MINISTERUL APĂRĂRII A REPUBLICII MOLDOVA

Academia militară ,, Alexandru cel bun’’

Catedra Arta Militară
Facultatea Științe Militare

REFERAT
TEMA” Plutonul de infanterie în lupta de apărare din contactului nemijlocit cu
inamicul“

Elaborat: std. GRÎU D

Controlat: cpt. TANASIEV A

CHIȘINĂU
2020
Cuprin
s
Introducere.....................................................................................................................................2

Generalitîți privind plutonul de infanterie..................................................................................2

Lupta de apărare din contactului nemijlocit cu inamicul..........................................................3

Concluzie........................................................................................................................................4

Bibliografie.....................................................................................................................................5

2
 Introducere
Apărarea trebuie să fie: stabilă, fermă, activă în toate mediile, adînc eşalonată (cînd e
cazul), capabilă să reziste loviturilor date de inamic cu toate categoriile de forţe şi mijloace.
Aceste caracteristici sunt determinate, în principal, de următorii factori: cantitatea de
informaţii deţinute, modul de folosire a terenului, eşalonarea în adîncime, cooperarea şi
sprijinul reciproc, concentrarea puterii de luptă, manevra, sistemul de lovire, unitatea de acţiune
a forţelor, reacţiile ofensive, existenţa rezervelor şi modul de realizare a surprinderii.
Subunităţilor care se apără le este interzis să părăsească punctele de sprijin (poziţiile
de apărare) ocupate şi să se retragă fără ordinul comandantului eşalonului superior.

Generalitîți privind plutonul de infanterie

Plutonul de infanterie este structura organizatorică de luptă de bază care acţionează, de
regulă, în cadrul companiei de infanterie, avînd un înalt grad de coeziune între grupe şi
diferitele categorii de personal ce îl compun; se constituie într-o subunitate stabilă, dinamică şi
flexibilă, cu o capacitate sporită de a duce acţiuni de luptă, în toate condiţiile de climă, timp şi
anotimp.
Plutonul este constituit din trei grupe de infanterie identic organizate, înzestrate cu
transportoare amfibii blindate sau maşini de luptă ale infanteriei. Conducerea plutonului de
infanterie este asigurată de către comandantul de pluton şi locţiitorul acestuia.
Plutonul de infanterie pregăteşte şi duce lupta de apărare, de regulă, în cadrul
eşalonului superior şi se poate găsi în dispozitivul de luptă al companiei de infanterie – în
forţele de angajare imediată, în forţele de angajare ulterioară – sau în rezerva batalionului.
Plutonul de infanterie trece la apărare într-un punct de sprijin cu o dezvoltarea frontală
variabilă în funcţie de procedeul adoptat, nu mai mult de 400 m şi în adîncime pînă la 300 m.
Plutonul poate fi întărit cu 1-3 tunuri (aruncătoare de grenade, instalaţii de lansare a
rachetelor) antiblindate 1-2 echipe de aruncătoare de flăcări, 2-3 mitraliere şi sprijinit de
aruncătoare şi artilerie.

Lupta de apărare din contactului nemijlocit cu inamicul

Plutonul de infanterie trece la apărare, de regulă, în cadrul companiei în condiţiile
contactului nemijlocit cu inamicul sau în afara contactului cu inamicul.
Cînd se adoptă apărarea din contact nemijlocit cu inamicul lupta se pregăteşte în timp
scurt, concomitent cu ducerea acţiunilor în curs de desfăşurare
În raport cu situaţia concretă, apărarea poate fi pregătită în grabă sau din timp.

3
 Apărarea în grabă se pregăteşte, de regulă, în condiţiile contactului nemijlocit cu
inamicul, sub presiunea continuă a acestuia, precum şi a timpului scurt avut la dispoziţie pentru
pregătirea luptei.
După ce comandantul de pluton primește ordinal de avertizare sau de acţiune de la
comandatul de companie, comadantulvde pluton întocmește planul preliminary avînd la bază
estimarea situației și analiza misiunii, inamicului, forţelor disponibele și timpul. Neavînd timp
sufficient comandantul de pluton execută deplasarea spre pozițiile de apărare folosind
proprietăţile de mascare ale terenului, ocolind zonele probabile de ambuscadă, respectînd
măsurile de mascare, realizînd siguranţa circulară (cu accent pe siguranţa aeriană) şi adoptînd
formaţiile optime de deplasare (ca element de siguranţă în faţă).
Trecerea la apărare din contact nemijlocit cu inamicul se execută în situaţia cînd
inamicul a devansat în desfăşurare forţele proprii sau este superior în forţe şi mijloace; în acest
caz, forţele proprii trec în grabă la apărare pe aliniamentul atins sau pe un alt aliniament
favorabil.
Scopul principal al trecerii la apărare din contact nemijlocit cu inamicul îl constituie
împiedicarea inamicului de a-şi îndeplinii obiectivul.
În funcţie de situaţia concretă, comandantul plutonului trecut la apărare poate urmări şi
alte obiective, respectiv: cîştigarea de timp pînă la sosirea forţelor principale ale companiei cu
care să treacă, ulterior la nimicirea inamicului prin acţiuni ofensive; producerea de pierderi cît
mai mari inamicului; menţinerea terenului ocupat.
În funcţie de evoluţia situaţiei pe timpul desfăşurării luptei, forţele plutonului aflat în
apărare trebuie să fie în măsură să oprească înaintarea inamicului sau ofensiva lui, să producă
pierderi maxime în efectiv și tehnică de luptă, să asigure aliniamentul de atac al forţelor proprii
sosite în sprijin, ori să treacă la ofensivă împreună cu acestea.
Odată cu trecerea la apărare din contact cu inamicul, aflînduse sub focul inamicului,
plutonl de infanterie ocupă un aliniament favorabil pentru ducerea luptei de apărare ca să
respingă atacul inamicului sau să oblige pe inamic să se retragă, concomitent cu trecerea la
apărare a plutonului de infanterie se execut lucrări genistice pentru protecția forţelor de focul
inamicului. După ce inamicul a fost oprit sau a fost obligat să se retragă, plutonul de infanterie în
continuare execute lucrări genistice, săparea adăposturilor, întărirea pozițiilor de tragere,
instalarea barajelor genistice, pentru menținerea pozițiilor ocupate pînă la sosirea forţelor
principale.

4
 Concluzie
Apărarea este forma de luptă de bază care are scopul de a respinge atacurilor
inamicului, producerea de pierderi mari iamicului în efectiv și tehnică, împiedicarea pătrunderii
lui în adîncimea apărării și crearea condțiilor pentru trecerea la contraatac. În dependență de
situație nu todeaună forțele proprii trec la apărare din timp, uneori ocupă poziții de apărare
avînd la dispoziție timp insuficient. Apărarea din contactului nemijlocit cu inamicul se
pregăteşte în timp scurt, cînd plutonul este în contact nemijlocit cu inamicul şi este puțin timp
pentru pregătirea luptei.

5
 Bibliografie
1.Manualul de luptă a plutonului de infanterie, Chișinău, 2010.