ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE

,,NICOLAE BĂLCESCU”

LUCRARE DE PRACTICĂ UNIVERSITARĂ

AUTOR
Stud. Cap.
Dodiță Denis-Mădălin

1 din 13
2 din 13
 ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE
,,NICOLAE BĂLCESCU”

LUCRARE DE PRACTICĂ UNIVERSITARĂ

Tema: ,,Măsuri de control operativ al spațiului de luptă al

plutonului”

AUTOR
Stud. Cap.
Dodiță Denis-Mădălin

3 din 13
 Cuprins

Introducere........................................................................................................5
Capitolul 1.........................................................................................................6
Capitolul 2.......................................................................................................10
Concluzii..........................................................................................................12
Bibliografie......................................................................................................13

4 din 13
 Introducere

Măsurile de control utilizate de către comandanții forțelor terestre

sau amfibii, pentru a facilita simultan atât angajarea rapidă a țintelor, cât
și garantarea securității forțelor proprii, reprezintă un complet de limitări
și constrângeri stabilite unitar, care sunt folosite pentru a asigura
integrarea și sincronizarea tragerilor executate cu mijloace de lovire
terestre, navale și aeriene, în conformitate cu intenția comandantului,
schema de manevră și efortul principal al operațiilor. Acestea depind atât
de modul în care este organizat atacul, cât și de modul în care
comandantul dorește să exercite controlul asupra forțelor subordonate.
Măsurile de control trebuie să includă în afara celor specificate mai jos și
procedeele utilizate la realizarea joncțiunii forțelor, precum și măsurile de
identificare în luptă.
Managementul spațiului de luptă utilizează mijloace și măsuri care
permit sincronizarea, prioritizarea și armonizarea activităților desfășurate
în toate dimensiunile zonei de operații desemnată în cadrul spațiului de
luptă. Acesta favorizează coordonarea sprijinului prin foc coroborat
controlului aerian.
Gestionarea adecvată a spațiului de luptă asigură alocarea simultană
și corespunzătoare a spațiului de luptă asigură alocarea simultană și
corespunzătoare a spațiului tridimensional și a spectrului electromagnetic
pentru diverși utilizatori, în scopul de a evita conflictul, confuzia și
fraticidul. Alocările se fac pe baza unei liste de priorități, dar trebuie să se
armonizeze cerințele într-un mod complementar și de sprijin reciproc.

5 din 13
 Capitolul 1

Organizarea pentru luptă ar trebui să prevadă măsuri de control care

să acopere întreaga zonă de executare a atacului începând aliniamentului
de plecare spre raioanele de concentrare. Această organizare presupune
transmiterea misiunilor la subordonați și realizarea măsurilor care să ducă
la îndeplinirea prevedirilor din plan.
Procesul de organizarea a luptei se desfășoară, de regulă, după
validarea planului de acțiune, dar, în unele situații, anumite măsuri și
acțiuni de organizare se pot executa concomitent cu planificarea acțiunii.
În funcție de modul în care se va trece la ofensivă și de felul în care
își propune comandantul să exercite controlul asupra forțelor din
subordine și cu care cooperează, în plus, comandantul de pluton va lua
măsuri de control al atacului, care cuprind:
 Linii de despărțire
 raionul de concentrare;
 initinerarul de apropriere;
 aliniamentul de desfășurare pentru atac;
 aliniamentul de atac;
 direcția de ofensivă;
 baza de sprijin prin foc;
 aliniamentele de coordonare a sprijinului cu foc;
 obiectivul;
 măsuri de control al spațiului aerian;
 consolidare.
Liniile de despărțire au rolul de a facilita coordonarea dintre unități și
pentru a stabili responsabilitățile legate de manevre, trageri, executarea
misiunilor de recunoaștere și cercetare militară, precum și a celor de
securitate. În mod normal unitățile nu execută manevre sau trageri care
conduc la încălcarea liniilor de despărțire, în absența unei aprobări.
Raionul de concentrare în vederea atacului este utilizat pentru
regrupare și rezolvarea problemelor de ordin administrativ ale forțelor
atacatoare care urmează să fie reorganizate pentru ofensivă și/sau
deplasate spre aliniamentul de atac. Se dispune, pe cât posibil, în afara
bătăliei majorității artileriei acestuia, astfel încât deplasarea forțelor de
aici spre aliniamentul de desfășurare pentru atac să se poată executa cu
ușurință, în mod rapid și prin folosirea judicioasă a posibilităților de
mascare.
Itinerarul de apropriere este traseul urmat de pluton din raionul de
concentrare spre aliniamentul de desfășurare pentru atac. Acesta asigură

6 din 13
deplasarea organizată și coordonată și desfășurarea plutonului pe
aliniamente stabilite, astfel încât la ajungerea pe aliniamentul de
desfășurare pentru atac, să aibă puterea de luptă completă sau identică cu
cea avută la plecarea din raionul de concentrare.
Pentru trecerea la ofensivă și realizarea simultaneității atacului LDA
se fixează:
 punct inițial – la o depărtare față de raionul de concentrare
care să asigure încolonarea unei unități – batalion – cu
mijloacele primite în sprijin;
 puncte de coordonare;
 aliniamentul de desfășurare pe coloane de plutoane – la 2-3
km față de LDA inamicului, în afara bătăii mijloacelor
antiblindate, mitralierelor, tunurilor și tancurilor care execută
trageri prin ochire directă;
 aliniamentul de desfășurare pentru atac constituie ultima
poziție deținută de pluton înainte de trecerea aliniamentului de
atac; pe acest aliniament se transmit dispozițiunile/
instrucțiunile/precizările finale și se realizează orientarea în
teren; timpul cât forțele se află pe acest aliniament trebuie să
fie cât mai scurt.
 Aliniamentul de atac asigură coordonare mișcării forțelor la
începerea atacului și se stabilește cât mai aproape de limita
dinainte a apărării adversarului, de regulă la 300 – 800 m față
de aceasta. Acest aliniament este situat, în mod normal,
dincolo de aliniamentul final de desfășurare și reprezintă,
practic, aliniamentul pe care forțele atacatoare ies desfășurate
pentru luptă și intră și intră în bătaia armamentului cu trageri
prin ochire directă al apărătorului, în spatele ultimei acoperiri
din teren. Pe acest aliniament plutoanele trebuie să ajungă
simultan desfășurate în dispozitiv de operație. Este o măsură
de control utilizată pentru coordonarea deplasării plutoanelor,
în formație de asalt, dincolo de poziția de plecare la asalt până
la finalizarea atacului.
 Aliniamentul de siguranță se stabilește la o distanță variabilă
față de LDA inamicului, pe care, de exemplu, tancurile nu au
voie să-l depășească decât după terminarea pregătirii de foc și
trecerea la sprijinul de foc al ofensivei;
 Ora atacului – ora ,,H”, este ora începerii atacului
LDA/traversarea aliniamentului de atac și se comunică de
către comandant subordonaților cu 1-2 ore înainte de începerea
deplasării.
Aliniamentul de desfășurare pentru atac este este locul unde
forțele se desfășoară nemijlocit înaintea atacului și adoptă dispozitivul
7 din 13
de luptă pentru atacul LDA inamicului. Atunci când aliniamentul se
găsește în fața limitei dinainte a forțelor proprii, aflate în contact cu
inamicul, el trebuie recunoscut și asigurat înainte ca forțele atacatoare
să-l ocupe. Terenul ales în acest scop trebuie să fie accesibil, în afara
observării și focului direct al inamicului și, pe cât posibil, să nu
constituie un obiectiv cunoscut sau probabil pentru artileria inmicului.
Direcția de ofensivă indică cursul general de înaintare care trebuie
urmat și gradul de libertate de manevră permis pe timpul înaintării
plutonului pentru atingerea obiectivului. Indiferent de manevrele ce se
execută în interiorul direcției de ofensivă, tancurile trebuie să rămână
orientate spre obiectiv.
Baza de sprijin prin foc este un element d e sprijin de luptă, care,
din poziția desemnată, angajează prin foc direct/indirect ținta, pentru a
asigura deplasarea spre înainte și asaltul executat de grupul de asalt.
Alegerea locului de dispunere a bazei de sprijin prin foc trebuie făcută,
astfel încât să respecte următoarele: să ocupe un punct dominant din
teren, unghiul față de direcția de atac să permită sprijinul prin foc
concomitent cu deplasarea forțelor de salt, dar fără a pune în pericol
trupele proprii. Baza de sprijin prin foc ar trebui dată ca măsură de
control a focului comandantului care conduce asaltul, prin ordinul de
operație pentru a asigura coordonarea și sprijin efectiv forței de asalt.
Aliniamentele de coordonare a sprijinului prin foc se stabilesc de
către comandantul eșalonului superior, în scopul asigurării coordonării
focului mijloacelor care nu sunt sub controlul comandanților
subordonați, dar care le pot influența acțiunile.
Obiectivul, utilizat în contextul unui atac , reprezintă puncte din
teren - raioane, aliniamente, puncte obligatorii de trecere – care trebuie
cucerite de către trupe considerate esențiale pentru îndeplinirea
planului comandantului.
Zona obiectivului reprezintă o zonă geografică delimitată, în
interiorul căreia se află un obiectiv care urmează să fie cucerit sau atins
de către forțele militare. Autoritatea competentă este cea care
desemnează limitele acestei zone în scopul asigurării comenzii și
controlului.
Măsurile de control al spațiului aerian reprezintă totalitatea
procedurilor specifice pentru mijloacele aeriene care creează o serie de
restricții în acțiuni, controlul acestora și/sau în ceea ce privește punerea
în aplicare a cererilor de sprijin aerian pe timpul pregătirii și ducerii
operațiilor. Prin intermediul acestor măsuri, se pot identifica forțele
proprii și/sau forțele neutre și reduce posibilitatea fraticidului. Au ca
impact asupra acțiunilor plutonului de tancuri, fiind determinate de
cele ale forțelor specializate de rachete și artilerie antiaeriană și ale
elicopterelor de atac proprii. Comandantul plutonului cunoaște

8 din 13
măsurile de control al spațiului aerian și se asigură de respectarea
acestora de către subordonați.
Consolidarea, în operațiile ofensive, reprezintă procesul de
regrupare și rearanjare, care se desfășoară în interiorul obiectivului
cucerit, în scopul pregătirii operațiilor ofensive viitoare sau pentru a
respinge un posibil contraatac adversar. O zonă de consolidare este o
zonă în care se desfășoară procesul de consolidare.

9 din 13
 Capitolul 2

Măsurile de control ale spațiului de luptă au rolul să prevadă și să

acopere întreaga zonă de executare a unui atac începând din spatele
aliniamentului de plecare spre raionele de concentrare. Mai pe scurt, aceste
măsuri de control ajută la o mai buna coordonare, organizare și orientare a
unui pluton pentru a putea duce la îndeplinirea cu succes a unei misiuni.
Aceste informații se găsesc in fiecare OPORD al unei operații ofensive. În
prezentarea de mai jos a unui OPORD am arărat ce elemente ale măsurile de
control al spațiului de luptă al plutonului se regăsesc, aceste măsuri fiind
vitale îndeplinirea cu succes a misiunii.
Primele măsuri de control evidențiate într-un OPORD sunt organizarea
pentru misiune, în care sunt arătate grupele participante la acțiune, și liniile de
despărțire care au rolul de a facilita o mai bună coordonare dintre unități. În
cazul de față sunt reprezentate la punctul 1 (Situația), punctul ,,a”
(Generalități), prin ,,Zona de interes” și ,,Zona de operații”. Zona de interes
este zona aflată în atenția comandantului și care cuprinde localități, forme
dominante de teren, căi de comunicații. În schimb, zona de operații este zona
stabilită de comandantul forțelor întrunite, pentru forțele terestre și navale din
subordine, în care acestea răspund de executarea acțiunilor militare. Într-un
OPORD aceasta, zona de operații, oferă informații despre delimitarea zonei
unde se petrece acțiunea, informații despre teren, sectoare de observare, căi de
apropriere, poziții sau puncte-cheie, obstacole naturale, acoperire și mascare
și despre situația vremii din această zonă. În continuare se prezintă situația
inamicului (dispunere, valoare și cel mai probabil curs de acțiune) si a forțelor
proprii.
În a doua parte a OPORD-ului este prezentată misiunea plutonului și
execuția. În cadrul misiunii plutonului sunt prezente ora atacului, direcția de
ofensivă, obiectivul și locul de consolidare ( Exemplu: Pl. 1 I./ Cp. 1 I. atacă
NMT 290400BSEP20, de pe Aln. FAGUL1 pe direcția principală de atac Pd.
Șerbănești, cartierul Șerbănești, în scopul de a nimici inamicul de valoare
grupă de infanterie, care se apără cu centrul dispozitivului malurile de pământ
(35T KL 9876)/ivo. Pd. Siret. La ordin consolidează Aln. Sat. Dospinești,
Hanul Siminică.).
În final, în cazul plutonului, execuția are rolul de a exprima intenția
comandantului; concepția operației, are trei faze și fiecare fază explică fiecare
acțiune care trebuie atinsă (ocuparea poziției de plecare la ofensivă, acțiunea
plutonului pentru realizarea dispozitivului premergător de luptă, deplasarea la
atac, acțiunea pe timpul aproprierii LDA, atacul LDA și exploatarea și
consolidarea aliniamentului atins), schema de manevră (se explică mai pe larg
fiecare acțiune care trebuie luată pentru atingerea obiectivului propus) și

10 din 13
sarcinile fiecărei grupe (ocuparea poziției de plecare și executarea pregătirii
pentru atac în locația stabilită; realizarea dispozitivului premergător de luptă
și începerea deplasării la atac; atacul LDA).

11 din 13
 Concluzii

Măsurile de control au rolul de a acoperi întreaga zonă de

executare a atacului începând din spatele aliniamentului de plecare
spre raioanele de concentrare. Acestea depind atât de modul în care
este organizat atacul, cât și de modul în care comandantul dorește șă
exercite controlul asupra forțelor subordonate.
Măsurile de control au un rol crucial deoarece se regăsesc în
alcătuirea OPORD-ului și oferă informații importante cu privire la
desfășurarea misiunii, amplasarea trupelor proprii, delimitarea
zonelor de interes și operații, localizarea tuturor obiectivelor,
descrierea itinerariilor și descrierea cu exactitate a aliniamentelor.
Fără existența măsurilor de control nu s-ar mai putea facilita
simultan atât angajarea rapidă a țintelor, cât și garantarea securității
forțelor proprii.

12 din 13
 Bibliografie

Legislație:
1. F.T. – 3, Manualul de tactică generală a forțelor terestre,
București, 2013.
2. F.T./Tc. – 4, Manualul pentru luptă al echipajului și
plutonului de tancuri, București, 2012.

13 din 13