordonării sprijinului prin foc, în unele situaţii,
grupa de sprijin prin foc se poate completa cu alte categorii de personal, constituindu-se astfel o celulă
de sprijin prin foc, compusă din:
a) comandantul companiei sprijin din organica batalionului;
b) ofiţerul cu protecţia CBRN a batalionului;
c) echipa de control aerian tactic;
d) echipele de legătură ale armelor de sprijin;
e) ofiţerii de legătură ai forţelor aliate.
0709. – (1) Ofiţerul cu sprijinul prin foc planifică, coordonează şi conduce sprijinul prin foc
în sprijinul planului de acţiune al comandantului de batalion.
(2) Ofiţerul cu sprijinul prin foc are următoarele atribuţii:
a) face propuneri comandantului de batalion şi statului său major în ceea ce priveşte
posibilităţile sprijinului prin foc;
b) informează personalul de conducere - comandantul de batalion, celula de sprijin prin foc
a brigăzii, TOC al batalionului care execută sprijinul direct etc. - despre modificările intervenite în
spaţiul de luptă;

NESECRET
270 din 376
 NESECRET
c) îndrumă activitatea componenţilor grupei de sprijin prin foc a batalionului;
d) întocmeşte şi distribuie planul sprijinului prin foc şi/sau matricea de sprijin prin foc;
e) coordonează activitatea personalului de control al sprijinului aerian apropiat.
0710. – (1) Ofiţerul cu sprijinul prin foc este specialistul batalionului în probleme de sprijin
prin foc, iar din datele prezentate de comandantul de batalion reţine:
a) intenţia comandantului şi concepţia acţiunilor ce urmează a se desfăşura;
b) priorităţile în executarea tragerilor, inclusiv tragerile de baraj;
c) măsurile de coordonare a sprijinului prin foc;
d) muniţia specială necesară - fumigenă, de iluminare etc.
(2) În baza acestor informaţii, a celor deţinute anterior şi a situaţiei din spaţiul de luptă, OSF
întocmeşte Planul sprijinului prin foc al batalionului care cuprinde elementele prevăzute în „FT./Art.R.T. -
1.3., Manualul conducerii focului artileriei - brigadă, regiment, batalion”, ediţie 2010, art.80.
0711. – (1) Matricea executării sprijinului prin foc este un document concis şi simplu de
planificare şi execuţie a tragerii, întocmit atât în ofensivă, cât şi în apărare, care descrie grafic
misiunile esenţiale ale subunităţilor de aruncătoare.
(2) Matricea conţine elemente din planul sprijinului prin foc, pentru execuţia cărora fiecare
ofiţer cu sprijinul prin foc sau observator înaintat este răspunzător, şi fazele din desfăşurarea
acţiunilor.
(3) După ce a fost aprobată, matricea devine instrumentul principal pe timpul execuţiei
sprijinului prin foc.
(4) Modul de întocmire şi utilizare a acestei matrice este detaliat în Cap. 2, Secţiunea 5, pct.
2 din „FT/A – 2.2, Manualul Sprijinului prin foc al Operaţiilor Bg. Mc.”, ediţie 2005.

2. Planificarea sprijinului prin foc

0712. – (1) Planificarea sprijinului prin foc reprezintă procesul continuu de analizare, alocare
şi programare a sprijinului prin foc, planificarea specifică a felului în care va fi folosit sprijinul prin
foc, tipurile de ţinte care vor fi lovite.
(2) Scopul planificării sprijinului prin foc este de a îmbunătăţi puterea de luptă a batalionului
prin integrarea în planul de acţiune a sprijinului prin foc.
(3) Planificarea sprijinului prin foc se realizează în concordanţă cu planificarea acţiunilor şi este
flexibilă pentru a putea fi modificată atunci când se ivesc situaţii neprevăzute pe timpul desfăşurării
acţiunilor de luptă; ea anticipează momentele concentrării mijloacelor de sprijin prin foc, modificările ce
pot surveni în misiunea batalionului sau a eşalonului superior, ora deplasărilor, nevoile de aprovizionare,

NESECRET
271 din 376
 NESECRET
mijloacele necesare de asigurare cu date, sprijinul cu mijloace tehnice şi regruparea artileriei.
0713. – (1) Comandantul stabileşte priorităţile pentru sprijinul prin foc în zona de operaţii
pentru asigurarea sprijinul prin foc la momentul şi locul critic; intenţia comandantului pentru
asigurarea sprijinului prin foc ghidează OSF să integreze şi să sincronizeze sistemul de sprijin prin
foc în concepţia acţiunii batalionului.
(2) Etapele şi elementele necesare procesului de planificare a sprijinului prin foc a acţiunii
batalionului sunt similare celor prezentate în „F.T./A.-2.1, Manualul pentru luptă al batalionului de
artilerie”, ediţie 2007, capitolul III „Planificarea sprijinului prin foc”.

3. Relaţii de sprijin

0714. – Comandantul batalionului poate încredinţa subunităţii de artilerie două din

misiunile tactice standard, sprijinul general, în toată fâşia batalionului, sau sprijinul direct, numai
pentru o companie; aceste misiuni implică responsabilităţi esenţiale pe care toţi factorii de răspundere
implicaţi în sprijinul prin foc trebuie să le cunoască şi să le execute, tabelul nr. 7.1.2.
O Cp./un Pl. de
Sprijin general
aruncătoare sau
de artilerie cu prioritate în Sprijin direct
mixtă cu executarea cu ţinte prioritare fără ţinte prioritare
misiunea: focului
1. Subunităţii
1. Subunităţii care 1. Subunităţii sprijinite.
căreia i se
cere foc asupra Subunităţilor 2. Comandantului
acordă
Execută foc la ţintei prioritare. batalionului în subunităţii de aruncătoare/
prioritate.
cererea: 2. Tuturor ordinea cererilor artilerie antiblindate mixte.
2. Tuturor
celorlalte de foc. 3. Tuturor celorlalte
celorlalte
subunităţi. subunităţi.
subunităţi.
1. Ţinta cu
prioritate.
1. Zona de Zona de
Are fâşie de 2. Zona de Zona de responsabilitate a
operaţii a responsabilitate a
tragere: operaţii a subunităţii sprijinite.
batalionului. batalionului.
batalionului.

1. Subunitatea 1. Subunitatea
căreia i se căreia i s-a stabilit
acordă obiectivul
prioritate. prioritar. Centrul de
Realizarea Comandantul subunităţii
2. Punctul de 2. Centrul de conducere al
comunicaţiilor sprijinite şi echipa de
comandă al conducere al acţiunilor
cu: sprijin prin foc a acesteia.
batalionului. acţiunilor batalionului
3. Toate batalionului.
celelalte 3. Toate celelalte
subunităţi. subunităţi.
Dispozitivul de În cooperare, de către
Comandantul Comandantul Comandantul
luptă este unitatea sprijinită cu
batalionului batalionului batalionului
stabilit de: comandantul subunităţii de
NESECRET
272 din 376
 NESECRET
aruncătoare /artilerie
antiblindate mixte şi
comandantul batalionului.
1. Grupa de SF a
batalionului.
Planul SF este Grupa de SF a Grupa de SF a OSF al subunităţii
2. Subunitatea
întocmit de: batalionului. batalionului sprijinite.
căreia i s-a stabilit
obiectivul prioritar.

Figura nr. 7.1.2. Relaţii în cadrul sprijinului prin foc

4. Subunităţile de artilerie şi de aruncătoare

0715. – Asistenţa operaţională a batalionului este asigurată de brigada/eşalonul superior cu

unităţi / subunităţi de artilerie care să execute misiuni de întărire, sprijin general sau sprijin general şi
întărire a artileriei organice batalionului.
0716. – Comandantul brigăzii/eşalonului superior planifică şi stabileşte priorităţile pentru
sprijinul prin foc de artilerie asigurat batalioanelor care execută manevra sau stabileşte o listă de
priorităţi pentru elementele sale subordonate.
0717. – (1) Subunităţile de artilerie organice sau cele primite în sprijin/întărire asigură
batalionului sprijinul prin foc prin executarea tragerilor din poziţii de tragere acoperite sau
neacoperite.
(2) Subunităţile de aruncătoare asigură sprijin prin foc apropiat şi nemijlocit elementelor de
manevră; în afara sprijinului batalionului, aruncătoarele pot sprijini şi alte subunităţi sau unităţi când
unităţile sprijinite execută trecerea unor zone sau limite din zona de responsabilitate a batalionului.
(3) Subunitatea de aruncătoare din rezervă poate sprijini subunităţile pe LDA.
0718. – Rolul, organizarea, misiunile şi dispozitivul de luptă al subunităţii de artilerie sunt
conform şi „F.T./A.-3.1, Manualul pentru luptă al bateriei de artilerie”, ediţie 2007.
0719. – (1) În funcţie de posibilităţi, aruncătoarele, ca element atribuit batalionului pentru
sprijin prin foc, execută misiuni de foc pentru toate elementele de manevră ale batalionului de
infanterie.
(2) Comandantul de batalion destină unei companii de infanterie misiunea principală şi
ţintele prioritare pentru aruncătoarele proprii.
(3) Când o companie de infanterie acţionează independent datorită terenului sau a misiunii,
un pluton de artilerie sau aruncătoare al batalionului, poate fi dat temporar sau sub controlul
operaţional la compania respectivă, deoarece aruncătoarele aflate în subordine nu au posibilitatea să
sprijine toate forţele batalionului.
0720. – (1) Conducerea acţiunii subunităţii de artilerie sau de aruncătoare se execută de către

NESECRET
273 din 376
 NESECRET
comandantul subunităţii de artilerie sau de aruncătoare.
(2) Comandantul subunităţii de artilerie sau de aruncătoare primeşte, de la statul major al
batalionului, un plan detaliat care cuprinde o prezentare concretă a misiunii sale şi concepţia
sprijinului prin foc.
(3) Comandantul subunităţii de artilerie sau de aruncătoare foloseşte acest plan detaliat
pentru angajarea în luptă a subunităţii şi pentru întocmirea planului sprijinului prin foc al subunităţii.
(4) Comandantul de companie dispune elementele de manevră în spaţiul de luptă în funcţie
de planul de sprijin prin foc al manevrei.
0721. – Statul major al batalionului elaborează planul de angajare a aruncătoarelor ţinând
cont de:
a) sistemul de comunicaţii;
b) amplasarea subunităţilor şi schema de manevră;
c) cerinţele pe linie topografică;
d) subunitatea care solicită cererea de foc asupra fiecărei ţinte;
e) efectul la ţinte al focului aruncătoarelor.
0722. – (1) Comandanţii companiilor şi plutoanelor de infanterie participă la planificarea şi
executarea misiunilor de foc ale aruncătoarelor; cererile lor de sprijin prin foc şi responsabilităţile pe
linia execuţiei misiunilor de foc sunt stabilite în timpul planificării sprijinului prin foc, fiind stabiliţi
observatori de bază şi de rezervă pentru fiecare ţintă; observatorii înaintaţi acţionează pentru
compania sau pentru plutoanele de infanterie sprijinite.
(2) Observatorii înaintaţi trebuie să urmărească ţintele şi aliniamentele de deschidere a
focului; prin determinarea coordonatelor ţintelor, descoperirea şi transmiterea coordonatelor ţintelor
nou descoperite, conform listelor de prioritate ale eşaloanele superioare.
(3) Observatorii înaintaţi trebuie să cunoască felul ţintelor, planificarea în timp şi modul de
coordonare a cererilor de foc pentru sincronizarea acestora cu elementele de manevră; acestea sunt
coordonate de statul major al batalionului şi de subunitatea de aruncătoare.
(4) Cererile de sprijin prin foc se înaintează de comandanţii elementului de manevră către
OSF / subunitatea de artilerie şi respectă formatul prevăzut în „F.T./Art.R.T.-3.4., Manualul tragerilor
artileriei – baterie, pluton, piesă”, ediţie 2011, Anexa nr.22.
0723. – (1) Înainte de stabilirea comunicaţiilor, trebuie să se ţină cont de regulile traficului
în fonie; mijloacele de comunicaţii ale tuturor elementelor implicate în sprijinul prin foc trebuie să
fie compatibile. Observatorul înaintat de artilerie cât şi centrul de conducere a focului subunităţii de
artilerie trebuie să cunoască reţelele şi mijloacele de comunicaţii în caz de urgenţă.
(2) Observatorii înaintaţi sau OSF pot să coordoneze executarea focului cu traiectorie

NESECRET
274 din 376
 NESECRET
verticală; subunitatea de aruncătoare poate executa sprijinul prin foc dispusă în văi adânci sau alte
poziţii de tragere acoperite, fiind astfel protejată de loviturile inamicului, dar limitată în posibilitatea
de comunicare; datorită anumitor limitări în comunicaţie, OSF poate aproba repoziţionarea
observatorilor înaintaţi, după coordonarea prealabilă cu coordonatorul sprijinului prin foc de la
eşalonul superior.
(3) Observatorii trebuie să schimbe cât mai rar frecvenţele mijloacelor de comunicaţii
folosite pe timpul luptei pentru a se putea concentra mai mult asupra misiunii sale.
(4) Pentru asigurarea permanentă a comunicaţiilor cu subunităţile de sprijin se pot stabili
mijloace de comunicaţii suplimentare.
0724. – (1) Dispozitivele de luptă şi manevra subunităţii de artilerie/aruncătoare se
organizează de comandantul subunităţii de artilerie/aruncătoare conform planurilor de manevră şi
dispunere întocmite de statul major al batalionului.
(2) Planurile de manevră şi dispunere includ obiectivele, efectele dorite la ţinte în funcţie de
caracteristicile tactice ale aruncătoarelor, durata deplasării/marşului între poziţiile de tragere,
recunoaşterea itinerariului, executarea repetiţiilor, comunicaţiile cu subunităţile sprijinite şi
observatorii înaintaţi şi anticiparea acţiunilor viitoare.
0725. – (1) Compania sprijin este elementul de sprijin principal care execută sprijinul prin
foc al batalionului de infanterie; pe timpul ducerii luptei de apărare, aruncătoarele se dispun la 1-1,5
km faţă de LDA, plutoanele de tragere pot fi dispuse dispersat pentru a asigura protecţia împotriva
focului indirect al inamicului.
(2) Plutoanele de aruncătoare execută sprijinul prin foc în funcţie de cererile de foc ale
elementului de manevră; compania sprijin poate fi angajată pe plutoane când zona de responsabilitate
a batalionului este prea mare şi nu poate să asigure sprijin prin foc dintr-o singură poziţie de tragere;
fiecare pluton este dispus astfel încât să execute misiuni de foc în întreaga zonă de responsabilitate a
subunităţii pe care o sprijină; focul poate fi concentrat asupra ţintelor aflate în raza bătăii ambelor
plutoane de tragere.
(3) În scopul asigurării unui sprijin permanent al acţiunilor de luptă, conducerii şi cooperării,
precum şi pentru realizarea cadrului optim pentru executarea misiunilor de foc, pe timpul ducerii
luptei ofensive în adâncimea apărării inamicului, subunităţile de artilerie/aruncătoare nu trebuie să
rămână, faţă de forţele sprijinite, la o distanţă mai mare de 1/2-2/3 din bătaia maximă a materialului
pe care îl au în dotare.
0726. – (1) În funcţie de natura ţintelor, efectul la ţintă şi posibilităţile de aprovizionare cu
muniţie se stabileşte numărul ţintelor din planul sprijinului prin foc.
(2) Numărul şi prioritatea concentrărilor de foc poate impune participarea în întregime a

NESECRET
275 din 376
 NESECRET
companiei sprijin sau pe plutoane de tragere; comandantul de companie dă misiuni de foc
subunităţilor de artilerie/aruncătoare pentru obiectivele prioritare şi compatibile cu caracteristicile
tactice ale aruncătoarelor.
0727. – Comandantul de batalion poate folosi o matrice a sprijinului prin foc pentru a realiza
aceasta; matricea de sprijin prin foc se completează conform „F.T/A.-4, Manualul pentru luptă al
artileriei batalionare”, ediţie 2006, capitolul III, secţiunea a 3-a „Planificarea sprijinului prin foc”.
0728. – (1) Executarea manevrei; schimbarea dispozitivului de luptă se face cu întreaga
companie sprijin sau pe plutoane în funcţie de destinaţia şi misiunea pe care o îndeplinesc; manevra
executată cu întreaga companie este caracterizată de coordonarea unitară a plutoanelor şi de
posibilitatea reaprovizionării în timp mai scurt cu muniţie şi carburanţi-lubrifianţi.
(2) Atât în ofensivă cât şi în apărare, manevra se execută potrivit OPORD/FRAGO ale
comandantului de batalion.
0729. – (1) Dispunerea punctelor de reaprovizionare în acţiunile ofensive şi de apărare se
execută conform capitolului „ Sprijinul cu servicii”.
(2) În atacurile din contact, punctele de reaprovizionare pot fi amplasate în poziţiile iniţiale
de tragere.
(3) În apărare punctele de reaprovizionare pot fi amplasate atât pe poziţiile iniţiale cât şi pe
cele ulterioare.

5. Subunităţile antiblindate

0730. – Subunitatea antiblindate asigură batalionul cu sprijin prin foc direct în scopul
distrugerii vehiculelor blindate ale inamicului; subunitatea antiblindate poate distruge ţinte
punctiforme şi poziţii fortificate la distanţe mari şi poate asigura supravegherea căilor de apropiere în
orice condiţii de vizibilitate. Subunităţile antiblindate sunt utilizate în toate tipurile de acţiuni.
0731. – (1) Compartimentul S3 al batalionului, OSF şi comandantul subunităţii antiblindate
consiliază comandantul batalionului de infanterie privind integrarea mijloacelor antiblindate cu alte
mijloace sau sisteme de armament care execută foc prin ochire directă.
(2) Subunităţile antiblindate sunt angajate în executarea sprijinului prin foc în funcţie de
terenul unde se desfăşoară acţiunea şi schema manevrei; comandantul batalionului poate să mărească
puterea de luptă a elementelor de manevră prin ataşarea unui număr mai mare de piese antiblindate.
0732. – (1) Comandantul batalionului destină întreaga subunitate antiblindate pentru
sprijinul prin foc al elementelor de manevră sau poate să o ataşeze pe plutoane sau pe piese
companiilor în funcţie de necesarul de mijloace antiblindate în acţiuni de luptă.

NESECRET
276 din 376
 NESECRET
(2) Comandantul batalionului ia în calcul şi angajarea comenzii subunităţii a căror piese au
fost ataşate subunităţilor de infanterie; comandantul subunităţii antiblindate participă la executarea
recunoaşterilor, stabilirea poziţiilor de tragere, alegerea mijloacelor antiblindate şi conducerea
focurilor antiblindate în timpul luptei.
(3) Numărul pieselor antiblindate ataşate sau alocate unei companii de infanterie este
stabilit în funcţie de rezultate IPB-ului; compania care acoperă cele mai periculoase căi de apropiere
primeşte în întărire, de regulă, un număr mai mare de mijloace antiblindate.
(4) Comandantul batalionului de infanterie poate să stabilească poziţiile de tragere ale
subunităţii antiblindate dată în întărire sau sprijin unei companii; în cazul în care comandantul
batalionului nu stabileşte acest lucru, comandantul companiei de infanterie stabileşte poziţiile de
tragere ale subunităţii antiblindate primite în întărire/sprijin.
0733. – (1) O subunitate antiblindate alocată sau ataşată unei subunităţi, poate executa
sprijinul prin foc al elementului de manevră ca echipă de sprijin prin foc a manevrei sau ca element
principal al manevrei.
(2) Subunitatea antiblindate poate fi ataşată plutonului de cercetare atunci când în urma
analizei factorilor MIFT-TC, comandantul batalionului anticipează întâlnirea cu o forţă blindată.
(3) Subunitatea antiblindate sprijină mijloacele logistice, când nu sunt angajate sau când nu
există ameninţarea utilizării blindatelor de forţele inamicului; când îndeplinesc aceste misiuni,
comandantul subunităţii antiblindate montează armament greu pe vehicule pentru a asigura protecţia
forţei şi a convoaielor pe care le escortează.
0734. – Compartimentul S3 informează eşalonul superior dacă terenul în care se desfăşoară
acţiunea permite sau nu amplasarea şi executarea focului antiblindate; comandantul eşalonului
superior, la recomandarea coordonatorului sprijinului prin foc, poate stabili ataşarea sau alocarea
temporară a unor subunităţi antiblindate batalionului de infanterie.
0735. – (1) Limitarea posibilităţilor de acţiune ale inamicului se obţine prin combinarea
tacticilor, tehnicilor şi procedurilor de întrebuinţare în luptă a subunităţilor antiblindate.
(2) Tacticile, tehnicile şi procedurile de întrebuinţare a subunităţii antiblindate în luptă sunt
prezentate în „F.T./A.-4, Manualul pentru luptă al artileriei batalionare”, ediţie, 2006, capitolul IV,
„Tactici, tehnici şi proceduri de întrebuinţare a artileriei batalionare în luptă”.
(3) Cererile de foc se înaintează de comandanţii elementului de manevră către OSF şi
respectă formatul prevăzut în prevăzut în „F.T./Art.R.T.-3.4., Manualul tragerilor artileriei – baterie,
pluton, piesă”, ediţie 2011, Anexa nr.22.

6. Subunităţile de apărare antiaeriană

NESECRET
277 din 376
 NESECRET

0736. – (1) Apărarea antiaeriană a batalionului de infanterie cuprinde acţiuni active şi măsuri
pasive de apărare antiaeriană – apărare antiaeriană activă/pasivă – care au ca scop protecţia
dispozitivului de acţiune, a tehnicii, echipamentelor şi personalului împotriva acţiunilor de atac şi
cercetare executate de mijloacele aeriene ale inamicului.
(2) Apărarea antiaeriană activă se execută în principal cu structurile specializate din organica
batalionului, respectiv plutonul de rachete antiaeriene de tip VSHORAD. Structurile specializate se
suplimentează de către eşalonul superior, pentru realizarea unei acoperiri aeriene eficiente.
(3) Apărarea antiaeriană a batalionului trebuie coordonată cu schema de manevră a forţelor
luptătoare, este parte integrantă a planului de apărare antiaeriană a brigăzii şi este în concordanţă cu
acţiunea Forţelor Aeriene.
0737. – (1) Plutonul de rachete antiaeriene este subunitatea tactică specializată a batalionului
de infanterie destinată să execute misiuni specifice de apărare antiaeriană. Rolul, organizarea,
misiunile şi dispozitivul de acţiune al plutonului de rachete antiaeriene sunt prezentate în „F.T./A.A.-
5.1, Manualul pentru luptă al plutonului/grupei de rachete antiaeriene/artilerie antiaeriană din cadrul
Forţelor Terestre”, 2009, capitolul I - Principii generale, Secţiunea a 2-a – Întrebuinţarea în luptă a
plutonului/grupei de rachete antiaeriene.
(2) Comandantul plutonului rachete antiaeriene îl consiliază pe comandantul batalionului cu
privire la întrebuinţarea în luptă a subunităţii pe timpul manevrei batalionului şi integrării plutonului
în Planul de operaţii al batalionului.
(3) Pentru fiecare curs probabil al acţiunilor inamicului, compartimentul S2 şi comandantul
plutonului rachete antiaeriene determină căile probabile de apropiere a inamicului aerian, modul de
realizare a avertizărilor, precum şi modul de aplicare a acţiunilor active şi măsurilor pasive de apărare
antiaeriană.
0738. – Pe baza estimărilor de apărare antiaeriană, comandantul batalionului stabileşte
misiunile şi priorităţile de angajare a mijloacelor aeriene ale inamicului. În funcţie de acestea,
comandantul plutonului rachete antiaeriene organizează dispunerea forţelor şi mijloacelor proprii în
vederea executării cu succes a misiunilor specifice şi realizării controlului spaţiului aerian în zona de
responsabilitate - conform „F.T./A.A.-1.2, Proceduri de control al spaţiului aerian în operaţiile
Forţelor Terestre”, Bucureşti 2006, capitolul V - Executarea controlului spaţiului aerian.
0739. – Împreună cu compartimentul S3, comandantul plutonului rachete antiaeriene participă
la întocmirea Planului de operaţii al batalionului, pe problematica specifică apărării antiaeriene –
conform „F.T./A.A.-3/1, Manualul pentru luptă al divizionului de rachete antiaeriene/artilerie
antiaeriană din cadrul Forţelor Terestre”, Bucureşti 2006.

NESECRET
278 din 376
 NESECRET
0740. – (1) La nivelul batalionului de infanterie, apărarea antiaeriană se realizează nemijlocit,
prin dispunerea grupelor de rachete antiaeriene pentru apărarea elementelor dispozitivului de acţiune
- punctul de comandă al batalionului, raionul de dispunere al formaţiunilor logistice, subunităţi
luptătoare.
(2) Comunicaţiile şi coordonarea elementelor de apărare antiaeriană se realizează prin
intermediul subunităţilor apărate antiaerian, respectiv al P.C. al batalionului.
0741. – Atunci când situaţia o impune, plutonul de rachete antiaeriene poate fi întărit cu o
subunitate de nivel pluton sau grupă.

SECŢIUNEA a 2- a
Sprijinul de informaţii

0742. – Structurile de informaţii/cercetare reprezintă o componentă importantă a

batalionului de infanterie, care acţionează în orice formă a acţiunilor militare şi condiţii geoclimatice
pentru sprijinul comandantului şi comandamentului în activitatea de pregătire şi desfăşurare a
acţiunilor de luptă.
0743. – Informaţiile sunt coordonate de comandant. Comandantul conduce procesul de
producere al informaţiilor militare. El trebuie să aibă capacitatea de a-şi exprima cererile sale de
informaţii succint şi de a interpreta informaţiile ce rezultă ca răspuns la cererile sale în contextul
misiunii pe care o are.
0744. – Atribuţiile structurilor de informaţii/cercetare pentru sprijinul cu informaţii al
acţiunilor de luptă sunt: stabilirea cerinţelor esenţiale de informaţii ale comandantului; satisfacerea
cerinţelor de informaţii ale comandamentului şi structurilor subordonate; identificarea surselor de
informaţii; stabilirea procedeelor şi modalităţilor de sprijin cu informaţii; planificarea, organizarea,
coordonarea şi controlul activităţilor şi acţiunilor de informaţii/cercetare.
0745. – (1) Satisfacerea cerinţelor de informaţii ale comandamentului şi structurilor
subordonate acestuia se asigură de structurile de informaţii/cercetare. Aceste structuri sunt astfel
organizate încât să asigure suportul informaţional şi îndeplinirea următoarelor misiuni:
a) coordonarea sprijinului cu informaţii necesar comandamentului;
b) coordonarea activităţilor pentru realizarea Planului Informaţiilor şi asigurarea suportului
informaţional în zona de operaţii;
c) dezvoltarea şi actualizarea bazelor de date pentru sprijinul planificării şi desfăşurării
acţiunilor de luptă şi îndeplinirii obiectivelor;
d) evaluarea şi validarea efectelor acţiunilor desfăşurate de sursele de informaţii.

NESECRET
279 din 376
 NESECRET
(2) Pentru planificarea, organizarea, coordonarea, controlul şi executarea activităţilor şi
acţiunilor, structura de informaţii/cercetare are următoarele atribuţii:
a) participă la planificarea acţiunii de luptă, folosind ca bază informaţiile culese, din
momentul în care acţiunea a fost ordonată şi până la finalizarea acesteia;
b) sincronizează toate activităţile şi acţiunile de informaţii/cercetare cu obiectivele şi
concepţia acţiunii. Eficienţa acestei activităţi rezultă în urma valorificării fiecărei informaţii, în mod
oportun, de către beneficiari;
c) elaborează Planul de culegere a informaţiilor – cerinţele esenţiale de informaţii ale
comandantului/comandamentului şi structurilor subordonate, iar cererile de informaţii constituie baza
elaborării Planului de culegere a informaţiilor. În cadrul acestei activităţi vor fi identificate forţele şi
mijloacele disponibile pentru îndeplinirea misiunilor de culegere a datelor şi informaţiilor;
d) planifică întrebuinţarea forţelor şi mijloacelor de informaţii/cercetare - repartizează
forţele şi mijloacele de informaţii/cercetare pe misiuni, având permanent în atenţie necesitatea
sincronizării acţiunilor pentru asigurarea oportună şi eficientă a suportului informaţional;
e) stabileşte arhitectura informaţiilor –aceasta trebuie construită astfel încât să asigure
protecţia informaţiei, precum şi accesul potenţialilor beneficiari;
f) asigură concentrarea efortului informaţional – pentru fiecare zonă de operaţii există o
concentrare a efortului informaţional, necesară pregătirii şi desfăşurării acţiunilor de luptă;
concentrarea efortului informaţional este necesară pentru a reduce efectele redundante ale acţiunilor.
Toate forţele şi mijloacele de informaţii/cercetare trebuie integrate într -o arhitectură
interoperabilă, astfel încât toate componentele forţei să aibă acces la informaţiile de care au nevoie;
g) asigură desfăşurarea activităţilor şi acţiunilor într-o concepţie şi după un plan unic –
forţele şi mijloacele de informaţii/ cercetare trebuie să desfăşoare acţiunile într-o concepţie unitară,
acţiunile trebuie să se desfăşoare în orice condiţii geoclimatice;
h) menţine flexibilitatea sistemului informaţional – structura sistemului informaţional
trebuie să fie cât mai flexibilă pentru a putea face faţă cu succes schimbărilor intempestive de situaţie;
i) asigură accesul la informaţii a celor autorizaţi.
(4) Comandantul concentrează efortul informaţional pentru îndeplinirea propriilor misiuni,
în zona de operaţii/responsabilitate, respectiv zona de responsabilitate informativă. De asemenea,
acesta are în atenţie cerinţele esenţiale de informaţii din zona adiacentă zonei de operaţii/
responsabilitate, respectiv zona de interes informativ.
(5) Comandantul are responsabilitatea asigurării propriului suport informaţional, absolut
necesar realizării Planului Informaţiilor. Succesul sincronizării informaţiilor cu acţiunile de luptă
depinde de aplicarea planului de culegere a informaţiilor în primele etape ale elaborării planului de

NESECRET
280 din 376
 NESECRET
acţiune.
0746. – Forţele şi mijloacele de informaţii/cercetare la nivel batalion sunt:
a) modul S2- informaţii;
b) plutonul de cercetare;
c) grupa CBRN.;
d) plutonul de geniu;
e) grupa de sprijin cu informaţii a companiei/COIST - Company Intelligence Support Team.
0747. – (1) Modul în care structura S2 este integrată în cadrul PC/TOC depinde de nivelul
de comandă şi situaţia tactică şi, orientativ, poate include:
a) zona de evidenţă a datelor şi informaţiilor;
b) zona de lucru a biroului / ofiţerului cu managementul informaţiilor;
c) zona de lucru a biroului / ofiţerului cu analiza informaţiilor de luptă;
d) zona de lucru a şefului S2 cu ceilalţi ofiţeri din cadrul S-ului;
e) zona de lucru pe hărţi - Harta şefului S2 şi Harta cu situaţia ISTAR.
(2) În funcţie de nivelul de comandă şi de încadrare a structurii, unele din aceste zone se pot
suprapune şi funcţiona ca un tot unitar.
0748. – Plutonul de cercetare este subunitatea aptă să culeagă date şi informaţii atât întrunit
cât şi prin elemente constituite din cadrul acestuia. El poate îndeplini misiuni de cercetare şi de
luptă îmbarcat pe mijloace de luptă blindate/auto/pe jos.
0749. – Misiunile, organizarea şi dotarea plutonului cercetare sunt cele prevăzute în
„F.T./Cc.-4 Manualul pentru luptă al plutonului de cercetare”, ediţie 2007, capitolul I, „Generalităţi”.
0750. – Tehnicile, tacticile şi procedurile de cercetare se execută conform „F.T./Cc.-4
Manualul pentru luptă al plutonului de cercetare”, capitolul III, „Tactici, tehnici şi proceduri folosite
de plutonul de cercetare”, 2007.
0751. – (1) Grupa de Sprijin cu Informaţii a Companiei/COIST - Company Intelligence
Support Team are un rol deosebit de important pentru asigurarea nemijlocită cu informaţii a
subunităţilor luptătoare.
(2) COIST este o structură de informaţii similară compartimentului S2, dar care acţionează
direct pentru a sprijini deciziile comandantului de companie în îndeplinirea misiunilor curente. În
general, COIST este întâlnită la nivelul forţelor angajate în acţiuni de stabilitate/cu caracter
independent dar poate fi utilizată cu succes şi în acţiunile specifice luptei armate. Din cadrul acestei
grupe fac parte, de regulă, locţiitorul comandantului de companie, consilierul comandantului de
companie şi locţiitorul/ ajutorul comandantului de pluton aruncătoare 82 mm (similar).
(3) COIST are, în principal, următoarele atribuţii:

NESECRET
281 din 376
 NESECRET
a) elaborează IPB şi dezvoltă o bază de date corespunzătoare pentru zona de operaţii
/responsabilitate, repartizate subunităţii;
b) asigură pregătirea specifică pentru misiune şi evaluarea informaţiilor obţinute în urma
executării misiunilor;
c) menţine un flux de informaţii şi rapoarte cu S2/batalion şi actualizează în permanenţă
situaţia curentă pe baza informaţiilor primite de la S2 ori de la elementele luptătoare;
d) asigură actualizarea permanentă a cerinţelor de informaţii primite de la S2 şi le integrează
în cadrul misiunilor;
e) întocmeşte planul de culegere a informaţiilor şi repartizează sarcinile de culegere pentru
subunităţile din cadrul companiei.
(4) Forţele şi mijloacele de informaţii/cercetare la nivel tactic sunt prezentate în tabelul nr. -
7.2.1.
La ce nivel Pluton Companie Batalion Brigadă
Forţe şi mijloace (similare)
Post de observare cercetare X X X X
Echipa de cercetare X X X X
Echipa de control aerian tactic (ECAT)* - - - X
Patrula de cercetare X X X X
Patrula de cercetare independenta - X X X
Patrula de cercetare independentă în - X X X
dispozitivul inamicului
Grup cercetare în dispozitivul inamicului - - - X
Grupa N.B.C. - X X X
Plutonul de geniu - - X X
Radar artilerie terestra - - - X
Radar A.A. - - - X
Echipa de informaţii - - - X
Pluton R.E. - - - X
COIST - X - -
NOTĂ: *eşalon care controlează sau ordonă misiuni mijlocului ISTAR.
Tabel nr. 7.2.1. Forţe şi mijloace de informaţii/cercetare disponibile la nivel tactic

0752. – (1) Produsele de informaţii obţinute pot fi clasificate astfel:

a) indicaţii şi avertizări;
b) informaţii curente;
c) informaţii de bază;
d) informaţii despre ţintă;
e) informaţii ştiinţifice şi tehnice;

NESECRET
282 din 376
 NESECRET
f) contrainformaţii.
(2) Indicaţii şi avertizări – cuprind informaţiile referitoare la intenţiile şi acţiunile inamicului,
iminenţa unui atac cu sau fără arme nucleare, atacuri teroriste şi alte evenimente similare.
(3) Informaţii curente – asigură sprijinul pentru acţiunile în curs de desfăşurare de orice
natură. Pe baza acestor informaţii se redactează un raport concis referitor la situaţia curentă într-un
anumit domeniu. Estimările asigură cunoaşterea din timp a modului în care situaţia este posibil să
evolueze şi implicaţiile acesteia asupra desfăşurării acţiunilor de planificare şi desfăşurare a operaţiei
întrunite.
(4) Informaţii de bază – sunt informaţii despre un anumit subiect care pot fi utilizate ca
materiale de referinţă pentru prelucrarea datelor şi informaţiilor ulterioare. De asemenea, sunt folosite
la elaborarea prognozelor.
(5) Informaţiile ţintă – sunt informaţiile care se referă la forţele inamicului, spaţiul de
confruntare, instalaţiile/ţintele planificate a fi distruse sau alte obiective punctuale. În prealabil, se
impune selectarea informaţiilor referitoare la vulnerabilităţile specifice ale inamicului care, dacă vor
fi exploatate, duc la îndeplinirea misiunii ordonată de comandant. Pe durata procesului de selectare
se impune analiza tuturor informaţiilor existente pentru a veni în sprijinul nominalizării corecte a ţintelor
ce urmează a fi atacate.
(6) Informaţiile ştiinţifico-tehnice – fac referire la realizările în domeniile ştiinţelor de bază
şi aplicate în tehnologiile cu potenţial de ducere a războiului. Acestea includ caracteristici, capacităţi,
vulnerabilităţi şi limite ale sistemelor de armamente, subsisteme şi material asociat, precum şi cercetările
şi realizările în domeniu.
(7) Contrainformaţiile/CI – analizează ameninţările posibile din partea serviciilor de
informaţii ale inamicului, sau a altor structuri – crimă organizată, grupuri teroriste şi traficanţii de
droguri. Analiza CI cuprinde toate sursele de informaţii precum şi rezultatele acţiunilor întreprinse.
0753. – (1) Documente ce se elaborează în cadrul structurii de informaţii/cercetare se împart
în două categorii: documente de conducere şi documente de informare.
(2) Documente de conducere la nivel batalion sunt: planul de procurare a informaţiilor,
registrul cu evidenţa informaţiilor primite/difuzate, anexa D/informaţii la ordinul de acţiune, planul
de activitate şi extras din planul de control – se elaborează împreună cu compartimentul S3;
(3) Documente de informare la nivel batalion sunt: raportul de informare - care se înaintează
eşalonului superior, estimarea şefului S2 /Anexa nr. 4, informarea, cererea de informaţii, cererea
pentru fotografierea aeriană, harta de lucru a şefului S2, harta de lucru cu cercetarea în dispozitivul
inamicului, carnetul de campanie, cantităţi şi densităţi de forţe şi mijloace realizate de inamic şi alte
documente - hărţi, tabele, grafice.

NESECRET
283 din 376
 NESECRET
(4) Modele de documente de informare se regăsesc în „F.T./Cc.-5, Manualul pentru luptă al
elementelor de cercetare în dispozitiv”, 2012, Anexele 2-14.

SECŢIUNEA a 3-a
Sprijinul de geniu şi EOD

0754. – (1) Sprijinul de geniu reprezintă totalitatea acţiunilor şi măsurilor întreprinse de către
forţele de geniu cu mijloacele şi echipamente specializate, în vederea realizării protecţiei
personalului, armamentului, tehnicii şi rezervelor, a libertăţii de manevră şi a condiţiilor de deplasare
în câmpul tactic a forţelor proprii, pentru inducerea în eroare a inamicului, încetinirea manevrei şi
posibilităţilor de deplasare ale acestuia, reducerea posibilităţilor sale de folosire a avantajelor
terenului, precum şi pentru asigurarea unor utilităţi necesare cazării, hrănirii şi odihnei forţelor
proprii.
(2) Sprijinul de geniu poate fi:
a) sprijinul de geniu de luptă;
b) sprijinul de geniu al forţei.
0755. – Sprijinul de geniu de luptă cuprinde acele misiuni de geniu asociate cu sprijinul
direct pentru acţiuni curente sau iminente. Sprijinul de geniu de luptă este realizat de structurile
specializate de geniu din fiecare categorie de forţe pentru a sprijini operaţiile terestre, aeriene,
maritime şi speciale. Deşi se pune accentul pe viteza de execuţie şi se bazează frecvent pe soluţii de
utilizare a mijloacelor din dotare şi a echipamentelor prefabricate, sprijinul de geniu de luptă poate
cuprinde şi un anumit grad de improvizare şi este de natură să îndeplinească într -un termen scurt
o solicitare la nivel tactic.
0756. – Sprijinul de geniu al forţei cuprinde pregătirea deliberată pe termen mai lung a zonei
de operaţii şi sprijinul indirect al acţiunilor în desfăşurare şi viitoare, precum şi a misiunilor genistice
asociate cu susţinerea forţei în toate etapele unei acţiuni de luptă. Sprijinul de geniu al forţei
presupune, de regulă, misiuni genistice de mai lungă durată destinate să îndeplinească o cerinţă
operaţională pe termen lung.
0757. – (1) Sprijinul de geniu îşi manifestă rolul în domeniile mobilităţii, contramobilităţii,
menţinerii capacităţii operaţionale şi sprijinului de geniu general.
(2) Mobilitatea este necesară pentru a se asigura concentrarea efortului şi desfăşurarea rapidă
în scopul angajării inamicului sau dezangajării de acesta. Asigurarea mobilităţii forţelor proprii se
realizează şi prin sprijinul de geniu care presupune activităţi specifice de cercetare, înlăturare şi
trecere a obstacolelor, construcţia, amenajarea şi întreţinerea căilor de comunicaţii.

NESECRET
284 din 376
 NESECRET
(3) Contramobilitatea inamicului se realizează şi prin măsuri specifice sprijinului de geniu
cuprinzând crearea unor baraje explozive, neexplozive sau mixte, combinate cu lucrări de distrugeri
pe direcţiile probabile de acţiune ale inamicului.
(4) Menţinerea capacităţii operaţionale a forţelor proprii include şi aspectele fizice ale
protecţiei personalului, armamentului şi materialelor împotriva efectelor armamentului inamic şi a
diferitelor sisteme de detectare, precum şi măsuri de ascundere a forţelor proprii şi inducere în eroare
a inamicului, realizate prin acţiunea forţelor şi mijloacelor de geniu.
(5) Sprijinul de geniu general este principala formă de manifestare a sprijinului de geniu al
forţei şi presupune asigurarea cu resurse şi forţă de lucru, altele decât cele furnizate de sprijinul de
geniu de luptă organic direct acţiunilor de luptă. Această formă a sprijinului de geniu va fi
predominantă în perioadele pre şi post conflict, precum şi pentru acţiunile din spatele frontului în
timpul conflictului, deşi sub unele aspecte este prezent şi în cursul desfăşurării operaţiilor specifice
luptei armate. Misiunile acestei forme ale sprijinului de geniu includ aprovizionarea cu apă, energie
electrică sau lemn, construcţia şi mentenanţa unor utilităţi sau structuri ca puncte de comandă,
piste/platforme de aterizare/decolare pentru avioane/elicoptere, participarea cu mijloace specifice la
înlăturarea efectelor ADMCBRN etc.
0758. – (1) Batalionul de infanterie nu dispune de subunităţi de geniu organice. Pentru
realizarea sprijinului de geniu eşaloanele superioare asigură, în funcţie de misiunea batalionului,
subunităţi specializate de geniu ce vor fi puse sub comanda tactică a comandantului batalionului de
infanterie sau numai sub controlul său tactic. Acestea pot fi stabilite de către eşalonul superior de la
începutul acţiunii de luptă, prin planul de operaţie şi comunicate comandantului de batalion prin
ordinul de operaţie, sau pot fi cerute suplimentar de comandantul de batalion în urma analizei situaţiei
şi misiunii.
(2) Batalionul de infanterie primeşte în sprijin, de regulă, 1 pluton de diferite specialităţi de
geniu în conformitate cu necesităţile misiunii. Dacă se află pe direcţia principală de efort, acest sprijin
poate fi suplimentat până la 2 plutoane de diferite specialităţi de geniu. Subunităţile de geniu primite
în sprijin acţionează de regulă sub comanda tactică a comandantului batalionului de infanterie.
Coordonarea acţiunilor acestor subunităţi se realizează de către ofiţerul specialist de geniu din cadrul
modulului S3.
(3) Ofiţerul specialist de geniu din cadrul modulului S3 întocmeşte anexa de geniu a planului
de acţiune şi colaborează cu ceilalţi membri ai statului major al batalionului în cadrul procesului de
planificare a acţiunii, participând la pregătirea informativă a spaţiului de luptă, elaborarea planului
trecerii peste cursurile de apă, planificarea sistemului de obstacole şi stabilirea modului în care
obstacolele sunt folosite pentru întoarcerea, blocarea sau interzicerea inamicului,

NESECRET
285 din 376
 NESECRET
precum şi la stabilirea modului de coordonare a sprijinului prin foc cu obstacolele13 .

1. Sprijinul de geniu al acţiunilor batalionului de infanterie în ofensivă

0759. – De regulă, în ofensivă, batalionul de infanterie primeşte în sprijin un pluton geniu

luptă. Când acţionează pe direcţia loviturii principale, batalionul mai poate primi suplimentar
subunităţi de geniu de diferite specialităţi cu respectarea următoarelor principii:
a) pentru realizarea câmpurilor de mine proprii sau culoarelor în câmpurile de mine ale
inamicului, pentru amenajarea locurilor de forţare/punctelor de trecere pe poduri mobile de asalt şi
pentru amenajarea unor treceri peste şanţuri antitanc sau peste văi uscate de mici dimensiuni, în
special la ofensiva din contact, de regulă, 1 pluton geniu luptă sau 1 pluton pionieri din organica
eşaloanelor superioare;
b) pentru amenajarea drumurilor din fâşia de ofensivă, în special la ofensiva din mişcare,
dacă sarcina depăşeşte posibilităţile de execuţie ale plutonului geniu luptă, până la 1 pluton construcţii
drumuri din organica eşaloanelor superioare;
c) pentru amenajarea locurilor de forţare/punctelor de trecere pe bărci de asalt atunci când
infanteria nu este îmbarcată pe TAB, până la 1 pluton treceri desant din organica eşaloanelor
superioare.

2. Sprijinul de geniu al acţiunilor batalionului de infanterie în apărare

0760. – De regulă, în apărare batalionul de infanterie primeşte în sprijin un pluton geniu

luptă. Când acţionează pe direcţia loviturii principale a inamicului, batalionul mai poate primi
suplimentar subunităţi de geniu cu respectarea următoarelor principii:
a) pentru realizarea obstacolelor explozive în faţa LDA şi a celor instalate pe flancuri şi în
intervalele dintre subunităţi şi pentru realizarea unor lucrări de distrugeri, până la 1 pluton geniu luptă
din organica eşaloanelor superioare;
b) pentru amenajarea drumurilor şi a unor platforme de aterizare/decolare elicoptere sau de
altă utilitate din fâşia de apărare, precum şi pentru amenajarea punctelor de comandă până la 1 pluton
amenajări platforme din organica eşaloanelor superioare.

13
Forţele de geniu primite în sprijin de batalion vor fi probabil de nivel pluton sau chiar grupă. Ca urmare, comandantul acestor subunităţi este posibil să nu aibă
pregătirea necesară pentru a participa în procesul de planificare a acţiunii. În plus, acţiunea subunităţilor de geniu primite în sprijin, mai ales în ofensivă, se desfăşoară
la distanţă de punctul de comandă al batalionului. Este nevoie ca în cadrul modulului S3 să fie un ofiţer specialist de geniu. În ultimă instanţă, statul major al batalionului
va colabora în procesul de planificare cu ofiţerul specialist de geniu de la nivelul brigăzii. (Conform G 1 Doctrina sprijinului de geniu la nivel întrunit, ed. 2009, art. 34
(2) „ O structură specializată de geniu în cadrul comandamentului […] este necesară la toate nivelurile ierarhice pentru a furniza comandantului consiliere
genistică. […] La nivel tactic structura specializată de geniu se poate găsi în cadrul compartimentului operaţii.”)
NESECRET
286 din 376
 NESECRET
3. Sprijinul EOD

0761. – (1) Sprijinul EOD este parte a sprijinului de geniu şi reprezintă totalitatea misiunilor,
acţiunilor şi măsurilor ce se desfăşoară de către forţele specializate EOD în sprijinul acţiunilor, activităţilor
şi obiectivelor militare pe timp de pace, în situaţii de criză, la război şi post-conflict, pentru neutralizarea
şi distrugerea UXO/IED, realizate succesiv prin identificarea şi evaluarea pericolelor, asigurarea
protecţiei, punerea în stare sigură/neutralizarea, recuperarea şi distrugerea acestora.
(2) Misiunile sprijinului EOD sunt următoarele:
a) recunoaşterea muniţiilor şi dispozitivelor explozive/Explosive Ordnance Reconnaissance -
EOR. Această capabilitate asigură culegerea informaţiilor despre felul şi starea muniţiilor aflate într-o
zonă delimitată şi este executată cu personal EOD sau non-EOD/agenţi de recunoaştere pregătiţi şi
antrenaţi special pentru a asigura îndeplinirea acestei misiuni ca parte a măsurilor de protecţie EOD;
b) curăţarea zonelor de muniţiile explozive/Explosive Ordnance Area Clearance - EOAC, pentru
reducerea sau eliminarea pericolului prin neutralizarea, îndepărtarea şi/sau distrugerea muniţiei explozive
convenţionale/Conventional Munition Disposal - CMD;
c) neutralizarea şi distrugerea dispozitivelor explozive improvizate/Improvised Explosive
Device Disposal - IEDD. Această capabilitate trebuie asigurată pentru fiecare acţiune de luptă şi se
realizează prin localizarea, identificarea, punerea în stare sigură şi/sau distrugerea finală a IED;
d) neutralizarea şi distrugerea muniţiei chimice, biologice, radiologice şi nucleare/Chemical,
Biological, Radiological and Nuclear EO Disposal - CBRN EOD;
e) căutarea, recunoaşterea iniţială, marcarea, neutralizarea şi distrugerea muniţiilor subacvatice
neexplodate.
0762. – Sprijinul EOD se asigură în toate formele acţiunilor de luptă de către structurile
specializate aflate sub comanda operaţională/controlul operaţional al marilor unităţi tactice. Forţele EOD
intervin la ordinul comandantului marii unităţi care le are sub comandă operaţională sau control
operaţional.
0763. – (1) Pe timpul acţiunilor militare brigăzile mecanizate/similare pot primi sub control
operaţional până la un pluton EOD. La nivelul statului major al marilor unităţi se constituie o celulă de
coordonare EOD/ofiţer specialist EOD - în cadrul structurilor specializate de geniu sau a modulului S3 -
responsabilă cu gestionarea informaţiilor cu privire la incidentele EOD, planificarea şi coordonarea
intervenţiilor.
(2) Comandantul batalionului de infanterie va avea controlul tactic al forţelor EOD ce intervin
în zona sa de responsabilitate.
0764. – (1) La descoperirea unor ameninţări EOD, forţele batalionului de infanterie aflate în

NESECRET
287 din 376
 NESECRET
câmpul tactic pun în aplicare procedurile operaţionale pentru evitarea pericolului şi raportează incidentul
pe cale ierarhică până la nivelul comandamentului care are sub comandă operaţională sau control
operaţional forţe de intervenţie EOD capabile să ofere sprijinul de specialitate.
(2) Celula de coordonare EOD/ofiţerul specialist EOD analizează pericolul reprezentat de
incidentele EOD raportate de unităţile/subunităţile luptătoare, stabileşte priorităţile intervenţiilor EOD,
propune comandantului marii unităţi modalităţi de rezolvare, elaborează şi transmite ordinul de misiune
structurilor de execuţie specializate şi coordonează intervenţiile. Totodată, celula de coordonare
EOD/ofiţerul specialist EOD anunţă comandantul unităţii/subunităţii în a cărei zonă de responsabilitate s-a
produs/descoperit incidentul EOD despre momentul intervenţiei structurii specializate, forţele desemnate
pentru intervenţie şi eventualele măsuri suplimentare ce trebuie luate până la sosirea acestora.
(3) Pentru rezolvarea incidentelor EOD, structurile de intervenţie vor urma procedurile specifice
prevăzute de manualele de specialitate şi raportează despre modul de rezolvare a incidentului atât
comandantului unităţii/ subunităţii care are zona în responsabilitate, cât şi comandantului care a ordonat
intervenţia, prin celula de coordonare EOD/ofiţerul specialist EOD.
0765. – Acţiunile subunităţilor specializate de geniu şi EOD se desfăşoară în conformitate cu
manualele de luptă şi instrucţiunile specifice ale subunităţilor respective.

SECŢIUNEA a 4-a
Sprijinul de apărare CBRN

0766. – Pe timpul desfăşurării forţelor sau în zona de operaţii, statul major al batalionului
trebuie să fie sprijinit de specialişti în toate aspectele care ţin de domeniul apărării CBRN.
0767. – Indiferent de nivelul şi organizarea forţei sau a elementelor constitutive, în statele
majore trebuie să existe specialişti de apărare CBRN cu responsabilităţi şi sarcini clare, care sunt, în
cea mai mare măsură identice, indiferent de eşalon. Aceştia sprijină statul major al unităţii sub toate
aspectele, de la instruirea pentru apărare CBRN, echipare cu echipamente specializate până la
întocmirea SOP-urilor pe linie de specialitate.
0768. – (1) Sprijinul de apărare CBRN reprezintă totalitatea măsurilor, procedurilor şi
acţiunilor adoptate de către eşaloanele superioare în vederea asigurării sprijinului acţiunilor
batalionului. Acesta vizează integrarea componentelor apărării CBRN de la nivel batalion în
concepţia eşaloanelor superioare prin planuri operaţionale generale, specifice zonei de operaţii a forţei
cu respectarea principiilor apărării CBRN:
a) evaluarea ameninţării;
b) managementul riscului;

NESECRET
288 din 376
 NESECRET
c) interoperabilitatea în cadrul operaţiilor întrunite şi multinaţionale;
d) stabilirea priorităţilor;
e) flexibilitatea.
(2) Evaluarea ameninţării trebuie să fie continuă, să utilizeze oportun toate informaţiile aflate
la dispoziţie pentru adoptarea măsurilor şi folosirea capabilităţilor necesare realizării protecţiei fizice
a forţei specifice fiecărei situaţii. Evaluarea ameninţării la nivelul batalionului se execută prin
asigurarea schimbului de informaţii de specialitate pe verticală cu eşaloanele superioare şi pe
orizontală cu vecinii, cu sprijinul CIS al batalionului integrat în CIS al forţei.
(3) Managementul riscului – un risc cunoscut poate fi controlat dar nu eliminat, victimele şi
deteriorarea echipamentelor sunt inevitabile în orice acţiune militară, chiar şi în absenţa conflictului
armat, iar evitarea producerii acestora poate avea un impact negativ asupra îndeplinirii misiunii.
(4) Interoperabilitatea în cadrul operaţiilor întrunite şi multinaţionale – apărarea CBRN
trebuie să se adreseze tuturor componentelor forţei din zona de operaţii şi trebuie să vizeze analiza
pericolului sub toate aspectele sale. Trebuie făcute toate eforturile pentru optimizarea apărării CBRN
prin armonizarea capabilităţilor operaţionale atât la nivel tactic, operativ cât şi strategic.
(5) Stabilirea priorităţilor – apărarea CBRN vizează întreaga forţă, dar capabilităţile CBRN
nu vor fi întotdeauna suficiente pentru a putea sprijini în totalitate elementele forţei la acelaşi nivel
dorit, în acest sens este necesară prioritizarea acţiunilor, acordarea unei atenţii sporite unor elemente,
în planul fizic, centrelor de conducere operaţională reprezentate de facilităţi importante din AOO,
structurilor din compunerea forţei, forţelor care asigură sprijinul logistic. De asemenea, se va avea în
vedere moralul şi coeziunea forţelor.
(6) Flexibilitatea – structurile specializate care asigură protecţia CBRN a forţei trebuie să fie
flexibile, capabile să acţioneze independent, să răspundă oportun la schimbările rapide ale mediului
de ameninţare.
(7) Aplicarea principiilor la nivelul batalionului vizează realizarea componentelor apărării
CBRN cu sprijinul structurilor specializate 14 de la eşaloanele superioare, astfel:
a) detecţia, identificarea şi monitorizarea/DIM;
b) avertizarea şi raportarea CBRN;
c) protecţia fizică;
d) managementul riscului;
e) sprijinul şi contramăsurile medicale.
0769. – (1) Detecţia, identificarea şi monitorizarea/DIM – se realizează, în primul rând cu
forţele proprii şi se completează cu forţele specializate din compunere şi cu sprijinul eşalonului

14
Prin structuri specializate CBRN se înţelege atât compania de apărare CBRN din compunerea Bg.Mc. cât şi batalionul de apărare CBRN din
organica Diviziei.
NESECRET
289 din 376
 NESECRET
superior în concordanţă cu planul de apărare CBRN al forţei.
(2) Eşaloanele superioare, cu unităţi specializate de cercetare CBRN, pot executa misiuni de
specialitate în folosul batalionului pentru cercetarea CBRN a unei rute, a unei zone sau a unui raion 15,
pentru cercetarea raioanelor sensibile/Sensitive Site Reconnaissance/SSR, observarea şi
monitorizarea CBRN, precum şi pentru prelevarea de probe CBRN.
0770. – (1) Avertizarea şi raportarea CBRN - batalionul are posibilităţi CBRN limitate, altele
decât detectoarele individuale şi IPE CBRN. Funcţia principală la acest nivel este de avertizare a
forţelor proprii şi raportare CBRN, de integrare a informaţiilor primare prin rapoartele CBRN 1 şi 4
în subsistemul de comunicaţii şi informaţii CBRN şi de materializare grafică pe documentele de lucru
a rapoartelor CBRN 2, 3, 5 primite de la eşalonul superior.
(2) Personalul de apărare CBRN din statul major al batalionului poate executa prognoza
simplificată sau detaliată a unui pericol cu sprijinul Subcentrului de colectare CBRN 16/ CBRN Sub-
collect Centre/SCC de la brigadă.
(3) Subsistemul de comunicaţii şi informaţii CBRN la nivel batalion asigură, prin
intermediul software specializat/dedicat, capabilitatea de a însuma rapoarte CBRN 1 de la surse de
informare pentru a pregăti rapoartele CBRN 2. Aceste sisteme asigură analize limitate cu privire la
vulnerabilitatea CBRN.
0771. – Protecţia fizică cuprinde:
a) protecţia individuală17 - se realizează cu IPE CBRN ce are perioada limitată de asigurare
a protecţiei, în special dacă este îmbrăcat în mod frecvent în timpul acţiunilor de luptă. Cerinţa
standard pentru acesta este de a asigura protecţia pentru 24 ore, fiind necesară apoi înlocuirea.
Comandanţii trebuie să aibă permanent certitudinea că IPE CBRN utilizat de personalul din subordine
îşi menţine caracteristicile protective. În situaţia desfăşurării acţiunilor în medii/condiţii CBRN pe
perioade mari de timp, comandantul trebuie să aibă în vedere necesitatea asigurării IPE CBRN
necontaminate atât prin utilizarea stocurilor proprii cât şi cu sprijinul eşalonului superior;
b) protecţia colectivă COLPRO18 se asigură de către batalion, prin forţe proprii. Necesitatea
operaţională de a desfăşura acţiuni în medii/condiţii CBRN pe perioade mari de timp va genera în
timp contaminarea sistemelor de protecţie ceea ce va necesita corelarea eforturilor de decontaminare
cu cele de protecţie prin aplicarea planurilor de decontaminare de la nivelul forţei corelate cu cele de
asigurare a protecţiei forţei.
0772. – (1) Managementul riscului19 – integrarea măsurilor de management al riscurilor la

15
Capitolul VII, secţiunea II-a, FT 8 Manualul apărării CBRN în operaţii, Bucureşti 2011.
16
Corespondent în Armata României - Sub-centrul de analiză şi prognoză CBRN/SSACBRN.
17
Detalii în manualul FT/CBRN-6 Manualul protecţiei CBRN, Bucureşti, 2007, capitolul IV.
18
Detalii în manualul FT/CBRN-6 Manualul protecţiei CBRN, Bucureşti, 2007, capitolul V.
19
Capitolul X, FT 8 Manualul Apărării CBRN în operaţii, Bucureşti 2011.
NESECRET
290 din 376
 NESECRET
nivel batalion în Planul de management al riscurilor al forţei se referă la acele măsuri adoptate
înaintea, pe timpul şi după declanşarea unui incident/eveniment CBRN.
(2) Managementul riscului cuprinde prevenirea pericolului şi controlul pericolului.
(3) Măsurile de prevenire a pericolului sunt permanent actualizate şi completate în funcţie
de nivelul de ameninţare CBRN cel mai ridicat pe parcursul desfăşurării acţiunilor prin utilizarea
tuturor informaţiilor, proprii şi primite de la eşaloanele superioare şi vecini.
(4) Măsurile de control al pericolului cuprind toate măsurile necesare evitării contaminării
şi executării decontaminării RBC a personalului şi echipamentelor. Batalionul poate primi în sprijin
structuri specializate de decontaminare RBC pentru executare decontaminării totale şi finale pe baza
planului decontaminării al forţei, avându-se în vedere că decontaminarea, ca ultimă măsură a
controlului pericolului, necesită personal, echipament specializat şi timp.
0773. – Sprijinul şi contramăsurile medicale - pe timpul acţiunilor, facilitatea medicală Rol
1 poate fi contaminat direct. Personalul medical poate fi pus în situaţia să-şi desfăşoare activitatea
specifică într-un mediu contaminat şi de aceea trebuie să fie protejat în mod corespunzător. În plus,
acest nivel şi cele superioare pot fi puse în situaţia să primească un număr foarte mare de
victime20/Mass Casualties/MASCAL şi pot necesita augmentare. Facilitatea medicală Rol 2 este, de
regulă, asigurat la nivel de mare unitate tactică. În general este pregătit să asigure evacuarea de la
facilitatea medicală Rol 1, recepţia, triajul, tratament medical - resuscitarea cardio-pulmonară -
intervenţii chirurgicale de urgenţă şi are capacitatea de a ţine pacienţii până când aceştia se pot
întoarce la sarcinile lor sau sunt evacuaţi la facilităţile medicale Rol 3.
0774. – (1) Comandantul batalionului exercită autoritatea şi conducerea forţelor puse la
dispoziţie ca urmare a stabilirii tipului comenzii sau prin relaţiile de sprijin.
(2) Batalionul poate primi prin alocare/repartizare 21 structuri de apărare CBRN.
Comandantului batalionului îi este delegată autoritatea de control tactic asupra acestora - control
tactic/Tactical Control/TACON.
(3) Batalionul poate primi, prin relaţiile de sprijin, în vederea asigurării sprijinului general al forţei
sau al batalionului, structuri specializate de apărare CBRN. Comandamentul care desemnează forţele îşi
păstrează autoritatea centrală şi rămâne responsabil pentru sprijinul logistic la acestor structuri.

SECŢIUNEA a 5- a
Sprijinul de comunicaţii şi informatică

0775. – (1) Plutonul de comunicaţii şi informatică asigură legăturile batalionului cu

20
Număr foarte mare de victime – MASCAL/Mass Casualties.
21
Capitolul IV, secţiunea III-a, FT 8 Manualul Apărării CBRN în operaţii, Bucureşti 2011.
NESECRET
291 din 376
 NESECRET
subunităţile proprii, precum şi cu centrul de comunicaţii al eşalonului superior.
(2) Sistemul de comunicaţii reprezintă instrumentul principal al comenzii şi controlului
batalionului de infanterie.
0776. – (1) Şeful compartimentului S6 şi comandantul plutonului de comunicaţii şi
informatică consiliază comandantul batalionului cu privire la comunicaţiile în cadrul batalionului şi
cele cu eşalonul superior.
(2) Subunitatea poate asigura legături fir cu toate subunităţile şi compartimentele statului
major, legături radio pe unde ultrascurte cu subunităţile luptătoare şi cele de sprijin, legături radio pe
unde scurte şi radioreleu cu centrala telefonică a eşalonului superior.
(3) Plutonul de comunicaţii şi informatică este dispus în punctul de comandă al batalionului
unde deserveşte mijloacele de comunicaţii.
(4) La stabilirea necesarului de legături se au în vedere:
a) analiza factorilor MIFT-TC;
b) poziţionarea elementelor statului major în cadrul PC;
c) tehnicile de menţinere a legăturii cu subunităţile proprii şi eşalonul superior;
d) legături asigurate de eşalonul superior sau prin sistemul de telecomunicaţii permanente/
RTP-STAR.
0777. – (1) Comandantul de batalion planifică prin compartimentul S6 instalarea sistemul
de comunicaţii.
(2) Plutonul de comunicaţii şi informatică instalează centrul de comunicaţii al batalionului,
sistemul de comunicaţii în cadrul punctului de comandă şi asigură legăturile fir şi radio cu subunităţile
batalionului, precum şi alte subunităţi primite în sprijin.
0778. – Comandantul plutonului de comunicaţii şi informatică stabileşte tehnicile şi
funcţionarea sistemului de comunicaţii conform graficului întocmit.
0779. – Descrierea tehnică a mijloacelor de comunicaţii şi informatică din dotarea plutonului
de comunicaţii şi informatică sunt cele prevăzute în „F.T./T- 4, Manualul pentru luptă al plutonului
de comunicaţii şi informatică”, capitolul II, „Descrierea tehnică a mijloacelor de comunicaţii şi
informatică din dotarea plutonului de comunicaţii şi informatică”, 2006.
0780. – Structurile organice ale plutonului de comunicaţii şi informatică sunt cele prevăzute
în „F.T./T- 4, Manualul pentru luptă al plutonului de comunicaţii şi informatică”, capitolul III,
„Structuri şi responsabilităţi”.
0781. – Tehniciile, tacticile şi procedurile pentru planificarea şi desfăşurarea activităţilor de
comunicaţii şi informatică se execută conform „F.T./T- 4, Manualul pentru luptă al plutonului de
comunicaţii şi informatică”, capitolul IV, „Activitatea structurilor specializate în organizarea,

NESECRET
292 din 376
 NESECRET
planificarea, instalarea şi exploatarea SCCB”.

SECŢIUNEA a 6-a
Sprijinul aerian

0782. – (1) Sprijinul aerian se realizează prin:

a) interdicţie aeriană;
b) sprijin aerian ofensiv;
c) cercetare şi supraveghere aeriană.
(2) Interdicţia aeriană este utilizată, în special pe adâncimea dispozitivului inamicului, pentru
fixarea, întârzierea acţiunilor, dezorganizarea acţiunilor şi consumarea resurselor acestuia, înainte de
a fi utilizate în luptă.
(3) Sprijinul aerian ofensiv este, de regulă, utilizat la nivelul zonei de operaţii; sprijinul
aerian ofensiv asigurat forţelor batalionului de infanterie se realizează prin:
a) interdicţia din aer a spaţiului de luptă;
b) sprijinul aerian apropiat.
(4) Cercetarea şi supravegherea aeriană asigură unităţilor date şi informaţii importante
referitoare la inamic, date care nu pot fi obţinute prin intermediul altor mijloace.
(5) Comandantul componentei aeriene asigură sprijin aerian apropiat forţelor terestre
conform ordinelor comandantului forţei întrunite.
0783. – (1) Compartimentul S3 planifică şi asigură conducerea focului pentru sprijinul aerian
apropiat când batalionul de infanterie primeşte sprijin aerian în acţiuni de luptă.
(2) Personalul implicat în planificarea folosirii aviaţiei este:
a) un ofiţer din S3 al batalionului, responsabil cu sprijinul aerian, atunci când acesta este
planificat; acesta primeşte, aprobă şi coordonează cererile pentru sprijinul aerian apropiat planificat;
el integrează sprijinul aerian apropiat în manevra batalionului; ofiţerul din S3, informează echipa de
control tactic aerian a forţelor aeriene asupra situaţiei tactice terestre curente, locului de dispunere a
subunităţilor proprii şi despre orice măsuri de coordonare şi control a sprijinului prin foc;
b) ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului/OSF este coordonatorul întregului sprijin prin
foc al batalionului; acesta consiliază comandantul de batalion referitor la sprijinul prin foc, inclusiv
în folosirea sprijinului aerian apropiat; OSF planifică şi coordonează sprijinul aerian apropiat,
colaborează cu ofiţerul din S3 responsabil cu aviaţia; OSF integrează sprijinul aerian apropiat în
planul sprijinului prin foc; el planifică şi execută, la cerere, misiuni de neutralizare a apărării
antiaeriene a inamicului.

NESECRET
293 din 376
 NESECRET
0784. – (1) Misiunile de foc terestru şi aerian sunt parte integrantă a planului de sprijin prin
foc şi trebuie foarte bine coordonate; cererile pentru sprijinul aerian trebuie să conţină informaţiile
necesare planificatorilor forţelor aeriene pentru a decide tipul de aeronavă şi muniţia pe care o vor
întrebuinţa.
(2) Armamentul avionului/elicopterului de atac trebuie să asigure rezultate eficace la ţintă;
muniţia cargo de aviaţie nu este folosită împotriva tancurilor, iar rachetele antiblindate nu sunt folosite
împotriva infanteriei debarcate.
(3) Pentru prevenirea şi evitarea fratricidului forţele proprii trebuie să utilizeze metode de
identificare şi de marcare a mijloacelor şi forţelor.
0785. – (1) Comandantul batalionului de infanterie poate solicita sprijinul elicopterelor la
eşalonul superior.
(2) Elicopterele sunt folosite în misiuni de:
a) comandă şi control;
b) recunoaştere/cercetare;
c) evacuare medicală/MEDEVAC;
d) deplasarea soldaţilor şi rezervelor;
e) sprijin prin foc;
f) sprijin de geniu.
0786. – (1) Elicopterele sunt folosite pentru distrugerea forţelor inamicului având o putere
de foc aeriană concentrată, mobilă şi cu un efect la ţintă semnificativ; elicopterele de asalt pot să
concentreze forţele aeriene în locuri şi momente critice mărind posibilităţile batalionului de infanterie
să lovească inamicul din toate direcţiile.
(2) Unităţile sprijinite cu elicoptere de atac pot câştiga, menţine şi exploata iniţiativa pentru
înfrângerea inamicului; elicopterele acţionează în toate tipurile de acţiuni, inclusiv în operaţiunile
speciale.
(3) Elicopterele de atac pot fi angajate în primele fazei ale luptei, pot fi ataşate unităţilor de
luptă terestră şi pot ataca, sau apăra forţele proprii prin angajarea inamicului cu foc direct şi indirect;
o escadrilă de elicoptere de atac poate transporta elementele de asalt ale unei companii de infanterie
într-o singură cursă.
0787. – (1) Elicopterele de atac pot domina terenul prin foc, dar nu pot cuceri sau păstra
terenul fără executarea manevrei de forţele terestre ataşate; elicopterele de atac sunt limitate de
capacitatea de combustibil pe care o folosesc şi timpul de zbor; elicopterele au restricţii privind
vizibilitatea, vremea şi apărarea antiaeriană din zona de operaţii.
(2) Elicopterele de atac pot să fie desemnate să execute:

NESECRET
294 din 376
 NESECRET
a) acţiuni în spatele frontului;
b) coordonarea şi ajustarea focurilor indirecte;
c) distrugerea mijloacelor apărării aeriene a inamicului;
d) sprijinul prin foc a manevrei forţelor terestre;
e) acţiuni comune de atac cu artileria terestră;
f) distrugerea mijloacele de comunicaţie şi logistice ale inamicului;
g) întreruperea şi distrugerea legăturii dintre elementele dispozitivului inamic;
h) protejează forţele de asalt aerian în timpul tuturor fazelor operaţiilor de asalt aerian;
i) distrugerea elicopterele inamice care reprezintă un pericol pentru îndeplinirea misiunii.
0788. – (1) Elementele de cercetare aeriană pot fi angajate pentru asigurarea operaţiunilor
de monitorizare, localizarea rutelor, executarea cercetării rutelor sau pentru a descoperi şi menţine
contactul cu forţele inamice.
(2) Aceste elemente au mijloace limitate privind posibilităţile de atac la sol şi desfăşoară
misiuni cum sunt:
a) contra-cercetare;
b) îmbunătăţirea comenzii, controlului şi strângerea de informaţii;
c) siguranţa asaltului aerian;
d) sprijin în traversarea liniilor.
0789. – (1) În teatrul de operaţii se pune un accent deosebit pe misiuni specifice, în care
elemente terestre acţionează pentru identificarea ţintelor şi eliminarea acestora folosind sprijinul
aerian. Unul din elementele cheie în aceste acţiuni este controlorul tactic aerian de la sol, care
maximizează abilitatea capabilităţilor aeriene de a elimina ţintele.
(2) Echipa de control aerian tactic/Tactical Air Control Party/TACP – este principalul element
de legătură între forţele aeriene şi forţele terestre de la nivel batalion până la nivel corp. Misiunea
principală a TACP de la nivel corp până la nivel brigadă este să consilieze comandanţii unităţilor terestre
despre capabilităţile şi limitările puterii aeriene şi să-l asiste pe comandant în planificarea, solicitarea şi
coordonarea misiunilor CAS. Sub acest nivel misiunea principală a TACP este de a sprijini controlorul
aerian în poziţii înaintate/FAC pe timpul controlului terminal al atacului asupra ţintelor terestre în cadrul
misiunilor CAS pentru sprijinul forţelor terestre şi cunoscut sub numele de TACP (FAC). Numai FAC
este autorizat să efectueze controlul terminal al atacului.
(3) Controlorul aerian în poziţie înaintată/Forward Air Controller/ FAC este o persoană
calificată care, dintr-o poziţie înaintată, la sol sau în aer, conduce acţiunile aeronavelor de luptă
angajate în sprijinul aerian apropiat al forţelor terestre.

NESECRET
295 din 376
 NESECRET
0790. – Întrebuinţarea. Integrarea cu succes a misiunilor de foc terestre şi aeriene începe cu
un plan bine întocmit.
0791. – (1) Solicitările pentru sprijinul aerian trebuie să conţină informaţiile necesare
comandanţilor unităţilor pentru a înainta solicitarea şi planificatorilor Forţelor Aeriene pentru a
decide tipul de aeronavă şi muniţia ce urmează a fi întrebuinţată.
(2) De asemenea, armamentul aeronavei trebuie să fie corespunzător pentru a asigura
rezultatele dorite la ţintă. Acest lucru este foarte important atunci când misiunile sau ţintele aeronavei
aflate în aer sunt schimbate pe parcurs pentru evitarea consumului de muniţie şi încărcătură de luptă.
0792. – Folosirea unor metode de identificare şi marcare a unităţilor proprii constituie cheia
succesului pentru sprijinul apropiat. Controlorul aerian din poziţie înaintată/FAC trebuie să prevină
lovirea forţelor proprii.

SECŢIUNEA a 7-a
Sprijinul naval

0793. – (1) Artileria navală poate asigura sprijin prin foc imediat şi precis, forţelor
batalionului de infanterie care acţionează terestru lângă coastă, în zonele de litoral, în deltă sau în
apropierea malurilor fluviale.
(2) Artileria navală execută sprijinul prin foc al batalionul de infanterie, de regulă, cu o
singură navă, prin executarea focurilor planificate sau la cerere; focurile navei de sprijin sunt
coordonate de un observator aerian sau de către ofiţerul de legătură cu artileria navală.
(3) Ofiţerul de legătură cu artileria navală coordonează focul artileriei navale şi supervizează
toate misiunile de foc pentru sprijinul elementelor de manevră; ofiţerul de legătură cu artileria navală
colaborează cu OSF şi îi transmite posibilităţile de tragere, limitările şi ţintele artileriei navale.
(4) Procesul de determinare a ţintelor pentru artileria navală se face conform „F.N.-11/1,
Manualul pentru operaţii amfibii”, capitolul IX „Sprijinul de luptă”.
(5) Ofiţerul de legătură cu artileria navală şi echipele de control al focului îşi desfăşoară
activitatea în cadrul reţelei terestre de comunicaţii a forţelor navale, comunică cu nava prin mijloace
radio pentru cererea şi conducerea sprijinului prin foc de pe navă.
0794. – Măsurile de coordonare şi control sunt aceleaşi ca şi pentru artileria terestră apărând
în plus termenii de mai jos:
a) zona de sprijin prin foc /FSA - este o zonă maritimă în care o navă se poate poziţiona în
timp ce execută foc de sprijin, numerotată cu numere romane, de exemplu FSA II;
b) staţia de sprijin prin foc/FSS - este o poziţia din cadrul zonei de sprijin prin foc de unde

NESECRET
296 din 376
 NESECRET
această navă execută foc; ea este etichetată cu numere romane, de exemplu FSS VI.

CAPITOLUL VIII
Proceduri de control operativ

SECŢIUNEA 1
Iluminarea câmpului de luptă

0801. – (1) Prin iluminarea câmpului de luptă se înţelege iluminarea zonei operaţiilor de
luptă, cu lumină artificială, vizibilă sau invizibilă pentru ochiul liber.
(2) Capacitatea de iluminare a câmpului de luptă într-un loc stabilit este un factor important
în realizarea puterii de luptă maxime.
(3) Necesitatea iluminării câmpului de luptă poate fi stabilită la orice nivel, de la soldat la
statul major al unităţii.
0802. – (1) Iluminarea se realizează atâta timp cât este necesar pe timpul desfăşurării
acţiunilor.
(2) Iluminarea câmpului de luptă de către batalionul de infanterie trebuie să fie strâns
coordonată cu acţiunile unităţilor învecinate pentru a nu demasca poziţiile şi acţiunile proprii.
(3) Iluminarea trebuie să fie asigurată de o sursă care nu este în contact direct cu inamicul;
unitatea care asigură acest tip de sprijin trebuie să fie în legătură directă cu comandantul unităţii sau
grupării de forţe de la contact.
(4) Dacă este posibil, iluminarea trebuie să fie asigurată de două sau mai multe surse
independente pentru a-i garanta certitudinea şi continuitatea.
0803. – (1) Pe lângă teren şi factorii atmosferici, statul major care planifică iluminarea, ia în
considerare următoarele limitări:
a) pericolul de a demasca forţele proprii;
b) posibilitatea aplicării neadecvate a planului de iluminare de-a lungul limitei dinainte a
zonei de acţiune, ca urmare a lipsei de coordonare dintre unităţi;
c) posibilul efect negativ al iluminării asupra unor mijloace de observare pe timp de noapte,
deşi dacă este atent utilizat iluminatul poate îmbunătăţii performanţa unor sisteme cum ar fi
intensificatorul de lumină.
(2) Iluminarea se bazează pe cerinţele subunităţilor de sprijin, pe decizia comandantului şi,
dacă este cazul, pe dispoziţia primită de la eşalonul superior; detaliile sunt prevăzute în planul

NESECRET
297 din 376
 NESECRET
culegerii de informaţii, recunoaşterilor şi supravegherii, ca parte a anexei pentru informaţii la ordinul
de acţiune; problema cercetării-observării câmpului de luptă pe timp de noapte sau iluminarea trebuie
să fie cuprinse într-o singură anexă la ordinul de acţiune.
0804. - Metodele de iluminare a câmpului de luptă care pot fi utilizate de comandanţii de
batalioane includ:
a) semnale terestre, cartuşe de semnalizare şi iluminare;
b) iluminarea cu ajutorul proiectoarelor, care poate fi vizibilă în mod direct sau indirect,
difuză sau reflectată; infraroşu; iluminarea ţintei cu laser sau vizibilitate îmbunătăţită cu laser;
c) iluminarea cu ajutorul muniţiei pentru artilerie şi aruncătoare;
d) iluminarea cu ajutorul muniţiei pentru artileria navală;
e) iluminarea cu bombele de pe aeronave.
0805. – (1) Ordinul de iluminare a câmpului de luptă este responsabilitatea comenzii.
(2) Comanda şi controlul iluminării câmpului de luptă trebuie să fie exercitată de
comandantul unităţii din zona care este iluminată.
(3) Coordonarea este, în mod normal, realizată de comandantul unităţii din zona care este
iluminată.
0806. – (1) Pentru îndeplinirea misiunilor de iluminare, aruncătoarele utilizează bombe de
iluminare destinate pentru a executa una din sarcinile specifice, adică iluminarea terenului şi a
obiectivelor fără a permite inamicului observarea trupelor proprii; iluminarea poate fi executată în
paralel cu tragerea cu bombe explozive pentru neutralizarea obiectivelor inamicului.
(2) Tragerile de iluminare se execută în scopul iluminării terenului, pentru cercetarea şi
indicarea obiectivelor, executarea reglajului pe obiectiv, iluminarea obiectivelor atacate de blindate
şi infanterie, crearea reperelor luminoase pentru mascarea direcţiei de acţiune/liniilor de despărţire a
forţelor proprii.
(3) Pe timp de noapte, aruncătoarele pot angaja obiectivele/ţintele neobservate sau pot
ilumina terenul extinzând astfel ţintele vizibile din câmpul de luptă.
(4) Focul subunităţilor de aruncătoare organice batalionului, şi al subunităţii antiblindate,
poate fi cu uşurinţă sincronizat cu acţiunile subunităţilor de infanterie.
(5) Tragerile de iluminare a obiectivelor asigură sincronizarea focului altor mijloace de
sprijin prin foc asupra obiectivelor inamicului pe timp de noapte.
(6) Iluminarea terenului poate fi executată şi cu ajutorul cartuşelor de semnalizare şi de
iluminare, în funcţie de obiectivele subunităţilor.
0807. – (1) În timpul atacului, loviturile de iluminare sunt planificate să explodeze deasupra
obiectivului astfel încât să pună în lumină trupele inamicului.

NESECRET
298 din 376
 NESECRET
(2) Dacă se face lumină în faţa obiectivului, trupele inamice sunt avantajate de lumină,
dispozitivul lor fiind în umbră.
(3) Pe timpul luptei de apărare, loviturile de iluminare explodează în faţa forţelor proprii
pentru a le pune în umbră, iar forţele inamice în lumină.
(4) Clădirile reduc eficienţa iluminării deoarece creează umbră.

SECŢIUNEA a 2- a
Managementul spaţiului de responsabilitate

0808. – (1) Multitudinea şi larga varietate de formaţiuni, sisteme de sprijin al luptei, instalaţii
de sprijin logistic al luptei şi cerinţele aferente acestora pot determina comandantul de batalion să
aloce responsabilitatea controlului spaţiului de dispunere al comandanţilor subordonaţi, care apoi îşi
asumă responsabilitatea pentru siguranţa acestuia şi pentru realizarea celei mai eficiente utilizări a
lui.
(2) Indiferent cine are responsabilitatea, trebuie să fie pregătit să adapteze procedurile pentru
managementul spaţiului de responsabilitate, astfel încât să satisfacă necesităţile oricărei acţiuni care
este în curs sau care urmează să aibă loc.
0809. – (1) Spaţiul de responsabilitate este zona repartizată batalionului pentru scopuri
tactice sau administrative.
(2) Repartizarea este realizată în multipli de kilometri pătraţi şi este controlată de statul major
al batalionului; trebuie făcută o analiză atentă a fiecărui kilometru pătrat înainte de repartizare, astfel
încât să fie îndeplinite cerinţele acţiunilor batalionului.
(3) Scopul managementului spaţiului de responsabilitate este să:
a) realizeze cea mai bună întrebuinţare a terenului în conformitate cu concepţia acţiunii;
b) repartizeze, pentru fiecare subunitate şi formaţiune, o zonă care satisface necesităţile sale
specifice;
c) evite neînţelegerile dintre formaţiunile care intenţionează să utilizeze aceiaşi zonă;
d) garanteze că întreaga zonă de operaţii este în responsabilitatea unui comandant.
0810. – (1) Managementul spaţiului real intră în responsabilitatea şefului S3; zonele sunt
repartizate comandanţilor subordonaţi şi altor subunităţi care acţionează în zona de responsabilitate a
comandantului, care răspund pentru coordonarea acţiunilor tuturor subunităţilor care nu sunt sub
comanda lor, dar acţionează în zona repartizată acestora, cât şi pentru repartizarea raioanelor
comandanţilor subordonaţi.
(2) Repartizarea unei zone nu implică faptul că aceasta urmează să fie la dispoziţia exclusivă a

NESECRET
299 din 376
 NESECRET
unei subunităţi; alte subunităţi îşi pot planifica acţiuni în zonă, iar subunitatea care are în responsabilitate
acea zonă se asigură că sunt folosite doar acele părţi din zonă de care nu are nevoie.
(3) Unităţile vecine trebuie, de asemenea, să-şi coordoneze activităţile pentru a preveni
fratricidul şi a evita alte incidente nedorite.
(4) În eventualitatea unui conflict de interese şi pentru a rezolva potenţialele probleme este
pregătită de către S3, o listă a priorităţilor, în conformitate cu evoluţia situaţiei.
(5) Lista cu priorităţi trebuie să includă următoarele:
a) desfăşurarea subunităţilor, incluzând şi obstacole legate de aceasta;
b) rezervele;
c) zonele de angajare ;
d) sprijinul logistic al luptei din linia întâi pentru subunităţile tactice;
e) forţele speciale;
f) forţele de cercetare, supraveghere şi descoperirea obiectivelor, precum şi cele de război
electronic;
g) statul major şi instalaţiile de comunicaţii;
h) subunităţile de aruncătoare şi antiblindate;
i) mijloacele de apărare antiaeriană;
j) subunitatea de geniu;
k) subunităţile şi instalaţiile de sprijin logistic al luptei, de linia a doua;
l) subunităţile şi instalaţiile de sprijin logistic al luptei, de linia a treia;
m) subunitatea medicală.
(6) Repartizarea internă a spaţiului de responsabilitate trebuie să fie comunicată la statul
major al brigăzii/eşalonului superior.
0811. – (1) Câmpul de luptă neliniar şi extins determină realizarea de intervale, zone
supravegheate şi linii de comunicaţii extinse, încă de la început.
(2) Întreagă zonă de operaţii în care are loc desfăşurarea forţelor, se repartizează unuia sau
mai multor comandanţi.
(3) Executarea repartiţiei trebuie să aibă în vedere şi evoluţia probabilă a situaţiei.
(4) La executarea repartiţiei, factorii care sunt luaţi în calcul includ:
a) acţiunile viitoare;
b) capacitatea de autoapărare a unităţii;
c) siguranţa în zonele din spatele frontului;
d) avantajele dispunerii în acelaşi loc/raion;
e) avantajele dispersării;

NESECRET
300 din 376
 NESECRET
f) comanda, controlul şi comunicaţiile;
g) apropierea de drumurile principale de aprovizionare, de căile ferate, canale, porturi şi
aerodromuri;
h) punctele tari şi punctele vulnerabile ale unităţilor şi subunităţilor;
i) flexibilitatea necesară pentru a face faţă schimbărilor situaţiei.
(5) Iniţial, se realizează un proiect al planului privind managementul spaţiului de
responsabilitate, ca parte a planului acţiunii ; după executarea cercetării şi coordonarea cu unităţile
vecine, utilizatorii principali raportează celulei S3 al batalionului, care apoi elaborează planul final
privind managementul spaţiului de responsabilitate, urmărindu-se înlăturarea conflictelor de interese
şi respectarea listei de priorităţi aprobate de comandant.
(6) Planul final trebuie actualizat permanent pentru a se asigura că el satisface necesităţile
situaţiei curente.

SECŢIUNEA a 3- a
Controlul distrugerilor

0812. – (1) În toate tipurile de acţiuni, utilizarea planificată a distrugerilor este corelată cu
planul de operaţii.
(2) Distrugerile sunt folosite să închidă un defileu unde terenul sau obstacolele artificiale
canalizează sau limitează deplasarea forţelor inamice care se apropie sau trec peste un baraj; spre
deosebire de alte tipuri de obstacole artificiale care devin treptat mai eficiente pe măsură ce
progresează realizarea lor, distrugerile nu realizează blocarea până când încărcătura nu este detonată,
acest lucru dă posibilitatea forţelor care acţionează înaintat să treacă peste obstacolele care apar când
se retrag.
(3) Inamicul face tot ce-i stă în putinţă să cucerească distrugerile pregătite şi să prevină
detonarea sau să determine declanşarea prematură a distrugerilor pentru a împiedica retragerea
forţelor aliate, deci momentul declanşării distrugerilor este foarte important.
(4) Sistemul de control al distrugerilor este esenţial şi este o problemă a comandantului
batalionului şi statului său major.
(5) Protejarea şi declanşarea distrugerilor este o misiune de luptă şi nu este permis eşecul;
ordinele referitoare la toate aspectele distrugerilor trebuie să fie simple, clare şi uşor de înţeles.
0813. - Pentru scopuri tactice, distrugerile sunt definite ca:
a) distrugeri preliminare, când obiectivul care este pregătit pentru distrugere poate fi distrus
imediat după pregătire, cu condiţia ca aprobarea să fi fost acordată anterior;

NESECRET
301 din 376
 NESECRET
b) distrugeri la ordin când obiectivul a cărui distrugere trebuie să fie controlată la un anumit
nivel de comandă, pentru că el joacă un rol important în plan tactic sau strategic sau din cauza
importanţei lui structurale.
0814. – (1) Planificarea şi clasificarea distrugerilor ca preliminare sau la ordin, sunt decizii
ale comandantului adoptate pe baza propunerilor făcute de consilierul său pe probleme genistice;
selectarea obiectivelor care urmează să fie distruse la ordin se face pe baza factorilor tactici şi a
dificultăţilor tehnice de pregătire şi executare a distrugerilor.
(2) În unele zone de operaţii sunt impuse constrângeri în acordurile încheiate cu ţările gazdă,
care solicită un grad sporit al controlului, care să fie impus asupra declanşării distrugerilor, aceste
constrângeri sunt cunoscute şi aplicate de toţi cei implicaţi în planificarea şi executarea distrugerilor
în acele zone.
0815. – (1) Distrugerile preliminare; selectarea obiectivelor pentru distrugerile preliminare
este o responsabilitate de comandă, dar întrucât, rareori poate fi asigurată paza obiectivului pregătit
pentru distrugere, autoritatea pentru declanşare este delegată, în mod normal, ofiţerului de geniu
responsabil cu pregătirea distrugerilor; distrugerile preliminare trebuie organizate în concordanţă cu
planurile existente sau stabilite; astfel de distrugeri sunt realizate imediat ce situaţia permite şi este
dată aprobarea pentru executarea lor.
(2) Distrugerile la ordin; pentru ca declanşarea acestora să fie controlată nemijlocit de o autoritate
militară specifică, ele trebuie să fie păzite până la realizarea distrugerilor; autoritatea de declanşare a
procesului de distrugere revine comandantului autorizat sau este delegată de acesta unui ofiţer numit în
acest sens; distrugerile la ordin sunt organizate în defilee şi la punctele de trecere de pe itinerarele de
retragere care nu pot fi rapid ocolite; acestea sunt apărate prin instalarea pazei obiectivului pregătit pentru
distrugere, întrucât eşecul asigurării pazei ar putea conduce la eşecul total al acţiunii.
(3) Comandantul autorizat este ofiţerul împuternicit să ordone declanşarea distrugerii, autoritatea
de declanşare a distrugerii la ordin este posibil să fie limitată la comandanţii de mari unităţi, în etapele
iniţiale ale acţiunii de efectuat; totuşi, pe măsură ce acţiunea se desfăşoară, autoritatea poate fi delegată
unui comandant inferior, care apoi devine comandant autorizat; este esenţial să existe comunicaţii sigure
şi stabile între comandantul autorizat şi comandantul forţei care execută paza distrugerii, de asemenea,
comandantul autorizat este obligat să precizeze dacă autorizează pe comandantul pazei distrugerii să
ordone declanşarea distrugerii din proprie iniţiativă, în cazul în care inamicul este pe punctul de-al captura;
ordinele în acest sens, trebuie să fie emise de comandantul autorizat către comandantul pazei distrugerii
şi către comandantul grupei de declanşare a distrugerii.
(4) Paza distrugerii; este o forţă amplasată în vederea prevenirii distrugerii, capturării sau
sabotării distrugerii de către inamic înainte ca obiectivul să fie distrus cu succes; comandantul forţei

NESECRET
302 din 376
 NESECRET
de pază este responsabil de comanda operaţională a tuturor forţelor din locul de distrugere, inclusiv a
grupei de declanşare a distrugerii, el este responsabil pentru transmiterea ordinului scris de declanşare
către grupa de executare a distrugerii; de asemenea, el este responsabil pentru raportarea despre
eficienţa distrugerii către comandantul autorizat şi pentru menţinerea informării acestuia asupra
situaţiei operative la locul distrugerii.
(5) Grupa de declanşare a distrugerii reprezintă responsabilul tehnic pentru realizarea
distrugerii, fiind, de regulă, o grupă de geniu comandată de un subofiţer; grupele de declanşare a
distrugerilor sunt stabilite atât pentru distrugerile preliminare cât şi pentru cele la ordin.
0816. – Fiecare unitate sau subunitate care urmează să treacă printr-un culoar din obstacolul
pregătit pentru închidere prin declanşarea distrugerii, trimite elemente de legătură înainte de sosirea
forţelor, în cazul în care trecerea este executată în apropierea inamicului; sarcinile elementelor de
legătură sunt:
a) să raporteze punctului de control al pazei distrugerii, detalii referitoare la tipul, efectivele
şi echipamentul forţei;
b) să menţină contactul prin radio cu formaţiunile sau unităţile lor pentru a putea asigura
informaţii corecte şi autorizate despre înaintarea lor; informaţiile sunt transmise comandantului
grupei de distrugere prin comandantul punctului de control;
c) să ajute la stabilirea faptului că vehiculele sau forţele care se apropie sunt aliate sau
inamice;
d) să verifice toate forţele sau vehiculele pe măsură ce acestea trec prin punctul control şi să
raporteze comandantului pazei distrugerii, prin comandantul punctului de control, când unitatea şi-a
încheiat trecerea.

CAPITOLUL IX
Securitatea acţiunilor şi protecţia forţelor

0901. – Securitatea acţiunilor şi protecţia forţelor batalionului de infanterie se execută în

scopul:
a) culegerii datelor şi informaţiilor despre inamic;
b) menţinerii continue a unei puteri de luptă ridicate;
c) evitării acţiunilor executate prin surprindere de către inamic, în special cu arme CBRN,
sisteme incendiare, aviaţia şi cu blindatele;
d) protecţiei forţelor împotriva acţiunilor electronice şi efectelor acţiunilor psihologice ale

NESECRET
303 din 376
 NESECRET
inamicului;
e) creării condiţiilor favorabile realizării dispozitivului şi intrării în luptă a forţelor la timp
şi în mod organizat;
f) desfăşurării cu succes a acţiunilor în orice situaţie.
0902. – (1) Securitatea acţiunilor şi protecţia forţelor se materializează în anexe la ordinul
de operaţii pe linie de personal, informaţii, operaţii, artilerie, protecţie antiaeriană şi genistică,
mascare, apărare C.B.R.N. şi activitatea de informare şi relaţii publice.
(2) Anexele sunt parte integrantă a OPORD şi se întocmesc în scopul reducerii conţinutului
structurii de bază a ordinului, precum şi pentru a oferi informaţii suplimentare într-un anumit domeniu.
0903. – Securitatea acţiunilor şi protecţia forţelor batalionului de infanterie se realizează
prin:
a) siguranţă;
b) evitarea fratricidului,
c) protecţia electronică;
d) contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului;
e) mascare;
f) protecţia genistică;
g) protecţia EOD;
h) protecţia aeriană;
i) protecţia CBRN;
j) protecţia împotriva sistemelor incendiare;
k) protecţia informaţiilor;
l) protecţia mediului;
m) securitate şi sănătate în muncă.

SECŢIUNEA 1
Siguranţa

0904. – (1) Siguranţa reprezintă ansamblul măsurilor şi acţiunilor de supraveghere, pază şi

apărare nemijlocită şi generală a întregului dispozitiv, cât şi a fiecărui element al acestuia, în toate
condiţiile şi în toate acţiunile militare, executându-se în scopul prevenirii forţelor proprii şi
zădărnicirii cercetării şi a altor acţiuni desfăşurate de către inamic.
(2) În funcţie de tipul acţiunilor militare, siguranţa poate fi:
a) siguranţa acţiunilor specifice luptei armate;

NESECRET
304 din 376
 NESECRET
b) siguranţa acţiunilor intermediare;
c) siguranţa acţiunilor de stabilitate şi de sprijin.
(3) În funcţie de eşalonul la care se desfăşoară, siguranţa acţiunilor de luptă poate fi:
a) siguranţa nemijlocită;
b) siguranţa de luptă.
0905. – Organizarea siguranţei nemijlocite - indiferent de locul ocupat de către batalion,
siguranţa nemijlocită este identică şi constă în măsurile luate pentru evitarea surprinderii şi a
demascării intenţiilor forţelor proprii, realizându-se prin:
a) posturi de pază;
b) desfăşurarea acţiunilor în linişte şi mascarea luminilor;
c) evitarea deplasărilor în poziţiile de apărare.
0906. – (1) Siguranţa de luptă - misiunile siguranţei de luptă pot fi de protecţie, de siguranţă
şi ca forţă de acoperire.
(2) În misiunea de protecţie, elementul de siguranţă are rolul de a observa şi a raporta
informaţii, evitând angajarea decisivă cu inamicul.
(3) Prin siguranţă se protejează forţele principale de focul direct şi observarea terestră, se
raportează informaţiile ce se obţin şi se angajează lupta pentru a câştiga timp.
0907. – (1) Forţa de acoperire acţionează separat de forţele de realizare a efortului principal
şi de sprijin cu scopul de a intercepta, angaja, întârzia şi înşela inamicul înainte ca acesta să atace
forţele principale.
(2) Forţa de acoperire este de valoare grupă, pluton sau companie şi urmăreşte:
a) contactul cu inamicul;
b) protejarea forţelor de realizare a efortului principal şi de sprijin faţă de contactul cu
inamicul;
c) inducerea în eroare a inamicului cu privire la valoarea, compunerea şi obiectivul forţelor
principale;
d) neutralizarea elementelor de cercetare ale inamicului;
e) crearea situaţiilor pentru distrugerea şi neutralizarea forţelor inamicului.
0908. – (1) Batalionul de infanterie poate organiza siguranţa de luptă ca forţă de acoperire.
(2) Ca forţă de acoperire batalionul de infanterie acţionează în zona/fâşia de asigurare a
diviziei ca detaşament înaintat.
(3) Batalionul de infanterie ia măsuri pentru siguranţa flancurilor numind subunităţi de
valoare grupă - pluton care să prevină un atac prin surprindere, atunci când pe timpul dezvoltării
acţiunii în adâncimea apărării inamicului există riscul ca unul din flancuri să rămână descoperit.

NESECRET
305 din 376
 NESECRET
0909. – (1) Paza oficialilor; autorităţile locale şi alţi înalţi oficiali, pot cere protecţia
escortelor militare când se deplasează prin zona de operaţii; trebuie avute în vedere următoarele:
a) puterea escortei cerute este în funcţie de circumstanţe; de obicei este suficient un pluton;
b) este necesar să fie asigurat un vehicul blindat, ca mijloc de transport de rezervă pentru
oficiali;
c) vehiculul care transportă oficialităţile trebuie să fie sprijinit nemijlocit pe timpul deplasării de
un al doilea vehicul, de preferinţă blindat, dotat cu cel puţin o armă automată şi cu militari gardă de corp;
d) vehiculul care transportă oficialităţile nu trebuie să aibă nici un semn distinctiv şi cel puţin
încă un vehicul de acelaşi tip va fi folosit în timpul escortei;
(2) Înainte de începerea deplasării, comandantul escortei trebuie să prezinte un instructaj
oficialităţilor referitor la ce trebuie să facă în cazul unui atac; privitor la poziţia oficialităţilor,
comandantul escortei este comandantul întregului personal pe timpul deplasării.

SECŢIUNEA a 2-a
Evitarea fratricidului

0910. – (1) Evitarea fratricidului cuprinde ansamblul măsurilor şi acţiunilor stabilite şi

desfăşurate pentru a împiedica uciderea sau rănirea personalului propriu/aliat şi distrugerea
materialelor şi tehnicii din dotarea acestuia de către forţele proprii.
(2) Aceasta se obţine prin cunoaşterea permanentă a situaţiei şi acţiunilor forţelor proprii,
eşalonului superior şi ale vecinilor, precum şi printr-o conducere şi coordonare neîntreruptă.
(3) În apărare, pentru evitarea fratricidului, comandantul de batalion ia măsuri pentru:
a) respectarea principiilor tragerilor prin intervale şi pe deasupra forţelor proprii;
b) coordonarea misiunilor de sprijin executate de subunităţile de artilerie;
c) cunoaşterea locurilor de dispunere a câmpurilor de mine antiblindate din adâncimea
punctului de sprijin de către întregul personal;
d) stabilirea semnelor şi semnalelor între forţele proprii şi elicopterele de asalt care sprijină
acţiunile subunităţilor;
e) aducerea la cunoştinţă a indicilor de recunoaştere a itinerarelor de deplasare a elementelor
de cercetare proprii, pe timp de zi şi pe timp de noapte.
(4) În ofensivă, pentru evitarea fratricidului, comandantul de batalion ia următoarele măsuri:
a) stabileşte aliniamentele de încetare a focului şi asigură respectarea întocmai a acestora;
b) asigură respectarea principiilor tragerilor prin intervale şi pe deasupra forţelor proprii;
c) asigură cunoaşterea de către întregul personal a locului culoarului din barajul de mine al

NESECRET
306 din 376
 NESECRET
inamicului;
d) stabileşte semne şi semnale pentru cooperarea cu elicopterele de asalt;
e) realizează cooperarea între mijloacele de artilerie şi acţiunile subunităţilor.
0911. – Măsurile privind evitarea şi reducerea fratricidului se împart în:
a) măsuri materiale de evitare cu mijloace de identificare mecanică şi/sau electronică,
precum şi marcarea vehiculelor;
b) măsuri nemateriale, de conducere, doctrină, instruire, cunoaşterea situaţiei.
0912. – (1) Pentru evitarea fratricidului, se iau în consideraţie următoarele:
a) stabilirea şi aplicarea fermă a măsurilor de control;
b) zonele de acţiune, grafice de operaţii comune şi uşor de înţeles etc.;
c) delimitarea spaţiului de manevră/luptă în integralitatea sa;
d) folosirea echipelor de legătură sau a statelor majore integrate între membrii alianţei;
e) stabilirea şi aplicarea regulilor de angajare/ROE pentru toate elementele forţei întrunite
şi multinaţionale, incluzând angajări sol-aer, aer-sol şi sol-sol;
f) stabilirea cu deosebită atenţie a regulilor de angajare în limitele de vizibilitate, pentru
forţele debarcate;
g) familiarizarea reciprocă a membrilor alianţei cu echipamentul celorlalţi;
h) stabilirea unor forme efective de instruire şi antrenament indiferent de constrângerile de
timp.
(2) O preocupare de bază a sprijinului prin foc este sincronizarea acestuia în limitele bătăii
armamentului utilizat de către forţele proprii; integrarea artileriei, a aeronavelor cu armament la bord
şi a focului indirect al unităţilor terestre, a focului artileriei navale, a sprijinului aerian nemijlocit, a
interdicţiei aeriene şi a măsurilor contraelectronice necesită stabilirea, deplina înţelegere şi aderarea
strictă la un set de măsuri privind controlul focului; măsurile trebuie să fie unice, bine cunoscute şi
trebuie aplicate fără întrerupere pentru a asigura trageri oportune şi eficace
pentru a reduce la minim fratricidul.

SECŢIUNEA a 3-a
Protecţia electronică

0913. – (1) Protecţia electronică cuprinde mascarea şi dezinformarea electronică, asigurarea

capabilităţii electromagnetice a mijloacelor/sistemelor electronice proprii, protecţia împotriva
bruiajului şi a focului inamicului, descoperirea, neutralizarea, distrugerea şi interdicţia utilizării
mijloacelor electronice ale acestuia.

NESECRET
307 din 376
 NESECRET
(2) Neutralizarea sistemelor tehnice integrate de comandă va face ca inamicul să fie întâlnit
acolo unde se doreşte şi unde se poate aplica, cu forţă şi precizie, capacitatea distructivă a
armamentului propriu.
(3) Distrugerea mijloacelor electronice ale inamicului se realizează şi pe timpul incursiunilor
şi a raidurilor, sau a altor acţiuni desfăşurate în dispozitivul inamicului, folosind focul armamentului
şi mijloacele de distrugere din dotare.

SECŢIUNEA a 4-a
Contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului

0914. – (1) Contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului presupune măsuri,
tehnici şi procedee iniţiate şi aplicate într-o concepţie unitară, în scopul de a proteja forţele proprii şi
populaţia din zona de operaţii a batalionului, împotriva mesajelor ostile sau de a reduce impactul
acestora.
(2) Acţiunile/măsurile de contracarare a efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului sunt:
a) menţinerea stabilităţii opiniilor, sentimentelor, atitudinilor şi comportamentelor
militarilor şi populaţiei civile pentru a nu afecta îndeplinirea obiectivelor stabilite;
b) respingerea şi neutralizarea propagandei inamicului şi menţinerea unui caracter
predominant ofensiv-preventiv al activităţii proprii de contra-propagandă;
c) consolidarea moralului, a încrederii personalului militar şi opiniei publice în puterea
forţelor proprii de a învinge;
d) subminarea imaginii favorabile, reale sau fictive promovate de propaganda inamicului
despre propriul potenţial; acestea se îndeplinesc prin acţiuni pregătitoare, preventive şi contra-acţiuni.
SECŢIUNEA a 5-a
Mascarea

0915. – Mascarea se execută în scopul:

a) camuflării dispozitivului de luptă, armamentului şi tehnicii militare;
b) ascunderii acţiunilor;
c) reducerii efectelor armelor CBRN şi a sistemelor incendiare;
d) asigurării secretului asupra pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă.
0916. – În toate situaţiile, mascarea se realizează prin:
a) pregătirea în ascuns a acţiunilor;
b) păstrarea secretului asupra concepţiei şi acţiunilor preconizate;

NESECRET
308 din 376
 NESECRET
c) dispunerea dispersată a subunităţilor şi mijloacelor;
d) camuflarea dispozitivelor de luptă, punctelor de comandă, tehnicii militare, lucrărilor de
amenajare genistică şi barajelor;
e) executarea în ascuns a manevrei de forţe şi mijloace, a deplasărilor şi regrupărilor;
f) folosirea proprietăţilor naturale de mascare ale terenului, a întunericului sau a altor
condiţii de vizibilitate redusă, a mijloacelor de mascare din înzestrare şi improvizate;
g) camuflarea personalului şi mijloacelor faţă de aparatura de vedere pe timp de noapte;
h) vopsirea tehnicii militare în culori adecvate mediului înconjurător;
i) realizarea măsurilor de mascare radio, a surselor de lumină şi reducerea zgomotelor,
luminilor şi deplasărilor;
j) folosirea mijloacelor fumigene din înzestrare şi improvizate.
0917. – (1) Pe timpul nopţii, mascarea acţiunilor de luptă se realizează prin:
a) interzicerea aprinderii focului şi a altor surse de lumină: lanterne, chibrituri, ţigări;
b) camuflarea surselor de lumină ale autovehiculele;
c) reducerea zgomotelor, interzicerea convorbirilor, transmiterea ordinelor şi comenzilor cu
voce tare;
d) limitarea deplasărilor şi executarea celor strict necesare în perfectă linişte.
(2) Pentru realizarea camuflării se desfăşoară următoarele activităţi:
a) studierea terenului şi a vegetaţiei existente pentru ca mascarea să nu contrasteze cu
mediul, indiferent de zona în care militarii desfăşoară acţiuni;
b) camuflarea cu brazde a poziţiilor de tragere şi punctelor de sprijin, precum şi a pământului
scos din acestea, împotriva observării terestre şi aeriene a inamicului;
c) folosirea de către militari a mijloacele strict necesare; un camuflaj prea bogat sau precar
ar putea atrage atenţia; mijloacele improvizate, crengi, tufişuri se vor aduce de pe o întindere cât mai
mare pentru a nu demasca dispunerea militarilor;
d) camuflarea căştilor cu plase de mascare sau, când acestea lipsesc, cu noroi aplicat în mod
neregulat;
e) înlocuirea uniformelor decolorate sau acoperirea cu noroi;
f) mascarea tenului: tenul expus va reflecta lumina atrăgând atenţia inamicului, de aceea se
va folosi machiajul pentru camuflare, chiar şi la tenurile închise, deoarece şi acestea pot străluci
datorită grăsimilor naturale din piele; pentru aplicarea machiajului se va aplica o combinaţie de două
culori în forme neregulate astfel: zonele ce pot străluci, fruntea, pomeţii, nasul, urechile, bărbia se
vopsesc întunecat; zonele cu umbre, în jurul ochilor, sub nas, sub bărbie se vopsesc în culori deschise;
se vopsesc toate zonele expuse, inclusiv ceafa, urechile, antebraţele, palmele, iar dacă trusa de

NESECRET
309 din 376
 NESECRET
machiaj lipseşte, militarii vor folosi noroi sau cărbune.

SECŢIUNEA a 6-a
Protecţia genistică

0918. – (1) Protecţia genistică cuprinde ansamblul măsurilor, acţiunilor şi lucrărilor genistice
planificate şi executate, în folosul propriu, de către toate forţele batalionului participante la
desfăşurarea acţiunilor militare pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război, pentru menţinerea
capacităţii de luptă, protejarea personalului şi tehnicii împotriva loviturilor de orice gen executate de
inamic şi pentru întârzierea şi interzicerea acţiunilor acestuia, în scopul creării condiţiilor favorabile
pentru desfăşurarea acţiunilor, executarea focului, manevrei forţelor şi mijloacelor, precum şi pentru
mascarea personalului şi tehnicii militare şi protecţia lor împotriva ADMCBRN şi sistemelor
incendiare ale inamicului.
(2) Misiunile protecţiei genistice sunt:
a) cercetarea inamicului şi terenului în vederea descoperirii indiciilor unor obstacole
explozive sau neexplozive, a mijloacelor explozive improvizate, a potenţialului căilor de comunicaţii
ce vor fi utilizate, a posibilităţilor de trecere a cursurilor de apă, etc.;
b) amenajarea genistică a poziţiilor de tragere, punctelor de sprijin/raioanelor/poziţiilor de
apărare şi a punctelor de comandă de către personalul care le utilizează, cu mijloace la îndemână, prin
construirea şi amenajarea unor lucrări de fortificaţii, lucrări pentru conducerea focului şi adăposturi
simple de tipul: tranşee, şanţuri de tragere, amplasamente pentru piesele de artilerie şi autovehicule
de luptă, şanţuri adăpost, adăposturi sub parapet sau alte tipuri de adăposturi improvizate pentru
personal;
c) executarea manuală a barajelor genistice explozive de mică amploare şi a distrugerilor,
asigurându-se protecţia obiectivului prin executarea focului cu armamentul din dotare;
d) executarea normală sau specializată a barajelor genistice explozive de mică amploare şi
a distrugerilor, în special prin executarea focului cu mijloacele de lansare din organica batalionului;
e) executarea manuală a culoarelor prin baraje, a trecerilor improvizate peste obstacole;
f) marcarea în vederea ocolirii terenului minat şi deminarea parţială, manuală, a unor porţiuni
de drum sau teren;
g) executarea şi instalarea barajelor genistice neexplozive pentru respingerea
contraatacurilor, consolidarea aliniamentelor şi obiectivelor fără folosirea mijloacelor mecanizate/
specializate;
h) amenajarea sumară a itinerariilor de deplasare necesare batalionului pentru desfăşurarea

NESECRET
310 din 376
 NESECRET
forţelor, precum şi repararea sumară în vederea uzului imediat a unor porţiuni de drum distruse din
fâşia de acţiune, dacă nu necesită lucrări sau echipamente specializate şi/sau dacă sprijinul de geniu
este insuficient;
i) luarea măsurilor şi executarea lucrărilor genistice de mascare a personalului, tehnicii de
luptă, poziţiilor de tragere, câmpurilor de mine realizate, prin folosirea proprietăţilor naturale de
mascare ale terenului, a unor mijloace improvizate din zona acţiunilor de luptă sau a echipamentelor/
completelor de mascare individuală sau din dotarea subunităţilor;
j) executarea cu mijloace individuale sau din dotarea subunităţilor a lucrărilor genistice
pentru limitarea/înlăturarea urmărilor atacului cu ADMCBRN şi sistemele incendiare.

SECŢIUNEA a 7-a
Protecţia EOD

0919. – (1) Protecţia EOD cuprinde totalitatea măsurilor şi acţiunilor ce se execută în folosul
propriu de către toate forţele participante la acţiuni militare pentru securitatea acţiunilor militare
specifice luptei armate/de stabilitate şi sprijin şi protecţia forţelor proprii/aliate, punctelor vitale,
punctelor cheie sau mijloacelor de importanţă şi valoare mare, prin descoperirea, recunoaşterea şi
prevenirea pericolului reprezentat de muniţiile neexplodate/UXO şi dispozitivele explozive
improvizate/IED.
(2) Protecţia EOD se realizează prin:
a) organizarea pregătirii personalului privind modul de acţiune la confruntarea cu pericolul
generat de UXO şi IED concomitent cu raportarea oportună a situaţiei existente;
b) descoperirea, recunoaşterea şi identificarea muniţiile neexplodate/UXO;
c) aplicarea măsurilor de împiedicare/limitare a amplasării dispozitivelor explozive
improvizate/IED de către inamic;
d) executarea cercetării itinerariilor de deplasare a forţelor proprii;
e) descoperirea indiciilor prezenţei dispozitivelor explozive improvizate, marcarea şi
securizarea zonelor;
f) raportarea incidentelor şi solicitarea sprijinului de specialitate.
0920. – În cazul descoperirii muniţiilor neexplodate/UXO şi/sau dispozitivelor explozive
improvizate/IED, personalul subunităţilor trebuie să respecte următorul algoritm:
a) confirmarea incidentului – de la o distanţă de siguranţă sau folosind posibilităţile de
adăpostire din teren şi mijloacele de observare la distanţă, utilizând numărul minim de militari, se
caută indicii care confirmă prezenţa IED, în special vehicule sau obiecte a căror prezenţă în zonă este

NESECRET
311 din 376
 NESECRET
nefirească sau suspectă, fire îngropate sau la vedere, antene, fitil detonant, muniţie explozivă, săpături
sau ambalaje suspecte, etc.;
b) securizarea şi împrejmuirea zonei pentru a bloca traficul vehiculelor şi a persoanelor către
obiectul suspect a fi IED;
c) evacuarea zonei – se evacuează zona până la limita zonei de protecţie fără a stabili un
tipar. Populaţia se îndrumă în afara zonei de protecţie şi se permite accesul numai celor responsabili
pentru rezolvarea incidentului EOD;
d) întocmirea şi transmiterea imediată a raportului pentru executarea recunoaşterii
muniţiei/dispozitivului exploziv improvizat către eşalonul superior.
0921. – Personalului îi sunt interzise următoarele:
a) apropierea de orice UXO sau obiect suspectat a fi un IED;
b) executarea tragerilor cu armamentul din dotare în UXO sau obiectul suspectat a fi IED;
c) atingerea/ridicarea UXO sau obiectelor suspectate a fi IED, a firelor, cablurilor, sârmelor,
etc. din imediata apropiere a acestora;
d) deplasarea pe traseul firului de comandă a iniţierii;
e) atragerea atenţiei personalului din zona unde s-a descoperit obiectul suspectat a fi IED şi
aglomerarea zonei respective.

SECŢIUNEA a 8-a
Protecţia antiaeriană
0922. – Protecţia antiaeriană reprezintă ansamblul acţiunilor planificate, organizate şi
executate de către batalionul de infanterie pentru diminuarea riscului creat de atacurile şi cercetarea
executate de inamicul aerian împotriva forţelor, tehnicii de luptă şi a dispozitivului de acţiune propriu.
Aceasta include acţiuni active/letale îndreptate împotriva ţintelor aeriene care evoluează în zona de
responsabilitate a batalionului – apărarea antiaeriană activă – şi măsuri pasive neletale de reducere a
eficacităţii acţiunilor aeriene ostile – apărare antiaeriană pasivă.
0923. – Protecţia antiaeriană a dispozitivului de acţiune al batalionului de infanterie se
realizează nemijlocit:
a) la punctul de comandă al batalionului şi în raionul de dispunere a formaţiunilor logistice, cu
sisteme de apărare antiaeriană de tip VSHORAD din organică şi prin aplicarea măsurilor pasive de
apărare antiaeriană;
b) în dispozitivele subunităţilor luptătoare, prin executarea focului cu armamentul de
infanterie individual şi cu cel dispus pe tehnica de luptă specifică – mitralierele de diferite calibre de pe
MLI, TAB - şi prin aplicarea măsurilor pasive de apărare antiaeriană.

NESECRET
312 din 376
 NESECRET
0924. – (1) Pentru cercetarea spaţiului aerian, în cadrul subunităţilor batalionului se numesc
cercetaşi-observatori care au următoarele misiuni:
a) observarea neîntreruptă a spaţiul aerian şi descoperirea mijloacelor aeriene ale inamicului;
b) raportarea datelor observării şi a altor evenimente importante din spaţiul aerian stabilit.
(2) Cercetaşii-observatori se dispun astfel încât să aibă câmp de vedere circular cât mai mare,
fără acoperiri pe direcţia probabilă de apropiere a inamicului aerian.
0925. – (1) Înştiinţarea despre pericolul atacului aerian se realizează prin avertizările
generale de apărare antiaeriană/aerial defence warnings/ADWs, avertizările locale de apărare
antiaeriană/local aerial defence warnings/LADWs şi avertizarea timpurie directă/direct early
warning/DEW.
(2) Avertizările privind pericolul atacului aerian se transmit şi se recepţionează prin reţelele
de avertizare de apărare antiaeriană special destinate sau prin reţeaua de conducere.
0926. – (1) Avertizările generale de apărare antiaeriană descriu situaţia privind ameninţarea
aeriană probabilă într-o perioadă de timp şi se aplică pentru întreaga zonă de operaţii.
(2) Nivelul avertizării generale de apărare antiaeriană se stabileşte de către comandantul
zonei de operaţii la propunerea coordonatorului apărării antiaeriene.
(3) Nivelurile avertizării generale de apărare antiaeriană sunt prezentate în tabelul nr. 9.8.1.
Nivelul Caracterizarea ameninţării aeriene
Atacul/supravegherea executate de către mijloacele aeriene ostile sau rachete sunt
iminente sau se vor intensifica. Mijloacele aeriene ale inamicului sunt în zona de
ROŞU
operaţii sau în imediata vecinătate a acesteia, cu o mare probabilitate de a pătrunde
în zona de operaţii
Atacul/cercetarea din aer executate de către mijloace aeriene ostile sunt probabile.
GALBEN Mijloacele aeriene ostile sunt pe o rută spre zona de operaţii sau mijloace aeriene
necunoscute, suspecte de a fi ostile, sunt pe o rută ori în interiorul zonei de operaţii
ALB Atacul/supravegherea sunt improbabile
Tabelul nr. 9.8.1. – Nivelurile avertizării de apărare antiaeriană

0927. – (1) Avertizările locale de apărare antiaeriană stabilesc cu certitudine care este
ameninţarea aeriană pentru o anumită zonă a spaţiului de luptă.
(2) Avertizările locale de apărare antiaeriană se bazează pe informaţiile şi rezultatele
cercetării executate de structurile de apărare antiaeriană.
(3) Nivelurile avertizării locale de apărare antiaeriană sunt prezentate în tabelul nr. 9.8.2.
Nivelul Caracterizarea ameninţării aeriene

NESECRET
313 din 376
 NESECRET
PERICOL Ţintele aeriene sunt în zonă sau atacă - răspunsul/reacţia trebuie să fie imediat/imediată
Ţintele aeriene sunt în zona de interes, dar nu ameninţă sau sunt la marginea
ATENŢIE
zonei, dar este timp pentru reacţie
LINIŞTE Nu există ţinte aeriene în zonă
Tabelul nr. 9.8.2. – Nivelurile avertizării locale de apărare antiaeriană

0928. – (1) Avertizarea timpurie directă este destinată pentru a alerta unităţile care pot fi/sunt
ameninţate şi care nu sunt de rachete şi artilerie antiaeriene. Aceasta dezvoltă avertizările locale de
apărare antiaeriană, stabilind dacă mijlocul aerian este inamic sau neidentificat, direcţia principală de
atac şi forţele/obiectivele vizate - dacă sunt cunoscute.
(2) Avertizarea timpurie directă este simplă, rapidă, sintetizată, poate fi combinată cu
avertizarea locală de apărare antiaeriană şi se transmite nemijlocit prin voce. Un exemplu de
avertizare timpurie directă este următorul: PERICOL! PERICOL! 4 elicoptere atacă dinspre EST
asupra forţelor AXEI ALBASTRE!
0929. – Detalii despre modul de realizare şi aplicare a acţiunilor active şi măsurilor pasive
de apărare antiaeriană se regăsesc în F.T./A.A./2/2 – Manualul acţiunilor de apărare antiaeriană
executate de către toate armele din cadrul Forţelor Terestre, Sibiu 2005 şi F.T./A.A.-6.2, Manualul
instrucţiei cercetaşului pentru spaţiul aerian din Forţelor Terestre, Sibiu 2004.

SECŢIUNEA a 9-a
Apărarea chimică, biologică, radiologică şi nucleară

0930. – Apărarea CBRN reprezintă totalitatea planurilor şi activităţilor destinate reducerii

sau neutralizării efectelor negative asupra personalului şi acţiunilor militare ca urmare a:
a) utilizării sau ameninţării cu utilizarea armelor CBRN şi IED cu încărcătură CBRN;
b) urgenţelor declanşate de pericolele secundare de contaminare ca urmare a
contraloviturilor executate;
c) eliberării sau pericolului eliberării TIM în mediul ambiant.
0931. – Comandantul batalionului de infanterie trebuie să fie în măsură:
a) să cunoască organizarea apărării CBRN şi echipamentele specifice din dotarea unităţii;
b) să evalueze capacitatea structurilor de apărare CBRN din subordine şi să angajeze
aceste forţe în concordanţă cu procedurile adecvate;
c) să evalueze consecinţele atacurilor CBRN şi/sau ROTA asupra capacităţii operaţionale a
unităţii;

NESECRET
314 din 376
 NESECRET
d) să dea ordine şi să ia măsuri în concordanţă cu situaţia şi misiunea unităţii;
e) să planifice acţiunile militare luând în considerare ameninţarea CBRN şi capabilităţile
diferite ale unităţilor de a acţiona într-un mediu CBRN;
f) să estimeze efectele purtării echipamentelor de protecţie individuală CBRN
(EPICBRN/IPE) pe o perioadă extinsă de timp, şi să înţeleagă ce măsuri pot fi luate pentru reducerea
acestor efecte asupra capacităţii de luptă şi moralului unităţii.
0932. – Componentele apărării CBRN sunt pregătite din timp, înaintea desfăşurării oricărei
acţiuni, prin dezvoltarea corespunzătoare a politicilor de apărare CBRN, a doctrinei de operare, a
achiziţiei de echipamente necesare, pregătirea tehnicilor şi procedurilor tactice de ducere a acţiunilor,
precum şi instruirea personalului. Componentele sunt următoarele:
a) detecţia, identificarea şi monitorizarea/DIM;
b) avertizarea şi raportarea CBRN;
c) protecţia fizică;
d) managementul riscului;
e) sprijinul şi contramăsurile medicale.
0933. – (1) Detecţia, Identificarea şi Monitorizarea/DIM CBRN reprezintă totalitatea
capabilităţilor necesare pentru descoperirea, caracterizarea şi identificarea substanţelor CBRN,
identificarea pericolelor asociate, actualizarea permanentă a datelor şi informaţiilor despre un pericol
identificat/declanşat.
(2) Detalierea amănunţită a acestei componente este prezentată în capitolul VII , Detecţia,
Identificarea şi Monitorizarea/DIM CBRN din FT 8 Manualul apărării CBRN în operaţii, Bucureşti
2011.
0934. – Avertizarea şi raportarea CBRN – asigură colectarea rapidă şi diseminarea
informaţiilor specifice unui incident CBRN prin utilizarea sistemului de comunicaţii şi informaţii
/Communication and Information System/CIS.
0935. – (1) Protecţia fizică22 cuprinde:
a) protecţia individuală – protecţia asigurată individului în medii CBRN prin punerea la
dispoziţie a echipamentului de protecţie individuală CBRN/IPE CBRN 23;
b) protecţia colectivă – reprezintă protecţia asigurată grupurilor ce acţionează în medii
CBRN şi care permit scăderea MOPP CBRN24 şi odihna/recuperarea personalului;
c) protecţia echipamentului şi materialelor – reprezintă protecţia asigurată echipamentelor
esenţiale pentru îndeplinirea misiunii împotriva contaminării şi evitarea contaminării ulterioare prin

22
Detalii în FT CBRN-6 Manualul protecţiei CBRN.
23
Individual Protection Equipment/Echipament de Protecţie Individuală.
24
Mission-Oriented Protective Posture/Nivel de Protecţie Individuală.
NESECRET
315 din 376
 NESECRET
utilizarea întăririlor şi materialelor specifice de protecţie împotriva agenţilor CBRN.
(2) Protecţia individuală este asigurată prin folosirea IPECBRN şi administrarea medicaţiei
profilactice pre-tratament. Comandantul de batalion trebuie să aibă permanent în vedere efectele
purtării IPECBRN asupra performanţelor individuale cum ar fi deshidratarea, reducerea acuităţii
vizuale, capacitatea redusă de comunicare sau efecte psihologice şi fiziologice. Pentru evitarea
acestora este necesară stabilirea unui ciclu muncă/odihnă care să maximizeze capacitatea de luptă a
individului.
(3) Protecţia colectivă CBRN/COLPRO se defineşte ca fiind protecţia furnizată unui grup
de indivizi în condiţii/medii CBRN şi care permite scăderea nivelurilor de protecţie individuală
CBRN.
(4) Protecţia echipamentului şi materialelor se realizează prin utilizarea materialelor
rezistente la acţiunea agenţilor chimici pentru acoperirea echipamentelor, închiderea ferestrelor şi a
uşilor de acces a tehnicii împotriva contaminării CBRN şi prin închiderea aparatelor
electrice/electronice împotriva efectelor electromagnetice generate de exploziile nucleare.
0936. – (1) Managementul riscului reprezintă totalitatea măsurilor de pregătire şi răspuns
adoptate pentru limitarea vulnerabilităţii forţelor împotriva pericolelor CBRN în scopul evitării,
reducerii şi controlului expunerii personalului, şi dacă este posibil, neutralizarea agenţilor
contaminanţi. Managementul riscului cuprinde:
a) prevenirea pericolului;
b) controlul pericolului.
(2) Prevenirea pericolului constă în măsuri cum ar fi utilizarea adăposturilor, camuflarea,
mascarea şi dispersia forţei în scopul limitării efectelor întrebuinţării armelor/dispozitivelor CBRN.
(3) Măsurile de control împotriva pericolelor trebuie implementate imediat după ce a avut loc
un incident CBRN. Controlul pericolului constă în controlul împrăştierii contaminării, managementul
expunerii şi măsurile de decontaminare a personalului şi echipamentelor contaminate.
(4) Controlul împrăştierii contaminării se realizează prin:
a) limitarea împrăştierii;
b) restricţionarea deplasărilor în zonele contaminate;
(5) Limitarea împrăştierii se realizează prin deplasarea forţelor contaminate dinspre zona
contaminată sub control strict şi numai după ce forţele din zonele necontaminate au fost avertizate.
(6) Controlul expunerii – expunerea personalului la pericole CBRN trebuie să fie, pe cât
posibil, evitată; dacă este imposibil de evitat datorită priorităţilor operaţionale, se respectă principiul
menţinerii expunerilor la un nivel minim acceptabil - cât mai scăzut posibil/As Low as Reasonably
Achievable/ALARA. Comandantul de batalion, prin „Ghidul privind expunerile operaţionale”,

NESECRET
316 din 376
 NESECRET
pregătit în etapa pre-incident, stabileşte dozele maxim acceptate. Aspectele sunt detaliate în Anexa
nr. 4 sau în anexa nr. 26 Ghidul comandanţilor privind expunerea la radiaţii nucleare pe timpul
războiului din FT 8 Manualul apărării CBRN în operaţii, Bucureşti 2011.
0937. – (1) Sprijinul şi contramăsurile medicale – sunt destinate reducerii impactului
pericolelor din mediul CBRN asupra personalului şi asigurării evacuării medicale, tratamentelor
pentru victimele contaminării CBRN. În mediul CBRN sprijinul medical se asigură prin:
a) tratamentele medicale preventive;
b) contramăsurile medicale;
c) tratamentul răniţilor şi bolnavilor;
d) aplicarea măsurilor de evacuare.
(2) Comandantul de batalion trebuie să decidă, la propunerea personalului medical, modul
de administrare a medicamentelor, antidoturilor, serurilor, vaccinurilor, radioprotectorilor şi
decorporatorilor, precum şi alte măsuri de protecţie ca spray-uri tip barieră pentru tegumente, care
sunt distribuite în prealabil, la ordin.
(3) În tratamentul răniţilor şi bolnavilor se aplică aceleaşi măsuri de evacuare şi tratament ca
şi în cazul celor care au fost răniţi cu armament convenţional dar care au operat în condiţii/medii
CBRN. Responsabilităţile formaţiunii medicale din cadrul batalionului pe linia apărării CBRN sunt
detaliate în capitolul XI, Sprijinul şi contramăsurile medicale din FT 8 Manualul Apărării CBRN în
operaţii, Bucureşti 2011.
0938. – (1) Managementul unui incident CBRN cuprinde 3 etape:
a) activităţile desfăşurate înainte de incident;
b) activităţile desfăşurate pe timpul incidentului;
c) activităţile desfăşurate după producerea incidentului.
(2) Activităţile desfăşurate înainte de incident sunt critice deoarece acestea amplifică
capabilităţile de supravieţuire a forţei la maxim.
(3) Activităţile desfăşurate pe timpul incidentului sunt reprezentate de implementarea
măsurilor de răspuns la producerea incidentului CBRN.
(4) Activităţile desfăşurate după producerea incidentului sunt esenţiale pentru protecţia
personalului, recuperarea capabilităţilor operaţionale şi recâştigarea ritmului acţiunii.
(5) Exemple de activităţi desfăşurate înainte, pe timpul şi după producerea unui incident
CBRN generate de agenţi toxici şi exemple de activităţi desfăşurate înainte, pe timpul şi după
producerea unui incident CBRN generate de TIH sunt detaliate în Anexa nr. 4 şi în FT 8 Manualul
Apărării CBRN în operaţii, Bucureşti 2011.

NESECRET
317 din 376
 NESECRET
SECŢIUNEA a 10-a
Protecţia împotriva sistemelor incendiare

0939. – (1) Protecţia împotriva sistemelor incendiare se execută de către batalionul de infanterie
folosind forţele şi mijloacele din înzestrare, precum şi pe cele din zona de responsabilitate pentru:
a) apărarea acestora împotriva efectelor armelor şi muniţiilor incendiare;
b) evitarea, controlul, evaluarea, limitarea şi înlăturarea efectelor incendiilor în dispozitivele
forţelor proprii;
c) ieşirea din raioanele în care se produc incendii masive.
(2) Pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de protecţie împotriva sistemelor incendiare constau
în:
a) descoperirea pregătirii inamicului pentru întrebuinţarea sistemelor incendiare;
b) prevenirea forţelor proprii despre pericolul întrebuinţării de către inamic a sistemelor
incendiare;
c) protecţia nemijlocită a forţelor şi elementelor de dispozitiv împotriva efectelor
întrebuinţării sistemelor incendiare;
d) stabilirea caracterului şi volumului lucrărilor de limitare şi înlăturare a urmărilor atacului
cu arme şi muniţii incendiare, în funcţie de natura incendiilor, precum şi de forţele şi mijloacele avute
la dispoziţie;
e) limitarea şi înlăturarea urmărilor atacului cu arme şi muniţii incendiare.

SECŢIUNEA a 11-a
Protecţia informaţiilor

0940. – Protecţia informaţiilor cuprinde ansamblul măsurilor şi acţiunilor organizatorice,

informaţionale şi tehnice luate şi executate pentru respectarea regulilor de lucru în elaborarea şi
exploatarea documentelor, tehnicii şi materialelor de conducere în secret, păstrarea secretului, accesul
autorizat şi ierarhizat la date şi informaţii, controlul informaţiilor destinate publicului,
protecţia fizică şi criptografică a informaţiilor ce se transmit.
0941. – Conducerea în secret a subunităţilor cuprinde totalitatea măsurilor şi activităţilor
care se organizează în scopul păstrării secretului asupra pregătirii şi ducerii acţiunilor militare şi se
realizează prin:
a) limitarea numărului de persoane care cunosc conţinutul documentelor de luptă;
b) transmiterea misiunilor la subordonaţi numai în părţile ce-i privesc;

NESECRET
318 din 376
 NESECRET
c) respectarea regulilor de întocmire, mânuire şi păstrare a documentelor de luptă şi a
codurilor;
d) cifrarea documentelor;
e) întrebuinţarea aparaturii de secretizare, a tabelelor de convorbiri, indicative şi semnale, a
hărţilor codificate pentru efectuarea comunicărilor prin mijloace de transmisiuni;
f) educarea întregului personal în spiritul păstrării secretului convorbirilor prin mijloacele
de transmisiuni.

SECŢIUNEA a 12-a
Protecţia mediului

0942. – (1) Protecţia mediului cuprinde ansamblul de măsuri şi acţiuni ce se desfăşoară

pentru păstrarea echilibrului ecologic, prevenirea şi combaterea poluării şi pentru menţinerea şi
ameliorarea factorilor naturali de mediu din zonele de desfăşurare a acţiunilor militare.
(2) Pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare, se iau măsuri de protecţie a mediului
pentru:
a) protejarea faunei şi florei de acţiunea distructivă a personalului şi tehnicii;
b) evitarea tăierii crengilor, copacilor, precum şi a distrugerii mugurilor, în scopul utilizării
lor pentru mascarea forţelor;
c) recuperarea în totalitate a deşeurilor.
(3) Protecţia apelor se realizează prin:
a) interzicerea, în toate situaţiile, a deversării ori împrăştierii substanţelor chimice
periculoase, produselor petroliere sau toxice în apele de suprafaţă;
b) evitarea spălării autovehiculelor, blindatelor, recipientelor sau vaselor contaminate cu
produse chimice, petroliere sau toxice în apele de suprafaţă; această activitate se execută în locuri
special amenajate;
c) oprirea oricăror scăpări sau scurgeri de substanţe poluante şi curăţarea zonei afectate prin
decontaminare mecanică;
d) evitarea traversării râurilor, lagunelor, şanţurilor sau canalelor cu apă dacă nu este absolut
necesar;
e) protejarea în mod deosebit a surselor, rezervoarelor şi conductelor de apă potabilă;
f) prevenirea infiltrării apelor reziduale în apele subterane;
g) stabilirea distanţei adecvate de protecţie între sursele de apă şi locul de dispunere al
taberei sau raionului de staţionare a subunităţii;

NESECRET
319 din 376
 NESECRET
h) interzicerea depozitării în albii sau pe malurile cursurilor de apă, lacurilor, pe plaje şi pe
faleze, baraje, diguri sau în zonele de protecţie ale acestora a materialelor şi deşeurilor de orice natură.
(4) Protejarea solului se realizează prin:
a) deplasarea forţelor pe potecile, drumurile şi şoselele existente, evitându-se efectuarea de
noi trasee;
b) evitarea deplasărilor de forţe sau mijloace de transport pe vreme umedă;
c) evitarea efectuării de lucrări genistice în zonele de importanţă istorică, arheologică sau în
rezervaţii naturale;
d) evaluarea impactului asupra mediului înainte de începerea lucrărilor de amenajări
specifice.
(5) Protejarea atmosferei se realizează prin:
a) reducerea emisiilor mijloacelor de transport, de propulsie şi a generatoarelor electrice;
b) limitarea funcţionării staţionare a autovehiculelor, blindatelor şi tehnicii din dotare în
scopul reducerii emisiilor de gaze în atmosferă;
c) evitarea arderii miriştilor, stufărişurilor sau a deşeurilor menajere şi a deşeurilor rezultate
în urma desfăşurării acţiunilor de luptă.

SECŢIUNEA a 13-a
Securitate şi sănătate în muncă

0943. – (1) Activitatea specifică domeniului securitate şi sănătate în muncă se realizează

pentru asigurarea integrităţii personalului participant la acţiunea militară, prin diminuarea riscurilor
de accidentare şi îmbolnăvirii profesionale.
(2) Această activitate se desfăşoară continuu şi sistematic sub conducerea comandanţilor şi
a persoanelor investite cu atribuţii în acest domeniu şi este organizată pe baza factorilor de risc, de
accidentare şi/sau de îmbolnăvire profesională care decurg din elementele sistemului de muncă
proprii fiecărei componente a acestuia, executant - sarcină de muncă - echipamente tehnice – mediu.

CAPITOLUL X
Sprijinul cu servicii al luptei

1001. – Sprijinul cu servicii al luptei cuprinde:

a) sprijinul logistic/SLOG;

NESECRET
320 din 376
 NESECRET
b) activitatea de informare şi relaţii publice;
c) asigurarea topogeodezică;
d) asigurarea hidrometeorologică;
e) asigurarea cu resurse umane;
f) asistenţa juridică;
g) asistenţa religioasă;
h) asigurarea financiar-contabilă.
1002. – (1) Batalionul este sprijinit cu servicii, de elemente atribuite şi de elemente din
exteriorul batalionului.
(2) Şeful S4 supraveghează coordonarea primirii resurselor sprijinului cu servicii în batalion;
sprijinit de compartimentul S4 şi de compania sprijin, coordonează sprijinul logistic în batalion şi
pregăteşte paragraful 4 al OPORD.
(3) Din exterior, batalionul depinde de sprijinul comenzii brigăzii şi de alte unităţi externe
de sprijin; acest sprijin este organizat într-unul din cele două modalităţi:
a) cu subunităţi funcţionale alcătuit din subunităţi specializate de transport, depozitare,
mentenanţă, medicale şi auxiliare, din batalionul de sprijin logistic al brigăzii sau unităţile de sprijin
logistic ale eşaloanelor superioare;
b) prin echipe de sprijin, dispuse în zona înaintată, organizate pe structura mijloacelor din
aceste subunităţi funcţionale.

SECŢIUNEA 1
Sprijinul logistic/SLOG

1. Cerinţele SLOG

1003. – (1) Pentru planificarea, pregătirea, executarea şi evaluarea acţiunii din punct de
vedere logistic, comandantul batalionului utilizează cerinţele SLOG.
(2) Cerinţele SLOG la batalionul de infanterie sunt:
a) operativitatea;
b) simplitatea;
c) flexibilitatea;
d) asigurarea minimului necesar pentru începerea acţiunii;
e) continuitatea;
f) supravieţuirea;

NESECRET
321 din 376
 NESECRET
g) economia;
h) integrarea.
1004. – Operativitatea este principala cerinţă a SLOG şi presupune asigurarea SLOG necesar
în locurile şi la momentele potrivite.
1005. – Simplitatea constă în planificarea şi executarea acţiunilor de SLOG în modul cel mai
simplu, prin folosirea tacticilor, tehnicilor şi procedurilor standard atât la antrenamente cât şi pe
timpul luptei.
1006. – Flexibilitatea constă în capacitatea adaptării structurii de sprijin logistic şi a
procedurilor specifice la schimbările de situaţie, misiune şi concepţie apărute pe timpul ducerii
acţiunii.
1007. – Asigurarea minimului necesar pentru începerea acţiunii presupune asigurarea
stocurilor de materiale şi executarea aprovizionărilor la nivelul cerut pentru desfăşurarea optimă a
acţiunii.
1008. – (1) Continuitatea presupune realizarea SLOG în mod neîntrerupt.
(2) Pentru realizarea acestei cerinţe este foarte importantă estimarea logistică, precum şi
completarea continuă a nevoilor de consum, la companiile luptătoare, pe toată durata acţiunii.
1009. – Economia este o cerinţă importantă în condiţiile în care mijloacele SLOG sunt
insuficiente pentru asigurarea SLOG la nivelul necesar, lucru care poate fi accentuat de modul de
desfăşurare al acţiunii.
1010. – Integrarea este sincronizarea tuturor acţiunilor de SLOG cu acţiunile companiilor
luptătoare şi cu forţele de sprijin şi se realizează prin sincronizarea planului SLOG cu planul de
operaţii, precum şi cooperarea mijloacelor SLOG ale batalionului cu cele ale brigăzii.

2. Forţele de sprijin logistic ale batalionului de infanterie

1011. – Pentru realizarea sprijinului logistic al batalionului de infanterie, în structurile

acestuia sunt prevăzute forţe de sprijin logistic, constituite din organe de conducere logistică şi organe
de execuţie.
1012. – La batalionul de infanterie organele de conducere logistică sunt reprezentate de:
a) şeful modulului S4;
b) modulul S4;
c) medicul şef.
1013. – Şeful S4 conduce nemijlocit logistica batalionului în strânsă colaborare cu celelalte
module ale statului major şi răspunde de execuţia acestuia optim şi eficient, pentru asigurarea

NESECRET
322 din 376
 NESECRET
succesului în luptă al batalionului.
1014. – (1) Modulul S4 îşi asumă responsabilitatea pentru aprovizionare, transport,
mentenanţă şi alte servicii; coordonează primirea şi distribuirea bunurilor de consum în cadrul
companiilor. La ordinul eşalonului superior, S4 dispune transferul bunurile şi echipamentelor
capturate.
(2) S4 coordonează primirea şi livrarea materialelor tehnice, intendenţă şi carburanţi-
lubrifianţi; plutonul de întreţinere tehnică solicită, primeşte şi livrează materiale de întreţinere şi piese
de schimb şi accesorii pentru tehnică; comandantul plutonului de sprijin logistic primeşte misiunile
direct de la S4 şi comandantul de batalion, coordonează primirea, livrarea şi pregătirea apei şi a
armamentului, muniţiei şi medicamentelor.
(3) S4 acordă o atenţie deosebită consumului apei şi materialelor necesare ducerii luptei;
apa este obţinută din rezervele de apă ale batalionului sau din alte surse testate şi avizate potrivit
reglementărilor legale.
(4) Hărţile sunt stocate de către comandamentul batalionului sau de către modulul
documente clasificate; S2 stabileşte cererile de hărţi, S4 aprovizionează hărţile, exceptând hărţile
secrete pe care le preiau de la S2/Bg.
1015. – (1) Medicul şef conduce nemijlocit activităţile de asistenţă medicală şi răspunde de
acordarea primului ajutor calificat, evacuarea răniţilor şi bolnavilor pentru spitalizarea temporară a
acestora în vederea recuperării, stabilind măsuri specifice pentru păstrarea stării de sănătate a
efectivelor batalionului.
(2) Totodată răspunde de:
a) organizarea şi executarea măsurilor de prevenire şi combatere a îmbolnăvirilor;
b) organizarea activităţii de protecţie medicală a trupelor împotriva efectelor ADMCBRN;
c) prevenirea răspândirilor bolilor transmisibile de la animale la om;
d) executarea controlului sanitar-veterinar, al alimentelor de origine animală.
1016. – Batalionul de infanterie are următoarele organe de execuţie a sprijinului logistic:
a) compania sprijin/Cp.Spr. la nivelul batalionului;
b) punctul de aprovizionare de luptă/Pct.Apr.L., punctul de adunare răniţi/Pct.Ad.Rnt. şi
punctul de observare tehnică/P.O.Th. la nivelul companiei.
1017. – Cp.Spr. realizează prin structurile specializate din organică următoarele activităţi:
primirea depozitarea şi distribuţia materialelor la subunităţile luptătoare, păstrarea stocurilor şi
rezervelor, transportul materialelor de la sursele de aprovizionare la subunităţi şi la depozitele proprii,
identificarea de noi surse şi executarea de rechiziţii din acestea, executarea intervenţiilor de
mentenanţă, a evacuării tehnicii, materialelor şi echipamentelor de pe spaţiul de luptă, asigurarea

NESECRET
323 din 376
 NESECRET
sprijinului medical al forţelor batalionului, precum şi evacuarea răniţilor şi bolnavilor.
1018. – Cp.Spr. are în compunere comanda, pluton ISTAR, pluton CBRN, pluton
Comunicaţii şi Informatică, Pluton de sprijin logistic/Pl.Spr.Log., Pluton de întreţinere/Pl.Într. şi
Pluton medical/Pl.Med.
1019. – (1) Plutonul cercetare are în compunere trei grupe de cercetare.
(2) Comandantul plutonului cercetare se subordonează comandantului companiei sprijin, dar
este sub OPCON al şefului S3.
(3) Pentru îndeplinirea misiunilor plutonul acţionează pe elemente de cercetare.
(4) Plutonul cercetare asigură procurarea, centralizarea, analiza, diseminarea şi exploatarea
datelor şi informaţiilor despre inamic, teren, populaţie, situaţia chimică, biologică, radiologică,
nucleară şi sanitaro-epidemică, condiţii geoclimatice, starea telecomunicaţiilor, comunicaţiilor şi
resurselor materiale din zona de operaţii.
1020. – Plutonul comunicaţii şi informatică are în compunere comanda, grupa comutaţie şi
TACSAT, grupa radio, grupa servicii informatice, grupa CLC şi instalaţii terminale şi grupa
mijloace mobile şi deservire.
1021. – (1) Plutonul de sprijin logistic are în compunere: comanda, grupe de transport, grupă
deservire (manipulare şi pază), grupă popotă, depozitele de armament-muniţie, intendenţă - CL şi
materiale tehnice.
(2) Grupele de transport sunt organizate şi echipate pentru transportul muniţiei, rezervelor,
a apei şi combustibilului pentru companii şi mutarea soldaţilor cu vehicule atribuite, când acest lucru
este cerut.
(3) Grupa deservire (manipulare şi pază) asigură desfăşurarea activităţilor de încărcare-
descărcare la depozitele batalionului, precum şi paza acestora.
(4) Grupa popotă asigură prepararea şi servirea hranei pentru efectivele batalionului.
(5) Depozitele de materiale asigură stocurile/rezervele de materiale ale batalionului.
1022. – (1) Plutonul mentenanţă/ de întreţinere execută mentenanţa echipamentelor
batalionului, cu excepţia celor care asigură securitatea comunicaţiilor, în RAED .
(2) Plutonul de întreţinere are în compunere comanda, grupa întreţinere auto, grupa
evacuare şi grupa reparaţii.
(3) Grupa de întreţinere auto execută activităţile specifice, de complexitate redusă, pentru
tehnica batalionului; fiecare echipă de întreţinere sprijină întotdeauna aceeaşi companie.
(4) Grupa de evacuare recuperează tehnica defectă şi o deplasează în locul RAED.
(5) Grupa de reparaţii execută reparaţiile la tehnică, armament şi materiale, diagnostichează
şi stabileşte tehnica şi materialele ce se vor prelua de brigadă pentru reparaţii.

NESECRET
324 din 376
 NESECRET
1023. – (1) Plutonul medical furnizează sprijin medical pentru batalion, triază şi tratează
pacienţii apoi îi evacuează sau îi trimite înapoi la executarea serviciului.
(2) Plutonul medical asigură punerea în practică a programelor de medicină preventivă.
(3) Plutonul medical stochează şi asigură medicamentele şi materialele sanitare pentru
batalion, şi formulează cererile pentru repararea echipamentului medical.
1024. – Punctele de aprovizionare de luptă/Pct.Apr.L., punctele de adunare răniţi/
Pct.Ad.Rnt. şi punctele de observare tehnică/P.O.Th., de la nivelul companiei/ bateriei au misiunile:
a) punctele de aprovizionare: primesc şi distribuie materialele necesare companiilor,
organizează retragerea materialelor, ambalajelor şi capturilor ce se evacuează la plutonul de sprijin
logistic al batalionului;
b) punctele de adunare a răniţilor: asigură adunarea răniţilor şi bolnavilor companiilor pentru
acordarea primului-ajutor medical; în aceste puncte răniţii şi bolnavii cu nevoi de tratament sunt
pregătiţi pentru evacuarea la plutonul medical al batalionului;
c) punctul de observare tehnică/P.O.Th. se organizează de către plutonul de întreţinere;
execută observarea şi cercetarea tehnică a spaţiului de luptă, pentru identificarea locului şi stabilirea
cauzelor scoaterii din funcţiune a tehnicii, evacuarea acesteia de sub focul inamicului, în cele mai
apropiate acoperiri, în vederea executării intervenţiilor de mentenanţă; punctele de observare tehnică
se organizează în cadrul dispozitivului subunităţilor luptătoare, pentru a putea cerceta şi observa
spaţiul de luptă şi a transmite informaţiile necesare evacuării tehnicii.

3. Domeniile funcţionale ale sprijinului logistic

1025. – Domeniile funcţionale ale sprijinului logistic sunt:

a) aprovizionarea;
b) mişcarea şi transportul;
c) mentenanţa;
d) sprijinul medical;
e) infrastructura;
f) serviciile de campanie;
g) contractarea;
h) domenii conexe.
1026. – (1) Aprovizionarea cu materiale se planifică şi desfăşoară conform situaţiei concrete
a batalionului de infanterie şi constă în stabilirea necesarului, cererea, primirea, depozitarea,
conservarea, evidenţa, repartiţia şi distribuţia materialelor.

NESECRET
325 din 376
 NESECRET
(2) Se realizează pe clase, grupe de produse, feluri de tehnică şi materiale de resortul
armelor/specialităţilor.
(3) Se desfăşoară, în baza deciziei comandantului de batalion şi a repartiţiilor eşalonului
superior.
1027. – (1) Sursele de aprovizionare sunt formaţiunile militare sau operatorii economici, de
unde se primesc materialele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor şi misiunilor batalionului de
infanterie.
(2) În funcţie de situaţia concretă, batalionul se aprovizionează din următoarele surse:
a) depozite de campanie ale eşalonului superior;
b) depozite din garnizoanele de reşedinţă ale unităţilor militare existente în zona de
operaţii al batalionului;
c) depozite militare de teritoriu;
d) operatori economici şi producători particulari,
e) materiale adunate de pe spaţiul de luptă;
f) capturi.
(3) Aprovizionarea cu materiale se execută în baza repartiţiilor emise de eşalonul superior
în funcţie de misiunile batalionului, locul şi rolul lui în dispozitiv, gradul de suport logistic stabilit,
capabilităţile de transport, timpul la dispoziţie şi căile de comunicaţie existente.
1028. – (1) Stocurile se realizează până la nivelul ordonat de eşalonul superior, iar
completarea celor consumate, de regulă, se execută până la începerea unei noi misiuni.
(2) Stocul trupelor la nivelul batalionului de infanterie este constituit de cantităţile de
materiale prevăzute să existe asupra luptătorului, piesei, autovehiculului sistemului de armament,
maşinii de luptă şi în depozitele batalionului. Unităţile de măsură standard pentru calculul stocurilor
sunt:
a) bucată, complet/Buc. Cpl. - armament şi tehnică de luptă, muniţii şi rachete, muniţii de
aviaţie şi marină, echipamente/sisteme de comunicaţii şi informatică, tehnică şi materiale de aviaţie,
alimente;
b) litru/l. - apă potabilă şi carburanţi;
c) kilogram/kg. – lubrifianţi;
d) centimetru cub/cmc – apă nepotabilă;
e) lot/Cpl. - materiale pentru armament de infanterie şi artilerie;
f) lot pentru intervenţii de mentenanţă pe nivele/Lot. - materiale de tancuri, transportoare
amfibii blindate şi automobile;
g) rând de echipament/Re – echipament;

NESECRET
326 din 376
 NESECRET
h) unitate de calcul/UC- muniţii de geniu.
(3) Stocul batalionului asigură susţinerea unor acţiuni de luptă de o intensitate medie pe o
perioadă de 7 zile. Stocul se exprimă în zile standard de aprovizionare calculate separat pentru
pregătirea acţiunilor/SDOS-Standard Day of Supply şi separat pentru ducerea acţiunilor/CDOS -
Combat Day of Supply. Stocul trupelor presupune utilizarea următoarelor aplicaţii informatice:
a) SPM pentru clasele I, a III-a şi a III-a A de materiale, iar pentru clasa a V-a de materiale,
doar muniţiile cu calibru mai mic de 20 mm;
b) aplicaţia informatică ACROSS – pentru clasa a V-a de materiale, doar muniţiile cu rol
decisiv în luptă/BDM;
c) procentual, pentru clasa a II-a de materiale.
(4) Necesarul de completat la tehnică şi materiale se raportează ierarhic de către comandantul
batalionului după planificarea misiunii, iar pe timpul desfăşurării acţiunii prin rapoartele de luptă
(prin rapoartele de sprijin logistic).
(5) Completarea stocurilor de muniţii, tehnică şi materiale se asigură în baza cererilor
formulate prin rapoarte, după terminarea acţiunii, înainte de începerea unei noi misiuni sau când este
necesar pe timpul desfăşurării acţiunii.
1029. – (1) Ratele de consum reprezintă mărimi care se utilizează în calculul stocurilor de
planificare al acţiunilor.
(2) Ziua standard de aprovizionare/SDOS reprezintă cantitatea de produse şi materiale
necesare unei unităţi luptătoare pentru o zi de luptă, determinată pe baza ratelor de consum. Pentru
determinarea unei CDOS la o zi standard de aprovizionare/SDOS se aplică factorii de modificare
calitativi prevăzuţi în metodologia de calcul a stocurilor.
1030. – Metode de reaprovizionare. La nivelul batalionului există trei metode de
reaprovizionare, astfel:
a) împingere - se face ţinând seama de nevoile de reaprovizionare zilnice ale subunităţilor,
rezultate din calculele anticipate ce au fundamentat SDOS şi CDOS;
b) tragere - are la bază cererile înaintate de subunităţi;
c) prin combinarea celor două metode.
1031. – (1) Administratorii companiilor luptătoare primesc materialele în Pct.Apr.L. prin
grija plutonului de sprijin logistic.
(2) Coloanele de transport se organizează pentru fiecare companie şi elemente separate din
cadrul batalionului şi se execută zilnic; ele se deplasează prin marş sub controlul operaţional al
comandantului Pl. sprijin logistic, ori de câte ori este posibil.
(3) Elemente speciale de însoţire a coloanei sunt organizate şi trimise în funcţie de situaţia

NESECRET
327 din 376
 NESECRET
tactică şi logistică.
1032. – S4 împreună cu comandantul Cp.Spr. al batalionului trebuie să planifice şi să
coordoneze acţiunile coloanelor de transport pentru a asigura sprijinul logistic necesar îndeplinirii
misiunii.
1033. – (1) Coloana de transport materiale se deplasează sub comanda comandantului de
grupă transport.
(2) Comandantul Pl Spr.Log. organizează o coloană pentru deplasarea tuturor grupelor care
conţine şi vehicule de transport de muniţie sau un AIRA-1(2); coloana se deplasează de-a lungul unei
rute de rezervă către un punct de aprovizionare stabilit unde administratorul companiei luptătoare sau
o grupă ghid preia controlul acesteia.
(3) Odată cu sosirea coloanei, administratorul companiei înmânează cererile pentru
următorul transport comandantului eşalonului de transport.
(4) S4 în colaborare cu comandanţii de subunităţi propun comandantului de batalion
dispunerea Pct.Apr.L în funcţie de situaţia tactică; locaţiile trebuie să fie uşor de găsit, să existe rute
de rezervă şi să fie incluse în acţiunile de securitate; statul major anunţă din timp sosirea convoiului
de materiale la Pct.AprL.
(5) Dacă situaţia tactică impune modificarea rutelor şi locaţia Pct.Apr.L, S4 şi comandanţii
de subunităţi propun datele noi ale misiunii informând subunităţile luptătoare şi comandantul
companiei sprijin.
(6) Deoarece numărul vehiculelor este limitat, subordonaţii trebuie să se asigure că
vehiculele de rezervă sunt returnate, astfel încât să poată să înceapă pregătirea pentru următoarea
acţiune.
(7) Dacă coloana de transport nu ajunge la destinaţie în timpul planificat trebuie să fie
informat PC, în timpul cel mai scurt.
1034. – (1) De regulă, un reprezentant al statului major, ofiţer sau subofiţer din modulul S4
sau S1, asistă la Pct.Apr. la transmiterea pachetului logistic/LOGPAC administratorului de companie
de către şeful coloanei LOGPAC; el coordonează culegerea informaţiilor logistice, distribuirea
eficientă a LOGPAC-ului, precum şi înapoierea coloanei LOGPAC.
(2) Înainte ca statul major al batalionului să-şi ridice LOGPAC-ul, se ţine o scurtă şedinţă
de coordonare care poate include următoarele:
a) schimb între cererile logistice care reflectă ultima sarcină a batalionului;
b) rapoarte despre soldaţi, logistică şi întreţinere de la administratorii de companii;
c) date de ultimă oră privind situaţia tactică şi logistică;
d) livrarea, primirea şi distribuirea corespondenţei.

NESECRET
328 din 376
 NESECRET
1035. – După distribuţia materialelor, coloana de transport preia eventualele materiale
excedentare sau cu nevoi de reparaţii, se deplasează în raionul Pl.spr.Log. unde se pregăteşte pentru
îndeplinirea unei noi misiuni.
1036. – (1) Pe anumite direcţii, unde nu există surse de aprovizionare batalionul poate
prepoziţiona rezerve de materiale şi poate direcţiona companiile luptătoare spre acestea - eşalon de
materiale, bunuri adăpostite în locaţii cunoscute etc.
(2) Batalionul pre-poziţionează rezervele şi echipamentul de-a lungul rutei spre zonele de
operaţii ale companiilor sau pe aliniamentele probabile de acţiune specifice acţiunilor intermediare/
retragerii; deşi această tehnică poate fi folosită atât în acţiunile ofensive cât şi în cele de apărare, este
asociată cu apărarea.
1037. – Materialele şi tehnica pre-poziţionate se mai pot folosi ca răspuns la o nevoie
urgentă în cazul în care una sau mai multe companii sunt lovite; resursele Pl.Spr.Log se limitează de
obicei la distribuirea rezervelor claselor III, V şi apă, care sunt aprovizionate la Pct.Apr.L. pentru
folosinţă imediată.
1038. – Companiile încercuite într-o zonă îşi rechiziţionează rezervele din aceasta, folosind
mijloacele grupelor de sprijin sau primesc aceste rezerve la punctele de aprovizionare de luptă
stabilite; atunci când reaprovizionarea se realizează pe calea aerului, companiile identifică şi
marchează precis zonele de lansare/extracţie; ridicarea încărcăturii de către forţele încercuite cere o
tehnică rapidă.
1039. – (1) Mişcarea şi transportul cuprinde ansamblul activităţilor, capabilităţilor,
resurselor şi funcţiunilor necesare pentru schimbarea locaţiei forţelor, echipamentelor, tehnicii şi
materialelor militare.
(2) Principiul de bază la planificarea şi executarea transporturilor logistice constă în folosirea
de către batalion a mijloacelor de transport proprii în folosul subunităţilor subordonate.
(3) Pentru asigurarea transporturilor către batalion se folosesc, de regulă, mijloacele de
transport ale eşalonului superior, dar în anumite situaţii cu aprobarea comandantului batalionului, se
pot prelua parţial sau total, cu mijloacele proprii, materialele puse la dispoziţie, direct din sursele de
aprovizionare.
1040. – (1) Planificarea şi organizarea transporturilor de materiale de către batalionul de
infanterie, se execută în baza anexei de sprijin logistic la ordinul de operaţii al eşalonului superior,
decizia comandantului de batalion, cererile de transport ale subunităţilor batalionului, existentul în
mijloace de transport şi timpul la dispoziţie.
(2) Formatul planului transporturilor, compunerea coloanelor de transport, şi celelalte tehnici
de transport se prevăd în SOP-ul batalionului şi se întocmesc în conformitate cu instrucţiunile în

NESECRET
329 din 376
 NESECRET
vigoare.
1041. – (1) Mentenanţa include controlul, testarea, întreţinerea, clasificarea din punct de
vedere operaţional, recuperarea, evacuarea, repararea, reconstrucţia şi reclamaţiile; repararea se
execută într-un timp cât mai scurt şi la cel mai mic eşalon.
(2) Când echipamentul nu poate fi reparat în poziţia de dispunere/pe teren este mutat doar
pe durata reparaţiei.
(3) Când nu se pot îndeplini toate cerinţele de întreţinere/reparaţii ale batalionului locţiitorul
tehnic/S4 stabileşte priorităţile bazate pe cerinţele operaţionale şi pe recomandările şefului S4.
1042. – (1) Mentenanţa batalionului de infanterie se realizează cu ajutorul:
a) plutonului întreţinere;
b) punctelor de observare tehnică/P.O.Th.
(2) Echipa de mentenanţă este o structură mobilă din Pl. Întreţinere; este organizată şi
dotată pentru a asigura sprijin înaintat.
(3) Raionul sau locul de adunare a echipamentelor deteriorate, denumit în continuare -
R/LAED, organizat de unitate, este suprafaţa de teren pe care se dispun echipamentele deteriorate,
care nu pot fi reparate pe locul scoaterii din funcţionare şi în care se desfăşoară şi lucrează formaţiunea
de mentenanţă. R/LAED se stabileşte de comandantul batalionului la propunerea şefului S4, şi este
organizat de plutonul mentenanţă / întreţinere.
(4) Punctul de observare tehnică / P.O.Th. se organizează de către unităţile luptătoare, în
cadrul dispozitivului subunităţilor, în scopul observării şi cercetării tehnice a spaţiului de luptă, pentru
identificarea locului scoaterii din funcţionare şi recuperarea echipamentelor de sub focul adversarului
în cele mai apropiate acoperiri, unde, în raport de forţele, mijloacele şi timpul avut la dispoziţie, se
execută reparaţii cu volum mic de lucrări pentru repunerea în stare de funcţionare sau se pregătesc
pentru evacuare în raioane sau locuri de adunare sau concentrare.
(5) Schimbul controlat constă în demontarea pieselor bune de la vehiculele nefuncţionale
care nu pot fi reparate în cadrul plutonului şi instalarea acestor piese pe vehicule asemănătoare pentru
a le repune în stare de funcţionare.
(6) Demontarea se referă la scoaterea pieselor folositoare şi nefolositoare din echipamentul
deteriorat care nu mai poate fi reparat; această tehnică este folosită pentru a păstra cât mai multe
sisteme în luptă.
(7) Evacuarea tehnicii şi repararea defecţiunilor provocate de luptă este rezultatul inspectării
distrugerilor în vederea determinării gradului de distrugere şi stabilirii tipului de reparaţii cerut,
precum şi a determina cea mai potrivită activitate de întreţinere sau reparaţie/repararea imediată a
echipamentului.

NESECRET
330 din 376
 NESECRET
1043. – (1) Categorii de întreţinere; întreţinerile tehnice se execută în perioada de pregătire
a acţiunii, pe timpul desfăşurării şi după terminarea acesteia, executându-se în volum complet sau
parţial în funcţie de situaţie şi timpul avut la dispoziţie. La nivelul Pl.Într. se execută evacuări şi
reparaţii de complexitate redusă.
(2) Reparaţii/Rp. de complexitate redusă se execută în cadrul Pl.Intr. ce funcţionează în cadrul
RAED şi pe locul scoaterii din funcţiune şi constau în: intervenţii de mentenanţă, acţiuni preventive de
întreţinere îndeplinite de operator, echipă şi de mecanicii subunităţilor luptătoare sau plutonului de
întreţinere. Aceştia folosesc echipamente de testare pentru a izola scurt-circuitele, inspectează vizual,
fac ajustări minore şi repară articolele finite înlăturând piesele şi modulele defecte.
1044. – (1) Programul de întreţinere - puterea de luptă este menţinută când echipamentul
scos din luptă este reparat cât mai aproape de LDA şi cât mai curând posibil; comandantul Pl.Ment.
în cooperare cu ofiţerul/S4 conduce efortul de mentenanţă pentru batalion; pentru aceasta foloseşte
repere şi coordonate de timp stabilite pentru acţiunile de întreţinere.
(2) Ofiţerul cu conducerea logistică/S4 al batalionului conduce mentenanţa în batalionul de
infanterie, consiliat de subofiţerul de mentenanţă, care coordonează şi monitorizează mentenanţa
tehnicii şi materialelor din dotarea batalionului.
1045. – (1) Întreţinerea zilnică este obligatorie şi include service sistematic, inspecţii şi
repararea defecţiunilor înainte să se producă avarii, descoperirea şi corectarea mânuirii defectuoase
şi instruirea în condiţii de folosire şi întreţinere adecvată ale echipamentului.
(2) Întreţinerea zilnică solicită un efort comun din partea operatorilor de echipament,
echipelor şi personalului de întreţinere al unităţii; operatorul sau echipa folosesc tabelul de întreţinere
din instrucţiunile tehnice ale echipamentului pentru întreţinerea şi inspecţia zilnică; acest tabel arată
verificările înainte, în timpul şi după operaţiune; operatorul şi echipa ajută mecanicii unităţilor la
întreţinerile planificate.
(3) Un program de întreţinere sistematic şi cuprinzător previne ca problemele minore să
devină majore, lucru ce ar cere o reparaţie de mari proporţii; întreţinerea preventivă trebuie să fie
planificată la intervale definite sau imediat ce situaţia tactică permite.
(4) Inspecţii periodice anunţate şi neanunţate şi verificări prin surprindere trebuie să fie
conduse de companie, batalion şi Pl.Într. pentru a se asigura că programul de întreţinere zilnică este
implementat.
1046. – (1) Deciziile de reparaţie se iau în scopul reparării echipamentului cât mai aproape
de locul producerii defecţiunii, în funcţie de situaţia tactică şi cu abilităţile de reparare, uneltele şi
echipamentul disponibile; instrucţiunile în vigoare stabilesc nivelul de reparaţii autorizat al Pl.Întrt.
pentru reparaţii specifice.

NESECRET
331 din 376
 NESECRET
(2) Echipamentul este reparat pe teren dacă se poate; echipele de mentenanţă efectuează
reparaţii în teren în conformitate cu ordinul comandantului.
(3) În mod normal aceste reparaţii sunt efectuate când echipele de reparaţii sunt ferite de
focul direct al inamicului şi când amplasamentul este sigur.
(4) În cazul în care echipamentul inoperabil trebuie reparat pe teren, în condiţii mai puţin
favorabile, comandantul trebuie să contrabalanseze beneficiile misiunii cu costul pe termen lung
al capabilităţii care poate rezulta din pierderea personalului calificat.
1047. – (1) Dacă repararea pe teren este imposibilă, echipamentul este recuperat la RAED şi
reparat în cadrul grupei de reparaţii, acest lucru reducând expunerea echipelor de reparaţii la focurile
inamice şi elimină timpul de deplasare pentru reparaţiile pe teren, precum şi reaprovizionarea cu
rezerve de personal calificat şi cu echipament pentru necesităţi anticipate.
(2) Echipele de reparaţii sunt angajate la RAED în funcţie de reparaţii.
(3) Dacă echipamentul nu poate fi reparat în RAED/B. se expediază la RAED/Bg. pentru a
se executa reparaţiile cu grad ridicat de complexitate.
1048. – (1) La luarea deciziilor de reparaţii, situaţia tactică trebuie să fie luată întotdeauna
în considerare, iar personalul responsabil cu întreţinerea trebuie să menţină legătura apropiată şi
continuă cu S3/B. şi comandanţii de subunităţi pentru a asigura că sprijinul este asigurat.
(2) Comandantul batalionului stabileşte ordinea priorităţilor pentru executarea reparaţiilor.
1049. – Folosirea responsabilă a schimbului controlat şi a demontării când este autorizată,
se folosesc în situaţii critice de către batalionul de infanterie; improvizaţia, repararea şi recuperarea
sunt vitale ca soluţii utile pe termen scurt în problemele de întreţinere.
1050. – Echipamentul de comunicaţii este întreţinut de către personalul plutonului de
comunicaţii şi informatică; echipamentul de semnal care necesită reparaţii este trimis la plutonul de
transmisiuni; dacă nu se poate remedia defecţiunea de către personalul batalionului echipamentul se
trimite personalului specializat al Bg.; echipamentul de semnal criptografic care nu poate fi reparat
de plutonul de comunicaţii şi informatică este trimis pentru reparaţii la subunităţile specializate în
repararea acestor categorii de echipamente, prin grija S2.
1051. – Echipamentul medical este întreţinut de către personalul plutonului medical al
batalionului, iar cel care necesită reparaţii peste competenţele nivelului de unitate este trimis la
compania medicală ROL 2 al brigăzii.
1052. – Armamentul individual şi sistemele de armament se întreţin de soldaţii şi echipajele
acestora; armele şi sistemele de armament care necesită reparaţii sunt trimise la Pl.Într.
1053. – (1) Comandanţii marchează propriile maşini scoase din luptă; marcarea vehiculelor
scoase din luptă sau abandonate este responsabilitatea comandantului în a cărui zonă se găsesc.

NESECRET
332 din 376
 NESECRET
(2) Vehiculele marcate sunt recuperate, inspectate, reparate şi înapoiate la subunităţile de la
care au provenit în scopul de a fi introduse cât mai repede în luptă.
(3) Vehiculele care necesită reparaţii extinse sunt remorcate la RAED al unităţii sau sunt
raportate; raportul include poziţia, numărul, tipul şi starea tehnică a maşinii.
(4) Echipamentul abandonat trebuie să fie recuperat cu prudenţă; echipa de recuperare
trebuie să se asigure că sistemele de armament sunt neîncărcate şi că echipamentul abandonat nu are
mine cursă.
(5) Dacă au fost folosite ADMCBRN, echipamentului abandonat i se determină gradul de
contaminare CBRN, iar la nevoie se decontaminează.
1054. – Sprijinul medical se execută în scopul păstrării sănătăţii militarilor, prevenirea
apariţiei şi răspândirii bolilor, acordarea la timp a primului ajutor, a ajutorului medical calificat sau
specializat, evacuarea răniţilor şi bolnavilor la formaţiunile medicale, spitalizarea, tratamentul şi
recuperarea acestora, tratarea personalului afectat de atacurile CBRN, efectele EADA sau cu
mijloacele incendiare.
1055. – Compunerea serviciului medical; sprijinul medical al batalionului de infanterie în
luptă este condusă de medicul şef al acestuia; în acest scop el are sub control operaţional plutonul
medical.
1056. – Plutonul medical este organul de execuţie al batalionului de infanterie; el conservă
puterea de luptă a batalionului prin asigurarea serviciilor de sprijin medical/SSM care includ:
a) medicina preventivă;
b) stabilirea diagnosticului pacienţilor, tratarea, evacuarea;
c) servicii medicale de rutină.
1057. – Plutonul medical este constituit din comandă/ofiţer-medic, subofiţer sanitar/ asistent
medical, grupă evacuare răniţi/ambulanţă şi grupe sanitare.
1058. – (1) Comanda plutonului medical, sub îndrumarea medicului şef al batalionului,
asigură comanda, controlul şi logistica plutonului.
(2) Asistentul medical rămâne în locul de dispunere al plutonului; acesta este în mod
normal comasat cu echipa de tratament pentru a forma infirmeria batalionului.
1059. – (1) Volumul pierderilor sanitare ale batalionului de infanterie pe timpul acţiunii,
determină:
a) modul de organizare şi desfăşurare a asistenţei medicale a forţelor;
b) modalitatea şi ritmul scoaterii răniţilor şi bolnavilor de pe spaţiul de luptă şi evacuarea
lor;
c) dispunerea şi deplasarea plutonului medical.

NESECRET
333 din 376
 NESECRET
(2) Pierderile medicale la batalionul de infanterie sunt evaluate pentru o zi de luptă şi,
însumat, pentru 3-5 zile; se apreciază în mod deosebit pierderile medicale prin arme de foc care pot
fi de circa 15-25% din efectiv; 15-20% în apărare; 20-25% în ofensivă pentru batalionul care
acţionează pe un obiectiv prioritar/efortul principal.
1060. – (1) Medicul şef al batalionului, în lipsa acestuia comandantul plutonului medical,
este consilierul medical al comandantului batalionului şi este medicul care supervizează echipa de
tratament a plutonului medical.
(2) Asistentul medical coordonează acţiunile serviciului de sprijin medical/SSM cu S3 şi S4
al batalionului şi coordonează evacuarea pacienţilor cu grupa evacuare răniţi; asistentul medical se
numeşte înlocuitor la comanda plutonului medical în absenţa comandantului de pluton.
1061. – Gradatul sanitar ajută la supravegherea acţiunilor plutonului şi este responsabil al
serviciului de ambulanţă; el supervizează activităţile şi funcţiile grupei evacuare răniţi, incluzând
tratamentul medical de urgenţă, evacuarea răniţilor şi bolnavilor, întreţinerea ambulanţelor şi
echipamentelor şi securitatea acţiunilor/OPSEC.
1062. – Asistentul doctorului/AD este un subofiţer sanitar; el desfăşoară activităţi de
îngrijire şi menţinere a sănătăţii şi administrative; AD este calificat în tratamentul traumatismelor
grave şi lucrează sub supravegherea clinică a medicului şef/comandantului de pluton.
1063. – (1) Echipa de tratament este elementul medical principal de tratament a infirmeriei
B; această echipă face o îngrijire medicală de rutină, triere şi medicină preventivă; este alcătuită dintr-
un medic al batalionului, un AD, doi sanitari şi specialişti medicali.
(2) Echipa de tratament se poate împărţi în două echipe de tratament şi operează ca două
staţii de prim-ajutor separate, pe o perioadă mai mare de 24 ore; fiecare echipă este dotată cu vehicule
de tratament cu două seturi de echipament:
a) un set pentru traumatisme;
b) un set pentru nevoi patologice generale.
(3) Staţia de prim ajutor/SPA este sub controlul tactic al S4 din batalion şi este desfăşurată
lângă poziţiile de luptă pentru a reduce timpul de întoarcere a ambulanţelor care asigură tratament de
urgenţă pacienţilor la mai puţin de 30 minute de la rănire; SPA îşi poate împărţi şi plasa echipele de
tratament cât mai aproape de compania de manevră în funcţie de situaţia tactică.
(4) Echipele de tratament tactic sunt dispuse aproape de companiile de manevră în contact,
la mai puţin de 1 km de LDA; trebuie să fie pregătite să se retragă pe poziţiile de rezervă sau
alternative într-un timp foarte scurt.
1064. – (1) Când compania de manevră prezintă un număr mare de răniţi plutonului medical
i se ataşează una sau mai multe echipe de tratament din cadrul companiei medicale ROL 2 a brigăzii;

NESECRET
334 din 376
 NESECRET
echipele de tratament sunt sub controlul operaţional al medicului şef al batalionului; în funcţie de
gravitatea rănilor pacienţii sunt triaţi la primire de echipele de tratament.
(2) Categoriile de triere sunt următoarele:
a) minimală - pacienţii care au răni minore şi care se pot întoarce repede în subunitate;
b) de amânare - pacienţii care necesită tratament medical, dar care pot aştepta tratamentul
fără să li se pună în pericol viaţa, membrele sau văzul;
c) imediată - pacienţii care fără tratament medical imediat sunt în pericol de a-şi pierde viaţa,
membrele sau văzul;
d) de aşteptare - pacienţii ale căror răni sunt atât de grave încât sunt peste capacitatea
medicală de menţinere a vieţii.
1065. – (1) La SPA, pacienţii care necesită evacuare mai departe în spatele liniilor, sunt
stabilizaţi pentru transport; eforturi constante sunt făcute pentru a preveni evacuări care nu sunt
necesare; pacienţii cu răni minore sau bolnavi sunt trataţi şi retrimişi în subunitate cât mai repede
posibil.
(2) Evacuarea din SPA este făcută de grupa evacuare răniţi şi la nevoie de echipele de
ambulanţă aeriană.
(3) Controlul şi alimentaţia pacienţilor nu se execută în SPA; în SPA se aplică numai
procedurile necesare pentru menţinerea vieţii sau integrităţii corporale, sau cele care permit
pacientului să fie transportat în siguranţă.
1066. – Grupa evacuare răniţi face evacuarea în cadrul batalionului; echipele de ambulanţă
asigură evacuarea medicală şi îngrijirea pe timpul transportului de la punctul unde soldatul a fost rănit
până la SPA; în situaţiile cu pierderi în masă vehiculele nemedicale pot fi folosite în evacuarea
victimelor sub îndrumarea comandantului; planurile pentru folosirea vehiculelor în vederea evacuării
medicale, se includ în SOP-ul tactic al batalionului; grupa evacuare răniţi este dotată cu o echipă de
ambulanţă.
1067. – (1) Echipa de ambulanţă este o echipă medicală mobilă de luptă; ea colectează,
tratează şi evacuează răniţii şi bolnavii către cea mai apropiată staţie de tratament sau SPA; pentru a
face aceasta, trebuie să menţină contactul cu elementele sprijinite.
(2) Pentru realizarea comunicaţiilor, echipele folosesc staţiile radio FM amplasate pe
ambulanţe; echipa este conectată în reţeaua plutonului sanitar; în circumstanţe sigure poate opera în
reţeaua S4 sau aşa cum este stipulat în OPORD.
(3) Echipa asigură de asemenea aprovizionarea cu materiale sanitare pentru sanitarii
companiilor.
(4) Capacitatea de transport a ambulanţei/cursă este de 4 răniţi pe tărgi/culcat şi 2 răniţi

NESECRET
335 din 376
 NESECRET
şezând sau 2 răniţi pe tărgi/culcat şi 6 şezând.
1068. – Echipa de ambulanţă când acţionează împreună cu subunităţile de manevră; aceasta
operează la distanţa permisă de situaţia tactică, găseşte şi tratează pacienţii care nu au fost văzuţi de
medic; când acţionează în zona de operaţii a companiei această echipă este sub controlul tactic al
administratorului companiei, în toate celelalte situaţii rămâne sub control tactic şi operaţional al
plutonului medical; pentru sprijinul unei companii, de regulă, este stabilită, o echipă de ambulanţă.
1069. – În timpul situaţiilor statice când compania nu este în contact cu inamicul sau este în
rezervă, echipele se întorc la SPA pentru a servi ca sprijin pentru alte elemente ce se află la contact; în
timpul deplasării pentru realizarea contactului, ambulanţele se deplasează imediat către compania pe care
trebuie să o sprijine; în timpul acţiunilor de luptă echipa poate acţiona debarcat, lăsând ambulanţele în
zona din spate, găseşte, tratează şi mută pacienţii într-un loc sigur şi apoi îi transportă la SPA.
1070. – Matricea de sprijin medical asigură o cale uşoară de înţelegere a planului de sprijin
medical, fiind o tehnică de planificare şi executare, folosită pentru a explica cum fiecare element
manevrier este sprijinit medical în timpul luptei.
1071. – (1) Infrastructura cuprinde obiectivele şi facilităţile necesare conducerii, cartiruirii
sau cazării, adăpostirii, depozitării, deplasării, protecţiei forţelor şi populaţiei civile, bunurilor
materiale şi valorilor patrimoniului cultural naţional, sprijinului medical, asigurării cu apă potabilă
etc. Asigurarea căilor de comunicaţie se execută pentru alegerea, recunoaşterea şi pregătirea axelor
de aprovizionare, evacuare şi reparaţii; repararea, restabilirea, întreţinerea şi menţinerea în stare de
viabilitate a acestora, precum şi a lucrărilor de artă.
(2) La asigurarea căilor de comunicaţie, participă forţele şi mijloacele decise de comandantul
batalionului, în urma analizei factorilor MIFT-TC.
(3) Batalionul organizează şi execută serviciul de comenduire şi îndrumare a circulaţiei în
zona de responsabilitate, controlul CBRN, paza şi apărarea lucrărilor de artă de pe căile de
comunicaţie.
(4) SOP-ul batalionului va conţine formatul planului de asigurare a căilor de comunicaţii,
care este întocmit de către S4 în cooperare cu S2 şi S3.
1072. – (1) Axele de aprovizionare, evacuare şi reparaţii se aleg din drumurile existente în
zona de operaţii a batalionului, pe direcţiile cele mai scurte, orientate convenabil, ferite de observarea
inamicului şi care nu necesită lucrări voluminoase de reparaţii şi întreţinere.
(2) În funcţie de cum sunt orientate, axele pot fi de pătrundere sau de rocadă.
(3) Drumurile de pătrundere sunt destinate aprovizionării subunităţilor luptătoare cu tehnica
şi materialele necesare, precum şi evacuării celor de prisos ori cu nevoi de reparaţii; totodată pe
aceleaşi drumuri sunt evacuaţi răniţii şi bolnavii de la punctele de adunare răniţi la plutonul medical,

NESECRET
336 din 376
 NESECRET
precum şi tehnica deteriorată sau cu nevoi de reparaţii al subunităţi; ele sunt orientate perpendicular
pe linia frontului şi fac legătura dintre zona de dispunere a companiei logistice şi Pct.Apr. ale
companiilor.
(4) Drumurile de rocadă sunt folosite, de regulă, pentru executarea manevrei de materiale de
pe o direcţie de efort pe alta când se ordonă, precum şi pentru executarea transporturilor, atunci când,
pe o anumită direcţie, axele de aprovizionare şi evacuare stabilite, de bază sau de rezervă nu mai pot
fi folosite; ele sunt orientate paralel cu drumurile de aprovizionare.
(5) De regulă, la batalionul de infanterie se stabilesc 1-2 axe de aprovizionare-evacuare de
bază, un drum de rezervă şi unul de rocadă.
1073. – (1) Pentru asigurarea deplasării subunităţilor şi formaţiunilor de logistică, în mod
organizat şi mascat, menţinerea ordinii, îndrumarea coloanelor de transport şi efectuarea controlului
asupra respectării regulilor de circulaţie pe axele de aprovizionare şi în zona de dispunere al Cp.Spr.,
se organizează serviciul de comenduire şi îndrumare a circulaţiei/SCIC.
(2) De organizarea şi executarea SCIC răspunde şeful S4/B.I.
1074. – (1) Cartiruirea forţelor se execută în scopul:
a) asigurării cu terenuri, construcţii şi instalaţii specifice;
b) exploatării, întreţinerii şi reparării construcţiilor şi instalaţiilor;
c) cazării personalului în clădiri, corturi, adăposturi şi vehicule speciale;
d) prevenirii şi stingerii incendiilor.
(2) Cartiruirea forţelor se organizează de către organele de conducere logistică ale
batalionului/brigăzii, în funcţie de misiunea primită, timpul stabilit pentru staţionare şi posibilităţile
de cazare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
1075. – (1) Serviciile de campanie includ: hrănirea, îmbăierea efectivelor, spălatul lenjeriei
şi curăţatul echipamentului, serviciile poştale şi de curierat, deratizarea şi dezinsecţia.
(2) Hrănirea efectivelor se execută în sistem propriu/externalizat, în funcţie de:
a) rezerva/stocurile de alimente existente;
b) rolul, locul şi misiunile forţelor;
c) posibilităţile de reaprovizionare cu alimente;
d) posibilităţile de preparare a hranei;
e) posibilităţile de asigurare a apei;
f) posibilităţile de transport.
(3) În funcţie de situaţie, se stabileşte unul din următoarele regimuri de hrănire:
a) regim de hrănire normal-hrană caldă;
b) regim de hrănire de luptă-raţii de luptă;

NESECRET
337 din 376
 NESECRET
c) regim de hrănire cu hrană rece.
(4) Îmbăierea efectivelor se execută la băile agenţilor economici şi ale organelor
administraţiei publice din zona de responsabilitate logistică sau la baia de campanie, dacă timpul la
dispoziţie permite instalarea acesteia. În situaţii deosebite se pot utiliza şi instalaţiile de duş şi
dezinfecţie montate pe autospecialele pentru decontaminarea echipamentului din dotarea
subunităţilor de protecţie CBRN.
(5) Spălatul lenjeriei şi curăţatul echipamentului se realizează prin intermediul spălătoriilor
şi curăţătoriilor civile din zona de responsabilitate logistică sau prin cele de campanie. În situaţii
deosebite, se pot amenaja spălătorii improvizate în apropierea cursurilor de apă sau folosind facilităţi
din clădirile dezafectate/în care sunt cartiruite trupele.
(6) Spălarea lenjeriei şi curăţatul echipamentului militarilor bolnavi sau răniţi se execută prin
grija structurilor medicale în care sunt spitalizaţi.
(7) În situaţii deosebite se pot utiliza autospecialele pentru decontaminarea echipamentului
din dotarea subunităţilor de protecţie CBRN.
(8) Serviciile poştale şi de curierat se organizează prin intermediul societăţii naţionale, al
agenţiilor private, sau LN/RSN, în situaţia că s-a desemnat un stat pentru a furniza acest serviciu, sau
când acest serviciu este inclus pe lista celor oferite de către un alt stat, cu care România a încheiat, în
prealabil, un acord tehnic privind sprijinul în teatru. Responsabilitatea primirii şi distribuirii de la/la
militari a coletelor, scrisorilor, telegramelor, mandatelor etc. revine administratorilor de subunităţi.
(9) Deratizarea şi dezinsecţia se execută, prin intermediul agenţilor economici de
profil/firmelor contractate în teatrul de operaţii, la instalarea într -un nou raion sau ori de câte
ori este nevoie. Responsabilitatea organizării acestor activităţi revine structurii logistice, prin
intermediul organelor medicale.
(10) Se acordă o deosebită importanţă imunizării echipamentelor la redislocarea din teatrul
de operaţii spre ţară, în scopul evitării aducerii fără voie a unor agenţi /factori de risc sanitar sau
agricol.
1076. – (1) Domeniile conexe includ: cooperarea civili militari/CIMIC, protecţia mediului,
securitatea şi sănătatea în muncă, supravegherea tehnică şi metrologia legală şi înhumarea .
(2) Activităţile de cooperare civili - militari/CIMIC au scopul de a stabili şi menţine o
cooperare strânsă cu populaţia şi instituţiile civile pentru a crea condiţiile necesare obţinerii unor
avantaje de ordin moral, material şi tactic pentru trupele proprii şi de a interzice adversarului obţinerea
acestor avantaje. O parte din condiţiile necesare obţinerii succesului pot fi realizate fără utilizarea
forţei, prin armonizarea scopurilor şi metodelor militare folosite cu cele ale instituţiilor şi populaţiei
civile aflate în zona de operaţii întrunită. De cele mai multe ori, este necesar să se coordoneze

NESECRET
338 din 376
 NESECRET
activităţile militare cu cele ale organizaţiilor civile care sunt prezente în zona de operaţii întrunită.
Într-un mediu ostil ori într-un conflict major, operaţiile CIMIC vor fi de mare importanţă întrucât
acestea trebuie să asigure accesul la resurse şi să faciliteze tranziţia la starea de normalitate.
(3) Protecţia mediului, securitatea şi sănătatea în muncă, supravegherea tehnică şi metrologia
legală cuprinde ansamblul de activităţi având ca scop:
a) asigurarea condiţiilor optime în desfăşurarea activităţilor, apărarea vieţii, integrităţii
corporale şi sănătăţii personalului militar şi civil;
b) respectarea legislaţiei de mediu şi a reglementărilor naţionale şi internaţionale cu specific
militar pentru prevenirea şi reducerea poluării în zonele de responsabilitate sau acţiune;
c) exploatarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor mecanice sub presiune, instalaţiilor de
ridicat şi aparatelor consumatoare de combustibil de uz neindustrial.
(4) În cadrul dislocării în afara teritoriului naţional, trupele româneşti se confo rmează
cerinţelor legislaţiei naţionale ale naţiunii gazdă, UE, SOPs, STANAG-urilor NATO, precum şi
prevederilor cuprinse în conţinutul OPLAN. În acest caz, instruirea forţelor implică o analiză a
cerinţelor, procedurilor, normativelor şi regulamentelor în domeniu specifice altor ţări.
(5) Înhumarea militarilor decedaţi în zona de desfăşurare a operaţiilor se execută potrivit
reglementărilor în vigoare, cu asigurarea asistenţei religioase corespunzătoare confesiunii de care
aparţin, după ce au fost adunaţi, identificaţi şi înregistraţi. Trupurile neînsufleţite ale militarilor
români se repatriază prin grija Ministerului Apărării, fie imediat după deces, fie ulterior, când situaţia
politică şi militară permite. Dacă nu există această posibilitate, locurile în care se înhumează militarii
decedaţi sunt trecute pe hărţi sau planuri şi se marchează cu scheme vizibile. Trupurile neînsufleţite
nu trebuie lăsate în mâinile adversarului. Lucrurile personale ale militarilor decedaţi şi care au fost
identificaţi sunt expediate prin fluxul logistic, familiilor acestora.
(6) Activităţile funerare sunt soluţionate sub supravegherea companiei sprijin şi
personalului din S1 (CAP), care la nivel batalion are trei funcţii: strângerea; identificarea; evacuarea.
Procesul verbal de constatare a decesului sau înhumării se întocmeşte în conformitate cu actele
normative în vigoare. Echipamentul militar, armamentul şi muniţiile, EPINBC etc. ale victimei sunt
adunate şi predate administratorului subunităţii în timpul operaţiilor de strângere a decedaţilor.
Rămăşiţele sunt puse într-un sac împreună cu lucrurile personale şi sunt evacuate de autovehiculele
special destinate; dacă este necesar companiile evacuează rămăşiţele şi raportează locul unde au fost
evacuate; un punct de adunare poate fi stabilit de S4 iar de aici sunt evacuate la punctul de adunare
al brigăzii.

4. Planificarea SLOG

NESECRET
339 din 376
 NESECRET

1077. – Planul de sprijin logistic asigură sprijinul logistic în toate fazele acţiunii; planul
SLOG se detaliază o dată cu planul tactic, în măsura în care timpul o permite; SOP-ul batalionului
stabileşte forma şi conţinutul planului SLOG; un OPORD de batalion aduce schimbări doar dacă
sunt stabilite alte priorităţi.
1078. – Toate funcţiile SLOG sunt estimate după nevoi; ele sunt executate atunci când
situaţia tactică permite.
1079. – (1) Continuitatea SLOG presupune aprovizionarea şi transportul muniţiilor,
carburanţilor şi bunurilor materiale către punctele de aprovizionare ale companiilor în toate fazele
acţiunii; fiecare articol consumat, precum şi personalul de întreţinere sunt aduse la cerere, prin
rapoarte de luptă.
(2) Planificarea SLOG este continuă; coordonarea între S2-S3 şi centrul de resurse S1-S4
este vitală şi trebuie să se adreseze tuturor factorilor care pot afecta misiunea tactică.
(3) Un factor important pentru îndeplinirea misiunii este implicarea comandantului şi a
ofiţerilor din S4 în rezolvarea cererilor din rapoartele de luptă/SITREP având în vedere situaţia tactică
şi evaluarea situaţiei.
(4) Planificarea şi conducerea logistică trebuie să înţeleagă planurile tactice ale
comandanţilor şi să asigure un sprijin total al acestora; SOP-urile B.I. dau mai multe informaţii despre
SLOG în legătură cu acţiunile batalionului.
(5) S4 trebuie să cunoască următoarele: cum este organizată unitatea pentru acţiune; care din
elementele luptătoare vor fi sprijinite; când o va face; cum o va face.
(6) Planificatorii trebuie să aprecieze corect cererile; după ce analizează concepţia
operaţiilor, ei trebuie să determine tipul, cantitatea şi prioritatea pe tipuri de materiale şi companii a
SLOG.
(7) Planificatorii evaluează capacităţile SLOG prin înţelegerea cererilor, răspunzând
următoarelor întrebări:
a) care din resursele SLOG sunt disponibile?
b) când resursele SLOG pot fi disponibile companiilor de manevră?
c) cum pot fi făcute disponibile resursele SLOG?
1080. – SLOG este folosit pentru a menţine ritmul ofensivei şi a realiza o presiune constantă
care să nu permită inamicului să-şi revină din asaltul iniţial, să câştige iniţiativă şi să realizeze cu
succes un contraatac.
1081. – (1) Din punct de vedere al ofensivei, planificatorii trebuie să ia în considerare câteva
puncte şi tehnici care trebuie aplicate pentru ofensivă.

NESECRET
340 din 376
 NESECRET
(2) Schimbarea unui tip de ofensivă în alt tip de ofensivă nu cere o schimbare mare în
planurile şi procedurile SLOG, totuşi când o acţiune de luptă cere o schimbare, S4 trebuie să planifice
sprijinul unui tip de acţiune într-altul fără întreruperea continuităţii acestuia.
(3) Principalul scop al SLOG în ofensivă, susţinerea ritmului de atac, se realizează prin:
a) aprovizionarea ritmică cu elementele şi rezervele vitale SLOG cum ar fi III, V şi apa;
b) planul pentru suplimentarea stocurilor de CL;
c) folosirea rezervelor ori de câte ori este posibil;
d) planul pentru suplimentarea stocurilor de materiale pentru întreţinerea vehiculelor şi
armamentului;
e) planul pentru suplimentarea stocurilor de hrană caldă cu un corespondent de descreştere
a meselor/hrană rece;
f) folosirea rezervelor şi echipamentului unei naţiuni gazdă sau a duşmanului capturat, în
special vehiculele şi CL;
g) identificarea şi validarea surselor de apă naturale, în zonele mai îndepărtate, când resursa
de apă este dificil sau puţin probabil de găsit;
h) pregătirea pentru pierderi, planificarea punctelor de colectare răniţi ca şi mijloacele de
evacuare pentru fiecare fază a acţiunii;
i) selectarea produselor de rezervă şi a locaţiilor Pct.Apr. cu foarte mare grijă, evitându-se
de câte ori este posibil repetarea rutelor coloanelor de transport;
j) la asigurarea pregătirilor SLOG pentru atac nu se distribuie planuri tactice;
k) distribuirea materialelor la cererea companiilor, în zonele cucerite;
l) suspendarea altor servicii auxiliare, cu excepţia serviciilor mortuare;
m) planificarea şi coordonarea operaţiunilor cu prizonieri/Pzn.;
n) planul operaţiilor de sprijin cu resurse umane, bazate pe pierderile cunoscute şi proiectate;
o) luarea în considerare a implicaţiei creşterii distanţei şi a timpului de transport dintre
batalion şi sursele sale de aprovizionare;
p) planul transporturilor;
q) cererea pentru suplimentarea mijloacelor medicale, pe cale terestră sau aeriană;
r) planul pentru refacere.
1082. – Pentru sprijinul logistic al apărării se iau în considerare următoarele:
a) menţinerea rezervelor la un nivel cât mai scăzut;
b) limita de vizibilitate reduce şansa de interferenţă cu inamicul;
c) coordonarea cu unitatea de ariergardă pentru a asigura batalionul că poate fi sprijinit în
caz de urgenţă;

NESECRET
341 din 376
 NESECRET
d) planul transporturilor, pentru aprovizionarea cu mine şi muniţie clasa IV; poate fi necesar
geniştilor desemnaţi pentru încheierea sistemului de obstacole defensive;
e) poziţionarea muniţiei în Pct.Apr. pregătite şi ocupate; totuşi trebuie să existe un plan
pentru controlul şi posibila distrugere a muniţiei;
f) coordonarea livrării materialelor clasa IV cât mai aproape de locul de amplasament;
g) planul pentru suplimentarea de muniţie şi carburant;
h) pregătirea pentru o izolare temporară ca rezultat al încercuirii de către inamic;
i) rutele de rezervă dintre locul de distribuţie/Pct.Apr. şi poziţiile companiei logistice.
1083. – Elementele SLOG sprijină acţiunile în mod continuu; când companiile de manevră
nu sunt angajate în luptă, elementele SLOG ale batalionului folosesc pauzele în vederea asigurării
elementelor de manevră pentru următoarea acţiune, astfel:
a) întreţinerea şi repararea armelor individuale sau de echipaj precum şi a altor sisteme de
luptă;
b) executarea de câte ori este posibil a reparării şi returnării echipamentului deteriorat,
precum şi identificarea defecţiunilor;
c) exerciţiile de noapte sunt făcute de câte ori este posibil; vulnerabilitatea şi capacitatea
limitată de traversare a vehiculelor SLOG necesită ca transportul materialelor să se execute noaptea,
pe drumurile existente;
d) operaţiunile SLOG desfăşurate în mod continuu cer implicarea personalului; o planificare
atentă şi strictă a odihnei asigură o capacitate de luptă continuă.
1084. – (1) Estimarea SLOG este o analiză a factorilor logistici care afectează îndeplinirea
misiunii.
(2) Planificatorii logistici folosesc aceste estimări pentru cursul acţiunilor recomandate şi
pentru dezvoltarea planurilor care susţin cursul acţiunilor.
(3) Priorităţile planificatorilor logistici sunt situaţia rezervelor, clasele I, III, V şi apa, precum
şi situaţia armelor, al MEDEVAC şi al altor vehicule SLOG.
(4) Estimările logistice sunt rareori scrise la nivelul batalionului, totuşi se pun următoarele
întrebări:
a) care este situaţia curentă şi proiectată a rezervelor de bunuri materiale, pentru sistemele
de arme şi care sunt capacităţile de transport?
b) cât din aceste nevoi sunt necesare pentru a susţine acţiunea?
c) cum vor ajunge la subunităţile care au nevoie de ele?
d) ce alt sprijin extern, terestru sau de aviaţie, este necesar?
e) pot fi rezolvate aceste cereri prin transporturi rutiere sau sunt necesare alte tehnici?

NESECRET
342 din 376
 NESECRET
f) care sunt pierderile de echipament anticipate şi cum pot fi acestea înlocuite?
g) cum poate fi susţinut mai uşor Pct.Apr.L.?
h) sunt estimările logistice un factor semnificativ în oricare din aceste Pct.Apr.L.?
1085. – Forţele de infanterie sunt caracterizate prin mobilitate. Unităţile sunt organizate,
echipate şi antrenate pentru a executa efectiv acţiunile de luptă împotriva forţelor inamice uşoare şi
pentru a se angaja în conflicte, la toate nivelurile, având mai multe forţe şi resurse; succesul lor este
determinat de abilitatea fizică a luptătorului de a respinge sau a executa un atac pe un câmp de luptă;
scopul este acela de a învinge un inamic şi de a supravieţui. Acţiunile în spaţiul de luptă au loc, uneori,
pe un teren pe care nu se poate intra cu autovehicule.
1086. – (1) Abilitatea unui militar de a lupta, ţine direct de echipamentul pe care trebuie să-
l poarte; echiparea excesivă a luptătorului duce la un consum de energie în plus.
(2) Luptătorii care sunt echipaţi excesiv sunt în dezavantaj când trebuie să reacţioneze la
contactul cu inamicul; de asemenea, marşul este afectat de suprasarcina excesivă a luptătorului.
(3) Antrenamentele nu compensează echiparea excesivă a luptătorului.
1087. – (1) Procentul care reprezintă greutatea optimă a echipamentului este în medie mai
puţin de 30% din greutatea corpului său iar 45% reprezintă o echipare excesivă.
(2) Această greutate include hainele şi echipamentul care trebuie purtat şi transportat; ea
trebuie ajustată dacă greutatea soldatului este departe de a fi standard.
(3) Echipamentele luptătorului nu trebuie distribuite în mod egal între militari, ele trebuie
distribuite ţinând cont de mărimea relativă a corpului militarului şi de greutatea acestuia.
1088. – (1) Aprobarea de risc, bazată pe analiza factorilor MIFT-TC, este de bază pentru
uşurarea echipamentului militarilor.
(2) Comandanţii trebuie să înlăture ideea că ei trebuie să poarte tot ceea ce se poate pentru a
fi gata pentru orice s-ar întâmpla; în asemenea cazuri luptătorii trebuie să care mai mult decât este
recomandat; conducătorii trebuie să ştie că excesul de greutate afectează în mod negativ misiunea.
1089. – (1) Toate rezervele şi echipamentul pe care un batalion îl poartă este eşalonat în cota
„de luptă” la nivelul companiei, la nivelul batalionului, la nivelul brigăzii sau la un nivel mai înalt.
(2) Comandanţii acestor niveluri sunt responsabili pentru deplasarea şi depozitarea acestei
cote.
(3) Cota de luptă include echipamentul iniţial pentru o misiune, echipament ce este cerut de
comandant militarilor pentru luptă şi supravieţuire în acţiunile de luptă; acest echipament este
transportat de către militari sau pe autovehicule.
(4) Cota de sprijin apropiat, pentru supravieţuire, include echipamentul pe care comandantul
îl precizează militarilor pentru acţiunile prelungite, el este stocat şi adus la luptător în funcţie de

NESECRET
343 din 376
 NESECRET
ordinul comandantului batalionului, de către S4.
(5) Cota suplimentară se referă la toate articolele de echipament individuale şi de echipament
ale unităţii, care nu sunt cerute de comandant pentru acţiuni de luptă; ea este stocată într-o zonă
operaţională şi este realizată de comun acord cu eşalonul superior.

5. Capturi, prizonieri de război

1090. – (1) Capturile constituie o sursă de aprovizionare cu mijloace şi materiale, precum şi

de documentare; acestea pot proveni din atacarea unor depozite şi transporturi ale inamicului, din
strângerea de pe spaţiul de luptă a tehnicii militare şi a materialelor rămase de la acesta.
(2) Prin capturi se înţeleg materialele cu destinaţie militară sau civilă, numerarul, fondurile,
documentaţia tehnică şi bunurile de orice natură în stare de funcţionare sau deteriorate, dobândite de
la inamic sau abandonate de acesta în acţiunile militare.
1091. – Strângerea capturilor se face de către echipe speciale stabilite de comandantul
batalionului sau subunităţii care acţionează în zonă, sau în cooperare cu organele şi forţele
Ministerului Administraţiei şi Internelor.
1092. – (1) Cu sprijinul populaţiei, materialele capturate se transportă la punctele/ centrele
de strângere a capturilor, din cadrul depozitelor de materiale, unde se inventariază şi se verifică
din toate punctele de vedere.
(2) Capturile sunt folosite numai cu aprobarea eşalonului superior şi numai după ce au fost
supuse controlului contaminării RBC, analizelor de laborator şi sterilizării; în situaţia când nu se poate
cere aprobarea eşalonului superior, folosirea capturilor se face cu aprobarea comandantului
batalionului, raportându-se ulterior.
(3) Capturile se întrebuinţează pentru completarea deficitelor, constituirea de rezerve,
efectuarea de studii şi cercetări, iar cele care nu pot fi folosite se evacuează în locurile fixate de
comandant şi se pun sub pază.
(4) Tancurile, autotunurile şi maşinile de luptă care au armament scos din funcţiune sau
pentru care nu se dispune de muniţie se folosesc pentru evacuarea tehnicii deteriorate sau rezolvarea
unor probleme de transport.
(5) Cu aprobarea eşalonului superior şi cu luarea tuturor măsurilor de protecţie şi de pază
specifice, forţele specializate transportă mijloacele încărcate cu substanţe toxice de luptă, radioactive,
incendiare, muniţii şi explozivi capturate şi le depozitează în locuri special destinate.
1093. – Documentele operative, de stat major, tehnice, de evidenţă şi cele de arhivă
capturate, se înaintează pe cale ierarhică, în timpul cel mai scurt, la Marele Cartier General, iar despre

NESECRET
344 din 376
 NESECRET
materialele de tipuri necunoscute se raportează imediat.
1094. – (1) Prizonierii de război inamici sunt evacuaţi din zona de operaţii a batalionului;
companiile urmăresc cele cinci puncte atunci când se ocupă de prizonieri/Pzn.: căutare, verificare;
separare; păstrarea secretului; viteza; siguranţa.
(2) Documentele cu valoare informativă sunt predate la S2; acesta le analizează şi raportează
comandantului concluziile rezultate din analiza documentelor.
(3) Pzn sunt evacuaţi cu ajutorul vehiculelor LOGPAC către punctul de adunare Pzn. Al
batalionului; poziţia este raportată la S4 care coordonează transportarea ulterioară; fluxul evacuării
prizonierilor de război este prezentat în figura nr. 10.1.1.
(4) Prizonierii răniţi sunt evacuaţi şi trataţi pe filiera medicală normală, dar sunt separaţi de
pacienţii proprii sau aliaţi.
(5) S4 coordonează, de asemenea, evacuarea echipamentului capturat al inamicului.

Figura 10.1.1. Evacuarea prizonierilor de război

SECŢIUNEA a 2- a
Activitatea de informare şi relaţii publice

NESECRET
345 din 376
 NESECRET
1095. – (1) Activitatea de informare şi relaţii publice se desfăşoară continuu şi sistematic
pentru asigurarea şi menţinerea unor raporturi favorabile în interiorul batalionului de infanterie, cât
şi între aceasta şi administraţia/serviciile publice, în folosul acţiunii, precum şi pentru informarea
personalului asupra acestora.
(2) Activitatea de informare şi relaţii publice se realizează prin:
a) crearea şi menţinerea unei imagini favorabile forţelor proprii;
b) informarea corectă asupra misiunilor subunităţilor, deciziilor politice şi administrative
referitoare la armată şi la problemele de interes pentru acţiunea ce se desfăşoară;
c) creşterea responsabilităţii pentru îndeplinirea misiunilor;
d) formarea şi dezvoltarea conştiinţei civice;
e) realizarea unei comunicări biunivoce permanente şi reciproc avantajoase între armată şi
societatea civilă.
1096. – (1) Sprijinul informaţional pentru batalion este furnizat de ofiţerul cu relaţiile publice
(2) Ofiţerul cu relaţiile publice este purtătorul de cuvânt al comandantului de batalion în
toate problemele legate de informarea publică şi relaţiile comunitare; în timpul războiului, acesta
sprijină S5 în problemele civile ce implică relaţiile comunitare şi controlează toate mijloacele media
organice sau ataşate batalionului.
(3) În luptă, comandantul trebuie să-i informeze pe soldaţi foarte bine; un program de
informare a militarilor foarte bine realizat şi executat contracarează zvonurile şi îi menţine pe soldaţi
disciplinaţi şi motivaţi.

SECŢIUNEA a 3-a
Asigurarea topogeodezică

1097. – (1) Asigurarea topogeodezică se execută în scopul procurării, prelucrării şi

transmiterii în timp a datelor şi documentelor topogeodezice necesare pregătirii şi desfăşurării
acţiunilor.
(2) Asigurarea topogeodezică se realizează de către forţele specializate prin cercetarea
topogeodezică, actualizarea documentelor specifice, asigurarea cu date, documente şi fotodocumente,
tehnică şi materiale topogeodezice.
1098. – Cercetarea topogeodezică cuprinde totalitatea măsurilor şi acţiunilor ce se execută
pentru verificarea concordanţei hărţilor cu terenul, culegerea unor date suplimentare despre acestea;
procurarea, centralizarea, analiza şi exploatarea informaţiilor despre serviciul topografic al inamicului
şi schimbările survenite în teren.

NESECRET
346 din 376
 NESECRET
1099. – Asigurarea cu date, documente şi fotodocumente, tehnică şi materiale topogeodezice
cuprinde:
a) crearea stocurilor de hărţi în raport cu misiunile primite de batalionul de infanterie;
b) punerea la dispoziţia comandamentului a coordonatelor şi cotelor absolute ale punctelor
geodezice, unghiurilor de orientare ale unor laturi geodezice şi direcţii către repere azimutale, a
datelor gravimetrice;
c) completarea informaţiilor cu fotodocumente;
d) procurarea de utilaje, aparate, materiale şi documentaţie tehnică, potrivit normelor de
înzestrare şi consum aprobate şi aprovizionarea cu piese de schimb necesare executării a reparaţiilor
şi întreţinerilor.
10100. – (1) Pregătirea topogeodezică cuprinde activităţile şi măsurile desfăşurate pentru
însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor necesare personalului pentru interpretarea hărţilor
avute la dispoziţie, executarea lucrărilor şi întocmirea documentelor topogeodezice specifice
pregătirii şi desfăşurării cu eficienţă a acţiunilor.
(2) Actualizarea documentelor topogeodezice se realizează pe baza datelor obţinute prin
cercetarea topogeodezică, aerofotografiere şi asigură comandanţilor datele şi informaţiile necesare
pentru luarea unei decizii corecte.

SECŢIUNEA a 4- a
Asigurarea hidrometeorologică

10101. – (1) Asigurarea hidrometeorologică se desfăşoară pentru obţinerea, determinarea şi

analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la situaţia hidrologică şi meteorologică, prognoza
hidrometeorologică, fenomenele periculoase sau cu caracter de calamitate, influenţa fenomenelor
hidrometeorologice asupra acţiunilor, precum şi stabilirea măsurilor de protecţie a batalionului de
infanterie pentru planificarea şi ducerea acţiunilor proprii.
(2) Datele şi informaţiile despre starea vremii sunt furnizate de eşalonul superior; datele
hidrometeorologice sunt procurate şi actualizate de elementele de cercetare inclusiv de la organele
locale şi se analizează în concordanţă cu caracteristicile geografice şi topografice ale zonei de
responsabilitate; în condiţiile folosirii de către inamic a armelor nucleare, biologice şi chimice, a
sistemelor incendiare şi a unor mijloace specifice războiului geofizic frecvenţa furnizării datelor şi a
informaţiilor creşte în raport cu nevoile comandantului de a decide.

SECŢIUNEA a 5-a

NESECRET
347 din 376
 NESECRET
Asigurarea cu resurse umane

10102. – (1) Asigurarea cu resurse umane în acţiunile batalionului constă într-un ansamblu
de activităţi ce se desfăşoară, parte din ele încă din timp de pace, în scopul asigurării batalionului de
infanterie cu efectivele necesare realizării, menţinerii sau refacerii puterii de luptă.
(2) Asigurarea cu resurse umane a batalionului de infanterie include domenii şi acţiuni, cu
obiective şi sarcini precise, prevăzute de legi şi acte normative specifice.
10103. – (1) Îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru fiecare dintre aceste domenii determină
realizarea capacităţii operaţionale din punctul de vedere al resursei umane şi asigură posibilitatea
utilizării personalului pe baza cunoaşterii întocmai, detaliate, a nivelului de pregătire, determinat şi
realizat în vederea participării la operaţiile întrunite.
(2) S1 propune încadrarea cu personal a batalionului, realizată conform nivelului de pregătire
al resurselor umane bine motivate moral-religios, cu un profil psihologic puternic, precum şi pe baza
cerinţelor determinate de specialităţile militare.
10104. – (1) Şeful S1, anticipând acţiunile viitoare, stabileşte nevoile de personal ale unităţii
şi nevoile de înlocuiri probabile.
(2) Companiile înaintează raportul zilnic către S1 al batalionului la PC.
(3) S1 înaintează un raport al batalionului la brigadă.
(4) Rapoartele exacte ale efectivului furnizează comandantului şi statului major informaţii
despre acţiunile viitoare; rapoartele care cuprind ultimele 24 ore sunt înaintate zilnic la PC.
10105. – (1) Evidenţa personalului şi raportarea efectivului. S1 trebuie să se asigure că
efectivul existent asigură într-o manieră exactă şi precisă acţiunile de luptă.
(2) Evidenţa personalului se ţine nominal şi numeric, pe categorii de personal provenit din
activitate şi din rezervă, în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.
(3) Rapoartele informative privind situaţia numerică a efectivelor se înaintează ierarhic.
(4) Rapoartele se întocmesc zilnic şi ori de câte ori situaţia o impune, acestea fiind utilizate
pentru evaluarea încadrării batalionului şi pentru stabilirea priorităţilor în vederea sprijinului cu
personal.

SECŢIUNEA a 6-a
Asistenţa juridică

10106. – (1) Asistenţa juridică asigură respectarea în acţiunile militare a cerinţelor legilor
ţării, prevederilor regulamentelor militare şi ale dreptului internaţional umanitar aplicabil conflictelor

NESECRET
348 din 376
 NESECRET
armate; aceasta trebuie să realizeze concordanţa dintre scopurile acţiunilor militare şi restricţiile
impuse, îndeplinirea misiunilor fără încălcarea normelor de drept, limitarea pierderilor colaterale în
raport cu aşteptările, discriminarea în selectarea obiectivelor şi proporţionalitatea între mijloacele şi
metodele folosite în raport cu necesităţile.
(2) Prin asistenţa juridică se amplifică demnitatea, onoarea şi prestigiul moral al forţelor
proprii, implicit victoria acestora, prin eliminarea crimelor, distrugerilor şi suferinţelor inutile.

SECŢIUNEA a 7-a
Asistenţa religioasă

10107. – (1) Preotul batalionului asigură asistenţa religioasă a batalionului şi subunităţilor

acestuia până şi în cele mai dificile situaţii de luptă, adresându-se nevoilor spirituale ale soldaţilor; el
efectuează ceremoniile religioase, împărtăşanii, ritualuri, servicii memoriale, incluzând grija
pastorală şi consilierea.
(2) Asistenţa religioasă este vitală în situaţii de pierderi în masă, probleme de deces,
refacerea puterii de luptă a unităţii şi servicii religioase urgente.
10108. – Preotul militar al batalionului reprezintă consilierul spiritual al comandantului şi
are următoarele responsabilităţi:
a) expune punctul de vedere creştin când este solicitat sau se consideră necesar;
b) desfăşoară activităţi specifice privind grija pastorală pentru toţi militarii;
c) distribuie materialele pentru întreţinerea şi săvârşirea serviciului religios personalului
batalionului participant la acţiune;
d) întocmeşte documentele de planificare a asistenţei religioase, precum şi rapoarte de
activitate sau alte documente către eşalonul superior;
e) organizează şi conduce serviciile religioase specifice conform unui plan, la cerere sau în
funcţie de situaţie;
f) desfăşoară pastoraţie individuală sau de grup cu militarii, ţine predici şi cuvântări cu
mesaj creştin de îmbărbătare, întărire a credinţei şi nădejdii în Dumnezeu etc.;
g) asigură asistenţă religioasă bolnavilor şi răniţilor;
h) colaborează cu factorii responsabili şi oficiază serviciul religios funerar şi, dacă este
cazul, amenajează cimitire militare;
i) interacţionează cu capelani ai altor armate şi cu lideri religioşi locali;
j) consiliază comandantul şi statul major cu privire la situaţia etnico-confesională a populaţiei
civile şi adversarului cât şi despre particularităţile privind impactul credinţei religioase în zona de conflict;

NESECRET
349 din 376
 NESECRET
k) conlucrează cu structura de operaţii în cazul când există prizonieri;
l) sprijină activitatea de acordare a ajutoarelor umanitare.

SECŢIUNEA a 8-a
Asigurarea financiar-contabilă

10109. – (1) Asigurarea financiar-contabilă se execută în scopul stabilirii, cererii, obţinerii,

contabilizării, utilizării şi justificării resursei financiare destinată batalionului, pentru a putea permite
realizarea gradului de sprijin logistic ordonat şi pentru plata drepturilor băneşti ale personalului.
(2) Plata personalului se asigură prin echipe de sprijin financiar care distribuie militarilor
drepturile băneşti cuvenite; plăţile mai mici/avansul pentru o viitoare plată, pot fi autorizate de
comandantul batalionului.
(3) Comandantul stabileşte când şi unde soldatul este plătit; S1 coordonează cu
compartimentul financiar plăţile personalului şi alte acţiuni financiare.

CAPITOLUL XI
Dispoziţii finale

11101. – (1) F.T./I.-2, Manualul pentru luptă al batalionului de infanterie intră în vigoare la
data de 01.04.2012.
(2) La aceeaşi dată se abrogă „F.T./I.-2, Manualul pentru luptă al batalionului de infanterie”,
ediţie 2005.
11102. – Anexele 1 - 14 fac parte integrantă din prezentul manual.
11103. – Manualul va fi tipărit şi difuzat prin grija structurii Instrucţie şi Doctrină din Statul
Major al Forţelor Terestre până la mari unităţi, unităţi şi instituţii militare de învăţământ.

COMANDANTUL CENTRULUI DE INSTRUIRE PENTRU

INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE „Constantin Brâncoveanu”

Colonel

dr. Stelian PANTAZI

NESECRET
350 din 376
 NESECRET

ANEXA Nr. 1
GLOSAR
I. Termeni şi definiţii
Acoperirea Formă a acţiunilor de asigurare a cărei misiune principală este să protejeze
forţele principale prin luptă pentru a câştiga timp, în acelaşi timp executând
observarea şi prelucrând informaţiile, precum şi interzicerea observării
inamicului în vederea executării unui foc direct împotriva forţelor principale.
Acţiuni la contact O serie de acţiuni de luptă, deseori conduse simultan, în contact cu inamicul
pentru a dezvolta situaţia.
Blocare Misiune tactică care interzice accesul inamicului într-o zonă sau înaintarea într-
o direcţie sau de-a lungul rutei de apropiere. Obstacol de geniu care determină
planificarea focului şi concentrarea efortului din partea atacatorului de-a lungul
unei rute specifice sau interzicerea acestuia spre zona de angajare.
Breşă Misiune tactică în cadrul căreia unităţile/subunităţile angajează toate
mijloacele disponibile pentru a rupe sau asigura trecerea spre apărarea
inamicului, prin obstacole, mine sau fortificaţii.
Cadrul operaţional Constă în dispunerea forţelor proprii şi a resurselor, în funcţie de MITF-TC.
Acesta cuprinde: spaţiul de luptă, zonele de operaţii şi alocarea forţelor în
acestea cu un anumit scop.
Canalizarea acţiunilor Misiune tactică în care comandantul restricţionează mişcările inamicului spre
inamicului o zona limitată, prin exploatarea terenului, combinat cu utilizarea obstacolelor,
focului şi manevrei.
Căi de apropiere Rută aeriană sau terestră pe care forţa de atac o poate folosi pentru a ajunge la
un obiectiv.
Demonstraţia Forma atacului destinată să inducă în eroare inamicul asupra poziţiei sau
timpului operaţiunii decisive printr-o desfăşurare a forţei. Forţele care conduc
o demonstraţie nu sunt în contact direct cu inamicul.
Efortul principal Îl constituie activitatea, subunitatea sau zona pe care comandantul le consideră
ca fiind cele mai importante pentru misiune, la momentul respectiv.
Forţa de acoperire 1. Forţă acţionând separat de forţele principale în scopul interceptării, angajării,
întârzierii, dezorganizării sau inducerii în eroare a inamicului, înainte ca acesta
să atace forţa acoperită.
2. Forţă ce rămâne în poziţie pentru a desfăşura o misiune specificată, în timp
ce alte elemente se retrag sau se repliază.
Ocolire Misiune tactică în care comandantul îşi direcţionează unitatea/subunitatea să
execute manevra în jurul obstacolului, poziţiei sau forţei inamicului pentru a
menţine momentul operaţiunii, în timp ce în mod deliberat se evită lupta cu o
forţă a inamicului.
Organizarea spaţiului Modul de dispunere a forţelor subordonate pentru îndeplinirea misiunii potrivit
de luptă scopului, timpului la dispoziţie şi spaţiului alocat. După criteriul zonei de
angajare se împarte în: zona de contact, din adâncime şi zona din spate.
Organizarea spaţiului de luptă bazată pe scop se concentrează pe operaţii
decisive, de modelare şi de susţinere.
Procesul de Procesul de management al ţintelor presupune stabilirea: priorităţilor de
management al ţintelor lovire a acestora; mijloacelor adecvate de localizare, selectare, determinare,
NESECRET
351 din 376
 NESECRET
comunicate / urmărire şi de angajare / lovire a ţintelor, ţinând cont de
intenţia comandantului, cerinţele şi capabilităţile operaţionale. De
asemenea, în cadrul acestui proces se desfăşoară şi activităţi de evaluare a
efectelor la ţintă, precum şi a distrugerilor colaterale.
Punct de contact Un punct uşor identificabil din teren unde se realizează contactul nemijlocit
dintre două sau mai multe unităţi/subunităţi terestre.
Punct control trafic Punct predeterminat terestru folosit pentru controlul mişcărilor, manevra
tactică şi orientarea.
Punct decisiv Locul geografic sau un eveniment cheie, un sistem sau o funcţie critică, care
permite comandanţilor să câştige un avantaj asupra inamicului, cu o mare
influenţă în realizarea scopului final al operaţiei.
Punct de sprijin Poziţie de luptă întărită, amenajat în poziţiile cheie ale terenului, folosit ca un
centru al apărării pentru a încetini, canaliza sau interzice manevra atacatorului.
Securizarea Misiune tactică care cere comandantului să îndepărteze toate forţele inamicului
şi să elimine rezistenţa acestuia în cadrul unei zone destinate.
Spaţiul de luptă Acea parte a mediului operaţional, aleasă sau impusă, delimitată în spaţiul fizic,
în care se manifestă puterea de luptă a beligeranţilor.
Sprijin Acţiunea unei forţe sau părţi din aceasta, prin care se ajută, protejează,
augmentează sau susţine altă forţă.
Zona de luptă Zonă necesară desfăşurării acţiunilor de luptă de către forţele combatante.
Zona de operaţii Spaţiul terestru delimitat, cu spaţiul aerian aferent, în care comandantul are
autoritatea de a întrebuinţa forţele şi mijloacele, de a stabili priorităţile şi efectul
acţiunilor unităţii, în concordanţă cu concepţia eşalonului superior.
Zona de Zonă de teren definită, în care responsabilitatea şi autoritatea sunt, în mod
responsabilitate specific atribuite unui comandant al zonei, în scopul conducerii acţiunilor
tactice implicând forţele din subordine, controlul deplasărilor, menţinerea şi
dezvoltarea elementelor de infra/suprastructură necesare.
Zona de Zonă prescrisă a acţiunilor de securitate desemnată pentru protecţia forţelor
siguranţă/securitate aliate, instalaţiilor, rutelor şi acţiunilor.
Zona de protecţie O facilitate protejată utilizând camuflarea sau mascarea, amplasarea selectivă,
construirea de facilităţi pentru prevenirea distrugerilor cauzate de diferite
fragmente eliberate de arme convenţionale, sau o combinaţie a acestor măsuri.

II. Acronime

SEMNIFICAŢIA
ACRONIME
ROMÂNĂ ENGLEZA
Avertizările generale de apărare
ADW Aerial Defense Warnings
antiaeriană
Zonele, structurile, capabilităţile, Areas, Structures, Capabilities,
ASCOPE
organizaţiile, persoanele, evenimentele Organizations, People and Events
AT Antitanc Antitank
Cerinţele critice de informaţii ale Commander’s Critical Information
CCIR
comandantului Requirements
Zi standard de aprovizionare pentru
CDOS Combat Day of Supply
ducerea acţiunilor
CIMIC Cooperare civili-militari Civil-Military Cooperation
Communication and Information
CIS Sistem de comunicaţii şi informaţii
System
CMD Distrugerea muniţiei explozive Conventional Munitions Disposal
NESECRET
352 din 376
 NESECRET
SEMNIFICAŢIA
ACRONIME
ROMÂNĂ ENGLEZA
convenţionale
COA Curs de acţiune Course of Action
Grupa de Sprijin cu Informaţii a
COIST Company Intelligence Support Team
Companiei
COP Imaginea operaţională comună Common Operational Picture
CSS Sprijin cu servicii al luptei Combat Service Support
DAM Detaşamentul de asigurare a mobilităţii
DD Detaşamentul de distrugeri
DEW Avertizarea timpurie directă Direct Early Warning
DIM Detecţia, Identificarea şi Monitorizarea
DMB Detaşamentul mobil de baraje
EADA/ROTA Emisii altele decât atacul Release Other Than by Attack
Elementele esenţiale ale informaţiilor Essential Elements of Friendly
EEFI
referitoare la trupele proprii Information
EOAC Curăţarea zonelor de muniţiile explozive Explosive Ordnance Area Clearance
Recunoaşterea muniţiilor şi dispozitivelor
EOR Explosive Ordnance Reconnaissance
explozive
EW Război electronic Electronic Warfare
Cerinţele de informaţii necesare Friendly Forces Information
FFIR
trupelor proprii Requirements
FIABl Forţa de intervenţie antiblindate
FRAGO Ordin fragmentar Fragmentary Order
FSA Zona de sprijin prin foc Fire Support Area
FSE Subunitate de sprijin prin foc Fire Support Element
HUMINT Subunităţi de cercetare Human Intelligence
IED Dispozitive explozive improvizate Improvised Explosive Device
Distrugerea dispozitivelor explozive
IEDD Improvised Explosive Device Disposal
improvizate
Pregătirea informativă a spaţiului de Intelligence Preparation of the
IPB
luptă Battlefield
Echipament de protecţie individuală
IPE CBRN Individual Protection Equipment
CBRN
Intelligence, Surveillance,
ISR Informaţii, supraveghere, cercetare
Reconnaissance
Avertizările locale de apărare
LADW Local Aerial Defense Warnings
antiaeriană
MDMP Proces militar de luare a deciziei Military Decision Making Process
MEDEVAC Evacuare medicală Medical Evacuation
Misiunea, inamicul, teren, forţele Mission, Enemy, Terrain, Troops and
MIFT-TC disponibile, timp la dispoziţie, Support Available, Time Available,
consideraţii legate de civili Civil Considerations
MLI /IFV Maşină de luptă a infanteriei Infantry Fighting Vehicle
NATO Tratatul Organizaţiei Nord Atlantice North Atlantic Treaty Organization
NNEC Capabilităţi NATO facilitate de reţea NATO Network Enabled Capability
OPCON Control operaţional Operational Control
OPORD Ordin de operaţii Operation Order
NESECRET
353 din 376
 NESECRET
SEMNIFICAŢIA
ACRONIME
ROMÂNĂ ENGLEZA
OPSEC Operaţii de securitate Operation Security
OSF Ofiţer cu sprijinul prin foc Fire support officer
PAMC Punct de adunare materiale contaminate
PIR Cerinţele prioritare de informaţii Priority Intelligence Requirements
PC Punct comandă
PO Post de observare Observation Post
P.O.Th Punct de observare tehnică
Politic, militar, economic,social, Political, Military, Economic, Social,
PMESII-PT informaţii, infrastructură,spaţiu Information, Infrastructure, Physical
geografic şi timp environment, Time
ROE Reguli de angajare Rules of Engagement
SCC Sub-centru de colectare CBRN Sub-collect Centre
Serviciul de comenduire şi îndrumare a
SCIC
circulaţiei
Zi standard de aprovizionare pentru
SDOS Standard Day of Supply
pregătirea acţiunilor
SF Sprijinul prin foc
SIGINT Informaţii din semnale
SLOG Sprijinul logistic
SPA Staţia de prim ajutor
SSM Serviciului de sprijin medical
TAB Transportor Amfibiu Blindat Armored Personnel Carrier
TACON Control tactic Tactical control
TIM Materiale/substanţe toxice industriale Toxic Industrial Materials
TLP Proceduri de conducere a trupelor Troop Leading Procedures
TOC Centru de operaţii tactice Tactical Operations Center
TTP Tactici, tehnici, proceduri Tactics, Techniques and Procedures
UXO Muniţie neexplodată Unexploded ordnance

NESECRET
354 din 376
 NESECRET

Anexa nr. 2
0629
ALGORITMUL PENTRU CALCULUL MARŞULUI
Algoritmul pentru calculul marşului cuprinde:
a) stabilirea efectivelor şi tehnicii militare care va executa deplasarea pe calea ferată sau prin marş;
b) stabilirea itinerarelor de marş de bază, de rezervă şi drumurilor de rocadă;
c) kilometrarea itinerarelor de marş, pe hărţi 1:200.000 din 10 în 10 km, iar pe hărţi 1:100.000 din
5 în 5 km;
d) repartizarea unităţilor/subunităţilor pe itinerarele de marş, stabilirea numărului coloanelor şi a
ordinii în cadrul acestora;
e) stabilirea şi constituirea în eşaloane de transport a forţelor şi mijloacelor care se deplasează pe
calea ferată, când este cazul;
f) stabilirea forţelor pentru cercetare, siguranţă şi asigurare a mişcării;
g) calculul lungimii coloanelor de marş, a fiecărui itinerar şi distanţei între coloane;
h) executarea tronsonării şi retronsonării itinerarelor de marş şi stabilirea restricţiilor pentru
fiecare tronson;
i) stabilirea numărului haltelor, felul acestora, raioanele şi durata executării lor;
j) stabilirea raionului odihnei de zi/noapte;
k) stabilirea punctului iniţial pentru fiecare etapă a traseului punctelor de coordonare;
l) întocmirea tabelului cu planificarea marşului;
m) calculul marşului şi al transportului pe calea ferată şi înscrierea în tabel a datelor;
n) organizarea staţionării;
o) stabilirea măsurilor de asigurare a deplasării;
p) stabilirea elementelor de comenduire şi îndrumare a circulaţiei/C.I.C.; organizarea şi
materializarea serviciului/C.I.C.;
q) aprobarea documentelor de conducere a marşului.
Formula de calcul pentru lungimea coloanei de marş:
Lc = (Nm – Nc)Dn + (Nc – t)Dc
Unde: Nm = numărul autovehiculelor;
Nc = numărul de coloane;
Dn = distanţa dintre autovehicule;
Dc = distanţa dintre coloane.
Formula de calcul pentru timpul total de marş:
NESECRET
355 din 376
 NESECRET
Tt = Tm + Th + Tsc + Ta + Trez
Unde: Tm = timp efectiv de marş;
Th = timp de staţionare în halte;
Tsc = timp de scurgere a coloanelor în raion;
Ta = timp de ascundere şi mascare;
Trez = timp de rezervă.
Formula de calcul a timpului de scurgere a coloanelor în raion:
Tsc = Lc – Ad Rn x TT
V
2
Unde: Lc – lungimea coloanei;
Ad Rn – adâncimea raionului;
V – viteza prin raion;
TT x cu coeficientul de relief, 1 pentru şes, 1,1 pentru teren mediu frământat, 1,25
pentru teren muntos.

NESECRET
356 din 376
 NESECRET

Anexa nr. 3
0631 (2)
TRANSPORTUL PE CALEA FERATĂ
Transportul batalionului de infanterie pe comunicaţiile feroviare se execută pe baza ordinului
de transport primit de la eşalonul superior. După însuşirea ordinului de transport, comandantul
orientează statul major, precizând următoarele:
a) scopul şi situaţia în care se execută transportul;
b) raioanele de îmbarcare/debarcare;
c) datele de începere şi terminare a transportului;
d) urgenţa transportului;
e) ordinea de sosire la destinaţie a eşaloanelor/subunităţilor şi misiunea acestora după sosirea
în raionul de concentrare.
Pe baza indicaţiilor comandantului, a ordinului de transport şi a informaţiilor primite de la
responsabilul cu transporturile militare, statul major al batalionului ia următoarele măsuri:
a) calculează necesarul de vagoane pe categorii - clasă, acoperite, descoperite, platformă de
2,80 m şi de 3,10 m;
b) repartizează subunităţile pe eşaloane/trenuri militare de transport;
c) stabileşte raioanele/staţiile de îmbarcare, debarcare, itinerare de deplasare ale eşaloanelor
din/în raionul de dislocare spre/din raionul/staţia de îmbarcare/debarcare;
d) întocmeşte cererile de transport şi le înaintează la eşalonul superior în timp util;
e) se dau dispoziţiuni preliminare subunităţilor subordonate în vederea transportului pe
comunicaţiile feroviare;
f) organizează recunoaşteri în raionul de îmbarcare împreună cu organele de transporturi
militare;
g) asigură amenajarea drumurilor şi executarea lucrărilor genistice în raioanele de îmbarcare
/ debarcare şi în raioanele de concentrare;
h) stabileşte măsuri pentru securitatea acţiunilor, îndrumarea circulaţiei, pregătirea
efectivelor, tehnicii militare şi materialelor pentru transport;
i) organizează conducerea pe timpul transportului pe comunicaţiile feroviare.
Calculul necesarului de vagoane şi trenuri, se face pe baza statelor de organizare. Pentru
transportul personalului se calculează numărul de vagoane de călători sau acoperite, amenajate pentru
transport personal, pe 4 osii. Pentru transportul materialelor şi tehnicii militare, vagoane pe 2 sau 4 osii
/ 50t, 6 osii / 80 t cu lăţimea de 2,80 – 3,10 m, vagoane cisternă pentru transportul lichidelor (C.L.,

NESECRET
357 din 376
 NESECRET
apă), vagoane frigorifice pentru transportul alimentelor alterabile. Pe baza calculului cu necesarul de
vagoane convenţionale / osii se determină numărul de trenuri pentru transportul batalionului de
infanterie, cu relaţia:
NTOSII
Ntn= , în care:
Ltn-KO
Ntn = număr total trenuri;
NTOSII = totalul osiilor rezultate prin transformarea vagoanelor în osii
convenţionale;
Ltn = lungimea trenului militar;
KO = numărul de osii corespunzător vagoanelor ce se introduc în fiecare tren
pentru bucătării în funcţiune, gardă, etc.
Pentru subunităţile de tancuri şi de geniu care au în înzestrare tehnică pe şenile, numărul de
trenuri se determină cu relaţia:
Q total
Ntn = , în care:
Qtn – Kt
Q total = tonajul total al subunităţilor;
Qtn = tonajul trenului militar;
Kt = greutatea vagoanelor ce se introduc în fiecare tren pentru bucătării în funcţiune,
gardă, etc.
După determinarea numărului de trenuri se trece la repartizarea subunităţilor pe eşaloane/
trenuri militare de transport. Având în vedere organizarea batalionului de infanterie, precum şi dotarea
cu tehnică, TAB, MLI sau camioane, dar şi întăririle şi sprijinul pe care le poate primi pentru
desfăşurarea unor acţiuni militare, rezultă că batalionul de infanterie se transportă în 4-8 trenuri.
Stabilirea raioanelor de îmbarcare/debarcare se face pe baza informaţiilor primite de statul
major de la organul de transport militar pe a cărui rază de activitate se găseşte batalionul de infanterie.
Staţia de îmbarcare/debarcare trebuie să dispună de cel puţin un loc de îmbarcare/debarcare, prevăzut
cu rampă permanentă sau demontabilă şi alte instalaţii ajutătoare.
Numărul staţiilor necesare îmbarcării/debarcării batalionului de infanterie se determină cu relaţia:
Rx
NStI(D) = , în care:
CI(D)med
R = ritmul de transport al batalionului;
X = coeficient de perturbare a activităţii de îmbarcare/debarcare:
NESECRET
358 din 376
 NESECRET
n = 1 – 1,5 la îmbarcare;
n = 1,5 – 2 la debarcare;
C I(D)med= capacitatea medie de îmbarcare / debarcare a staţiilor de pe sectorul c. f. destinat
îmbarcării/debarcării. Într-o staţie intermediară cu o dezvoltare medie pot îmbarca, de regulă, 3-4
trenuri şi debarca 4-6 trenuri în 24 ore.
Staţiile de îmbarcare/debarcare trebuie să se găsească la 3-5 km una de alta; raioanele de
aşteptare / adunare ale eşaloanelor de transport se aleg în afara staţiilor de îmbarcare / debarcare, în
principiu la 1-2 km de acestea.
Având în vedere posibilitatea scoaterii din funcţiune a raioanelor de îmbarcare / debarcare,
este necesar să se pregătească raioane de îmbarcare / debarcare de rezervă. Raioanele pentru
îmbarcare de rezervă se aleg în faţa celor de bază în sensul de deplasare, iar pentru debarcare pe
sectoarele c.f. care preced raioanele de debarcare de bază.
Batalionul de infanterie se transportă, de regulă, pe o singură direcţie. Statul major stabileşte
durata transportului cu relaţia:
L 24
Dtp = tI1 + + (N-1) + tdn (ore), în care:
Vc R
tI1 = timpul îmbarcare al primului tren;
L = distanţe de parcurs;
Vc = viteza comercială - de regulă 25 km/oră;
N = numărul total de trenuri în care se transportă batalionul de infanterie;
R = ritmul de transport - trenuri;
t dn = timpul de debarcare al ultimului tren.
În funcţie de situaţie, sunt necesare 9-12 ore de la primirea misiunii până la plecarea primului
eşalon.
Statul major întocmeşte şi înaintează organului de transporturi militare cererea de transport.

ANEXA nr. 4
0753 (3)

NESECRET
359 din 376
 NESECRET
-MODEL- ESTIMARE DE INFORMAŢII
1. MISIUNEA
2. ZONA DE OPERAŢII
a. Vremea
1. Situaţia existentă
2. Efecte asupra cursurilor de acţiune ale inamicului
3. Efecte asupra cursurilor de acţiune proprii
b. Terenul
1. Situaţia existentă
2. Efecte asupra cursurilor de acţiune ale inamicului
3. Efecte asupra cursurilor de acţiune proprii
c. Alte caracteristici
3. SITUAŢIA INAMICULUI
a. Dispunere / dispozitiv adoptat
b. Compunere
c. Capacităţi
1. Forţe din subordine
2. Forţe în întărire
3. Artilerie
4. Aviaţie
5. Capabilităţi CBRN
6. Alte forţe ale inamicului
d. Activităţi semnificative recente şi desfăşurate în prezent
e. Particularităţi şi puncte slabe ale inamicului
4. CAPABILITĂŢILE INAMICULUI
a. Enumerare
b. Analiză şi comentarii
5. CONCLUZII
a. Efecte ale consideraţiilor de informaţii asupra operaţiilor
b. Efecte ale zonei de operaţii asupra cursurilor de acţiune proprii
c. Cursuri de acţiune probabile ale inamicului
d. Vulnerabilităţi ale inamicului

DEZVOLTAREA ETAPELOR ÎN CADRUL PROCESULUI IPB (IPB complet)

NESECRET
360 din 376
 NESECRET
1. Definirea mediului de confruntare
a. Primirea datelor de la eşalonul superior cu zona de operaţie proprie
b. Determinarea zonei de interes (S2/S3)
2. Descrierea efectelor mediului de confruntare asupra acţiunilor militare
a. Analiza terenului
b. Analiza zonei de operaţii/interes utilizând detaliile de bază ale terenului
1. Vegetaţia (densitate şi tip)
2. Configuraţia suprafeţei terenului (descrierea pantelor)
3. Drenarea terenului (râuri, curenţi)
4. Compoziţia suprafeţei (solul)
5. Obstacole liniare (faleze, escarpe, diguri)
6. Sistem de comunicaţii (rutier, feroviar, rute aeriene)
c. Utilizarea factorilor de bază pentru evaluarea d.p.d.v. militar a terenului
1. Observare şi sectoare de foc
2. Posibilităţi de mascare şi adăpostire
3. Obstacole
4. Puncte cheie din teren
5. Căi de apropiere/direcţii de înaintare
d. Dezvoltarea graficului cu obstacole combinate
1. Identificarea zonelor din teren fără restricţii/cu restricţii severe şi uşoare
e. Analiza vremii
1. Analiza vremii în raport cu terenul
2. Integrarea analizei vremii în produsele finale ale analizei terenului
3. Perioada diurnă de lumină/întuneric
3. Evaluarea ameninţării
a. Utilizarea modelelor doctrinare
b. Consideraţii legate de inamic
1. Dispunere actuală / dispozitiv adoptat
2. Compunere
3. Organizare
4. Doctrină tactică
5. Mijloace de luptă/sisteme de armament
4. Determinarea cursurilor de acţiune probabile ale inamicului
a. Dezvoltarea graficelor de situaţie

NESECRET
361 din 376
 NESECRET
b. Utilizarea, în primă fază, a modelului doctrinar
c. Ajustarea modelului doctrinar; consideraţii asupra vremii, terenului şi pierderilor în luptă
d. Identificarea obiectivelor inamicului
e. Consideraţii legate de teren şi dispozitivul propriu

NESECRET
362 din 376
 NESECRET

PAGINA ALBĂ

NESECRET
363 din 376
 NESECRET
Anexa nr. 5
Cap. III, secţ. 3, pct. 1
BATALIONUL DE INFANTERIE ÎN OFENSIVA DIN CONTACT NEMIJLOCIT CU INAMICUL
(o varianta)

364 din 376

 NESECRET
Anexa nr. 6
Cap. III, secţ. 3, pct. 2
BATALIONUL DE INFANTERIE ÎN OFENSIVA DIN MIŞCARE
- Realizarea dispozitivului de luptă - (o varianta)

NESECRET
365 din 376
 NESECRET
Anexa nr. 7
0365
BATALIONUL DE INFANTERIE ÎN OFENSIVA DIN CONTACT, PRIN REGRUPARE
(o variantă)

NESECRET
366 din 376
 NESECRET
Anexa nr. 8
Cap. IV
BATALIONUL DE INFANTERIE ÎN APĂRARE
(o varianta)

NESECRET
367 din 376
 NESECRET

Anexa nr.
9
Cap. V, secţ. 1
ACŢIUNILE BATALIONULUI DE INFANTERIE LA ÎNCERCUIRE
NESECRET
368 din 376
 NESECRET
(o variantă)

Anexa nr. 10
Cap. V, secţ. 2
ACŢIUNILE BATALIONULUI DE INFANTERIE ÎN ÎNCERCUIRE
NESECRET
369 din 376
 NESECRET
(o variantă)

Anexa nr. 11
Cap. V, secţ. 3
ACŢIUNILE BATALIONULUI DE INFANTERIE PENTRU IEŞIREA DIN ÎNCERCUIRE
NESECRET
370 din 376
 NESECRET
(o variantă)

Anexa nr. 12
Cap. VI,secţ. 1, 0608
BATALIONUL DE INFANTERIE ÎN MARŞ
NESECRET
371 din 376
 NESECRET
(o variantă)

Anexa nr. 13
Cap. VI,secţ. 2
BATALIONUL DE INFANTERIE ÎN STAŢIONARE - INDEPENDENT
NESECRET
372 din 376
 NESECRET
(o variantă)

NESECRET
373 din 376
 NESECRET

PAGINĂ ALBĂ

NESECRET
374 din 376
 NESECRET

BIBLIOGRAFIA

Doctrina Armatei României, 2007;

Doctrina operaţiilor Forţelor Terestre, 2007;
F.T.-2, Manualul pentru organizarea de stat major şi operaţii ale Forţelor Terestre, Bucureşti,
2005;
F.T.-3, Manualul de tactică generală a Forţelor Terestre, Bucureşti, 2007;
F.T./I-1 Manualul pentru luptă al brigăzii mecanizate (infanterie, infanterie uşoară), 2005;
F.T. / I. – 2 , Manualul pentru luptă al batalionului de infanterie, Bucureşti, 2005;
F.T./I.-3 Manualul pentru luptă al companiei de infanterie, 2006;
F.M. 3-21.20, The Infantry Battalion, Department of the Army, Washington, DC, 13 December
2006;
F.M. 3-0, C1, Operations, Department of the Army, Washington, DC, 22 February 2011;
AJP-3.2.- Allied Joint Doctrine For Land Operations, 28 October 2009.

375 din 376

 NESECRET

PAGINĂ ALBĂ

NESECRET
376 din 376