TEMA 10. Bazele apărării subunităţilor de infanterie.

Şedinţa 2. Prelegere – 2 ore.

Subiecte de studiu:
1. Succesiunea şi conţinutul activităţilor comandantului de grupă
(pluton) pentru organizarea luptei de apărare.
2. Particularităţile organizării apărării pe timp de noapte şi în condiţii
de iarnă.
3. Acţiunile comandantului de grupă (pluton) şi ale personalului în
timpul ducerii luptei de apărare.

Bibliografia: 1. Manual „Bazele apărării”, p.11-12.

2. „Regulamentul de luptă”, (§3), p-42-52.

1. Succesiunea şi conţinutul activităţilor comandantului de grupă

(pluton) pentru organizarea luptei de apărare.
Pregătirea luptei în apărare începe din momentul primirii misiunii şi se realizează printr-un
ansamblu de măsuri şi activităţi executate de către comandantul de pluton (grupa) în vederea trecerii
la apărare.
Ea cuprinde următoarele activităţi principale:
- luarea hotărîrii;
- darea misiunilor de luptă şi organizarea cooperării;
- realizarea dispozitivului de luptă;
- organizarea sistemului de foc;
- asigurarea acţiunilor de luptă;
- amenajarea genistică a terenului şi realizarea sistemului de baraje;
- asigurarea materială, tehnică şi medicală;
- organizarea conducerii;
- controlul şi îndrumarea activităţilor, privind pregătirea personalului şi tehnicii militare,
precum şi verificarea gradului de pregătire a acestora pentru îndeplinirea misiunii de luptă.
Activitatea comandantului de pluton (grupă) pentru pregătirea
apărării este determinată:
- de misiunea de luptă primită;
- de depărtare la care se găseşte inamicul şi de acţiunile acestuia;
- de situaţie în care se găseşte compania (plutonul);
- de caracteristicile terenului;
- de subunităţile şi mijloacele primite ca întărire sau sprijin;
- de timpul care-l dispune.
Activitatea comandantului de companie (pluton, grupă) pentru pregătirea apărării se
desfăşoară, de regulă, nemijlocit în teren pe timpul executării recunoaşterilor.
Comandantul de pluton, primind misiunea de a trece la apărare în condiţiile contactului
nemijlocit cu inamicul, este obligat ca, mai întîi să dea misiunia grupelor pentru ocuparea şi
consolidarea poziţiilor favorabile, să organizeze observarea şi sistemul de foc, în special al celui
împotriva blindatelor; să organizeze, cooperarea, asigurarea acţiunilor de luptă şi amenajare
genistică a punctului de sprijin (poziţiei).
Ulterior, comandantul plutonului (grupa) studiază în detaliu terenul, pe care va acţiona şi
precizează misiunile grupelor (personalului) şi alte întrebări.
Trecînd la apărare în afara contactului cu inamicul, comandantul de pluton (grupa)
deplasează plutonul (grupa) pe terenul indicat şi în ascuns îl dispune, organizînd:
- observarea;
- sistemul de foc;
 - siguranţa nemijlocită şi conducerea;
După ce, comandantul de pluton împreună cu comandanţii de grupă şi mijloacelor de întărire
petrece recunoaşterea (conţinutul recunoaşterii în Tema 5). , dă ordinul de luptă, organizează
cooperarea, asigurarea acţiunilor de luptă şi amenajarea genistică a punctului de sprijin.
În ordinul de luptă în apărare, comandantul de pluton indică:
- reperele şi distanţa pînă la ele;
- informaţii despre inamic (componenţa, caracterul probabil de acţiuni, locurile de dispunere a
mijloacelor de foc, probabilele căi de acces spre LDA);
- misiunea companiei şi a plutonului;
- obiectivele şi ţintele, care se nimicesc cu mijloacele de foc a eşalonului superior;
- misiunea vecinilor;
- misiunile de luptă a grupelor şi mijloacelor de întărire: poziţiile, fîşia de tragere, poziţiile de
tragere de bază şi de rezervă a TAB, MLI şi mijloacelor de întărire, sectoarele focului concentrat al
plutonului asupra cărora trebuie să execute focul grupele;
- semnalele de înştiinţare, cooperare şi conducere şi modul de acţiune;
- ora terminării pregătirii pentru apărare;
- locul dispunerii PCO;
- înlocuitorul la comandă.
După verificarea pregătirii de luptă a personalul, tehnicii de lupta şi a armamentului
comandantul de pluton (grupa) raportează comandantului de companie (pluton) despre
gătinţa plutonului(grupei) pentru lupta.
Comandantul de grupă, după primirea misiunii de luptă este obligat:
- să dispună grupa pe poziţia indicată;
- să indice poziţiile de trajere de bază şi de rezervă pentru TAB(MLI), mitralior, trăgător
AG,lunetist;
- să dea ordinul de luptă;
- să organizeze amenajarea genistică şi mascarea poziţiilor;
- să determine distanţa pînă la repere;
- să pregătească datele pentru executarea focului ziua şi noaptea;
- să organizeze observarea şi siguranţa grupei;
- să întocmească schema focului.
Pe schema focului, comandantul de grupă indică:
- reperele şi distanţele pînă la ele;
- situaţia inamicului care se vede sau care va ataca pe direcţia grupei;
- poziţia de apărare a grupei şi fîşia de tragere;
- poziţiile de tragere de bază, de rezervă şi vremelnice ale TAB (MLI), aruncătorul de grenade
antitanc, puştei mitraliere şi puştei semiautomate cu lunetă cu sectoarele lor de tragere de bază şi
suplimentare pentru fiecare poziţie;
- locul de dispunere a grupelor vecine şi direcţiile de tragere în faţa grupei şi în intervale;
- barajele şi obstacolele realizate;
- aliniamentele de deschidere a focului pentru toate tipurile de armament;
- locul PCO al comandantului de pluton.
În ordinul de luptă, comandantul de grupă indică:
- reperele şi distanţa pînă la ele;
- componenţa, dispunerea mijloacelor de foc şi caracterul acţiunilor inamicului sau
posibilelor acţiuni;
- misiunea plutonului;
- misiunea grupei, poziţia, fîşia de tragere şi sectorul suplimentar de tragere, modul de
efectuare a observării şi de executare a focului asupra obiectivelor terestre şi aeriene a inamicului,
locurile din sectoarele FC al plutonului asupra cărora trebuie să execute focul grupa;
- misiunile vecinilor;
- misiunile fiecărui militar; comandantul de grupă indică: ochitorului – mitralior TAB
(ochitorului – operator MLI), conducătorului TAB (conducătorul – mecanic MLI), mitraliorului
trăgătorului AG poziţiile de tragere de bază şi de rezervă, puşcaşilor locurile pentru tragere,
2
succesivitatea amenajării şi schimbării lor pe parcursul luptei, iar mitraliorilor TAB (MLI) şi
sectoarele de bază şi suplimentare de tragere de pe fiecare poziţie;
- semnalele de înştiinţare, cooperare , conducere şi modul de acţiune;
- ora terminării pregătirii pentru apărare;
- înlocuitorul la comanda.
După darea ordinului de luptă, comandantul de grupă organizează amenajarea genistică şi
mascarea poziţiilor, indică modul de săpare a amplasamentelor de tragere pentru grupă şi pentru
TAB (MLI), pregăteşte datele pentru executarea tragerii pe timp de zi şi noapte. Ulterior,
soluţionează chestiunile privind asigurarea grupei cu muniţii, carburanţi şi lubrifianţi, cu mijloacele
de protecţie, hrană şi medicamente.

2. Particularităţile organizării apărării pe timp de noapte şi în

condiţiile de iarnă.
În orice situaţie apărarea trebuie să fie pregătită şi pentru lupta pe timp de noapte.
Întunericul şi alte condiţii de vizibilitate redusă favorizează apropierea în ascuns a inamicului
şi măreşte pericolul de infiltrare a acestuia prin intervale.
Comandantul de pluton (grupă) trebuie, ca încă de pe timp de zi, se ia
următoarele măsuri:
- se organizeze observarea cîmpului de luptă, îndeosebi a locurilor favorabile pătrunderii
inamicului în dispozitivul de luptă propriu (să indice locul de dispunere a observatorilor, pîndelor
şi misiunile acestora, îndeosebi pentru ascultare).
- să organizeze minuţios sistemul de foc, îndeosebi conducerea acestuia, stabilind semnale
precise;
- să pregătească armamentul pentru trageri pe timp de noapte sau în alte condiţii de vizibilitate
redusă (stabilirea înălţătoarelor, reperelor vizibile, aprovizionarea cu muniţii, trasoare);
- să pregătească aparatele de vedere pe timp de noapte şi mijloacele de iluminare şi să
precizeze modul de folosire a acestora;
- să stabilească mijloacele de foc de serviciu şi locul, unde să fie amplasate;
- să precizeze sectoarele şi porţiunile de teren în faţă şi la flancuri, unde să pregătească
direcţii (sectoare) suplimentare de tragere;
- să ia măsuri pentru respectarea cu stricteţe a mascării, interzicerea producerii de zgomote.
În condiţii de iarnă comandantul de pluton (grupă) trebuie să asigure:
- funcţionarea permanentă a armamentului, tehnici militare şi mijloacelor de protecţie;
- posibilitatea de a folosi în orice moment lucrările de apărare prin curăţirea de zăpadă a
tranşeelor etc.
- realizarea observării circulare, în special spre flancurile şi spatele dispozitivului de luptă,
pentru a nu permite infiltrarea elementelor de cercetare pe schiuri ale inamicului.
- executarea unui control riguros asupra îndeplinirii serviciului pe poziţia (îndeosebi noaptea,
pe viscol şi ninsoare abundentă) şi asigurarea încălzirii periodica a militarilor;
- amenajarea adăposturilor pentru încălzirea personalului;
- realizarea mascării dispozitivului de luptă (poziţiei);
Atenţie deosebită se acordă măsurilor de prevenire a degerării personalului şi îngheţării
apei în sistemul de răcire a TAB (MLI) şi automobilelor.

3. Acţiunile comandantului de grupă şi ale personalului în timpul

ducerii luptei de apărare.
Comandantul de grupă, după ce a pregătit apărarea, întocmeşte schema poziţiei de apărare a
grupei pe care o prezintă pentru aprobarea comandantului de pluton.
Comandantul de grupă şi observatorul determină la timp momentele, cînd inamicul începe
pregătirea de foc şi cînd a plecat la atac.
Cînd inamicul începe pregătirea de foc, comandantul de grupă dă comanda (semnalul) „La
adăpost”, personalul grupei intră în şanţul – adăpost acoperit sau se adăposteşte pe fundul şanţului
de tragere, fiind gata să ocupe locaşurile pe poziţia de apărare a grupei şi să respingă atacul

3
inamicului; observatorul şi mitraliera de serviciu rămîn pe poziţia de apărare pentru observarea şi
nimicirea inamicului; echipajul permanent al TAB (MLI) îşi ocupă locul în autovehicul pe poziţia
de rezervă.
După ce inamicul a plecat la atac, pe măsură ce se apropie de poziţia de apărare, mijloacele de
foc de serviciu, precum şi TAB (MLI), din amplasamentul de tragere vremelnic, la comanda
comandantului de grupă, loveşte cu foc la distanţe mari, în sectorul de foc concentrat.
Cînd inamicul se apropie de LDA la comanda (semnalul) comandantului de pluton, repetată
de comandantul de grupă „Pentru luptă”, militarii trec pe poziţia de apărare, iar TAB (MLI) pe
poziţia de tragere de bază. La comanda „Foc” grupa execută simultan focul pe direcţiile stabilite.
Tancurile şi alte mijloace blindate ale inamicului care ajung la distanţa tragerii eficace a AG
se nimiceşte cu focul acestuia; asupra celor care ajung la distanţa de sub 20 m se acţionează cu
grenade de mînă antitanc. Infanteria debarcată din autovehicule se nimiceşte cu focul executat de
către mitraliere de pe TAB (MLI), puştile mitraliere, puştele semiautomate cu lunetă şi pistoalele
mitraliere.
Cînd infanteria inamicului ajunge la distanţa de 30-25 m de poziţia de apărare, militarii o
nimicesc cu grenade de mînă defensive. Inamicul pătruns în poziţia de apărare se nimiceşte cu
grenade de mînă defensive, prin foc executat la distanţa mică şi prin lupta corp la corp. Trăgătorul
la mitralierile de pe TAB ( trăgătorul – operator de pe MLI) execută foc asupra mijloacelor blindate
ale inamicului pătrunse în poziţia de apărare sau la flancuri. Pentru a interzice pătrunderea
inamicului prin şanţul de tragere şi şanţul de comunicaţie, acestea se blochează cu capre, arici de
sîrmă ghimpată şi alte baraje pregătite din timp.
Subunităţile vecine atacate de inamic vor fi sprijinite de către grupă prin foc şi manevre,
urmărind ca împreună cu vecinii să interzică acţiunile inamicului la flancuri şi în spatele
dispozitivului de luptă.