s Capitolui 1 - Ştiinta managementului în organizaţia militară

CAPITOLUL I
ŞTIINTA MANAGEMENTULUI
ÎN ORGANIZAŢIA MILITARĂ

„Managementul este cea mai nouă dintre ştiinte şi cea mai veche dintre arte".
J.J. SERVAN-SCHREIBER

1.1. Organizaţia militară între necesitate şi actualitate, în conditiile

dinamismului fără precedent al lumii contemporane

De-a lungul istoriei omenirii, şi asta se poate verifica cu uşurinţă,

orice formă de organizare umană a avut nevoie de un instrument prin
care să se protejeze de un eventual agresor, indiferent de alianţele sau
tratatele de neagresiune Ia care a fost parte. Doar acest simplu fapt
demontează argumentele unei părti a opiniei publice din ţara noastră,
care înclină spre ideea că statutul României de membră a NATO justifică
desfiinţarea armatei regulate. Dar există şi alte argumente care să
justifice, pe mai departe, existenţa organizaţiei militare in ţara noastră.
Din punct de vedere instituţional, ca un prim argument privind
necesitatea unei forţe militare naţionale, organizaţia miiitară îşi are
statutul şi rolul său bine definite prin Constituţia României: „Armata este
subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranitătii, a
independentei şi a unităţil statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a
democraţiei constituţionale. in condiţiile legii şi ale tratatelor intemaţionale
la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în
sistemele de aliantă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau
restabilirea păcir 1 in acelaşi document fundamental, prin care este
reglementat modul în care funcţionează şi se manifestă statui şi naţiunea
română, se precizează în mod expres faptul că: „Organizarea de activităti
militare sau paramilitare în afara unei autorităţi statale este interzisă",
consfinţindu-se dreptul unic şi inalienabil al structurii de conducere a
statului de a constitui o fortă militară de orice natură, stabilindu-se şi forui
1
*** Constituţia României, cu rnodificările şi completările prevăzute în Legea de
revizuire nr. 429/ 2003, art. 118, alin. 1.
2
lbidem, art. 118, alin. 4.

‘- 10 11
 Managementul organizaţiei militare Elemente fundamentale Capitolui I - Ştiinţa managementului în organizaţia militară

responsabil: „Consillul Suprem de Apărare a Ţăril organizează şi
coordonează unitar actIvităţile care privesc apărarea tării şi securitatea
naţională, participarea la menţinerea securităţii intemationale şi la
apărarea colectivă în sistemele de allantă militară, precum şi la acţiuni de
mentinere sau de restabilire a păcir3.
Fig. nr. 1.1.
Caracteristici/e definitorii ale unui stat după Tratatul de la Montevideo, 1933
Al doilea argument privind necesitatea organizaţiei militare naţionale
il construim plecând de la existenţa „statutur, ca instituţie unică şi
superioară oricărui alt tip de organizare socială; acest concept fiind definit
ca: „o colectivitate umană, instalată permanent pe un anumit teritoriu
În aceste condiţii, este evident faptul că instituţia supremă a unei naţiuni
statul are nevoie de un instrument eficient pentru utilizarea legitimă a
forţei în vederea menţinerii şi apărării autorităţii saie faţă de eventualele
ameninţări interne sau exteme. Se poate afirma că scopul funcţiei de
apărare a teritoriului şi de menţinere a independenţei şi suveranităţii
statale se poate realiza numai cu ajutorul unei forţe de coerciţie, legitim
instituită - forţa militară - prin intermediul căreia forul executiv (Guvernul)
asigură' un cadru propice pentru o bună desfăşurare a vieţii comunitare.
Al treilea argument pentru susţinerea necesităţii organizaţiei militare
la începuturile secolului XXI în ţara noastră reiese din caracteristicile
evoluţlei lumii contemporane, ca un corolar al celor două argumente
anterioare şi se bazează pe implicarea statului român în efortul comun
de asigurare a unui mediu de securitate stabil şi benefic dezvoltării
fiecărei naţiuni în parte: apărare naţională prin apărare colectiva. Acest
concept presupune „angajamentui tuturor statelor de a se apăra reciproc
de o agresiune exterioară. Organizaţia de apărare colectivă are ca
principal scop apărarea tuturor membrilor de orice acţiune externa-6.
Trecând numai în revistă normele ce trebuie îndeplinite pentru
asigurarea apărării colective (figura nr. 1.2.), putem fi ►ntru totul de acord
că este necesar un organism pur specializat - organizaţia militară care să
contribuie la realizarea lor în condiţii cât mai bune, atât pentru ţara
noastră, cât şi pentru aliaţi.
4

având o structură de organe ale puterii care se bucură de suveranitate".

Indiferent de forma structurii de stat, funcţiile acestuia, ca principală
instituţie de organizare şi conducere politică a societăţii, sunt următoareles:

legislativă;
 j udec ă t or ea s c ă ; ejşntr ► buţU fiskc&rt&r . 0 1 ~ 1 1 ~ ,
tutur oi - sV oţ eio ,
 organizatorică; nx, wrhtsres co
twas,arsţ.e aximi>rec, ri ţe tr i 6r e
 administrativă; mateir101. 4 - 1 par'fIcipala
<4;.gosăkiraTesk POe:cţk
 economică;
 s oc ia l ă ;
 educativ-culturală; z(40.pţ"3.
 ecologică;
 de organizare a colaborării cu statele lumii;
Fig. nr. 1.2.
 de apărare a ţării a independenţei şi suveranităţii statale.
Cerinţele cumulative privind
,

3 Ibidem, art. 119. realizarea apărării colective

4 M. Co sm a , A . D i n i c u , P ol it ol og i e , S i bi u , E di t u r a A c a dem i ei F o r t el o r T er est r e
„Nicolae Bălcescu", 2006, p. 88. 6
C. Moştoflei, P. Duţu, Apărarea colectivă şi apărarea naţională, Bucureşti, Editura
5 Ibidem, pp, 95-96. Universităţii Naţionale de Apărare „Caroi l", 2004, pp. 15-16.

12 13
 Managementui organizatiel militare — Elemente fundamentak
Şi nu în uttimă instanţă, argumentui al patrulea, orice societate
umană (putând pleca în construcţia acestui argument de la Teoria
ierarhizării nevoilor a lui Maslow, la nivel individual) are nevoie de a-şi
asigura o stare de securitate Tn vederea asigurării vieţii naţiunii şi a
continuităţii sale în arealul propriu, şi, tocmai de aceea, trebuie să îşi
construiască o instituţie adecvată pentru apărarea sa de orice agresiune
de tip rnilitar. De asemenea, armata a fost şi este, încă, destinată să
descurajeze orice intenţie agresivă a unui actor statal sau nonstatal la
adresa ţării în care ea fiinţează7 .
in esenţă, opţiunile pe care statul român le are în vedere pentru
delimitarea rolului şi misiunilor puterii militare se referă (aa:
oîntărirea potenţialului şi a capacităţil militare pentru a descuraja
inamicul potenţial;
outilizarea acţiunilor militare preventive pentru a impune sau
proteja interesul naţional;
oadaptarea conceptuală, structurală, operaţională a puterii militare
la noile tendinţe de evoluţie ale mediului internaţionat de securitate.
1n aceste condiţii, forurile de conducere ale ţării au obligaţia să
elaboreze o serie de documente care să asigure cadrul în care se
asigură starea de securitate, instituţiile desemnate să contribuie la
realizarea acesteia, obiectivele şi atribuţiile fiecărui participant etc.
Astfel, Parlamentul României 1n Legea nr. 415 din 27.06.2002
privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării
(Monitorul Oficial nr. 494/ 10.07.2002) a stabilit responsabilităţile privind
elaborarea principaţeior documente din domeniul securităţii naţionale,
enunţându-le doar pe acelea care privesc activitatea organizaţiei mibtare:
4P- Art. 4, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării are următoarefe atribuţii:
a) analizează şitsau propune, potrivit legii, promovarea:
1.strategiei de securitate naţională a României şi a strategiei
na ţi onal e de a pă ra re a ţă rli (re vi zu it co nfor m L egii
nr. 141/10.07.2008);
2.strategiei militare a României.
Strategia de securitate naţională răspunde nevoii şi obligaţiei de
protecţie legitimă împotriva riscurilor şi ameninţărilor ce pun în pericol
drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, precum şi bazele
existenţei statului român.
P. Duţu, Dinamica misiunitor armatei României. In: C. Moştoflei, N. Dolghin,
7 „Studii de securitate şi apărare", voi. 1, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale
de Apărare „Carol r, 2005, pp. 7-8.
8 N. Stoina, A. Baboş, B. Sfărlog, Studit privind problematica secu►itătii
contemporane, Sibiu, Editura Academiei Forţelor TerestreBălcescu", 2006, p. 163.
14
Capitolui I — ştiinta managementutui în organizatia militară
-
Sfy:Cfra•nt Securitaţc,a
pubf
SAŢ‘i. ,4 tet. 1 :'
aeş
securitatţ-.
rraţtoriart
Fig. nr. 1.3.
Domeniile de actiune ale Strategiei de securitate natională
Proiectarea puterii statale presupune, de regulă, respectarea umlătorului
algoritmg:
 stabilirea raporturilor dintre sistemul politic intern, politica şi
strategia de securitate naţională şi sistemut internaţional;
identificarea valorilor şi intereselor naţionale;
evaluarea contextului strategic;
stabilirea orientărilor în politicile naţionale;
>formularea strategiei naţionale de securitate;
>elaborarea strategiei militare.
Securitatea naţională se realizează prin măsuri active de natură politică,
economică, diplomatică, socială, juridică, administrativă şi militară, prin
activitatea de informaţii, contrainformaţii şi securitate, precum şi prin
gestionarea eficientă a crizelor, în conformitate cu normele de conduită
ale comunităţii euroatlanticel°.
ln acelaşi document, mediul de securitate este caracterizat ca fiind
marcat de următoarele tendinţe majore: accelerarea proceselor de
globalizare şi de integrare regională, concomitent cu persistenţa unor
acţiuni având ca finalitate fragmentarea statală; convergenţa rezonabilă a
eforturilor consacrate structurării unei noi arhitecturi de securitate, stabile
şi predictibile, însoţită de accentuarea tendinţelor anarhiceln unele regiuni;
revigorarea eforturilor statelor vizând prezervarea influenţel lor în dinamica
relaţiilor internaţionale, 1n paralel cu multiplicarea formelor şi creşterea
ponderii intervenţiei actorilor nestatali în dinamica relaţiilor internaţionalell.
9 ibidem, p. 114.
19
*** Strategia de securitate narională a României, Bucureşti, 2007
{http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf, accesat la 02.11.2011}.
11 lbidem.

Managementuf organizaţiei militare — Elemente fundamentale
ecynt►ţctehe
ProMterarea
k Cr‘mInatitatea
kraro ► nat,, , onaţă
col-,50Nrt‘zatit%
ar ra - sIcsrdia
o r s ~ ~ • ~ 9
d1strugere; 'kr, masa
Principatete
arnniriV:kri
•ţesorxsrnu1
‘nternakţicusal
as‘xpra
securttM,i i
ţ-Nţ,ortate
re-gonate
Fig. nr. 1.4.
Principalele riscuri şi amenintări asupra securităţii nationale, in conformitate cu
Strategia de Securitate Naţională a României (2007)
Această categorie de prim rang cu riscuri şi ameninţări actuale şi de
perspectivă la adresa securităţii naţionale (figura nr. 1.4.) îşi pune
amprenta în mod direct asupra organizării şi funcţionalităţii organizaţiei
militare prin cerinţe referitoare la:
numărui unităţilor şi forrnele de organizare (batalioane, brigăzi
etc.); xş natura forţelor (terestre, aeriene, navale);
ţ> tehnica de luptă (avioane, armament, tehnica de transport etc.);
bugetul alocat etc.
Pe lângă ac ea st a, s e identi fi că o serie de v ul ne ra bi lit ăţ i şi
disfuncţionalităţi ce pot afecta în mod indirect organizaţia militară, astfel:
dependenţa accentuată de unele resurse vitale greu accesibile -
poate conduce la creşterea preţurilor materialelor ce sunt
utilizate în cadrul producţiei din industria de apărare;
tendinţele negative persistente în plan demografic şi migraţia masivă
există posibilitatea creşterii cheltuielilor cu resursa umană ca
motivaţie pentru rămânerea în cadrul sistemului naţional de apărare
sau pentru atragerea de noi angajaţi;
nivelul ridicat al stării de insecuritate socială, persistenţa stării de
sărăcie cronică şi accentuarea diferenţelor sociale pot conduce la
generarea sau escaladarea tensiunilor dintre populaţie şi
instituiiile statului, cu riscuri către instabilitate socială;
16
15
infrastructura slab dezvottată şi insuficient protejată poate prejudicia
desfăşurarea acţiunilor de luptă sau creşterea consumului de
timp şi materiale (de exemplu, combustibil);
Capitolu( Ştlinta managementului în organizaţia militară
-
starea precară şi eficienţa redusă a sistemului de asigurare a
. sănătăţii populaţiei - armata are nevoie de personal sănătos, care să
reziste la oboseală fizică şi psihică îndelungată, cu un metabolism
care să se adapteze la condiţii vitrege de anotimp şi stare a vremii;
carenţele organizatorice, insuficienţa resurselor şi dificultăţile de
Guvernatea
In4itfic‘ar.s.
adaptare a sistemului de Invăţământ la cerinţele societăţii - utilizarea
tehnicii din dotare şi desfăşurarea de acţiuni individuale sau in
comun presupun oameni bine pregătiţi, cu un nivel de inteligenţă
peste mediu, cu capacităţi şi abilităţi deosebite faţă de alte
organizaţii;
czi angajarea insuficientă a societăţii civile în dezbaterea şi soluţionarea
problemelor de securitate - existenţa sau implicarea armatei în diferite
acţiuni sau activităţi specifice asigurării stării de securitate naţională
trebuie să se bazeze pe încrederea şi susţinerea societăţii civile în
ansamblul său sau prin organizaţiile sale, pentru ca managementul
acestei instituţii să se poată concentra exclusiv pe îndeplinirea acestor
acţiuni şi activităţi, şi nu pe argumentarea justeţei şi oportunităţii
lor.
Toate aceste implicaţii, identificate doar la o analiză sumară a celor
două categorii de riscuri şi vulnerabilităţi asupra stării de securitate a
României, obligă instituţiife responsabile cu sistemul naţional de apărare
a ţării, pe de o parte, şi managementul superior al organizaţiei militare,
pe de altă parte, să le disece cu mare atenţie şi să le aibă în vedere în
procesul de concepere a procesului de management cu toate elementele
sale componente.
1.2. Delimitări privind funcţionarea organizaţiei militare
din perspectiva documentelor de planificare
şi conducere a Sistemului naţional de apărare a ţării
1.2.1. Legea organizării şi funcţionărli Consiliulur Suprem de
Apărare a Ţăril
.Un prim document şi, implicit, un for statal ce reglementează
activităţile desfăşurate de instituţia militară, este reprezentat de Legea nr.
415 din 2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de
Apărare a Tării (Monitorul Oficial nr. 494/10.07.2002) 12. Această lege a
stabilit responsabilităţile privind elaborarea primelor documente din
domeniul securităţii naţionale la art. 4, alin. a) 1 şi 2, sunt prevăzute
atribuţiile Consiliului Suprem de Apărare a Ţării în acest domeniu, şi
17
anume că analizează şi/sau propune promovarea Strategiei de
securitate naţională a României şi a Strategiei naţionale de apărare a
Managementui arganizaţiei militare - Elemente fundamentale
Printre atribuţiile Consiliului Suprem de Apărare a Ţarii care influenţează
procesul de management din organizaţia militară, intâlnim aprobarea:
vcomplet'arii structurilor militare cu efective , potrivit statelor de
organizare în timp de pace;
vexecutării alarmei de luptă pentru aducerea structurilor militare în
starea care să le permită trecerea, la ordin, la indeplin irea
misiunilor de luptă;
vplanurilor de acţiune la declararea mobilizării şi la declararea
stării de război, a planurilor de acţiune la instit uirea stării de
asediu şi a stării de urgenţă;
programelor multianuale privind înzestrarea forţelor sistemului
naţional de apărare;
vstructurii organizatorice şi atribuţiile Marelui Cartier General;
vconturilor anuale de execuţie bugetară a cheltuielilor operative
destinate realizării siguranţei naţionale, ale instituţiilor cu atribuţii
în domeniul siguranţei naţionale, după aprobarea rapoartelor
asupra activităţii desfăşurate de acestea;
desfiinţării, dislocării şi redislocării, în timp de pace, pe teritoriul
naţional, a marilor unit4 militare de la eşalonul brigadă, indusiv, în sus;
vpropunerilor de acordare a graduiui de mareşal , de general,
amiral şi similare.
1.2.2. Strategia de Securitate Naţională a Româniel
in acest document sunt enunţate doar direcţiile şi obiectivele cu
privire la manifestarea organismului militar pentru asigurarea stării de
securitate a României şi sunt vizate următoarele aspecte 13 :
vStatutul de membru NATO impune asigurarea capacităţilor necesare
participării Armatei României la misiunile Alianţei - în primul rând
la cele privind apărarea colectivă, exercitarea unui rol important în
dezvoltarea conceptelor specifice noului context strategic, precum
şi accelerarea procesului de transformare a sistemului militar şi
dezvoltarea de noi capat)ilităţi. Trecerea de la conceptele specifice
apărării teritoriale în cond4ii de izolare la apărarea colectivă şi
co ntra ca rarea r is cu rilo r as im etrice în pers pe ct iv a gl ob al ă a
angajar ► eritelor militare impune transformarea Armatei României
aşa fel, încât aceasta să parcurgă la timp etapele planificate şi,
cizincomitent, să-şi indeplinească misiunile inoredinţate.
'România urrn
ăreşte crearea unei armate moderne, profesionalizate,
ţării (revizuit conform Legii nr. 141/10.07.2008) şi a Strateglei militare a
României.
12 http://csat.presidency.roPpag =41, accesat la 18.12.2011.
dimensionate şi înzestrate corespunzător, cu forţe expediţionare
mobile şi multifuncţionale, rapid dislocabile, flexibile şi eficiente,
13
http ://www. pres iden cy. ro/static/ordin e/SSNR/SSNR. pdf, accesat la 18.12.2011.
18
Capitolui I Ştiinţa managementului în organizaţia militară
capabile să asigure credibilitatea apărării teritoriului naţional,
Tndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul apărării colective
şi participarea la misiuni intemaţionale, Tn conformitate cu priorităţile
'şi cerinţele politicii externe. Se va urmări îmbunătăţirea capacităţii
de operare întrunită şi în cadru multinaţional, sporirea eficacităţii
procesului de generare a forţelor şi a eficienţei utilizării resurselor.
Transformarea Armatei trebuie să ia în calcul noile orientări
strategice ale procesului prin care trece Alianţa şi să se
desfăşoare în complementaritate cu acesta. Vom răspunde astfel
cerinţelor de creare a unor capabilităţi militare care să permită
desfăşurarea operaţiilor în zona de responsabilitate a Alianţei şi
în afara acesteia, îndeplinirea întregii game de misiuni posibile şi
asigurarea consensului decizional.
-O atenţie deosebită va fi acordată transformărilor în domeniul
pl an if ic ăr ii apărăr ii , în care s co p s e v a f in al iz a pr oc es ul de
armonizare a procedurilor naţionale de planificare cu procedurile
standard care funcţionează Tn cadrul NATO, Uniunii Europene şi
parteneriatelor strategice. Va fi perfecţionat procesul de
planificare a forţei, vor fi adoptate noi principii şi concepte
operaţionale şi va fi elaborată o nouă strategie militară.
1.2.3. Legea privind planificarea apărării
Legea nr. 473 privind planificarea apărădi a fost aprobată de Parlamentul
României la 4 noiembrie 2004 (Monitorul Oficial nr. 1.052/2004) şi are ca
principale aspecte, cu referire directă la organizaţia militară, următoarele 14 :
* ldentifică domeniile planificării apărării (figura nr. 1.5.);
14
ht - tp://v~w.mapn.ro/diepa/planificare/legea_473_2004.htm, accesat la 13.042012.
Managementul organizaţiei militare - Elemente fundamentale
Stabileşte documentele pe baza cărora se fundamentează
planificarea apărării:
ola nivel naţional: Strategia naţională de apărare şi Programul de
guvernare
ola nivel departamental: Carta albă a apărării , Strategia
militară, Directiva de planificare a apărării, Programele
majore şi Planurile operaţionale de intrebuinţare a forţelor.
* Precizează faptul că Strategia naţională de apărare a României
este documentul de bază care fundamentează planificarea
apărării la nivel naţional şi stabileşte ariile de aplicabilitate şi de
responsabilitate pentru fiecare document ce o susţine.
* Stabileşte, în mod expres, faptul că Directiva de planificare a
apărării şi Programele majore elaborate de Ministerul Apărării
Naţionale sunt pe un onzont de timp de 6 ani şi se revizuiesc anual.
1.2.4. Strategia naţională de apărare a ţării
S t r a te g i a n a ţ io n a lă d e a p ă r a r e a ţ ă r i i, a p r o b a t ă p r i n H o t ă r â r e a
nr. 30/20 08 a Parlamentulu i României, a fost elaborată in baza Legii
nr. 473/2004 privind planificarea apărării naţionale, s-a fundamentat pe
prevederile Constituţiei României şi ale legislaţiei naţionale in domeniul
apărării şi securităţii şi este armonizată cu Strategia Europeană de
Securitate şi alte documente relevante in domeniul apărării ale celor
două organizaţii.
1n capitolul 3 sunt precizate Direcţiile de acţiune în domeniul
apărării, acestea devenind, după aprobare, premise pentru stabilirea
obiectivelor fundamentale ale organizaţiei militare, astfe1 15 :
a. lupta împotriva terorismulu i;
b.combaterea proliferării armelor de distrugere în masă;
c . tr a n s f o r m a r ea m ilita r ă ;
d.managementul crizelor;
e. in f o r m a ţii p e n tr u ap ăr a re ;
f . e c o n o m ia ş i in d u s tr ia d e a pă r ar e ;
g.educaţia.
1n ceea ce priveşte referirile stricte ale acestei legi la activităţile şi
acţiunile organizaţiei militare, in speţă, punctul 3.3 Transformarea
militară, printre principalele direcţii de acţiune întâlnim:
a. finalizarea revizuirii structurii de forţe şi a procesului de
operaţionalizare a acestora;
15
http://www.legestartro/Hotararea-30-2008-aprobarea-Strategiei-nationale-aparare
-tarii-%28MziwNDk3%29.htm, accesat la 22.04.2013.
19
20 Capitolul I - Ştiinţa managementului în organizaţia
b.creşterea calităţii vieţii personalului militar şi civil , a nivelului de
pregătire a acestuia;
c.implementarea noului model de management al resurselor
umane;
d.continuarea eficientizării sistemului de planificare multianuală a
resurselor;
e.optimizarea sistemului de achiziţii in domeniul militar în vederea
înzestrării forţelor armate cu echipamente moderne şi
performante;
f.crearea unor structuri de comandă şi control flexibile;
g.valorificarea superioară a tehnologiilor specifice;
h.dezvoltarea pe baza standardelor NATO şi ale Uniunii Europene
a reţelelor de comunicaţii şi informatice ale tuturor structurilor
implicate în sistemul naţional de apărare şi interconectarea
acestora cu Sistemul general de comunicaţii NATO (NGCS);
De asemenea, se face o referire clară asupra faptului că forţele
militare trebuie să fie pregătite diferenţiat şi diversificat pentru misiuni
clasice şi neconvenţ ionale, cu orientare spre obiecti ve specifice, in
răndul cărora misiunile antiteroriste, respectiv cele de neproliferare,
contrainsurgenţă şi reconstrucţie postconflict să aibă o pondere
însemnată.
1.2.5. Programul de guvernare a României şi impactul lui în
managementul organizaţiel militare
În cadrul acestui document elaborat de Guvernul Romăniei pentru
Ptantftuanea
p e nt r u co r n an d ă , Pleralficnre
contrnt,
tomunkaţil
togistir..4
Fig. nr. 1.5.
Domeniile pianificărli apărării
perioada 2013-2016, al doilea ca importanţă în documentele
programatice la nivel de conducere a Sistemului Naţional de Apărare a
Ţării, la capitolul „Apărarea naţională", sunt evidenţiate direcţiiie de
acţiune în ceea ce priveşte politica de apărare, cu infl uenţă directă
asupra funcţionării organizaţiei militare 16 :
* c o n ti n u a r e a p ar tic ip ă r ii la o p e ra ţiile in t e m a ţ i o n a l e p e n t r u
onorarea angajamentelor asumate la NATO şi UE;
* indeplinirea responsabilităţilor ce decurg din calitatea de membru NATO
şi UE pentru asigurarea capabilităţilor necesare îndeplinirii nivelului
de ambiţie politico-militar al celor două organizaţii;
Managementui organizaţiei militare - Eiemente fundamentale
* Indeplinirea obligaţiilor asumate prin Partenenatul strategic cu SUA,
inclusiv cele determinate în baza prevederilor Legii nr. 290/2011
privind amplasarea unor elemente ale Scutului Antirachetă al
SUA/NATO pe teritoriul României;
*creşterea contribuţiei la asigurarea securităţii şi stabilităţii
regionale;
*participarea activă la procesele decizionale in cadrul Alianţei Nord-
Atlantice şi al Uniunii Europene;
*revizuirea cadrului normativ specific domeniului apărării,
managementului carierei militare, salarizării şi sistemului de
pensii ocupaţionale pentru militari;
*elaborarea documentelor de planificare conform legii, Cartei Albe a
Apărării şi Strategiei Militare a României, printr-o revizuire
strategică a apărării;
* revizuirea structurii de conducere a ministerului;
*creşterea calităţii personalului Armatei României, în acord
cu realităţile economice şi sociale interne şi cu statutul de stat
membru NATO şi UE, concomitent cu sporirea atractivităţii
profesiei militare;
*reorganizarea sistemului medical propriu în corelare cu nevoile
operaţionale şi sistemui naţional de sănătate;
*modernizarea sistemului de învăţământ militar;
*restabilirea capacităţii operaţionale a Armatei României, având la bază
principiile procesului de planificare a apărării în cadrul NATO,
pentru dezvoltarea unei structuri de forţe şi optimizarea actului
decizional în baza unui Plan Multianual de refacere şi consolidare
a capacităţii operaţionale a Armatei României;
*creşterea alocaţiilor bugetare pentru apărare in vederea realizării
capacităţii operaţionale şi sustenabile;
*reanalizarea programetor de achiziţii şi Tnzestrare în raport cu
resursele financiare la dispoziţie şi nevoile operaţionale;
*realizarea graduală a capacităţii de apărare aeriană prin
programul „Avion multirol";
*eficientizarea administrării patrimoniului ministerului;
* angajarea activă la proiectele din cadrul iniţiativelor „Smart
Defence/NATO" şi „Pooling and Sharing/UE";
16
http://www.gov.ro/upload/articles/117322/program-de-guvernare-2013-2016.pdf,
accesat la 02.05.2013.
21
*clarificarea situaţiei Regiei autonome Compania română de aviaţie
„Romavia";
*stimularea producţiei interne a industriei de apărare autohtone,
conform cerinţelor Armatei şi standardelor NATO şi UE.
De asemenea, stadiul elaborării documentelor strategice 1n domeniul
apărării de la Guvern la structurile subordonate se prezintă astfel:
22
CapItolui I - Ştlinţa managementului în organizaţia rnilitară
a)Carta Albă a Apărării este în stadiul de revizuire, în conformitate cu
noul program de guvernare";
b)Strategia militară a României se află în stadiul de proiect;
c)a fost aprobată Directiva de Planificare a Apărării nr. 10/2010-201518.
Având în vedere că armata este o componentă a puterii de stat, o
instituţie publică, este cât se poate de evident faptul că procesul de
management este putemic influenţat şi particularizat de doctrina partidului
de guvernământ şi de ţintele stabilite în programul propriu de guvernare.
1.2.6. Legea privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Apărării Naţionale
1n Legea nr. 346 din 21.07.2006 (Monitorui Gficial nr. 654 din
28.07.20{l6) privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării, la
art. 1 se stabileşte că: „Ministerul Apărării este organul de specialitate ai
administraţiei publice centrate, care conduce şi desfăşoară, potrivit legii,
activităţile fn domeniul apărării
Printre cele mai importante atribuţiLşi respansabilităţi_ prevăzute 1n
legea menţionată la paragraful anterior ale acestui minister, cu implicaţii
asupra Intregului sistem managerial al organizaţiei militare, amintim:
constituirea structurii de forţe şi realizarea capacităţii de luptă a
armatei pentru Indeplinirea misiunilor specifice ce revin acesteia;
înfiinţarea, desfiinţarea, dislocarea şi redislocarea de unităţi şi
formaţiuni;
elaborarea proiectelor de acte normative privind apărarea ţării;
realizarea planificării integrate a apărârii;
 finanţarea şi asigurarea execuţiei bugetului propriu;
instruirea comandamentelor şi trupelor, pregătirea de specialitate
a personalului în activitate şi în rezervă;
informatizarea tuturor domeniiior sale de activitate;
r5. managementul resurselor umane, organizarea şi conducerea
Invăţământului militar;
protecţia mediului în activităţile pe care le desfăşoară;
Managementul organizaţiei militare - Elemente fundamentale
c re ş te r e a ca lită ţ ii v ie ţii p e r s o n a lu lu i , as i g u r a r ea as i s t e n ţ e i
religioase a personalului militar şi civil, precum şi a asistenţei
s o c ia le , m e d ic a le ş i j u r id ic e a a ce s t u i a , î n c o n f o r m i t a t e c u
prevederile legale;
conducerea activităţilor de logistică;
in ze strar ea c u ar mam en t, te hn ic ă d e l up tă , ec hi pa me nt e şi
materiale specifice armatei, relaţiile cu industria naţională de
apărare şi cooperările internaţionale în domeniu;
coordonarea activităţii de comerţ exterior privind importul şi
exportul de produse cu destinaţie militară, în condiţiile legii;
aprobarea, in limita competenţei sale, a documentaţiilor tehnico -
ec on om ice pe ntru lu cr ăr ile de in ve st i ţ i i pro pr ii , exe cu ta re a
lucrărilor de investiţii proprii, precum şi urmărirea executării, la
termenele stabilite, a tuturor lucrărilor de investiţii;
mobilizarea armatei, constituirea forţelor de rezervă, rechiziţionarea
de bunuri şi chemarea persoanelor fizice la prestări de servicii în
interes public;
cercetarea ştiinţifică, invenţii şi inovaţii în armată, precum şi
protecţia drepturilor de proprietate intelectuală asupra rezultatelor
cercetării;
controlul intern şi auditul public intern.
1.3. Ştiinţa managementului şi managementul ştiinţific
în organizaţia militară
Armata este interdependentă cu toate celelalte domenii ale societăţii -
politic, economic, financiar, diplomatic, cultural, spiritual etc. - şi de calitatea
managementului general al societăţii şi celui specific în domeniile menţionate
mai sus depind in proporţii diferite calitatea organizării, înzestrării şi
instrucţiei în armată, calitatea conducerii acesteia, pe scurt: puterea sa
de luptă.
in mod firesc, managementul modem, preocuparea pentru permanenta
sa adaptare la cerin
emiterea regulamentelor specifice pentru organizarea şi
funcţionarea structurilor militare, a comitetelor şi consiliilor
constituite pentru luarea deciziilor;
ir http://www.mapn.ro/diepaiplanificareicarta alba.htm, accesat la 02.05.2013.
18 http://rft.forter.ro/2010_4ţ/index.htm, acce satia 24.04.2013.
—
19 http://www.mapn.ro/desprernap/legea346.pdf, accesat ia 15.04.2012.
23
ţele dezvoltării societăţii, va impulsiona în sens pozitiv
şi asimilarea de către organizaţia militară a celor mai noi teorii ştiinţifice ale
managementului, adaptarea acestora la nevoile specifice, perfecţionarea
continuă a instrumentelor şi căilor de exercitare eficientă a conducerii militare.
Războiul şi operaţiunile militare de sprijin şi de stabilitate, ca fenomene
circumscrise evoluţiei societăţii umane, sunt în atenţia teoreticienilor şi
practicienilor din domeniul militar. Plecându-se de la premisa că una dintre
componentele puterii de luptă a unei armate o reprezintă conducerea
Capitolul 1 - Ştiinţa managementului în organizaţia militară
a c e s t e ia l a p a c e, 1 n s i t u a ţ i i d e c r i z ă ş i , î n m o d s p e c i a l , pe t i m p u l
desfăşurării acţiunilor armate, încă din antichitate, s-a acordat o mare atenţie
artei comandanţilor de a-şi conduce trupele la succese pe terenurile de
instrucţie sau pe câmpurile de bătălie.
Din această perspectivă, evoluţia abordărilor asupra fenomenului
conducerii forţelor armate a fost marcată strâns de evoluţia omenirii, de
la comuna primitivă până în zilele noastre fenomenul militar fiind prezent
în toate etapele acesteia.
Ca teorie ştiinţifică, managementul organizaţiei militare (conducerea
militară) se constituie după cel de-al Doilea Război Mondial. Preocupări
deosebite în acest sens se remarcă începând cu al şaselea deceniu al
secolului trecut. Se constată în acest sens o deschidere spre ştiinţa
conducerii, prin apariţia multor lucrări de conducere militară, se publică
p r i m a g e n e ra ţ i e p o s t b e l i c ă d e r e g u l a m e n t e m i l i t a r e r o m â n e ş t i , s e
înfiinţează birouri de calcul aI datelor in statele majore ale marilor unităţi
tactice, secţii şi direcţii specializate în asistarea informatică a conducerii
la eşaloanele superioare.
În limbajul uzual, noţiunile de „managemenrşi „conducere" sunt
întrebuinţate şi în domeniul militar deseori cu aceeaşi semnificaţie. Este
cât se poate de adevărată afirmaţia: „Conducerea se ocupă de viziune
şi de eficacitate şi rezultate. Managementul se ocupă de instalarea
structurilor şi a sistemelor pentru obţinerea acelor rezultate. Ea se
concentrează asupra eficienţei, a analizei costurilor şi a beneficiilor,
asupra logisticii, a metodelor, procedurilor şi politicilor. Conducerea se
concretizează asupra ideilor. Managementul se concretizează asupra
rezultatelor. Conducerea îşi trage puterea din principii corecte şi valori.
Managementul organizează resursele pentru a servi obiectivelor
selectate in vederea producerii rezultatelor'2°.
În mediul militar, conceptul de management a fost şi este puţin uzitat,
fiind, preferate concepte precum „conducere militară" sau „comandă
militară", consideraţi mai adecvaţi şi la fel de cuprinzători. Astfel, deşi, în
lucrările unor specialişti militari noţiunea de management este prezentă,
,

ea nu este dezvoltată, la scară largă, în regulamentele miiitare, ci doar

pe anumite direcţii: managementul resurselor umane, managementul
carierei, managementul resurselor apărării, managementul educaţional,
managementul crizelor, management economico-financiar şi altele.

2°
St.R. Covey, Etica liderului eficient sau conducerea bazată pe principii, Bucureşti,
Editura ALLFA, 2001, p. 262.
 Managementul organizaţiei militare Elemente fundamentale 21
http://adlunap.ro/uvlilibiread.php?id=123, accesat la 15.03.2013.
26
- so(utfoneze: aspectut taoefic al acti.itu• comandC. şi sa
drare. rr,..knadar,:or 1;mbajui uzts-al. coroaddanţilor Capitolul I Ştiinţa managementului în organizatia militară
et:,.0r) rmkse cle g.ânclire sisternatic as-upra siructurrlur pe
ţo at. in re...spunsab■hlate
pArillit 0 abordare imyca conductani. din ambele direchi,

cu-care coRtrunta cadrele kiet ednducere

awar.i la rezolvarea problemeldr realo tradiţiile şi specificul naţional al fiecărui popor;
- tiH
Pun.f I.a di.POZiţic un vOcabuiar apouiabFai vdandarclIZat, poziţia geografică, dimensiunile şi caracteristicile teritoriului ţării.
p , : r r n i t e u u t i z o r e a c o r e c t a n o ţ i u m l o r r e f e n t o a r - e mţike.ala.avand
in v e de r e şli r r i p ! i c a r e f - )
n cadrui aliaralelrariA care este parte

ofere Rahai nerhnent 4. 4. p..,'3. 170,.s.

ARMATA
, P,` , ,
tru fUndarch,nţareo fc,losire
urbelor de care dispun.o armala e, .?
<:-.ş'; **--."'-- ",;:-.
-9
6 ‘, ;) c'0,:-% ',. y,%, " c. ,5, Z.-
S

tatutrid•, rnetOde procedee stnritrfic ''.., 1.' .> .0 ',- .,.. ?,-... ,.... °-.:, -P.,
funetirreentate, p.ntru ,If.taşt.rfama elicace si ficientâ a -.(*. - %, -% .it..'"'"
i n o r g , .. a ţ za ţ ,a f r x d i t a r , - 1
 :. R

---
Fig. nr. 1.6.
Obiectivele managementutui organizaţiei militare
Fig. nr. 1.7.
Totuşi, în domeniul militar este conştientizat faptul că managementul Cerintele de bază ale unei armate22
este noua tehnologie care aduce transformări profunde societăţii şi
organizaţiilor din prezent şi viitor. Dobăndirea capabilităţilor de a sesiza Prezentarea caracteristicilor evidenţiază procesele şi fenomenele
aceste transformări şi adaptarea lor organizaţiei militare trebuie să fie un specifice ce se desfăşoară în interiorul organizaţiei militare şi o
deziderat permanent. in opinia noastră, doar acestea sunt oportunităţile particularizează într-un mod cu totul diferit faţă de celelalte organizaţii din
pe care ni le oferă prezentul pentru a constitui un viitor pe măsura societate (figura nr.
aşteptărilor noastre. Altfel este posibil să ne situăm în afara celor cu
preocupări serioase şi constante pentru 'imbogă'ţirea teoriei şi practicii
managementului şi în afara celor care obţin succesele aferente.

1.4. Caracteristicile organiza

ţlei militare contemporane cu
impact asupra procesului de management al acesteia

Armata este o instituţie cu un sistem propriu de organizare, conducere

şi ie rarh iz are , a c ăre i ac tiv itate se des făş oară î n co nf or mi t at e c u
prevederile legilor statului, regulamentelor militare, ordinelor şi dispoziţiilor
comandanţilor şi şefilor.
Organizarea, caracterul şi evoluţia armatei sunt determinate de 21 :

tipul şi forma puterii de stat;

progresele în domeniul ştiinţei şi tehnicii; Fig. nr. 1.8.
posibilităţile economice , tehnico-ştiinţifice şi demografice ale Caracteristicile organizaţiei militare

fiecărui stat;
politica internă şi externă a acestuia; 22 http://www.mapn.roistrategiamilitarat , accesat la 21.09.2011.

27
Managementul organizatiei militare Elemente fundamentale

a)Organizaţia militară este destinată apărării naţionale
Armata, prin Ministerul Apărării Naţionale, este componenta de bază a
forţelor armate, care asigură pe timp de pace şi la război, integrarea într-
o concepţie unitară a activităţii tuturor forţelor participante la acţiunile de
apărare a ţării. Ea are ca obiective supreme interesele fundamentale ale
României, este subordonată exclusiv voinţei poporului, prin forţele sale
democratice, şi misiunea sa fundamentală este de „...garantare a
suveranităţii, a independenţei şi a unităţil statului, a integrităţii teritoriale a ţăni
şi a democraţiei constituţionale". Organizaţia militară, prin managementul
său, nu Işi poate modifica de la sine putere obiectivele, structura sau modul
de implicare când ea este solicitată de forurile mai sus menţionate.
b)in organizaţia militară predomină relaţia formală
Regulamentele militare prescriu comportamentul indivizilor aflaţi pe
diferitele trepte ierarhice şi aceasta, nu numai în problemele de serviciu,
ci şi în afara lor.
Comportamentul este puternic influenţat de simboluri exterioare, ca de
exemplu: ţinută militară, grade militare, însemne, conduită etc., şi au ca
scop identificarea militarilor ca grup distinct, pe de o parte, şi de a localiza
rapid elementele de management (1n funcţie de structură şi nivel) în
condiţiile iuării deciziilor rapide, pe de altă parte. Militarii sunt uniţi prin
această legătură formală, acceptată individual şi colectiv, şi generează
putere, influenţă şi autoritate.
Predominanţa legăturii formale este consecinţa statuării stricte a
normelor impuse militarilor prin legi, ordine şi regulamente. Privit astfel,
aspectul formal, oficial al legăturilor sociale, capătă importanţă deosebită.
Desfăşurarea, preponderent în colectiv, a tuturor activităţilor (de
instrucţie şi de educare, dar şi de deconectare şi relaxare) determină
manifestarea din plin şi a relaţiilor informale. in toate cazurile însă, relaţia
formală primează.
c)Organizaţia militară este o instituţie birocratică cu structură
ierarhică
T e r m e n u l „ in s t i t u ţ i e b i r o c r a ti c ă " p r e s u p u n e : s u b o r d o n a r e a î n
exclusivitate pe verticală; desfăşurarea activităţilor pe principiul unităţii
d e c o m a n d ă ; c r e ş te re a ro lu l u i d is c ip li n e i ş i a l or d i n i i î n r ea l i z a r ea
coeziunii organizaţionale; ierarhia funcţiilor şi a gradelor etc.
Dintr-o asemenea perspectivă, organizaţia militară nu este constituită ca
urmare a unor opţiuni individuale, ci pe criterii riguroase care ţin seama de
capacităţile, aptitudinile şi disponibilităţile militarilor de a indeplini diverse
misiuni.
lerarhia funcţiilor şi a gradelor reprezintă o caracteristică cu reale şi
evidente influenţe în crearea unui cadru stimulativ, competitiv şi eficient.
28 Capitolul - Ştiinta managementului în organizatia militară
d)Organizaţia militară este un mediu social cu un sistem
propriu de stratificare
lerarhia militară se distinge de celelalte ierarhii prin aceea că este
împărţită Tn diverse grupuri sociale. Distanţa socială dintre poziţiile
ocupate de ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, militari angajaţi pe bază de
contract şi trupă dă naştere la fenomene relevante, cărora trebuie să li
se acorde atenţia necesară.
Inţelegerea efectelor stratificării sociale din organizaţia militară
presupune o abordare complexă. Luarea în considerare numai a opiniei
unei categorii sau alteia de militari dă naştere la o imagine trunchiată a
fenomenului şi, de aici, concluzii şi decizii limitate.
e)Organizaţia militară reprezintă un mediu educaţionai specific
Factorii educaţionali din armată îşi sprijină efortul pe trăsăturile
specifice tinereţii: patriotism, exuberanţă, dăruire, curaj, inventivitate,
sacrificiu, dorinţă de afirmare, prietenie etc.
Armata pregăteşte pe cei care intră 1n această organizaţie pentru
ducerea războiului, dar şi ca buni cetăţeni, cu respect faţă de legi, bine,
adevăr şi dreptate. Ca instit uţ ie cu rol educativ, armata îşi priveşte
militarui ca parte componentă a societăţii şi îl pregăteşte implicit şi pentru
integrare şi adaptare la cerinţele societăţii pentru momentul 1n care nu va
mai face parte din forţele active. Cu cât trec mai mult prin situaţii-limită
sau momente apropiate de acestea, cu atât indivizii se integrează mai
uşor în alte structuri organizaţionale, indiferent de specializarea lor.
f)Implicarea organizaţiei militare în acţiuni care fac obiectul
prezentului, dar mai ales al vfitorului
in cazul misiunilor umanitare (cutremure, inundaţii, explozii,
contaminări radioactive, secete, dezechilibre ecologice majore etc.) rolul
militarilor este de a monitoriza temporar zona calamitată, introducând
rigorile militare şi asigurând astfel ca durata lichidării efectelor să fie cât
mai mică, iar populaţia să sufere cât mai puţin de pe urma acestora.
Operaţiunile de menţinere a păcii se execută in scopul coagulării stării
conflictuale până la dezamorsarea ei pe căi amiabile. in acest caz, militarii au
mai mult un rol de supraveghetori, acceptală de părţile în conflict (peacekeeping).
Managementul crizelor prevede că, în situaţia în care forţele de
ordine (poliţie, jandarmi) nu pot face faţă situaţiei, pot fi folosite, în
condiţiile legii, unităţi militare de reacţie rapidă, capabile să deblocheze
procesul destabilizator prin combaterea forţelor distructive.
În sfârşit, chiar şi în condiţiile unei agresiuni externe de amploare,
riposta armată se va desfăşura cu respectarea deplină a prevederilor
dreptului umanitar internaţional.
29
 Managementul organizaţiei militare - Elemente fundamentale
Definită prin aceste caracteristici organizaţia militară are o existenţă
determinată de anumite cerinţe funcţionale pe care trebuie să le satisfacă
şi o evoluţie în funcţie de resursele umane. Materiale, financiare şi
informaţionale pe care le posedă.
1.5. Resursele managementului organizaţiei rnilitare
Categoriile de resurse necesare efortului de apărare a ţării şi pe care
aceasta le poate pune la dispoziţia armatei în vederea asigurării stării ei de
securitate reprezintă acei factori de succes în faţa unui eventual agresor.
Prin resurse ale apărării se inţelege ansamblul posibilităţilor statului şi
societăţii, un moment dat, de a susţine efortul de război (figura nr. 1.9.)2J.
 R e s u r s e l e pc)litice
• R e s u r s e i e e c o n a m i c e
■ Resursele c l e r n a g r a f i c e
 Resursele structural-teritoriale
RESU RSEL.E
DE P.PĂRARE  R e s u r s e l e marale
R e s u r s e i e inforrriaţic>rlaie
Fig. nr. 1.9.
Resursele de apărare
Resursele politice reprezintă ansamblul deciziilor şi opţiunilor
forţelor politice, implicate în procesul de conducere a statului, în vederea
concentrării eforturilor tuturor sau a cât mai multor rnembri ai societăţii
pe ntru ap lica rea m ăs ur ilor ad op ta te în d om en iu l apărăr ii ţ ări i. Es te
evident faptul că aceste resurse pot avea un aport diferit la realizarea
apărării ţării în funcţie de gradul înţelegerii şi conştientizării intereselor
fundamentale ale statului şi naţiunii - domeniu în care trebuie depăşite
interesele de grup sau de partid.
Se co ntu re ază , în a ces t co ntex t, ro lu l im po rt an t al in st i t u ţ i il o r
politico-militare naţionale (Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Ministerul
Apărării Naţionale, Statul Major General) in stabilirea şi promovarea
intereselor fundamentale ale naţiunii şi statului, iar apărarea lor trebuie
să f ie o b ie c tiv u l s u p r e m a l o r ic ă r e i f o r ţe p o l i t i c e c e f a c e pa r t e pr i n
voinţa poporului - fie în guvernul ţării, fie în parlamentul acesteia.
23
I.C. Petca, Managementul organizaţiei militare, vol. I, Sibiu, Editura Academiei
Trupelor de Uscat „Nicolae Bălcescu", 1999, p. 15.
32
30
Capitolul 1 Ştiinţa managementului în organizaţia militară
Resursele economice cuprind ansamblul posibilităţilor de natură
economică (materială, energetică, tehnologic'ă bre---
societăţii româneşti şi care pot fi angajate în susţinerea eforturilor în
domeniul apărării naţionale.
Capacitatea de apărare a unui stat este cvasidependentă de acest
gen de resurse, întrucât forţele implicate In asigurarea stării de securitate
a ţării nu îşi pot indeplini misiunile specifice fără un minim de resurse,
Indiferent d6 greutăţi le econom ico- financiare parcurse, de regulă,
aspectele legate de resursele apărării naţionale trebuie să fie soluţionate
cu prioritate, asigurându-se necesarul, cel puţin, pentru perioada trecerii
ţării de la starea de pace la cea de război, considerându-se că, ulterior
acestui moment, economia ţării va susţine integral efortul de război,
potrivit Constituţiei şi legilor organice specifice.
Resursele demogratice reprezintă suma persoanelor din categoria
populaţiei apte de a participa la apărarea ţării (analizate din perspectiva
caracteristicilor lor cantitative şi calitative).
1n analiza acestora trebuie avute In vedere evoluţia unor fenomene
şi tendinţe actuale ce au impab - ~ t~ asupra resurselor demografice:
scăderea natalităţii, creşterea mortalităţii, creşterea nivelului de abandon
şcolar, creşterea numărului divorţurilor etc. De asemenea, un fenomen
îngrijorător pentru apărarea ţării este reprezentat de creşterea numărului
de cetăţeni români (în special tineri) care migrează sau lucrează in
străinătate pentru perioade lungi de timp, în special, ca efect al reducerii
locurilor de muncă sau a salariilor din unele zone ale ţării -
determinându-se dezechilibre în asigurarea continuă a acestor resurse
pentru sistemul de apărare a ţării.
Resursele structural-teritoriale sunt reprezentate de ansamblul
formelor de relief şi al detaliilor de planimetrie de pe teritoriul naţional, al
unităţilor administrativ-teritoriale ale ţării al infrastructurii teritoriale,
,
precum şi al disponibilităţilor acestora de a sprijini la asigurarea de
condiţii optime de derulare a activităţilor şi acţiunilor militare.
Teoria militară susţine faptul că terenul oferă condiţii obiective egale
pentru ambii adversari, dar în istoria militară găsim numeroase exemple
care demonstrează faptul că cine reuşeşte să transforme terenul în
factor de putere are mari şanse de a obţine victoria chiar şi în condiţiile
unui raport de forţe defavorabil.
Resursele morale exprimă ansamblul trăsăturilor psihomorale,
gradul de instruire şi educaţie patriotică a populaţiei, capacitatea şi
voinţa acesteia de a participa la eforturile destinate apărării naţionale 24 .
24
ibrdem, p. 16.
33
31
 Managementul organizaţiei militare Elemente fundamentale

Modalităţile de manifestare aie societăţii contemporane sunt într-o

dinamică foarte accentuată şi determină o reaşezare continuă a
resurselor morale. De aceea, analiza resurselor morale ale societăţii şi a
factorilor de influenţă trebuie să genereze pragul optim al acestora în
vederea apărării ţării.
Resursele informaţionale reprezintă totalitatea rezultatelor oferite
de sistemele informaţionale care asigură (la pace, in situaţii de urgenţă şi
la război) culegerea, analiza şi sinteza datelor şi informaţiilor necesare
cunoaşterii oportune a situaţiei concrete, a capacităţilor forţelor proprii şi
ale adversarului, a intenţiilor acestuia, precum şi a realităţilor interne
necesare pentru fundamentarea şi adoptarea măsurilor şi acţiunifor
destinate apărării ţării.
Valoarea resurselor informaţionale va fi una foarte ridicată în
condiţiile reafizării unei interconectări Tntre subsistemele informaţionale
ale domeniilor implicate în apărarea naţională. Ca atare, este necesară o
aprofundare atât in ceea ce priveşte perfecţionarea structurilor informatice,
cât, mai ales, modelarea şi stimularea tot mai apropiate de realitatea
crizei, conflictului, războiului, astfel încât mijioaceie informatice să
contribuie eficient ia adoptarea deciziilor în domeniul apărării naţionale.