ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

Statul Major al Forţelor Terestre
Şcoala de Aplicaţie pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană
“IOAN VODĂ”

NESECRET
Exemplarul nr. ___

MANUALUL PENTRU LUPTĂ

AL
BATERIEI DE ARTILERIE

(PROVIZORIU)

– SIBIU –
2003

1 din 101
 NESECRET

Şeful colectivului de elaborare: General de brigadă dr. Eugen POPESCU

Membri: Colonel dr. Florinel Damian

Maior Florian Ciocan
Maior Sorin Popescu

Tehnoredactare: S.c. Daniela Dan

Lucrarea conţine 104 pagini

NESECRET
2 din 101
NESECRET

NESECRET
3 din 101
 NESECRET
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL I Misiunea artileriei, organizarea şi îndatoririle personalului........
bateriei de artilerie terestră........................................................................................9
SECŢIUNEA 1 Principii generale.............................................................................9
SECŢIUNEA a 2-a Misiunea artileriei terestre.........................................................9
SECŢIUNEA a 3-a Organizarea şi dispozitivul de luptă al bateriei.........................10
SECŢIUNEA a 4-a Comanda şi controlul bateriei..................................................10
SECŢIUNEA a 5-a Îndatoririle personalului bateriei de artilerie............................11
1. Comandantul de baterie.................................................................................11
2. Locţiitorul comandantului de baterie............................................................11
3. Comandantul plutonului de tragere..............................................................12
4. Locţiitorul comandantului de pluton.............................................................12
5. Administratorul bateriei................................................................................13
6. Comandantul de piesă....................................................................................13
CAPITOLUL II Organizarea centrului de conducere a focului bateriei şi
relaţia cu centrul de conducere a focului divizionului...........................................13
SECŢIUNEA 1 Organizarea centrului de conducere a focului bateriei...................13
1. Centrul de conducere a focului (C.C.F.)........................................................13
2. Factorii care determină eficienţa conducerii tragerilor................................14
SECŢIUNEA a 2-a Relaţia între C.C.F. bateriei şi al divizionului...........................15
1. Modul de executare a conducerii focului.......................................................15
2. Reguli de dare a comenzilor...........................................................................15
3. Creşterea vitezei de reacţie a subunităţii.......................................................16
CAPITOLUL III Recunoaşterea, alegerea şi ocuparea poziţiei de tragere.........17
SECŢIUNEA 1 Grupul de recunoaştere şi executarea recunoaşterilor...................17
1. Definiţie şi cerinţe...........................................................................................17
2. Activitatea comandantului de baterie până la plecarea la recunoaşteri......17
3. Activităţile de recunoaştere, alegere şi ocupare a poziţiei de tragere...........18
4. Metode de executare a recunoaşterilor..........................................................18
5. Planificarea recunoaşterilor...........................................................................19
6. Grupul de recunoaştere..................................................................................19
7. Constituirea grupului de recunoaştere..........................................................20
8. Grupul de recunoaştere însoţit de o subunitate de tragere...........................20
9. Recunoaşterea itinerarului.............................................................................22
SECŢIUNEA a 2-a Alegerea raionului poziţiilor de tragere şi de aşteptare.............22
1. Consideraţii generale......................................................................................22
2. Tipuri de poziţii de tragere............................................................................24
3. Raionul poziţiei de aşteptare..........................................................................24
CAPITOLUL IV Marşul..........................................................................................25
SECŢIUNEA 1 Consideraţii generale.....................................................................25
1. Generalităţi.....................................................................................................25
2. Caracteristicile marşului................................................................................26
3. Măsuri de siguranţă a marşului.....................................................................27
4. Proceduri de deplasare...................................................................................27
5. Coloana deschisă.............................................................................................27
NESECRET
4 din 101
 NESECRET
6. Coloana închisă...............................................................................................28
7. Infiltrarea........................................................................................................28
8. Marşul în afara drumurilor...........................................................................28
SECŢIUNEA a 2-a Pregătirea pentru deplasare.....................................................29
1. Ordinul de marş..............................................................................................29
2. Pachetajul maşinilor.......................................................................................31
3. Pregătirea pentru deplasare...........................................................................32
SECŢIUNEA a 3-a Conducerea marşului...............................................................32
1. Disciplina marşului.........................................................................................32
2. Măsuri de control a coloanei..........................................................................33
3. Haltele.............................................................................................................34
4. Staţionarea......................................................................................................34
5. Ameninţări asupra coloanelor în marş..........................................................36
6. Alte tipuri de deplasări...................................................................................37
CAPITOLUL V........... Siguranţa nemijlocită şi apărarea apropiată a poziţiei de
tragere.........................................................................................................................37
SECŢIUNEA 1 Principiile apărării apropiate.........................................................37
1. Generalităţi.....................................................................................................37
2. Executarea apărării apropiate.......................................................................39
3. Executarea tragerii pentru apărarea apropiată a poziţiei de tragere..........40
CAPITOLUL VI Pregătirea balistică, tehnică şi meteorologică a tragerii..........41
SECŢIUNEA 1 Pregătirea balistică.........................................................................41
SECŢIUNEA a 2-a Pregătirea tehnică....................................................................42
SECŢIUNEA a 3-a Pregătirea meteorologică.........................................................44
SECŢIUNEA a 4-a Asigurarea topogeodezică........................................................45
CAPITOLUL VII............. Particularităţi ale acţiunilor subunităţilor de artilerie
antiblindate................................................................................................................45
SECŢIUNEA 1 Acţiunile subunităţilor de artilerie antiblindate în ofensivă............45
SECŢIUNEA a 2-a Acţiunile subunităţilor de artilerie antiblindate în apărare.......48
CAPITOLUL VIII Comunicaţii...............................................................................54
SECŢIUNEA 1 Echipamentul de comunicaţii.........................................................54
SECŢIUNEA a 2-a Sistemul de comunicaţii fir al bateriei......................................54
CAPITOLUL IX Proceduri de siguranţă a tragerilor...........................................56
SECŢIUNEA 1 Responsabilităţi..............................................................................56
SECŢIUNEA a 2-a Îndatoririle personalului..........................................................57
SECŢIUNEA a 3-a Măsuri ajutătoare pentru siguranţa tragerilor.........................58
CAPITOLUL X Logistica.........................................................................................59
SECŢIUNEA 1 Responsabilităţi..............................................................................59
SECŢIUNEA a 2-a Completul logistic.....................................................................59
SECŢIUNEA a 3-a Interfaţa bateriei cu C.C.L.......................................................60
SECŢIUNEA a 4-a Clase de provizii.......................................................................60
SECŢIUNEA a 5-a Mentenanţa, recuperarea şi repararea armamentului şi
echipamentului........................................................................................................62
SECŢIUNEA a 6-a Punctul de reaprovizionare şi mentenanţă...............................63
CAPITOLUL XI Operaţii în medii sau condiţii specifice.....................................64
SECŢIUNEA 1 Acţiuni în teren muntos..................................................................64
NESECRET
5 din 101
 NESECRET
SECŢIUNEA a 2-a Acţiuni în teren împădurit........................................................64
SECŢIUNEA a 3-a Acţiuni pe timp de iarnă...........................................................65
SECŢIUNEA a 4-a Acţiuni în localităţi...................................................................65
SECŢIUNEA a 5-a Acţiuni în deşert.......................................................................66
SECŢIUNEA a 6-a Acţiuni pe litoral.......................................................................67
SECŢIUNEA a 7-a Acţiuni aeromobile...................................................................68
SECŢIUNEA a 8-a Raidurile de artilerie................................................................70
SECŢIUNEA a 9-a Activităţi într-o poziţie de tragere fortificată.............................71
CAPITOLUL XII Conducerea bateriei de artilerie...............................................73
SECŢIUNEA 1 Pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor..............................................73
SECŢIUNEA a 2-a Ordine de operaţii şi rapoarte...................................................75
1. Generalităţi.....................................................................................................75
2. Ordinul preliminar.........................................................................................76
3. Ordinul de operaţie........................................................................................77
4. Ordinul fragmentar........................................................................................80
5. Raport standard MPE (muniţie, pierderi, echipament)...............................80
6. Raport privind posibilităţile de foc................................................................80
7. Raport privind schimbarea dispozitivului.....................................................81
ANEXA nr. 1 ABREVIERI......................................................................................82
ANEXA nr. 2 DISPOZITIVUL DE LUPTĂ AL BATERIEI DE ARTILERIE
(variantă) ŞI DISPOZITIVUL DE LUPTĂ AL BATERIEI ANTIBLINDATE
(variantă).....................................................................................................................83
ANEXA nr. 3 DETALII PRIVIND PUNCTUL DE COMANDĂ AL
BATERIEI DE ARTILERIE TERESTRĂ.............................................................84
ANEXA nr. 4.......... LISTA ŢINTELOR ŞI TABELUL CU ELEMENTELE DE
TRAGERE PENTRU COMANDANTUL DE BATERIE.....................................85
ANEXA nr. 5 CERCETAREA ARTILERIEI INAMICULUI DUPĂ
ACTIVITATEA EI PRIN FOC...............................................................................88
ANEXA nr. 6.................. ALGORITMUL DE VERIFICARE A PLANULUI DE
APĂRARE AL SUBUNITĂŢII...............................................................................95
ANEXA nr. 7 CEREREA PENTRU BULETIN METEOROLOGIC..................99
ANEXA nr. 8 BIBLIOGRAFIE.............................................................................104

NESECRET
6 din 101
 NESECRET
CAPITOLUL I
Misiunea artileriei, organizarea şi îndatoririle personalului
bateriei de artilerie terestră

SECŢIUNEA 1
Principii generale

Art. 1 (1) Manualul pentru luptă al bateriei de artilerie are la bază Dispoziţiile
şefului Statului Major al Forţelor Terestre, precum şi documentele NATO cu privire
la Doctrina şi procedurile de operare ale subsistemului artileriei.
(2) Manualul este destinat pentru instruirea subunităţilor din bazele de
instrucţie şi din unităţile de artilerie şi se adresează atât instructorilor, cât şi
comandanţilor de baterii pentru conducerea acţiunilor acestor subunităţi pe timpul
pregătirii şi ducerii acţiunilor militare.
(3) Lucrarea este structurată pe secţiuni şi paragrafe, pentru a asigura un acces
facil la informaţie şi are ca obiect cunoaşterea tehnicilor, tacticilor şi procedurilor
specifice, instrucţia pentru formarea, perfecţionarea şi menţinerea deprinderilor în
conducerea acţiunilor subunităţilor de artilerie, asigurarea acţiunilor şi protecţia forţelor.
(4) Manualul este orientativ, perfectibil şi conţine elementele necesare pentru
iniţierea comandanţilor de baterii în conducerea acţiunilor bateriei.
(5) Abrevierile întrebuinţate în text, reprezentând denumiri ale elementelor de
dispozitiv, ale activităţilor specifice şi noţiunilor nespecifice armei, sunt în
concordanţă cu cele existente în materialele studiate şi folosite la elaborarea
manualului, fiind explicate în anexa nr. 1.

SECŢIUNEA a 2-a
Misiunea artileriei terestre

Art. 2 Misiunea artileriei terestre este de a distruge, neutraliza, hărţui şi a

interzice acţiunile inamicului prin trageri cu artileria ghintuită, reactivă, aruncătoarele
şi rachetele şi de a integra acţiunile tuturor mijloacelor de sprijin prin foc în vederea
îndeplinirii misiunii de către unităţile de arme întrunite.
Art. 3 (1) În ofensivă, artileria pregăteşte şi sprijină prin focul său acţiunile
forţelor luptătoare, neutralizând personalul şi mijloacele de foc ale inamicului şi
distrugând lucrările lui de fortificaţii; participă la respingerea contraatacurilor
inamicului şi sprijină introducerea în luptă a Forţelor de Angajare Ulterioară (F.A.U).
(2) În apărare, artileria produce pierderi inamicului pe căile de acces şi pe
timpul desfăşurării pentru luptă, participă la respingerea atacului acestuia în faţa
limitei dinainte a apărării şi la distrugerea personalului şi mijloacelor de foc ale
inamicului pătruns în adâncimea dispozitivului de apărare al trupelor proprii; sprijină
executarea contraatacurilor şi participă la distrugerea desantului aerian şi maritim
precum şi a grupurilor de cercetare-diversiune şi teroriste.
NESECRET
7 din 101
 NESECRET
SECŢIUNEA a 3-a
Organizarea şi dispozitivul de luptă al bateriei

Art. 4 (1) Bateria de artilerie (aruncătoare) este subunitatea din cadrul

divizionului (batalionului) destinată pentru executarea sprijinului prin foc şi are
următoarea organizare:
a) comanda bateriei;
b) grupa de conducere a focului;
c) grupă comunicaţii;
d) grupă mentenanţă;
e) două plutoane tragere.
(2) În principiu, organizarea tuturor bateriilor de artilerie este aceeaşi.
Diferenţele în organizarea bateriilor ţin de calibrul armamentelor sau dacă acestea
sunt tractate sau autopropulsate.
Art. 5 Dispozitivul de luptă al bateriei cuprinde: punctul de comandă al
bateriei şi poziţiile de tragere ale plutoanelor. Dispozitivul de luptă şi normele tactice
sunt prezentate în anexa nr. 2.
Art. 6 Comanda bateriei dispune de personalul şi echipamentul, necesare
realizării comenzii şi controlului, comunicaţiilor, asigurării cu hrană, protecţiei
N.B.C. şi mentenanţei subunităţii. Pentru unele din aceste subunităţi, hrana,
comunicaţiile şi mentenanţa sunt asigurate de eşalonul superior (divizion).

SECŢIUNEA a 4-a
Comanda şi controlul bateriei

Art. 7 Ordinele sunt transmise comandantului de baterie sau centrului de conducere

a focului (punctului său de comandă), de către comandantul de divizion. Aceste ordine
specifică mai degrabă care sunt cerinţele pentru artilerie, ale coordonatorului sprijinului
prin foc, decât modul în care comandantul ar trebui să-şi îndeplinească misiunea.
Comandantul de baterie alege poziţiile plutoanelor, în raionul repartizat bateriei de
compartimentul S3. De asemenea, comandantul bateriei va determina care pluton este mai
bine să fie deplasat la un moment dat.
Art. 8 Indiferent de modul de acţiune, comanda şi controlul sunt exercitate prin
comandantul de baterie şi centrul de conducere tactic al bateriei (C.C.T. Bt.). Centrul de
conducere a focului bateriei (C.C.F. – grupa de conducere a focului) controlează tragerile
bateriei, actualizează situaţia tactică şi ţine legătura cu unitatea sprijinită şi cu eşalonul
superior. C.C.T. Bt. serveşte ca punct central pentru activităţile interne ale bateriei,
incluzând aici comanda şi controlul, asigurarea acţiunilor şi protecţia trupelor,
coordonarea logisticii şi toate celelalte îndatoriri operaţionale. De asemenea, în situaţii
limită, serveşte şi drept centru de conducere a focului de rezervă al divizionului pentru
conducerea focului prin asigurarea “dublării” conducerii focului prin intermediul
calculatorului tactic şi a tehnicilor manuale de tragerile artileriei.
NESECRET
8 din 101
 NESECRET
SECŢIUNEA a 5-a
Îndatoririle personalului bateriei de artilerie

Art. 9 Articolele 10 la 15 prezintă o sugestie privind îndatoririle personalului.

Statul de organizare, completarea cu personal şi posibilităţile individuale pot
determina comandantul să modifice sau să redistribuie îndatoriri pentru a se
adapta circumstanţelor sau tehnicilor, tacticilor şi procedurilor de operare.

1. Comandantul de baterie

Art. 10 (1) Comandantul de baterie răspunde de toate acţiunile bateriei sale. El

trebuie să planifice şi să conducă acţiunile bateriei în funcţie de misiune, teren, forţe
disponibile şi de nivelul de instruire al subunităţii.
(2) Este obligat:
a) să execute îndrumarea, controlul şi conducerea acţiunilor bateriei;
b) să recunoască şi să aleagă raioanele bateriei şi poziţiile de tragere ale plutoanelor;
c) să îndrume şi să controleze C.C.F. atunci când este cazul;
d) să planifice acţiuni specifice pentru a îmbunătăţi şansele de supravieţuire
ale bateriei;
e) să planifice executarea şi verificarea legării topogeodezice;
f) să planifice şi să conducă marşurile şi deplasările bateriei;
g) să înainteze rapoarte pentru aprovizionarea, hrănirea şi mentenanţa bateriei;
h) să urmărească păstrarea securităţii comunicaţiilor şi a mijloacelor electronice;
i) să înainteze rapoarte de informare eşalonului superior şi să ţină la curent
subordonaţii despre modificările survenite în situaţia bateriei;
j) să elaboreze şi să pună în aplicare planul de ansamblu al siguranţei
nemijlocite şi apărării apropiate a bateriei;
k) să centralizeze şi să îndrume luarea măsurilor de siguranţă şi protecţia
muncii pe timpul acţiunilor bateriei şi să evalueze riscurile;
l) să elaboreze procedurile de operare ale bateriei.

2. Locţiitorul comandantului de baterie

Art. 11 (1) De regulă, locţiitorul comandantului de baterie este şeful C.C.F. Bt.
şi răspunde de întreaga activitate a bateriei pe linie de pregătire şi executare a
tragerilor. Pe timpul acţiunilor prelungite, parte din timpul său îl alocă controlului şi
îndrumării activităţilor tehnice din C.C.F. El este şi ofiţerul cu conducerea focului.
Lui i se subordonează nemijlocit toţi membrii din C.C.F.
(2) Este obligat:
a) să urmărească realizarea şi păstrarea capacităţii de tragere a bateriei;
b) să controleze şi să îndrume folosirea radarului pentru măsurarea vitezei iniţiale;
c) să verifice unghiurile de nivel minime pentru fiecare piesă;
d) să asigure actualizarea şi transmiterea tabelului cu derivele şi limitele de
siguranţă şi să se asigure că rapoartele comandanţilor de plutoane sunt înaintate C.C.F.;
e) să asigure pregătirea întregului personal al C.C.F.;
f) să stabilească procedurile de operare;
NESECRET
9 din 101
 NESECRET
g) să transmită ordinul de executare a focului;
h) să stabilească ţintele asupra cărora se execută foc şi să dea ordinul de
executare a focului;
i) să asigure determinarea precisă şi la timp a elementelor de tragere;
j) să asigure mentenanţa vehiculelor, aparaturii, calculatoarelor şi
generatoarelor, în conformitate cu prevederile din instrucţiunile tehnice.

3. Comandantul plutonului de tragere

Art. 12 (1) Comandantul plutonului de tragere răspunde de capacitatea de

luptă a plutonului şi de pregătirea acestuia pentru executarea corectă şi la timp a
comenzilor de tragere. Locul său este acolo de unde poate cel mai bine să-şi
conducă plutonul, ţinând seama de misiune, inamic, teren, trupe şi timp la
dispoziţie. El se bazează pe comandanţii de piese pentru a controla şi îndruma
subunitatea de tragere, precum şi pentru executarea detaliată a activităţii
plutonului în ceea ce priveşte recunoaşterea, alegerea, ocuparea (părăsirea)
poziţiei de tragere şi executarea sarcinilor specifice şi implicite.
(2) Este obligat:
a) să ia toate măsurile pentru pregătirea pieselor în vederea deschiderii focului
în timpul cel mai scurt după ocuparea poziţiei de tragere;
b) să execute recunoaşterea şi să aleagă poziţiile de tragere (aşteptare) ale
plutonului în cadrul raionului poziţiilor de tragere al bateriei;
c) să conducă plutonul pe timpul ocupări (părăsirii) poziţiei de tragere;
d) să conducă activităţile de mentenanţă;
e) să conducă activitatea de pregătire a tragerii, amenajare genistică şi mascare
a plutonului, să realizeze măsurile de siguranţă nemijlocită şi apărare apropiată şi să
întocmească documentele necesare;
f) să conducă plutonul pe timpul executării tragerii, potrivit comenzilor primite
de la centrul de conducere a focului bateriei;
g) să ia măsuri pentru respectarea regulilor de tehnica securităţii muncii,
prevenirea şi înlăturarea incidentelor de tragere, a regulilor şi măsurilor de siguranţă a
tragerilor şi să raporteze despre aceasta comandantului bateriei;
h) să ia măsuri pentru menţinerea ordinii şi disciplinei în cadrul plutonului;
să ţină la curent evidenţa consumurilor de muniţie şi să urmărească completarea
datelor în cărţile de exploatare (numărul loviturilor trase, kilometri parcurşi,
exploatarea bateriilor de acumulatoare, evidenţa reparaţiilor, variaţia de viteză iniţială
a pieselor etc.).

4. Locţiitorul comandantului de pluton

Art. 13 Locţiitorul comandantului de pluton (acolo unde este prevăzut în

statele de organizare) este ajutorul de bază al comandantului de pluton şi trebuie să
fie pregătit să îndeplinească toate îndatoririle acestuia.

NESECRET
10 din 101
 NESECRET
5. Administratorul bateriei

Art. 14 Administratorul bateriei este subofiţerul consilier principal al

comandantului bateriei pe probleme de administraţie şi logistică. Are următoarele
responsabilităţi:
a) coordonează suportul administrativ şi logistic (mai puţin partea de muniţii)
incluzând echiparea, hrănirea, corespondenţa, spălătoria, baia, mentenanţa şi
evacuarea personalului şi echipamentului;
b) monitorizează starea de sănătate, bunăstarea şi igiena personalului bateriei;
c) planifică, coordonează şi pune în practică evacuarea răniţilor la punctul de
adunare de la divizion (punctul de prim ajutor).

6. Comandantul de piesă

Art. 15 (1) Comandantul de piesă răspunde de: instruirea echipei de servanţi,

întreţinerea şi menţinerea în stare operativă a piesei şi tehnicii de luptă pe care o are
în primire, conducerea acţiunilor piesei în condiţii de siguranţă, depozitarea şi
mânuirea corectă a muniţiei repartizată piesei.
(2) Este obligat:
a) să conducă instruirea individuală şi colectivă a echipei de servanţi;
b) să conducă piesa în marş, pe timpul staţionării, recunoaşterilor, ocupării
(părăsirii) poziţiei de tragere;
c) să conducă şi să supravegheze activitatea echipei de servanţi pe timpul
tragerilor, asigurând executarea acestora numai cu elementele corecte prin verificarea
lor şi a ochirii;
d) să completeze corect şi la timp documentele comandantului de piesă şi să le
exploateze în funcţie de situaţie;
e) să ia măsuri pentru respectarea regulilor de tehnica securităţii muncii şi
prevenirea accidentelor şi a regulilor şi măsurilor de siguranţă a tragerii şi instrucţie;
f) să ia măsuri pentru realizarea siguranţei nemijlocite şi apărării apropiate,
concomitent cu executarea tragerii;
g) să ţină evidenţa muniţiei piesei şi a loviturilor consumate.

CAPITOLUL II
Organizarea centrului de conducere a focului bateriei şi relaţia cu
centrul de conducere a focului divizionului

SECŢIUNEA 1
Organizarea centrului de conducere a focului bateriei

1. Centrul de conducere a focului (C.C.F.)

Art. 16 (1) C.C.F. este dispus în cadrul punctului de comandă al bateriei.

Acesta poate fi automatizat sau nu. Personalul C.C.F. primeşte ordine de executare a
focului de la centrul de conducere a focului (C.C.F.) divizionului sau cereri de foc de
la observatorii înaintaţi şi prelucrează informaţiile conform procedurilor de operare.
NESECRET
11 din 101
 NESECRET
(2) C.C.F. bateriei stabileşte modul de executare al focului asupra ţintelor.
(3) La primirea ordinului de tragere, la C.C.F. Bt. se determină elementele de
tragere şi se transmit la piese sub forma comenzilor de tragere.
Art. 17 (1) C.C.F. este astfel organizat pentru a putea funcţiona timp de 24 ore
din 24. Detalii privind organizarea C.C.F. sunt prezentate în anexa nr. 3. În
continuare sunt prezentate îndatoririle personalului din C.C.F.
(2) Ofiţerul cu conducerea focului (locţiitorul comandantului de baterie):
obligaţiile sale privind activitatea din C.C.F. sunt prezentate la art. 11, alin. (2).
(3) Ajutorul ofiţerului cu conducerea focului este expertul tehnic al centrului
de conducere a focului. Acesta asigură existenţa şi funcţionarea întregului echipament
din dotare, urmăreşte introducerea tuturor datelor în calculator şi menţinerea
corectitudinii datelor înregistrate şi acordă tot sprijinul solicitat de locţiitorul
comandantului bateriei. În absenţa lui, îndeplineşte atribuţiile acestuia şi asigură
continuitatea în cadrul centrului.
(4) Asistentul operator introduce datele de bază în calculator, primeşte şi
transmite comenzile de tragere. De asemenea, primeşte şi înregistrează date şi
informaţii cu privire la misiunea de îndeplinit.
(5) Specialistul coordonator. La fiecare C.C.F. există 2 specialişti pentru
asigurarea vitezei de lucru sporite. Specialiştii asigură alternativ operarea şi controlul
atât pe orizontală, cât şi pe verticală astfel:
a) operatorul pe orizontală determină elementele topografice (mai puţin ∆h);
b) operatorul pe verticală determină elementele topografice, inclusiv ∆h de pe
hartă, determină şi raportează (t + ct).
(6) Între elementele determinate de operatori trebuie să existe concordanţă, iar
acestea să corespundă cu cele de pe calculator.
(7) Operatorul de comunicaţii este, de regulă, operator pe vehiculul
aparţinând C.C.F.

2. Factorii care determină eficienţa conducerii tragerilor

Art. 18 (1) Conducerea tragerilor bateriei asigură sprijinul prin foc în toate
situaţiile, în mod continuu, precis şi cu eficienţă maximă. Această activitate trebuie să
fie flexibilă, pentru a cuprinde toate categoriile de ţinte din fâşia de responsabilitate,
pentru masarea rapidă a focului plutoanelor şi pentru lovirea mai multor ţinte – ale
căror natură diferă – în mod simultan.
(2) Precizia, flexibilitatea şi viteza în executarea sarcinilor specifice depind de
următorii factori:
a) rapiditatea şi claritatea transmiterii comenzilor;
b) procesarea rapidă şi precisă a datelor;
c) integrarea echipamentului automatizat şi neautomatizat într-un sistem
eficient de sprijin reciproc;
d) folosirea eficientă a echipamentelor de comunicaţii.
NESECRET
12 din 101
 NESECRET
SECŢIUNEA a 2-a
Relaţia între C.C.F. bateriei şi al
divizionului

1. Modul de executare a conducerii focului

Art. 19 (1) Conducerea focului poate fi realizată în două moduri: prin centrul
de conducere a focului divizionului sau din C.C.F. bateriei (autonom).
(2) Prin centrul de conducere a focului divizionului. În acest mod, cererile de
foc sunt transmise de către observatori la C.C.F. divizionului. Ofiţerul cu conducerea
focului divizionului stabileşte subunitatea (subunităţile) care execută nemijlocit focul.
Ordinul de tragere este transmis subunităţilor, care răspund de aspectul tehnic al
executării focului. Către observatori se transmit toate elementele legate de executarea
sarcinilor specifice (mesaj către observatori: subunitatea care execută focul, data şi
ora, durata, modificări ale elementelor din cererea de foc, numărul loviturilor de piesă
şi numărul ţintei asupra căreia se execută foc).
(3) Din C.C.F. bateriei (autonom). În acest mod de operare, cererile de foc sunt
transmise de la observatori către C.C.F. bateriei, care asigură conducerea tragerilor,
iar mesajele către observatori sunt transmise de la C.C.F. bateriei. Dacă executarea
sarcinilor specifice reclamă folosirea a două sau mai multe baterii, C.C.F.
divizionului preia responsabilitatea executării acestor sarcini specifice. Totodată,
monitorizează cererile de foc formulate de observatori, precum şi mesajele către
observatori, pentru a se asigura că bateria a ales muniţia şi modul de executare a
focului optime. C.C.F. divizionului poate interveni în schimbarea modului de acţiune
al bateriei. Dacă o anumită ţintă necesită a fi lovită cu focul mai multor subunităţi,
ofiţerul cu conducerea focului de la baterie poate cere prin C.C.F. divizionului şi
sprijinul altor subunităţi pentru realizarea efectului dorit.
(4) La C.C.F. bateriei se primeşte lista ţintelor şi se întocmeşte tabelul cu
elementele de tragere - anexa nr. 4.
(5) La plutoane se transmite extras din tabelul cu elementele de tragere.

2. Reguli de dare a comenzilor1)

Art. 20 (1) În comanda transmisă comandanţilor de plutoane, de la C.C.F.

bateriei se indică:
a) indicativul bateriei (plutonului cu care se execută tragerea);
b) natura, caracterul şi numărul ţintei;
c) proiectilul;
d) tipul focosului (dacă este necesar) şi modul de reglare al acestuia;
e) încărcătura;
f) valoarea saltului de înălţător în gradaţiuni de înălţător;
g) gradaţiunea pe nivelă, când aceasta este comună;
h) direcţia de la care se indică modificarea de derivă;
i) fasciculul;
regulile şi structura comenzilor sunt valabile pentru subunităţile care nu au sistem automatizat de
1

conducere a focului.
NESECRET
13 din 101
 NESECRET
j) consumul de proiectile pe piesă, pe fiecare înălţător şi direcţie;
k) ritmul focului;
l) valoarea modificării derivei spre stânga (dreapta) cu o jumătate de fascicul
(în cazul când se trage pe a doua direcţie);
m) ora deschiderii focului (ora când trebuie să fie gata);
n) valorile calculate ale înălţătoarelor pentru centrul ţintei;
o) nivela (când nu este comună) şi modificarea de derivă calculată pentru
fiecare pluton în parte.
(2) Exemple:
“CIBINUL (indicativul bateriei) STAI! INFANTERIE ADĂPOSTITĂ,
PARŢIAL ACOPERITĂ, SECTOR 110, EXPLOZIV, RGM-2 INSTANTANEU ŞI
CU MICĂ ÎNTÂRZIERE, ÎNCĂRCĂTURA a 4-a, SALT 4, NIVELĂ 30-06,
DIRECŢIE DE BAZĂ, FASCICUL 0-10, CÂTE 2 PROIECTILE VIJELIE,
DREAPTA 0-05, ÎNCĂRCAŢI!”.
“CIBINUL 1, ÎNĂLŢĂTOR 402, DREAPTA 1-55
CIBINUL 2, ÎNĂLŢĂTOR 407, DREAPTA 1-25”.
(3) Exemplu de comandă pentru executarea focului cu un singur pluton:
“CIBINUL 1 STAI! BATERIE DE ARTILERIE O 10, CARGOU CL-3162,
ÎNCĂRCĂTURA a 3-a, ÎNĂLŢĂTOR 482, PE FOCOS 40,9, DIRECŢIE DE BAZĂ
DREAPTA 1-13, FASCICUL 0-05, UN PROIECTIL FOC!”.
(4) La subunităţile care dispun de sisteme automatizate de conducerea focului,
elementele de la C.C.F. al bateriei se transmit direct către piese, la un terminal aflat
lângă ochitor care afişează elementele ce trebuie înregistrate pe aparatele de ochire.

3. Creşterea vitezei de reacţie a subunităţii

Art. 21 (1) Pentru a-şi spori viteza de reacţie, subunităţile de tragere trebuie să
aplice diferite metode.
(2) Pluton de serviciu. Metoda se aplică atunci când se doreşte deschiderea
imediată a focului în momentul primirii comenzii de tragere, sau pentru executarea
sarcinilor specifice neplanificate. Un pluton din baterie se află la posturi, în timp ce
celălalt pluton se găseşte în poziţia de aşteptare, în deplasare pentru ocuparea poziţiei
de tragere sau execută activităţile de ocupare şi îmbunătăţire a condiţiilor în poziţia
de tragere.
(3) Îndreptarea pieselor (înregistrarea elementelor) pe ţinta prioritară.
Numărul şi elementele de tragere pentru ţintele planificate sunt transmise pieselor
stabilite să execute focul asupra acestora, la cerere. Aceste elemente se înscriu în
carnetele comandanţilor de piese. După terminarea tragerii pe alte ţinte, la ordinul
comandantului de piesă ochitorul înregistrează elementele pe ţinta prioritară iar
echipa de servanţi este pregătită să execute tragerea asupra acesteia. Pentru a executa
tragerea asupra ţintei prioritare, din C.C.F. se transmite comanda “ŢINTA
PRIORITARĂ NR. … – FOC!”.

NESECRET
14 din 101
 NESECRET
CAPITOLUL III
Recunoaşterea, alegerea şi ocuparea poziţiei de tragere

SECŢIUNEA 1
Grupul de recunoaştere şi executarea recunoaşterilor

1. Definiţie şi cerinţe

Art. 22 (1) Pe câmpul de luptă un inamic foarte bine instruit poate localiza şi
lovi o baterie în diferite moduri. Pentru a supravieţui pe câmpul de luptă, se impune
ca după executarea sarcinilor specifice să se părăsească (schimbe) poziţia, cu ambele
plutoane simultan sau pe rând, în funcţie de situaţie. Schimbarea frecventă a poziţiei
de tragere reduce eficacitatea bateriei. Executarea deplasării se bazează pe sprijinul
prin foc al altor subunităţi şi pe angajarea unor ţinte cu unul dintre plutoanele bateriei.
(2) Recunoaşterea înseamnă studierea terenului pentru a stabili dacă aceasta
corespunde îndeplinirii sarcinii specifice.
Art. 23 Executarea continuă şi rapidă a recunoaşterilor este esenţială pentru
executarea oportună şi precisă a sprijinului prin foc. Comandantul de baterie execută
continuu aceste recunoaşteri şi le planifică din timp pentru a putea evalua orice
posibilitate. Statul major care controlează deplasarea bateriei dirijează elementele
principale ale deplasării – când, unde şi cum. Comandantul de baterie raportează
comandantului de divizion (batalion) despre orice factor care trebuie luat în
considerare pentru stabilirea elementelor principale ale deplasării.

2. Activitatea comandantului de baterie până la plecarea la

recunoaşteri

Art. 24 (1) Primirea misiunii. Noua misiune o primeşte de la comandantul de

divizion, în una din următoarele situaţii: în raionul de concentrare, în marş sau în
dispozitiv de luptă.
(2) Din momentul primirii misiunii, comandantul de baterie începe procesul de
însuşire a misiunii şi pregătire a subunităţii pentru îndeplinirea acesteia. El trebuie să
reţină sarcina subunităţii sprijinite, fâşia de apărare, limita dinainte a apărării,
sarcinile specifice primite de la eşalonul superior; raioanele poziţiilor de tragere de
bază (rezervă), poziţiilor de aşteptare, informaţiile despre inamic, gismentul direcţiei
de bază, când se execută recunoaşterile, când să fie gata pentru luptă etc.
Art. 25 Elaborarea ordinului preliminar. Ordinul preliminar trebuie elaborat
şi transmis cât mai repede posibil. Acesta dă posibilitatea subunităţilor să se
pregătească pentru desfăşurarea acţiunilor imediat după ce au primit misiunea.
Art. 26 Elaborarea estimărilor. În urma analizei estimărilor, comandantul ia
decizia finală.
Art. 27 Deplasarea la recunoaşteri. În conformitate cu ordinul preliminar,
subunitatea execută deplasarea din raionul de dispunere în raionul de desfăşurare a
acţiunilor viitoare.
NESECRET
15 din 101
 NESECRET
3. Activităţile de recunoaştere, alegere şi ocupare a poziţiei de
tragere

Art. 28 Comandantul de baterie răspunde de desfăşurarea activităţilor de

recunoaştere, alegere şi ocupare a poziţiei de tragere. El execută recunoaşterea
generală, conduce grupul de recunoaştere, alege poziţiile de tragere ale plutoanelor şi
locul pentru dispunerea mijloacelor de tracţiune şi transport muniţie. Comandanţii de
plutoane şi de piesă desfăşoară apoi în detaliu activităţile de recunoaştere, alegere şi
ocupare a poziţiei de tragere.

4. Metode de executare a recunoaşterilor

Art. 29 (1) Cele trei metode de executare a recunoaşterilor sunt: cu ajutorul

hărţii, aeriană şi terestră. Cea mai bună metodă de recunoaştere este aceea care le
combină pe toate trei.
(2) Recunoaşterile executate cu ajutorul hărţii. Orice recunoaştere începe cu
studierea hărţii. Cu ajutorul hărţii pot fi alese poziţiile şi itinerarele probabile către
noua poziţie. Această metodă este foarte rapidă şi permite eliminarea itinerarelor
necorespunzătoare. De asemenea, pe hartă pot fi identificate locurile cele mai
probabile pentru o ambuscadă. Comandantul de baterie poate, de asemenea, să
pregătească ordinul iniţial de marş pentru plutoane. Regula pe care o aplică aici este
aceea referitoare la faptul că piesa care va ocupa poziţia de tragere cea mai
îndepărtată va fi prima în coloana de marş. Această metodă prezintă două dezavantaje
majore:
a) terenul şi alte elemente caracteristice se poate să se fi schimbat, de exemplu,
un pod reprezentat pe hartă poate nu mai există; podurile trebuie inspectate fizic;
b) starea itinerarului şi a terenului din poziţia de tragere nu poate fi
determinată cu ajutorul hărţii, de exemplu, nu se poate determina rezistenţa solului la
greutatea unui obuzier calibru 152 mm tractat de un autoremorcher DAC 887.
(3) Dacă este posibil, se utilizează fotografiile aeriene pentru actualizarea
hărţilor. De regulă, fotografiile aeriene sunt mult mai recente, prezintă mai multe
detalii şi arată o imagine clară a stării curente a terenului.
(4) Recunoaşterile aeriene. Informaţiile obţinute prin recunoaşterile aeriene
pot fi foarte benefice în alegerea itinerarelor şi a raioanelor ce urmează a fi ocupate,
dacă timpul şi resursele la dispoziţie permit executarea acestora. Deşi aceasta este o
metodă rapidă, este posibil ca adevărata stare a suprafeţei solului să nu se poată
distinge cu claritate. De regulă, această metodă nu este la dispoziţia comandantului de
baterie.
(5) Recunoaşterile terestre. Cea mai bună metodă de executare a
recunoaşterilor este cea terestră. Starea itinerarelor poate fi examinată fizic. Starea
terenului este critică, în principal atunci când terenul a fost afectat de acţiunile
inamicului (atac N.B.C.) şi/sau de starea vremii. Executarea terestră a recunoaşterilor
este cea mai înceată metodă.

NESECRET
16 din 101
 NESECRET
5. Planificarea recunoaşterilor

Art. 30 (1) Pentru a fi mai eficiente, recunoaşterile trebuie planificate în

detaliu. Ca parte a activităţii de planificare sau a activităţii de recunoaştere, alegere şi
ocupare a poziţiei de tragere, factorii MIFT-T (misiune, inamic, forţe proprii, teren,
timp) trebuie luaţi în considerare înainte de executarea oricărei acţiuni.
(2) Misiunea este factorul determinant în planificarea recunoaşterilor, alegerii şi
ocupării poziţiei de tragere. Deplasarea tactică şi gradul de protecţie al bateriei de
artilerie pe timpul deplasării nu trebuie să afecteze îndeplinirea misiunii de către aceasta.
(3) Situaţia curentă a inamicului trebuie înţeleasă foarte bine. Dispunerea,
intenţiile şi capacităţile forţelor inamicului trebuie analizate înainte de desfăşurarea
recunoaşterilor, alegerii şi ocupării poziţiei de tragere, în special capacităţile de luptă
locale ale inamicului aşa cum reies din cercetarea curentă a situaţiei.
(4) Forţele proprii – trebuie luată în considerare capacitatea de luptă curentă a
trupei. La fel cum diferă factorii MIFT-T, la fel diferă şi numărul subunităţilor
necesare să îndeplinească misiunea. Datorită pierderilor şi factorilor MIFT-T,
modificările aduse numărului de militari necesar îndeplinirii misiunii trebuie făcute
pe timpul etapei de planificare.
(5) Terenul şi vremea – comandantul de baterie trebuie să analizeze itinerarele
pe care mijloacele bateriei de artilerie se vor deplasa, durata şi distanţa de deplasare.
Pentru îndeplinirea sarcinilor specifice bateriei, capacitatea de a executa deplasarea
cu un pluton de tragere în timp ce celălalt continuă executarea sarcinilor specifice
este foarte importantă în cazul acţiunilor desfăşurate pe plutoane. Deplasarea pe
itinerare lungi şi dificile necesită o planificare riguroasă a marşului. Efectele pe care
starea vremii le poate avea asupra terenului pe care se deplasează bateria de artilerie
trebuie analizate foarte bine pentru a uşura deplasarea. Starea vremii afectează
vizibilitatea (ceaţă, condiţii de vizibilitate redusă) şi viteza de deplasare (polei, teren
mlăştinos).
(6) Timpul la dispoziţie pentru executarea recunoaşterilor, alegerii şi ocupării
poziţiei de tragere va influenţa toate etapele de executare a acestora. Factorul timp se
va schimba datorită evenimentelor de pe câmpul de luptă. Indiferent că sunt alocate
minute sau ore pentru executarea recunoaşterilor, alegerii şi ocupării poziţiei de
tragere, aceste activităţi trebuie finalizate.

6. Grupul de recunoaştere

Art. 31 Grupul de recunoaştere se compune din: comandantul de baterie,

comandanţii de plutoane, toţi comandanţii de piese (dacă este posibil), câte un servant
de la fiecare piesă (1-2 pregătiţi în a doua specialitate), comandantul grupei
comunicaţii şi 1-2 transmisionişti, şofer. Activitatea de legare topogeodezică revine
comandantului grupului de recunoaştere. Comandantul de baterie alege poziţiile de
tragere, de aşteptare pentru plutoanele de tragere.
NESECRET
17 din 101
 NESECRET
7. Constituirea grupului de recunoaştere

Art. 32 Atât în cazul ocupării poziţiei de tragere în grabă, cât şi în cazul

ocupării pregătite din timp trebuie folosite semnale şi proceduri stabilite din timp
pentru alarmarea şi constituirea grupului de recunoaştere. Semnalele trebuie incluse
în măsurile cu caracter permanent ale subunităţii. Tot în aceste instrucţiuni se vor
specifica, de asemenea, personalul, echipamentul, vehiculele şi locul de constituire a
grupului de recunoaştere. Grupul de recunoaştere se constituie de regulă în etapa de
pregătire a marşului.

8. Grupul de recunoaştere însoţit de o subunitate de tragere

Art. 33 În funcţie de misiune şi situaţia tactică, comandantul de baterie poate

ordona ca o piesă să însoţească grupul de recunoaştere. Acest lucru se face cu
următoarele scopuri:
a) pentru inducerea în eroare a mijloacelor de cercetare, ca parte a planului de infiltrare;
b) pentru stabilirea stării itinerarului şi a terenului din poziţia de tragere când
starea acestora este nesigură;
c) pentru executarea reglajelor.
Art. 34 Compunerea şi echiparea grupului de recunoaştere:

Personal Dotare
Comandantul de baterie Autovehicul cu staţie radio, hartă, busolă, binoclu, hârtie
Autovehicul cu staţie radio, hartă, tablă tragere, busolă, binoclu, , hârtie
Comandantul de pluton
caroiată, calc, carnet comandant pluton
Comandantul de piesă Busolă, binoclu, goniometru busolă şi carnetul comandantului de piesă
Ţăruş, ciocan, jaloane pentru marcarea direcţiei de bază, aparatură de
Servanţi
detectare a substanţelor toxice de luptă şi a radioactivităţii
Transmisionişti Staţie radio, centrală telefonică, carnetul transmisionistului

Art. 35 Activităţile principale ale grupului de recunoaştere:

ETAPE
RECUNOAŞTERE ALEGERE/ORGANIZARE OCUPARE
PERSONAL
- alegerea raionului poziţiilor de
- studierea hărţii;
tragere;
- alegerea itinerarelor
- indicarea direcţiei gismentului
de bază şi de rezervă,
de bază;
precum şi a punctelor
- stabilirea dispunerii grupei - supraveghează
de control;
topografice (dacă este primită în ocuparea poziţiei de
Comandantul de - stabilirea ordinii în
sprijin) sau determinarea expedi- tragere de către plu-
baterie coloana de marş;
tivă a coordonatelor; toane.
- instruirea coman-
- alegerea locului de dispunere a
danţilor de plutoane şi
mijloacelor de transport;
piese;
- recunoaşterea poziţiilor de
- executarea recunoaş-
tragere de rezervă, vremelnice şi
terilor terestre.
a poziţiilor de aşteptare.
Comandantul - instruieşte grupul de - urmăreşte punerea în aplicare a - îndreaptă piesele
de pluton recunoaştere; măsurilor de siguranţă circulară; pe direcţia de bază;
NESECRET
18 din 101
 NESECRET
ETAPE
RECUNOAŞTERE ALEGERE/ORGANIZARE OCUPARE
PERSONAL
- stabileşte modul de ocupare;
- stabileşte locul de dispunere a
pieselor, a goniometrului-busolă; - începe pregătirea
- asigură măsurile de - instalează şi orientează gonio- raportului pentru co-
siguranţă ale grupului. metrul busolă; mandantul de bate-
- conduce pregătirea poziţiei de rie.
tragere;

- conduce activitatea de
cercetare chimică şi de radiaţii în
- conduce activitatea
raionul ordonat;
de ocupare a poziţiei
- instruieşte servanţii asupra
piesei sale;
- execută activităţile ce- modului de ocupare;
- îndreaptă piesa pe
Comandantul i revin pentru recunoaş- - înscrie deriva iniţială, distanţa
direcţia de bază;
de piesă terea locului piesei la creastă şi unghiurile acoperirii
- dirijează autovehi-
în formular;
culul piesei către
- urmăreşte punerea în aplicare a
locul de dispunere
măsurilor de siguranţă;
- supraveghează pregătirea
poziţiei de tragere a piesei.
- ajută la luarea măsurilor de
siguranţă; - dirijează plutonul
- realizează legături fir între din punctul final,
- ajută transmisionistul goniometrul busolă şi centrala dacă este cazul;
Şoferul pe timpul luării măsu- telefonică; - dirijează auto-
rilor de siguranţă. - monitorizează echipamentul de vehiculele către lo-
detectare N.B.C.; cul de dispunere,
- poziţionează detectorul S.T.L. dacă este cazul.
pe direcţia vântului.
-
- ajută la luarea măsurilor de
d
siguranţă circulară;
- dirijează piesa din
- pregătesc poziţia de tragere;
punctul final până în
- notează deriva iniţială şi o
- ajută la luarea mă- poziţia stabilită;
transmite comandantului de
Servanţii surilor de siguranţă pe - îndreaptă piesa pe
piesă pe timpul apărării (ochi-
timpul deplasării. direcţia de bază şi
torul);
transmite coman-
- recunoaşte itinerarul de la
dantului de piesă de-
punctul fixat de oprire a coloanei
riva de bază (ochi-
până la P.T.
torul).
- dirijează autovehi-
- instalează centrala telefonică; culul de la punctul
- ajută la luarea mă- - realizează legătura fir pentru final la poziţia stabi-
Transmisio-
surilor de siguranţă pe transmiterea datelor de tragere; lită (dacă autovehi-
niştii
timpul deplasării. - realizează legătura cu punctele culul nu a făcut parte
de pază din afara poziţiei. din grupul de recu-
noaştere).

NESECRET
19 din 101
 NESECRET
9. Recunoaşterea itinerarului

Art. 36 (1) După studierea hărţii, planificarea recunoaşterilor şi instruirea

personalului necesar, comandantul de baterie este gata să înceapă desfăşurarea
recunoaşterilor terestre. Însoţit de grupul de recunoaştere, comandantul de baterie
execută recunoaşterea itinerarului. Scopul principal al recunoaşterii este stabilirea
accesibilităţii itinerarului pentru marşul subunităţii. Recunoaşterea itinerarului constă
în analiza gradului de mascare, a dispunerii obstacolelor, a locurilor probabile pentru
o ambuscadă, a raioanelor contaminate, a nevoilor de marcare a itinerarului, a duratei
şi distanţei de deplasare. De asemenea, se recunosc şi 1–2 itinerare de rezervă (pe hartă).
(2) Odată ce aceste probleme au fost analizate, orice informaţie importantă
trebuie transmisă comandantului de divizion. Traficul radio trebuie monitorizat cu
atenţie pentru ca informaţiile transmise să nu compromită deplasarea subunităţii de
artilerie.

SECŢIUNEA a 2-a
Alegerea raionului poziţiilor de tragere şi de aşteptare

1. Consideraţii generale

Art. 37 (1) La alegerea poziţiilor de tragere se va ţine seama de următoarele

elemente:
a) misiunea;
b) situaţia tactică;
c) posibilităţile armamentului;
d) considerentele privind logistica;
e) tipul, cantitatea şi efectul muniţiei utilizate;
f) supravieţuirea pe câmpul de luptă;
g) operaţiile viitoare;
h) zona de operaţii a unităţii sprijinite;
i) comunicaţiile;
j) posibilităţile inamicului;
k) starea vremii şi condiţiile în care se prezintă terenul.
(2) Subunităţile de tragere se vor poziţiona în lateral şi în adâncimea
dispozitivului de luptă a subunităţii sprijinite. Astfel se realizează supravieţuirea,
flexibilitatea în a răspunde cererilor de foc ale subunităţii sprijinite în întreaga zonă
de acţiune.
(3) În toate situaţiile, factorii MIFT-T şi poziţionarea ţintelor mai importante
vor constitui consideraţiile de bază în dispunerea subunităţilor de tragere.
Art. 38 (1) Din punctul de vedere al ascunderii faţă de observarea terestră a
inamicului poziţiile de tragere pot fi acoperite sau neacoperite.
(2) Poziţia de tragere acoperită ascunde piesele de artilerie faţă de observarea
terestră a inamicului, precum şi fumul, praful şi flacăra produse pe timpul executării
focului. Ea trebuie:
a) să permită dispunerea pieselor la intervale de cel puţin 50–100 m;
b) să asigure executarea focului pe direcţia de bază şi la cel puţin 5-00 în
NESECRET
20 din 101
 NESECRET
stânga şi în dreapta acesteia;
c) să permită executarea tragerilor prin ochire directă asupra blindatelor
inamicului;
d) să aibă căi de acces practicabile şi ascunse;
e) să fie dispusă înapoia obstacolelor antiblindate naturale şi să nu prezinte
pericol din punctul de vedere al acumulării şi al persistenţei substanţelor toxice şi
radioactive de luptă;
f) să nu se afle în apropierea unor obiecte distincte din teren uşor reperabile;
g) să asigure posibilităţi de amenajare genistică şi de mascare.
(3) Poziţia de tragere neacoperită se ocupă pentru executarea tragerilor prin
ochire directă asupra ţintelor fixe şi în mişcare. Ea trebuie să ofere un câmp bun de
tragere, cel puţin pentru distanţa loviturii directe, să aibă căi de acces practicabile şi
ascunse faţă de observarea inamicului.
(4) Uneori, poziţiile de tragere nu pot îndeplini toate condiţiile impuse. În orice
situaţie însă, acestea trebuie să asigure, în primul rând, îndeplinirea sarcinilor specifice.
Art. 39 (1) Comandantul de baterie stabileşte poziţiile de tragere şi de
aşteptare pentru plutoanele de tragere, punctul de comandă şi raionul de dispunere a
mijloacelor de transport (dacă este necesar). Odată ce raioanele au fost stabilite,
comandanţii de plutoane desfăşoară în detaliu activităţile de recunoaştere, alegere şi
ocupare a poziţiei de tragere de bază, de rezervă şi vremelnice. Poziţia de tragere se
alege ţinând cont de următoarele elemente: misiunea, comunicaţiile, creasta
acoperitoare, posibilităţi de apărare, practicabilitatea căilor de acces, starea vremii,
executarea legării topogeodezice.
(2) Misiunea. Aceasta este cea mai importantă consideraţie. Poziţia de tragere
trebuie să asigure executarea focului în toată fâşia unităţii (subunităţii) sprijinite.
(3) Comunicaţii. Poziţia de tragere trebuie să asigure posibilitatea realizării
legăturilor fir şi radio.
(4) Creasta acoperitoare. Aceasta trebuie să asigure protecţie împotriva
observării şi a armamentului cu tragere prin ochire directă a inamicului. Distanţa
dintre poziţia de tragere şi creasta acoperitoare nu trebuie să fie prea mică, pentru a
putea permite executarea tragerilor cu traiectorie întinsă şi curbă.
(5) Posibilităţi de apărare. Poziţia de tragere trebuie să asigure atât posibilităţi
de apărare active cât şi pasive, astfel:
a) în poziţia de tragere să se poată intra fără a fi observat de inamic;
b) să asigure posibilităţi de mascare; de asemenea, gradul de protecţie a
poziţiei de tragere se poate mări prin săparea amplasamentelor pentru piesă;
c) să se evite căile de acces rapide ale inamicului;
d) să aibă mai mult de o intrare şi o ieşire, de preferat în spatele poziţiei de
tragere.
(6) Practicabilitatea căilor de acces. Terenul trebuie să fie suficient de tare
pentru a susţine toate autovehiculele.
(7) Starea vremii. Efectul pe care starea vremii îl poate avea asupra terenului
trebuie luat în considerare.
(8) Executarea legării topogeodezice. Legarea topogeodezică trebuie realizată
într-o scurtă perioadă de timp.

NESECRET
21 din 101
 NESECRET
2. Tipuri de poziţii de tragere

Art. 40 (1) Comandantul de baterie trebuie să aleagă poziţii de tragere de bază,

rezervă şi vremelnice.
(2) Poziţia de tragere de bază este aceea care permite subunităţii de tragere să-
şi îndeplinească misiunea primită.
(3) Poziţia de tragere de rezervă este aceea pe care subunitatea o ocupă în cazul
în care poziţia de tragere de bază a fost descoperită. Având în vedere că subunitatea de
artilerie trebuie să-şi continue misiunea din poziţia de tragere de rezervă, aceasta
trebuie să îndeplinească aceleaşi cerinţe ca şi poziţia de tragere de bază şi trebuie să fie
suficient de îndepărtată de poziţia de tragere de bază pentru a nu putea fi lovită indirect
de focul pe care inamicul îl execută asupra poziţiei de tragere de bază. Poziţia de
tragere de rezervă trebuie să fie recunoscută şi pregătită pentru ocupare. Având în
vedere efectele loviturilor şi împrăştierea acestora, poziţiile de tragere de rezervă ar
putea fi stabilite la 300–500 m faţă de poziţia de tragere de bază.
(4) Poziţia de tragere vremelnică se alege pentru executarea unor sarcini
specifice cum ar fi: reglaj pe repere de tragere, trageri cu o piesă nomadă, apărarea
poziţiei de tragere de bază, sarcini specifice pe timpul sprijinului direct prin foc, în
cazul acţiunilor în fâşia de asigurare sau înapoia dispozitivului.
(5) Poziţia de tragere vremelnică în apărare trebuie aleasă pentru a acoperi cu
foc căile de acces probabile ale inamicului.
(6) Poziţia de tragere vremelnică în cazul executării reglajului pe un reper de
tragere sau executării unor sarcini specifice cu piesa nomadă trebuie să fie suficient
de îndepărtată faţă de poziţia de tragere de bază, pentru ca focul artileriei inamicului
asupra poziţiei vremelnice să nu afecteze poziţia de tragere de bază.
Art. 41 (1) Pentru a nu da posibilitatea inamicului să scoată din luptă o baterie
printr-o singură lovitură, se impune dispersarea plutoanelor de tragere la 500-700 m,
dar şi în această situaţie există posibilitatea lovirii fiecărui pluton de către artileria
inamicului. Apare deci necesitatea ca după fiecare sarcină specifică, subunitatea să
părăsească poziţia de tragere şi să execute o nouă misiune dintr-o altă poziţie de
tragere, sau să revină în poziţia de aşteptare.
(2) În cadrul raionului poziţiilor de tragere ale bateriei, se aleg pentru fiecare
pluton 1-3 poziţii de tragere, din care una este de bază.
(3) În cazul ocupării poziţiei de tragere, a executării unei sarcini specifice şi
părăsirii poziţiei de tragere, mijloacele de tracţiune se vor dispune la cel mult 50-100
m înapoia pieselor, fiind în măsură ca la ordin (semnal) să revină pentru împerechere
şi părăsirea poziţiei de tragere.

3. Raionul poziţiei de aşteptare

Art. 42 (1) Raionul poziţiei de aşteptare a bateriei este o porţiune de teren din
cadrul raionului de aşteptare stabilit pentru sistemul artileriei (situat la cel puţin 500
m faţă de poziţiile de tragere), astfel încât să permită deplasarea spre oricare dintre
acestea (de bază, rezervă sau vremelnice), în care:
a) se dispun piesele şi mijloacele de tracţiune şi transport muniţie;
b) se execută primirea şi pregătirea muniţiei pentru tragere;
NESECRET
22 din 101
 NESECRET
c) se execută pregătirea pieselor pentru tragere.
(2) Dispunerea pieselor şi mijloacelor de tracţiune şi transport muniţie se face
dispersat, ţinând cont de proprietăţile de mascare ale terenului. După pregătirea muniţiei
şi pieselor pentru tragere, acestea vor fi împerecheate la autovehicule, în orice moment
gata pentru a se deplasa într-o poziţie de tragere pentru a putea executa o nouă sarcină
specifică. La ora stabilită (la ordin) bateria se deplasează pe itinerarul cunoscut, ocupă
poziţia de tragere, execută sarcinile specifice planificate (ordonate), părăseşte poziţia de
tragere şi revine în raionul de aşteptare sau se deplasează la ordin în altă poziţie de tragere.
(3) Primirea şi pregătirea muniţiei pentru tragere presupune controlul şi
lotizarea muniţiei (dacă nu s-a făcut anterior), pregătirea acesteia pentru tragere
(întreaga cantitate prevăzută a se consuma în poziţiile de tragere respective) şi
măsurarea temperaturii încărcăturilor.

CAPITOLUL IV
Marşul

SECŢIUNEA 1
Consideraţii generale

1. Generalităţi

Art. 43 (1) Marşul constă în deplasarea organizată a subunităţilor (unităţilor,

marilor unităţi) de artilerie, în coloane.
(2) Pentru a se realiza în ascuns, marşul se execută de regulă, noaptea şi în alte
condiţii de vizibilitate redusă. Marşul se poate executa şi ziua, îndeosebi pe timpul
desfăşurării acţiunilor de luptă, precum şi în adâncimea operativă a dispozitivului propriu.
Pe timp de zi marşul se execută pe coloane de subunităţi cu distanţe mari între ele.
(3) În raport de misiune şi de situaţie, marşul se poate executa: spre front,
dinspre front spre spate sau de-a lungul frontului.
(4) Bateria poate executa marşul în condiţiile când se prevede sau nu întâlnirea
cu inamicul, în compunerea coloanelor unităţilor de arme întrunite şi de artilerie sau
în coloană independentă.
(5) În funcţie de urgenţă şi situaţie, de efortul cerut personalului şi viteza de
deplasare, marşurile pot fi normale şi forţate.
(6) Marşul normal se execută pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitate
redusă, cu eforturi obişnuite din partea personalului, viteze medii de deplasare şi cu
respectarea tuturor regulilor privind marşul.
(7) Marşul forţat se execută, de regulă, când situaţia impune urgenţă pentru
îndeplinirea unei misiuni de luptă, ziua şi noaptea, cu eforturi mari din partea
personalului (în special al şoferilor şi mecanicilor - conductori), viteze maxime
admise de normative, tehnică şi teren, precum şi aplicarea parţială a unor reguli
referitoare la marş.
(8) În orice situaţie s-ar executa marşul, este indicat ca itinerarele să nu treacă
prin localităţi mari, noduri importante de comunicaţie, puncte obligate de trecere sau
prin apropierea staţiilor mari de cale ferată, care pot constitui pentru inamic ţinte ale
atacului cu aviaţia.
NESECRET
23 din 101
 NESECRET
2. Caracteristicile marşului

Art. 44 (1) În organizarea şi planificarea marşului, comandanţii trebuie să ţină

cont de următoarele caracteristici definitorii: viteza medie de marş, etapa de marş.
(2) Viteza medie de marş şi mărimea etapei de marş (distanţa parcursă în 24
ore) depind de: misiune, starea itinerarului, condiţiile meteo, anotimp, vizibilitate,
felul armamentului de artilerie, felul şi starea tehnică a autovehiculelor, gradul de
antrenare al şoferilor şi mecanicilor – conductori.
(3) Viteza medie de marş poate fi: pentru coloane mixte, ziua – 20–30 km/h,
noaptea – 15–20 km/h; pentru coloane de automobile, ziua – 30–40 km/h, noaptea –
25–30 km/h. Aceste viteze se reduc cu 25–30% pentru autovehiculele care tractează
remorci sau piese de artilerie.
(4) Pe drumuri cu praf, pe timpul trecerii prin localităţi, pe căldură mare sau
ninsoare, viteza medie de marş se reduce cu 15–20%.
(5) Pe timp de îngheţ (dezgheţ), vizibilitate redusă şi pe drumuri desfundate,
viteza de marş poate fi de 10–15 km/h.
(6) La urcarea (coborârea) pantelor cu declivitate de 6-8% viteza poate fi de
10 km/h la urcare şi 15–20 km /h la coborâre.
(7) În munţi viteza medie de marş se reduce cu 30–40%. De asemenea, în teren
împădurit sau mlăştinos, în funcţie de situaţii, viteza medie de marş poate fi micşorată
cu 30–40%.
(8) Viteza medie de marş a artileriei samarizate (tractate hipo) poate fi de 4–
5 km/h; când marşul se execută pe drumuri cu pante mari sau cu obstacole (bolovani,
grohotiş) viteza de deplasare se micşorează până la 1 km/h.
(9) Noaptea, când autovehiculele sunt echipate cu aparate de vedere pe timp de
noapte, pe drumuri cu indicatoare luminoase (reflectorizante) şi circulaţie pe un
singur sens, vitezele de marş pot fi aceleaşi ca şi pe timpul zilei.
(10) În calculul duratei marşurilor se ia de bază, întotdeauna, viteza medie de
deplasare (numărul mediu de km parcurşi într-un timp dat, incluzând şi timpul de
staţionare în haltele mici).
(11) În toate situaţiile la organizarea marşului trebuie să se ţină cont de viteza maximă
permisă de instrucţiunile tehnice referitoare la armamentul de artilerie din înzestrare.
(12) Etapa de marş poate fi de până la:
a) 250 km în teren mediu frământat, uneori şi mai mult;
b) 150 km în munţi;
c) 50 km pentru artileria samarizată.
(13) Distanţele între subunităţi şi autovehicule, în cadrul coloanei, se fixează în
funcţie de viteza de marş şi de condiţiile de vizibilitate şi pot fi de 20–50 m în cazul
coloanei închise sau 50–100 m în cazul coloanei deschise.
(14) Când marşul se execută într-un raion contaminat, pe drumuri cu praf,
polei, cu pante sau curbe periculoase, precum şi atunci când deplasarea se execută cu
distanţe mărite sau în condiţii de vizibilitate redusă (ceaţă, fumizare) distanţele între
autovehicule se măresc până la 100 m.
(15) Pe timpul nopţii distanţele între autovehicule se micşorează fără a coborî
sub 20 m. Totodată se iau măsuri pentru mascarea luminilor, se instalează indicatoare
vizibile pe itinerarele de deplasare şi se întăreşte siguranţa.
NESECRET
24 din 101
 NESECRET
3. Măsuri de siguranţă a marşului

Art. 45 (1) Pentru siguranţa coloanelor care execută marşul se destină:

a) patrule de cap – până la 1,5 km.
b) patrule de flanc – până la 1 km.
c) patrule de spate – până la 1 km.
(2) În orice situaţie patrulele se trimit la o distanţă care să permită observarea
lor din cadrul coloanei.
(3) Patrulele destinate siguranţei marşului sunt pe autovehicule şi dotate cu
mijloace de legătură. Patrulele de flanc se trimit când inamicul, şi în primul rând,
trupele blindate ale acestuia pot să atace coloana de flanc. Patrule de spate se trimit,
de regulă, când se execută marşul dinspre front spre spate.
(4) Când marşul se execută pe autovehicule şi nu există un itinerar paralel şi
apropiat pentru deplasarea patrulei de flanc, în punctele dominante ale itinerarului de
marş, se instalează din timp posturi de observare (siguranţa fixă de flanc). După
trecerea coloanei, personalul acestora se adună şi continuă deplasarea într-un
autovehicul după coloană.

4. Proceduri de deplasare

Art. 46 Marşul tactic înseamnă deplasarea unei unităţi sau a unor elemente ale
acestora în condiţii de luptă reale sau simulate. Există câteva metode de deplasare a
unui pluton într-o situaţie tactică. Fiecare procedură prezintă avantaje şi dezavantaje.
Comandantul de baterie sau pluton hotărăşte metoda de deplasare. Aceste metode sunt:
coloană deschisă, coloană închisă, infiltrarea şi marşul în afara drumurilor.

5. Coloana deschisă

Art. 47 (1) Această metodă de deplasare se foloseşte în cazul deplasării pe

timp de zi atunci când reţeaua de drumuri nu este aglomerată, nu este posibilă
descoperirea de către inamic, când durata este un factor important şi când distanţa de
deplasare este considerabilă. Distanţa între autovehicule în cazul coloanei deschise
este în general de 100 m.
(2) Avantajele acestei metode sunt:
a) viteza mare de deplasare;
b) vizibilitatea bună;
c) uşurinţa depăşirii autovehiculelor civile;
d) uşurinţa dispersării autovehiculelor în cazul atacului aerian;
e) şanse reduse ca bateria să fie prinsă într-o ambuscadă.
(3) Dezavantajele acestei metode sunt:
a) lungimea coloanei este mare;
b) alte autovehicule participante la trafic adesea intră în coloana subunităţii;
c) comunicaţiile în cadrul coloanei sunt mai greu de realizat şi menţinut.

NESECRET
25 din 101
 NESECRET
6. Coloana închisă

Art. 48 (1) În cazul coloanei închise distanţa între autovehicule este de 25 – 50

m. Pe timp de noapte şoferul trebuie să vadă catadioptrii (“ochii de pisică”)
autovehiculului din faţă şi să menţină o distanţă de 25-50 metri faţă de acesta. Pe
timp de zi coloana închisă se foloseşte atunci când se impune un nivel maxim de
comandă şi control; de exemplu, pe timpul deplasării în condiţii de vizibilitate redusă
sau când deplasarea se efectuează prin localităţi.
(2) Avantajele acestei metode sunt:
a) simplitatea actului de comandă şi control;
b) lungimea redusă a coloanei;
c) concentrarea puterii de foc defensive.
(3) Dezavantajele acestei metode sunt:
a) coloana este vulnerabilă la descoperirea de către inamic şi la atacul acestuia;
b) valoarea şi natura coloanei pot fi determinate rapid de către inamic;
c) viteza coloanei este redusă.

7. Infiltrarea

Art. 49 (1) Când bateria adoptă deplasarea prin infiltrare, vehiculele se

deplasează individual sau pe grupuri mici. Această metodă necesită mult timp, iar
autovehiculele sunt greu de controlat. Se foloseşte atunci când inamicul dispune de
mijloace de cercetare performante şi are posibilitatea să reacţioneze rapid.
(2) Avantajele acestei metode sunt:
a) este mai puţin vulnerabilă la descoperirea de către inamic;
b) este ideală pentru acţiuni acoperite (mascate);
c) induce în eroare inamicul asupra valorii subunităţii.
(3) Dezavantajele acestei metode sunt:
a) necesită timp îndelungat;
b) actul de comandă şi control este mai dificil;
c) elementele coloanei sunt mai vulnerabile la atacul terestru;
d) autovehiculele care se deplasează individual se pot rătăci.

8. Marşul în afara drumurilor

Art. 50 (1) Subunitatea adoptă această metodă

de deplasare atunci când trebuie să treacă pe lângă Noua
poziţie
liziera pădurilor, de-a lungul talvegurilor râurilor sau
pe creasta militară (fig. 1). Marşul în afara drumurilor
trebuie executat atunci când este posibilă descoperirea
de către inamic sau când acesta poate executa un atac
aerian sau sarcini specifice de interdicţie cu artileria sa.
(2) Avantajele acestei metode sunt:
a) valoarea şi caracterul coloanei este greu de
determinat;
b) evită traficul; Vechea
c) asigură protecţia împotriva atacului aerian şi poziţie
a focului artileriei inamicului.
Fig. 1 Marşul în afara
(3) Dezavantajele acestei metode sunt: drumurilor
a) durata de marş poate fi mai mare;
NESECRET
26 din 101
 NESECRET
b) impune recunoaşterea itinerarului;
c) deplasarea necorespunzătoare lasă urme de roţi sau şenile către noua poziţie;
d) necesită o coordonare amănunţită pentru a nu trece prin raioanele altor unităţi.
(4) Bateria care se deplasează în afara drumurilor poate folosi ca metode de
deplasare coloana deschisă, coloana închisă şi infiltrarea. Bateria se poate deplasa
întrunit sau pe plutoane pentru a putea realiza sprijinul continuu prin foc.

SECŢIUNEA a 2-a
Pregătirea pentru deplasare

1. Ordinul de marş

Art. 51 (1) Informaţiile incluse în ordinul de marş depind de timpul la

dispoziţie, situaţia tactică şi condiţiile de trafic. Ordinul de marş poate fi dat şi
utilizând scheme şi machete.
(2) Datele din ordinul de marş se bazează pe informaţiile din ordinul preliminar
dat de comandantul de divizion (batalion).
Art. 52 (1) Înainte de deplasarea la recunoaşterea noii poziţii de tragere,
comandantul de baterie dă ordinul de marş comandanţilor de plutoane şi piese,
precum şi celorlalţi militari cu responsabilităţi pe timpul marşului.
(2) După primirea ordinului de marş de la comandantul de divizion (batalion),
comandantul de baterie (sau o persoană desemnată de acesta) transmite ordinul de
marş personalului subordonat folosind structura de mai jos:
NR.
PARAGRAF CONŢINUT
CRT.
- Informaţii succinte privind inamicul şi trupele proprii
1 SITUAŢIA
rezultate din ordinul preliminar al comandantului de divizion.
- Lungimea marşului;
2 MISIUNEA - Raionul de dispunere iniţială;
- Noul raion.
Organizare, ordine de marş şi compunerea coloanei;
Instrucţiuni:
- Scopul marşului;
- Observatori aerieni;
- Elemente de siguranţă;
- Viteză de deplasare şi distanţa între maşini;
- Punctul iniţial şi ora trecerii;
- Puncte de coordonare şi regrupare a coloanei;
3 EXECUŢIA
- Itinerar de deplasare şi alternative;
- Haltele şi durata acestora;
- Militarii care marchează itinerarele de deplasare;
- Folosirea luminilor pe timpul marşului;
- Alte instrucţiuni.
Mod de acţiune în cazul atacurilor:
- grupurilor de cercetare-diversiune;
- aeriene şi a artileriei inamice.
Modul de aprovizionare cu:
- Muniţie;
- Combustibili;
4 LOGISTICA
- Hrană.
- Mentenanţa;
- Punct de adunare a răniţilor.
5 COMANDĂ Locul comandantului de baterie;
NESECRET
27 din 101
 NESECRET
NR.
PARAGRAF CONŢINUT
CRT.
Semnale:
- Ambuscadă cu sau fără blocarea drumului;
- Atac aerian;
ŞI
- Deschiderea focului în timp scurt;
COMUNICAŢII
- Atac N.B.C.;
- Atacul artileriei inamice;
- Interdicţia lucrului radio.
(3) Pentru determinarea duratei marşului în funcţie de viteza de deplasare şi
distanţa care trebuie parcursă, comandantul de baterie poate folosi tabelul de mai jos:
La 10 km/h 20 km/h 30 km/h 40 km/h
Pentru Ore Min Sec. Ore Min Sec. Ore Min Sec. Ore Min Sec.
0,1 km 36 18 12 09
0,2 km 1 12 36 24 18
0,3 km 1 48 54 36 27
0,4 km 2 24 1 12 48 36
0,5 km 3 1 30 1 45
0,6 km 3 36 1 48 1 12 54
0,7 km 4 12 2 06 1 24 1 03
0,8 km 4 48 2 24 1 36 1 12
0,9 km 5 24 2 42 1 48 1 21

1 km 6 3 2 1 30
2 km 12 6 4 3
3 km 18 9 6 4 30
4 km 24 12 8 6
5 km 30 15 10 7 30
6 km 36 18 12 9
7 km 42 21 14 10 30
8 km 48 24 16 12
9 km 54 27 18 13 30

10 km 1 30 20 15
20 km 2 1 40 30
30 km 3 1 30 1 45
40 km 4 2 1 20 1
50 km 5 2 30 1 40 1 15
60 km 6 3 2 1 30
70 km 7 3 30 2 20 1 45
80 km 8 4 2 40 2
90 km 9 4 30 3 2 15
100
10 5 3 20 2 30
km

NESECRET
28 din 101
 NESECRET
(4) O variantă de ordin de marş este prezentată mai jos:
COMANDANŢILOR DE PLUTOANE
ORDIN DE MARŞ NR. 01
SITUAŢIA
Inamicul: Este în contact cu trupele proprii pe această direcţie …… (se indică
în teren) la aproximativ 50 Km.
Trupele proprii: îşi restructurează dispozitivul de luptă şi vor trece la ofensivă
probabil la 2106002).
MISIUNEA:
Pentru îndeplinirea noii misiuni bateria noastră execută un marş de aproximativ
45 km pe itinerarul ……… pentru ocuparea noului raion de dispunere
EXECUŢIA:
Bateria va executa marşul independent.
Ordinea de încolonare: cea normală.
Deplasarea va începe nu mai târziu de 190600.
Viteza de deplasare 30 km/h.
Intervalul dintre autovehicule 50 m.
Măsurile de asigurare de luptă pe timpul marşului: cele cunoscute.
LOGISTICA:
Ambulanţa este ultima maşină din coloana de marş.
COMANDĂ ŞI COMUNICAŢII:
Mă găsesc în capul coloanei.
Semnalele – cele cunoscute.
Legătura pe timpul deplasării între autovehicule prin staţiile radio.

2. Pachetajul maşinilor

Art. 53 (1) Prin pachetajul maşinilor se înţelege încărcarea eficientă a

maşinilor cu echipament şi personal pentru deplasare. Acesta trebuie să se facă pentru
fiecare maşină. Un pachetaj executat corespunzător asigură deplasarea unităţilor în
noul raion cu întregul echipament. Trebuie să se ţină cont ca echipamentul esenţial
pentru îndeplinirea sarcinii specifice să se încarce ultimul. Pachetajul maşinii trebuie
să se facă şi grafic. Pachetajul maşinilor aparţinând subunităţilor cu aceeaşi
organizare trebuie să se facă la fel.
(2) Paşii de urmat în executarea pachetajului maşinilor sunt:
a) stabilirea personalului şi materialelor pentru îmbarcare;
b) stabilirea materialelor ce nu aparţin pieselor, dar pe care aceasta le foloseşte;
c) repartizarea personalului şi materialelor pe fiecare maşină - dispunerea
materialelor trebuie efectuată în aşa fel încât să fie uşor de identificat şi în condiţii de
vizibilitate redusă;
d) verificarea eficienţei modului de îmbarcare a personalului şi materialelor pe maşini;
e) întocmirea unei liste cu materialele ce trebuie transportate într-un alt
autovehicul în cazul în care autovehiculul în care sunt încărcate devine neoperativ;
f) utilizarea schemelor de executare a pachetajului.

2
Grup dată-oră (19-ziua din luna respectivă; 0600-timpul exprimat în ore şi minute)
NESECRET
29 din 101
 NESECRET
3. Pregătirea pentru deplasare

Art. 54 (1) Când se ordonă pregătirea pentru marş, se vor lua toate măsurile
pentru a deplasa rapid subunitatea. Acestea nu trebuie să afecteze posibilitatea de a
executa foc.
(2) Aceste măsuri includ:
a) depozitarea într-un mod compact a echipamentului – aparatele de ochire
rămân la piesă până când se primeşte ordinul de marş;
b) încărcarea întregii cantităţi de muniţie;
c) strângerea plaselor de mascare;
d) asigurarea continuităţii siguranţei nemijlocite a subunităţii în raioanele de
dispunere.

4. Organizarea coloanei

Art. 55 (1) Organizarea coloanei bateriei poate diferi în funcţie de situaţia

tactică, posibilele ameninţări şi noua poziţie ce trebuie ocupată.
(2) Trebuie avut în vedere următoarele:
a) în zonele unde atacul inamicului este probabil, piesele trebuie dispersate pe
lungimea întregii coloane;
b) se asigură, dacă este posibil, câte doi observatori aerieni, unul în sensul
direcţiei de mers, iar celălalt către spatele autovehiculelor;
c) armamentul din dotare trebuie dispersat în mod egal de-a lungul coloanei şi
trebuie îndreptat în mod egal pe partea stângă şi dreapta a coloanei, în sensul de marş;
d) subunităţile vor primi instrucţiuni precise asupra modului în care vor
executa foc cu armamentul din dotare;
e) aparatura de cercetare chimică şi de radiaţie trebuie dispusă în primul
vehicul al fiecărui convoi, subunitatea putând să treacă echipamentul de protecţie
individuală într-o poziţie în care poate fi folosit imediat.

SECŢIUNEA a 3-a
Conducerea marşului

1. Disciplina marşului

Art. 56 (1) Ofiţerii şi subofiţerii se deplasează în cadrul coloanei, în locurile de

unde pot controla cel mai bine desfăşurarea deplasării acesteia. Cel mai mare în grad
din fiecare autovehicul este responsabil de respectarea tuturor ordinelor privitoare la marş.
(2) Personalul de comandă al subunităţii trebuie dispus proporţional pe
lungimea coloanei. Acest lucru previne pierderea în grup a acestor persoane ca
rezultat al unei acţiuni a inamicului.
(3) Coloana trebuie să se deplaseze continuu. Autovehiculul care opreşte
pentru remedierea eventualelor defecţiuni, trebuie să semnalizeze acest lucru.
Conducătorul auto rămâne la vehicul iar grupa de mentenanţă (sau cineva din această
grupă) intervine pentru remedierea defecţiunii.
(4) Dacă problemele nu pot fi remediate într-un timp rezonabil şi autovehiculul
NESECRET
30 din 101
 NESECRET
nu poate ajunge din urmă subunitatea căreia îi aparţine, se raportează comandantului
bateriei poziţia şi starea autovehiculului pentru ca acesta să dispună măsurile pentru
recuperare.
(5) Grupa de mentenanţă trebuie să ajungă din urmă restul coloanei cât mai
repede posibil pentru a fi în măsură să intervină dacă situaţia o cere.
(6) Fiecare şef de maşină trebuie să fie atent la semne, marcaje şi semnalele subunităţii.
(7) Efortul comun cuprinde:
a) răspuns imediat şi efectiv la toate semnalele;
b) respectarea regulilor în trafic şi a solicitărilor personalului de control;
c) folosirea acoperirii, ascunderii, camuflajului, dispersării, a fumizării şi altor
măsuri de protecţie împotriva atacului aerian, terestru, blindat şi cu A.D.M.N.B.C.;
d) păstrarea în coloană a vitezei optime, a intervalelor între autovehicule şi a
ordinii stabilite pe timpul deplasării;
e) cunoaşterea tuturor semnelor şi semnalelor de marcare a itinerarului de deplasare.

2. Măsuri de control a coloanei

Art. 57 (1) Măsurile de control ajută la deplasarea coloanei.

(2) Punctul iniţial este un reper (loc) geografic existent atât pe hartă, cât şi pe
teren. Primul autovehicul al coloanei trebuie să treacă pe la punctul iniţial la ora
specificată în ordinul de marş.
(3) Punctul de coordonare este, în mod normal, un detaliu geografic existent
atât pe hartă cât şi pe teren. Este utilizat pentru a verifica modul de deplasare pe
itinerar (dacă se respectă viteza, ordinea în coloană etc.).
(4) Punctul final este un detaliu de planimetrie existent şi identificabil atât pe
hartă cât şi pe teren. Ultimul vehicul al coloanei trebuie să treacă de acest punct la ora
planificată. Comandantul bateriei este responsabil de alegerea itinerarului de la
punctul final în noul raion al poziţiilor de tragere (de aşteptare). Dacă subunitatea se
deplasează în cadrul divizionului, punctul final este locul din care deplasarea bateriei
se execută sub conducerea comandantului de baterie.
(5) Comandantul de baterie sau comandantul de pluton poate trimite un
autovehicul din grupul de recunoaştere la punctul final pentru a conduce subunităţile
în noul raion al poziţiilor de tragere sau în poziţia de aşteptare (dacă recunoaşterile s-
au executat din timp).
(6) Punctul de reconstituire a coloanei este un detaliu de planimetrie
identificabil atât pe hartă cât şi pe teren utilizat ca punct de adunare şi reconstituire a
coloanei după un atac inamic. Aceste puncte pot fi alese în apropierea itinerarului de
bază sau de rezervă către noua poziţie de tragere.
(7) Indicatoarele de pe itinerar ajută la deplasare. Acestea se dispun în acele
locuri unde participanţii la deplasare ar putea alege o variantă de drum greşită.
(8) Semnalele prestabilite (de cooperare) trebuie alese astfel încât să ajute la
conducerea coloanei.
(9) Steguleţele colorate (pe timp de zi) şi lanternele (pe timp de noapte) pot
ajuta foarte simplu şi eficient la comunicarea în cadrul coloanei.
NESECRET
31 din 101
 NESECRET
3. Haltele

Art. 58 (1) Pe timpul marşului, haltele se execută la intervale egale sau în

locuri dinainte stabilite. Aceste halte permit personalului să se odihnească, să
întreţină autovehiculele şi să se verifice încărcăturile. În mod normal, haltele nu se
planifică pe timpul schimbării poziţiilor de tragere.
(2) Pe timpul marşurilor mai îndelungate se vor alege pentru halte locuri ca: zone
împădurite, construite sau orice alt loc ce îndeplineşte condiţiile de siguranţă a coloanei.
(3) Pentru odihna personalului, verificarea stării tehnice a materialului,
automobilelor şi pentru alimentare se fixează halte mici, halte mari şi raioane pentru
odihna de zi (noapte).
(4) Haltele mici au o durată de 20-30 minute şi se fixează după fiecare 2-3 ore de
marş; prima haltă mică se fixează după 1-2 ore de la începerea marşului; pe timp de
iarnă, haltele mici se fixează după 1-1,5 ore de marş.
(5) Haltele mari au o durată de 2-4 ore şi se fixează de regulă după ce s-a parcurs
prima jumătate a etapei de marş a zilei. Când marşul se execută noaptea sau iarna, pe
ger, precum şi atunci când distanţa de parcurs e mai mică decât o etapă de marş, nu se
fixează halte mari.
(6) Raionul pentru odihna de zi (noapte) se fixează după o noapte (o zi) de marş.

4. Staţionarea

Art. 59 (1) Pentru staţionare, bateria de artilerie primeşte un raion de staţionare

de bază şi unul de rezervă. Raionul de staţionare se stabileşte, de regulă, în cadrul
raionului de staţionare al divizionului/batalionului (la bateriile de aruncătoare) din
care face parte. Bateriei i se fixează un raion de până la 1 km2.
(2) Raionul de staţionare trebuie să asigure:
a) dispunerea dispersată şi în ascuns a subunităţii;
b) condiţii favorabile pentru protecţia împotriva armelor de distrugere în masă,
mijloacelor incendiare şi pentru realizarea mascării;
c) drumuri de acces, potrivit condiţiilor impuse de tehnica din înzestrare;
d) posibilitatea ieşirii în timp scurt a subunităţii în caz de nevoie şi a deplasării
pentru îndeplinirea sarcinilor specifice viitoare;
e) condiţii sanitaro-epidemiologice corespunzătoare pentru personal;
f) un număr suficient de surse de apă;
g) surse locale pentru hrănirea efectivelor şi animalelor, de tratare medicală şi
pentru repararea tehnicii;
h) realizarea legăturilor cu folosirea pe scară largă a sistemului de
telecomunicaţii teritorial.
(3) Raioanele de staţionare de rezervă se stabilesc în cadrul raionului de
staţionare de rezervă al divizionului/batalionului.
Art. 60 În vederea alegerii raionului de staţionare şi pentru repartizarea lui se
trimite din timp grupul de recunoaştere, condus de comandantul bateriei, care are în
compunere: administratorul, personal de la fiecare pluton şi cercetaşi chimici,
transmisionişti cu aparatura necesară, personal pentru comenduire şi îndrumarea
circulaţiei şi mijloace de deplasare.
NESECRET
32 din 101
 NESECRET
Art. 61 Grupul de recunoaştere execută următoarele activităţi:
a) stabileşte în teren raionul de staţionare de bază şi de rezervă şi repartiţia lor
pe subunităţi;
b) stabileşte starea sanitaro-epidemiologică, situaţia chimică şi de radiaţie a
raionului, precum şi existenţa sectoarelor minate;
c) recunoaşte drumurile de intrare şi ieşire, precum şi posibilităţile naturale de
adăpostire, mascare şi prevenirea incendiilor în raionul bateriei;
d) alege locurile de dispunere a punctului de comandă şi stabileşte modul de
organizare a comunicaţiilor;
e) identifică şi repartizează pe subunităţi sursele de apă şi organizează paza lor;
f) realizează măsurile de asigurare de luptă.
Art. 62 (1) La terminarea recunoaşterii se raportează rezultatul acesteia,
măsurile luate în raion şi se fac propuneri referitoare la organizarea staţionării. De
asemenea, se organizează întâmpinarea şi conducerea subunităţilor spre raioanele
repartizate.
(2) Bateria se dispune, de regulă, de-a lungul drumurilor sau în apropierea lor
astfel încât să se poată încolona cu uşurinţă.
Art. 63 Punctul de comandă se instalează în locuri care să asigure condiţii
favorabile pentru conducerea neîntreruptă atât pe timpul staţionării cât şi la începerea
deplasării.
Art. 64 Conducerea pe timpul staţionării se realizează prin contact personal,
mijloace de comunicaţii cu fir, mijloace mobile şi de semnalizare. Lucrul staţiilor
radio este permis numai pentru transmiterea semnalelor de înştiinţare şi
conducerea focului apărării antiaeriene.
Art. 65 (1) Siguranţa de staţionare a bateriei se organizează pe baza deciziei
comandantului de baterie. Măsurile de siguranţă se realizează cu forţele şi mijloacele
proprii, precum şi cu cele puse la dispoziţie de eşalonul superior sau prin cooperare
directă cu organele locale de apărare.
(2) Siguranţa de staţionare se dispune pe drumurile principale şi căile de acces
spre raionul de staţionare; pe direcţiile principale se trimit pichete de pază
independente, iar pe celelalte direcţii se organizează patrule, pânde şi posturi de
observare, la distanţe care să asigure înştiinţarea la timp a subunităţilor.
Art. 66 (1) După sosirea în raion, unităţile şi subunităţile se dispun în locurile
prevăzute şi iau măsurile de asigurare a acţiunilor de luptă stabilite. Amenajarea
genistică începe imediat după sosirea subunităţilor; dacă situaţia permite ea poate fi
începută din timp prin trimiterea de forţe şi mijloace odată cu grupul de recunoaştere.
Pentru protecţia personalului şi tehnicii se folosesc proprietăţile de protecţie ale
terenului, se amenajează adăposturi, precum şi locaşe (şanţuri, platforme) de tragere
pentru apărare apropiată.
(2) În raioanele de staţionare se iau măsuri pentru odihna subunităţilor,
completarea cu efective şi tehnică, verificarea şi repararea armamentului şi tehnicii.
(3) Schimbarea raioanelor de dispunere se execută după dispoziţiunile
eşalonului superior.

NESECRET
33 din 101
 NESECRET
5. Ameninţări asupra coloanelor în marş

Art. 67 (1) Orice subunitate trebuie să ia în considerare faptul că reprezintă o

ţintă prioritară şi vulnerabilă în faţa inamicului pe timpul deplasării.
(2) Măsurile ce se pot lua vor fi planificate din timp pentru a reduce această
vulnerabilitate.
(3) În stabilirea acestor măsuri de acţiune imediată, comandantul bateriei
trebuie să ia în considerare următoarele:
a) situaţia inamicului şi posibilităţile acestuia de a ataca bateria;
b) resursele din dotarea subunităţii cu care pot fi contracarate diferite tipuri de atac;
c) resursele ce pot fi primite din altă parte pentru respingerea atacului;
d) perioada de timp la dispoziţie pentru instruirea propriului personal pentru
acţiuni imediate orientate pe un anume tip de atac (de exemplu, modul de acţiune ca
grupă de infanterie în cazul unei ambuscade);
e) semnalele ce vor fi folosite în caz de atac;
f) modalitatea cea mai bună de respingere a atacului;
g) planificarea unor sectoare de foc de-a lungul itinerarului de deplasare.
Art. 68 (1) Marşul coloanei sub focul artileriei. Acţiunile imediate pentru
apărarea în cazul focului artileriei inamice sunt de ieşire imediată din zona
periculoasă, raportarea situaţiei la eşalonul superior şi cererea imediată de foc pe
subunitatea inamică.
(2) Dacă o subunitate se aşteaptă la un atac inamic pe timpul marşului, îşi
poate reduce vulnerabilitatea prin deplasarea:
a) în coloană deschisă sau prin infiltrare;
b) sub acoperirea întunericului sau pe timpul oricărei perioade de vizibilitate redusă;
c) pe drumuri neamenajate.
Art. 69 (1) Marşul coloanei sub atacul aviaţiei. În cazul atacului aviaţiei
inamice, întregul personal trebuie să riposteze energic şi imediat.
(2) La ordinul conducătorului coloanei, aceasta se dispersează sau se opreşte.
Dacă ordinul este de oprire a coloanei, vehiculele se vor dispersa alternativ, pe cât
posibil în mod egal, pe fiecare parte a drumului.
(3) Deoarece o aeronavă performantă nu poate fi lovită prin tragerea executată
prin urmărirea traiectului său de zbor, pe măsură ce aeronava se apropie tot
personalul va executa foc cu armamentul din dotare în aer, astfel încât să formeze un
zid de gloanţe prin care aeronava trebuie să treacă.
(4) Protecţia antiaeriană a coloanei subunităţii se execută astfel:
a) deplasarea subunităţii se execută noaptea, pe căi de acces cu acoperiri
naturale sau în condiţii de vizibilitate redusă;
b) când există pericolul iminent al atacului aerian, metoda de deplasare este
infiltrarea;
c) se numesc câte doi observatori aerieni (dacă este posibil) pentru fiecare
autovehicul;
d) în cazul unui atac, vehiculele părăsesc calea de comunicaţie, se dispersează
şi întregul personal execută foc cu armamentul individual asupra aviaţiei care atacă.
Art. 70 (1) Blocarea drumului. Un element al coloanei poate fi oprit prin
blocarea drumului. În acest caz întreaga putere de foc disponibilă, incluzând trageri
prin ochire directă, trebuie folosită în ambele părţi ale blocajului. Se vor cere ajutoare
imediat pentru respingerea atacului. Dacă blocajul nu poate fi înlăturat, se va
dezangaja lupta sub acoperirea focului de sprijin.
(2) Orice încercare de a trece prin blocaj înainte de a se verifica terenul contra
NESECRET
34 din 101
 NESECRET
minelor poate duce la pierderi care nu-şi au sensul şi la blocarea suplimentară a
drumului cu propriile vehicule scoase din uz.
Art. 71 (1) Ambuscada. Există două tipuri de ambuscade – blocate şi
neblocate. Ambele trebuie tratate în acelaşi mod: se iese din zona periculoasă şi se
neutralizează atacatorii utilizând întreaga putere de foc.
(2) Ambuscada blocată. Dacă drumul este blocat, forţele atacatoare trebuie
respinse cu maximum de foc la dispoziţie. Tot personalul aflat în zona periculoasă
trebuie să debarce de pe autovehicule şi să angajeze lupta ca infanterişti. Alte
elemente din coloană, care nu sunt în zona periculoasă, trebuie să reacţioneze
imediat. Nu sunt multe forţele atacatoare într-o ambuscadă care să reziste puterii de
foc a unei subunităţi de artilerie. Se vor utiliza piesele pentru a executa foc asupra
forţelor atacatoare, apoi se va duce lupta pe flancurile inamicului.
(3) Ambuscada neblocată. Într-o ambuscadă neblocată, coloana trebuie să-şi
mărească viteza şi să treacă prin ambuscadă în timp ce se execută foc cu toate
categoriile de armament portativ asupra inamicului.
(4) Dacă locul respectiv a fost identificat anterior, pe timpul cercetării hărţii ca
unul potrivit pentru ambuscade, se vor executa focuri la cerere. Astfel o cerere de foc
va fi trimisă imediat la centrul de conducerea focului divizionului.
(5) Dacă ambuscada sau orice altă acţiune a inamicului are o asemenea forţă
încât să determine destrămarea coloanei, elementele individuale rămase în zonă
trebuie să ajungă la noua poziţie prin propriile forţe.

6. Alte tipuri de deplasări

Art. 72 (1) Alte tipuri de deplasări sunt: transportul pe calea ferată, aerian sau naval.
(2) Când o subunitate se deplasează pe căile ferate, prin aer sau pe apă, de
regulă, o face în cadrul divizionului sau cu unitatea sprijinită. În orice situaţie, bateria
primeşte instrucţiuni detaliate în formularul cu ordinul de marş sau în extrasul din
ordinul de marş.
(3) Ordinul preliminar atenţionează subunitatea şi dă suficiente informaţii în
legătură cu posibilele impedimente pe timpul deplasării, prezintă planul şi modul de
executare a acţiunilor preliminare.

CAPITOLUL V
Siguranţa nemijlocită şi apărarea apropiată a poziţiei de tragere

SECŢIUNEA 1
Principiile apărării apropiate

1. Generalităţi

Art. 73 Inamicul va acţiona asupra subunităţilor de tragere cu scopul de a le

distruge, neutraliza sau pentru a le interzice acţiunile pentru o perioadă de timp.
Personalul bateriei de artilerie trebuie să cunoască şi să aplice măsurile de apărare
pasive sau active pentru respingerea atacului aviaţiei, terestru sau al artileriei, precum
şi metodele de cercetare a artileriei inamicului în funcţie de activitatea ei prin foc
(anexa nr. 5) pentru a se proteja şi a menţine continuitatea sprijinului prin foc.

Art. 74 Ameninţările împotriva poziţiei de tragere. Inamicul, folosind

NESECRET
35 din 101
 NESECRET
mijloace şi forţe de cercetare, va descoperi şi determina poziţiile de tragere şi va
destina mijloace pentru lovirea lor. Descoperirea poziţiilor de tragere ale artileriei va
fi realizată studiind prevederile regulamentare privind modul de întrebuinţare în luptă
şi utilizând diferite mijloace de obţinere a datelor şi informaţiilor despre ţinte.
Art. 75 Regulile apărării poziţiei de tragere sunt următoarele:
a) folosirea caracteristicilor terenului;
b) organizarea apărării la o distanţă cât mai mare de poziţia de tragere;
c) realizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea siguranţei poziţiei de tragere;
d) dispersarea elementelor de dispozitiv;
e) stabilirea priorităţilor privitoare la apărare;
f) apărarea circulară;
g) sprijinul reciproc al subunităţilor pe timpul acţiunilor de apărare;
h) controlul şi îndrumarea;
i) flexibilitatea apărării.
Art. 76 (1) Atribuţii. Comandantul bateriei coordonează şi conduce acţiunile
şi stabileşte priorităţile privind apărarea apropiată a dispozitivului de luptă.
(2) Execută următoarele activităţi:
a) întocmeşte schema cu siguranţa nemijlocită şi apărarea apropiată;
b) pregăteşte personalul;
c) stabileşte locul de dispunere al armamentului echipelor de servanţi, al
armamentului antiblindate, al posturilor de ascultare şi observare şi al poziţiilor de
tragere de rezervă apropiate pentru piese;
d) verifică modul de realizare şi funcţionare a legăturilor în cadrul subunităţii;
e) organizează forţa de reacţie din poziţia de tragere;
f) verifică modul de cunoaştere de către personalul subunităţii a sarcinilor ce
le revin în cadrul apărării apropiate a poziţiei de tragere.
(3) Toţi comandanţii din poziţia de tragere trebuie să cunoască planul de
apărare din punct de vedere al conţinutului şi al modului de execuţie, fiind obligaţi să
informeze subordonaţii despre aceasta.
(4) Comandantul de baterie urmează un algoritm de verificare a planului de
apărare al plutoanelor din subordine – anexa nr. 6.
Art. 77 Măsuri de protecţie şi siguranţă. În vederea continuării executării
sarcinilor specifice şi în condiţiile în care poziţia de tragere este lovită, comandantul
trebuie să ia următoarele măsuri:
a) mascarea;
b) siguranţa;
c) săparea locaşurilor individuale de tragere;
d) pregătirea poziţiilor de apărare;
e) alegerea poziţiilor de tragere de rezervă şi a căilor de acces spre acestea.
Art. 78 Amenajarea genistică. Pentru amenajarea genistică trebuie respectaţi
următorii paşi:
a) poziţia de tragere trebuie astfel aleasă încât locul de dispunere al acesteia să
ofere condiţii naturale avantajoase pentru mascare;
b) în funcţie de timpul la dispoziţie, poziţia de tragere se poate amenaja
genistic sau nu;
c) în vederea inducerii în eroare, opririi sau canalizării acţiunilor inamicului,
NESECRET
36 din 101
 NESECRET
se construiesc obstacole şi baraje, care se acoperă cu foc pentru a nu permite
îndepărtarea lor de către inamic;
d) în situaţia în care poziţia de tragere se ocupă în grabă, amenajarea genistică se
limitează la săparea locaşurilor individuale de tragere, îngroparea firului şi protejarea
tehnicii vulnerabile cu saci de nisip, iar dacă terenul nu oferă condiţii de acoperire şi
apărare, se sapă tranşee care vor fi ocupate de forţa de reacţie a subunităţii;
e) când se execută amenajarea genistică, pământul rezultat din săpături trebuie mascat.

2. Executarea apărării apropiate

Art. 79 (1) Apărarea împotriva mijloacelor blindate. Subunităţile

inamicului dotate cu mijloace blindate, care au descoperit o poziţie de tragere, vor
acţiona probabil astfel:
a) tancurile vor ataca direct poziţia de tragere;
b) maşinile de luptă ale infanteriei vor ocupa o poziţie favorabilă pentru folosirea
instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate (R.A.D.) şi a armamentului de bord
împotriva poziţiei de tragere;
c) poziţia de tragere va fi atacată de personalul îmbarcat pe mijloace blindate.
(2) Modul de acţiune recomandat într-o asemenea situaţie este părăsirea
poziţiei de tragere, ocuparea poziţiei de tragere de rezervă pentru asigurarea
continuităţii sprijinului prin foc şi evitarea confruntării directe cu inamicul. În cazul
în care acest lucru nu este posibil şi confruntarea directă nu poate fi evitată, se vor
aplica următoarele reguli:
a) se acţionează pentru separarea infanteriei de blindatele care o însoţesc;
b) se opreşte sau încetineşte înaintarea blindatelor folosind muniţie fumigenă,
explozivă şi perforantă, pentru a reduce vizibilitatea şi a le lovi;
c) se acţionează pentru canalizarea blindatelor într-o zonă în care pot fi lovite;
d) se folosesc toate mijloacele de luptă antiblindate.
Art. 80 (1) Apărarea împotriva focului artileriei inamicului. Focul artileriei
inamicului este cea mai mare ameninţare pentru poziţia de tragere. Măsurile care se
iau pentru apărarea împotriva focului artileriei sunt: dispersarea, amenajarea genistică
şi deplasarea frecventă.
(2) Dispersarea este cea mai eficientă metodă. În poziţia de tragere, elementele
de dispozitiv se dispun dispersat (distanţa minimă dintre două elemente fiind de cel
puţin 50 m), astfel încât explozia unui proiectil să nu aibă efect asupra mai multor
elemente.
(3) Dispunerea poziţiei de tragere într-o acoperire, în spaţiul nebătut pentru
artileria inamicului reduce posibilităţile de lovire a acesteia.
Art. 81 Apărarea împotriva atacului aerian. În situaţia în care inamicul
deţine supremaţia aeriană, poziţia de tragere trebuie astfel aleasă şi mascată încât să
nu ofere aviaţiei inamice posibilitatea să descopere bateria şi să o lovească. În situaţia
în care poziţia este descoperită, apărarea se realizează prin executarea tragerii asupra
aviaţiei care atacă cu tot armamentul la dispoziţie. Acţiunea împotriva aviaţiei
inamice se execută astfel:
a) se transmite semnalul “ATAC AERIAN”;
b) întreg efectivul subunităţii ia armamentul individual şi ocupă poziţie de tragere,
NESECRET
37 din 101
 NESECRET
în locurile stabilite;
c) tot armamentul individual se foloseşte pentru tragerea împotriva aviaţiei
deoarece în această situaţie, nu precizia focului este primordială ci cantitatea lui;
d) când sunt disponibile mitralierele antiaeriene, se dispun într-o poziţie
favorabilă pentru executarea tragerii asupra aviaţiei care atacă.
Art. 82 (1) Apărarea împotriva atacului terestru. Inamicul va ataca
subunitatea de tragere folosind următoarele procedee:
a) atac în condiţii de vizibilitate scăzută sau noaptea;
b) atac cu grupuri de cercetare-diversiune;
c) atac cu infanterie.
(2) Regulile împotriva atacului terestru sunt:
a) acţiunea împotriva inamicului trebuie să se execute în afara raionului
poziţiei de tragere;
b) poziţiile de tragere trebuie să permită tragerea circulară cu intersectarea
sectoarelor de tragere;
c) elementele dispozitivului de apărare trebuie să se sprijine reciproc;
retragerea sau deplasarea unui element trebuie acoperită de elementele vecine;
d) focul armamentului de artilerie se foloseşte pentru oprirea şi neutralizarea
inamicului care atacă;
e) se folosesc baraje şi obstacole pentru oprirea atacului sau canalizarea
înaintării inamicului spre o zonă favorabilă în care poate fi neutralizat;
f) când se dispune de timp, cel mai bun mod de acţiune este părăsirea poziţiei
de tragere şi ocuparea unei poziţii de rezervă.
(3) Fiecare baterie organizează şi constituie o forţă de reacţie care acţionează
împotriva atacului terestru al inamicului şi execută următoarele:
a) la semnalul stabilit, se deplasează la locul de adunare ordonat din timp;
b) acţionează pentru oprirea şi respingerea atacului inamicului, acoperă
activitatea de părăsire a poziţiei de tragere şi nu trece la urmărirea inamicului în afara
raionului poziţiei de tragere;
c) se compune din: un comandant de piesă (de regulă de la piesa 4), un număr
de militari din fiecare echipă de servanţi şi din grupa de conducere a focului;

3. Executarea tragerii pentru apărarea apropiată a poziţiei de

tragere

Art. 83 (1) În cazul apărării apropiate a poziţiei de tragere, misiunea se execută

cu un număr redus de servanţi, iar ceilalţi folosesc armamentul antiblindate şi
individual, acţionează cu grenade antiblindate pentru apărarea poziţiei de tragere, sub
conducerea unui comandant de piesă.
(2) Pentru respingerea atacului tancurilor, transportoarelor blindate etc., asupra
poziţiei de tragere, comandantul de baterie comandă, de exemplu:
“ASUPRA TANCURILOR CARE ATACĂ,
PLUTONUL 1 ASUPRA TANCURILOR DIN DREAPTA REPERULUI 32
PLUTONUL 2 ASUPRA TANCURILOR DIN STÂNGA R 32
CUMULATIV
ÎNĂLŢĂTOR OPTIC 8
NESECRET
38 din 101
 NESECRET
FOC !”
(3) Pentru respingerea atacului infanteriei asupra poziţiei de tragere,
comandantul de baterie comandă, de exemplu:
“ASUPRA INFANTERIEI DE LA REPER 42
PLUTONUL 1 ASUPRA INFANTERIEI DIN DREAPTA R 42
PLUTONUL 2 ASUPRA INFANTERIEI DIN STÂNGA R 42
EXPLOZIV, RGM-2 INSTANTANEU,
ÎNCĂRCĂTURA COMPLETĂ,
ÎNĂLŢĂTOR OPTIC 10
VIJELIE, FOC !”
(4) Comandanţii de plutoane indică comandanţilor de piesă ţinta, dau comenzile
de tragere şi conduc focul plutoanelor pentru îndeplinirea sarcinii specifice primite.
(5) Tragerea încetează la comanda “STAI” a comandantului de baterie.

CAPITOLUL VI
Pregătirea balistică, tehnică şi meteorologică a tragerii

SECŢIUNEA 1
Pregătirea balistică

Art. 84 (1) Pregătirea balistică constă în cunoaşterea (stabilirea) condiţiilor

balistice în care se execută tragerea şi în calculul corecţiilor corespunzătoare
variaţiilor acestora faţă de condiţiile normale. Ea se realizează de către comandanţii
de baterii împreună cu şeful asigurării tehnice cu armament şi muniţie de la eşalonul
superior.
(2) Comandanţii de plutoane trebuie să cunoască exact toate variaţiile
condiţiilor balistice, folosind datele primite de la şeful asigurării tehnice cu armament
şi muniţie, datele înscrise în regulamentele de cunoaştere a armamentului de artilerie,
respectiv cele înscrise în tablele de tragere.
(3) Corecţiile balistice se calculează de către fiecare baterie pentru toate
condiţiile a căror variaţie faţă de cele normale este cunoscută.
Art. 85 Pregătirea balistică cuprinde:
a) determinarea variaţiei vitezei iniţiale datorită uzurii ţevilor la piesele ghintuite;
b) determinarea variaţiei vitezei iniţiale datorită proprietăţilor pulberii lotului
de încărcături de care se dispune (dacă este necesar);
c) repartizarea şi lotizarea muniţiei;
d) determinarea temperaturii încărcăturilor şi stabilirea variaţiei acesteia;
e) determinarea variaţiei altor caracteristici balistice ale proiectilelor
(bombelor) şi ale pieselor indicate în tablele de tragere respective;
f) determinarea corecţiilor pentru variaţia condiţiilor balistice.
Art. 86 Atribuţiile locţiitorului comandantului de baterie privind pregătirea
balistică sunt:
a) să organizeze periodic determinarea regimului absolut şi relativ al gurilor de
foc prin măsurarea alungirii camerei de încărcare;
b) să ţină o evidenţă strictă a pierderii de viteză iniţială a pieselor (variaţia de
viteză iniţială absolută şi relativă);
NESECRET
39 din 101
 NESECRET
c) să raporteze comandantului de baterie când are piese cu pierdere de viteză
iniţială de 2, 4, 6 ... %, pentru ca acestea să fie trimise la staţia balistică de campanie;
d) să înscrie în cărţile gurilor de foc pierderea de viteză iniţială, când aceasta
se determină;
e) să stabilească lotul de încărcături, proiectilele şi alte date de bază asupra
muniţiei pentru care se calculează corecţii şi se introduc la elementele iniţiale şi să
comunice comandantului bateriei despre acest lucru;
f) să nu execute sarcini specifice cu încărcături mari, dacă pentru îndeplinirea
acestora se poate trage cu o încărcătură mai mică;
g) să nu depăşească regimul de foc când stabileşte mecanismele de tragere;
h) când bateria este destinată să execute trageri de regimaj sau taraj, să ia toate
măsurile de pregătire a piesei şi muniţiei pentru trageri;
i) la controalele executate să acorde o atenţie sporită interiorului ţevilor.

SECŢIUNEA a 2-a
Pregătirea tehnică

Art. 87 (1) Pregătirea tehnică cuprinde pregătirea pieselor, muniţiei şi

aparatelor (de ochire, de conducerea tragerilor) precum şi determinarea corecţiilor
individuale ale pieselor.
(2) Pregătirea tehnică se execută sub îndrumarea comandantului de baterie
înainte de ocuparea dispozitivului de luptă şi după ocupare.
Art. 88 Locţiitorul comandantului de baterie trebuie să cunoască în
permanenţă corecţiile individuale ale pieselor şi să ţină seama de ele la determinarea
elementelor de tragere.
Art. 89 Pregătirea tehnică în vederea tragerii constă în:
a) pregătirea pieselor pentru tragere;
b) pregătirea muniţiei pentru tragere;
c) determinarea şi introducerea corecţiilor individuale ale pieselor.
Art. 90 Pregătirea pieselor pentru tragere constă în verificarea stării piesei şi
curăţarea ţevii.
Art. 91 (1) Pregătirea muniţiei pentru tragere, comportă:
a) curăţarea muniţiei;
b) controlul muniţiei;
c) înşurubarea focoaselor;
d) formarea încărcăturilor;
e) reglarea focoaselor.
(2) Curăţarea muniţiei constă în:
a) îndepărtarea stratului de unsoare mai întâi cu ajutorul racletelor,
(dispozitive speciale de curăţat) sau cu o pană din lemn;
b) ştergerea muniţiei cu cârpe înmuiate în petrol sau white-spirt;
c) ştergerea muniţiei cu cârpe până la uscare.
d) Tuburile-cartuş din oţel trebuie să rămână cu un strat subţire de unsoare.
(3) La controlul muniţiei trebuie acordată o deosebită atenţie următoarelor:
a) focoasele trebuie să fie complet înşurubate (la proiectilele care au focoasele înşurubate);
b) focoasele să aibă coafe sau căpăcele de protecţie; dacă acestea sunt scoase
NESECRET
40 din 101
 NESECRET
se va controla membrana care trebuie să fie intactă; focoasele cu membrana crăpată
sau deformată nu se admit la tragere;
c) corpul focosului trebuie să fie intact; proiectilele care au focoasele cu
degradări mecanice nu se admit la tragere;
d) pe brâul director şi pe suprafaţa proiectilului nu trebuie să fie rugină sau
degradări mecanice;
e) tuburile-cartuş ale loviturilor acuplate sau neacuplate nu trebuie să aibă
crăpături care să depăşească dimensiunile stabilite de normele tehnice de clasare,
turtiri sau lovituri care să împiedice încărcarea;
f) loviturile acuplate să aibă o bună sertizare a proiectilului cu tubul; se admite
o neînsemnată clătinare (mişcare laterală) a proiectilului în gura tubului, fără ca
proiectilul să iasă din tub (cu forţa mâinilor);
g) şuruburile portamorsă nu trebuie să depăşească suprafaţa fundului tubului-
cartuş;
h) încărcăturile de bază de la bombe trebuie introduse în tubul stabilizatorului
până ce gulerul tubului încărcăturii se sprijină pe retezătura tubului stabilizatorului.
(4) În cazul că se constată rugină pe loviturile de artilerie, aceasta se îndepărtează
astfel:
a) rugina de pe focoase se îndepărtează cu şmirghel de granulaţie fină;
b) rugina de pe brâurile directoare ale proiectilelor se curăţă cu praf abraziv
(de şmirghel) sau cu praf de cărămidă pisată fin şi cernut, luate pe cârpe înmuiate în
white-spirt, apoi locurile respective se şterg până la uscare şi se ung cu unsoare de tun;
c) rugina de pe proiectile şi tuburi-cartuş se îndepărtează cu ajutorul periilor
de sârmă, iar dacă nu se dispune de acestea se poate face cu şmirghel, nisip mărunt de
râu cernut sau cu praf de cărămidă pisat, presărat pe o cârpă înmuiată în degresant.
(5) Înşurubarea focoaselor (la proiectilele care nu au focoase înşurubate) se
execută de către servantul cu focoasele, sub supravegherea comandantului de piesă,
în poziţia de aşteptare. Pentru aceasta:
a) se scoate dopul de protecţie din ochiul ogivei;
b) se curăţă uşor filetul din ochiul ogivei, fără a atinge explozivul din proiectil;
c) se introduce focosul în ochiul ogivei şi se înşurubează întâi cu mâna şi apoi
cu cheia, fără a-l forţa (nu se vor folosi astfel de chei, decât cele prevăzute în lada
P.S.A. a piesei). Loviturile se pregătesc pentru tragere pe măsura necesităţii în poziţia
de tragere, după care se aşează în ladă în poziţie orizontală.
(6) Reglarea focoaselor se execută de către servantul cu focoasele cu chei
speciale prevăzute în lada P.S.A. a piesei. Pentru reglarea focoaselor se vor respecta
întocmai regulile prevăzute în manualul de cunoaştere şi instrucţie la armamentul de
artilerie respectiv.
(7) Formarea încărcăturilor. La armamentul de artilerie care trage lovituri
neacuplate şi la aruncătoare, formarea încărcăturii comandate se execută de către
servantul cu încărcăturile. Pentru formarea încărcăturilor se vor respecta regulile
prevăzute în manualul de cunoaştere şi instrucţie la armamentul de artilerie respectiv.
Art. 92 Pregătirea şi verificarea în detaliu a aparatelor de artilerie se fac
conform instrucţiunilor în vigoare.

Art. 93 Atribuţiile comandantului de baterie privind pregătirea tehnică sunt:

NESECRET
41 din 101
 NESECRET
a) să execute cel puţin o dată pe lună controlul tehnic al întreţinerii şi păstrării
armamentului şi aparaturii artileristice din dotarea bateriei şi să urmărească lichidarea
deficienţelor constatate;
b) să organizeze şi să conducă executarea lucrărilor în ziua de verificare şi de
întreţinere tehnică, precum şi la exploatarea de sezon a armamentului de artilerie şi
aparaturii şi să nu admită ca personalul care are tehnică de luptă în primire să fie
folosit, în aceste zile, în alte activităţi decât pentru întreţinerea tehnicii;
c) să execute şedinţe practice demonstrative cu ofiţerii şi gradaţii subunităţii,
privind pregătirea pieselor şi muniţiei pentru tragere, determinarea corecţiilor
individuale şi a corecţiilor datorită unor condiţii specifice în poziţia de tragere;
d) să organizeze şi să controleze verificarea legăturilor elastice, mecanismelor
şi dispozitivelor pieselor de artilerie şi aparaturii artileristice, precum şi verificarea
aparatelor de ochire ale pieselor de artilerie;
e) să primească personal muniţia necesară tragerilor de instrucţie şi să pretindă
ca acestea să aibă date despre viteza iniţială a lotului de încărcături;
f) să organizeze controlul pieselor de artilerie în vederea marşului şi pe timpul marşului;
g) să rezolve incidentele intervenite pe timpul instrucţiei şi tragerilor,
solicitând în caz de nevoie intervenţia organelor tehnice de înzestrare artileristică;
h) să se îngrijească de predarea la reparat a materialului de artilerie deteriorat,
precum şi de verificarea şi de scoaterea din reparaţie a acestuia;
i) să raporteze imediat orice pierdere sau degradare a obiectelor din
inventarele completelor pentru a se lua măsurile necesare, stabilirea
responsabilităţilor şi completarea acestora;
j) să se îngrijească ca întregul personal al bateriei să cunoască şi să aplice
regulile de exploatare, mânuire şi întreţinere a tehnicii, armamentului, muniţiei şi
aparaturii din dotare şi să ia măsuri pentru prevenirea degradărilor, accidentelor şi
avariilor.

SECŢIUNEA a 3-a
Pregătirea meteorologică

Art. 94 Pregătirea meteorologică la baterie constă în cunoaşterea

(determinarea) variaţiei condiţiilor meteorologice faţă de cele normale şi folosirea
acestora în determinarea elementelor de tragere.
Art. 95 (1) Variaţiile condiţiilor meteorologice se determină de către staţiile
meteorologice de artilerie şi se transmit subunităţilor sub formă de buletine
meteorologice atât pentru determinarea elementelor de tragere folosind sistemul
automatizat de conducere a focului, cât şi pentru determinarea elementelor prin calcul
(manual).
(2) Cererea şi structura buletinului meteorologic primit la C.C.F. Bt. sunt
prezentate în anexa nr. 7.

NESECRET
42 din 101
 NESECRET
SECŢIUNEA a 4-a
Asigurarea topogeodezică

Art. 96 (1) Subunităţile de tragere execută determinarea coordonatelor poziţiei

de tragere cu forţele şi mijloacele proprii, imediat ce au ocupat poziţia de tragere,
până la sosirea subunităţii topografice.
(2) Legarea topogeodezică cuprinde:
a) determinarea coordonatelor rectangulare şi altitudinii poziţiilor de tragere;
b) îndreptarea pieselor pe direcţia de bază.
(3) Determinarea coordonatelor se va face expeditiv, după care se vor utiliza
procedee şi mijloace mai precise.

CAPITOLUL VII
Particularităţi ale acţiunilor subunităţilor de artilerie antiblindate

SECŢIUNEA 1
Acţiunile subunităţilor de artilerie antiblindate în ofensivă

Art. 97 În ofensivă subunităţile de artilerie antiblindate (de tunuri, autotunuri,

aruncătoare de grenade, instalaţii de lansare R.A.D.) sunt destinate pentru distrugerea
tancurilor şi transportoarelor blindate din dispozitivul trupelor inamicului care se
apără, precum şi din cadrul rezervelor care execută contraatacuri, neutralizarea
personalului, distrugerea mijloacelor de foc, lucrărilor de fortificaţii permanente şi de
campanie sau altor ţinte.
Art. 98 Subunităţile de rachete antiblindate dirijate se folosesc în principal ca
forţă de intervenţie antiblindate pentru distrugerea blindatelor inamicului şi îndeosebi
a tancurilor.
Art. 99 Acţionând în compunerea forţei de intervenţie antiblindate, bateria de
artilerie antiblindate (de tunuri, autotunuri) şi bateria de rachete antiblindate dirijate,
uneori în cooperare cu subunităţi de geniu şi apărare N.B.C., îndeplinesc următoarele
sarcini specifice:
a) participarea la executarea pregătirii de foc a atacului şi a sprijinului de foc al
acestuia pe adâncimea apropiată a apărării inamicului, din poziţii de tragere
acoperite;
b) participarea la respingerea contraatacurilor inamicului;
c) participarea la asigurarea aliniamentului de introducere în luptă a F.A.U. (rezervei);
d) participarea la consolidarea aliniamentelor cucerite;
e) asigurarea flancurilor şi intervalelor.
Art. 100 (1) Pe timpul pregătirii ofensivei, bateria din compunerea forţei de
intervenţie antiblindate se desfăşoară într-un raion de dispunere sau pe baza de
plecare la ofensivă, fiind în măsură să respingă contraatacul blindatelor inamicului.
(2) Pentru executarea tragerii în pregătirea de foc a atacului, bateria ocupă
poziţiile de tragere prevăzute în timp util, înainte de trecerea la ofensivă.
Art. 101 Aliniamentele antiblindate se stabilesc în funcţie de misiunile forţei
de intervenţie antiblindate, pe direcţiile probabile de contraatac a blindatelor
inamicului, pe aliniamentele ce se prevăd a fi consolidate de trupe şi pe aliniamentele
NESECRET
43 din 101
 NESECRET
de introducere în luptă a F.A.U. (rezervelor).
Art. 102 După ce şi-a însuşit misiunea primită de la comandantul de divizion şi
a analizat situaţia, comandantul bateriei antiblindate execută recunoaşteri cu
comandanţii de plutoane. Pe timpul recunoaşterilor el precizează situaţia inamicului,
direcţiile expuse contraatacului cu blindate, situaţia şi acţiunile trupelor proprii,
raionul de dispunere a bateriei, sarcinile pe timpul pregătirii şi sprijinului de foc al
ofensivei, itinerarul de deplasare, raionul de oprire, aliniamentele antiblindate
probabile pe timpul ducerii luptei şi modul de cooperare cu detaşamentul mobil de baraje.
Art. 103 În ordinul de acţiune, structurat pe cinci paragrafe, comandantul de
baterie antiblindate precizează:
a) situaţia inamicului şi direcţiile expuse contraatacului cu blindate;
b) situaţia şi misiunea subunităţii de arme întrunite;
c) misiunile şi dispozitivul de luptă ale bateriei înainte de începerea ofensivei,
pe timpul pregătirii şi sprijinului de foc şi termenele la care să fie gata;
d) itinerarele de deplasare a bateriei antiblindate pe timpul luptei, raioanele
probabile de oprire, aliniamentele antiblindate prevăzute şi misiunile pe fiecare
aliniament;
e) modul de cooperare cu unităţile care atacă, cu celelalte mijloace
antiblindate şi cu detaşamentul mobil de baraje;
f) modul de deschidere a focului asupra blindatelor inamicului;
g) locul punctului de comandă-observare în raionul de dispunere;
h) modul de organizare a observării, indicării ţintelor şi iluminării terenului pe
timpul nopţii;
i) urgenţa, gradul şi termenul de executare a amenajării genistice şi a mascării
raionului de dispunere;
j) semnalele pentru conducerea focului, înştiinţare, cooperare şi pentru deplasare
Art. 104 Comandantul de baterie dă dispoziţiuni pentru: organizarea cercetării
şi comunicaţiilor; protecţia împotriva armelor de distrugere în masă; siguranţa
nemijlocită şi apărarea apropiată, precum şi pentru asigurarea materială, tehnică şi medicală.
Art. 105 Pe baza misiunilor primite, comandanţii de plutoane întocmesc
schema focului antiblindate al plutonului. Pe timpul ducerii luptei, comandantul forţei
de intervenţie antiblindate/bateria organizează cercetarea pe direcţiile expuse
contraatacului cu blindate, recunoaşterea raioanelor de oprire, a aliniamentelor
antiblindate şi itinerarelor de deplasare spre acestea.
Art. 106 În toate subunităţile din compunerea forţei de intervenţie antiblindate
se organizează observarea circulară şi se iau măsuri pentru descoperirea la timp a
blindatelor inamicului şi înştiinţarea despre apariţia acestora.
Art. 107 (1) În scopul asigurării continuităţii deplasării, alegerii raioanelor de
oprire, recunoaşterii şi pregătirii aliniamentelor antiblindate, deplasarea forţei de
intervenţie antiblindate este precedată de grupul de recunoaştere.
(2) La darea misiunii, comandantului grupului de recunoaştere (comandantului
de baterie) i se precizează:
a) informaţii despre inamic şi direcţiile grupului de contraatac cu blindate;
b) situaţia şi misiunile trupelor proprii;
c) compunerea grupului de recunoaştere, ora începerii deplasării şi mijlocul de transport;
d) misiunea şi modul de menţinere a legăturii cu comandantul forţei de
NESECRET
44 din 101
 NESECRET
intervenţie antiblindate;
e) locul şi ora la care se raportează rezultatul recunoaşterilor.
Art. 108 Grupul de recunoaştere se deplasează în urma subunităţilor
atacatoare. După executarea misiunii, comandantul grupului de recunoaştere
raportează rezultatele recunoaşterii şi trimite agenţi pentru întâmpinarea subunităţilor.
Art. 109 (1) Bateria de artilerie antiblindate (de tunuri, autotunuri, aruncătoare
de grenade) care asigură sprijinul direct pentru subunităţile de infanterie (vânători de
munte) constituie principalul mijloc de foc pentru lupta împotriva tancurilor şi
transportoarelor blindate ale inamicului şi pentru însoţirea cu foc a luptei subunităţii.
(2) Dispunerea subunităţilor antiblindate pe timpul pregătirii ofensive are loc în
funcţie de modul în care se execută trecerea la ofensivă.
(3) În cazul trecerii la ofensivă din mişcare, bateria aflată sau primită în sprijin
se dispune în raionul de concentrare împreună cu subunitatea sprijinită şi se
deplasează spre limita dinainte în dispozitivul acesteia. Odată cu desfăşurarea
subunităţii de infanterie şi ieşirea pe aliniamentul de atac, bateria antiblindate ocupă
poziţia de tragere şi sprijină atacul subunităţilor din eşalonul întâi.
Art. 110 Pentru executarea distrugerilor, poziţiile de tragere se vor stabili
astfel încât să asigure:
a) executarea focului asupra ţintelor repartizate, cât şi asupra altor ţinte ce pot
apărea pe direcţia de atac a bateriei;
b) dispunerea adăpostită şi mascată a pieselor înainte şi pe timpul executării tragerii;
c) ieşirea uşoară din dispozitiv, în scopul deplasării pe timpul luptei pentru
însoţirea subunităţilor;
d) conducerea eficientă a tragerilor, cel puţin în cadrul bateriei.
Art. 111 (1) Comandantul bateriei din organica batalionului primeşte misiunea,
de regulă în teren, de la comandantul unităţii respective.
(2) După primirea misiunii, el trebuie să-şi însuşească:
a) codificarea terenului şi reperele;
b) traseul limitei dinainte a apărării inamicului, dispunerea mijloacelor de foc,
a lucrărilor de fortificaţii şi a barajelor;
c) misiunea (unităţii) subunităţii manevriere pe care bateria o sprijină sau în
sectorul căreia acţionează şi modul de menţinere a legăturii cu comandantul acesteia;
d) misiunea bateriei pe timpul pregătirii de foc a atacului şi pe timpul ducerii luptei;
e) locul poziţiilor de tragere, modul de ocupare şi de amenajare genistică a acestora;
f) modul de executare a deplasării pe timpul ducerii luptei;
g) modul de cooperare cu piesele vecine;
h) modul de asigurare cu muniţie;
i) semnale pentru deschiderea, transportul şi încetarea focului, precum şi
semnale de înştiinţare.
(3) După însuşirea misiunii, comandantul de baterie este obligat:
a) să dea ordinul de luptă subordonaţilor;
b) să organizeze observarea ţintelor şi a semnalelor date de comandanţii superiori;
c) să întocmească documentele de luptă şi să determine elementele de tragere;
d) să amenajeze genistic poziţiile de tragere şi să le mascheze;
e) să aducă subunitatea în poziţia de tragere de bază;
f) să organizeze siguranţa nemijlocită şi apărarea apropiată.
NESECRET
45 din 101
 NESECRET

Art. 112 (1) Poziţiile de tragere pentru executarea nimicirilor (distrugerilor)

prin trageri prin ochire directă se pregătesc din timp şi se ocupă în noaptea care
precede trecerea la ofensivă. În funcţie de gradul de amenajare a poziţiilor, piesele se
dispun de la început în amplasamente (adăposturi) sau în adăposturi în imediata
apropiere a acestora.
(2) Comandantul de baterie conduce ocuparea poziţiilor de tragere şi
organizează observarea ţintelor repartizate.
Art. 113 La primirea comenzilor (semnalelor) sau la ora stabilită, echipele de
servanţi şi piesele ocupă platformele de tragere şi deschid focul pentru distrugerea
ţintelor stabilite. După îndeplinirea misiunii, comandantul de baterie raportează
comandantului de divizion (batalion).
Art. 114 Subunităţile care au primit numai misiunea de a distruge ţinte în
pregătirea de foc, rămân în continuare în poziţiile de tragere şi, ulterior, se regrupează
în locurile stabilite.
Art. 115 (1) Bateria din organica batalionului trece la însoţirea în luptă a
subunităţilor de infanterie (vânători de munte); deplasarea se desfăşoară astfel încât
să se asigure permanent executarea focului asupra mijloacelor de foc din fâşia de ofensivă.
(2) În cadrul bateriei, deplasarea se execută pe plutoane, astfel încât bateria să
nu rămână în urma subunităţilor celor mai înaintate, la o distanţă mai mare de 1/2 -
2/3 din distanţa loviturii directe. În funcţie de teren şi intensitatea focului inamicului,
deplasarea pieselor se execută cu braţele sau cu autovehiculele. În cazul deplasării cu
braţele, pe baza ordinului comandantului subunităţii sprijinite, echipele de servanţi
pot fi ajutate de militari din cadrul acesteia.
(3) Executarea focului are loc potrivit dispoziţiunilor comandantului căreia
subunitatea antiblindate i-a fost repartizată pentru sprijin sau din iniţiativa comandantului
bateriei. Comandantul subunităţii sprijinite asigură coordonarea focului subunităţilor de
artilerie cu cel al tancurilor de sprijin şi cu focul transportoarelor blindate.
(4) Executarea focului asupra ţintelor indicate sau descoperite se execută la
ordinul (comenzile, semnalele) comandantului de baterie. În cazul deplasării
subunităţilor pe plutoane sau în cazul luptei într-un teren accidentat sau cu acoperiri,
focul poate fi executat şi din iniţiativa comandanţilor de plutoane.
Art. 116 Pentru respingerea contraatacurilor inamicului, comandantul de
baterie organizează focul plutoanelor în strânsă legătură cu focul tancurilor de sprijin
şi al mijloacelor antiblindate din organica subunităţilor de infanterie (vânători de munte).

SECŢIUNEA a 2-a
Acţiunile subunităţilor de artilerie antiblindate în apărare

Art. 117 (1) În apărare, bateria de artilerie antiblindate este destinată pentru
distrugerea tancurilor şi transportoarelor blindate, a instalaţiilor pentru lansarea
rachetelor antiblindate, a autotunurilor, precum şi a altor mijloace de foc mobile sau
fixe din dispozitivul inamicului. Participă, de asemenea, la neutralizarea personalului
şi mijloacelor de foc, la distrugerea lucrărilor de fortificaţii permanente şi de
campanie sau altor ţinte, constituind forţa de intervenţie antiblindate.
(2) Subunităţile de artilerie antiblindate îşi îndeplinesc sarcinile specifice, de
NESECRET
46 din 101
 NESECRET
regulă, prin trageri prin ochire directă. În anumite situaţii ele pot executa sarcini
specifice şi din poziţii de tragere acoperite.
Art. 118 Subunităţile de rachete antiblindate dirijate se folosesc pentru
distrugerea blindatelor inamicului şi îndeosebi a tancurilor, constituind forţa de
intervenţie antiblindate, alături de bateria de artilerie antiblindate.
Art. 119 În apărare, sarcina specifică de bază a subunităţilor antiblindate o
constituie lupta împotriva tancurilor inamicului.
Art. 120 În raport cu destinaţia şi sarcinile pe care le îndeplinesc în cadrul
sistemului apărării antiblindate, subunităţile antiblindate se pot folosi pentru:
a) constituirea forţelor de intervenţie antiblindate;
b) sprijinul prin foc al subunităţilor luptătoare.
Art. 121 (1) Acţionând în compunerea forţei de intervenţie antiblindate, bateria
de artilerie antiblindate (de tunuri, autotunuri) şi bateria de rachete antiblindate
dirijate îndeplinesc următoarele sarcini specifice:
a) distrugerea blindatelor şi îndeosebi a tancurilor inamicului;
b) distrugerea/neutralizarea personalului şi mijloacelor de foc;
c) menţinerea aliniamentelor de contralovitură/contraatac;
d) asigurarea flancurilor, intervalelor şi spatelui dispozitivului propriu;
e) închiderea breşelor create în dispozitivul propriu prin folosirea de către
inamic a A.D.M.N.B.C.
(2) Bateria de artilerie antiblindate din compunerea forţei de intervenţie
antiblindate poate participa, pe baza dispoziţiunilor eşalonului superior, la
contrapregătire, executând sarcini specifice din poziţii acoperite sau prin trageri prin
ochire directă.
Art. 122 Pentru ducerea cu succes a luptei împotriva blindatelor inamicului,
forţa de intervenţie antiblindate poate fi întărită cu subunităţi de pionieri. Ea poate să
acţioneze, de asemenea, împreună cu detaşamentul mobil de baraje.
Art. 123 (1) Pentru îndeplinirea sarcinilor, forţa de intervenţie antiblindate
ocupă un raion de dispunere de bază (de rezervă) şi pregăteşte aliniamente
antiblindate pe una sau mai multe direcţii favorabile pătrunderii tancurilor în
adâncimea apărării. Raioanele de dispunere de bază şi de rezervă, precum şi
aliniamentele antiblindate se stabilesc de comandantul unităţii de arme întrunite în
cadrul căreia s-a constituit forţa de intervenţie antiblindate.
(2) Raionul de dispunere de bază (de rezervă) se alege în adâncimea
dispozitivului de luptă al unităţii de arme întrunite, pe direcţia cea mai probabilă de
pătrundere a tancurilor inamicului, într-un loc care să permită desfăşurarea
subunităţilor şi executarea focului antiblindate cu eficacitate maximă şi deplasarea cu
uşurinţă pe aliniamentele antiblindate. În acest raion bateria se desfăşoară în
dispozitiv de luptă, execută amenajarea genistică şi este în măsură să ducă lupta
împotriva blindatelor pătrunse în adâncime sau, la ordin, să se deplaseze pe unul din
aliniamentele antiblindate.
(3) Aliniamentele antiblindate se aleg, în funcţie de sarcinile specifice forţei de
intervenţie antiblindate, pe direcţiile probabile de atac cu tancuri, pe aliniamentul
prevăzut pentru executarea contraatacului cu F.A.U. (rezerva) sau către flancuri şi în
intervale. Ele trebuie să permită desfăşurarea în timp scurt a subunităţilor şi
executarea focului antiblindate. Pe fiecare aliniament antiblindate se amenajează
NESECRET
47 din 101
 NESECRET
platforme de tragere posturi de cercetare, puncte de comandă, se organizează sistemul
de foc, se recunosc şi se amenajează căile de acces.
Art. 124 Ori de câte ori este posibil, timpul de deplasare şi de desfăşurare a
bateriei din raionul de dispunere pe aliniamentele antiblindate se verifică prin
deplasarea unei piese.
Art. 125 La stabilirea raionului de dispunere de bază (de rezervă) şi
aliniamentelor antiblindate se va avea în vedere necesitatea asigurării cooperării
subunităţilor antiblindate cu celelalte elemente ale dispozitivului de luptă (raioane
antiblindate, aliniamente de tragere ale rezervelor de tancuri, poziţii de tragere ale
subunităţilor de artilerie, aliniamentele detaşamentelor mobile de baraje, puncte de
sprijin ale subunităţilor din compunerea F.A.U. din adâncimea dispozitivului),
precum şi folosirea obstacolelor naturale din teren. Flancurile raionului de dispunere
şi aliniamentelor antiblindate trebuie să se sprijine, ori de câte ori este posibil, pe
obstacole tari din teren (localităţi, păduri, lacuri).
Art. 126 În raionul de dispunere şi pe aliniamentul antiblindate dispozitivul de
luptă al bateriei de artilerie antiblindate şi bateriei de rachete antiblindate dirijate care
face parte din forţa de intervenţie antiblindate, trebuie să asigure:
a) executarea tragerilor prin ochire directă de către toate piesele, pe direcţiile
probabile de atac cu blindate ale inamicului, de la distanţe mari;
b) cooperarea cu foc a plutoanelor;
c) eşalonarea în adâncime a poziţiilor de tragere ale plutoanelor;
d) apărarea circulară a bateriei în raionul de dispunere şi pe aliniamentele antiblindate;
e) executarea focului de flanc asupra blindatelor inamicului;
f) manevra plutoanelor în interiorul raionului de dispunere al bateriei şi pe
aliniamentul antiblindate, pentru întărirea apărării pe direcţiile ameninţate.
Art. 127 (1) Cooperarea cu foc în cadrul bateriei se asigură prin dispunerea
pieselor antiblindate unele faţă de altele, la intervale şi distanţe de până la 100 m, iar
a instalaţiilor de lansare pentru rachetele antiblindate dirijate la intervale de 200-300
m şi la distanţe de 400-600 m.
(2) Bateriile de artilerie antiblindate se dispun la intervale aproximativ egale
sau mai mici decât jumătate din distanţa loviturii directe, iar bateriile de rachete
antiblindate dirijate la distanţe şi intervale aproximativ egale cu jumătate din distanţa
de tragere maximă.
Art. 128 După primirea misiunii, analiza situaţiei şi participarea la
recunoaşterile cu comandantul unităţii de arme întrunite, comandantul de baterie din
compunerea forţei de intervenţie antiblindate, în afara problemelor generale reţinute
pe timpul recunoaşterilor, trebuie să-şi însuşească (precizeze):
a) direcţiile probabile de atac ale inamicului cu blindate şi cantitatea acestora
(îndeosebi a tancurilor) pe fiecare direcţie;
b) raionul de dispunere de bază (de rezervă), aliniamentele antiblindate şi
misiunile ce revin forţei de intervenţie antiblindate pe fiecare din acestea;
c) dispunerea celorlalte elemente ale dispozitivului de luptă al subunităţii şi
modul de rezolvare a problemelor de cooperare cu acestea, în raionul de dispunere de
bază şi de rezervă, precum şi pe fiecare aliniament;
d) modul de organizare a manevrei din raionul de dispunere pe aliniamentele
antiblindate;
NESECRET
48 din 101
 NESECRET
e) semnalele de conducere stabilite pentru forţa de intervenţie antiblindate.
Art. 129 Comandantul de baterie execută recunoaşterile cu subordonaţii în
raioanele de dispunere (de bază şi de rezervă) şi pe aliniamentele antiblindate (când
apărarea se organizează în contact şi sub presiunea inamicului, recunoaşterile pe
aliniamente se execută în ordinea importanţei acestora).
Art. 130 În ordinul de acţiune, structurat pe cele 5 paragrafe, comandantul de
baterie precizează:
a) informaţii despre inamic şi îndeosebi despre posibilităţile sale de a acţiona
cu blindatele, pe direcţii şi în adâncime;
b) misiunea unităţii şi a subunităţilor cu care bateria cooperează pe timpul
luptei cu blindatele inamicului;
c) sarcinile specifice şi implicite ale bateriei, poziţiile de tragere în raionul de
dispunere şi pe aliniamentele antiblindate, itinerarele şi modul de deplasare a
plutoanelor pe aliniamente, fâşia de tragere de bază şi complementară (sectoarele de
tragere ale plutoanelor), manevra între raioanele de dispunere (aliniamentele
antiblindate) şi în cadrul acestora;
d) modul de deschidere a focului asupra blindatelor inamicului şi locul de
dispunere a autovehiculelor şi modul de aprovizionare cu muniţie pe timpul luptei;
e) locul postului de cercetare, punctului de comandă în raionul de dispunere şi
pe fiecare aliniament antiblindate;
f) modul de organizare a observării şi iluminării terenului pe timpul nopţii;
g) semnale de conducere, înştiinţare şi cooperare;
h) termenele la care trebuie să fie gata sistemul de foc în raionul de dispunere
şi pe fiecare aliniament antiblindate.
Art. 131 Odată cu executarea recunoaşterilor şi darea misiunilor şi sarcinilor
pe fiecare aliniament, comandantul de baterie precizează şi modul de cooperare cu
subunităţile sau cu celelalte elemente care acţionează pe aliniamentul respectiv.
Art. 132 Dacă timpul la dispoziţie pentru organizarea respingerii atacului cu
tancuri este scurt, comandantul bateriei, la darea misiunilor indică, în prima urgenţă,
numai acele probleme care asigură realizarea dispozitivului de luptă şi executarea focului.
Art. 133 Pentru conducerea tragerilor, comandantul de baterie trece pe harta sa
de lucru, pentru raioanele de dispunere de bază şi pentru fiecare aliniament
antiblindate următoarele:
a) codificarea obiectelor din teren şi reperele;
b) sistemul de observare şi de iluminare;
c) locul fiecărei piese;
d) fâşia de tragere de bază şi complementară a bateriei şi sectoarele de tragere
ale plutoanelor;
e) aliniamentele de deschidere a focului şi modul de executare a acestuia;
f) manevra între raioanele de dispunere (aliniamentele antiblindate) şi în cadrul acestora;
g) date privind siguranţa nemijlocită şi apărarea apropiată;
h) semnale de conducere, înştiinţare şi cooperare.
Art. 134 Până la începerea ofensivei inamicului, forţa de intervenţie
antiblindate se dispune în raionul de dispunere de bază, cu respectarea tuturor
măsurilor de asigurare de luptă şi desfăşoară activităţile pentru desăvârşirea pregătirii
luptei pe aliniamentele antiblindate şi în raionul de dispunere de rezervă.
NESECRET
49 din 101
 NESECRET
Art. 135 (1) În scopul asigurării unei permanente capacităţi de luptă împotriva
blindatelor inamicului, se numesc subunităţi (un pluton din cadrul bateriei) de
serviciu. În situaţiile în care pregătirea tragerii şi conducerii focului pe aliniamentele
antiblindate nu a fost terminată, subunităţile destină, în acest scop, personalul minim
necesar, asigurând în acelaşi timp posibilitatea intervenţiei pe aliniamente sau
respingerii atacului prin surprindere cu participarea tuturor pieselor.
(2) Pe fiecare itinerar de deplasare se amenajează drumurile, se repară podurile
şi se recunosc şi pregătesc căi de varientare. În fâşiile (sectoarele) de tragere din
raioanele de dispunere şi pe aliniamentele antiblindate se curăţă câmpul de tragere, se
stabilesc (plantează) repere şi se măsoară distanţele la ele, se amenajează puncte de
observare şi se organizează cercetarea şi înştiinţarea; pentru piese se amenajează
platforme de tragere şi nişe pentru muniţie, iar în raionul de dispunere, adăposturi
pentru servanţi.
Art. 136 În situaţiile în care, din indicii activităţilor prin foc executate de
inamic cu artileria, aviaţia sau cu alte mijloace, rezultă că raionul de dispunere de
bază a fost descoperit, forţa de intervenţie antiblindate la ordinul (cu aprobarea)
comandantului unităţii de arme întrunite, ocupă raionul de dispunere de rezervă.
Art. 137 La ordinul (semnalul) comandantului de baterie, forţa de intervenţie
antiblindate se deplasează pe aliniamentul antiblindate ordonat, ocupă poziţiile
prevăzute şi deschide focul asupra blindatelor inamicului.
Art. 138 Forţa de intervenţie antiblindate trebuie să fie permanent în măsură să
ocupe, la ordin, aliniamente nepregătite îndeosebi pe direcţiile pe care inamicul a
realizat, prin surprindere, pătrunderea cu blindate sau pe direcţiile pe care s-au
executat lovituri cu A.D.M.N.B.C.
Art. 139 În scopul deplasării organizate şi desfăşurării în timp scurt a forţei de
intervenţie antiblindate pe un aliniament, subunităţile sunt devansate de grupul de
recunoaştere cu sarcina de a verifica viabilitatea itinerarului, a conduce subunităţile
(piesele) în poziţii, a executa cercetarea N.B.C. şi a urmări situaţia inamicului. În
cazul că aliniamentul prevăzut nu poate fi ocupat, la ordinul comandantului sau din
proprie iniţiativă, recunoaşte un nou aliniament şi pregăteşte ocuparea acestuia de
către subunităţi.
Art. 140 Comandantul de baterie din compunerea forţei de intervenţie
antiblindate conduce focul din punctul de comandă. El se dispune în poziţia de
tragere a bateriei, într-un loc din care să se asigure observarea în fâşia de tragere,
conducerea subunităţilor şi focului acestora.
Art. 141 Raionul antiblindate se organizează şi se ocupă de către subunităţile
destinate în acest scop, pe timpul pregătirii apărării. Când nu se dispune de suficiente
mijloace antiblindate, pe anumite direcţii, se pregătesc din timp poziţii de raioane
antiblindate, care se ocupă de subunităţi antiblindate retrase, regrupate de pe alte
direcţii sau aduse din adâncime.
Art. 142 Dispunerea bateriei şi activităţile desfăşurate de comandanţi şi
subunităţi pentru pregătirea şi ducerea luptei în raionul antiblindate sau într-o poziţie
de raioane antiblindate sunt similare celor desfăşurate în cadrul raionului de
dispunere al forţei de intervenţie antiblindate (pe un aliniament antiblindate).
Art. 143 Dispunerea bateriei în cadrul raionului de apărare al subunităţii
sprijinite trebuie să asigure:
NESECRET
50 din 101
 NESECRET
a) posibilitatea executării focului cu toate piesele asupra tancurilor şi
transportoarelor blindate, pe toate direcţiile favorabile de atac din faţă şi de pe flancuri;
b) executarea focului cu maximum de eficacitate şi realizarea unui sistem de
foc închegat;
c) menţinerea cooperării între plutoane şi celelalte mijloace de foc antiblindate
din punctul de sprijin, cu subunităţile batalionului;
d) posibilitatea realizării conducerii şi manevrei în ascuns a plutoanelor;
f) reducerea vulnerabilităţii faţă de focul executat de inamic cu armamentul de
infanterie, de pe tancuri şi cu artileria.
Art. 144 Dispunerea plutoanelor în cadrul bateriei în raionul de apărare se face
eşalonat, pe întreaga adâncime a acestuia şi către flancuri. Se interzice adoptarea unor
dispozitive de luptă liniare.
Art. 145 În afară de poziţiile de tragere de bază, se aleg şi se pregătesc poziţii
de tragere de rezervă, în limitele adâncimii raionului de apărare al batalionului, la cel
puţin 150-200 m faţă de poziţiile de bază sau înapoia acestora, în funcţie de concepţia
ducerii luptei de către batalion.
Art. 146 Pentru executarea tragerii la distanţe mari, în faţa limitei dinainte,
pentru sprijinul replierii siguranţei de luptă şi pentru respingerea atacurilor executate
de inamic în scop de cercetare, unele baterii pregătesc şi ocupă poziţii de tragere
vremelnice.
Art. 147 Până la începerea atacului blindatelor inamicului, bateria antiblindate
nu trebuie să-şi demaşte dispozitivul. Pentru distrugerea blindatelor care execută
acţiuni de cercetare sau a altor ţinte importante se numesc piese de serviciu care
execută focul din poziţiile de tragere vremelnice. În funcţie de caracterul acţiunilor
inamicului, ziua, echipele de servanţi şi piesele pot sta în adăposturi asigurându-se
permanenţa observării în fiecare poziţie de tragere; pe timp de noapte sau în condiţii
de vizibilitate redusă, piesele pot ocupa poziţiile de tragere.
Art. 148 (1) În timpul pregătirii de foc a inamicului piesele antiblindate şi
echipele de servanţi, cu excepţia celor de serviciu, se găsesc în adăposturi. La
semnalul de înştiinţare despre apariţia tancurilor, observatorii cheamă echipele de
servanţi, piesele se scot pe platformele de tragere şi se pregătesc pentru luptă.
(2) Focul se deschide la comanda comandantului de baterie sau după cum a
fost stabilit din timp.
(3) Pentru pregătirea executării focului asupra tancurilor de către subunităţile
antiblindate din compunerea rezervelor antiblindate sau din raioanele de apărare,
fiecărei baterii i se stabileşte fâşie de tragere de bază şi complementară.
Art. 149 (1) În fâşiile (sectoarele) de tragere se aleg, iar dacă este necesar se
plantează, suplimentar, repere de tragere şi se măsoară distanţele până la acestea. În
sistemul de repere se includ numerele lor şi reperele indicate de comandantul unităţii
de arme întrunite.
(2) La fiecare punct de comandă-observare şi la fiecare pluton se organizează
observarea blindatelor şi înştiinţarea, se pregătesc cu minuţiozitate aparatele pentru
NESECRET
51 din 101
 NESECRET
observarea tragerilor, piesele şi muniţia.
CAPITOLUL VIII
Comunicaţii

SECŢIUNEA 1
Echipamentul de comunicaţii

Art. 150 Plutonul sau bateria de artilerie utilizează atât echipament pentru
legături radio, cât şi fir. În funcţie de situaţia tactică şi de echipamentul avut la
dispoziţie, legătura radio sau fir va deveni pe rând de bază sau de rezervă. Pentru
fiecare tip de legătură există avantaje şi dezavantaje. De exemplu, legăturile radio
asigură mobilitate şi viteză în realizarea lor, dar sunt afectate de războiul electronic
dus de inamic. Legăturile telefonice nu sunt afectate de războiul electronic, dar
limitează mobilitatea şi se instalează mai greu. De aceea, un punct forte pentru un
sistem de legături determină o slăbiciune pentru celălalt.
Art. 151 Comunicaţiile trebuie făcute astfel încât să asigure folosirea cât mai
bună a resurselor disponibile la un moment dat. Trebuie făcut tot posibilul pentru a
avea un sistem de comunicaţii de rezervă la cel folosit. Ideal, pe timpul deplasărilor şi
în prima fază a ocupării dispozitivului de luptă, ar fi bine să se folosească
comunicaţiile radio şi apoi, dacă timpul permite, să se instaleze şi să se folosească
legăturile fir. Dacă mijloacele radio nu sunt disponibile sau sunt defecte trebuie să se
realizeze legături fir.
Art. 152 (1) Grupa comunicaţii a bateriei asigură personalului bateriei implicat
în realizarea legăturilor asistenţă în instalarea, operarea şi întreţinerea sistemului de
comunicaţii. De asemenea, personalul bateriei participă la instalarea, operarea şi
întreţinerea sistemului de comunicaţii.
(2) Comandantul grupei de comunicaţii consiliază comandantul de baterie pe
probleme de comunicaţii. Doi transmisionişti ajută la instalarea şi întreţinerea
sistemului de legături fir şi a materialelor.
(3) Comandantul grupei de comunicaţii are următoarele atribuţii:
a) sfătuieşte (consiliază) comandantul de baterie pe probleme de comunicaţii
pe timpul alegerii poziţiei de tragere;
b) verifică întreţinerea echipamentului de comunicaţii a bateriei;
c) se pune de acord cu şeful S6 al divizionului pe probleme de siguranţa
comunicaţiilor, echipamente, piese de schimb, reparaţii şi instrucţie de comunicaţii.

SECŢIUNEA a 2-a
Sistemul de comunicaţii fir al bateriei

Art. 153 Bateria sau plutonul de artilerie se bazează pe legăturile fir pentru a-şi
asigura nevoile interne de comunicare. Fiecare punct de conducere a focului
plutoanelor este conectat prin legătură fir cu centrul de conducere a focului bateriei.
Art. 154 Comenzile de tragere sunt transmise din centrul de conducere a
focului bateriei către punctele de conducere a focului plutoanelor, iar la piese acestea
ajung prin voce (transmise de comandantul de pluton) sau prin intermediul staţiilor de
comunicare portative.
NESECRET
52 din 101
 NESECRET
Art. 155 (1) Grupul de recunoaştere asigură legături imediat după sosirea în
P.T. a bateriei (plutonului). Dacă se acţionează întrunit pe baterie, legăturile se
asigură între piese şi centrul de conducere a focului bateriei.
(2) În cadrul raionului bateriei, legăturile fir se realizează cu fiecare dintre
poziţiile de tragere stabilite pentru plutoane.
(3) Pe fire se pune o etichetă cu numărul piesei. Firele întinse la piesă vor fi
ancorate de un alt ţăruş situat în faţa pieselor şi de unul aflat lângă piesă. Traseul
urmat pentru întinderea firului va fi ales în funcţie de teren şi de lungimea firului avut
la dispoziţie.
Art. 156 (1) Pentru subunităţile care dispun de sistem de conducere
automatizat, imediat după ocuparea poziţiei de tragere se instalează o legătură fir
pentru comunicaţii digitale.
(2) Procedura de instalare este identică cu cea prezentată anterior, exceptând
faptul că firele se conectează la terminalul de la piesă şi la calculatorul de baterie.
Firele se ancorează de ţăruşi pentru reducerea stricăciunilor provocate de
autovehicule şi personal. Dacă timpul permite şi există suficient fir, legăturile digitale
trebuie construite prin faţa pieselor, pentru a minimaliza deranjamentele
(stricăciunile). ATENŢIE! Nu se folosesc telefoane pe legăturile digitale. Ele pot
distruge calculatorul de baterie.
Art. 157 (1) Legătura cu divizionul se realizează prin legătură digitală sau
voce. În cele mai multe cazuri, legătura externă se realizează prin radio. Limita la
care se instalează şi se îmbunătăţesc (definitivează) legăturile depinde de aprecierea
timpului pe care bateria îl va petrece în această poziţie.
(2) Toate legăturile fir trebuie identificate prin etichete la fiecare capăt şi ţăruş.
Acest lucru ajută la remedierea defecţiunilor. Etichetele trebuie pregătite şi înscrise în
concordanţă cu semnalele şi procedurile de acţiune folosite.
Art. 158 (1) Structura legăturilor radio de baterie. Bateria din divizionul cu
misiunea de sprijin direct operează în două reţele radio externe şi una internă.
NOTĂ: Reţeaua de sprijin prin foc a subunităţii de arme întrunite este
monitorizată pentru a permite ofiţerului cu conducerea focului să anticipeze sarcinile
specifice şi să urmărească lupta subunităţilor.
Art. 159 (1) Reţeaua radio de conducere a divizionului (voce). Aceasta este o
reţea sigură pentru conducere şi control şi pentru informaţiile furnizate de cercetare.
(2) Operaţiile şi cercetarea intră în centrul de control al reţelei. Comandantul
bateriei, administratorul bateriei, comandanţii de plutoane, locţiitorul comandantului
plutonului, C.C.F. şi grupa muniţie operează în această reţea.
Art. 160 Reţelele de conducere a focului. Acestea sunt reţele de conducere
tactică a focului şi sunt repartizate pentru fiecare baterie. C.C.F. Dn. este centrul de
control al reţelelor. Reţelele sunt folosite pentru transmiterea digitală a informaţiilor.
La nevoie, ele pot fi transformate în reţele prin voce. Fiecare punct de conducere a
focului de la pluton operează în această reţea şi comunică digital cu C.C.F. Dn.
folosind calculatorul de baterie. La ordin, P.C.F. de la pluton poate folosi această
reţea pentru a comunica cu grupa de sprijin prin foc de la companie, observatorii
înaintaţi, grupa de sprijin prin foc de la batalion, observatorii aerieni şi echipajul
radarelor.
Art. 161 Reţeaua de conducere şi executare a focului bateriei. Pentru această
reţea se folosesc staţiile radio de la piese (fiecare piesă are staţie radio, plus 1 staţie
NESECRET
53 din 101
 NESECRET
radio pe maşina tip muniţie), P.C.F, comandantul bateriei şi comandanţii de plutoane.
CAPITOLUL IX
Proceduri de siguranţă a tragerilor

SECŢIUNEA 1
Responsabilităţi

Art. 162 Capitolul IX introduce conceptul de siguranţă a tragerilor pe linie

ierarhică. Urmând acest concept, ierarhia de comandă a bateriei este răspunzătoare de
siguranţa activităţilor pe timpul tragerilor, instrucţiei şi luptei. Totuşi, dacă situaţia
concretă din teren impune restricţionări mult mai mari decât cele incluse în acest
capitol, vor fi respectate cele impuse de situaţia concretă din teren.
Art. 163 (1) Responsabilităţile comandanţilor de unităţi şi subunităţi:
a) comandanţii de la toate nivelurile stabilesc şi menţin un program de instruire
şi verificare a personalului pe linie de siguranţă a tragerilor;
b) scopul acestui program este de a antrena şi specializa, în mod individual,
membrii bateriei în ceea ce priveşte procedurile de siguranţă a tragerilor pe linia
atribuţiilor specifice;
c) când comandantul consideră că personalul din subordine a atins nivelul cerut
de respectarea normelor de siguranţă, îi certifică pe aceştia ca fiind competenţi în a-şi
îndeplini îndatoririle.
(2) Responsabilităţile comandantului de baterie:
a) răspunde de siguranţa activităţilor pe parcursul tuturor fazelor tragerilor ce
se desfăşoară sub directa sa supraveghere;
b) alege şi instruieşte (antrenează) personalul necesar pe probleme de siguranţă
a tragerilor, controlează această activitate prin delegarea de competenţe către
personalul selectat;
c) personalul se compune – dar nu este limitat numai la aceştia – din
comandantul bateriei, locţiitorul comandantului bateriei, comandanţii de plutoane,
comandantul piesei de bază (locţiitorii comandanţilor de plutoane), iar dacă una din
aceste persoane lipseşte, un alt membru al personalului specializat şi atestat în
proceduri de siguranţă a tragerilor, va executa verificările necesare.
(3) Comandantul de baterie este responsabil de punerea în practică a
activităţilor de siguranţă la fiecare pluton. El se asigură că fiecare comandant de
pluton are datele de siguranţă (unghiuri de nivel minime, limite stânga-dreapta,
distanţe minime şi maxime).
(4) Responsabilităţile ofiţerului cu conducerea focului:
a) calculează datele de siguranţă şi completează tabelele cu limitele de
siguranţă cu ultimele modificări rezultate în urma executării reglajului pe repere de
tragere;
b) marchează pe hartă sau planşetă zona de impact, fiind asistat în îndeplinirea
sarcinilor sale de către comandantul grupei de conducere a focului;
c) se asigură că toate elementele de tragere sunt în limitele admise, înainte ca
NESECRET
54 din 101
 NESECRET
acestea să fie comunicate subunităţilor de tragere;
SECŢIUNEA a 2-a
Îndatoririle personalului

Art. 164 În mod obişnuit, nu se admite prezenţa unui ofiţer însărcinat numai cu
executarea activităţilor de siguranţă pe timpul tragerilor. Aceste activităţi sunt
îndeplinite de către comandantul plutonului. Poate folosi jaloane de siguranţă sau
limitatoare montate la piesă pentru a se asigura că nici o limită de siguranţă nu este depăşită.
Art. 165 Întregul personal de comandă trebuie să cunoască prevederile
instrucţiunilor în vigoare referitoare la siguranţa tragerilor, corecţiile individuale ale
pieselor şi reglementările particulare ale poligonului de tragere. În cazul în care
prevederile documentelor vin în contradicţie cu particularităţile poligonului, vor fi
executate cele din urmă.
Art. 166 (1) Îndatoririle specifice ale personalului înainte de executarea tragerilor.
(2) Îndatoririle comandantului de pluton:
a) întocmirea şi verificarea schemei cu limitele de siguranţă;
b) verificarea cererii pentru asigurarea muniţiei şi fişei cu elementele de
siguranţă pentru a se asigura că numai muniţia autorizată (admisă) este trasă;
c) prevenirea oricăror încălcări ale siguranţei tragerii;
d) verificarea paralelismului axei ţevii cu axa optică a aparatelor de ochire;
e) verificarea îndreptării plutoanelor pe direcţia de bază;
f) determinarea şi verificarea unghiurilor de nivel minime;
g) compararea unghiului de nivel minim calculat, cu unghiului de nivel minim
corespunzător distanţei minime de pe schema cu limitele de siguranţă. Se foloseşte
cel mai mare dintre cele două, ca unghi de nivel minim;
h) verificarea limitelor de siguranţă pe care le are înscrise comandantul de
piesă. Asigurarea informării comandanţilor de piesă despre prezenţa trupelor proprii
în zone în care s-ar putea să fie expuse focului propriu;
i) supravegherea şi verificarea amplasării ţăruşilor, limitatoarelor de siguranţă;
j) verificarea realizării condiţiilor de executare a focului în siguranţă.
(3) Îndatoririle comandantului de piesă:
a) coordonarea activităţii echipei de servanţi pentru realizarea măsurilor de
siguranţă a tragerii;
b) verificarea proiectilelor şi focoaselor existente la piesă;
c) înscrierea în carnetul comandantului de piesă a limitelor de siguranţă;
d) supravegherea şi verificarea amplasării limitatoarelor de siguranţă.
Art. 167 (1) Îndatoririle specifice ale personalului pe timpul tragerii.
(2) Îndatoririle comandantului de pluton:
a) supraveghează activitatea personalului în îndeplinirea atribuţiilor pe linia
siguranţei tragerii;
b) verifică dacă încărcăturile, proiectilele şi focoasele sunt numai acelea
prevăzute pentru tragere;
c) urmăreşte ca loviturile să nu fie trase sub valoarea unghiului de nivel minim
sau peste valoarea unghiului de nivel maxim;
d) urmăreşte ca loviturile să nu fie trase peste limitele de siguranţă în direcţie;
e) urmăreşte ca proiectilele completate cu focoase cu funcţionare la un anumit
NESECRET
55 din 101
 NESECRET
interval de timp să nu depăşească limitele prevăzute în diagrama de siguranţă.
(3) Îndatoririle comandantului de piesă:
a) verifică starea muniţiei;
b) verifică dacă încărcăturile, proiectilele şi focoasele sunt numai acelea
prevăzute pentru tragere;
c) inspectează vizual dacă tipul focoaselor care completează proiectilele este
cel corect, gradaţiunea pe focos (dacă este cazul), iar încărcătura de azvârlire este
corect formată şi încărcată pentru fiecare lovitură;
d) verifică dacă numărul săculeţilor de pulbere rămaşi după formarea
încărcăturii de azvârlire este cel corect înainte de încărcare şi darea focului pentru
fiecare lovitură;
e) urmăreşte ca loviturile să nu fie trase sub valoarea unghiului de nivel minim
sau peste valoarea unghiului de nivel maxim;
f) urmăreşte ca loviturile să nu fie trase peste limitele de siguranţă în direcţie;
g) urmăreşte ca proiectilele completate cu focoase cu funcţionare la un anumit
interval de timp să nu depăşească limitele prevăzute în diagrama de siguranţă;
h) la orice comandă la care nu se poate trage, se comandă “VERIFICAŢI
ELEMENTELE DE PE APARATELE DE OCHIRE” şi se comunică motivele pentru
care nu se trage.
(4) Exemple de condiţii în care se amână darea focului:
a) săculeţe de pulbere expuse focului deschis;
b) personal ce fumează lângă piese sau lângă muniţie;
c) manipularea periculoasă a muniţiei;
d) focoase fuzante reglate anterior, în cazul când nu se mai continuă tragerea;
e) personal sau aeronave în faţa piesei;
f) neinspectarea camerei de încărcare şi a ţevii după fiecare lovitură trasă;
g) necurăţarea camerei de încărcare.
Art. 168 După terminarea tragerii, la piese se execută următoarele:
a) se verifică dacă săculeţele de pulbere nefolosite sunt dispuse în locul aprobat
şi depozitate în mod corespunzător (în lăzi vopsite în roşu);
b) se verifică dacă muniţia rămasă este corect inventariată, reîmpachetată şi
returnată la punctul de aprovizionare cu muniţie;
c) se controlează poziţia de tragere.

SECŢIUNEA a 3-a
Măsuri ajutătoare pentru siguranţa tragerilor

Art. 169 (1) Ofiţerul cu conducerea focului pregăteşte schemele cu limitele de

siguranţă pentru a fi folosite de către personalul autorizat (atestat) pe probleme de
siguranţa tragerii. Măsurile şi mijloacele ajutătoare pentru siguranţa tragerilor sunt
folosite pentru ca numai elementele de tragere sigură să fie folosite în poziţia de
tragere. Două asemenea mijloace ajutătoare sunt ţăruşii şi limitatoarele de siguranţă.
Acestea sunt folosite ca ajutor vizual de verificare pentru ca piesa să rămână în cadrul
limitelor de siguranţă.
(2) Mijloacele ajutătoare pentru piese se amplasează atât pentru direcţie, cât şi
pentru bătaie.
NESECRET
56 din 101
 NESECRET
(3) Pentru direcţie:
a) se înregistrează deriva pe limita stângă;
b) se ocheşte punctul de ochire;
c) în stânga ţevii se înfige în pământ un ţăruş; ţăruşul trebuie să fie în contact
cu ţeava;
d) pentru limita dreaptă se procedează analog.
(4) Pentru bătaie:
a) se înregistrează pe înălţătorul mecanic unghiul de nivel maxim permis de
limita de siguranţă;
b) pe tambur se marchează cu bandă adezivă, în dreptul indexului valoarea
maximă a unghiului de nivel;
c) pentru unghiul de nivel minim se procedează analog;
d) se fixează limitatoare pentru acţionarea în înălţime a ţevii.

CAPITOLUL X
Logistica

SECŢIUNEA 1
Responsabilităţi

Art. 170 În luptă, logistica este necesară pentru a susţine bateria de artilerie.
Pentru asigurarea proviziilor şi serviciilor sunt necesare planificarea şi coordonarea
detaliată. Personalul de bază îndrumă şi este responsabil după cum urmează:
a) comandantul de baterie are responsabilitatea generală pentru acţiunile de
logistică, fiind asistat de administratorul de baterie;
b) administratorul bateriei coordonează şi conduce activităţile de
aprovizionare pe adâncimea apropiată, asigură evacuarea şi raportarea oportună a
pierderilor, de asemenea solicită înlocuitorii şi răspunde de repartizarea militarilor în
cadrul bateriei.

NESECRET
57 din 101
 NESECRET
SECŢIUNEA a 2-a
Completul logistic

Art. 171 În mod normal, sprijinul este asigurat prin trimiterea automată către
baterie a proviziilor şi echipamentului la momente specificate. Completul logistic
include majoritatea claselor de provizii (mai puţin clasa V), corespondenţa,
personalul şi sistemele de armament înlocuite, atunci când este cazul. Principalul mod
de primire a completului logistic este prin punctul de aprovizionare (distribuire)
logistic. Un astfel de punct este o poziţie identificabilă în care reprezentantul pentru
aprovizionare al bateriei sau ghidul pot lua legătura cu completul logistic pentru a-l
conduce către poziţia bateriei sau plutonului. Amplasamentul acestui punct este ales
de centrul de conducere logistică (C.C.L.) şi este făcut cunoscut tuturor elementelor;
de obicei este dispus pe itinerarul principal de aprovizionare, în apropierea
formaţiunilor de servicii înaintate.

SECŢIUNEA a 3-a
Interfaţa bateriei cu C.C.L.

Art. 172 (1) Formaţiunea logistică se află în mod normal în raionul

divizionului (batalionului) şi constă din secţiile de mentenanţă, aprovizionare şi
muniţii. Aceste elemente pot fi în totalitate sau parţial organice divizionului sau
primite de acesta sub control. Sprijinul poate fi acordat de către echipele subordonate
temporar bateriei sau poate fi acordat doar la cerere. Pe timpul acţiunilor tactice,
grupele de mentenanţă pot fi subordonate temporar bateriilor. Grupa de aprovizionare
(comandantul ei) rămâne de obicei cu bateria şi acţionează ca executant logistic
principal al acesteia. Serviciul alimente şi grupa de muniţii sunt de regulă concentrate
în cadrul formaţiunilor logistice. Ele asigură sprijinul necesar bateriei prin trimiterea
hranei şi muniţiei la aceasta, atunci când este necesar.
(2) Mijloacele de mentenanţă, aprovizionare şi muniţii pot fi organice bateriei
de artilerie sau pot fi concentrate la nivel divizion prin organizarea potrivit misiunii.
Art. 173 Aprovizionarea, asigurarea logistică, sistemele de armament
înlocuitoare, corespondenţa, solda, problemele de personal şi toate celelalte servicii
vin de la formaţiunile de servicii, prin intermediul coordonării centrului de conducere
al divizionului. Administratorul, prin şeful mijloacelor de tracţiune şi transport al
bateriei şi comandantul grupei de aprovizionare, conlucrează cu ofiţerul
corespunzător din C.C.L. pentru a obţine proviziile sau serviciile necesare. Acestea
sunt: corespondenţa, solda, C.L., alimentele. Muniţia nu face parte din completul
logistic. Aprovizionarea cu muniţie este un proces continuu, pentru ca bateria să
poată fi permanent în măsură să-şi îndeplinească misiunea.
Art. 174 Norma de încărcare de bază (N.I.B.) este o anumită cantitate de
provizii din clasele I, II, III, IV, V şi VIII pe care unitatea (subunitatea) o poate deplasa
în mijloacele de transport organice. În unele situaţii, N.I.B. constă dintr-un număr de
seturi sau o cantitate. În unele cazuri se bazează pe numărul de kilometri ce trebuie
parcurşi sau pe nivelul de încărcare cu personal al bateriei.
NESECRET
58 din 101
 NESECRET

SECŢIUNEA a 4-a
Clase de provizii

Art. 175 Clasa I (alimente). În mod normal, N.I.B. precizează că raţiile de

campanie pentru 3 la 5 zile vor fi păstrate de baterie. Completarea N.I.B. consumate
este coordonată de S4 la divizion şi trimisă atunci când situaţia tactică permite. Hrana
caldă este pregătită la formaţiunile de servicii şi este livrată pentru consum la punctele
de aprovizionare logistice sau la poziţiile plutoanelor ca parte a complexului logistic.
Art. 176 Clasele II şi IV (consumabile, complete de protecţie N.B.C., saci de
nisip, materiale genistice). Gradul de consumare diferă foarte mult între materialele de
clasa II şi cele de clasa IV. Depinde de intensitatea luptei şi de nevoia bateriei de a
schimba rapid poziţia. Dacă bateria acţionează într-un mediu N.B.C., utilizarea
echipamentului de protecţie N.B.C. trebuie să fie urmărită cu atenţie pentru a permite
sistemului de aprovizionare să înlocuiască articolele necesare. Atunci când bateria trece
printr-un raion de decontaminare este necesară o coordonare specială. În mod normal,
compania de protecţie N.B.C. care organizează activitatea nu are materiale de înlocuire.
Cererile pentru materialele clasa II şi IV sunt transmise în orice mod la C.C.L.
Art. 177 Clasa III (C.L.). Acestea sunt primite ca parte a completului logistic.
Autovehiculelor bateriei trebuie să li se facă plinul ori de câte ori rezervoarele se golesc
50%. De asemenea toate canistrele (cisternele) bateriei trebuie să fie mereu pline.
Art. 178 (1) Clasa V (muniţia). În mod normal nu este inclusă în completul
logistic. Este permanent “împinsă” către baterie prin intermediul mijloacelor întrunite
ale grupei de muniţii a divizionului şi a autovehiculelor de transport muniţie ale
fiecărei baterii. Mai jos sunt abordate cele trei metode de aprovizionare cu muniţie.
(2) Deplasarea la un punct de transfer a muniţiei în camioane (metoda buclei
duble). Vehiculele grupei de muniţie ridică muniţia de la punctul de transfer al
muniţiei (P.T.M.) din raionul logistic al brigăzii. Acestea o duce într-un punct de
transfer pe camioane de nivel divizion. Acesta este pur şi simplu o poziţie cunoscută
pe itinerarul de la poziţia bateriei la P.T.M.. În timp ce amplasarea exactă este funcţie
de cea mai lungă “buclă”, dispunerea C.C.L. se face cu mai multă atenţie. Dacă
transportul muniţiei de la P.T.M. ia prea mult timp, ar trebui ca punctul de transfer pe
camioane să fie dispus mai aproape de P.T.M.. La punctul de transfer pe camioane
(P.T.C.) şoferii vehiculelor bateriei schimbă maşinile cu şoferii grupei de transfer
muniţie; şoferii bateriei se întorc în raionul bateriei cu maşinile pline, iar cei ai grupei
de muniţie ajung la P.T.M. cu ele goale pentru a le reîncărca. Această metodă reduce
problemele deplasării bateriei şi economiseşte timp, deoarece şoferii cunosc
procedurile şi itinerarele.
(3) Deplasarea la baterie (metoda buclei unice). În acest fel muniţia este
ridicată de la P.T.M. şi acelaşi operator o livrează în poziţia bateriei. Succesul
depinde de abilitatea şoferilor de a găsi atât P.T.M. cât şi bateria. Folosirea acestei
metode depinde de cunoaşterea zonei de către şoferi şi de cât de urgentă este nevoia
de muniţie a bateriei.
(4) Punctul de reaprovizionare şi mentenanţă. Această tehnică de obicei
accentuează cerinţele de reaprovizionare cu materialele de clasa III şi V, tipic de-a
lungul itinerarului unui marş prelungit al divizionului. S4 de la divizion răspunde de
NESECRET
59 din 101
 NESECRET
pregătirea punctului de reaprovizionare şi mentenanţă, în timp ce şeful de stat major
supraveghează trecerea subunităţii (unităţii) prin acesta. Locul (punctul) va asigura
facilităţi pentru reaprovizionarea cu clasele III şi V într-o “staţie service”, dispusă de-
a lungul itinerarului către următoarea poziţie de tragere.
Art. 179 Clasa VII (articole de importanţă majoră). Acestea sunt distribuite ca
articole individuale de echipament sau ca articole pentru activitatea de înlocuire a
sistemelor de armament. Acestea din urmă sunt distribuite împreună cu echipamentul
de conducere a focului şi de comunicaţii. Echipajul de deservire trebuie să fi avut
posibilitatea de a testa sistemul de tragere şi a se asigura că este operaţional. Odată ce
aceasta s-a realizat la nivelul centrului de sprijin al operaţiilor divizionului, sistemul
de armament de înlocuire vine la baterie ca parte a completului logistic.
Art. 180 Clasa VIII (materiale medicale). Personalul medical solicită
aprovizionarea de la eşalonul imediat superior pe linie medicală şi aceasta vine de
asemenea ca element al completului logistic.
Art. 181 Clasa IX (piese de schimb). Completele P.S.A. prezintă cantitatea de
piese de schimb esenţiale pentru luptă aprobate să fie deţinute de subunitate (unitate)
sau să fie primite la ordin de către aceasta. Responsabilii cu P.S.A. din cadrul unităţii
(subunităţii) solicită piesele de schimb de la C.C.L.. Atunci când piesa este procurată,
ea se primeşte ca parte a completului logistic. Piesele necesare pentru repararea
echipamentului neoperativ trebuie trimise sub controlul specialistului de mentenanţă
al divizionului sau a mecanicului şef.

SECŢIUNEA a 5-a
Mentenanţa, recuperarea şi repararea armamentului şi
echipamentului

Art. 182 (1) Succesul pe câmpul de luptă este legat direct de abilitatea unei
unităţi de a-şi menţine echipamentul şi materialele în stare bună de funcţionare
(operative). Atunci când se produce defecţiunea, echipamentul trebuie reparat de
către cel mai mic eşalon posibil şi pe poziţii cât mai înaintate posibil. Evaluarea şi
repararea materialelor deteriorate în luptă (E.R.M.D.L.) este o metodă expeditivă de
restabilire a operativităţii echipamentului (tehnicii de luptă) deteriorate în luptă. Poate
implica “ocolirea” procedurilor de reparare, utilizarea tehnicii deteriorate ca sursă de
piese de schimb sau repararea componentelor, folosind metode expeditive de
campanie, pentru repunerea tehnicii în funcţiune cât mai repede posibil.
(2) Procedurile E.R.M.D.L. pot fi folosite numai pe timpul luptei, la ordinul
comandantului. Echipamentul reparat în acest mod va fi ulterior reparat conform
procedurilor de mentenanţă imediat ce aceasta va fi posibil, după încheierea sarcinilor
specifice. Operatorii trebuie să cunoască prevederile manualului tehnic pentru
E.R.M.D.L. specific echipamentului ce-l au în dotare. Ei asigură îndrumarea şi
procedurile pentru reparaţiile pe câmpul de luptă. Atunci când echipamentul trebuie
deplasat, el va fi mutat numai până la distanţa la care poate fi reparat. Bateria trebuie
să recupereze şi să predea la cel mai apropiat punct de colectare, pentru mentenanţa
echipamentului serios avariat sau, dacă este cazul, să solicite asistenţă din partea
divizionului. Evacuarea ulterioară de la punctul menţionat mai sus este
responsabilitatea unităţii, primită în sprijin nemijlocit, ce organizează şi operează
NESECRET
60 din 101
 NESECRET
aceste puncte.
Art. 183 Responsabilităţile bateriei pe linia mentenanţei sunt următoarele:
a) comandanţii răspund de darea în primire a fiecărui articol de echipament
(tehnică, armament), cel care are în primire tehnica răspunde de starea tehnică şi de
întreţinerea acesteia în părţile ce-l privesc (I.C., I.T.S., Z.V.I.T.M.);
b) grupa de mentenanţă îşi execută activităţile de nivel baterie cu sprijinul
echipelor de servanţi. Acestea includ reparaţii minore şi recuperarea limitată de pe
câmpul de luptă. De asemenea această grupă ajută la evacuare;
c) specialistul 1 (în mentenanţă) controlează şi îndrumă grupa de mentenanţă,
asigură solicitarea pieselor de schimb necesare şi disponibilitatea uneltelor şi
aparatelor de măsură şi control;
d) de regulă, ofiţerul cu mentenanţa este comandantul de pluton care
controlează şi îndrumă activităţile în cadrul subunităţii şi stabileşte priorităţile pentru reparaţii.
Art. 184 (1) Echipa completă de mentenanţă a subunităţii se compune din
operator şi/sau echipaj (echipă de servanţi) şi personalul de întreţinere tehnică a bateriei.
(2) Operatorul şi/sau echipajul (echipa de servanţi) trebuie să efectueze
întreţinerea curentă conform instrucţiunilor în vigoare. Aceasta cuprinde verificarea,
întreţinerea, strângerea şi ungerea pieselor şi materialelor precum şi verificarea
existentului lotului P.S.A.. Defecţiunile ce nu pot fi remediate de către aceştia sunt
consemnate în formularele corespunzătoare; aceste formulare se înaintează
responsabilului cu mentenanţa la nivelul bateriei.
(3) Grupa de mentenanţă a bateriei, împreună cu operatorul şi/sau echipajul
(echipa de servanţi) execută activităţile de mentenanţă prevăzute în regulamentele de
specialitate. Acestea cuprind întreţinerile periodice, reparaţiile autorizate, testarea pe
drum (rodajul), asistenţa în recuperarea de pe câmpul de luptă şi înlocuirea unor piese
şi subansambluri componente.
Art. 185 Posibilităţile de recuperare ale bateriei sunt limitate. Prin urmare,
acolo unde este posibil, ar trebui ca vehiculele să fie reparate pe loc. Dacă totuşi sunt
necesare evacuarea sau efectuarea unor reparaţii mai complexe trebuie înaintată o
cerere ofiţerului cu mentenanţa sau specialistului 1 de la divizion. Detalii în privinţa
acestor activităţi se găsesc în regulamentele specifice.

SECŢIUNEA a 6-a
Punctul de reaprovizionare şi mentenanţă

Art. 186 (1) Atunci când situaţia tactică permite, divizionul poate organiza un
raion pentru reaprovizionare şi mentenanţă. Aceasta implică deplasarea elementelor
esenţiale ale formaţiunilor logistice ale divizionului într-o poziţie prin care
subunităţile de tragere pot trece pentru a-şi lua muniţia şi C.L. necesare. Apoi
elementele formaţiunilor logistice pot părăsi raionul îndreptându-se către o nouă
poziţie. Acţiunile pe timpul zilei sunt vulnerabile şi periculoase dacă nu sunt
desfăşurate expeditiv, iar într-o situaţie fluidă, des schimbătoare, s-ar putea ca
personalul necesar asigurării securităţii să nu fie disponibil. Soluţia optimă din punct
de vedere tactic este de a acţiona în acest punct, pe timpul nopţii.
NESECRET
61 din 101
 NESECRET
(2) Alegerea. Raionul trebuie să:
a) fie în apropierea itinerarului de deplasare al subunităţilor de tragere;
b) fie practicabil;
c) permită acoperirea şi adăpostirea.
(3) Organizarea. În organizarea raionului trebuie luate în considerare:
a) dispersarea;
b) mascarea;
c) securitatea operaţiilor (siguranţa nemijlocită şi apărarea apropiată).
(4) Activităţi. Unele dintre activităţile ce pot avea loc în acest punct sunt:
a) informarea personalului implicat
b) adaptarea pentru a îndeplini nevoile unităţii;
c) reaprovizionarea cu CL, muniţie, materiale pentru întreţinere, alimente etc.;
d) activităţi specifice punctului de transferare a muniţiei.
CAPITOLUL XI
Operaţii în medii sau condiţii specifice

SECŢIUNEA 1
Acţiuni în teren muntos

Art. 187 (1) Sprijinul prin foc. În teren muntos, datorită faptului că efectul
muniţiei se reduce, este nevoie de mai multă muniţie pentru a sprijini subunităţile de
arme întrunite. Restricţiile impuse de teren forţează inamicul să folosească drumurile
şi cărările, fapt pentru care focurile de interdicţie vor fi folosite mai des.
(2) Comanda, controlul şi comunicaţiile. În teren muntos scade eficacitatea
mijloacelor de comunicaţii. Conducerea deplasării este mult mai dificilă pe drumurile
şerpuite de munte. Construcţia liniilor din cablu este mult mai dificilă şi necesită timp
mai îndelungat.
(3) Ocuparea poziţiei de tragere şi manevra. În teren muntos se găsesc mai
puţine poziţii de tragere potrivite din cauza distanţelor mici faţă de crestele
acoperitoare. Pentru îndeplinirea sarcinilor specifice, adesea se foloseşte tragerea
verticală. Schimbarea poziţiei de tragere se limitează la folosirea drumurilor
disponibile care, în general, sunt înguste şi cu serpentine. Deplasarea în afara
drumurilor poate fi imposibilă.
(4) Alte consideraţii. Logistica este mult mai dificilă din cauza numărului mic
de drumuri şi a vitezei mici de deplasare a coloanelor. Legarea topo poate avea de
suferit (precizia), iar posibilităţile mijloacelor de descoperire şi lovire pot fi limitate
de crestele acoperitoare. Ocuparea poziţiei de tragere pe înălţimi măreşte distanţa la
care pot trage piesele. Ambuscadele sunt probabile în acest tip de teren.

SECŢIUNEA a 2-a
Acţiuni în teren împădurit

Art. 188 (1) Sprijinul prin foc. Acţiunile în teren împădurit prezintă probleme
din cauza vegetaţiei dese şi uneori a umidităţii. Umiditatea poate micşora
proprietăţile pulberii şi astfel se micşorează distanţele de tragere. De asemenea, poate
reduce capacitatea de funcţionare a echipamentului şi tehnicii. Pentru a obţine efectul
NESECRET
62 din 101
 NESECRET
dorit în zone unde vegetaţia este deasă, focoasele pot fi reglate cu întârziere.
Proiectilele cu submuniţii sunt ineficiente în zone împădurite.
(2) Comanda, controlul şi comunicaţiile. Posibilităţile echipamentului de
comunicaţii sunt limitate din cauza vegetaţiei dese, umidităţii şi formelor de relief
care nu permit transmiterea directă a undelor. În unele situaţii, pentru realizarea
legăturilor radio, antenele trebuie montate la o înălţime mai mare decât cea normală.
Construcţia liniilor din cablu necesită mult timp.
(3) Ocuparea poziţiei de tragere şi manevra. Pentru a depăşi eventualele
probleme cauzate de crestele acoperitoare, se execută trageri cu traiectorie verticală.
Alegerea poziţiei de tragere este împiedicată de vegetaţia deasă şi de terenul moale.
Bateria trebuie să fie pregătită să cureţe câmpul de tragere. Mobilitatea este diminuată
din cauză că terenul pe drumurile disponibile poate fi moale, iar posibilitatea de
deplasare în afara acestora este limitată.
(4) Alte consideraţii. Logistica este împiedicată de posibilităţile de deplasare
reduse. Controlul legării topogeodezice este mult mai dificil de realizat, iar grupurile
de recunoaştere au nevoie de mai mult timp pentru a-şi îndeplini misiunile. Precizia
mijloacelor de descoperire este diminuată din cauza frunzişului des. Piesele trebuie
amplasate mai aproape unele de altele pentru a se asigura condiţii de apărare
apropiată a poziţiei de tragere.

SECŢIUNEA a 3-a
Acţiuni pe timp de iarnă

Art. 189 (1) Sprijinul prin foc. Acţiunile pe timp de iarnă sunt caracterizate de
teren îngheţat şi acoperit cu zăpadă, lumina puternică a soarelui şi întuneric prelungit.
Fumul produs la spargerea proiectilelor fumigene durează mai mult şi se împrăştie pe
o distanţă mai mare pe timp de iarnă; totuşi zăpada reduce durata de funcţionare a
proiectilelor fumigene. Proiectilele incendiare dau rezultatele dorite, dar elementele
rezultate în urma tragerilor rămân active mai mult timp şi limitează folosirea
terenului. Focul artileriei poate fi folosit la provocarea avalanşelor.
(2) Comanda, controlul şi comunicaţiile. Comunicaţiile radio nu pot fi folosite
permanent în condiţiile unor temperaturi scăzute, iar echipamentul poate deveni
neoperativ. Construcţia liniilor din cablu este mult mai greoaie şi necesită timp
îndelungat în teren îngheţat sau acoperit cu zăpadă.
(3) Ocuparea poziţiei de tragere şi manevra. Terenul îngheţat sau acoperit cu
zăpadă poate micşora numărul poziţiilor ocupate pe timpul desfăşurării acţiunilor.
Mobilitatea este redusă, iar vehiculele pe roţi nu sunt potrivite pentru acţiuni pe timp
de iarnă. La temperaturi foarte scăzute metalul tinde să devină casant, iar anumite
piese se pot deteriora. Pe timp de vizibilitate redusă sau noapte, deplasările trebuie să
se execute în coloană cu intervale reduse.
(4) Alte consideraţii. Logistica este îngreunată de mobilitatea redusă şi
dificultăţile în determinarea coordonatelor rectangulare ale locurilor de dispunere.
Mijloacele de cercetare pot fi serios afectate de furtunile de zăpadă şi temperaturile
scăzute. Pentru a micşora timpul de legare topogeodezică se foloseşte maşina de
legare topogeodezică.

NESECRET
63 din 101
 NESECRET
SECŢIUNEA a 4-a
Acţiuni în localităţi

Art. 190 (1) Sarcinile sprijinului prin foc. Creşterea continuă a zonelor
urbanizate şi schimbările făcute de om asupra terenului afectează semnificativ
conducerea acţiunilor într-un viitor conflict. Evitarea acestor zone pe timpul
conflictului este aproape imposibilă. De aceea, comandanţii de artilerie la toate
eşaloanele trebuie să fie conştienţi de avantajele şi dezavantajele desfăşurării
acţiunilor din şi în jurul oraşelor, satelor şi altor platforme industriale. Tragerile
directe vor fi folosite mult mai des în localităţi decât în alt fel de teren. În localităţi
tragerea verticală este cea mai eficientă în lovirea spaţiilor dintre clădiri.
(2) Comanda, controlul şi comunicaţiile. În localităţi se impune desfăşurarea
acţiunilor pe plutoane. Posibilităţile reduse de comunicare şi distanţele mari dintre
plutoane necesită a fi acoperite cu ordine şi proceduri standard detaliate. Clădirile
înalte reduc posibilităţile mijloacelor radio, dar legăturile radio capătă mai multă
importanţă. Liniile fir sunt mai puţin vulnerabile dacă sunt construite pe stâlpi de
telefon sau prin clădiri şi canale. Semnalele audio, vizuale şi curierii pot fi mijloace
de comunicare mai sigure. Montarea antenelor în vârfurile copacilor sau pe clădiri
poate mări distanţa de transmisie. Reţelele de comunicaţii civile trebuie căutate şi
folosite pentru a suplimenta mijloacele subunităţii.
(3) Ocuparea poziţiei de tragere şi manevra. Condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească raioanele poziţiilor de tragere în localităţi sunt:
a) personalul civil să nu fie prezent;
b) să fie depărtate de centrul localităţilor;
c) să asigure condiţii de mascare;
k) să aibă câteva căi de acces;
l) să fie în afara arterelor principale (autostrăzilor);
m) să nu aibă creste acoperitoare prea înalte.
(4) Folosirea construcţiilor existente (cum ar fi hambare, autoateliere,
depozite), ca poziţii de tragere sau de ascundere, măreşte protecţia şi micşorează
nevoile de camuflare.
(5) Recunoaşterea poziţiei de tragere necesită un timp mai îndelungat. În
funcţie de densitatea clădirilor din zonă, grupul de recunoaştere poate folosi
procedeele infanteriei pentru lupta din “casă în casă” pentru a elibera şi verifica
clădirile din raionul poziţiei de tragere.
(6) Tehnici speciale pentru amplasarea pieselor sunt necesare dacă terenul nu
este potrivit pentru ocuparea unei poziţii de tragere normale. Poate fi luată în
considerare posibilitatea plasării sapelor pieselor lângă borduri sau zidurile clădirilor.
De asemenea suprafeţele de beton sau asfalt pot afecta stabilitatea pieselor pe timpul tragerii.
(7) Din cauza spaţiului mare de dispunere necesar în localităţi, părăsirea
poziţiei de tragere cu plutonul poate fi imposibilă. În acest caz, părăsirea poziţiei de
tragere se poate face pe piese.
(8) Alte consideraţii:
a) personalul trebuie să fie pregătit să folosească tehnici expeditive de legare
topogeodezică pentru a determina coordonatele poziţiei şi un gisment de orientare.
Declinatoarele magnetice pot avea erori când se folosesc în localităţi şi precizia lor scade;
NESECRET
64 din 101
 NESECRET
b) stabilirea poziţiilor forţelor proprii până la nivel pluton sau grupă este
esenţială în reducerea posibilităţilor de producere a fratricidului.

SECŢIUNEA a 5-a
Acţiuni în deşert

Art. 191 (1) Sprijinul prin foc. Deşerturile sunt zone aride şi sterpe care nu pot
adăposti mult timp forme de viaţă din cauza lipsei de apă. Ele sunt caracterizate de
temperaturi extreme cu fluctuaţii care depăşesc 700. Sprijinul prin foc poate diferi în
funcţie de tipul deşertului. Cele trei tipuri de deşert sunt:
a) deşertul muntos, caracterizat de înălţimi muntoase sterpe departe de văi, care
pot fi presărate cu râpe create de torente, terenul este potrivit pentru acţiunile tuturor
tipurilor de artilerie, dar se potriveşte cel mai bine pentru artileria autopropulsată;
b) deşerturile cu platouri stâncoase au înălţimi stâncoase şi zone plate cu
vizibilitate bună, caracterizat de piscuri cu parte abruptă şi văi erodate – aceste zone sunt
foarte bune pentru acţiunile artileriei, dar acestea pot fi îngreunate de inundaţii bruşte;
c) deşertul nisipos sau cu dune are zone plate întinse, acoperite cu dune care se
erodează continuu, dimensiunea dunelor, felul nisipului şi intensitatea vântului pot
afecta posibilităţile de deplasare în astfel de teren.
(2) Comanda şi controlul. Orientarea cu ajutorul hărţii este dificilă. Legarea
topogeodezică se realizează folosind maşina de legare topogeodezică. Gismentul de
orientare se determină de cele mai multe ori folosind procedeul vizării simultane pe
acelaşi astru.
(3) Ocuparea poziţiei de tragere şi manevra. Camuflajul este dificil de realizat,
din cauza lipsei de vegetaţie. În toate cazurile, poziţia de tragere este vizibilă pentru
un observator aerian. De la aproximativ 3500 m înălţime din aer, camuflajul pieselor
apare mai mare decât dunele care-l înconjoară.
(4) Alte consideraţii. Temperatura ridicată şi prezenţa permanentă a nisipului
provoacă stricăciuni aparatelor mecanice şi electronice. Filtrele de aer şi de motorină
trebuie să fie curăţate după fiecare acţiune, uneori de două ori pe zi. Aparatele optice
trebuie protejate, înainte ca lentilele să devină opace. Câmpul electric static cauzat de
vânturile fierbinţi interferează cu mijloacele radio. Raza de virare a vehiculelor
şenilate este limitată din cauza acumulării de nisip între roata motrice şi şenilă.

SECŢIUNEA a 6-a
Acţiuni pe litoral

Art. 192 (1) Sprijinul prin foc. În concepţia unor debarcări se are în vedere
proiectarea unei forţe luptătoare într-o zonă de la ţărm, care se presupune că este
apărată puternic de către inamic. Pentru a sprijini subunităţile luptătoare, subunitatea
de artilerie trebuie să fie pregătită să deschidă focul imediat după debarcare.
(2) Comanda şi controlul. La începutul acţiunii, comanda şi controlul se
execută centralizat. Ocuparea şi părăsirea poziţiilor de tragere şi executarea tragerii se
conduc centralizat la nivelul batalionului. Legătura între subunitatea de aruncătoare şi
NESECRET
65 din 101
 NESECRET
acţiunile batalionului este esenţială pentru asigurarea continuităţii sprijinului prin foc.
(3) Ocuparea poziţiei de tragere şi manevra. Din cauza dimensiunilor mici ale
capului de pod, dispunerea aruncătoarelor trebuie coordonată cu forţele sprijinite.
Subunităţile pot să-şi schimbe poziţiile în funcţie de evoluţia luptei şi nevoile
sprijinului prin foc.
(4) Alte consideraţii. Subunităţile trebuie să planifice îmbarcarea şi debarcarea
cu tot echipamentul prevăzut în normele de înzestrare. Vehiculele trebuie pregătite
pentru traversare. Roţile pot fi parţial dezumflate pentru a îmbunătăţi performanţele
de deplasare pe nisip. Legarea topogeodezică se execută în prima fază a debarcării, ea
trebuie executată înaintea desfăşurării acţiunii pe hartă sau folosind alte metode.
Materialele din dotarea subunităţii trebuie transportate odată cu subunitatea.
Aprovizionarea cu muniţie trebuie coordonată de către ofiţerul S4 al grupării de forţe.
SECŢIUNEA a 7-a
Acţiuni aeromobile

Art. 193 (1) Deplasarea. Subunităţile de tragere sunt deplasate pe calea aerului
pentru a sprijini prin foc acţiunile într-o zonă de luptă, pentru a lovi ţinte speciale,
pentru a ocoli concentrările de forţe ale inamicului sau terenul impracticabil şi a
facilita acţiunile ulterioare. Acţiunile de sprijin vor fi executate din poziţii de tragere
dispuse în raionul în care subunităţile de artilerie execută deplasarea. Pentru ca
acţiunea să aibă succes, trebuie executată agresiv şi cu rapiditate.
(2) Mijloacele de transport aerian. Este foarte important să se folosească
mijlocul de transport aerian adecvat în cazul acţiunilor aeromobile. Pot fi folosite
avioane şi elicoptere de transport cu caracteristici corespunzătoare volumului şi
greutăţii armamentului de artilerie.
(3) Planificarea sarcinilor specifice:
a) în procesul de planificare a unor astfel de sarcini, comandantul trebuie să ia
în considerare următoarele: misiunea; inamicul; terenul şi vremea; trupele
disponibile; avioane/elicoptere disponibile; echipamentul care va fi încărcat;
b) acţiunile de transport aerian a mijloacelor de foc cuprinde patru faze:
planificare şi pregătire a acţiunii; pregătirea materialelor pentru îmbarcare şi
îmbarcarea; deplasarea; ocuparea poziţiei de tragere.
c) planificarea în detaliu a acţiunii aeromobile este esenţială pentru obţinerea
succesului sarcinilor specifice;
d) comandantul planifică acţiunea folosind metoda de planificare inversă.
Succesiunea activităţilor de planificare a unei acţiuni aeromobile este următoarea:
întocmirea planului de acţiune; aterizarea; deplasarea prin aer; îmbarcarea
personalului şi încărcarea materialelor; adunarea în raionul pentru îmbarcare;
e) coordonarea acţiunilor este făcută prin ofiţerul de legătură al aviaţiei (din
compartimentul operaţii), iar coordonarea finală se realizează în cadrul cooperării.
(4) Cooperarea şi coordonarea acţiunilor. Este o întâlnire de coordonare la
care participă comandanţii forţelor terestre şi un reprezentant al aviaţiei.
(5) Paşii stabiliţi în paragraful următor sunt pentru situaţia în care se dispune
de timp suficient. În funcţie de situaţie şi misiune, o astfel de informare poate să nu
aibă loc. În acest caz, activitatea se va rezuma la un schimb de informaţii între
NESECRET
66 din 101
 NESECRET
comandantul forţelor terestre şi comandanţii care execută aeropurtarea în raionul de
îmbarcare.
(6) Pentru cooperare şi coordonare se recomandă folosirea următorilor paşi:
a) informare asupra misiunii;
b) informare asupra posibilelor ameninţări, starea vremii şi condiţiile de
vizibilitate;
c) informarea privind execuţia;
d) coordonarea activităţilor.
(7) Informarea privind execuţia presupune:
a) dispunerea raioanelor de îmbarcare de bază şi de rezervă şi a raionului de
aterizare, timpul, configuraţia, marcajele;
b) focurile planificate (surprinderea artileriei antiaeriene inamice/şi focul în
sprijinul acţiunii);
c) echipamentul şi personalul care va fi transportat; aviaţia de însoţire,
elicopterele de atac şi angajarea aerian-tactică;
d) criteriile de abandonare a misiunii;
e) codul de semnale.
(8) Coordonarea activităţilor presupune:
a) punctele de infiltrare a aeronavelor;
b) punctele de control aerian;
c) punctele de recuperare a aviatorilor doborâţi;
d) direcţia de deplasare şi acţiune;
e) itinerare de bază şi secundare şi marşuri de inducere în eroare;
f) formaţiile de zbor, altitudine şi viteză;
g) armamentul aeronavelor;
h) schimbul de indicative, frecvenţe, parole şi răspunsuri;
i) sincronizarea ceasurilor.
(9) Executarea misiunii. Alegerea raioanelor de îmbarcare. Raionul de
îmbarcare trebuie să fie la cel puţin 500 m depărtare de poziţia de tragere a bateriei,
deoarece aceasta poate fi deja descoperită de mijloacele inamicului.
(10) Cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească raionul de îmbarcare:
a) să nu conţină obstacole care ar împiedica aterizarea şi decolarea;
b) terenul să fie practicabil;
c) să asigure mascarea echipamentului şi personalului, în timp ce aşteaptă aeronavele.
(11) Recunoaşterea şi alegerea raionului de aterizare. Când este posibil, se face
o recunoaştere pe timp de zi a raionului de aterizare printr-un zbor oblic faţă de acest
raion. Dacă aceasta nu este posibilă, comandantul va face o recunoaştere pe hartă şi
va folosi toate mijloacele de cercetare, electronice şi fotografiile aeriene. Trebuie
executate următoarele activităţi:
a) determinarea dimensiunilor terenului necesar pentru aterizare;
b) alegerea poziţiilor de tragere în apropierea raionului;
c) observarea căilor de înaintare a inamicului spre raionul de aterizare şi
activitatea acestuia;
d) aducerea la cunoştinţă despre dispunerea forţelor proprii;
e) alegerea raioanelor de aterizare de rezervă.
(12) Pregătirea şi ocuparea raionului de îmbarcare. Comandantul împreună cu
NESECRET
67 din 101
 NESECRET
grupul de recunoaştere se deplasează în raion, execută măsurile de siguranţă
nemijlocită şi familiarizează militarii care vor dirija amplasarea echipamentului cu
locurile destinate pentru acesta. Subunitatea părăseşte poziţia de tragere şi ocupă
raionul de îmbarcare. Timpul la dispoziţie este folosit pentru pregătirea
echipamentului înainte de sosirea aeronavei.
(13) Organizarea raionului de îmbarcare. Echipamentul trebuie amplasat în
raionul de îmbarcare astfel încât după ce încărcătura din primul transport este
ridicată, următoarele să poată fi ridicate secvenţial (fie de la stânga la dreapta fie din
faţă către înapoi de-a lungul direcţiei de zbor). Subunităţile trebuie să asigure
siguranţa nemijlocită a raionului, în timp ce echipamentul este pregătit pentru
ridicare.
(14) Responsabilităţile personalului în raionul de îmbarcare:
a) locţiitorul comandantului de baterie sau comandantul de pluton conduce
activitatea în raionul de îmbarcare;
b) în mod normal, grupul de recunoaştere pentru raionul de aterizare este
acelaşi cu cel din raionul de îmbarcare;
c) compunerea echipei de ancorare depinde de numărul aeronavelor disponibile
pentru ridicarea materialelor. Pentru a facilita deplasarea echipei către raionul de
aterizare, ultima încărcătură trebuie să fie dispusă numai în interiorul aeronavei;
d) ceilalţi membri ai subunităţii formează echipa de împachetare şi grupul
principal. Ei pregătesc echipamentul pentru deplasare şi asigură siguranţa nemijlocită
a raionului.
(15) Organizarea raionului de aterizare. Raionul de aterizare trebuie să fie
verificat la sosire, din punct de vedere al securităţii de către grupul de recunoaştere.
Comandantul de baterie alege raionul de aterizare pe baza recunoaşterilor.
(16) Activitatea în raionul de aterizare. Militarii încadrează punctele de
aterizare cu ajutorul unui panou portocaliu. Când aeronava identifică marcajul ea va
ateriza şi este direcţionată în punctul unde încărcătura este desfăşurată. După plecarea
aeronavei, subunitatea despachetează materialele şi se deplasează la locul specificat
stabilit în planul de acţiune. După ce tot echipamentul a fost transportat, bateria reia
contactul cu subunitatea pe care o sprijină.

SECŢIUNEA a 8-a
Raidurile de artilerie

Art. 194 (1) Raidul de artilerie este deplasarea rapidă a subunităţii de artilerie
cu mijloace de transport aerian într-o poziţie de unde să lovească o ţintă de
importanţă deosebită. În mod normal, raidul este foarte scurt şi nu implică acţiuni
îndelungate. Elementele cheie pentru succesul unui raid sunt: planificarea în detaliu,
surprinderea şi viteza de execuţie
(2) Planificarea şi pregătirea raidului. Multe din procedurile standard ale
acţiunilor aeromobile se execută în cazul raidului de artilerie. Trebuie ţinut seama de
faptul că ţintele pot dispărea repede şi de aceea perioada de planificare trebuie să fie
foarte scurtă. Pentru îndeplinirea misiunilor, un rol foarte important îl au procedurile
de operare eficiente. Piloţii trebuie să cunoască compunerea şi configurarea
încărcăturii. În procesul de planificare se respectă următoarele reguli:
NESECRET
68 din 101
 NESECRET
a) se iau numai materialele şi muniţia strict necesare;
b) o combinaţie de proiectile explozive, de fumizare şi cu submuniţii este
potrivită pentru un raid;
c) elementele de tragere pot fi calculate înainte de a pleca din raionul de
îmbarcare, aceste elemente pot ajunge până la comandanţii de piese;
d) elementele pentru siguranţa nemijlocită a raidului trebuie să fie asigurate de
către subunitatea de infanterie;
e) elicopterele de atac trebuie să asigure apărarea împotriva artileriei
antiaeriene inamice, mai ales atunci când raidul se desfăşoară la distanţe mai mari
decât bătaia artileriei proprii;
f) numărul pieselor folosite la raid este determinat de analiza ţintei, efectele
muniţiei, aeronavele disponibile şi gradul de lovire care se urmăreşte;
g) se planifică acţiuni de inducere în eroare a inamicului.

(3) Cooperarea şi coordonarea acţiunilor conţine aceleaşi elemente ca şi în

cazul acţiunilor aeromobile. Deoarece raidul implică aducerea personalului înapoi,
trebuie stabilit un loc în care aeronavele aşteaptă pe timpul executării tragerilor.
Acest loc este stabilit de către reprezentantul aviaţiei, iar comandantul subunităţii de
artilerie se asigură că sunt realizate condiţiile de plecare imediată la terminarea
sarcinilor specifice. Trebuie stabilit codul de semnale pentru chemarea aeronavelor la
sfârşitul executării sarcinilor specifice.
(4) Activităţile în raionul de îmbarcare (ridicare) sunt aceleaşi, ca şi cele
prezentate în cazul acţiunilor aeromobile.
(5) Activităţile în raionul de debarcare:
a) locţiitorul comandantului bateriei conduce activităţile în raionul de
debarcare, militarii din grupul de recunoaştere orientează aeronavele spre punctele de
aterizare ca şi în cazul acţiunilor aeromobile;
b) după descărcarea materialelor şi muniţiei, aeronavele se deplasează în
raionul de aşteptare;
c) după terminarea sarcinilor specifice, piesele se pregătesc pentru deplasare
iar în această perioadă se numesc militari din cadrul echipei de servanţi, pentru a
asigura apărarea poziţiei;
d) locţiitorul comandantului de baterie cheamă elicopterele prin staţia radio,
folosind codul de semnale, iar după sosirea aeronavelor sunt urmate procedurile care
se execută în raionul de îmbarcare;
e) după plecarea pieselor, locţiitorul comandantului de baterie cheamă
aeronava pentru grupul de recunoaştere.

SECŢIUNEA a 9-a
Activităţi într-o poziţie de tragere fortificată

Art. 195 (1) Când ameninţarea principală este infanteria uşoară sau grupurile
de comando cu armament uşor, subunităţile de artilerie pot sprijini subunităţile de
infanterie din poziţii de tragere fortificate. O poziţie de tragere fortificată este o
poziţie de apărare pregătită din timp, asemănătoare în multe privinţe cu un punct de
sprijin. În aceste situaţii nu este dificil pentru inamic să determine dispunerea
NESECRET
69 din 101
 NESECRET
subunităţilor de tragere, de aceea ascunderea nu este grija principală pentru a asigura
supravieţuirea. Elementele esenţiale pentru supravieţuirea bateriei sunt amenajarea
genistică şi planificarea amănunţită şi coordonarea apărării împotriva atacului terestru.
(2) Locul de dispunere a poziţiei de tragere este ales în funcţie de misiune şi de
teren. Condiţia esenţială este ca din aceasta să se poată sprijini subunitatea respectivă.
Poziţiile de tragere ale plutoanelor în cadrul bateriei sunt în aşa fel stabilite încât să se
poată sprijini la nevoie. Poziţia trebuie să asigure tragerea circulară.
(3) Poziţiile de tragere fortificate individuale trebuie dispuse pe un teren uşor
de apărat, cu câmpuri de tragere libere pe toate direcţiile. Vizibilitatea nu trebuie să
fie împiedicată pe o distanţă de cel puţin 400 m (distanţa eficace de tragere a p.m.).
poziţia ideală ar putea fi în vârful unui deal pentru că asigură zone libere de tragere.
Zona din afara poziţiei trebuie supravegheată atent iar căile de apropiere ascunse
trebuie identificate şi acoperite cu focul aruncătoarelor de grenade, minelor, artileriei
şi altele.
(4) Perimetrul bateriei trebuie întărit cât de mult posibil. Pentru a preveni
intrarea în poziţia de tragere se pot folosi: mine, sârmă ghimpată, aruncătoare de
flăcări, senzori îndepărtaţi, puncte de observare sau ascultare. Dacă timpul şi
resursele permit, apărarea este lărgită şi îmbunătăţită. Mai multe rânduri de sârmă
ghimpată pot fi puse în jurul poziţiei de tragere şi a punctului de comandă. Dacă în
cele din urmă este posibil, poziţiile de tragere pot fi dispuse împreună cu elementele
subunităţilor de infanterie, iar apărarea trebuie să se constituie într-un plan general.
(5) Poziţiile pieselor, punctul de comandă al plutonului şi/sau punctul de
comandă al bateriei trebuie fortificate (întărite) cât mai mult posibil. Adăposturile
pentru muniţie şi poziţiile de tragere trebuie să fie pregătite şi îmbunătăţite continuu.
Tot personalul trebuie să dispună de adăposturi cu un acoperiş gros de cel puţin 60
cm pentru a fi protejat de focul tragerilor indirecte. Capacităţile bateriei de a realiza
toate aceste lucrări pot fi depăşite şi în acest caz se cere sprijinul subunităţilor de geniu.
(6) Apărarea bateriei trebuie să fie foarte bine planificată şi coordonată. Piesele
şi armamentul individual al echipelor de servanţi trebuie să fie poziţionate astfel încât
sectoarele de tragere să se poată întrepătrunde. Când se acţionează pe baterie,
formaţia în stea este ideală pentru apărare în timp ce formaţia în romb se potriveşte
pentru apărarea plutonului. Scheme pentru siguranţa nemijlocită şi apărarea apropiată
sunt întocmite de fiecare comandant de piesă şi integrate în planul de apărare de către
locţiitorul comandantului de pluton. Perimetrul trebuie continuu supravegheat ia la
piese trebuie să existe personal care să execute sarcinile specifice. Pentru apărarea
exterioară a poziţiei trebuie întocmit un plan astfel încât fiecare soldat să-şi cunoască
rolul şi sectorul de responsabilitate. O forţă de reacţie trebuie alcătuită şi antrenată
sub conducerea ajutorului comandantului de pluton. Această forţă este suplimentară
pe lângă cei care acoperă perimetrul. Compunerea şi echipamentul forţei de reacţie
trebuie specificate în procedurile de operare. În cazul în care personalul este
insuficient, ofiţerul cu coordonarea sprijinului prin foc trebuie să ceară întăriri de la
comandantul subunităţii de arme întrunite.
(7) Procedurile de operare şi planurile de apărare trebuie să fie detaliate
suficient pentru a asigura înţelegerea de către tot personalul bateriei a
responsabilităţilor ce le revin la apariţia unui atac inamic. Dacă subunităţile de
infanterie, subunităţile logistice sau personalul din alte subunităţi sunt în această
NESECRET
70 din 101
 NESECRET
poziţie, ei trebuie să fie incluşi în planul de apărare al bateriei. De asemenea, un set
standard de semnale vizuale trebuie stabilit pentru a indica întregului personal, când
să execute anumite părţi ale planului de apărare. Planul de apărare trebuie exersat şi
îmbunătăţit continuu.
(8) Patrulele trebuie să aibă itinerarele de deplasare în afara perimetrului
poziţiei de tragere. Scopul lor este de a împiedica staţionarea forţelor inamicului în
apropierea poziţiei. De regulă, patrulele trebuie să se depărteze până aproape de
bătaia maximă a armamentului greu a inamicului, în general a aruncătoarelor. De
asemenea, patrulele sunt sprijinite prin foc în cazul în care sunt atacate. Legătura cu
punctul de comandă se menţine permanent prin radio, iar itinerarul patrulei trebuie
urmărit îndeaproape. În pădure contactul între patrulă şi forţele inamicului poate fi la
distanţe de mai puţin de 100 m, iar punctul de comandă trebuie să cunoască foarte
precis locul patrulei pentru a asigura un sprijin prin foc eficient, fără a pune în pericol
militarii din patrulă.
(9) Dispozitivul de apărare trebuie verificat privind posibilităţile inamicului de
a-l străpunge. Patrulele vor examina perimetrul din afară, căutând sârmă tăiată,
senzori dezactivaţi sau mine care au fost dezactivate. Orice încercare de străpungere
trebuie privită ca un semnal de înştiinţare despre un pericol iminent. Procedurile de
operare ale subunităţii trebuie să conţină şi tehnici de autoapărare, cum ar fi tragerile
diferite. Acesta este un procedeu care foloseşte tragerea fuzantă la distanţe cuprinse
între 200 m şi 1000 m faţă de P.T. (înălţimea de spargere – aproximativ 10 m).
(10) Aprovizionarea poziţiei de tragere fortificată se va realiza cel mai probabil
prin aer. În acest caz, trebuie să se aibă în vedere stabilirea unui raion de aterizare sau
de aruncare aflat în apropierea poziţiei. Dacă aprovizionarea se face prin mijloace
terestre, poziţia de tragere trebuie să fie în apropierea unei căi de comunicaţie.
(11) Dacă aprovizionarea se face prin mijloace terestre, intrarea poate deveni
un punct slab în apărarea poziţiei de tragere. În acest caz, o serie de bariere trebuie
instalată pentru a încetini apropierea autovehiculelor. Acestea împiedică
autovehiculele să ajungă la locul de acces şi să pătrundă în poziţie. Posturile de pază
trebuie să aibă la dispoziţie mijloacele cu care să distrugă orice autovehicul care
încearcă să forţeze intrarea în poziţia de tragere.
(12) Pentru apărarea finală a poziţiei este stabilit un perimetru interior în jurul
punctului de comandă şi/sau al centrului de conducere a focului. Pentru apărarea
circulară a poziţiei se pregătesc poziţii de tragere individuale, se stabileşte şi se
păstrează o anumită cantitate de muniţie. În cazul în care raionul P.T. nu mai poate fi
apărat, tot personalul se retrage la punctul de comandă. În această situaţie se poate
cere sprijin prin foc de la alte subunităţi (foc planificat anterior). Când situaţia se
stabilizează, personalul bateriei contraatacă pentru a recuceri materialul şi piesele şi a
relua acţiunile de sprijin prin foc.

CAPITOLUL XII
Conducerea bateriei de artilerie

SECŢIUNEA 1
Pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor

NESECRET
71 din 101
 NESECRET
Art. 196 Activităţile pentru pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor trebuie
executate de către comandanţii tuturor eşaloanelor. Ordinea executării activităţilor nu
este obligatorie, fiecare comandant va acţiona în funcţie de misiunea primită, situaţia
concretă şi timpul la dispoziţie. Unele activităţi pot fi executate concomitent, iar
altele pot continua pe timpul desfăşurării acţiunilor, comandanţilor asigurându-se
libertatea de acţiune pentru a stabili ordinea cea mai eficientă de executare a
activităţilor de conducere.
Art. 197 (1) Primirea misiunii. Misiunea poate fi primită sub forma ordinului
preliminar, ordinului de acţiune sau a ordinului fragmentar, verbal sau scris. Sunt
dese situaţiile în care comandantul, pe timpul pregătirii şi desfăşurării acţiunilor,
schimbă total sau parţial ordinul de acţiune transmis iniţial. Comandantul bateriei
primeşte ordine de la comandantul de divizion.
(2) Din momentul primirii misiunii, comandantul începe procesul de însuşire a
misiunii şi pregătirea subunităţii în vederea executării misiunii. Comandantul face o
analiză iniţială a situaţiei referitoare la misiune, inamic, forţe proprii, teren şi timp la
dispoziţie şi stabileşte măsurile pe care le va transmite subordonaţilor prin ordinul preliminar.
(3) În momentul în care comandantul a primit informaţiile necesare trece la
calculul timpului şi stabilirea ordinii executării activităţilor de pregătire a acţiunilor.
Activităţile de pregătire a acţiunii sunt stabilite în funcţie de datele rezultate din
analiza situaţiei. Este indicat ca activităţile să fie stabilite în urma unei recunoaşteri
executate în teren sau pe hartă, pentru ca timpul afectat executării lor să fie cât mai
real posibil. Planificarea activităţilor şi alocarea timpului necesar fiecăruia se execută
în ordine inversă de la momentul “Gata pentru luptă” spre momentul primirii misiunii.
(4) Comandantul trebuie să acţioneze astfel încât majoritatea timpului
(aproximativ 2/3) de pregătire a acţiunilor să fie alocat subordonaţilor.
Art. 198 Elaborarea ordinului preliminar. Ordinul preliminar trebuie elaborat
şi transmis subordonaţilor cât mai repede posibil, fără a aştepta informaţiile în volum
complet. Ordinul preliminar dă posibilitatea subunităţilor să se pregătească pentru
desfăşurarea acţiunilor, imediat după ce au primit misiunea. Conţinutul ordinului
preliminar este variabil, în funcţie de situaţia concretă.
Art. 199 Elaborarea estimărilor. Planul de acţiune preliminar realizat pe baza
estimărilor stă la baza emiterii ordinului de acţiune şi reprezintă un mod posibil de
acţiune, realizat din analiza situaţiei şi a informaţiilor cunoscute iniţial. În urma
analizei estimărilor comandantul ia decizia finală.
Art. 200 Deplasarea la recunoaşteri. După primirea ordinului preliminar şi în
conformitate cu prevederile acestuia, subunitatea execută deplasarea din raionul de
dispunere în raionul de desfăşurare a acţiunilor viitoare.
Art. 201 Executarea recunoaşterilor. Recunoaşterea reprezintă un proces
continuu prin care se obţin date despre inamic, trupe proprii, teren şi starea vremii în
care se verifică planul de acţiune preliminar. Recunoaşterile se execută luând toate
măsurile de mascare, care să nu permită inamicului să deţină date şi informaţii despre
subunitatea de tragere.
Art. 202 Stabilirea planului de acţiune final. În funcţie de rezultatul
recunoaşterilor, comandantul modifică planul preliminar şi stabileşte forma sa finală
coordonându-şi acţiunile cu cele ale celorlalte subunităţi. Pe baza planului final
comandantul elaborează ordinul de acţiune.
NESECRET
72 din 101
 NESECRET
Art. 203 Transmiterea ordinului de acţiune. Ordinul de acţiune se întocmeşte
şi se transmite imediat după executarea recunoaşterilor. În situaţia în care nu pot fi
executate recunoaşterile, comandantul întocmeşte şi transmite un ordin fragmentar.
Art. 204 Îndrumarea şi controlul. Cel mai bun plan de acţiune poate eşua dacă
nu este transpus în practică în mod corect. Procesul de conducere şi executare a
planului de acţiune se îmbunătăţeşte considerabil, dacă subunităţile sunt îndrumate şi
verificate asupra modului de pregătire în vederea executării sarcinilor specifice. Dacă
situaţia şi timpul permite, este indicat să se execute antrenamente în vederea
executării activităţilor cuprinse în planul de acţiune.
Art. 205 Înaintea executării acţiunilor se verifică:
a) armamentul şi muniţia;
b) echipamentul;
c) modul de însuşire a acţiunii şi de cunoaştere a activităţilor ce se vor executa
în vederea îndeplinirii ei;
d) mijloacele de comunicaţii;
e) gradul de asigurare cu hrană şi materiale;
f) realizarea măsurilor de mascare.
Art. 206 (1) Repetiţiile sunt întotdeauna conduse de către comandantul
subunităţii şi sunt esenţiale pentru însuşirea corectă a misiunii şi coordonarea în timp
şi spaţiu a acţiunilor. Acestea se execută în urma primirii ordinului preliminar sau în
urma primirii ordinului de acţiune.
(2) Repetiţiile se desfăşoară similar şedinţelor de instrucţie, terenul în care se
execută fiind cât mai asemănător cu terenul în care se vor desfăşura acţiunile de luptă.
Antrenamentul cuprinde o prezentare verbală a acţiunilor care vor fi executate de
către servanţi şi comandanţi folosind scheme, planşe, lăzi cu nisip etc. urmată de o
execuţie practică a acţiunilor. Se vor repeta şi verifica următoarele activităţi importante:
a) executarea prevederilor planului de sprijin prin foc al subunităţii sprijinite;
b) procedeele de ocupare a poziţiei de tragere;
c) cunoaşterea semnalelor de conducere;
d) executarea tragerii;
e) măsurile de siguranţă nemijlocită şi apărare apropiată, mai ales modul de
acţiune când subunitatea este lovită cu focul artileriei inamicului.
(3) Controlul constă în verificarea următoarelor:
a) aprovizionarea cu hrană, echipament şi materiale;
b) asigurarea cu mijloace de transport, carburanţi şi lubrifianţi;
c) pregătirea armamentului;
d) pregătirea muniţiei;
e) existenţa mijloacelor de mascare;
f) cunoaşterea misiunii şi a modului de acţiune pentru îndeplinirea ei;
g) mijloacele de comunicaţii şi a modului de utilizare a acestora;
h) determinarea elementelor de tragere pentru ţintele planificate;
i) cunoaşterea semnalelor.
(4) Pe timpul desfăşurării acţiunilor, comandantul urmăreşte punerea în
practică a planului, dar trebuie să fie pregătit ca în orice moment, în funcţie de
situaţie, să facă modificările necesare.

NESECRET
73 din 101
 NESECRET
SECŢIUNEA a 2-a
Ordine de operaţii şi rapoarte

1. Generalităţi

Art. 207 (1) Ordinele de operaţii pot fi scrise sau verbale şi sunt mijlocul prin
care comandanţii transmit subordonaţilor informaţii şi instrucţiuni privind modul de
acţiune în mod clar, concis şi complet. Gradul de detaliere al conţinutului ordinului
de acţiune diferă în funcţie de timpul pe care comandantul l-a avut la dispoziţie
pentru elaborarea lui. Prevederile regulamentare referitoare la modul de acţiune al
subunităţii în diferite situaţii nu sunt incluse în conţinutul ordinului, comandantul
precizând doar modul în care doreşte să fie aplicate. Comandantul de baterie, de
regulă, dă ordine verbale comandanţilor de plutoane.

(2) Ordinele pot fi:

a) ordine preliminare;
b) ordine de acţiune;
c) ordine fragmentare;
d) ordine sub formă de schemă.
Art. 208 Ordinul preliminar este utilizat de comandant pentru a informa
subordonaţii asupra noii sarcini specifice şi a transmite măsurile care trebuie luate
pentru îndeplinirea ei. Forma şi conţinutul ordinului preliminar sunt identice celor ale
ordinului de acţiune. Ordinul preliminar conţine toate măsurile specifice care nu sunt
cuprinse în regulamente, dar care sunt importante pentru pregătirea subunităţii în
vederea executării sarcinilor specifice. Comandantul de baterie transmite ordinul
preliminar întregului personal sau numai comandanţilor de plutoane.
Art. 209 (1) Ordinul de acţiune asigură subordonaţilor cunoaşterea: cine, ce,
când, cum şi mai ales de ce acţionează pentru îndeplinirea sarcinilor specifice.
Ordinul conţine concepţia comandantului în ce priveşte sprijinul prin foc, oferind
detaliile necesare subordonaţilor pentru a-şi putea îndeplini misiunea.
(2) Surse de informaţii pentru întocmirea ordinului de acţiune. Datele şi
informaţiile necesare comandantului de baterie pentru întocmirea ordinului de acţiune
provin din ordinul de acţiune al comandantului de divizion. Unele date şi informaţii
sunt stabilite de comandantul de baterie, în timp ce îşi însuşeşte misiunea şi
analizează situaţia.
Art. 210 (1) Ordinul fragmentar este transmis pentru a modifica sau completa
prevederi ale unui ordin transmis anterior. Ordinul fragmentar conţine doar pasajele
din forma ordinului de acţiune care au suferit modificări. Aceste ordine se transmit de
regulă pe timpul ducerii luptei şi din acest motiv trebuie să fie scurte, clare şi concise.
(2) Ordinul fragmentar, de regulă, conţine:
a) scurtă prezentare a inamicului şi trupelor proprii care a dus la modificarea situaţiei;
b) modificări în repartiţia subunităţilor;
c) modificări ale sprijinului prin foc;
NESECRET
74 din 101
 NESECRET
d) măsuri de coordonare a acţiunilor.
Art. 211 Ordinul sub formă de schemă este o copie pe material transparent a
planului de acţiune şi se întocmeşte pentru a reduce volumul ordinului scris şi a spori
gradul de înţelegere al acestuia. Ordinul sub formă de schemă trebuie să fie simplu,
să conţină numai detaliile care interesează şi să fie redactat cu acurateţe şi
corectitudine.

2. Ordinul preliminar

Art. 212 (1) Ordinele preliminare prezintă subordonaţilor informaţii, în timp util,
despre acţiunile care urmează să se desfăşoare. Aceste ordine dau timp subordonaţilor să
se pregătească. Ordinul trebuie să fie scurt, dar complet. Structura unui ordin preliminar
este prezentată în continuare.
Nr.
PARAGRAF CONŢINUT
crt.
- Informaţii succinte privind inamicul şi trupele proprii rezultate
1 SITUAŢIA din ordinul preliminar al comandantului de divizion;
- Forţe subordonate sau resubordonate (dacă este cazul).
- Formularea clară şi concisă a misiunii care include sarcinile
2 MISIUNEA
bateriei (Cine? Ce? Când? Unde? De ce?).
- Modul de acţiune al bateriei pentru îndeplinirea misiunii;
- Stabilirea reperelor orare care trebuie să cuprindă cel puţin:
- Ora la care se începe deplasarea;
- Ora şi locul unde se dă ordinul de acţiune;
- Ora probabilă de începere a acţiunii;
3 EXECUŢIA
- Orele de executare a inspecţiilor şi materialele care vor fi
inspectate, altele decât cele din procedurile de operare standard;
- Orele de executare a antrenamentelor şi acţiunile care vor
fi repetate la antrenamente.
- Instrucţiuni speciale pentru comandanţii subordonaţi.
- Aprovizionare cu: carburanţi, muniţie şi hrană;
- Dispunerea subunităţilor de aprovizionare;
4 LOGISTICA
- Evacuarea medicală/adunarea răniţilor;
- Asigurarea topogeodezică.
- Orice schimbări faţă de ierarhia de comandă obişnuită;
COMANDĂ ŞI - Orice schimbări faţă de instrucţiunile obişnuite de folosire a
5
COMUNICAŢII comunicaţiilor sau semnalelor standard;
- Cerinţe speciale de comunicaţii.

3. Ordinul de operaţie

Art. 213 (1) Conţinutul ordinului de operaţie este prezentat mai jos:

NESECRET
75 din 101
 NESECRET
Nr.
PARAGRAF CONŢINUT
crt.
Situaţia inamicului
- Compunere, dispunere şi valoare;
- Activităţi recent executate;
- Capacităţi;
- Varianta de acţiune cea mai probabilă a inamicului. Pentru
clasificarea descrierii situaţiei inamicului se vor include scheme şi folii
transparente cu situaţia inamicului.
1 SITUAŢIA Situaţia forţelor proprii
- misiunea şi concepţia de luptă a subunităţii/unităţii sprijinite;
- misiunea altor subunităţilor, dacă acestea influenţează misiunea
subunităţii.
Subordonări şi resubordonări.
- Schimbări în organizarea pentru luptă pe timpul acţiunilor;
dacă organizarea pentru luptă se schimbă pe timpul etapei de
consolidare a unui atac, se vor încadra în acest paragraf.
- Se prezintă scopurile şi obiectivele misiunii; acest paragraf
trebuie să răspundă întrebărilor: cine, ce, când, unde şi de ce.
2 MISIUNEA Răspunsul la întrebarea unde este dat de coordonatele terenului.
Dacă se utilizează denumirile obiectivelor, acestea sunt adăugate
suplimentar în paranteză.
3 EXECUŢIA Concepţia acţiunilor de luptă.
- Modul în care comandantul de baterie intenţionează să
îndeplinească misiunea;
- Executarea manevrei şi a sarcinilor specifice şi implicite.
- Manevra. Acest paragraf trebuie să se concentreze
asupra acţiunilor desfăşurate la nivel baterie.
- Sarcinile specifice (implicite). Acest paragraf descrie
modul în care comandantul intenţionează să folosească plutoanele
pentru asigurarea sprijinului prin foc formulându-se scopul urmărit
prin executarea focului, posibilitatea executării sarcinilor specifice şi
alocarea ţintelor cu prioritate; poate cuprinde lista ţintelor, matricea
de executare a focului şi folia cu ţintele.
- Amenajarea genistică. Când subunitatea de tragere este
sprijinită de o subunitate de geniu, comandantul de baterie
stabileşte modul de întrebuinţare a mijloacelor de geniu. El poate
să facă acest lucru stabilind priorităţile sale pentru asigurarea
genistică (protecţia, blocarea căilor de acces ale inamicului către
poziţia de tragere şi asigurarea căilor de acces ale subunităţilor de
tragere
- Sarcini pentru plutoane. Acest paragraf prezintă
sarcinile/restricţiile pentru fiecare pluton în parte.
- Instrucţiuni de coordonare. Acestea constituie atribuţiile,
NESECRET
76 din 101
 NESECRET
Nr.
PARAGRAF CONŢINUT
crt.
restricţiile şi limitările care se aplică pentru buna cooperare între
plutoane.
- Probleme generale; asigură informaţiile referitoare la poziţiile
actuale şi viitoare ale subunităţilor de aprovizionare;
- Echipament şi servicii; se poate alcătui un alineat separat pentru
4 LOGISTICA
fiecare categorie de aprovizionare, în funcţie de cerinţe;
- Evacuarea morţilor şi răniţilor;
- Diverse.
- Comandă.
- poziţia personalului important şi a personalului C2 în timpul
desfăşurării operaţiunii şi modificările făcute la procedeele cu
caracter permanent, cum ar fi modificarea ierarhiei de comandă
sau planul standard de comunicaţii prin fir.
COMANDĂ ŞI
5 - Comunicaţii.
COMUNICAŢII
- cerinţele importante referitoare la comunicaţii cum ar fi
interdicţia radio în faţa aliniamentului de plecare, semnale
specifice pentru anumite acţiuni, semnale de urgenţă/vizuale
pentru acţiunile importante şi informaţii privind utilizarea
aparaturii de comunicaţii.

(2) O variantă de ordin de operaţii este prezentată mai jos.

COMANDANŢILOR DE PLUTOANE
ORDIN DE OPERAŢIE NR. 01 (o variantă)

1. SITUAŢIA
a) Inamicul, în contact cu trupele noastre a trecut la apărare pe un aliniament
situat pe această direcţie (se indică în teren) la aproximativ ……. Moralul este bun,
are posibilitatea să întrebuinţeze A.D.M.N.B.C. şi să atace cu grupuri de cercetare-
diversiune şi cu aviaţie la mică înălţime.
b) Trupele proprii: Bg. 7 Mc. va trece la ofensivă din contact la 210600 cu
efortul principal pe direcţia ……. Divizionul nostru va sprijini direct prin foc lupta
ofensivă a Bg. 7 Mc.
2. MISIUNEA
Bateria noastră ocupă poziţie de tragere în raionul ……… (se indică în teren) şi va
executa sarcini specifice în cadrul divizionului.
3. EXECUŢIA
a) Pentru îndeplinirea sarcinilor în cadrul bateriei, intenţionez să ocupăm P.T.
la 191100. Ocuparea P.T. se va executa ………….. (procedeul adecvat). Deplasarea
în P.T. ulterioare se va executa la ordin, pe plutoane, începând cu plutonul 1;
b) GDB = 29 – 00;
c) Trebuie să fim gata de tragere nu mai târziu de 211400;
NESECRET
77 din 101
 NESECRET
d) Sarcinile specifice: - conform tabelului cu elementele de tragere şi la ordin;
e) Măsurile pentru siguranţă nemijlocită şi apărare apropiată a raionului P.T. vi
le voi comunica ulterior, după ocuparea P.T.
4. LOGISTICA
a) Locul de primire şi pregătire a muniţie este la …………. (se indică în teren);
b) Hrănirea se va executa prin grija administratorului bateriei;
c) Punctul de adunare al răniţilor este situat la …………. (se indică în teren);
5. COMANDA ŞI COMUNICAŢIILE
a) Semnale – cele cunoscute;
b) Înlocuitor la comandă – locţiitorul comandantului de baterie;
c) Rapoarte – zilnic la orele 19.00.
4. Ordinul fragmentar

Art. 214 Acestea asigură schimbări în timp util la ordinele existente.

Problemele la care se face referire într-un ordin complet pot fi omise atunci când
acestea nu s-au modificat, când nu sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor
specifice, când pot întârzia transmiterea sau dacă la momentul transmiterii sunt
incomplete sau inaccesibile. Ordinele fragmentare sunt utilizate de obicei pentru
eliberarea instrucţiunilor sau modificărilor la un ordin de operaţii curent în timpul
desfăşurării operaţiunii.
5. Raport standard MPE
(muniţie, pierderi, echipament)

Art. 215 (1) Locţiitorul comandantului de baterie ordonă comandanţilor de

plutoane prezentarea raportului standard MPE la sfârşitul fiecărei etape de luptă în
scopul cunoaşterii reale a stării în care se găseşte bateria după îndeplinirea sarcinilor
specifice respective, precum şi pentru stabilirea măsurilor necesare ce se impun în
vederea reorganizării şi continuării acţiunilor de luptă; acesta cuprinde informaţii
despre:
a) muniţie (cantitatea rămasă);
b) pierderi sau răniţi;
c) echipament (gradul de operativitate).
(2) Toate aceste informaţii se vor transmite în procente folosind următorul cod
de cuvinte – culori:
a) verde – între 80-100 %;
b) galben – între 60-80 %;
c) roşu – între 40-60 %;
d) negru – sub 40 %.
(3) Locţiitorul comandantului de baterie centralizează informaţiile şi ordonă
redistribuirea în cadrul bateriei a muniţiei şi a materialelor în scopul executării cu
succes a următoarei etape de luptă; raportează comandantului de baterie utilizând
NESECRET
78 din 101
 NESECRET
aceeaşi formă de raport, astfel:
a) “Plutonul 1 galben – negru – verde”;
b) “Plutonul 2 roşu – galben – verde”.

6. Raport privind posibilităţile de foc

1. Scop: a informa când bateria a ocupat poziţia de tragere şi este gata pentru
executarea focului sau a raporta schimbări survenite în numărul pieselor disponibile.
2. Când se înaintează: după ocuparea poziţiei de tragere sau când apar
modificări în numărul de piese care pot executa foc.
Nr.
ELEMENTE EXEMPLU
Crt.
1 Denumirea raportului Posibilităţi de foc
2 Subunitatea (indicativul) “OLTUL”
3 Coordonatele (codificate) “cu caroiajul 18-72, G 52-10, 62 ”
4 GDB 48-00
5 Numărul pieselor disponibile 8

7. Raport privind schimbarea dispozitivului

1. Scop: a raporta când bateria schimbă dispozitivul de luptă.

2. Când se înaintează: când subunitatea schimbă locul de dispunere.

Nr.
ELEMENTE EXEMPLU
crt.
1 Denumirea raportului Schimbarea dispozitivului
2 Subunitatea (indicativul) “OLTUL”
3 Data şi ora 18070830
Destinaţia (centrul raionului
4 “cu caroiajul 12-31, G 54-30, 58”
- codificat)
5 Numărul de piese 7

Art. 216 Anexele 1 – 7 fac parte integrantă din acest manual.

COMANDANTUL ŞCOLII DE APLICAŢIE PENTRU

ARTILERIE TERESTRĂ ŞI ARTILERIE ANTIAERIANĂ
“IOAN VODĂ” ŞI INSPECTOR PENTRU ARTILERIE
General de brigadă

NESECRET
79 din 101
NESECRET
dr. EUGEN POPESCU

NESECRET
80 din 101
 NESECRET
ANEXA nr. 1
(Art. 1)
ABREVIERI

A.D.M.N.B.C. – Arme de Distrugere în Masă, Nucleare, Biologice şi Chimice

C.C.F. – Centrul de Conducere a Focului
C.C.L. – Centrul de Conducere Logistică
C.C.T. – Centrul de Conducere Tactică
D.L.D. – Distanţa Loviturii Directe
E.R.M.D.L. – Evaluarea şi Repararea Materialelor Deteriorate în Luptă
F.A.I. – Forţa de Angajare Imediată
F.A.U. – Forţa de Angajare Ulterioară
I.C. – Întreţinere Curentă
I.T.S. – Întreţinere Tehnică de Sezon
MIFT -T – Misiune, Inamic, Forţe proprii, Teren şi starea vremii – Timp la
dispoziţie
N.I.B. – Norma de Încărcare de Bază
O.C.F. – Ofiţer cu conducerea focului
O.S.F. – Ofiţer cu Sprijinul prin Foc
P.C.F. – Punct de Conducere a Focului
P.S.A. – Piese, Scule, Accesorii
P.T.M. – Punct de Transfer al Muniţiei
P.C.T. – Punct de Comandă Tactic
P.T.C. – Punct de Transfer pe Camioane
S.T.L. – Substanţe Toxice de Luptă
Z.V.I.T.M. – Zi de Verificare şi Întreţinere a Tehnicii Militare

NESECRET
81 din 101
 NESECRET
ANEXA nr. 2
(Art. 5)

DISPOZITIVUL DE LUPTĂ AL BATERIEI DE ARTILERIE

(variantă)

50-100m 50-100m 50-100m 50-100m 50-100m 50-100m

500 – 700 m
Plutonul 2 Plutonul 1

500 - 700 m

800 – 1300 m

I
9 3

DISPOZITIVUL DE LUPTĂ AL BATERIEI ANTIBLINDATE

(variantă)

până la până la 1 2
100 m 100 m
≤ 1/2 D.L.D.
2 2

2 1

NESECRET
82 din 101
 NESECRET
ANEXA nr. 3
(Art. 17)

DETALII PRIVIND PUNCTUL DE COMANDĂ AL BATERIEI DE

ARTILERIE TERESTRĂ
Cuprinde:
1. CENTRUL DE CONDUCERE TACTIC
2. CENTRUL DE CONDUCERE A FOCULUI
Loc de dispunere: în raionul poziţiilor de tragere ale bateriei.
Compunere:
CENTRUL DE CONDUCERE TACTIC
Personal:
- comandantul de baterie;
- administratorul;
- şoferul (mecanicul conductor).
CENTRUL DE CONDUCERE A FOCULUI
Personal:
- locţiitor comandant de baterie;
- grupa de conducere a focului.
Tehnică:
- PC containerizat (sau pe TAB 8x8) cu staţii radio pe U.S./U.U.S.
Activităţi ce se desfăşoară:
- primirea misiunii;
- conducerea ocupării (părăsirii) dispozitivului;
- conducerea tragerilor asupra ţintelor ordonate;
- raportarea situaţiei bateriei;
- conducerea susţinerii logistice a bateriei.
Documente ce se elaborează:
- harta de lucru a comandantului de baterie;
- tabelul cu elementele de tragere pentru angajarea ţintelor;
- ordine de acţiune şi comenzi de tragere.
Harta de lucru a comandantului de baterie cuprinde:
- fâşia (raionul) unităţii (subunităţii) sprijinite;
- situaţia şi misiunile unităţii (subunităţii);
- dispunerea forţelor şi mijloacelor inamicului;
- codificarea hărţii şi terenului;
- punctul de comandă al bateriei şi locul de dispunere al observatorilor înaintaţi;
- dispozitivul de luptă al bateriei;
- fâşia de tragere de bază şi complementară;
- sarcinile specifice; numerele (denumirile) sectoarelor, coordonatele şi
dimensiunile lor de front şi adâncime;
- direcţia de bază a tragerii;
- itinerarele şi modul de deplasare a bateriei;
- distanţa maximă de tragere din poziţiile de tragere de bază;
- tabele cu indicativele radio, codificarea funcţiilor, semnalele de înştiinţare,
cooperare şi de conducere a tragerii.
NESECRET
83 din 101
 NESECRET
ANEXA nr. 4
(Art. 19)
LISTA ŢINTELOR ŞI TABELUL CU ELEMENTELE DE TRAGERE
PENTRU COMANDANTUL DE BATERIE

NESECRET
84 din 101
 NESECRET
ANEXA nr. 5
(Art. 73)

CERCETAREA ARTILERIEI INAMICULUI DUPĂ

ACTIVITATEA EI PRIN FOC

1. Echipa de analiză a gropilor

Echipa de analiză a gropilor este formată din 2 sau 3 militari din baterie şi
trebuie să fie antrenată în analiza şi raportarea informaţiilor în urma analizei gropilor.
Această analiză trebuie să poată fi făcută la nevoie de tot personalul bateriei.
2. Echipament
Pentru analiza gropii sunt necesare
următoarele date: direcţia şi dimensiunile proiectilului.
Echipamentul folosit:
- goniometru-busolă, ţăruşi şi cablu de comunicaţii
pentru determinarea direcţiei de unde s-a tras;
- un şablon pentru curbura (circumferinţa)
proiectilului (fig. 4.1.). Acesta poate fi construit
din carton, lemn, plastic sau alt material.
3. Analiza gropilor de proiectile
a. Direcţia din care a fost tras un proiectil
poate fi determinată cu suficientă precizie prin
analiza gropii rezultate în urma exploziei. Prin
determinarea corectă a poziţiei gropii şi a direcţiei
din care a venit proiectilul se poate determina o
direcţie (gismentul) care va trece prin apropierea
sau chiar prin poziţia inamicului.
b. Pentru determinarea poziţiei bateriei se Fig. 4.1. Şablon pentru măsurarea
folosesc cel puţin 3 grupuri de gropi separate prin curbelor gropilor de proiectile

distanţe mari. Poziţia bateriei este dată de intersecţia gismentelor determinate pentru
fiecare grup de gropi.
4. Scopul analizei gropilor
Prin analiza gropilor de proiectile este posibil:
- să se verifice dispunerea subunităţilor de artilerie care au fost confirmate sau
sunt suspecte (datele au fost obţinute prin alte mijloace);
- să se confirme prezenţa artileriei inamice şi să se determine o direcţie
aproximativă către aceasta;
- să se descopere prezenţa unor tipuri noi de armament, calibru sau metode de
fabricare a muniţiei.
5. Zonele lovite trebuie inspectate cât mai curând posibil. Gropile care au fost
deteriorate de condiţiile meteo sau personal îşi pierd valoarea ca sursă de informaţie.
6. Inspectarea raioanelor lovite de proiectile
Raioanele trebuie să fie determinate suficient de precis pentru a fi reportate pe
hartă, planşete sau fotografii aeriene. Pentru aceasta se foloseşte procedeul cu harta şi
aparatele. Gismentul poate fi determinat cu ajutorul GB sau busolei.

NESECRET
85 din 101
 NESECRET
7. Determinarea direcţiei: groapa produsă de un proiectil indică direcţia din
care acesta a venit.
Forma ideală a unei gropi pe care o face un proiectil nu poate fi întâlnită prea
des din cauza neregularităţilor terenului şi caracteristicilor solului. Aruncarea
pământului în lateral este principala caracteristică a formei gropii. Aceasta este
cauzată de fragmentarea proiectilului. În partea din spate, efectul de aruncare a
pământului în lateral este neglijabil pentru tunuri, dar este suficient de mare pentru
aruncătoare. Lărgimea, unghiul şi densitatea de aruncare laterală a pământului variază
în funcţie de proiectil, unghiul de cădere, felul focosului, viteza rămasă şi compoziţia solului.
Pentru determinarea direcţiei sunt luate în considerare următoarele:
- efectele proiectilului, starea vegetaţiei şi rădăcinilor de pe direcţia de tragere
a proiectilelor;
- diferenţele de densitate a solului şi tipul de sol;
- unghiul de pantă al terenului în punctul de impact.
Pentru fiecare grup sunt analizate numai gropile cu forma cea mai apropiată de
cea ideală.
b) Indicii pe vegetaţie şi alte obiecte.
Direcţia din care a fost tras un proiectil este indicată de multe ori de semnele
lăsate de acesta la trecerea prin copaci, zăpadă şi ziduri. Trebuie luată în considerare
posibila deviere a proiectilelor la impactul cu aceste obiecte.
c) Derivaţia şi efectele vântului
Derivaţia şi influenţa vântului lateral nu schimbă direcţia de deplasare a proiectilului.
d) Urma ricoşetului.
De multe ori, un proiectil echipat cu focos cu întârziere şi tras la un unghi de
nivel mic ricoşează de pe suprafaţa solului. În acest caz se creează o urmă pe sol care
este o extensie a planului de tragere. Pentru determinarea direcţiei trebuie avut în
vedere dacă proiectilul nu a fost deviat înainte sau pe timpul formării acestei urme.
8. Analiza gropii.
Primul pas în analiza craterului este găsirea unei gropi potrivite pentru
determinarea direcţiei spre armamentul inamic. Groapa trebuie să fie bine definită pe
sol şi suficient de proaspătă. Coordonatele gropii trebuie determinate cu precizie de
cel puţin 10 m (în funcţie de timpul şi mijloacele avute la dispoziţie). Direcţia spre
armamentul care a tras trebuie determinată prin una din metodele descrise mai jos.
Pentru identificarea tipului calibrului şi ţării care a produs armamentul şi/sau
proiectilul se strâng fragmente de proiectil (schije) şi focoase.
9. Gropile produse de proiectile echipate cu focoase percutante în tragerea
întinsă şi curbă.
În urma exploziei se formează o groapă sub formă de săgeată îndreptată către
arma care a tras. Focosul continuă deplasarea pe direcţia de tragere creând o urmă a
focosului. Pentru determinarea direcţiei de unde s-a tras se folosesc două metode.
Cele mai bune rezultate se obţin prin determinarea mediei câtorva direcţii obţinute
prin folosirea ambelor metode.
NESECRET
86 din 101
 NESECRET
a) Metoda folosind urma focosului şi centrul gropii
În acest caz sunt plasaţi ţăruşi în centrul gropii şi la urma lăsată de focos, apoi
se măsoară direcţia spre piesa care a tras (fig. 4.2.). O variantă a acestei metode este
plasarea unui ţăruş unde proiectilul a intrat în
pământ în locul celui lăsat în urma focosului şi
Spre piesă
determinarea direcţiei în acelaşi fel. Metoda este
folosită rar deoarece locul de intrare al
Pământ
proiectilului este distrus de explozie. aruncat
Această metodă se execută astfel: lateral
- se amplasează un ţăruş în centrul gropii; Ţăruşi
- se amplasează al doilea ţăruş în urma
lăsată de focos când a fost aruncat către înainte;
- se instalează G.B. în linie cu ţăruşii şi
departe de fragmente
- se orientează G.B.;
- se măsoară gismentul spre piesa care a tras.
b) Metoda pământului aruncat lateral
Metoda foloseşte bisectoarea unghiului Instrument de măsurare a
direcţiei
format între centrul gropii şi pământul aruncat
lateral.
Această metodă se execută astfel:
Fig. 4.2. Metoda folosirii urmei focosului
- se amplasează un ţăruş în centrul gropii; şi a centrului gropii
- se amplasează doi ţăruşi lateral, unul la
fiecare capăt al pământului aruncat, la distanţe
egale de ţăruşul din centru (fig. 4.3.); Spre piesă
- cu ajutorul unui cablu (sau alt material la
dispoziţie) se trasează câte un arc de cerc, ţinând un
Pământ
capăt al cablului în ţăruşii laterali; aruncat
- se amplasează un ţăruş la intersecţia lateral
arcelor de cerc; Ţăruşi
- se instalează G.B. în linie cu ţăruşul din
centru şi cel de la intersecţia arcelor de cerc;
- se orientează G.B.;
- se măsoară gismentul spre piesa care a tras.
10. Gropile produse de proiectile echipate cu Ţăruş Ţăruş
focoase reglate cu întârziere în tragerea întinsă şi
curbă (artilerie)
Sunt două tipuri de gropi rezultate în urma Instrument de măsurare a direcţiei
exploziei proiectilelor echipate cu focoase reglate
cu întârziere:
- în urma ricoşetului; Fig. 4.3. Metoda pământului aruncat
- în urma camufletului; lateral
a) Ricoşetul. Proiectilele intră în pământ şi
urmează o linie dreaptă câţiva centimetri formând astfel o urmă a ricoşetului. După
atingerea solului, proiectilele se ridică şi în acelaşi timp îşi schimbă direcţia spre
dreapta ca rezultat al mişcării de rotaţie. Efectul exploziei în aer a proiectilului poate
NESECRET
87 din 101
 NESECRET
fi observat pe sol. Direcţiile obţinute de la gropile de ricoşet sunt considerate a fi cele
mai precise.
Pentru determinarea direcţiei (fig. 4.4.)
se execută următorii paşi: Spre piesă
- se curăţă urma ricoşetului;
- se amplasează doi ţăruşi la fiecare Ţăruş
capăt ai unei porţiuni drepte din urmă;
- se instalează G.B. în linie cu ţăruşii şi Porţiune dreaptă
folosită
departe de fragmente (schije);
- se orientează G.B.; Ţăruş
- se măsoară gismentul spre piesa care
a tras.
Ricoşet
a) Camufletul. Acesta apare când
proiectilul explodează în pământ. Rar, această Instrument de
explozie lasă o urmă care poate fi analizată în măsurare a
direcţiei
acelaşi mod ca la ricoşet. O groapă rezultată în
urma camufletului nu poate fi folosită pentru
Fig.4.4 Metoda urmei ricoşetului
determinarea direcţiei, dacă nu se cunoaşte
urma de pătrundere a proiectilului în pământ.
11. Gropile rezultate în urma tragerii verticale (aruncătoare)
Forma ideală a unei gropi făcute de o bombă are în partea dinspre care a venit
bomba urmele proeminente ale schijelor.
Când este proaspătă, groapa este acoperită parţial cu pământ mărunţit care
poate fi înlăturat pentru a descoperi centrul gropii. Terenul care înconjoară groapa
este plin de urmele schijelor împrăştiate circular în momentul exploziei. În partea
dinspre piesa care a tras, groapa are marginea dreaptă.
Această linie este perpendiculară pe direcţia de tragere dacă groapa se află pe
un teren plat sau dacă tragerea nu s-a executat în lungul unei pante.
Urma focosului (tunelul) este cauzată de îngroparea focosului în centrul gropii
în momentul exploziei. Pentru determinarea
direcţiei folosind groapa unei bombe se Spre piesă
folosesc trei metode: axul principal al gropii,
marginea dreaptă a gropii şi urma (tunelul)
focosului.
a) Metoda axului principal
Pentru determinarea direcţiei (fig.4.5.) Ţăruş
se execută următoarele:
- se amplasează un ţăruş de-a lungul
axei principale a gropii împărţind groapa în
două părţi egale (ţăruşul este îndreptat spre
direcţia aruncătorului);
Instrumentul de
- se instalează G.B. în linie cu ţăruşul măsurare a direcţiei
şi departe de fragmente;
- se orientează G.B.;
- se măsoară gismentul la aruncător.
Fig. 4.5. Metoda axului principal

NESECRET
88 din 101
 NESECRET
b) Metoda marginii drepte
Pentru determinarea direcţiei (fig. 4.6.) se Spre piesă
execută următoarele:
- se aşează un ţăruş de-a lungul marginii drepte;
- se aşează al doilea ţăruş de-a lungul axei
urmei focosului perpendicular pe primul ţăruş;
- se instalează G.B. în linie cu ţăruşul din
urma focosului departe de fragmente
(schije); Instrumentul
de măsurare a
- se orientează G.B.; direcţiei
- se măsoară gismentul la aruncător.
c) Metoda urmei focosului
Fig. 4.6. Metoda marginii drepte
Pentru determinarea direcţiei (fig. 4.7.) se
execută următoarele:
- se aşează un ţăruş în urma focosului; se instalează G.B. în linie cu ţăruşul şi
departe de schije;
- se orientează G.B.;
- se măsoară gismentul la aruncător.
Notă: Dacă unghiul de cădere este prea mare (900), această metodă nu poate fi folosită.

Spre piesă

Ţăruş

Instrumentul de
măsurare a
direcţiei

Vedere de sus Vedere laterală

Fig. 4.7. Metoda urmei focosului

12. Gropile de rachete

O groapă rezultată în urma impactului unei rachete la un unghi de cădere mic
sau mediu este analizată în acelaşi mod ca la proiectilele echipate cu focoase reglate
instantaneu. Totuşi, dacă unghiul de cădere este mare, groapa este analizată ca la
bomba de aruncătoare. Pentru determinarea calibrului şi tipului de rachete se folosesc
aripile stabilizatoare, motorul rachetă şi alte părţi ale rachetei.
NESECRET
89 din 101
 NESECRET
13. Analiza fragmentelor (schijelor) proiectilelor
O gură de foc poate fi identificată (tip şi calibru) folosind fragmentele găsite în
groapa formată în urma exploziei. Dimensiunile proiectilului şi ale părţilor
componente diferă în funcţie de calibrul şi tipul acestuia. Urmele de pe un proiectil
sunt arătate în fig. 4.8.

Bucea de racordare

Ogivă Urmele lăsate de ghinturi pe

Secţiune brâul forţator
exterioară Perete gros

Urma
Brâu director golului
ghintului
Porţiune
Corp Urma
din brâul
forţator plinului
Brâu forţator ghintului

Partea tronconică
Fund

Fig. 4.8. Urmele pe proiectile

a) Proiectilele neexplodate şi fragmentele mari

Cel mai uşor mijloc de identificare a calibrului unui proiectil este cercetarea
unui proiectil neexplodat. Deoarece proiectilele neexplodate nu sunt disponibile tot
timpul, sau dacă sunt disponibile sunt prea periculos de manipulat, se folosesc
fragmente mari de proiectile, ca a doua metodă de identificare. Acestea sunt folosite
pentru recunoaşterea formei şi grosimii corpului proiectilului precum şi pentru alte
informaţii care nu se pot obţine de la fragmente mici.
b) Fragmentele mici
Aceste fragmente (schije) mici sunt nefolositoare pentru scopuri de
identificare, mai puţin atunci când includ porţiuni ale brâului director sau ale
locaşului brâului director. Folosind aceste fragmente se pot identifica proiectilele
deoarece fiecare proiectil are brâu director distinct.
c) Brâul director şi locaşul său
Un proiectil poate fi identificat (calibru, tip şi ţara de origine) după următoarele:
- forma sau urma lăsată de ghinturi;
- lăţimea, numărul şi dimensiunea brâului director;
- dimensiunile şi modelul suportului brâului director.
d) Aripile stabilizatoare
Un aruncător poate fi identificat după aripile stabilizatoare ale bombei. Se
multe ori aripile stabilizatoare se găsesc în urma (tunelul) focosului.
e) Focoasele
Deoarece acelaşi tip de focos poate fi folosit la echiparea bombelor de diferite
NESECRET
90 din 101
 NESECRET
calibre este imposibil de stabilit tipul şi calibrul armamentului cu care s-a tras.
Notă: Cu excepţia brâurilor directoare şi a locaşurilor lor sau a aripilor
stabilizatoare, diferite tipuri de bombe pot fi identice la o anumită dimensiune (de
exemplu grosimea bombei) dar de cele mai multe ori diferă la două sau mai multe
dimensiuni. De aceea, este necesar să se facă două sau mai multe măsurători pentru a
obţine o identificare corectă.
14. Raportarea
Raportul se înaintează cu scopul de a prezenta situaţia subunităţii care a fost
lovită de către artileria inamicului.
Se înaintează, cât de repede posibil, după încetarea focului artileriei inamicului.
Raportul cuprinde:

Transmite… Primeşte… Ora Numărul

raportului
Denumirea Locul de Gismentul Intervalul de timp Raionu Nr. Felul Nr. Durata Pier-
subunităţii dispunere direcţiei de tra- în care s-a tras l (zona) pieselor focului proiec- de deri
al observa- gere în miimi asupra bateriei lovit(ă) care au tilelor traiect
torului executat şi
focul calibrul
acesto-
ra

Informaţiile obţinute trebuie înaintate cât mai rapid indiferent de câte s-au
obţinut. Cele parţiale s-au incomplete sunt importante în completarea sau confirmarea
celor existente. Raportul transmis prin radio sau telefonic poate fi urmat de un raport
scris.

NESECRET
91 din 101
 NESECRET
ANEXA nr. 6
(Art. 76)

ALGORITMUL DE VERIFICARE A PLANULUI DE APĂRARE AL

SUBUNITĂŢII

Notă: Acest algoritm va ajuta comandanţii să verifice pregătirile pentru

apărarea bateriei. Pentru aceasta trebuie găsite răspunsuri la următoarele probleme:
1. Punctul de intrare în poziţia de tragere
Punctul de intrare în P.T. are rolul de a controla persoanele care intră şi ies din
poziţia de tragere. Acesta nu are neapărat aceleaşi funcţii ca un punct de observare şi/
sau ascultare. El trebuie să răspundă la următoarele întrebări:
a. Este santinela instalată corespunzător şi i s-au dat ordine şi instrucţiuni
specifice de pază?
b. Ştie santinela parola şi răspunsul (secretul)?
c. Are legătură punctul de intrare cu punctul de comandă al bateriei sau al
plutonului?
d. Restricţionează punctul de intrare, deplasarea în şi din raionul bateriei?
2. Tehnici de apărare pasive
a. Sunt folosite tehnicile pasive de către baterie sau pluton după luarea în
calcul a factorilor: misiune, inamic, trupe şi timp, teren?
- Ce fel de mijloace de descoperire au fost identificate la inamic? (de
exemplu: radare, mijloace de cercetare-sunet). Acestea pot influenţa încărcăturile cu
care se trage.
- Este dispersat echipamentul plutonului care poate fi descoperit prin radio-
goniometrare de cel care poate fi descoperit prin zgomot, flacără sau radar?
- Sunt antenele poziţionate departe? Sunt folosite antene direcţionale?
- Care sunt ameninţările aeriene aşteptate?
- Care sunt ameninţările din partea artileriei inamice?
- Care este pericolul terestru aşteptat?
b. Respectă subunitatea regulile de executare a mascării?
c. Este poziţionat corect echipamentul plutonului?
d. S-au folosit toate mijloacele naturale şi din dotarea subunităţii pentru
executarea mascării?
e. Au fost aplicate tehnicile de eliminare a indicilor de demascare în interiorul poziţiei?
f. S-au luat măsuri pentru perioada cu vizibilitate redusă referitoare la
zgomotul şi folosirea luminilor?
3. Tehnici de apărare active
a. Punctele de observare şi/sau ascultare.
- Sunt poziţionate punctele de observare şi/sau ascultare astfel încât să
permită avertizarea din timp?
- Sunt pregătite locurile de dispunere a punctelor de observare şi/sau
punctelor de ascultare?
- A fost întocmită fişa focului armamentului grupei (pistol mitralieră, AG ) şi
NESECRET
92 din 101
 NESECRET
s-a verificat integrarea câmpurilor de tragere?
- Este legătură între punctul de observare şi/sau ascultare şi punctul de
comandă al bateriei?
- Este stabilit personalul pe schimburi pentru a permite operarea 24 de ore din 24?
- Sunt stabilite semnale pentru adunarea punctelor de observare şi/sau
punctelor de ascultare?
b. Amenajarea genistică.
- Sunt protejate elementele importante de echipament ale bateriei
(generatoare, muniţie)?
- Au fost folosite la maximum mijloacele de adăpostire din zonele urbane
cele din dotarea subunităţii sau cele din terenul în care acţionează?
- S-au folosit mijloacele de care se dispune pentru adăpostire şi mascare?
c. Poziţiile de tragere.
- S-au stabilit locaşuri individuale de tragere pentru fiecare echipă de servanţi?
- Sunt pregătite locaşurile individuale de tragere?
 A fost întocmită fişa focului piesei?
 Sunt amenajate poziţiile de tragere ale pieselor şi poziţiile individuale.
- Sunt locaşurile individuale de tragere integrate în planul general de apărare?
- Este armamentul de grupă amplasat astfel încât să asigure protecţia
elementelor importante ale bateriei.
 Este întocmită schema zonelor nevăzute?
 Este marcat sectorul de tragere de bază cu jaloane?
 Se întrepătrund sectoarele de tragere?
d. Forţa de reacţie.
- A fost alcătuită o forţă de reacţie?
- A fost stabilit un semnal şi un punct de adunare?
- Au fost numiţi înlocuitori pentru cei din forţa de reacţie?
- A fost antrenată forţa de reacţie?
- Are forţa de reacţie mijloace de comunicare?
4. Comunicaţiile în raionul poziţiei de tragere
a. S-a realizat legături fir în interiorul poziţiei de tragere?
b. Au legături fir elementele importante ale bateriei?
c. Este legătura cu punctul de intrare?
d. Are bateria stabilite semnale pentru: atac aerian; focul executat de bateriile
inamice; atac terestru.
5. Mijloace de luptă împotriva blindatelor
a. Au fost stabilite echipele de vânători de tancuri?
b. Sunt raioane potrivite pentru luptă împotriva tancurilor?
NESECRET
93 din 101
 NESECRET
c. Au fost recunoscute şi pregătite poziţiile de tragere vremelnice?
6. Pregătirea poziţiei de tragere
a. A planificat comandantul de baterie foc indirect de la subunităţile vecine în
sprijinul părăsirii poziţiei de tragere?
b. A fost aleasă şi recunoscută o poziţie de tragere de rezervă?
c. A fost stabilit un punct de adunare?
d. A fost înştiinţat personalul despre punctul de adunare şi itinerarul de deplasare?
e. A fost pregătită poziţia de tragere de rezervă?
f. Au fost folosite detectoarele de mine pe timpul recunoaşterilor spre poziţia
de tragere de rezervă?
g. Au fost stabilite semnale pentru:
- ambuscadă cu blocarea drumului;
- ambuscadă fără blocarea drumului;
- atac aerian;
- atac cu focul artileriei;
- ocuparea poziţiei de tragere în caz de urgenţă.
7. Siguranţa nemijlocită şi apărarea apropiată
a. Se execută patrularea în perimetrul poziţiei de tragere?
b. Au fost integrate obstacolele în planul de apărare?
c. A fost întocmită schema cu siguranţa nemijlocită şi apărarea apropiată?
- Au fost identificate înălţimile din jurul P.T.?
- Au fost consemnate câmpurile de mine?
- Sunt marcate poziţiile de trageri de bază şi de rezervă?
- Sunt marcate sectoarele de tragere prin T.O.D.?
- Sunt incluse în schema cu siguranţa nemijlocită şi apărarea apropiată
punctele de observare şi/sau ascultare, cu planurile de ocupare şi retragere a acestora?
d. A fost planificat foc de către comandantul de baterie pentru sprijinul
planului de apărare?
8. Protecţia N.B.C.
a. Sunt amplasate detectoarele de substanţe chimice în direcţia de unde bate vântul?
b. Sunt situate detectoarele la o distanţă care să permită înştiinţarea la timp?
c. S-au deplasat detectoarele după ce vântul şi-a schimbat direcţia?
d. Au fost testate alarmele detectoarelor?
e. Au fost luate măsurile de protecţie N.B.C.?
f. Completele de protecţie individuală sunt disponibile? Există filtre de rezervă?
g. Este pregătită bateria să execute decontaminarea personală?
h. Este pregătită bateria să execute decontaminarea parţială? A fost numit şi
antrenat personalul pentru această activitate?
NESECRET
94 din 101
 NESECRET
i. Are bateria semnale de alarmare pentru atacurile cu N.B.C.?
j. Are bateria un control al expunerii personalului în mediu radioactiv?
k. S-au luat măsuri pentru evitarea demascării?
9. Apărarea antiaeriană
a. Sunt stabilite priorităţi pentru apărarea A.A.?
b. Au fost integrate plutoanele în planul de apărare antiaeriană?
c. Ce este cuprins în planul de siguranţă nemijlocită şi apărare apropiată
privind apărarea antiaeriană a plutonului?
10. Asigurarea medicală
a. Care este planul de evacuare a răniţilor la punctul de adunare de la divizion?
b. Care este planul de acordare a primului ajutor în cadrul bateriei pe timpul
acţiunilor de luptă?

NESECRET
95 din 101
 NESECRET
ANEXA nr. 7
(Art. 95)

CEREREA PENTRU BULETIN METEOROLOGIC

Cererea pentru Buletin meteorologic constă dintr-un număr de grupe care sunt
reprezentate simbolic prin coduri astfel:
METRO La La La Lo Lo Lo Yo Yo Go Go G1 G1
Zo Zo Z1 Z1 I1 I1
Explicaţii:
a) Grupa 1 METRKQ
MET - Buletin meteorologic
R - Cerere
K - Tipul buletinului
CM Artilerie
3 Balistic
6 Descoperirea ţintelor
9 Buletin pentru computer
Q – Codul octantului de pe glob
b) Grupa 2 La La La Lo Lo Lo
Latitudinea şi longitudinea centrului raionului acţiunilor de luptă
c) Grupa 3 Yo Yo Go Go G1 G1
Yo Yo = Ziua din lună în care este cerut primul buletin (data ultimului buletin
este indicată în grupa 4)
Go Go = Ora la care s-a primit primul buletin
G1 G1 = Ora la care s-a primit ultimul buletin (în ore întregi)
d) Grupa 4 Zo Zo Z1 Z1 I1 I1
Zo Zo = Cea mai de jos linie cerută. Aceasta întotdeauna ══ (pentru computer
când K=9)
Z1 Z1 = Cea mai de sus linie cerută
Lo = Numărul de zile (de la 0 la 9) care trebuie să fie adăugate la grupa Yo Yo
pentru a afla ultima zi când buletinul este valabil
I1 = Intervalul de ore în care buletinul este valabil. Cifrele 1 la 8 desemnează
exact numărul de ore , cifra 9 desemnează 12 ore. Când există doar un singur
buletin (G1 G1 este asemenea lui Go Go şi Io este 0), iar I1 este de la 1 la 8 şi
desemnează perioada în ore pentru care buletinul este valabil, numărul 9
desemnează 12 ore valabilitate. Dacă nu se specifică o perioadă de valabilitate
atunci I1 este ══ .
Exemplu de buletin meteorologic decodificat:
METR 31 - MET – Buletin meteo
- R – Cerere
- 3 Balistic
- 1 – Octantul 1: emisfera nordică de la 90o la 180o Vest
345983 - 345 – Latitudinea centrului raionului acţiunilor este de 34,5o
- 983 – Longitudinea centrului raionului acţiunilor este de 98,3o Vest
050816 – 05 – Primul mesaj a fost primit pe 5 ale lunii în curs
NESECRET
96 din 101
 NESECRET
- 08 – Primul mesaj s-a primit la ora 8
- 16 –Ultimul mesaj s-a primit la ora 16.00, pe 7 ale lunii în curs (vezi
grupa 4)
000624 – 00 – Linia cea mai de jos
- 06 – Linia a 6-a de sus
- 2 – Două zile trebuie adăugate la Yo Yo (05 în acest exemplu) şi
indică ziua a 7-a a lunii
- 4 – Buletinul este valabil 4 ore

Buletin meteorologic balistic

Buletinul meteorologic balistic constă dintr-un număr de grupe ce sunt

reprezentate simbolic prin:
METBKQ LaLaLaLoLoLo YYGoGoGoG hhhPPP
ZZdddd TTT ΔΔΔ ZZddFF TTT ΔΔΔ
ZZddFF TTT ΔΔΔ ZZddFF TTT ΔΔΔ
Etc.
Descriere detaliată
a) Grupa 1 - METBKQ
MET – Buletin meteorologic
B – Balistic
K – Tipul mesajului (K=3 pentru trageri terestre)
Q – Codul pentru octantul de pe glob
b) Grupa 2 - LaLaLa LoLoLo
Latitudinea şi longitudinea centrului zonei de valabilitate a buletinului
c) Grupa 3 - YYGoGoGoG
Data şi ora începerii perioadei de valabilitate
d) Grupa 4 -hhhPPP
hhh – Altitudinea MDP faţă de nivelul mării în decametrii. MDP este
orizontala terenului la care fac referinţă celelalte altitudini ale zonei sau
elementele balistice. Pe uscat, MDP este de regulă înălţimea staţiei meteorologice, pe
mare MDP este la nivelul mării.
PPP – Presiunea la MDP exprimată ca procentaj din presiunea standard
la nivelul mării cu aproximaţie de 0,1 % (dacă procentajul este de peste 100 % atunci
prima cifră se omite)
e) Grupa 5 ZZddPP
ZZ – Numărul liniei ce identifică numărul grupei de intrare în buletin
dd – Direcţia dinspre care bate vântul balistic măsurată în sensul
mersului acelor de ceasornic de la N geografic şi exprimată în miimi şi sute de miimi.
În buletin apare de la 01 la 64. Pentru linia 00 valoarea direcţiei vântului va fi cea de
la MDP.
PP - Viteza vântului balistic, exprimată în zeci şi unităţi de noduri
(1 nod/h = 1,852 km/h ≈ 0,5 m/s). Linia cu numărul 00 exprimă valoarea vitezei
vântului măsurată la altitudinea staţiei.

NESECRET
97 din 101
 NESECRET
Codul numeric al grupei – înălţimile standard a ţintelor sau altitudinile la
verticala MDP
ZZ
00 0
01 200
02 500
03 1000
04 1500
05 2000
06 3000
07 4000
08 5000
09 6000
10 8000
11 10000
12 12000
13 14000
14 16000
15 18000

f) Grupa 6 - TTT ΔΔΔ

TTT – Temperatura balistică a aerului în procente cu aproximaţie de
0,1% (prima cifră se omite atunci când temperatura balistică a aerului este
standard sau mai mare).
ΔΔΔ – Densitatea balistică a aerului în procente cu aproximaţie de 0,1 %
(prima cifră se omite atunci când temperatura balistică a aerului este standard sau mai
mare).
Grupele 5 şi 6 sunt repetate pentru celelalte grupe ale buletinului.
Model de buletin şi semnificaţia grupelor
METB30 512018 070954 013992
0000000 – 971021 – 015702 – 971021 – 025906 – 972021
036009 – 972022 – 045810 – 975022 – 055711 – 975023
065813 – 977018 – 076115 – 981013 – 086319 – 987006
096321 – 991002 – 106429 – 991002 – 110136 – 991999
120137 – 991997 – 130132 – 991992 – 140129 – 991992
150127 – 991992.
Semnificaţia grupelor este următoarea:
METB30 - MET – Buletin meteorologic
- B – Balistic
- 3 – Sol-sol
- 0 – Octantul zero. Emisfera nordică, 0o la 90o Vest
512018 - 512 – Latitudinea zonei 51,2o N
- 018 – Longitudinea zonei 01,8o V
070954 - 07 – Ziua din luna când începe perioada de valabilitate a MET (pe 07
ale lunii în curs)
- 095 – Ora la care începe perioada de valabilitate: 09.30
NESECRET
98 din 101
 NESECRET
- 4 – Numărul de ore de valabilitate
013992 - 013 – Altitudinea staţiei meteo faţă de nivelul mării (13 decametrii)
130 m
- 992 – Presiunea aerului la altitudinea staţiei meteo este de 99,2 % din
cea standard
Grupele 5 şi 6
000000 00 – Linia 0 arătând 0 metri deasupra MDP
00 – Direcţia vântului balistic – zero
00 – Viteza vântului balistic – zero
971021 971 – Temperatura balistică a aerului 97,1 %
021 – Densitatea balistică a aerului 102,1 %
015702 01 – Numărul liniei 01 arată zona 1 cu limita maximă 200 peste MDP
02 – Viteza vântului balistic 2 noduri
971021 971 – Temperatura balistică a aerului 97,1 %
021 – Densitatea balistică a aerului 102,1 %
Următoarele 14 grupe ale buletinului au aceeaşi semnificaţie.

Codurile comune

1. Codurile comune sunt utilizate în cererile pentru buletinul meteo şi definesc

zona de aplicabilitate, data, ora şi perioada de valabilitate a acestora.
2. Octantul globului:

Cifra
Longitudinea Greenwich Emisfera
codului
0 0-90o V
1 90o-180o V
2 180o-90o E Nordică
3 90 -0 E
o o

4 Nu se utilizează
5 0o-90o V
6 90o-180o V
Sudică
7 180o-90o E
8 90o-0o E
Se utilizează atunci când zona nu indică prin longitudine şi latitudine
9
(ex: când grupa este xxxxx)

3. Centrul zonei de aplicabilitate a buletinului La La La Lo Lo Lo

La La La – Latitudinea centrului zonei de aplicabilitate în zeci, unităţi şi zecimi
de grade
Lo Lo Lo – Longitudinea centrului zonei de aplicabilitate în zeci, unităţi şi
zecimi de grade. Sutele sunt emise pentru longitudinile cuprinse între 100o şi 180o inclusiv.
xxxxx – dacă locul centrului zonei de aplicabilitate nu este indicat prin
coordonate geografice. În acest caz codul octantului este 9.
4. Data, ora şi perioada de valabilitate YY GoGoGoG
NESECRET
99 din 101
 NESECRET
YY – Ziua lunii în curs, de începere a perioadei de valabilitate
GoGoGo – Ora începerii perioadei de valabilitate (GMT) în zeci, unităţi şi
zecimi de oră utilizând ziua de 24 ore de la 000 la 239.
G – Durata perioadei de valabilitate în ore de la 1 la 8 (codul 9 indică 12 ore).
5. Exemple de utilizat
a) Octantul cu codul 1 La La La Lo Lo Lo 486205
48 36’ N, 120 30’ V
o o

b) Octantul cu codul 7 La La La Lo Lo Lo 357992

35 42’ S, 99 12’ E
o o

c) Octantul cu codul 9 xxxxxx 516718

Zona este indicată prin coordonate rectangulare: 516718
d) YYGoGoGoG - 251354
Ziua 25 a lunii în curs
Buletinul este valabil de la ora 13,5 timp de 4 ore (între orele 13.30 – 17.30)

NESECRET
100 din 101
 NESECRET
ANEXA nr. 8

BIBLIOGRAFIE

– Tactics, Techniques, and Procedures for THE FIELD ARTILLERY

FM 6-20-1
CANNON BATALLION
– Tactics, Techniques, and Procedures for FIELD ARTILLERY
FM 6-40
MANUAL CANNON GUNNERY
– Tactics, Techniques, and Procedures for THE FIELD ARTILLERY
FM 6-50 CANNON BATTERY

NESECRET
101 din 101