„Tactica generală”.

TEMA 10. Bazele apărării subunităţilor de infanterie.

Şedinţa 1. Prelegere – 2 ore.
Subiecte de studiu:
1. Esenţa, scopul şi formele apărării. Cerinţele înaintate apărării. Trăsăturile
caracteristice ale luptei moderne de apărare. Condiţiile de trecere a subunităţilor la
apărare.
2. Locul şi misiunile de luptă ale grupei (plutonului) de infanterie motorizată în
apărare. Posibilităţile de luptă în apărare.
3. Amenajarea genistică a poziţiei de tragere (punctului de sprijin).
Bibliografia: 1. Manual „Bazele apărării”, p.11-12.
2. „Regulamentul de luptă”, (§3), p-42-52.

1. Esenţa, scopul şi cerinţele înaintate apărării. Trăsăturile caracteristice ale

luptei moderne de apărare. Condiţiile de trecere a subunităţilor la apărare.

Apărarea este forma de luptă de bază, care se adoptă cu scopul:

- de a respinge ofensiva inamicului şi de a interzice pătrunderea acestuia în dispozitivul de
apărare;
- de a menţine aliniamente, raioanele şi poziţiile ocupate;
- de a produce pierderi cît mai mari inamicului, de a cîştiga iniţiativa şi de a crea condiţiile
favorabile pentru contraatac sau trecerii la ofensivă.
Apărarea poate fi:
- de poziţie;
- manevrieră.
Apărarea de poziţie este tipul de bază al apărării ce se efectuiază prin provocarea unor pierderi
maximale inamicului în timpul menţinerii cu fermitate a raioanelor din teren pregătite pentru
apărare.
Se foloseşte acolo unde pierderea teritoriului este inadmisibilă.
Apărarea manevrieră se foloseşte cu scopul aplicării inamicului unor pierderi maximale,
cîştigarea timpului şi pregătirea forţelor sale prin lupte de apărare consecutive pe aliniamente
indicate şi eşalonate din timp în îmbinarea cu contraatacuri scurte ea permite părăsirea unor raioane
şi se foloseşte în condiţiile atacului prin surprindere sau în fîşia de asigurare.
Apărarea trebuie să fie stabilă, fermă şi activă, capabilă să reziste loviturilor aviaţiei, rachetelor şi
focului artileriei.
Apărarea trebuie pregătită să menţină cu fermitate poziţiile încredinţate, să realizeze dispozitive
de luptă cît mai variate, să organizeze un sistem de foc puternic, combinat cu obstacole şi baraje pe
întreaga adîncime a apărării, îndeosebi împotriva blindatelor inamicului.
Pentru asigurarea stabilităţii, fermităţii şi caracterului activ al apărării, în orice situaţie,
comandantul trebuie să ia măsuri pentru cunoaşterea permanentă a situaţiei, descoperirea la timp şi
lovirea inamicului cu toate mijloacele de foc la dispoziţie, organizarea şi menţinerea cooperării şi
conducerea neîntreruptă a subunităţii.
Batalionul (compania) trece la apărare:
- în cazul în care această a fost adoptată de către eşalonul superior;
- pe timpul ofensivei, pentru respingerea contraatacurilor inamicului;
- în urma desfăşurării nefavorabile a luptei de întîlnire şi în alte situaţii.
 Trecerea la apărare poate avea loc în contact nemijlocit sau în afara contactului cu inamicul
cînd se trece la apărarea în contact nemijlocit cu inamicul, lupta se pregăteşte în timp scurt şi sub
presiunea inamicului.
Apărarea în afara contactului cu inamicul poate fi pregătită din timp şi favorizează realizarea
amenajării genistice a terenului, dispozitivului de luptă şi organizarea sistemului de foc.

2. Locul şi misiunile de luptă ale grupei (plutonului) de infanterie motorizată în

apărare. Posibilităţile de luptă în apărare.

Plutonul (grupa) de infanterie motorizată în cooperare cu plutoanele (grupele) vecine, fiind

sprijinit de mijloacele comandantului superior, de regulă, duce lupta de apărare în cadrul companiei
(plutonului),în primul eşalon pe direcţia principală sau secundară sau în eşalonul doi,deasemenea:
- poate să se afle în rezerva comandantului batalionului;
- să se numească în siguranţa de luptă;
- în patrula de cercetare de luptă;
- în ambuscada de foc;
- cu o parte de forţe sau cu întrega componenţă să intre în grupa blindată a batalionului
(companiei);
- să constituie rezerva antidesant;
- în afară de aceasta Pl.I.Mo (grupa) poate fi dat în sprijin companiei (plutonului) de
tancuri.

Locul şi rolul plutonului (grupei) în apărare se determină de destinaţia lui, locul în dispozitivul
de luptă al companiei (plutonului), caracterul misiunilor şi influenţa, care el o produce asupra
desfăşurării şi rezultatului luptei companiei, (plutonului), prin îndeplinirea misiunii sale. Plutonul
(grupa) care acţionează în condiţiile contactului nemijlocit cu inamicul pe direcţia expusă atacului
cu tancuri, îndeplineşte cea mai complicată misiune: el primul primeşte asupra sa focul cel mai
puternic al diferitor mijloace de nimicire a inamicului, iar apoi şi cea mai puternică lovitură de
tancuri şi infanterie.
Misiunea de luptă a plutonului (grupei), care se apără în primul eşalon pe direcţia principală
constă în:
- producerea unei lovituri hotărîtoare inamicului cu focul tuturor mijloacelor de nimicire în
faţa limitei dinaintea apărării;
- respingerea atacului lui;
- menţinerea punctului de sprijin (poziţiei) ocupate.
În cazul pătrunderii inamicului în punctul de sprijin sau în intervalul dintre vecinii plutonului
(grupei) trebuie cu focul tuturor mijloacelor să-i producă pierderi maximale, să interzică înaintarea
lui în adîncimea apărării şi prin aceasta să creeze condiţii favorabile pentru nimicirea acestuia cu
ajutorul rezervelor comandantului superior. În acest caz plutonului (grupei) i se stabileşte un punct
de sprijin ( o poziţie) mai mic după dimensiuni, el primeşte mai multe mijloace de întărire şi este
sprijinit de un număr mai mare de artilerie, aruncătoare de mine. În afară de acesta, lîngă punctul de
sprijin al plutonului se concentrează eforturile principale a mijloacelor de foc a comandanţilor
superiori.
În aşa mod, plutonul (grupa), care se apără în 1 eşalon pe direcţia principală i se oferă rolul
decisiv în respingerea atacurilor tancurilor şi a infanteriei inamicului în faţa limitei dinainte a
apărării şi menţinerea primei poziţii.
Acţionînd pe direcţia secundară, misiunea plutonului (grupei) constă în apărarea cu fermitate a
punctului de sprijin,(poziţilor) înterzicerea pătrunderii inamicului pe direcţii mai importante şi
răspunderea lui la flancuri şi în spatele subunităţilor care se apără pe direcţia principală. În cazul
acesta plutonul (grupa) va primi un punct de sprijin ( o poziţie) mai mare după dimensiuni şi mai
puţine mijloace de întărire sau în genere nu le va primi.

2
 Plutonul (grupa) care se apără în cadrul companiei (plutonului) din eşalonul 2 al
batalionului (companiei), va organiza apărarea în adîncime.
Misiunea lui constă în:
- menţinerea punctului de sprijin ( poziţiei);
- nimicirea inamicului pătruns în apărare;
- precum şi poate fi dat pentru înlocuirea subunităţilor din 1 eşalon în caz de pierdere a
capacităţii de luptă ale lor;
- executare contraatacurilor împreună cu eşaloanele 2 şi rezervele comandantului superior.
Plutonul, care constituie rezerva batalionului i se stabileşte raionul sau punctul de sprijin,
unde el se află în măsură să îndeplinească misiunile apărute prin surprindere, să participe la oprirea
inamicului pătruns în adîncimea raionului de apărare şi la executarea contraatacurilor să întărească
apărare companiilor din eşalonul 1, precum şi să înlocuiască subunităţile din 1eşalonu în cazul
pierderii de către acestea a capacităţii de luptă.
Plutonul, numit în siguranţă de luptă, se deplasează la poziţia indicată, o amenajează din
punctul de vedere genistic şi se află în măsură de a nimici elementele de cercetare ale inamicului şi
interzicerea atacului prin surprindere a inamicului asupra forţelor principale a batalionului. Plutonul
apără o poziţie de 500 m pe front la o depărtare de 2 km de raionul de apărare al batalionului.
Plutonul numit în patrula de cercetare de luptă în afara contactului nemijlocit cu inamicul
descoperă inamicul, determină componenţa lui, direcţia de deplasare şi aliniamente de desfăşurare,
PT ale artileriei, locurile de instalare a PC. În timpul luptei de apărare el determină forţele
inamicului, pătrunse în apărare sau care încearcă să execute ocolirea.
Plutonul numit în ambuscada de foc, ocupă poziţia favorabilă indicată şi execută mascarea
minuţioasă a ei. El este destinat pentru producerea cîtor mai mari pierderi inamicului pe calea de
acces cu focul prin surprindere, folosind barajele de mine şi exploziv. Ambuscade de foc se
organizează în locurile, care îngreuiază desfăşurarea inamicului şi executare manevrei de ieşire al
acestuia de sub focul plutonului.
Plutonul, care întră în componenţa grupei blindate a batalionului (companiei) este destinat
pentru mărirea stabilităţii şi activităţii apărării în timpul luptei pe direcţiile cele mai ameninţate
pentru închiderea breşelor care s-au creat în rezultatul loviturilor cu foc ale inamicului şi rezolvarea
altor misiuni, care necesită acţiuni rapide de manevră şi nimicirea eficientă cu foc.
Plutonului, care este numit în rezerva antidesant i se indică raionul, în care el execută
cercetarea inamicului aerian, instalează baraje genistice şi pregăteşte ambuscade în locurile posibile
de debarcare (desantare) a desantului tactic aerian sau grupurilor de cercetare – diversiune şi pe
direcţiile probabile de acţiuni ale lor.
În funcţie de misiunile primite, de locul plutonului în dispozitivul de luptă al companiei , acesta
poate să primească ca întărire, o grupă de mitraliere, de aruncătoare de grenade şi aruncătoare de
flăcări, precum şi o grupă de genişti - pioneri, chimişti cercetaşi şi alte mijloace.
Constituirea apărării plutonului (grupei).
Pentru îndeplinirea misiunilor în apărare, plutonul se instalează în apărarea. Constituirea apărării
plutonului (grupă) de infanterie trebuie să asigure respingerea atacului inamicului şi nimicirea
tancurilor lui şi forţei vii în faţa limitei dinainte, la flancuri şi în adîncimea apărării. Aceasta
include:
- dispozitivul de luptă;
- punctul de sprijin al plutonului (poziţia de tragere a grupei);
- sistemul de foc;
- amenajarea genistică a punctului de sprijin ( poziţie).
Dispozitivul de luptă al plutonului se constituie în funcţie de misiunea primită, condiţiile terenului
şi este format din poziţiile grupelor de infanterie şi mijloacelor de foc date ca întărire.
Poziţiile grupelor a plutonului de infanterie în apărare, de regulă, se dispun într-o tranşee (într-
un şanţ) în linie. În punctele de sprijin, dispuse pe direcţiile probabile de ofensivă a inamicului
(ameninţate), poziţia unei grupe a plutonului, cu scopul întăririi stabilităţii (fermităţii) apărării, se
poate amenaja în adîncimea punctului de sprijin (pe linia a doua) la 100-200 m în spatele (după)
prima tranşee. La ameninţarea atacului din flanc, dispozitivul de luptă poate fi constituit eşalonat
spre stînga sau eşalonat spre dreapta.
3
 Punctul de sprijin al plutonului este un sector (porţiune) de teren, o parte a poziţiei de apărare,
unde sînt dispuse mijloacele de foc cu o mare densitate, amenajată din punctul de vedere genistic şi
adoptat pentru apărarea circulară. Plutonul cu mijloacele de întărire se dispune în dispozitivul de
luptă, organizează sistemul de foc, îl amenajează din punctul de vedere genistic, îl maschează şi se
află în măsura de a respinge ofensiva inamicului. Punctul de sprijin al plutonului se pregăteşte
pentru apărarea circulară mai întîi de toate, pentru lupta cu tancurile inamicului şi se execută
minuţios mascarea. Grupa apără o porţiune de teren (tranşee) sau şanţul care se numeşte poziţie.
Mărimea frontului poziţiei fiecărei grupe depinde de numărul personalului care se apără,
condiţiile terenului şi de situaţie. Pentru a evita nimicirea întregii grupe cu un proiectil (mină) de
calibru mediu poziţia ei trebuie să fie nu mai mică decît 50 m, iar necesitatea de a conduce cu
subordonaţii prin voce nu permite dispersarea soldaţilor pe poziţia mai mare decît 100 m.
Aşadar, în pluton sînt trei grupe, fiecare apără poziţia de pînă la 100 m. Luând în considerare
două intervale a câte 50 m dintre grupe, frontul total al punctului de sprijin al plutonului
constituie 400 m.
Aceasta este condiţionat de necesitatea evitării lovirii cu ajutorul unei încărcături nucleare mici
(0,1 Kt).
Adîncimea punctului de sprijin al plutonului, se constituie în rezultatul dispunerii TAB (MLI)
tancurilor, RATD şi altor mijloace de foc în adîncime, precum şi în rezultatul creării (amenajării)
poziţiilor de rezervă pentru grupe şi tehnică de luptă. Cea mai raţională se consideră adîncimea
punctului de sprijin pînă la 300 m.
Punctul de sprijin al plutonului de infanterie în apărare este format din:
- poziţiile grupelor;
- poziţiile de tragere ale TAB (ML);
- poziţiile de tragere ale mijloacelor de întărire.
Pentru apărarea circulară a punctului de sprijin (poziţiei) se pregătesc poziţii de tragere de
rezervă pentru TAB (ML) tancuri, RATD, aruncătoare de grenade predominant pentru executarea
focului în direcţia flancurilor şi spatelui.
TAB (MLI) ocupă poziţiile în centrul poziţiilor grupelor, la flancuri sau în urma poziţiei la
distanţa de 50 m, iar în punctul de sprijin al plutonului se dispun pe front şi în adîncime cu
intervale pînă la 200 m. Poziţiile de tragere se aleg folosind condiţiile terenului în aşa mod ca să se
asigure dispunerea în ascuns şi mascarea în condiţiile favorabile pentru observare şi posibilitatea
executării focului cu RATD, tunurile şi mitraliere în toate direcţiile şi la distanţa maximă de tragere
din fiecare categorie de armament. La alegerea poziţiilor de tragere ale ML trebuie să fie luat în
consideraţie ca focul maşinilor vecine în sectoarele de tragere de bază reciproc să se intersecteze,
adică să se asigure susţinerea reciprocă cu foc şi posibilitatea de a executa focul concentrat în faţa
limitei dinainte, la flancurile punctului de sprijin, precum şi apărarea circulară.
Dispunerea poziţiilor de tragere ale ML (TAB) în linie nu se admite.
TAB ocupă poziţiile de tragere, de regulă, în adîncimea punctului de sprijin astfel, ca să se
asigure posibilitatea de a executa tragerea preponderent în direcţia flancurilor şi intervalelor
poziţiilor de tragere şi trebuie să aibă căile de acces şi deplasarea în ascuns. În punctul de sprijin se
mai amenajează poziţii de tragere temporare (vremelnice) pentru îndeplinirea unor misiuni
particulare vremelnice şi poziţii false, pentru a induce inamicul în eroare.
Grupele de mitraliori şi aruncători de flăcări date ca întărire pot să se dispună pe poziţiile
de infanterie motorizată, iar grupa aruncătoare de grenade în intervalele dintre ele sau la flancurile
punctului de sprijin.
Intervalele între grupe şi plutoane trebuie să fie întotdeauna sub observare, să se acopere
cu foc şi baraje.
Punctul de comandă şi observare al comandantului de pluton(PCO)se desfăşoară în punctul
de sprijin, în aşa loc, de unde se asigură cea mai bună observare asupra inamicului şi asupra
acţiunilor subordonaţilor săi, vecinilor şi terenului, precum şi conducerea continuă cu plutonul. De
regulă, PCO al comandantului de pluton se amenajează în şanţul de comunicaţie. El nu trebuie să se
deosebească cu nimic în dispozitivul de luptă. Pentru aceasta trebuie de folosit cu iscusinţă
caracteristicile de protecţie ale terenului.
Sistemul de foc al plutonului (grupei) în apărare.
4
 Focul este mijlocul de nimicire a inamicului în apărare. Pentru ca el să fie eficient trebuie de
organizat într-un sistem unic, care ar corespunde concepţiei luptei. După numărul de mijloace de
foc inamicul va depăşi plutonul de infanterie care se apără (de 3-4 ore), de aceea, acestei
superiorităţi în mijloace şi forţe de foc trebuie de opus eficacitatea focului propriu, care se exprimă
printr-un sistem determinat de folosire a armamentului din dotare.
Sistemul de foc în apărare constă:
- în amplasarea judicioasă şi folosirea cu eficacitate a mijloacelor de foc;
- în constituirea zonelor de foc continuă de toate tipurile de armament în faţa limitei
dinainte, la flancuri şi în adîncimea apărării pentru nimicirea în primul rînd a tancurilor şi altor
blindate;
- în concentrarea rapidă a focului pe orice direcţie sau sector ameninţat, adică ea trebuie să
asigure posibilitatea executării focului eficient frontal, de flanc şi încrucişat, precum şi apărarea
circulară a punctului de sprijin.
Sistemul de foc al plutonului (grupei) se constituie, luînd în consideraţie, posibilităţile de foc
ale tuturor categoriilor de armament ale plutonului (grupei) şi mijloacelor primite ca întărire, printr-
o cooperare strînsă a focului tuturor tipurilor de arme în combinare cu barajele genistice şi
obstacolele naturale.
Toate barajele şi căile de acces spre acestea trebuie să fie bine observate şi să se lovească cu foc.
Sistemul de foc al plutonului în apărare include:
- sectoarele de foc concentrat ale plutonului pregătite în faţa limitei dinainte.
- zonele de foc antitanc al ML (tancurilor) şi de foc continuu etajat a tuturor celorlalte
mijloace de foc ale plutonului în faţa limitei dinainte, în intervale, la flancuri şi în adîncimea
apărării.
-manevra pregătită cu foc a ML (tancurilor) şi altor mijloace de foc pe direcţiile ameninţate.
Baza sistemului de foc a plutonului o constituie:focul tancurilor, MLI, TAB, aruncătoarelor de
grenade antitanc şi mitralierilor.
Nemijlocit în faţa limitei dinainte se pregăteşte zona cu foc continuu etajat ,tot terenul în fîşia de
400 m în faţa limitei dinainte trebuie să se afle sub focul eficace al plutonului, iar spaţiul mort
trebuie să se lovească cu focul artileriei şi aruncătoarelor de mine.
Eficacitatea focului în apărare se obţine prin precizie, masare şi executarea lui prin
surprindere, precum şi prin conducere cu iscusinţă a lui. Toate mijloacele de foc în apărare trebuie
să fie gata pentru executare focului şi a manevrei pe timp de noapte şi în alte condiţii de vizibilitate
redusă.
Nimicirea ţintelor inamicului se poate efectua cu focul unor mijloace izolate sau cu focul
concentrat al plutonului (grupei). Focul concentrat (FC) – este focul automatelor, mitralierilor,
aruncătoarelor de grenade şi armamentului MLI (TAB) , care se execută asupra unui obiectiv sau
asupra unei părţi a dispozitivului de luptă al inamicului.
FC al MLI poate fi stabilit (fixat) la depărtarea (adîncimea) de 2 km de la limita dinainte a
apărării (focul se execută cu proiectile explozive).
Sectorul de foc concentrat (FC) pentru MLI se stabileşte în lăţime pînă la 75 m ( cîte 25 m la
tun), în adîncime – pînă la 50 m.
FC din armele de infanterie (cu glonţ) asupra obiectivelor stabilite se execută:
- din automate şi mitraliere de mână până la 600 m;
- din PK, PKT – pînă la 1000 m;
- din mitraliere calibrul 14,5 (KPVT) – pînă la 2000 m.
FC se pregăteşte din timp pe căile probabile de deplasare ale inamicului. Densitatea focului în
acest sector trebuie să fie nu mai mare decît densitatea medie în fîşia de foc al plutonului şi poate
constitui 10-12 gloanţe pe 1 m liniar pe minut. Reeşind din aceste cerinţe sectorul de FC al
plutonului se stabileşte de 150-200 m frontal (grupa – 50 m). Plutonului de infanterie motorizată i
se stabileşte 1-2 sectoare de FC.
Pentru nimicirea organizată a inamicului se stabilesc aliniamente de deschidere a focului a
RATD, din tancuri, din tunurile MLI, mitraliere TAB , din armele cu glonţ de infanterie. Distanţa
focului eficace a armelor cu glonţ constituie 400-600 m, din MLI – 1300 m, din tacuri – 1800-2500
m.
5
 Acoperirea sectoarelor de tragere de bază şi stabilirea sectoarelor suplimentare asigură crearea
(constituirea) zonelor de foc continuu etajat.
În scopul măririi eficacităţii nimicirii inamicului se pregăteşte focul frontal, de flanc, încrucişat şi
pumnal.
Pentru executarea focului în apărare maşinilor de luptă (TAB), mitralierilor şi altor
mijloace de foc li se stabilesc sectoare de tragere de bază şi suplimentare la adîncimea focului
maxim eficace. Focul aruncătorului de grenade se pregăteşte în fîşia de foc a grupei. Grupei şi
plutonului li se stabilesc fîşia de foc. În afară de aceasta, lor li se indică sectoarele de tragere
suplimentare.
Fîşia de foc se indică în teren prin patru repere (puncte), începînd de la flancul drept al
punctului de sprijin, iar sectorul de tragere cu două. Lăţimea fîşiei de foc se stabileşte mai mare
decît frontul de apărare al plutonului în scopul de a asigura acoperirea cu foc a intervalelor dintre
subunităţi. Fîşiile de foc ale subunităţilor vecine trebuie stabilite astfel, ca tot terenul în faţa limitei
dinainte să fie acoperit cu foc.
Cu scopul introducerii inamicului în eroare privind sistemul de foc şi dispunerea forţelor şi
mijloacelor se întrebuinţează ML şi machete false de tehnică şi armament.
Sistemul de foc se consideră gata (pregătit) atunci cînd:
- mijloacele de foc se află pe poziţiile de tragre;
- sunt pregătite datele pentru tragere;
- există cantitatea necesară de muniţii;
- efectivul cunoaşte misiunile de foc şi poate să le îndeplinească.

Posibilităţile de luptă în apărare.

Posibilităţile de luptă ale Gr.IMo şi Pl.IMo în apărare sunt indicii care caracterizează posibilităţile
de a îndepleni oarecare misiuni de luptă.
Componentele de bază a posibilităţilor de luptă sunt:
- puterea de foc;
- posibilităţile de manevrabilitate.
Puterea de foc este posibilitatea grupei(plutonului ) de a aduce pierderi inamicului cu focul
mijloacelor antitanc şi armelor de infanterie(cu glonţ).
Posibilităţile de manevrabilitate se determină prin viteza de a executa deplasări, capacităţii de a
se desfăşura rapid pentru ocuparea aliniamentelor de tragere şi alte acţiuni ,care se caracterizează
prin indicii timpului necesar pentru executarea acestor acţiuni.

Metodica de calcul a posibilităţilor de luptă cu blindatele .

Metodica de calcul a posibilităţilor de luptă cu blindatele care atacă se bazează pe coeficientul

eficienţei de luptă a mijloacelor antitanc.
Ca coeficient al eficienţii de luptă a mijloacelor antitanc se înţelieje un număr oarecare ,care
arată posibilităţile medii a acestui mijloc de a nimici blindatele inamicului în timpul luptei pînă a fi
singur nimicit.

6
Coeficientele convenţionale a eficienţii mijloacelor de foc antitanc în apărare.

Denumirea În teren
mijloacelor În amplasament
antitanc descoperit

AG – 7 0,3 0,2
SPG-9 1,0 0,8
MLI-1 2,0 1,5
RATD 2,0 1,5
Tanc 2,5 2,0

A n e x a . Coeficientul se măreşte de 1,5 ori în timpul ducerii focului asupra MLI al inamicului şi de 2
ori in timpul ducerii focului asupra TAB.

La început determinăm lăţimea frontului asigurării cu foc, care poate fi calculată cu ajutorul
formulei:
Lf = F +1/ 2(I1 + I2),

Unde , Lf- lăţimea frontului asigurării cu foc;

F- frontul poziţiei(punctului de sprijin):
I1 şi I2-mărimea intervalelor cu vecinii.

Aşadar: Lf pentru Gr.IMo este de 150 m, iar pentru Pl.IMo- 700 m.

Pe frontul asigurării cu foc a Gr.IMo pot înainta pînă la 2 tancuri ale inamicului.
Pe frontul asigurării cu foc a Pl.IMo pot înainta pînă la 2 plutoane de tancuri ale inamicului.

Posibilităţile grupei (plutonului) în lupta cu blindatele se exprimă prin numărul de tancuri şi

blindate, ataca cărora este capabil să o respingă, păstrînduşi capacitatea de luptă(50% din forţe şi
mijloace).
Gr.Imo este capabilă să nimicească pînă la 2 tancuri ale inamicului:
(1MLD-1 x 2,0) + (1AG-7 x0,3) = 2,3 tancuri.

PL.IMo este capabilă să nimicească pînă la 9 tancuri ale inamicului:

(4MLD-1 x 2,0) + (3AG-7 x0,3) = 8,9 tancuri.
Din experienţa războaielor trecute, pentru a respinge ofensiva, forţele care se apără trebuie să
nimicească 50-60% din tancurile care atacă.

Metodica de calcul a posibilităţilor de foc ale Gr.IMo(Pl.IMo) în luptă cu forţa vie a

inamicului.

Indicativul de bază a posibilităţilor Gr.IMo(Pl.IMo) de a nimici forţa vie a inamicului din

armamentul de infanterie (cu glonţ) , este aşteptarea matematică de a produce prejudiciu forţei
vii.
Metodica de calcul este bazată pe comparaţia densităţii focului din armamentul de infanterie
a părţilor luptătoare,exprimate prin numărul de gloanţe pe 1m liniar (de front) pe minută.

Succesiunea de calcul a posibilităţilor de foc ale Gr.IMo(Pl.IMo) în luptă ,cu forţa vie a
imicului:

7
 1. Se determină numărul tipurilor de armament cu glonţ în grupă (pluton) ,care va participa în
lupta de apărare:
Gr.IMo pe MLD-1: Pl.IMo pe MLD-1:

- AK-74 - 3 buc. - AK-74 - 11 buc

- RPK- 74 - 1 buc. - RPK- 74 - 3 buc.
- PKT - 1 buc. - PKT - 4 buc.
-SVD - 1 buc
2. După cadenţa de tragere se determină numărul de gloanţe ,care poate fi împuşcate întrun
minut de fiecare tip de armament cu glonţ :

- AK-74 - 100 lov./ min.

- RPK- 74 - 150 lov./min.
- PKT - 250 lov./min.
-SVD - 30 lob./min.

Pentru Gr.IMo:

(3AK-74 x 100) +(1RPK-74 x 150) +(1PKT x 250) = 700 gloanţe/ minut.

Pentru Pl.IMo :

(11AK-74 x 100) +(3RPK-74 x 150) +(4PKT x 250) + (1SVD x 30) = 2580

gloanţe/ minut.

3. Luînd în consideraţie lăţimea frontului asigurării cu foc pentru grupă(pluton) 150 m(700m),
pe calea împărţirii numărului de gloanţe(împuşcăturilor), la lăţimea frontului asigurării cu foc în
metri, determinăm densitatea focului.
Densitatea focului pentru Gr.IMo:
700 : 150 = 4,6 gloanţe la 1m. liniar de front.
Densitatea focului pentru Pl.IMo:

2580 : 700 = 3,6 gloanţe la 1m. liniar de front.

Experienţa războaielor trecute arată , că în rezultatul pregătirii de foc a inamicului , trupele proprii
vor pierde pînă la 30% din forţe şi mijloace.
Luînd în consideraţie pierderile aşteptate:
Gr.IMO va executa 490 de împuşcături în minut (30% din 700), iar densitatea focului va fi:

490 : 150 = 3,2 gloanţe la 1m. liniar a frontului asigurării cu foc în apărare.

Pl.IMo va executa 1806 de împuşcături în minut (30% din2580), iar densitatea focului va fi:

1806 : 700 = 2,5 gloanţe la 1m. liniar a frontului asigurării cu foc în apărare.

Eficienţa focului în apărare este mai înaltă decît a inamicului care înaintează.
Exemplu:
Pentru nimicirea ţintei alergînd la distanţa de 300 metri, sunt necesare 4 cartuşe ,iar pentru
nimicirea ţintei care se află în locaş(tranşee) din mers(atacînd), este necesar de 25 cartuşe. Aşadar
focul în apărare este mai eficient de 4-5 ori decît în ofensivă.
Densitatea focului de 3-5 gloanţe la 1 metru de front în minută ,asigură nimicirea a 50% forţei vii
a inamicului care înaintează. Reeşind din aceasta:
Gr.IMO în apărare este capabilă se respingă ataca a 2 grupe de infanterie ale inamicului,
Pl.IMo, pînă la o companie.
8
 Posibilităţile de manevrabilitate a Gr.IMo(Pl.Imo) în apărare.

Posibilităţile de manevră în apărare sunt reduse, pentru că misiunea de bază a Gr.IMo (Pl.IMo) este
de a menţine cu rezistenţă poziţia (punctul de sprijin) ocupată.

Indicii posibilităţilor de manevrabilitate în apărare.

Caracterul de acţiuni Indicii timpului necesar

Deplasarea grupei prin şanţul de comunicaţie (200m) 1 minut
Schimbul poziţiei de tragere în apărare- echipajul TAB,MLI 2 min. pentru TAB,1,5-MLI
- pluton 3 min. pentru TAB,2,5-MLI

Acţiunile Pl.IMo pentru ocuparea adăpostului 22 sec.

Acţiunile Pl.IMo pentru ieşirea din adăpost 22 sec.

Deplasarea şi ocuparea aliniamentului de tragere(2km) 7 min

3. Amenajarea genistică a punctului de sprijin (a poziţiei).

Scopul amenajării genistice a punctului de sprijin (a poziţiei) constă:

- în mărirea eficacităţii protecţiei efectivului, armamentului şi tehnicii de luptă împotriva
focului inamicului;
- protecţia subunităţilor contra ANM;
- dispunerea în ascuns a trupelor.
Lucrările genistice neacoperite în formă de diferite amplasamente, locaşuri, porţiuni de tranşee
dau avantaje tactice şi de foc esenţiale subunităţilor care se apără faţă de cele care înaintează.
Eficacitatea lucrărilor genistice privind protecţia efectivului şi tehnicii de luptă împotriva
mijloacelor de nimicire obişnuite se poate examina, luînd drept exemplu amplasamentul
pentru tanc.
Amplasamentul acoperă cu un strat de pămînt echipamentul şi cel mai vulnerabil blindaj al
corpului tancului. Înălţimea părţii tancului, care se înalţă deasupra parapetului amplasamentului
constituie 0,9-1 m, pe cînd înălţimea tancului care atacă atinge 2,7 m. Avînd date balistice
asemănătoare ale tunurilor distanţa loviturii directe asupra tancului care atacă este egală cu 2100 m,
iar distanţa loviturii directe asupra tancului adăpostit în amplasament este de 1000m. De aceea
înainte ca tancul, care atacă, va ajunge la distanţa loviturii directe asupra tancului, dispus în
amplasament, el trebuie să parcurgă aproximativ 1000 , fiind sub focul tancului din amplasament.
Este important şi faptul, că suprafaţa ţintei, pe care o reprezintă tancul care atacă atinge 6 m², iar la
suprafaţa tancului, care se află în amplasament – aproximativ 1,5 m², adică de 4 ori mai mică.
Amenajarea genistică a punctului de sprijin trebuie să se înciapă imediat după alegerea de către
comandantul de pluton a poziţiilor pentru grupe, poziţiilor de tragere pentru MLI (TAB).
Amenajarea genistică a punctului de sprijin include:
- săparea locaşelor individuale, tranşeelor, şanţurilor de comunicaţii pentru efectivul
subunităţii;
- amenajarea poziţiilor de tragere de bază şi de rezervă pentru MLI (TAB) şi alte mijloace
de foc;
- amenajarea şanţurilor acoperite, adăposturilor;
- instalarea barajelor genistice;
- amenajarea PCO;
9
 - mascarea lucrărilor genistice.
Cînd apărarea se organizează în condiţiile contactului nemijlocit cu inamicul , în primul
rînd se execută:
- instalarea barajelor de sîrmă şi alte baraje în faţa limitei dinainte;
- curăţirea fîşiei de observare şi de tragere;
- curăţirea fîşiei de tragere pentru observare şi executarea focului;
- săparea locaşelor individuale pentru puşcaşi, mitraliori, lunetişti, trăgători cu aruncătoarele
de grenade care se unesc în şanţul pentru grupă, iar apoi se amenajează tranşeea continuu:
- amenajarea amplasamentului pentru pe poziţiile de tragere de bază pentru tancuri, MLI
(TAB), RATD şi alte mijloace de foc;
- instalarea şi amenajarea PCO al plutonului;
- săparea şi amenajarea şanţurilor acoperite pentru fiecare grupă, echipaj;
- instalarea barajelor la flancuri şi în adîncimea punctului de sprijin.
În rîndul doi:
- se sapă amplasamente pentru poziţiile de tragere de rezervă (vremelnică) pentru MLI
(TAB), tancuri, RATD şi alte mijloace de foc;
- şanţurile de comunicaţie spre poziţiile de tragere a MLI (TAB) tancurilor, PCO al
plutonului şi în spate;
- se instalează (amenajează) adăposturi pentru fiecare grupă, echipaj;
- se amenajează tranşee continuă în raionul de apărare al batalionului;
- se instalează suplimentar baraje în faţa limitei dinainte, la flancuri şi intervalele cu
punctele de sprijin vecine (5-6 ore).
Ulterior (viitor):
- se amenajează punctul de sprijin , poziţiile grupelor şi mijloacelor de foc, se
perfecţionează din punct de vedere de luptă şi gospodărie;
- şanţul de comunicaţie în spate se pregăteşte pentru executarea focului;
- se instalează (amenajează) adăpost la PCO;
- se amenajează poziţii de tragere , porţiuni de tranşee şi alte obiecte false.
Pe tot frontul punctului de sprijin al PI.I.Mo. se sapă o tranşee (şanţ) continuă (neîntreruptă),
care uneşte locaşurile individuale pentru infanterişti, amplasamente pentru MLI (TAB), tancuri,
RATD, altor mijloace de foc şi adăposturile pentru efectiv. De la punctul de sprijin în adîncimea
apărării se sapă şanţ de comunicare, care se amenajează pentru executarea tragerii. Tranşeea
locaşurilor şi şanţul de comunicaţie trebuie să asigure executarea focului de flanc şi încrucişat
asupra inamicului care înaintează, manevrei în ascuns şi dispersarea mijloacelor de foc, precum
introducerea inamicului în eroare.
Prima tranşee este limita dinainte a apărării şi se amenajează de către plutoanele din primul
eşalon. Ea trebuie să asigure o observare bună asupra inamicului, cele mai bune condiţii pentru
constituirea zonei de foc continuu etajat din toate tipurile de armament.
Tranşeea a doua se apără de către plutonul din eşalonul 2 (rezervă) a companiei. Ea se
amenajează la depărtarea de 300-600 m de la prima tranşee în aşa mod, ca plutonul care se apără să
poată prin focul său să susţină subunităţile care ocupă prima tranşee, precum şi să execute focul pe
căile de acces către limita dinainte a apărării şi să acopere cu foc barajele din faţa lui.
Tranşeea a treia (a patra) se apără de plutoanele companiei din eşalonul 2 al batalionului. Ea
se amenajează la depărtarea de 600-1000 m de la a doua ( a treia) tranşee în aşa mod, ca mijloacele
de foc dispuse în ea să poată executa focul în fîşia (spaţiul, zona) dintre tranşeea a doua şi a treia (a
patra), iar unele porţiuni (sectoare) şi în faţa limitei dinainte.
Şanţul de comunicaţie se foloseşte pentru executarea manevrei în ascuns ducerea luptei cu
inamicul pătruns în apărare, evacuarea răniţilor şi alimentarea cu muniţii şi hrană. Cînd se trece în
apărare în condiţiile contactului nemijlocit cu inamicul amenajarea genistică a punctului de sprijin,
se începe imediat după precizare în teren a poziţiilor pentru grupe, poziţii de tragere a MLI (TAB),
tancurilor, RATD şi altor mijloace de foc. Ea se execută în ascuns, în aceiaşi succesiune, în termene
reduse şi cere încordarea deplină a forţelor. Plutonul amenajează punctul de sprijin, de regulă, sub
acoperirea cu propriul foc, precum şi focul mijloacelor de întărire. La amenajarea genistică se
întrebuinţează mijloacele de mecanizare. Dar şi în acest caz efectivul începe amenajarea poziţiilor
10
cu săparea locaşurilor individuale. Cu ajutorul mijloacelor de mecanizare se unesc locaşurile în
tranşee.
După acesta efectivul perfecţionează tranşeea pentru grupă, execută mascarea şi instalează şanţul
acoperit. Pentru folosirea cu eficacitate a maşinilor de săpat efectivul asigură frontul de lucru:
trasează tranşeele şi indică porţiunile de tranşee şi şanţurile de comunicaţie. La amenajarea
poziţiilor grupei care a fost săpate cu maşina este necesar:
- cu lopata mare – 65 ore/om;
- cu lopata mică - 120 ore/om.
Tranşeea, locaşurile şi şanţul de comunicaţii trebuie să asigure executare focului frontal şi
încrucişat asupra inamicului, manevrarea în ascuns şi dispersarea mijloacelor de foc.

11